TEMA:

LECŢIA DESPRE TOLERANŢĂ

Liceul Tehnologic “Danubius” Corabia

 LECŢIA DESPRE TOLERANŢĂ
Ca indivizi ai unei societăţi aflate într-o
permanentă schimbare, dar şi ca profesori-diriginţi, ni
se pare important să cunoaştem caracterul celor cu
care interacţionăm, atât din perspectiva profesorului
specializat în didactica disciplinei predate, cât şi a
profesorului diriginte şi a omului de dincolo de
catedră.
În sistemul de valori cultivat de şcoală, cunoaşterea
caracterului are menirea de a-i ajuta pe elevi, pe
tineri să se dezvolte ca personalitate, de a-i
determina pe elevi să stabilească uşor contacte
interpersonale, de a-i modela pentru viaţă.
 Lucrarea are ca punct de plecare stagiul de
perfecţionare „49 de trepte în dezvoltarea caracterului”,
din cadrul Programului „Mai întâi caracterul”/”Character
First”, organizat la CCD Constanţa.
Lecţia despre toleranţă face parte dintr-un grupaj
de lecţii demonstrative despre toleranţă / intoleranţă, la
disciplina „Consiliere şi orientare”, sub motto-ul „Când
şi cui putem intenta proces?”, având ca obiective:
• argumentarea poziţiei toleranţei în sistemul de valori al
societăţii contemporane;
• exemplificarea atitudinii tolerante în diverse situaţii de
viaţă;
• construirea unei hărţi a toleranţei personale.

Pornind de la motto-ul
„Toleranţa este singura
flacără care poate
lumina înăuntrul unui
suflet mare. Toleranţa
stă în fruntea tuturor
celorlalte virtuţi” (Victor
Hugo- „Cugetări”), ne
propunem:
să argumentăm poziţia
toleranţei în sistemul de
valori al societăţii
contemporane;
să exemplificăm
atitudinea tolerantă în
diverse situaţii de viaţă
(în şcoală, în familie, în
grupul de prieteni etc.);
să prezentăm urmările
atitudinii tolerante /
intolerante;
să construim harta
toleranţei personale.
 ETAPELE LECŢIEI
I. Li se dă elevilor să rezolve următorul exerciţiu: „Ierarhizaţi
următoarele calităţi, după cum consideraţi că ar caracteriza pe omul
zilelor noastre (se lucrează pe grupe de câte 4 elevi):

• egoist/altruist; • indiferent/se implică în

• problemele celorlalţi, ale
realist/idealist; societăţii;
• muncitor/leneş; • competent/incompetent;
• cinstit/necinstit; • agresiv/doritor de a-i ajuta
• tolerant/intolerant; pe ceilalţi;
• darnic/zgârcit; • nonconformist/conformist;
• curios (dornic de cunoaştere) • creativ/stil de gândire
/lipsit de curiozitate; rutinier, repetitiv”.

Se discută ponderea acordată diferitelor însuşiri în alegerile pe

grupe, precum şi rolul toleranţei în contextul celorlalte însuşiri
alese.
II. Scrierea pe tablă/flip-chart a unor cuvinte din
câmpul asociativ al termenului „Toleranţă”

• Înţelegere, • Bunătate,
• Îngăduinţă, • Susţinere,
• Indulgenţă, • Iertare,
• Răbdare, • Omenie,
• Ajutor/Sprijin, • Cooperare,
• Dragoste, • Acceptare,
• Prietenie, • Milă/Compasiune
Se discută cu elevii despre situaţiile în care se poate
manifesta toleranţa/intoleranţa:
în familie (părinţi toleranţi/intoleranţi);
la şcoală în relaţiile dintre colegi, cu profesorii, cu
personalul nedidactic;
faţă de cei bolnavi;
faţă de persoane de altă religie sau altă etnie;
faţă de toţi cei care sunt sau acţionează altfel decât
noi.
 III. Profesorul tolerant

În şcoală, gradul de toleranţă socială depinde de:

reprezentarea de sine a profesorului,
de reprezentările sociale,
de prejudecăţi,
de stereotipurile pe care le-a interiorizat cu
privire la elevi în decursul experienţei sale
profesionale,
de nivelul stimei de sine.
 Pragul de toleranţă al unui profesor va determina în mod
esenţial ambianţa educaţională din clasă, structurile de
comunicare şi tipul de disciplină aplicat.

Toleranţa unui profesor, care nu înseamnă nicidecum a

închide ochii în faţa rezultatelor şcolare slabe sau a conduitelor
indezirabile, se manifestă nu numai cu privire la modul în care
el interpretează norma, ci şi la felul în care invită elevii sau nu
să construiască sau să negocieze regulile activităţii şcolare.
 IV. Completarea unui chestionar de către elevi
Se cere elevilor să completeze un chestionar referitor
la situaţii în care ei s-au comportat tolerant sau
intolerant, indulgent sau indiferent, şi la situaţii care pot fi
tolerate sau nu, de exemplu:
 vopsirea părului în culori diferite,
 prostituţia,
 purtarea cerceilor de către bărbaţi,
 consumul de droguri,
 neţinerea unei promisiuni,
 pornografia,
 vegetarianismul,
 căsătoria prin vânzarea soţiei,
 construirea unui chioşc pe partea carosabilă a străzii
etc.
 V. Alcătuirea hărţii toleranţei personale
În final li se cere elevilor să alcătuiască harta
toleranţei personale.
 Se concluzionează că toleranţa intră în categoria
virtuţilor umane şi nu trebuie confundată cu indulgenţa
sau indiferenţa; este strâns legată de caracterul omului
şi de felul în care el reacţionează în anumite situaţii de
viaţă.
Caracterul devine, aşadar, modul nostru de a fi, de a ne
comporta, însumând o serie de însuşiri privind relaţiile cu
lumea şi cu noi înşine, şi valorile după care ne conducem
în viaţă.