FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

ANUL II

GRUPA 2

BULLYING-UL

STUDENTE RESPONSABILE: MELEN IULIANA

MORARU DELIA ISABELA

ODĂGERU GEORGIANA ALEXANDRA

 CUPRINS:

1. Introducere – Moraru Delia Isabela

2. Etimologie – Moraru Delia Isabela
3. Definiţie - Moraru Delia Isabela
4. Tipuri de bullying – Odăgeru Goergiana Alexandra
5. Cine este implicat în bullying? - Moraru Delia Isabela
6. Caracteristicile protagoniştilor implicaţi în acte agresive de tip bullying – Melen
Iuliana
6.1 Agresorul - Melen Iuliana
6.2 Victima – Odăgeru Georgiana Alexandra
6.3 Martorii - Moraru Delia Isabela
7. Cauze care pot influenţa implicarea copiilor şi adolescenţilor în comportamentele de
tip bullying – Odăgeru Georgiana Alexandra
8. Factori care pot influenţa implicarea copiilor în comportamente de tip bullying -
Moraru Delia Isabela
9. Măsuri de prevenţie şi intervenţie - Melen Iuliana
10. Recomandări la nivelul fiecărei şcoli - Odăgeru Georgiana Alexandra
11. Bibliografie
 BULLYING-UL

1. INTRODUCERE: Întrebaţi dacă au auzit de termenul „bullying”, 48% dintre

copii răspund afirmativ, în timp ce 52% spun că nu au auzit / nu cunosc termenul. Dintre cei
care afirmă că au auzit, 35% au făcut acest lucru pe internet, 30% la televizor, 24% la ora de
engleză, iar 13% la ora de dirigenţie. Referindu-se la ce înţeleg prin bullying, majoritatea
celor care au auzit de termen, spun că este o formă de agresiune, fizică sau verbală (25%), de
batjocură sau umilire (14%) sau de hartuire (13%).

2. ETIMOLOGIE: Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în

secolul XVI, când „my bully” însemna „dragul meu”, „iubitul meu”, venind din cuvântul
danez boele. Un secol mai târziu a apărut pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în
secoul XX acest cuvânt a dobândit definițiile academice folosite astăzi. Ca verb, to bully
înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre altele. „Bully” este o persoană care își
folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe.

3. DEFINIŢIE: Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de

comportament agresiv și violență. Cu toate acestea, nu fiecare act de violență este o acțiune
de bullying.
Cea mai importantă caracteristică a bullying-ului este relația de putere asimetrică și
dezechilibrată dintre cei care agresează și cei care sunt agresați. În plus, nu este ocazional sau
un eveniment singular, ci un tipar comportamental care se repetă în timp, împotriva aceleiași
persoane, cu o diferență evidentă de putere. Prin diverse acte de bullying, elevul mai puternic
țintește în mod sistematic, intenționat și crud să rănească, să sperie sau să intimideze persoana
mai slabă.
 Ken Rigby este un alt cercetător renumit în domeniul bullying-ului, un fost profesor,
psiholog și academician, care a lucrat pe tema aceasta timp de peste 25 de ani. În studiile și
publicațiile sale ample, el luminează natura dinamică a fenomenului de bullying.
Bullying-ul implică: „O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de
putere + (tipic) repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea
agresorului + sentiment de opresiune din partea victimei” (Rigby, 2002).
Avansând repede în ultima decadă, comunicarea digitală a devenit un mijloc vital de
exprimare pentru tineri și copii, o platformă pentru întâlniri virtuale și relații sociale între
‘nativii digitali’. Cu toate acestea, spațiile de comunicare online poartă riscuri multiple pentru
bullying.

4. TIPURI DE BULLYING: Olweus a făcut diferența între trei tipuri de bază de

comportament tip bullying:
FIZIC: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact
fizic
VERBAL: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire,
împrăștierea de zvonuri și minciuni
EMOȚIONAL/ PSIHOLOGIC: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau
activitate, manipulare, ridiculizare.
Avansând repede în ultima decadă, comunicarea digitală a devenit un mijloc vital de
exprimare pentru tineri și copii, o platformă pentru întâlniri virtuale și relații sociale între
‘nativii digitali’. Cu toate acestea, spațiile de comunicare online poartă riscuri multiple pentru
bullying.
BULLYING-UL CIBERNETIC denotă utilizarea mediilor electronice (Internet,
telefoane inteligente, email-uri, Facebook și rețele sociale, programe de mesaje text/chat, ex.
WhatsApp, platforme foto și video și pagini de internet) pentru a răni o altă persoană.
Acestea pot include mesaje de intimidare, insulte, hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară. În
contrast cu bullying-ul tradițional, o trăsătură comună a acestora este anonimatul frecvent al
agresorilor cibernetici.
Printre exemple se numără:
 răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele
de socializare;
  transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de
schimb de mesaje;
  copierea identității unei persoane și transmiterea în numele  acesteia de mesaje
răuvoitoare cuiva. 
Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece
concomitent. Dar cyberbullying lasă amprente digitale - înregistrări care se pot dovedi utile și
care pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.

CYBER GROOMING este un alt fenomen al erei digitale cu o întindere și

consecințe îngrijorătoare - folosirea Internetului pentru inițerea de contacte (virtuale), hărțuire
sexuală și posibil abuzul sexual al copiilor și al tinerilor.
Câteva alte fenomene cum ar fi SEXISMUL CIBERNETIC(orice expresie, act,
cuvânt, imagine, gest, bazată pe ideea că unele persoane, cel mai adesea femei, sunt
inferioare din cauza sexului lor), MISOGINISMUL, ŞI MESAJELE EROTICE (sexting)
au multe lucruri în comun – toate se bazează pe stereotipuri de gen adânc înrădăcinate.
Concentrate în general pe perspectiva că în contextele sociale și culturale particulare, ideile
despre ce sunt sau ce ar trebui să fie femeile (fetele) și bărbații (băieții), stereotipurile pot fi,
în același timp, prescriptive în mod rigid. Ele devin problematice atunci când sunt utilizate ca
un vehicul pentru a discrimina alți oameni pe baza sexului lor (ibid.). În acest mod,
stereotipia legată de sexe, fiind larg răspândită în sistemele educaționale, contribuie la o
creștere a dezechilibrului de putere dintre fete și băieți, oferind pretext și justificare pentru
bullying-ul în școală. Atunci când nu sunt puse la îndoială, descrierile rigide ale rolurilor
sexelor și stereotipurile negative pot declanșa un bullying pe bază de sex și inegalitate.

5. CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING? Situația de bullying rareori implică

doar două părți care interacționează, tradițional definite ca agresor și victimă. De obicei este o
situație de grup, implicând mai mult de doi participanți în diferite roluri, lucru care reflectă
dinamica de la bază a statutului și relațiile de putere din grup. În anumite definiri de rol,
tiparul bullying-ului este prezentat ca un triunghi sau chiar un dreptunghi, implicând
agresorul, asistenții agresorului (numiți și adepți), victima, martorii pasivi și posibilii
apărători, care sprijină activ victima, luând o poziție clară și opunându-se agresorului (BPB,
2016).
 Conform lui Olweus și altor oameni de știință, într-un „cerc de bullying” tipic sunt
implicați o gamă întreagă de protagoniști (Olweus, 2001). Important de notat este că
distribuția rolurilor nu este statică, rolurile se pot schimba în mod dinamic între elevii care
interacționează.
Comportamentele de tip bullying au fost măsurate pornind de la trei dimensiuni
mari, respectiv autor al acţiunii (agresor), ţintă a acţiunii (victimă) și martor, pe fiecare
dintre acestea fiind măsurate diferite acţiuni asociate bullying-ului, precum: excluderea sau
ameninţarea cu excluderea din grup, ameninţarea cu violenţă fizică, umilirea, distrugerea
bunurilor, violenţă fizică.

6. CARACTERISTICILE PROTAGONIŞTILOR IMPLICAŢI ÎN ACTE     

AGRESIVE DE TIP BULLYING:

6.1 AGRESORUL: Cercetătorii au identificat câteva caracteristici generale ale

copiilor care îşi agresează (bully) colegii. Aceşti copii tind să aibă personalităţi dominante, să
fi impulsivi şi irascibili, devin frustraţi cu uşurinţă, întâmpină dificultăţi în respectarea
regulilor; agresorii băieţi sunt mai puternici în general faţă de ceilalţi băieţi şi în particular
faţă de victime ; au o atitudine pozitivă faţă de violenţă; au un nivel mediu sau peste medie a
stimei de sine; par să-şi facă prieteni cu mai mare uşurinţă decât ceilalţi copii.
Comportamentul de tip bullying este asociat deasemnea cu diverse probleme de sănătate
mentală: deficit de atenţie, depresie, tendinţe suicidare şi tulburare de conduită de tip
opoziţionist. Utilizând informaţii despre ofensele criminale din registrele poliţiei s-a arătat că
1/3 dintre toate infracţiunile juvenile ale adolescenţilor cu vârste cuprinse între 16-20 ani au
fost săvârşite de către cei care au manifestat frecvent comportamente de tip bullying sau au
fost victime agresive la vârsta de 8 ani. Studiul precizează că doar acei copii care manifestă
comportamente agresive de tip bullying şi totodată prezintă simptome psihiatrice grave la
vârsta de 8 ani prezintă un risc crescut de a deveni delincvenţi mai târziu. Comportamentul de
tip bullying prezice de asemenea şi alte tipuri de comportamente agresive precum, distrugerea
proprieţăţii, conducerea maşinii sub influenţa alcoolului şi agresivitate în trafic. Cercetările
sugerează faptul că adulţii care au fost agresaţi în copilărie tind să aibă copii care devin, la
rândul lor, agresori. Astfel, comportamentele agresive pot continua de la o generaţie la alta
prin contagiune.
 Într-un studiu sociologic realizat la nivel național în 2016 s-au identificat
următoarele comportamente de tip bullying în care copilul este iniţiator al acțiunii (agresor):

 le spune altor copiii să nu se joace cu un anumit copil;

 interzice unui alt copil să participe la activităţile grupului din care fac parte;
 ameninţă că dă afară din grup un alt copil dacă nu face ce îi cere;
 ameninţă că loveşte sau bate un alt copil;
 umileşte / face de ruşine un alt copil;
 răspândeşte zvonuri cu privire la alţi copii;
 distruge lucrurile unui alt copil dacă este supărat pe el;
 împinge sau îmbrânceşte alţi copii;
 răneşte uşor alţi copii prin comportamente fizice (lovește uşor, ciupește,
muşcă etc.);
 bate alţi copii.

În ceea ce privește excluderea unui alt copil din grup, observăm că între 18 și 28 de
procente dintre respondenți spun că au iniţiat o astfel de acţiune, frecvenţa acesteia fiind
descrisă în tabel. La nivelul întregului eșantion, 22% dintre copii au afirmat că s-a întâmplat
să ameninţe cu lovirea un alt copil, 19% că au umilit pe cineva și 25% că au răspândit
zvonuri despre un alt copil. 13% dintre copiii care au participat la studiu au afirmat că s-a
întâmplat să distrugă lucrurile unui alt copil după ce s-au supărat pe el, 16% că au bătut un alt
copil iar 30% că au lovit ușor un coleg sau altă persoană de vârstă similară.

Cum îi putem ajuta pe copiii care au tendința să agreseze?

„Să le creăm contexte şi condiţii în care ei să dialogheze cu semenii lor, cu cei pe
care i-au tratat într-o manieră negativă, urmând cei 3 paţi ai inteligenţei emoţionale:
oglindire, validare şi empatie”.
  oglindire – „eu repet ce a spus colegul meu de clasă” (persoana care a agresat repetă
ce spune celălalt despre experienţa trăită)
 validare – „da, recunosc că am făcut ceva ce pentru tine a fost foarte dificil”
 empatie – identificare emoţiilor pe care le-a simţit celălalt („probabil ai simţit frică,
teroare, anxietate, nelinişte, nesiguranţă, neîncredere etc”) spune Gaspar Gyorgy –
preşedintele Asociaţiei Multiculturale de Psihologie şi Psihoterapie.

6.2 VICTIMA: Bullying-ul poate avea loc indiferent de context, însă copiii care
sunt agresați prezintă unul sau mai mulți factori de risc:
 sunt percepuți ca fiind diferiți față de colegii lor
 sunt fie supraponderali sau subponderali, poartă ochelari sau se îmbracă diferit, sunt
transferați recent la școala respectivă sau nu își pot permite ceea ce au ceilalți copii;
 sunt percepuți ca fiind slabi sau incapabili de a se apăra;
 sunt depresivi, anxioși sau au o stimă de sine scăzută;
 de etnie diferită decât majoritatea elevilor;
 care sunt adepții unei religii diferite decât restul colegilor;
 cu orientare sexuală netradițională;
 sunt mai puțini populari decât ceilalți și au puțini prieteni.

Semne că un copil este victima bullying-ului

Este recomandat ca părinții să fie atenți la anumite semne de avertizare care pot
indica faptul că cel mic este victima bullying-ului:
 Leziuni sau lovituri inexplicabile;
 Haine, cărți, dispozitive tehnologice sau bijuterii pierdute sau distruse;
 Dureri frecvente de cap sau de stomac, stări de rău sau mințitul cu privire la starea de
sănătate;
 Modificări ale obiceiurilor alimentare, cum ar fi supraalimentarea sau subalimentarea;
 Tulburări de somn și coșmaruri frecvente;
 Scădere a performanței școlare, pierderea interesului pentru învățare;
 Pierderea bruscă a prietenilor sau izolarea socială;
 Apariția unui sentiment de neputință și scăderea stimei de sine;
 Manifestarea unor comportamente autodistructive, cum ar fi fugitul de acasă,
autovătămarea sau gândurile suicidare.
 Efectele bullying-ului asupra copilului
Bullying-ul are efecte negative asupra sănătății victimei și a familiei acesteia, atât pe
termen scurt, cât și pe termen lung. Pentru ca acest fenomen să fie stopat, este crucial ca
persoanele să înțeleagă cu adevărat cât de traumatizant poate fi bullying-ul.
Efectele acestui fenomen pot fi:
 Izolare socială;
 Răni produse la nivel fizic și efectele acestora la nivel psihic
 Apariția unui sentiment de rușine;
 Tulburări ale somnului;
 Modificări ale obiceiurilor alimentare;
 Scăderea stimei de sine

Strategii de a-i ajuta pe copiii cu potenţial de “victimă”

Acasă:

 Să-i ajutăm să-şi crească stima de sine;

 Să-i ajutăm să-şi facă prieteni (conceptul de „peer body” – colegul „mentor” are
rolul de a-l introduce pe acel copil în grupul de clasă);
 Jocurile de rol (discuţiile cu părinţii făcute acasă, jocurile de rol, scenariile
imaginare).

În şcoală:

 Să-i informăm pe copii şi pe părinţi despre ce înseamnă bullying-ul;

 Să se realizeze activităţi pentru dezvoltarea personală şi pentru sudarea relaţiilor
între elevi (jocuri de grup, dezbateri, dialoguri deschise între colegi);
 Implicarea activă a martorilor;
 Implicarea consilierilor şcolari etc.

6.3 MARTORII: Sunt persoanele care iau parte la actul de bullying. Pot fi doar
“spectatori”, pot fi “apăratorii” victimei sau “complicii”, cei care susţin agresorul (sunt elevii
care experimentează sentimentul insecurităţii statutului în grup, de aceea stau în apropierea
agresorului pentru a fi acceptaţi de el. Un alt motiv ce-i determină să fie “complici este pentru
ca îşi doresc să evite riscul de a fi agresaţi şi de a deveni, la rândul lor,
victime).Comportamentele de tip bullying la care copilul este martor au fost măsurate
pornind de la acţiunile cele mai vizibile la nivelul grupului de egali, fiind astfel descrise
situaţii care pot fi ușor remarcate într-o interacţiune socială tipică. În mod evident, copii
afirmă că au fost martori unei situaţii de acest tip într-o măsură mai ridicată decât aceea în
care menţionează că au fost agresor sau victimă, însă această dimensiune este extrem de utilă
pentru a defini dimensiunea fenomenului în grupurile de egali, luând în considerare toate
mediile în care acesta poate apărea. Pe baza unor chestionare, 84% dintre copiii care au
răspuns la chestionare afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un
altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, 78% unei agresiuni ușoare
(îmbrâncire sau lovire ușoară) și 69% unei bătăi între doi copii. Frecvenţa de apariţie a
acestor comportamente este prezentată în tabel.

7. CAUZE CARE POT INFLUENŢA IMPLICAREA COPIILOR ŞI

ADOLESCENŢILOR ÎN COMPORTAMENTE DE TIP BULLYING
Există multiple cauze şi factori care pot influenţa implicarea copiilor şi
adolescenţilor în comportamente de tip bullying atât ca agresor şi victimă cât şi ca victimă-
agresor
Totuşi cauzele şi condiţiile incriminate în apariţia comportamentului de tip bullying
nu trebuie luate în considerare separat ci aşa cum precizează Preda [43] „în cercetarea
genezei agresivităţii, a violenţei şi în general, în studierea etiologiei comportamentului
infracţional, trebuie să se pornească de la o concepţie interacţionistă, sistemică”. Autorul
consideră că este necesară o abordare plurifactorială ţinându-se seama de:
 cauze şi condiţii de nivel societal (economice, politice, organizatorice, socio-culturale,
morale, etc.);
 cauze de nivel psihoindividual (toleranţă scăzută la frustrare, autocontrol deficitar,
egocentrism, impulsivitate şi agresivitate, subestimarea gravităţii greşelilor şi a actelor
disociale şi antisociale comise, sentimente morale insuficient dezvoltate, indiferenţă şi dispreţ
faţă de activităţile sociale utile, evitarea activităţilor voluntare, dorinţa de a obţine rezultate
fără efort, aversiune faţă de normele juridice şi morale, stimă de sine scăzută şi aderarea la
statutul de delincvent etc.);
 cauze şi condiţii de nivel psihosocial (factori de natură familială: factori de natură
familială/ factori extrafamiliali)

8. FACTORI CARE POT INFLUENŢA IMPLICAREA COPIILOR ÎN

COMPORTAMENTE DE TIP BULLYING
Pe lângă factorii de risc de ordin personal (trăsăturile specifice elevului) care pot fi
implicaţi în apariţia comportamentului de tip bullying, au fost identificaţi şi factori de risc din
mediul familial şi social.
Inconsecvenţa părinţilor (excesiv de protectori şi neglijenţi) şi uneori abuzul asupra
copilului sunt factori de predicţie ai transformării ulterioare în victime-agresori.
Implicarea excesivă a părinţilor în activitatea şcolară; o relaţie părinte-copil
caracterizată printr-o apropiere excesivă; relaţia ostilă între copil şi mamă reprezintă factori
de predicţie ai victimizării ulterioare pentru copil.
Utilizarea unor metode bazate pe forţă pentru controlarea comportamentelor; lipsa
căldurii, implicării şi supravegherii din partea părinţilor; permisivitate; inconsecvenţă,
reprezintă factori de predicţie ai implicării copiilor în comportamente de tip bullying ca
agresori.
Statutul socio-economic scăzut reprezintă de asemenea un factor de risc implicat atât
în agresivitate de tip bullying cât şi în victimizare;
Etnia poate constitui un factor de risc implicat în victimizare, minorităţile etnice
fiind predispuse să devină victime.

9. MĂSURI DE PREVENŢIE ŞI INTERVENŢIE

Au fost implementate numeroase programe care au urmărit ameliorarea
fenomenului bullying în şcoli. Aceste programe au fost evaluate în ţări şi în condiţii diferite.
Cu toate că literatura de specialitate conţine descrieri şi evaluări ale programelor şi
componentelor lor, totuşi este difi cil să se stabilească care programe sunt cele mai efi ciente
pentru o anumită populaţie şcolară (din ţările în care nu au fost implementate astfel de
programe) deoarece există diferenţe sociale şi culturale între ţări.
Modelul simplu în șase pași al lui Olweus:
 Pasul 1: Opriți bullying-ul
Pasul 2: Sprijiniți victima agresiunii în așa fel, încât să-i permită redobândirea
controlului asupra emoțiilor sale și „menținerea imaginii” (“save face”)
Pasul 3: Abordați agresorul, spunându-i comportamentului de bullying pe nume și
explicând de ce este inacceptabil acest tip de comportament
Pasul 4: Responsabilizați spectatorii/observatorii prin apreciere sau informații
referitoare la felul în care să acționeze în viitor
Pasul 5: Impuneți consecințe logice, non-violente.
Pasul 6: Dacă este posibil, discutați ulterior cu victima agresiunii pentru a vă asigura
că bullying-ul s-a oprit.
În literatura de specialitate sunt precizate unele strategii de intervenţie, care pot fi
utile în modelarea unei culturi şcolare care promovează respectul, recunoaşterea, învăţarea,
siguranţa şi experienţele pozitive pentru toţi elevii: acordarea de ajutor victimelor; încurajarea
participării active a părinţilor şi a altor adulţi, în fi ne a comunităţii; supravegherea elevilor în
timpul pauzelor, mai ales în curte, la toalete şi pe coridoarele aglomerate; stabilirea şi
aplicarea de reguli şi consecinţe clare pentru comportamentele de tip bullying; implicarea
claselor în discuţii şi activităţi legate de bullying. . Intervenţiile efi ciente trebuie să se
concentreze nu doar asupra agresorilor, ci şi asupra spectatorilor care mai degrabă
încurajează (în mod activ sau pasiv) decât să descurajeze comportamentul agresorului.

10. RECOMANDĂRI LA NIVELUL FIECĂREI ȘCOLI

1. Includerea în regulamentul școlar a aspectelor fundamentale pentru identificarea,
recunoașterea și intervenția precoce în situații în care sunt semnalate comportamente de
bullying și afișarea publică a acestora;
2. Creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului pentru
protecția și sănătatea copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional: cadre
didactice, personal administrativ, părinți, elevi;
3. Elaborarea de proceduri clare pentru gestionarea corectă a situațiilor de bullying;
4. Implicarea elevilor în elaborarea de strategii și soluții pentru eliminarea
comportamentelor de bullying, în acord cu nevoile specifice, locale, ale fiecărei școli;
 BIBLIOGRAFIE
11.
Violența de orice fel afectează sănătatea fizică și emoțională a copiilor Bullying-

ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel național, 2016( [Link]
ro/files/10/[Link]?
fbclid=IwAR3CwJxT4WykHjtRNMbkmiMKqmfT7mohCExi3xa1N6RSzpRPSvdPC6IqAxk) ac
cesat la data 22.03.2021
Netzelmann T. A.,  Steffan E.,  Angelova, M., Strategii pentru o clasă fără

Bullying, 2016( [Link]
[Link]?fbclid=IwAR2knSqN0VqHkviMudQ35IkbDm18zLp-
LvYbl8HAPCtTbLpQWAHA3PtNgKA ) accesat la data 22.03.2021
Beldean-Galea, I., Mireştean, I. M., Irimie, S., Samoilă C., Revista de Medicină

Şcolară şi Universitară, Vol III, Nr. 3, iulie
2016( [Link]
%20bullying%20in%[Link]  accesat la data 22.03.2021
[Link]

sau-martor/, accesat la data 22.03.2021
[Link]

%C8%99i-cum-%C3%AEi-punem-cap%C4%83t accesat la data 22.03.2021