1

Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate. Această publicație nu poate fi reprodusă parțial sau
total fără permisiunea în scris a Asociației Europene a Profesioniștilor în Educație EDUMI.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor articolelor.

ISBN: 978-606-95525-5-1

Design copertă: Irina Petcu

Tehnoredactare: Adina-Roxana Milășan, Irina Petcu, Magda Cojocea,
Corectură: Irina Petcu, Adina-Roxana Milășan

2
 Coordonatori:
Irina-Elena Petcu Magda Cojocea Adina-Roxana Milășan
Ovidiu Bădescu Ionica Tarău

Bullying și cyberbullying. Împreună

pentru un mediu școlar sigur
Bullying and cyberbullying. Together for a Safe
School Environment

Asociația Europeană a Profesioniștilor în Educație EDUMI

www.edumi.ro
Editura Book For LIFE
București 2023
3
 CUPRINS
BULLYING ȘI CYBERBULLYING. ROLUL PĂRINȚILOR ÎN VIAȚA COPIILOR ................... 9
Profesor Mihaela Nicoleta Simion ................................................................................................ 9
BULLYING-UL ÎN COMUNITATEA ȘCOLARĂ .......................................................................... 12
Prof. Înv. Primar Sanda Pătruț .................................................................................................. 12
COMBATEREA CYBERBULLYING-ULUI................................................................................... 14
Prof. Laurențiu Popovici ............................................................................................................. 14
CÂND BULLYING-UL LOVEȘTE DUREROS… .......................................................................... 16
Asistent social Grigore Simona-Nicoleta, ................................................................................... 16
CYBERBULLYING-UL ÎN GIMNAZIU: ÎNȚELEGEREA ȘI PREVENIREA AGRESIUNII
ONLINE ............................................................................................................................................ 17
Profesor Florin Liviu Chircă ...................................................................................................... 17
SUSȚINEREA BUNĂSTĂRII COPIILOR NOȘTRI: CREAREA UNUI MEDIU FAMILIAL
SIGUR, RESPECTUOS ȘI FĂRĂ BULLYING .............................................................................. 21
Profesor învățământ primar Florica Cristina Nedelcu............................................................. 21
HOW TO STOP CYBER BULLYING IN SCHOOLS?................................................................... 25
Prof. înv. primar drd. Negrea Angelica Maria .......................................................................... 25
MĂSURI PENTRU PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ ............... 27
prof.dr.Barbu Elena-Corina........................................................................................................ 27
BULLING ȘI CYBERBULLYIG ÎN MEDIUL ȘCOLAR............................................................... 29
Prof. înv.primar Sauciuc Dana-Magdalena ............................................................................... 29
BULLING-UL ȊN ȘCOALĂ : CE SOLUȚII AVEM PENTRU PROTECȚIA COPIILOR? ........ 31
Prof Grama Vasilica ..................................................................................................................... 31
ÎNTRE BULLYING ŞI CYBERBULLYING ................................................................................... 35
profesor Gianina Cristiana Bălaşa ............................................................................................. 35
BULLYING IN MIDDLE SCHOOL: CAUSES, EFFECTS, AND CHALLENGES FOR
TEACHERS....................................................................................................................................... 37
Profesor Ana-Maria FILIP.......................................................................................................... 37
BULLYING-UL ÎN ȘCOLI............................................................................................................... 39
Institutor: Herța Miuța Claudia ................................................................................................. 39
BULLYING A REAL ISSUE-OF OUR SOCIETY ......................................................................... 41
Profesor engleza, Radulescu Maria Melania ............................................................................. 41

4
WHOLE SCHOOL APROACH........................................................................................................ 43
Profesor Învățământ Primar Nicoleta Stanciu .......................................................................... 43
BULLYINGUL LA GRĂDINIȚĂ ..................................................................................................... 45
Prof. Macovei Cristina ................................................................................................................. 45
BULLYINGUL – PERICOLUL DIN ȘCOLI .................................................................................. 47
Prof. Cristina Cîrcotă................................................................................................................... 47
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL- PROBLEMA ȘCOLILOR DIN ROMÂNIA ............ 52
Profesor Stănică Ana-Maria........................................................................................................ 52
BULLYINGUL ȘI IMPLICAȚIILE EMOȚIONALE - MODELUL SCARF ................................ 54
Fainarea Alina Iuliana ................................................................................................................. 54
BULLYINGUL ȘI MEDIUL EDUCAȚIONAL............................................................................... 60
Profesor: Simona-Violeta Clinciu ............................................................................................... 60
SIGURANȚA ÎN MEDIUL ONLINE .............................................................................................. 62
Profesor Alina Burlacu ................................................................................................................ 62
ROLUL PROFESORULUI ÎN PREVENIREA BULLYING-ULUI: ABORDĂRI ȘI
CERCETĂRI RECENTE ................................................................................................................. 64
Profesor învățământ primar: Ana Maria Gheorghe................................................................. 64
Profesor învățământ primar: Ionica Tarău ............................................................................... 64
VIOLENȚA NAȘTE VIOLENȚĂ .................................................................................................... 66
Profesor Cristina Calistru ........................................................................................................... 66
ACTIVITATE ANTI-BULLYING PENTRU ELEVI ȘI SPORTIVII JUNIORI .......................... 68
Prof. Daniel Lozbă-Știrbuleac ..................................................................................................... 68
LECTURA LITERATURII ÎMPOTRIVA FENOMENULUI DE HĂRȚUIRE ȘCOLARĂ ......... 71
Profesor Szabó Csilla ................................................................................................................... 71
BULLYING-UL ȘI INCLUZIUNEA SOCIALĂ ............................................................................. 74
Temătoru Violeta-Maria .............................................................................................................. 74
UN MEDIU ȘCOLAR MAI SIGUR ................................................................................................. 76
Profesor pentru învățământ primar, TĂNASE ANICA-MARIA ........................................... 76
VIOLENȚA ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................................................................................ 79
Autor: prof. Pascal Daniela Mariana ....................................................................................... 79
VIOLENȚA ȘCOLARĂ .................................................................................................................... 82
Profesor: Ionela Iacob .................................................................................................................. 82

5
VIOLENȚA ȘCOLARĂ ȘI BULLYING-UL: O REALITATE ÎNGRIJORĂTOARE ÎN MEDIUL
EDUCAȚIONAL ............................................................................................................................... 85
Profesor Lăcrimioara Ziman ...................................................................................................... 85
SĂ FIM PRIETENI!-PROIECT DE PARTENERIAT ȘCOALA-FAMILIE ............................... 90
Prof.înv.primar Mazilu Gabriela ................................................................................................ 90
PREVENIREA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI ÎN ȘCOALĂ .......................................... 94
profesor pentru învățământul primar Nadia-Alina Năstasă.................................................... 94
BULLYING ȘI CYBERBULLYING ................................................................................................ 97
Profesor de limba și literatura română, Mirela Pîrvănescu ..................................................... 97
PREVENIREA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ....................... 100
Prof. Otilia-Mihaela Iacob ......................................................................................................... 100
PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI ŞCOLARE ..................................................... 102
Prof. Bota Claudia ...................................................................................................................... 102
PROGRAMUL OLWEUS DE PREVENIRE A BULLYING-ULUI (POPB) .............................. 107
Prof. înv. primar Ecaterina Șorcaru ........................................................................................ 107
PROVOCĂRILE (CYBER)BULLYINGULUI............................................................................... 110
Prof. CRĂCIUN IONUȚ ........................................................................................................... 110
BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN ȘCOALĂ ........................................................................ 113
Profesor matematică, Florea Raicu .......................................................................................... 113
RIDICĂ-TE ȘI FĂ O DIFERENȚĂ! – DESPRE BULLYING ȘI STIMA DE SINE................. 116
Autor: Arsa Emil ........................................................................................................................ 116
INVIDIA ȘI GELOZIA ÎN COMPORTAMENTUL ADOLESCENȚILOR ................................ 122
Profesor Alexandra Anicolaesei ................................................................................................ 122
STRATEGII CONSTRUCTIVE DE SOLUȚIONARE A STĂRILOR CONFLICTUALE DIN
SISTEMUL EDUCAȚIONAL ........................................................................................................ 125
Profesor Eugenia Pitiș ................................................................................................................ 125
BULLYING AND DIVERSITY. THE ROLE OF THE TEACHER FOR A SAFE SCHOOL
ENVIRONMENT ............................................................................................................................ 129
Simona Nicoleta Radu ................................................................................................................ 129
PREVALENȚA FENOMENELOR DE BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN MEDIUL
ȘCOLAR .......................................................................................................................................... 131
Autor: Prof. nursing Maria Petrescu ....................................................................................... 131
CONSECINȚELE CYBERBULLYINGULUI ............................................................................... 136
Profesor Știop Nicoleta .............................................................................................................. 136

6
COMBATEREA CYBERBULLYING-ULUI: ............................................................................... 138
CONSTRUIREA UNUI MEDIU ONLINE SIGUR ȘI EMPATIC ÎN MEDIUL ȘCOLAR ....... 138
prof. Nicolae BRAGHEȘIU ....................................................................................................... 138
ÎMPREUNĂ, PUTEM COMBATE FENOMENUL BULLYING? .............................................. 140
Profesor Cristina Constantina Constantinescu ....................................................................... 140
CUM IDENTIFICĂM CORECT BULLYINGUL? ....................................................................... 142
Profesor învățământ primar, Guneș Cristina .......................................................................... 142
CUM SĂ FACEM FAȚĂ BULLYING-ULUI................................................................................ 145
RAAB Melania ............................................................................................................................ 145
CYBERBULLING-UL ÎN RÂNDUL COPIILOR ......................................................................... 147
Profesor învățământ primar Mirela Rus ................................................................................. 147
CYBERBULLYING – O REALITATE .......................................................................................... 149
Profesor Consilier Viorica Mirea .............................................................................................. 149
DE LA BULLYING ȘI URĂ ONLINE, LA „NO HATE”! ........................................................... 152
Profesor pentru învățământ primar Adina Marcu ................................................................. 152
DIASPORA ÎNTRE DOUĂ VALIZE: IDENTITATE MULTIPLĂ............................................. 154
Daria Pirvu, RomBel – Communauté roumaine en Belgique, Bruxelles .............................. 154
Carmen Solomie, RomBel – Communauté roumaine en Belgique, Bruxelles ...................... 154
DINCOLO DE BULLYING. DESPRE EMOȚIILE DIN CULISE ............................................. 159
Prof. Dragotă Teodora-Emanuela ............................................................................................ 159
DIRIGENȚIA SUB LUPĂ.............................................................................................................. 164
prof. Dennisa Buda ..................................................................................................................... 164
BULLYING ȘI CYBERBULLYING. ÎMPREUNĂ PENTRU UN MEDIU ȘCOLAR SIGUR ... 166
Profesor Țigănele Mihaela Ana................................................................................................. 166
DON`T BE MEAN BEHIND THE SCREEN! .............................................................................. 168
Prof. Ramona Gabriela Asan .................................................................................................... 168
EDUCAȚIA PRIN PROIECTE – REPER AL TOLERANȚEI .................................................... 170
Profesor Daniela Caizer ............................................................................................................. 170
CYBERBULLYING VERSUS BULLYING - ASEMĂNĂRI, DEOSEBIRI ȘI METODE DE
PREVENIRE ................................................................................................................................... 172
Inimosu Botcă Oana ................................................................................................................... 172
BULLYING-UL LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ ............................................................................. 175
Profesor învățământ preșcolar Irina Ioana Măluțan ............................................................ 175

7
BULYING-UL ÎN SPAȚIUL ȘCOLAR.......................................................................................... 180
Prof. Speranța Petcu .................................................................................................................. 180
BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR ....................................................... 183
Prof. Pîrîianu Liliana-Daniela ................................................................................................... 183
FĂRĂ VIOLENȚĂ ÎN ȘCOALA MEA .......................................................................................... 188
Profesor pentru învățământ primar PREOTEASA ADINA GABRIELA ........................... 188
FENOMENUL DE CYBERBULLYING - FORMĂ A VIOLENȚEI ȘCOLARE ........................ 191
Profesor Apopuţoaie Mihaela.................................................................................................... 191
HĂRȚUIREA CIBERNETICĂ ...................................................................................................... 193
Prof. dr. Cristina Ramona Trușcă ............................................................................................ 193
ÎMPREUNĂ PENTRU UN MEDIU ȘCOLAR SIGUR ................................................................ 198
Profesor pentru învățământul primar Cristina Barbu ........................................................... 198
ROLUL LITERATURII ÎN MODELAREA COMPORTAMENTELOR ELEVILOR ................ 201
Profesor de limba şi literatura română, Drăgan Alina-Ştefania............................................ 201
ÎMPREUNĂ PENTRU UN MEDIU ȘCOLAR SIGUR ................................................................ 204
Prof. Constantin Bogdan Dorneanu ......................................................................................... 204
Prof. Daniela Dorneanu ............................................................................................................. 204

8
 BULLYING ȘI CYBERBULLYING. ROLUL PĂRINȚILOR ÎN VIAȚA
COPIILOR

Profesor Mihaela Nicoleta Simion

Școala Gimnazială Tâmboești, Localitatea Tâmboești, Vrancea

Termenul „bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta, pornește
de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri până la violență fizică.
Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic,
rasial, cultural, de vârstă etc., iar copiii îl învață de la adulți, copii mai mari, televizor. Bullying-ul
este un comportament agresiv repetat, care poate fi fizic, verbal sau relațional, în persoană sau
online. Agresorii sunt adesea neobosiți, hărțuind iar și iar, pentru perioade lungi de timp, o persoană
sau mai multe.
Dacă la grădiniță fenomenul este prezent în faza incipientă, la școală se dezvoltă drastic. Sunt
sute de cazuri în care părinții își mută copiii în alte unități de învățământ pentru că au fost agresați,
fizic sau verbal, de alți colegi. Iar statisticile cresc de la an la an.
Victimele bullying-ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe, în
general mai puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii lor; agresorii îi aleg după aceste
criterii tocmai pentru a se pune ei în siguranță deoarece, de obicei, aceștia nu se răzbună.
Cauzele cele mai des întâlnite provin din dorința de afirmare a agresorului, direcționată în
mod negativ. Comportamentul agresorului este lipsit de empatie, predominând egocentrismul și
orgoliul. Victima se simte neputincioasă și singură.
Bullying-ul are efecte negative atât asupra copilului agresat, cât și a familiei acestuia. Efectele
negative pot fi atât din punct de vedere al sănătății fizice a copilului, cât și din punct de vedere al
sănătății mintale. Copiii care îi agresează pe alți copii de fapt au o lipsă de respect față de limitele
celorlalți. Unele dintre acestea pot fi: izolarea socială, scăderea stimei de sine sau scăderea capacității
de concentrare.
Unele măsuri de combatere a bullying-ului pot duce la creșterea încrederii în sine și
dezvoltarea unui sistem de limite pe care copilul să le practice în relație cu cei din jur. Atât victima
cât si agresorul au nevoie de ajutor multidisciplinar: psihologic, școlar și familial. Victimele ar trebui
să fie ajutate să proceseze traumele emoționale și să își recapete încrederea în sine. Acest lucru se
poate face dacă se simt în siguranță, atât la școală cât și acasă. Cel care agresează ar trebui să fie ajutat
să înțeleagă de ce nu este acceptabil un astfel de comportament, dar și să aibă ocazia să discute despre
propriile probleme.

9
 Problemele apărute sunt și oglinda dezechilibrului din familie. Familiile în care există violență
oferă un mediu optim pentru formarea agresorilor. Copiii își copiază părinții, bunicii, rudele
apropiate. Au modele de urmat în acest sens. Din aceste considerente, violența domestică naște
agresori. Copiii agresori au învățat că a fi puternic înseamnă ca ceilalți să se teamă de tine.
Cyberbullying-ul - este o formă recentă de bullying și presupune agresarea celorlalte persoane
prin intermediul mijloacelor tehnologice de comunicare moderne, precum telefonul mobil sau
internetul; cyberbullying-ul diferă de celelalte trei forme de bullying prin faptul că poate avea loc la
distanță, fără a fi necesară o interacțiune directă, față în față, între agresor și agresat.
De obicei, sub astfel de atacuri se ascund persoane în anonimat, care preferă această cale
pentru că au impresia că beneficiază de imposibilitatea dezvăluirii propriei identități. Totodată, sub
masca anonimatului, agresorul poate căpăta curajul de a face afirmaţii şi fapte pe care nu le-ar fi făcut
în realitate, într-o confruntare directă cu cel hărţuit. De multe ori, însăşi victima unui act de bullying
real poate apela la cyberbullying, crezând că aceasta este singura cale prin care se poate răzbuna pe
agresor.
În ciuda faptului că nu își cunoaște hărțuitorul, un copil victimă de cyberbullying va trăi cu
impresia că nu va reuși să scape de el niciodată și nicăieri.
Spre deosebire de situațiile clasice de bullying, în care comportamentele de hărțuire se
întâmplă față în față, iar victima are posibilitatea de a-și identifica agresorul și de a ști cui să atribuie
comportamentul agresiv, în mediul online acest lucru, de multe ori nu este posibil. În plus, dacă în
realitate, în dimensiunea offline, comportamentul de bullying se oprește la un moment dat iar situația
umilitoare sau agresivă se încheie, hărțuirea online pare să fie fără sfârșit.
Ca orice formă de bullying, cyberbullying-ul este direct corelat cu tulburări de sănătate
mentală în rândul copiilor, cu consum de substanțe sau suicid. Dacă ne referim la copiii victime, ne
putem aștepta la consecințe negative în planul rezultatelor școlare, sănătății fizice și confortului
emoțional. Ei au șanse mai mari decât alți copii să dezvolte depresie sau tulburări de anxietate, trăind
sentimente acute de tristețe, însingurare, teamă și îngrijorare, să înregistreze o scădere, aparent
nejustificată, a rezultatelor școlare, însoțită de absenteism sau chiar refuzul de a merge la școală și
multe altele.
Folosirea internetului și mijloacelor media a devenit un subiect deja destul de sensibil și care
provoacă reacții puternice și, din păcate, de multe ori tendința adulților este aceea de a migra într-una
dintre extreme, pro sau contra tehnologiei. Pentru mulți adulți, permanenta dezvoltare a noilor
tehnologii și observarea efectelor în viața de zi cu zi poate să constituie o sursă de neplăcere, de stres,
de îngrijorare sau nemulțumire. Chiar dacă cel mic pare că descoperă cu tenacitate și abilitate mediul
virtual, el nu are experiența de viață pentru a se menține în siguranță și are nevoie de un adult să fie
alături de el.
10
 Varianta ideală ca un copil să nu ajungă niciodată să fie o victimă a bullying-ului virtual, ar fi
ca părintele să îi expună din timp situaţiile în care s-ar putea afla vreodată, din punct de vedere al
relaţionării online cu alţi copii sau adulți. Discuțiile cu un părinte, consilier sau prieten de încredere
și povestirea celor întâmplate pot face o diferență uriașă în starea de spirit a celui agresat, chiar dacă
nu se schimbă situația. O altă soluție o constituie dezvoltarea de programe în cadrul școlii de
conștientizare a fenomenului, precum și o atenție sporită din partea cadrelor didactice și a
consilierului educativ în prevenirea și diminuarea fenomenului.

11
 BULLYING-UL ÎN COMUNITATEA ȘCOLARĂ

Prof. Înv. Primar Sanda Pătruț

Școala Gimnazială GHEORGHE CORNELIU, Domnești, județul ILFOV

Bullying-ul a devenit o problemă a comunității școlare și necesită o soluție la nivelul

comunității. Profesorii trebuie să sesizeze comportamentele neadecvate și să caute modalități de a le
stopa. În momentul actual, viaţa instituţiilor şcolare şi-a schimbat viziunea, datorită tensiunilor şi
disfuncționalităților imprevizibile, legate ȋn primul rând de atitudinea comportamentală a copiilor.
Astfel, instituţiile şcolare se confruntă cu diverse conflicte care, dacă nu sunt corectate, se transformă
ȋn acțiuni agresive, de tip bullying.
Aceste tipuri de agresiuni influenţează, ȋn mod vizibil, percepţia socială a copilului despre
lume şi oportunitățile acesteia de manifestare. În acest sens, este bine ca noi, cadrele didactice, să
putem reuşi să deținem control asupra impactului pe care acest fenomen, frecvent ȋntâlnit, bullying-
ul, ȋl are ȋn cadrul climatului şcolar. Noi suntem primii factori care pot contribui la gestionarea,
corectarea şi prevenirea fenomenului nedorit ȋn nici un mediu.
Bullyingul poate fi fizic, verbal, psihologic sau orice combinație a acestora.
• Bullyingul fizic - include acțiuni precum: lovirea, împingerea, împiedicarea, furtul bunurilor
și agresiunea sexuală.
• Bullying-ul verbal - include: tachinări, porecle cu conotație negativă, comentarii sexuale
inadecvate și batjocură.
• Bullyingul social- include: răspândirea de zvonuri sau excluderea cuiva dintr-un grup.
• Cyber-bullyingul - combină practici ale bullyingului social și verbal, însă în mediul digital, în
special prin intermediul rețelelor de socializare.
Acest fenomen are un efect negativ asupra tuturor, inclusiv asupra "agresorului", copilului
care este "ținta", asupra celor care sunt martori la conflict și asupra tuturor celor care sunt conectați,
într-un fel sau altul, cu fenomenul.
Profesorii nu trebuie să uite că "agresorul" sau bully-ul are și el probleme cu care se
confruntă și că are nevoie de ajutor din partea adulților. "Agresorii" adeseori se implică în
comportamente de genul bullying-ului pentru că le lipsește empatia și le lipsește încrederea sau au
probleme acasă. Cadrele didactice ar trebui să identifice semnele îngrijorătoare, dovada bullying-
ului:
• Scăderea performanței la școală
• Haine, cărți și alte obiecte personale distruse

12
 • Dureri frecvente de cap sau de stomac
• Scăderea stimei de sine
• Leziuni sau semne corporale inexplicabile
• Schimbarea regimului alimentar – fie apare subalimentarea, fie supraalimentarea, acestea
fiind câteva din efectele bullyingului.
Metoda recomandată de intervenție, atunci când observăm sau bănuim un comportament de
bullying la nivelul clasei, este discuția deschisă cu elevul, fie că este victimă, agresor, sau spectator.
Este important ca noi, profesorii, să ne informăm corect să inițiem o discuție:
• Știi ce înseamnă bullying?
• Te simți în siguranță când vii la școală?
• Ți se întâmplă să fii răutăcios cu alții copii doar pentru distracție?
• Știi cum să îți dai seama dacă cineva e doar răutăcios cu tine sau este un bully?
• Te-a făcut cineva să te simți slab, neputincios sau urât?
• Ai râs, împreună cu alți copii, de cineva mai mic sau mai slab? Cum te-ai simțit atunci?
Este nevoie de implicarea întregii instituții școlare pentru a stopa / preveni fenomenul
bullying-ului prin crearea unui Plan la nivelul școlii, precum și derularea unor parteneriate/proiecte
de tipul “Stop bullying!” prin care copiii depistați cu asemenea comportamente, dar şi ceilalți colegi,
care sunt tentați să ȋntreprindă şi ei astfel de comportamente, să poată fi ghidați să-şi gestioneze atât
comportamentele agresive proprii, cât şi ale celor din jur, dobândind strategii de relaţionare anti-
bullying, manifestând un comportament adecvat în cadrul relaţiei cu colegii.

13
 COMBATEREA CYBERBULLYING-ULUI

Prof. Laurențiu Popovici

Școala Gimnazială „Gheorghe Tătărescu” Târgu Jiu

Odată cu creșterea semnificativă a comunicării digitale, noi provocări însoțesc noile facilități.
În timp ce informațiile sunt mai accesibile și mai rapid primite, rata la care putem transfera date și ne
putem conecta cu alții, mai înaltă, anonimatul aparent din spatele tuturor, nu este întotdeauna benefic.
Nu toată lumea are cele mai bune intenții atunci când folosește resursele digitale care se extind rapid
și, adesea, cei mai tineri dintre noi sunt cei care nu numai că abuzează de aceste instrumente, dar și
suferă abuzuri.
Pe de o parte, în contextul siguranței online vorbim despre riscurile la care este supus
adolescentul, considerându-l în acest sens vulnerabil, cel puțin din două perspective: pentru că trece
prin metamorfoza spre viața de adult dar și fiind cel care este addictable (dependent) de social-media,
ca sursă generatoare de riscuri.
Pe de altă parte siguranța este una dintre fațetele stării de bine derivată din satisfacerea
nevoilor umane din treapta a II-a a piramidei lui Maslow. Astfel ajungem să conectăm cyberbullying-
ul, ca risc al comunicării digitale, cu starea de bine.
Odată cu tehnologizarea, bullying-ul a căpătat noi valențe, evoluând la fenomenul de
„cyberbullying”, care definește hărțuirea online. Hărțuirea cibernetică este descrisă ca „prejudiciul
deliberat și repetat provocat prin utilizarea telefoanelor mobile/smartphone-urilor,
computerelor/tabletelor și a altor dispozitive electronice (inclusiv dispozitive de jocuri Wi-Fi).
Hărțuirea în mediul online sau așa numitul cyberbullying (din engleză) are loc prin intermediul
rețelelor sociale, a diferitelor aplicații online, camere chat, unde postările pot fi făcute publice prin
intermediul computerelor, tabletelor sau telefoanelor mobile, când o persoană sau un grup de
persoane este în repetate rânduri înjosită, criticată și luată în derâdere de către o altă persoană sau
grup de persoane, utilizatori ai Internetului.
Așa cum am specificat anterior social media este sursa cea mai extinsă prin care se aplică
cyberbullying-ul. Imaginea dată ilustrează procentual platformele social media prin care persoanele
experimentează acest tip de hărțuire. Așa cum nu orice agresiune este considerată bullying, la fel și
nu orice agresiune în mediul online este considerată cyberbullying. Principalele caracteristici ce se
conturează în cazul hărțuirii online sunt: online, repetat, intenționat. Însă: este o modalitate mai ușoară
de a agresa pentru că, spre deosebire de agresiunea tradițională; nu implică interacțiune față în față;
nu prezintă prea mult pericol pentru agresor; are spațiul oriunde, oricând; neîntreruptă, poate continua
în afara orelor de școală, inclusiv nopțile și weekendurile; este mai frecventă (are loc cu o rată de
14
peste două ori mai mare decât hărțuirea tradițională); mulți agresori cibernetici cred că
comportamentul lor este mai puțin dăunător sau prezintă un risc mai mic de consecințe, deoarece sunt
„doar cuvinte”; desensibilizarea agresorului; incapacitatea de a identifica impactul acțiunilor lor sau
de a recunoaște atunci când o situație a avansat la un nivel toxic sau dăunător; dificil de recunoscut
din cauza insultelor acoperite și chiar a limbajului codificat; poate rămâne ascunsă de părinți și
profesori în diferite aplicații populare pentru adolescenți ș.a.
Elevii cu CES pot deveni foarte uşor victime ale acestui fenomen, întrucât ei fiind incluşi în
instituţiile din învăţământul de masă alături de elevii tipici, în timpul şcolarizării, încep să se
evidenţieze anumite diferenţe între ei, de unde reies neînţelegeri, conflicte, ce degenerează în
bullying, deoarece şi aşa elevii cu cerinţe educaţionale speciale resimt sentimente de frustrare,
nesiguranţă, neîncredere în sine şi în propriile forţe, imagine de sine negativă, marginalizare,
respingere, neacceptare, inferioritate faţă de ceilalţi elevi tipici şi de membrii comunităţii în care
convieţuiesc împreună.
Din mediul şcolar, managerul şcolii şi cadrele didactice care se implică în procesul incluziunii
elevilor cu CES în clasele incluzive din învăţământul de masă, ar trebui să fie antrenaţi în modificarea
atitudinilor din partea personalului şcolii, a elevilor tipici şi a părinţilor acestora, precum şi a altor
membri din comunitatea locală şi societate, în general, faţă de elevii cu CES. Acest proces al
incluziunii se bazează pe respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, astfel încât orice individ
are dreptul la educaţie şi trebuie să i se acorde şanse egale, acces şi participare la propria dezvoltare,
pe toate ariile, prin valorificarea potenţialului personal de care dispune fiecare elev în parte.

Bibliografie:
1. http://csriu.org/cyberbullying.pdf
2. http://www.fbi.gov/
3. http://www.nodismed.ro/planing-familial/hartuirea-cibernetica-suicidul-5360728.html
4. http://www.sigur.info/docs/resursa-cyberbullying.pdf
5. http://www.endcyberbullying.org/cyber-bullying-statistics/teen-behavior-and-experiences-
onsocial-networking-sites/

15
 CÂND BULLYING-UL LOVEȘTE DUREROS…

Asistent social Grigore Simona-Nicoleta,

Școala Gimnazială Specială „Constantin Pufan” Galați

Pornind de la una dintre definițiile bullying-ului și anume –”orice lezare fizică, verbală și
socială având efecte devastatoare atât asupra psihicului unui copil sau adolescent, cât și asupra unei
persoane adulte...”, am ales să vă împărtășesc o parte dintr-o experiență trăită de o familie a cărui
copil s-a confruntat cu această problemă numită ”bullying”.
Când băiatul a fost înscris la liceu, principalul gând al familiei a fost că va începe o nouă
experiență, plină de speranță, deschidere.
Și așa a și părut la început... Copilul venea acasă încântat că a început să comunice cu
colegii și chiar să își facă prieteni. Numai că viziunea lui despre ce înseamnă o prietenie și niște buni
colegi nu era una corectă. Neștiind cum să gestioneze o relație de prietenie, amiciție sau una colegială,
a crezut că, dacă va face tot posibilul să fie pe placul unor colegi, va fi acceptat, apreciat. Când mama
a aflat, din întâmplare, ceea ce i se întâmpla la școală – era pus să facă anumite lucruri pentru a fi
filmat și difuzat în anumite grupuri, pentru amuzamentul colegilor, șicanat, lovit (”în glumă”,
diferența de forță fiind evidentă)-și mama a început să-i explice că ceea ce i se întâmplă la școală nu
este bine, nu este vorba despre prietenie că acei colegi nu au intenții bune, băiatul a înțeles că nu
trebuie să mai accepte astfel de comportamente.
Colegii ”prietenoși” și ”bine într-un mod mai agresiv să îl determine să fie ”bătaia de joc a
clasei”. Toate sesizările verbale adresate de părinți elevilor implicați, reprezentanților școlii, nu au
avut ca efect decât o ameliorare temporară a comportamentelor neadecvate ale elevilor.
În acest moment, concluzia la care au ajuns părinții este că, din păcate, au greșit atunci când
nu au făcut sesizări scrise, eventual și la alte instituții competente, deoarece cu buna intenție, vorba
bună, apel la toleranță, empatie față de cei de lângă noi, nu se poate rezolva nimic. Când nu vrei să
deranjezi, riști să fii deranjat!
Bullying-ul poate devasta nu numai viața unui copil ci a întregii sale familii deoarece
persoana implicată direct își poate schimba comportamentul într-un mod devastator!!!

16
 CYBERBULLYING-UL ÎN GIMNAZIU: ÎNȚELEGEREA ȘI PREVENIREA
AGRESIUNII ONLINE

Profesor Florin Liviu Chircă

Școala Gimnazială Puiești, Județul Buzău

Cyberbullying-ul, sau hărțuirea cibernetică, este o problemă gravă care afectează tot mai mulți
elevi în era digitală în care trăim. Acest fenomen constă în comportamente repetate de intimidare,
denigrare, hărțuire sau amenințare realizate prin intermediul dispozitivelor electronice sau a
platformelor online. Elevii de gimnaziu sunt în mod particular vulnerabili la acest tip de agresiune,
având în vedere creșterea utilizării tehnologiei în rândul acestei grupe de vârstă.
Cyberbullying-ul se manifestă în multe forme, inclusiv mesaje denigratoare, răspândirea de
zvonuri, publicarea de poze sau informații personale fără consimțământ și, în cazuri extreme,
amenințări cu violență. Efectele acestui comportament pot fi devastatoare, ducând la anxietate,
depresie și chiar sinucidere în cazurile extreme.
Prevenirea cyberbullying-ului începe cu educarea elevilor, părinților și cadrelor didactice
despre natura și consecințele acestui comportament. Iată câteva modalități prin care se poate face
acest lucru:
1. Educația digitală: Elevii ar trebui să fie educați despre eticheta online, inclusiv despre cum
să se comporte cu respect în mediul online și cum să reacționeze în cazul în care sunt victime
ale cyberbullying-ului.
2. Monitorizarea activității online: Părinții și cadrele didactice ar trebui să fie conștiente de
activitatea online a copiilor și să îi ajute să își seteze opțiunile de confidențialitate pe
platformele pe care le folosesc.
3. Politici școlare clare: Școlile ar trebui să aibă politici clare împotriva cyberbullying-ului,
inclusiv sancțiuni pentru cei care îl practică.
4. Sprijin psihologic: În cazul în care un copil este victimă a cyberbullying-ului, este esențial
să primească sprijin psihologic adecvat pentru a face față traumei.
5. Promovarea empatiei și a respectului reciproc: Este important să se promoveze valorile de
respect și empatie în rândul elevilor, astfel încât aceștia să înțeleagă impactul acțiunilor lor
asupra celorlalți.
6. Crearea unui sistem de raportare: Școlile ar trebui să dezvolte și să promoveze un sistem
de raportare a incidentelor de cyberbullying, care să permită elevilor și părinților să raporteze
în mod anonim cazurile de hărțuire cibernetică. Acest sistem ar trebui să fie ușor accesibil și

17
 să fie gestionat de personalul școlar dedicat, care să răspundă în mod eficient și să ofere sprijin
celor afectați.
7. Colaborarea cu experți în domeniu: Școlile ar trebui să colaboreze cu experți în domeniul
securității cibernetice și sănătății mentale pentru a dezvolta și implementa cele mai bune
practici de prevenire și intervenție în cazurile de cyberbullying.
8. Ateliere și campanii de conștientizare: Organizarea de ateliere și campanii de conștientizare
poate ajuta la educarea elevilor, părinților și profesorilor despre riscurile asociate cu
cyberbullying-ul și modul în care pot contribui la prevenirea acestuia. Acest lucru poate
implica discuții în grup, prezentări, postere informative și sesiuni de întrebări și răspunsuri.
9. Încurajarea comunicării deschise: Părinții și cadrele didactice ar trebui să încurajeze copiii
să vorbească despre experiențele lor online și să se simtă în siguranță să raporteze orice
comportament abuziv sau problemă întâmpinată în mediul virtual.
10. Consiliere și mentorat: În cazul în care un copil este atât agresor, cât și victimă, este
important să se ofere consiliere și mentorat pentru a aborda problemele emoționale și
comportamentale care stau la baza acestor acțiuni. Acest lucru poate implica consiliere
individuală, de grup sau familie și ar trebui să se axeze pe dezvoltarea abilităților sociale, a
empatiei și a strategiilor de gestionare a conflictelor.
Tokunaga, R. S. (2010) în lucrarea "Following you home from school: A critical review and
synthesis of research on cyberbullying victimization". Computers in Human Behavior, 26(3), 277–
287 oferă o revizuire critică și sintetică a cercetării privind victimizarea prin cyberbullying. Acesta
arată că cyberbullying-ul poate avea efecte negative profunde asupra sănătății mentale a victimelor,
incluzând anxietate, depresie și chiar gânduri suicidale. În plus, arată că este esențială dezvoltarea și
implementarea strategiilor de prevenire și intervenție eficiente în școli și comunități.
Eforturile conjugate ale școlilor, părinților, comunității și guvernelor sunt necesare pentru a
combate eficient cyberbullying-ul în rândul elevilor de gimnaziu. Prin educarea și sprijinirea tinerilor
să devină cetățeni digitali responsabili, putem contribui la crearea unei societăți online mai sigure și
mai sănătoase pentru generațiile viitoare.
Studiu de Caz Extins: Confruntarea cu Cyberbullying-ul în Școala Gimnazială
"Speranța, Nr.2"
Situatia: În Școala Gimnazială "Speranța", o instituție de învățământ cu un număr de 500 de
elevi, au început să apară numeroase cazuri de cyberbullying. Elevii reclamau faptul că erau ținta
unor mesaje răutăcioase pe rețelele de socializare, precum WhatsApp, Instagram și Facebook, iar în
unele cazuri, apăreau fotografii cu ei distribuite fără consimțământul lor, uneori cu modificări
jignitoare.

18
 Intervenția: Personalul didactic, împreună cu părinții și cu ajutorul unui psiholog școlar, a
decis să abordeze problema printr-un program complex de prevenție și intervenție. Programul a inclus
următoarele măsuri:
1. Educație digitală: Atelierele educaționale pentru elevi s-au desfășurat într-un format
interactiv și au fost adaptate la nivelul de vârstă și cunoștințele elevilor. Au fost abordate teme
precum eticheta online, drepturile și responsabilitățile în mediul digital, precum și modalități
de protecție împotriva cyberbullying-ului. De exemplu, au fost prezentate cazuri fictive de
cyberbullying și elevii au fost încurajați să analizeze situațiile și să identifice soluții.
2. Crearea unui sistem de raportare: Sistemul de raportare online a fost implementat sub
forma unui formular web ușor de accesat de pe site-ul școlii, care permitea elevilor să
semnaleze în mod anonim incidentele de cyberbullying. Formularul includea câmpuri precum
data incidentului, platforma folosită, tipul de agresiune și orice dovezi relevante, cum ar fi
capturi de ecran.
3. Politici școlare de prevenire: Codul de conduită a fost distribuit atât în format tipărit, cât și
digital, și a fost prezentat în cadrul adunărilor generale ale școlii. Regulile privind
comportamentul online acceptabil și sancțiunile pentru încălcarea acestora au fost explicate
pe larg, iar fiecare elev a semnat un angajament de respectare a acestor reguli.
4. Consiliere: Psihologul școlar a oferit consiliere individuală celor afectați de cyberbullying,
abordând probleme precum stima de sine, gestionarea stresului și dezvoltarea unor mecanisme
de coping. Grupurile de suport pentru victime erau conduse de psihologul școlar și ofereau un
mediu sigur pentru elevii afectați să împărtășească experiențele lor și să primească sprijin
emoțional și practic.
5. Mentorat: Elevii care erau identificați ca agresori au primit mentorat pentru a-i ajuta să își
înțeleagă comportamentul și să dezvolte strategii mai sănătoase de gestionare a conflictelor.
Aceasta a implicat sesiuni individuale cu un consilier sau cu un mentor care a lucrat cu ei
pentru a discuta problemele lor, a înțelege motivele comportamentului lor și a le oferi
alternative constructive la comportamentul agresiv. Au fost discutate teme precum empatia,
respectul față de ceilalți și gestionarea emoțiilor negative.
Rezultate: După implementarea programului, numărul incidentelor de cyberbullying a scăzut
semnificativ. Elevii au raportat că se simt mai în siguranță și mai încrezători în gestionarea situațiilor
de cyberbullying. De asemenea, părinții și cadrele didactice s-au arătat mai conștiente de riscurile
asociate cu mediul online și mai capabile să sprijine copiii în fața acestor provocări.
De exemplu, înainte de program, s-a raportat o medie lunară de 20 de cazuri de cyberbullying. După
șase luni de la implementarea programului, numărul mediu lunar de cazuri a scăzut la 5. În plus,

19
sondajele de opinie efectuate printre elevi au indicat o creștere a înțelegerii riscurilor de cyberbullying
și a modurilor de a reacționa atunci când se confruntă cu astfel de situații.
Concluzii: Acest studiu de caz evidențiază importanța unei abordări complexe în prevenirea
și combaterea cyberbullying-ului. Prin educare, monitorizare, implementarea unor politici clare,
oferirea de sprijin psihologic și promovarea unui comportament online responsabil, școlile pot juca
un rol crucial în protejarea elevilor de efectele dăunătoare ale cyberbullying-ului. A fost demonstrat
faptul că astfel de programe pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra siguranței și bunăstării
elevilor în mediul online.
Astfel, cyberbullying-ul este o problemă serioasă care necesită o abordare multifactorială
pentru a fi prevenită. Educația, monitorizarea, politici clare, sprijinul psihologic și promovarea
valorilor pozitive sunt toate elemente cheie în prevenirea acestui fenomen nociv. Împreună, putem
proteja elevii de gimnaziu și crea un mediu online sigur și respectuos pentru toți.

Bibliografie:
1. Englander, E. (2012). "Bullying and Cyberbullying: What Every Educator Needs to Know".
Harvard Educational Review.
2. Hinduja, S., & Patchin, J. W. (2020). "Cyberbullying prevention and response: Expert
perspectives". New York, NY: Routledge.
3. Patchin, J. W., & Hinduja, S. (2012). "Cyberbullying Prevention and Response: Expert
Perspectives". Routledge.
4. Slonje, R., & Smith, P. K. (2008). "Cyberbullying: Another main type of bullying?".
Scandinavian Journal of Psychology, 49(2), 147–154.
5. Smith, P. K., Mahdavi, J., Carvalho, M., Fisher, S., Russell, S., & Tippett, N. (2008).
"Cyberbullying: Its nature and impact in secondary school pupils". Journal of Child
Psychology and Psychiatry, 49(4), 376–385.
6. Tokunaga, R. S. (2010). "Following you home from school: A critical review and synthesis
of research on cyberbullying victimization". Computers in Human Behavior, 26(3), 277–287.
7. Willard, N. E. (2007). "Cyberbullying and cyberthreats: Responding to the challenge of online
social aggression, threats, and distress". Research Press.

20
SUSȚINEREA BUNĂSTĂRII COPIILOR NOȘTRI: CREAREA UNUI MEDIU
FAMILIAL SIGUR, RESPECTUOS ȘI FĂRĂ BULLYING

Profesor învățământ primar Florica Cristina Nedelcu

Școala Gimnazială Puiești, Județul Buzău

Bullying-ul este un fenomen pe care nimeni nu ar trebui să-l experimenteze, cu atât mai puțin
copiii noștri. În ciuda acestui fapt, bullying-ul în școli a devenit o problemă în creștere. Nu este doar
o problemă a adolescenților; bullying-ul afectează chiar și elevii din clasele primare. Așadar, este
esențial să educăm și să conștientizăm acest fenomen în rândul copiilor de vârstă mică, inclusiv elevii
din clasele primare.
Bullying-ul implică un comportament repetat, intenționat, menit să provoace rău sau
disconfort altora. Acesta poate lua forma insultelor, umilirii, excluderii sociale, amenințărilor sau
violenței fizice. În era digitală, bullying-ul poate avea loc și online, numit cyberbullying, chiar dacă
acest lucru este mai puțin probabil la elevii din învățământul primar.
Cum putem conștientiza bullying-ul la copiii de vârstă școlară mică?
1. Educația prin povești și jocuri: La vârsta de 7 – 10 ani, copiii sunt încă foarte receptivi la
povești și jocuri. Profesorii și părinții pot folosi aceste instrumente pentru a ilustra situații de
bullying și pentru a discuta despre ele. Poveștile cu morală și jocurile de rol pot fi deosebit de
eficiente în a-i ajuta pe copii să înțeleagă impactul negativ al bullying-ului.
2. Discuții deschise în clasă: Este important să se creeze un mediu în care elevii se simt
confortabil să împărtășească experiențele lor. Discuțiile deschise despre bullying, în care
fiecare elev are ocazia să vorbească, pot ajuta la conștientizarea acestui fenomen.
3. Programul școlar: Includerea tematicii bullying-ului în programul școlar este o altă
modalitate eficientă de a-l conștientiza. Aceasta poate fi implementată prin activități care
promovează empatia, respectul reciproc și bunele maniere.
4. Implicarea părinților: Părinții joacă un rol esențial în educarea copiilor lor despre bullying.
Prin discuții sincere acasă și prin modelarea unui comportament respectuos, părinții pot ajuta
la prevenirea bullying-ului.
5. Ateliere și seminarii: Organizarea de ateliere și seminarii privind bullying-ul pentru elevi,
părinți și profesori poate fi o altă metodă eficientă de conștientizare. Acestea pot oferi
informații valoroase, strategii de gestionare a situațiilor de bullying și modalități de sprijin
pentru victime.

21
 Prin organizarea și participarea la astfel de ateliere și seminarii, părinții pot învăța să prevină
și să abordeze bullying-ul într-un mod eficient și empatic. Aceste evenimente pot contribui la crearea
unui mediu școlar sănătos și sigur.
Titlul atelierului: "Împreună Contra Bullying-ului: Cum să protejăm copiii noștri!"
Durata: 2 zile
Ziua 1
Introducere (30 de minute): Deschiderea atelierului cu o prezentare generală despre bullying și
obiectivele atelierului.
Sesiunea 1 - Înțelegerea bullying-ului (1 oră): Această sesiune se va concentra pe definirea bullying-
ului, tipuri de bullying și semne de identificare ale bullying-ului – prezentare PPT.
Sesiunea 2 - Cum să comunici cu copilul tău! (1 oră și 30 de minute): Această sesiune se va concentra
pe strategii de comunicare eficiente cu copiii despre bullying, cum să încurajeze copiii să vorbească
despre experiențele lor și cum să răspundă în mod adecvat- consilierul școlar.
Pauză de prânz (30 min.)
Sesiunea 3 - Rolul părinților în prevenirea bullying-ului (1 oră): Această sesiune va explora rolul
părinților în prevenirea bullying-ului, inclusiv stabilirea de norme de comportament adecvat și
promovarea empatiei și respectului. Realizarea unei mese rotunde unde sunt invitați părinți,
profesori, reprezentanți ai comunității locale, consilieri, psihologi, ONG-uri.
Sesiunea 4 - Studii de caz și discuții (1 oră și 30 de minute): În această sesiune, părinții vor analiza și
discuta studii de caz specifice pentru a înțelege mai bine fenomenul de bullying- vizionare de filme
educative.
Ziua 2
Sesiunea 5 - Cum să ajuți un copil victimă a bullying-ului (1 oră): Această sesiune se poate concentra
pe strategii și resurse pentru a ajuta un copil care este victima bullying-ului.
Sesiunea 6 - Cum să abordezi comportamentul de bullying al copilului tău (1 oră): Această sesiune
poate explora modalități de abordare și corectare a comportamentului de bullying al propriului copil-
chestionare.
Pauză de prânz (30 min.)
Sesiunea 7 - Crearea unui mediu sigur și pozitiv acasă (1 oră): În această sesiune va discuta despre
cum părinții pot crea un mediu acasă care previne bullying-ul și promovează respectul reciproc.
Crearea unui mediu sigur și pozitiv acasă este esențială pentru protejarea copiilor de bullying și
promovarea bunăstării lor emoționale. Un set de reguli clar și coerent poate ajuta la stabilirea unui
cadru în care se promovează respectul reciproc, comunicarea deschisă și încurajarea
comportamentelor pozitive.
Iată câțiva pași pentru crearea unui set de reguli eficient:
22
 1. Concentrați-vă pe comportamente pozitive;
2. Folosiți un limbaj clar și simplu;
3. Limitați numărul de reguli;
4. Stabiliți consecințe clare;
5. Modelați comportamentul dorit;.
6. Revizuiți regulile periodic;
Sesiunea 8 - Întrebări și Răspunsuri cu Expertul (1 oră și 30 de minute): O sesiune de întrebări și
răspunsuri cu un expert în domeniu, cum ar fi un psiholog școlar sau un consilier de prevenire a
bullying-ului.
Concluzii și Închidere (30 de minute): Închiderea atelierului cu un rezumat al principalelor puncte
discutate și sugestii pentru următorii pași.
Acest model de atelier pentru părinți poate fi adaptat în funcție de nevoile și resursele specifice
ale comunității dvs. Scopul este de a oferi părinților cunoștințele și instrumentele necesare pentru a
proteja și sprijini copiii în lupta împotriva bullying-ului.
Pe lângă acest model, este important să se mențină un dialog deschis și continuu între părinți,
profesori și copii despre bullying.
Prin eforturi concertate, atât în școală, cât și acasă, putem ajuta la crearea unui mediu sigur și
sprijinitor pentru copiii noștri, în care bullying-ul nu are loc.

Bibliografie:
1. Craig, W. M., & Pepler, D. J. (2007). Understanding and addressing bullying: An international
perspective. Bloomington, IN: AuthorHouse.
2. Gini, G., & Pozzoli, T. (2009). Association between bullying and psychosomatic problems:
A meta-analysis. Pediatrics, 123(3), 1059-1065.
3. Hinduja, S., & Patchin, J. W. (2018). Bullying beyond the schoolyard: Preventing and
responding to cyberbullying (2nd ed.). Thousand Oaks, CA: Sage Publications.
4. Olweus, D. (1993). Bullying at school: What we know and what we can do. Oxford, UK:
Blackwell Publishers.
5. Rigby, K. (2012). Bullying in schools and what to do about it: Revised and updated. Victoria,
Australia: ACER Press.
6. Smith, P. K., Mahdavi, J., Carvalho, M., Fisher, S., Russell, S., & Tippett, N. (2008).
Cyberbullying: Its nature and impact in secondary school pupils. Journal of Child Psychology
and Psychiatry, 49(4), 376-385.
7. Smith, P. K., Pepler, D., & Rigby, K. (Eds.). (2004). Bullying in schools: How successful can
interventions be? Cambridge, UK: Cambridge University Press.
23
8. Swearer, S. M., Espelage, D. L., & Napolitano, S. A. (2009). Bullying prevention and
intervention: Realistic strategies for schools. New York, NY: Guilford Press.
9. Ttofi, M. M., & Farrington, D. P. (2012). Bullying prevention: What works? A meta-analysis
of effectiveness trials. Stockholm, Sweden: Karolinska Institutet.
10. UNESCO. (2017). School violence and bullying: Global status and trends, drivers and
consequences. Paris, France: UNESCO Publishing.

24
 HOW TO STOP CYBER BULLYING IN SCHOOLS?

Prof. înv. primar drd. Negrea Angelica Maria

Colegiul Național ”Radu Negru” Făgăraș
Formator Casa Corpului Didactic Braşov

“Se întâmplă un lucru ciudat când te întorci acasă. Nimic nu s-a schimbat. Totul arată la
fel, se simte la fel, ba chiar miroase la fel. Atunci realizezi că tu ești cel care s-a schimbat.”
Citatul lui F. Scott Fitzgerald se potrivește întru totul experienței de neuitat, dedezvoltare
personală incredibilă, trăite prin participarea la cursul de formare “How to stop cyber bullying in
schools”, furnizat de Institute for Training, Employability and Mobile learning, Bologna - Italia,
10-16.11.2019, activitate cuprinsă în proiectul „Noi competențe pentru noi provocări”, ref.:
2019-1-RO01-KA104-062420, implementat de CCD Brașov, înperioada 01.07.2019 – 31.12.2020,
realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene, în cadrul Programului Erasmus+, Acțiunea
Cheie 1- proiecte de mobilitate în domeniul educației adulților.
Lumea progresează. La fel ar trebui să facem și noi, dascălii. Lărgirea orizontului de
cunoaștere se impune așadar. E necesar să ne racordăm la nou pentru a putea face față provocărilor
din mediul școlar. Oportunitatea formării profesionale într-un cadru de nivel european pe tema
prevenirii violenței în școală a fost o reuşită experiență profesională.
Cursul mi-a creat contextul de îmbunătățire şi aprofundare a cunoștințelor despre tipurile
de agresiune, iar prin abordarea metodologică m-a adus în fața unor exemple concretede reușită
profesională care s-au concretizat în acumularea de informații teoretice și practice despre modul în
care se poate diminua răspândirea agresiunii, a contribuit la o mai bună înțelegere a bullying-ului
și cyber bullying-ului, a impactului, a factorilor de risc și a efectelor pe termen lung asupra
victimelor și a agresorilor, s-a concretizat în abilitarea pentru diferențierea comportamentelor
legale de cele ilegale și acțiunile de agresiune cibernetică și nu în ultimul rând a facilitat
descoperirea bunelor practici și discutarea provocărilor cu ceilalți colegi și formatori participanți
la curs despre reducerea agresiunii cibernetice în școli.
Beneficiile personale și profesionale în urma participării la un astfel de stagiu sunt însă mult
mai mari. Cunoașterea altor sisteme de educație din țările europene reprezentate, dezvăluite prin
ochii cadrelor didactice, exersarea învățării creative prin colaborare, îmbunătățirea competențelor
lingvistice prin utilizarea limbii engleze și italiene sau cunoașterea unor crâmpeie din cultura altor
țări europene mi-au adus creștere și m-au conectat pozitiv. Modul în care acest proiect de mobilitate
a fost gândit și organizat, m-a captat în toate momentele, m-a determinat să mă implic total și să nu

25
percep activitatea ca pe o obligație, ci ca pe o oportunitate de creștere personală și profesională.
Bullying-ul este un fenomen care s-a născut odată cu primele grupuri de oameni și carea
evoluat cultural odată cu societatea. Dacă în zorii civilizației umane, hărțuirile se limitau la
provocări vocale/verbale sau fizice, odată cu progresul tehnologic, Homo Sapiens Sapiens a
înlocuit ghioaga cu telefonul mobil sau internetul, păstrând, în schimb, intenționalitatea de a-și
domina adversarul. Frecvent auzim despre mesaje care au forța de a distruge vise de adolescenți
sau cariere. Poate că, pentru strămoșii noștri, ar fi fost de neconceput ca o simplă propoziție să
poată distruge un om, însă pentru un secol în care informația este motorul progresului social, arma
cea mai eficientă a devenit, în mod ironic, chiar cuvântul. Deși fenomenul bullying-ului a însoțit
precum o umbră omul în evoluția sa, în mod paradoxal, este dificil de diferențiat de alte forme pe
care le îmbracă agresivitatea, fiind asimilat cu violența fizică sau abuzul. Dar violența, de orice fel,
afectează sănătatea fizică și emoțională a copiilor. Așadar se impune intervenția promptă,
organizată, acțiunea concretă. IMPLICARE - a fost mesajul care a emanat în fiecare zi a formării.
Este echipamentul cu care m-am întors din această frumoasă experiență de formare și pe care cu
siguranță și cu foarte multă convingere am să-l utilizez în activitățile de formare viitoare, în
activități de diseminare sau exemple de bună practică, modelându-mi în primul rând colectivul de
elevi al clasei și partenerii în educație – părinții, pentru o transmitere mult mai convingătoare și
aplicată. Formatorii și-au îndeplinit misiunea.
Am rămas profund impresionată de momentul în care cadrele didactice din Finlanda,
prezente la activitate au detaliat programul KiVa Anti-bullying pentru prevenirea și reducerea
bullying-ului în școli, ca o intervenție universală dar și dedicată. Scena principală a programului
este școala, iar personalul școlii este principalul responsabil pentru introducerea și implementarea
programului. Acest program se bazează pe o monitorizarea constantă a situației din școală și a
schimbărilor care au loc în timp, pe baza instrumentelor online incluse în programul KiVa.
Instrumentele produc feedback anual pentru fiecare școală cu privire la implementarea
programului, precum și pentru rezultatele obținute.
Povestea mea Erasmus ar fi o experiență relevantă pentru cadrele didactice cu dorință de
înnoire, de cooperare europeană, pentru a face față cu succes provocărilor momentului în spațiul
educațional românesc, pentru a îi putea echipa pe elevi corespunzător misiunii și viziunii școlii
racordate la nou. Experiența Erasmus facilitează transferul teoriei în practică, în mod tangibil.

26
 MĂSURI PENTRU PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ȘCOALA
ROMÂNEASCĂ

prof.dr.Barbu Elena-Corina

Colegiul Național Pedagogic Regina Maria, Ploiești

La nivel internațional, fenomenul de bullying este cunoscut și studiat, însă în România există
un număr foarte mic de specialiști în domeniul bullyingului și foarte puține programe de prevenire și
stopare a acestui fenomen.
În a doua parte a anului 2018, Asociația Telefonul Copilului a elaborat o serie de propuneri
pentru implementarea unor politici publice privind recunoașterea formală a fenomenului bullying în
școli, precum și dezvoltarea unor proceduri de identificare, intervenție și soluționare. Au fost propuse
autorităților o serie de măsuri concrete: supravegherea video în spațiile publice din perimetrul
instituțiilor de învățământ; monitorizarea audio-video a unităților de învățământ a grădinițelor, nu
numai a școlilor; introducerea unor teme legate de bullying în curriculumul școlar în cadrul orelor de
consiliere și orientare, dirigenție, ca subiecte de educație civică incluse în manualele aferente;
reglementarea consilierii psihologice în unitățile de învățământ.
În noiembrie 2019, a fost promulgată legea prin care se interzic comportamentele de tip
bullying în toate unitățile de învățământ. Asociația Telefonul Copiluluia inițiat o a doua lege care
conține soluții concrete pentru preîntâmpinarea episoadelor de bullying în școli. În decembrie 2019,
Asociația Telefonul Copilului a organizat Forumul Național Anti-Bullying, în care s-au dezbătut
politicile publice pentru combaterea fenomenului în rândul copiilor. Pe 22 noiembrie 2019 a intrat în
vigoare Legea nr. 221/2019, care reglementează juridic pentru prima dată în România fenomenul
sociologic prezent în școli cunoscut drept „bullying”. Ministerul Educației și Cercetării și specialiștii
din grupul de lucru au elaborat o serie de norme metodologice pentru aplicarea Legii nr. 221/2019
prin care este prevenit și combătut bullying-ul în spațiile destinate învățământului, care au fost
aprobate prin ordin de ministru și publicate în Monitorul Oficial din 10 iunie 2020.
La nivelul fiecărei instituții și al fiecărei clase de elevi se pot lua diferite măsuri de prevenire
a acestui fenomen:
Ø Crearea unui Comitet de coordonare pentru prevenirea bullying-ului în școală (un grup mic
de profesori energici, personal de conducere, psiholog școlar și alți angajați ai școlii) care este
implicat în planificarea și monitorizarea activităților implementate în școală și care va analiza
constatările sondajului, pentru a discuta problema bullyingului în școală și a planifica
activitățile de prevenire a bullying-ului din școală;
27
Ø Desfășurarea unui sondaj în rândul elevilor pentru a determina natura și amploarea
problemelor de bullying în școală;
Ø Alcătuirea unui plan școlar de prevenire și combatere a violenței;
Ø Supravegherea sporită a zonelor care sunt „puncte fierbinți” pentru bullying și violență în
școală;
Ø Implicarea psihologilor școlari sau a altor profesioniști, în funcţie de caz;
Ø Desfășurarea activităților de informare și conștientizare;
Ø Promovarea unui climat educațional suportiv și participativ prin stabilirea rutinelor, a
regulilor, a limitelor și a consecințelor;
Ø Promovarea relațiilor democratice copii-adulți;
Ø Crearea unui mediu securizant prin măsuri administrativ-organizatorice;
Ø Formarea cadrelor didactice pentru dezvoltare personală și disciplinare pozitivă a copiilor;
Ø Atragerea părinților în participarea la dezbateri și sesiuni de informare cu privire la bullying
Ø Inițierea de programe care să răspundă unor situații specifice școlii, cu implicarea activă a
elevilor ca actori și ca parteneri-cheie;
Ø Derularea unor programe și activități extrașcolare pe tema combaterii bullyingului (jocuri,
concursuri, expoziții tematice, întâlniri cu specialiști);
Ø Inițierea unor programe de sensibilizare a comunității privind fenomenul de bullying școlar,
cu aportul tuturor actorilor sociali;
Ø Implicarea cadrelor didactice în campanii și programe în domeniu, aflate în derulare la nivel
național.

28
 BULLING ȘI CYBERBULLYIG ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Prof. înv.primar Sauciuc Dana-Magdalena

Bullying-ul este un comportament agresiv repetat, care poate fi fizic, verbal sau relațional, în
persoană sau online. Agresorii sunt adesea neobosiți, hărțuind iar și iar, pentru perioade lungi de timp,
o persoană sau mai multe.
Bullying-ul este atunci când o persoană sau un grup dăunează în mod repetat pe cineva
intenționat. Este dăunător atât victimelor, cât și agresorilor și implică întotdeauna comportamentul
agresiv, o diferență de putere, ceea ce înseamnă că victima este mai slabă sau este văzută ca fiind mai
slabă și se întâmplă în mod repetat, adică se întâmplă de mai multe ori sau probabil că se va întâmpla
din nou.
A fi agresat te poate face să te simți neajutorat, umilit, deprimat, dar există modalități de a fi
protejat și de a face față unui agresor. Lovirea sau împingerea (sau doar amenințarea de a face acest
lucru), precum și furtul, ascunderea sau distrugerea lucrurilor, hărțuirea sau umilința se numește
hărțuire fizică. Hărțuirea verbală este tachinarea, provocarea, insultarea sau abuzul verbal al unei
persoane. Intimidarea în relații este refuzul de a vorbi cu persoana, excluderea din grupuri sau
activități, răspândirea minciunilor sau zvonurilor despre o persoană sau obligarea de a face lucruri
pentru care nu s a primit consimțământ. Băieții hărțuiesc frecvent folosind amenințări fizice și acțiuni,
în timp ce fetele sunt mai predispuse a se angaja în hărțuire verbală sau relațională. Dar niciun tip de
agresiune nu poate fi tolerat vreodată.
Agresiunea apare și în mediul virtual fără a fi nevoie de prezența fizică a agresorului și se
numește cyberbullying. Cu ce este cyberbullying-ul diferit de bullying? Cyberbullying-ul este tot un
tip de agresiune, dar există unele diferențe între cele două. Cyberbullying-ul poate fi anonim, adică
se poate ascunde identitatea în mediul online sau se folosește un dispozitiv, poate fi persistent – se
pot trimite mesaje instantaneu, la orice oră din zi sau din noapte, poate avea caracter permanent –
comunicațiile electronice sunt permanente și publice, cu excepția cazului în care sunt raportate și
eliminate și sunt greu de observat – profesorii și părinții s-ar putea să nu afle de agresiunea
cibernetică.
Cyberbullying-ul poate apărea oriunde, chiar și acasă, prin folosirea diverselor aparate /
aplicații / platforme de comunica smartphone-uri, e-mail-uri, mesaje, social media, 24 de ore pe
zi. Spre deosebire de hărțuirea tradițională, hărțuirea cibernetică nu necesită contact față în față și nu
se limitează doar la o mână de martori la un moment dat, se folosește tehnologia digitală pentru a
hărțui, amenința sau umili. Astfel, nu necesită putere fizică sau putere numerică. Aproape oricine are

29
o conexiune la Internet sau un telefon mobil poate intimida pe altcineva, deseori fără a fi nevoie să-
și dezvăluie adevărata identitate, zi și noapte, șapte zile pe săptămâna, oriunde. Și cu câteva click-uri,
umilința poate fi asistată de sute sau chiar mii de oameni online. Hărțuire cibernetică poate fi făcută
anonim, fără a cunoaște făptașul, lucru poate încuraja agresorii, deoarece ei cred că anonimatul online
înseamnă că sunt mai puțin susceptibili de a fi prinși.
Cu cât agresiunea este mai amplă, cu atât poate deveni mai umilitoare. Motivele pentru care
copiii hărțuiesc ar putea fi: pentru a deveni popular, pentru a atrage atenția, pentru că sunt geloși pe
o persoană, pentru a părea duri, pentru a se simți puternici, pentru că ei sunt agresați la rândul lor sau
pentru că vor să scape de propriile probleme etc. Fie că este vorba de agresori vizibili sau invizibili,
rezultatele sunt cam aceleași: rănire, sperietură, neajutorare, izolare, rușine, vinovăție etc. Sănătatea
fizică și mentala are de suferit, cu șanse reale de a dezvolta probleme de sănătate mintală, precum
depresia și anxietatea, iar stima de sine devine tot mai scăzută. În cazul copiilor apare frecvent
abandonul școlar ca o formă de a scăpa de hărțuire, dar de multe ori hărțuirea cibernetică poate fi
chiar mai dureroasă decât hărțuirea față în față, deoarece se poate întâmpla oriunde, oricând chiar și
în locuri ce în mod normal sunt sigure (acasă) și în momente neașteptate. Agresiunea cibernetică este
deseori greu de gestionat și rezolvat, iar printre soluții se poate enumera: limitarea sau chiar
renunțarea la rețele sociale pentru o vreme și interacțiunea cu oameni reali, care aduc liniște și
siguranță. În acest mod se reduc și starea de anxietate, depresia și sentimentele de singurătate. Soluția
nu este riposta, deoarece înrăutățește situația și prelungește procesul. Copiii sunt deseori reticenți în
a le spune părinților sau profesorilor despre agresiune, deoarece simt un sentiment de rușine, iar în
cazul hărțuirii cibernetice aceștia se tem să-și piardă privilegiile de a folosi gadget-urile. Discuțiile
cu un părinte, consilier sau prieten de încredere și povestirea celor întâmplate pot face o diferență
uriașă în starea de spirit a celui agresat, chiar dacă nu se schimbă situația.
În ultimul timp, incidența bullying-ului a crescut, iar procesul de vindecare implică atât
mediul școlar, cât și mediul familial, părinții, ce trebuie să găsească metode și soluții eficiente. O
soluție venită în sprijinul părintelui este utilizarea de aplicații de control parental pe smartphone-ul
sau tableta copilului și configurarea unor filtre pe computer, pentru a bloca conținutul web neadecvat,
ce poate ajuta la monitorizarea activităților online, precum și monitorizarea atentă și constantă a
preocupărilor și a anturajului copilului. O altă soluție o constituie dezvoltarea de programe în cadrul
școlii de conștientizare a fenomenului, precum și o atenție sporită din partea cadrelor didactice și a
consilierului educativ în prevenirea și diminuarea fenomenului.
Oprirea cyberbullying-ului nu se rezumă doar la demascarea hărțuitorilor, ci presupune și
recunoașterea faptului că toți merităm respect, atât în mediul online, cât și în viața reală

30
 BULLING-UL ȊN ȘCOALĂ : CE SOLUȚII AVEM PENTRU PROTECȚIA
COPIILOR?

Prof Grama Vasilica

Liceul Teoretic "Mihail Sebastian", Brăila

Bullying-ul este cu siguranță unul dintre fenomenele tot mai răspândite în toate structurile
societății, însă cu efectele cele mai îngrijorătoare este cel în rândul elevilor. Potrivit unui raport al
Organizației Mondiale a Sănătății, România ocupă locul 3 la nivel european privind bullying-ul ȋn
școală.
O statistică la fel de gravă este cea oferită de ONG-ul Salvați Copiii. Într-un studiu realizat la
nivel național s-a arătat faptul că jumătate dintre elevii din gimnaziu și liceu au fost, la un moment
dat, supuși bullying-ului.
Cu toate acestea, statisticile efectuate nu reflectă întreaga realitate. Bullying-ul ȋn școală este
un fenomen complex ce implică efecte devastatoare de durată la nivelul psihic și emoțional, afectând
considerabil aspectul social al vieții victimelor. Teama, înjosirea și complicitatea impusă contribuie
la formarea unui mediu social vulnerabil, în care relațiile dintre persoane sunt compromise.
CE ESTE BULLYING-UL ÎN ŞCOALĂ?
O definiție din punct de vedere legal asupra bullying-ului nu există, însă acesta implică un
comportament ostil intenționat, fiind implicat un dezechilibru de putere. Vorbim despre bullying în
contextul în care o persoană hărțuiește, intimidează în mod constant altă persoană. Scopul acestui
comportament constă în rănirea fizică sau emoțională a unui om.
Bullying-ul ȋn școală poate să apară atât în instituțiile de învățământ, cât și în afara lor, dar
bullying-ul întotdeauna este generat pe fondul relațiilor create în acest mediu.
CE TIPURI DE BULLYING EXISTĂ ÎN ŞCOALĂ?
Cu certitudine, acest fenomen poate lua diferite forme, printre care:
• Bullying verbal - acesta se manifestă prin vorbe, uneori și în formă scrisă, fiind vorba de
tachinări, injurii, porecle, comentarii de natură sexuală, amenințări, umilire etc.
• Bullying fizic - în acest caz vorbim de intimidare fizică, vătămare, atac asupra unei persoane
într-un grup, invadarea spațiului personal, hărțuire sexuală, furtul obiectelor etc.
• Bullying social - acesta are efecte devastatoare la nivel emoțional, fiind vorba despre latura
socială a unei persoane. Bullying-ul social presupune distrugerea reputației și în principal a
legăturilor sociale pe care le creează o persoană. Mai precis, poate să însemne: înlăturarea și

31
 izolarea voită dintr-un grup, implicarea elevului în situații neplăcute în public, sarcasm dus la
extrem, compromiterea stării de bine și a fericirii acestuia etc.
• Cyberbulling - pe fondul dezvoltării tehnologiei a apărut o nouă formă de bullying, fiind
implicate rețelele de socializare și alte aplicații ale mediului digital. În acest caz, sunt asociate
acțiuni specifice bullying-ului verbal și social, ele desfășurându-se în mediul online. În cele
mai multe situații este vorba de imagini compromițătoare ale unui elev pe social media,
propagarea unor informații false despre acesta, furtul de identitate și realizarea unor acțiuni în
numele lui etc.
CARE SUNT MOTIVAȚIILE PENTRU BULLYING-UL ÎN ŞCOALĂ ȘI CINE
POATE SĂ DEVINĂ VICTIMĂ?
Prejudecata stă la baza acestei forme de agresiune. De multe ori, această hărțuire este legată
de particularitățile fizice ale unei persoane. Din păcate, foarte mulți copii devin o victimă a bullying-
ului prin prisma religiei, etniei lor, statutului social, necesităților sau dizabilităților pe care le prezintă.
De asemenea, un copil poate fi supus unei astfel de agresiuni, dacă este sesizată:
- O stimă de sine scăzută;
- Tendința de a sta retras;
- Starea de anxietate;
- Lipsa capacității de a se apăra;
- Absența prietenilor etc.
Efectele la nivel psihic și emoțional pot fi copleșitoare în rândul copiilor ajunși în situația de
a fi victimele bullying-ului. Supuși constant la astfel de agresiuni, indiferent de natura bullying-ului,
victimele ajung să se confrunte cu depresie, stimă de sine scăzută, izolare socială și chiar gânduri
suicidare.
Din acest motiv, prioritatea principală a părinților și a cadrelor didactice este să acorde atenție
factorilor care pot semnala bullying-ul. Din nefericire, numeroși elevi ce sunt agresați la școală nu
comunică acest lucru părinților și suportă tacit suferința.
CARE SUNT PRINCIPALELE SEMNE ALE UNUI ELEV AFLAT ÎN BULLYING-
UL ÎN ŞCOALĂ?
- Îmbrăcăminte ruptă sau obiecte deteriorate (cărți, telefon etc.);
- Răni sau leziuni ce nu pot fi explicate;
- Ezitare în privința mersului la școală;
- Scăderea apetitului sau schimbări drastice în privința alimentației;
- Insomnii, coșmaruri dese;
- Tendința de a sta retras, refuzând comunicarea;
- Performanțe școlare scăzute;
32
 - Autovătămarea etc.
Recunoașterea acestor semne de către părinți este esențială pentru adoptarea măsurilor
împotriva acestei agresiuni. Bullying-ul in scoala generează consecințe grave la nivelul sănătății
copiilor, producând efecte de durată și la nivelul familiilor lor. De aceea, este fundamental ca adulții
să conștientizeze și să înțeleagă în profunzime impactul traumatizant al bullying-ului.
CE MĂSURI POT ADOPTA PĂRINȚII PENTRU PROTECȚIA COPIILOR LOR?
Legat de acest fenomen prezent în școli, atât părinții, cât și cadrele didactice și autoritățile
trebuie să colaboreze pentru a preveni și diminua formele de agresiune, aplicând măsuri de protecție
și siguranță.
Prioritar pentru părinți este să acorde o atenție deosebită comportamentului adoptat de copilul
lor. Discuția sinceră și deschisă cu acesta este primul pas, părinții oferind empatie, susținere și
înțelegere necondiționată. Este important ca părinții să:
- mențină comunicarea transparentă cu copilul, discutând despre consecințele pe care le poate
avea bullying-ul;
- discute strategii asertive pentru a răspunde la bullying (spre exemplu, să solicite susținerea
cadrelor didactice pentru a soluționa posibilele conflicte);
- încurajeze copilului în privința acționării raționale și corecte în situațiile de agresiune în
vederea descurajării agresorului;
- îi comunice copilului ce calități deosebite deține, făcându-l să se simtă valoros.
- În ceea ce privește unitățile de învățământ, la nivel național au fost adoptate măsuri prin care
este prevenit și combătut acest fenomen. În prezent, se urmărește creșterea nivelului de
conștientizare a acestui fenomen și garantarea unui climat școlar favorabil desfășurării
activității.
- La nivel școlar, sunt implementate măsuri anti-bullying, printre cele mai importante
menționăm:
- Dezvoltarea unor programele de informare cu privire la cauzele, consecințele, prevenția
bullying-ului și maniera de gestionare a cazurilor de bullying etc.;
- Crearea unor proceduri de intervenție în bullying-ul in scoala;
- Monitorizarea în permanență a spațiului cu risc ridicat de bullying (curtea școlii, holuri, teren
de sport etc.) cu ajutorul unor sisteme de supraveghere video, prevenind astfel cazurile de
agresiune;
- Implicarea părinților în sesiuni de informare și luarea unor măsuri de comun acord în vederea
protecției și securității copiilor;
- Identificarea și sprijinirea psihologică a elevilor ce ajung să devină victime ale bullying-ului;

33
 - Corectitudinea evaluării performanțelor elevilor, în vederea reducerii tensiunilor ce determină
cazurile de bullying.
CONCLUZII
Bullying-ul ȋn școală este un fenomen real, fiind tot mai prezent în rândul elevilor. Pe fondul
agresiunii, indiferent de tipul acestora, elevii întâmpină probleme emoționale pe care greu le
gestionează, unele dintre ele având repercusiuni și în viața de adult.
Pentru aceștia, școala nu reprezintă doar mediul în care se depun eforturi pentru a obține
performanțe academice, ci este și cadrul ideal pentru învățarea socio-emoțională a elevilor. Din acest
motiv, este o prioritate națională asigurarea climatului educațional prielnic învățării și promovarea
relațiilor sociale pozitive între elevi.

SITOGRAFIE:
Ø https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoala-cauze-efecte-masuri-de-
combatere-recomandate-de-specialist
Ø https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei/prevenirea-
violentei-in-scoala
Ø https://www.doc.ro/sanatatea-copilului/bullying-ul-la-scoala-solutii-pentru-victime-cat-si-
pentru-agresori
Ø https://childhub.org/sites/default/files/library/attachments/Bullying-
ul%20in%20scoli_prezentare.pdf
Ø https://legalhour.ro/ce-este-bullying-si-cum-poate-fi-combatut-in-scoala/

34
 ÎNTRE BULLYING ŞI CYBERBULLYING

profesor Gianina Cristiana Bălaşa

Şcoala Gimnazială Unirea, comuna Unirea

Cum explici unui copil ce înseamnă bullyingul? Sau cyberbullyingul? Este adevărat că în
zilele noastre copiii au acces de mici la multe forme de comunicare, de informare în masă, se descurcă
cu tehnologia poate mult mai bine decât unii dintre noi dar oare îşi dau seama dacă sunt victimele
sau poate chiar autorii unor comportamente dăunătoare celorlalți? Îşi dau seama că vorbele pe care ei
le spun atât de uşor pe rețelele de socializare pot să producă, efectiv, nişte dezastre emoționale?
Pentru a diminua efectele bullyingului în şcoli este nevoie de o colaborare strânsă între elevi-
părinti şi profesori, trebuie să învăţăm unii de la alţii şi să ne sprijinim reciproc. În mod normal,
părinții ar trebui să fie apropiați de copii, să le câştige încrederea, ca aceştia să le spună despre situații
de violentă verbală / fizică, la care asistă sau pe le trăieșc. Numai că, mai ales în mediul rural, acest
lucru nu se prea întâmplă. Părintele ştie că trebuie să meargă la câmp, vine seara, obosit, poate nervos
şi nu mai stă de vorbă cu copiii, nu mai are răbdare sau putere să îi asculte. Pentru el este suficient că
va avea ce să le pună pe masă. Sau, există cazuri în care copilul a spus părintelui că a fost agresat
verbal sau fizic şi părintele îl pedepseşte - mai ales dacă este băiat- că nu a fost “la înălțime”, că “s-a
lăsat bătut / luat peste picior”(părintele = agresor, copilul = victimă). Atunci, mulţi copii evită să
spună părintelui întâmplările pe care le trăieşte sau la care este martor, discuțiile despre bullying
revenind şcolii, în principal dirigintelui / învățătorului. Şi spun dirigintelui/ învățătorului, pentru că
în mediul rural aceştia sunt şi psihologi şi mediatori şi un pic părinți pentru elevii de la clasele lor.
Deci, noi, cadrele didactice, începând de la clasele mici, trebuie să îi facem pe copii să
înțeleagă aceste fenomene: bullying si cyberbullying.
“ Acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context
social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept
consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare
sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de
discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate,
etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea
sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în
unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.”( Definiție
din Legea nr. 221 din 18 noiembrie 2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale
nr. 1/2011.) Aceasta este o definiţie dificilă pentru cei de vârstă mică şi trebuie să ne pliem pe vârsta
35
copilului atunci când tratăm acest subiect. Se afirmă mereu că cel care agresează are intenția de a
provoca durere fie fizică, fie psihologică si o face în mod repetat. Este destul de greu să îl numeşti
“agresor” pe un copil de clase primare sau preprimare care îşi strigă colega “Nana banana”. Chiar
dacă o face în mod repetat, la o vârstă atât de fragedă el nu realizează că este vinovat de bullying
asupra colegei. Dar, când la ciclul gimnazial apelativele merg spre “ Elena balena” , “ Denis gogoaşă”
este clară intenția de jignire, de subjugare emoțională. Fiecare caz este special şi trebuie tratat ca
atare. Dezamăgitor este faptul că nu numai băieții sunt agresori, ci şi fetele, pornind de la agresiuni
verbale pană la cele fizice. Este adevărat că ”hărțuitorii” au un statut social mai ridicat, o situație
materială mai bună, un fizic mai dezvoltat sau o popularitate mai mare dar, trebuie să li se repete
mereu şi mereu, că suntem la fel, că suntem egali în fața legii şi că dacă situația ar fi inversată nu le-
ar face plăcere să se afle în locul “ victimei”.
De asemenea, trebuie să discutăm problema cyberbullyingului, din ce în ce mai întâlnit, mai
ales în rândul adolescenților. Acesta este mult mai dureros pentru persoana batjocorită pentru că se
simte expusă în fața foarte multor persoane. Acest gen de agresiune este mai întâlnit în rândul elevilor
de gimnaziu şi de liceu şi celor care continuă să îşi defăimeze colegii trebuie să li se aducă la
cunoştinţă că pot răspunde penal pentru faptele lor. Personal, am avut caz la clasă când o elevă a făcut
un cont fals pentru a defăima o colegă. Am avut o discuție la clasă în care le-am spus că în urma unei
anchete informatice se va descoperi persoana vinovată şi eleva şi-a recunoscut vina cerându-şi scuze
pentru ca își agresase noua colegă de clasă. Culmea este că acum sunt cele mai bune prietene!
Atât elevii cât şi părinții trebuie să fie conștienți că nimic nu se rezolvă cu violență, fie ea
fizică sau verbal, că trebuie să colaborăm pentru a găsi cea mai bună soluție pentru ca elevii să învețe
într-un mediu sigur atât fizic cât şi virtual.

36
 BULLYING IN MIDDLE SCHOOL: CAUSES, EFFECTS, AND
CHALLENGES FOR TEACHERS

Profesor Ana-Maria FILIP

Școala Gimnazială Orțișoara

Bullying is a form of psychosocial violence that is characterized by intentional and repeated

behaviors, either verbal or physical, by an individual or group of individuals who have power over
an individual or a group considered vulnerable. These behaviors aim to cause pain, suffering, or
discomfort and create a state of fear or insecurity. Bullying is a prevalent phenomenon in the school
environment that can have severe negative effects on the victim as well as on the entire school
community. There are several causes that can contribute to the appearance of this phenomenon, two
of which will be discussed in this article.
The first cause of bullying in middle school is related to socio-economic factors. Children
from disadvantaged backgrounds or from families with financial or social problems are more exposed
to the risk of becoming victims of bullying. This is because they are usually more vulnerable and less
capable of defending themselves against aggression. Additionally, children from these backgrounds
may be exposed to higher levels of stress and tension at home, which can lead to aggressive behavior
or greater vulnerability to it.
The second cause of bullying in middle school is related to the phenomenon of conformity.
Children may be pressured to conform to standards or norms imposed by their group of friends or the
school community. This can lead to a tendency to conform and accept aggressive or abusive behavior,
both from those who perpetuate this behavior and from those who accept or tolerate it. It is important
to recognize and address these causes of bullying in middle school to understand and prevent this
phenomenon. This can be achieved through bullying prevention programs, identifying and treating
risk factors, as well as supporting the victim after the incident.
The challenges for teachers in identifying bullying are multiple and complex. One of the
biggest problems is that bullying is not always evident, and teachers may have difficulty identifying
abusive behavior. First, teachers may have difficulty distinguishing between normal adolescent
behavior and abusive behavior. Adolescents may have normal conflicts with their peers, but these can
be confused with bullying actions. Additionally, abusive behavior can be subtle, such as sarcasm or
hurtful comments, which can be difficult for teachers to detect.
Second, teachers may have difficulty identifying bullying due to a lack of information. Even
if a teacher is attentive to student behavior, he or she may not have sufficient access to information

37
about what is happening outside the classroom. For example, a teacher may not be aware of abusive
behavior that takes place through social networks or text messages.
Third, teachers may have difficulty identifying bullying due to a lack of training. Many
teachers have not received the necessary training to recognize and address abusive behavior. They
may be uninformed about the warning signs of bullying and ways to intervene.
In conclusion, the challenges for teachers in identifying bullying are complex and can include
difficulties in distinguishing between normal and abusive behavior, a lack of information, and a lack
of training. It is essential that teachers receive the necessary training to recognize and address abusive
behavior, as well as ensuring they have access to complete information about student behavior. By
taking these measures, teachers can contribute to creating a safe learning environment for all students.

Bibliography:
Espelage, D. L., & Swearer, S. M. (2010). Bullying in North American Schools. Routledge.
Lester, L., Cross, D., & Shaw, T. (2012). Adolescent bullying victimization and psychosocial health
across middle school: the protective role of supportive adults and school climate. Journal of School
Violence, 11(4), 342-364.
Olweus, D. (2013). School bullying: Development and some important challenges. Annual Review
of Clinical Psychology, 9, 751-780.
Rigby, K. (2012). The prevalence and effectiveness of anti-bullying strategies employed in Australian

38
 BULLYING-UL ÎN ȘCOLI

Institutor: Herța Miuța Claudia

Grădinița cu Program Normal, Nr. 4 , Zalău

Dacă în grădiniță fenomenul este prezent în faza incipientă, la școală se dezvoltă drastic.
Sunt foarte multe cazuri în care părinții își transferă copiii de la o unitate de învățământ la
alta, pentru că au fost agresați, fizic sau verbal, de alți colegi.
Statisticile ne arată că, 25% dintre elevi sunt agresați fizic și psihic în timpul recreați.
Bullying-ul reprezintă un act de violență, fizică, verbală și psihică.
Din păcate școală este un mediu propriu pentru descărcarea de frustrări, pentru că aici copilul
își poate manifesta lupta pentru putere.
În școală copilul caută un individ mai slab decât el și începe să-l domine, iar așa să scape de
problemele sale (lovește, scoate în evidență defectele fizice, jignește și pune diverse porecle).
Comportamentele de bullying reprezintă o încercare de a obține ceva prin metode coercitive,
prin intimidare, fiind asociată cu așteptări de succes ale comportamentului agresiv.
Bullying-ul poate fi de mai multe tipuri:
• Bullying-ul verbal
• Bullying-ul fizic
• Bullying-ul online sau cyberbullying
• Bullying-ul social
Bullying-ul verbal se manifestă prin jigniri, porecle, intimidare, etc. Agresorii folosesc
cuvintele negative pentru a umili victima. În rândul copiilor, aceste scene de bullying verbal se
desfășoară în compania altor persoane.
Bullying-ul fizic se manifestă prin folosirea forței de catre agresor pentru a-și intimida
victima. Această formă de bullying este mai ușor de identificat la copii, datorită semnelor provocate
de loviturile agresorului.
Bullying-ul online sau cyberbullying se manifestă în mediul online. Agresori trimit mesaje
jignitoare, mesaje de amenințare, creează poze sau videoclipuri răutăcioase despre victimă și le
postează, pot crea conturi false folosind identitatea victimei după care trimit mesaje răutăcioase și
umilitoare apropiaților victimei.
Bullying-ul social se manifestă la nivelul unui grup mai mare de oameni cum ar fi o instituție
de învățământ, într-un grup de prieteni, într-o familie, la locul de muncă, etc. Bullying-ul social se
manifestă prin instigarea altor oameni împotriva victimei.

39
 Cauzele apariției fenomenului de bullying:
- Expunerea agresorului la abuz emoțional și fizic;
- Stima de sine scăzută;
- Nedezvoltarea emoțională- lipsa empatiei;
- Nevoia de atenție socială;
- Influența socială;
Agresorul este caracterizat de multă impulsivitate, schimbări bruște ale dispoziției afective,
atitudine arogantă și de superioritate față de victimă.
Emoția predominantă a agresorului este furia. Se simt furioși și neînțeleși de către ceilalți și
simt să arate lucrul acesta prin agresarea celorlalți.
Victimele bullying-ului sunt adesea introvertite, nu le place să iasă în evidență, leagă foarte
greu relații cu ceilalți, preferând să se retragă social. Izolarea lor are ca efect etichetarea acestora ca
fiind diferiți, astfel fiind puși în situația de a fi candidații potriviți pentru a fi agresați.
Cadrele didactice și părinții trebuie să ajute atât victima cât și agresorul.
Pe victime putem să le încurajăm și să le sprijinim pentru a avea încredere în ei , oferirea unui
spațiu sigur pentru ventilarea emoțiilor, ajutarea persoanelor care sunt mai retrase să se integreze în
grup.
Agresorul trebuie și el ajutat, să ascultăm nevoile acestuia- ei simt nevoia să agreseze pentru
a se face văzuți; oferirea de suport pentru gestionarea furiei, evitarea pedepselor abuzive.
În concluzie, este important să conștientizăm faptul că acțiunile noastre, mai ales cele negative
îndreptate către ceilalți au efecte enorme asupra vieții lor. Atunci când nu avem ceva bun de spus
despre celălalt, mai bine să nu spunem nimic, decât să spunem ceva negativ și dureros.

40
 BULLYING A REAL ISSUE-OF OUR SOCIETY

Profesor engleza, Radulescu Maria Melania

Liceul teoretic ‘’Little London’’, Voluntari

Bullying is a problem that we encounter in the lives of school kids. At bullying, we can
discover different behaviors: like verbal and physical disorders, threats, ‘jokes’ or language, mockery
and criticizing, insulting behavior. Bullying, unfortunately, it is difficult to be eradicated in schools
because it is so often used by students. Teachers have to deal with the consequences of each pupil.
Bullying must be first of all recognized, understood and taken seriously.
Bullying is a threat based on the power of students and destructive. Even though is a kid, or
an adult who is directly or indirectly involved in bullying are suffering from an increased risk of
abuse. This behavior can produce negative effects on part of both students and also institutions.
Students, in different situations can act as bullies according to what they encounter. Bullying among
students not only decreases their academic performance but can also causes mental health problems
and physical injury. It occurs to different types of repeatedly occurring threats, harassment, abuse, ill
–treatments and victimization.
We can divide bullying in three stages:
• Physical behaviors can include: hitting, showing, pushing or intimidating another person.
• Written can include: name-calling or insulting someone about an attribute, quality or personal
characteristic
• Social bullying includes: excluding someone, sharing information that will have a harmful
effect on the other person or damaging a person’s social reputation.
• Cyberbullying (the newest part)– is a type of bullying behavior that appears in online. It can
include threats of violence as well as images, videos or audio.

Some solutions for being aware of bullying.

1. Educate your children about bullying. After being recognized this disorder, your children will
be able to identify it more easily, whether it is happening to them or someone else.
2. Talk openly and frequently to your children. As a parent or teacher, the more you discuss to
your children about bullying, the more comfortable they will be telling you if they see or experience
it. Discuss with your children each day and ask about their time at school and their activities online
even they are at school or at home, also about their feelings, this can prevent many issues.

41
 3. Help your kid be a positive role model. The children cannot be victims of bullying, but they
can prevent bullying by being respectful and kind with the others.
4. Help build your child’s self-confidence. Give a boost to your child to enroll in classes or join
activities they love in your community. This aspect will also help build confidence as well as a group
of friends with shared interests.
5. Be a role model. Prove to your child how to treat other children and adults with kindness and
respect by doing the same to the people around you, including speaking up when others are being
mistreated. Children should encounter in their parents’ examples of how to behave, including what
to post online.
6. Be part of their online experience. You have to be yourself with the platforms your child uses,
explain to your child how the online and the offline world are connected, and warn them about the
different risks they’ll face online.

42
 WHOLE SCHOOL APROACH

Profesor Învățământ Primar Nicoleta Stanciu

Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” Ploiești

I.In the first step we established the members of the team who are responsible to implement
the project.
II.The project goals
-identify the bullying types
-establish the bully profile
-establish the location where the bullying happen.
III.The survey-doing, applicate, analyze.
IV. The action plan
A. We establish the procedure in the case we found a type of bullying.
B. Present the procedure to all the students and teachers.
C. Every class establishes anti bullying rules.
-Teacher s class presents the rules and the commission makes rules for the entire school.
-All the teachers observe how students respect the rules.
D.Activities
1.For students -an ANTI-BULLYIND DAY in each month of the school year
Students make posters, movies.
2.For teachers -meeting with specialists
-courses with theoretical support + practical activities (games), bibliography
3.For students+teachers+parents -sports activities: skiing, handball, swimming, football
-cultural activities: -Cabbage festival
-Christmas festival
-Fancy dress party
-Easter traditions
-trips
E.Every teacher have to use „Social emotional learning” in courses and shows/present them to the
colleagues in meetings.
Some examples of activities are: -Mind reflection.
-Emotions diary
-Where do I feel?

43
F. Cyberbullying
For this type of bullying, we use another strategy because we have a school platform on
Google.
-The specialists, school psychologist, present the type of this bullying
-Realize a survey to identify the types
-Establish one procedure
-Role games
-We organize a campaign in with we make posters, meet with students/parents/teachers.

44
 BULLYINGUL LA GRĂDINIȚĂ

Prof. Macovei Cristina

Grădinița cu Program Prelungit Nr.5 Vaslui

„Bullyingul reprezintă comportamentul abuziv, realizat în mod repetat și cu intenție

directă sau indirectă, care duce la prejudicierea fizică și/sau psihică a victimei/victimelor, prin
umilire, rănire, persecuție, intimidare sau alte fapte. Acest tip de comportament se manifestă prin
forme diverse, putând fi verbal, emoțional/ nonverbal, fizic, relațional inclusiv sexual, deposedare de
lucruri și electronic (cyberbullying)”, (din textul proiectului de Hotărâre de Guvern, pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii privind violența psihologică-bullying)
S-ar crede că la grădiniță nu există acest fenomen „Bullying”. Ne gândim așa, sunt mici, nu
și-ar putea face rău unul, altuia din dorința de a fi superior, mai puternic, mai altfel. Și totuși, am
descoperit că există. În momentul în care, un copil nou venit, care repetă grupa mare, mai voinic și
trecut prin grădiniță, a început să lovească fără motiv ați copii, profitând de orice clipă de neatenție a
cadrului didactic să-și arate forța, mi-am dat seama că ceva nu este în regulă. La început, copiii
agresați refuzau să spună ceva, intimidați de copilul abuziv, care îi amenința cu bătaia dacă spun ceva.
Surprins în acțiune, l-am întrebat „dec ce? De l-ai lovit pe Ș., de ce ai împins-o pe E.?”. Nu a avut un
răspuns clar, doar se uita cu o privire nevinovată la mine, dar nu a negat actul de violență. „Da. L-am
bătut pe Ș.”. I-am spus că nu este corect să lovească alți copii, la grădiniță suntem cu toții o familie,
suntem prieteni. A promis că nu se va mai întâmpla, dar degeaba. A doua zi, a luat-o de la capăt. L-
am certat: „Nu e frumos, îi provoci durere, ți-ar plăcea să fii lovit și tu? Am să vorbesc cu părinții
tăi...etc.”. La prima ședință cu părinții, am primit reclamații de la părinții ai căror copii au fost
agresați. Am încercat să stau de vorbă cu părinții copilului agresiv, explicându-le că noi nu
dezaprobăm copilul, ci comportamentul lui, pentru că părinții spuneau că avem ceva cu copilul lor,
că nu e cel mai rău, că eu copil. Mai târziu, discutând cu copilul, întrebându-l unde a văzut el așa
ceva, a spus că așa „face tata, bate pe mama”.
O altă situație de bullying verbal observat la grădiniță: un copil se laudă cu banii părinților,
(consideră că poate strica orice că are „o grămadă de euro” și poate cumpăra la loc ce strică sau rupe),
numește alți copii din grupă „săracilor”. Face tot felul de constatări legat de îmbrăcămintea altor
copii, de serviciul părinților.
Două fetițe, colege de grupa mică: una mai posesivă, mai îndrăzneață, face ce vrea cu colega
ei. ”Dacă vrei să te invit la ziua mea, nu te joci cu altcineva, doar cu mine. Dacă spui cuiva că te-am
lovit, nu mai ești prietena mea!„.

45
 De unde apar aceste comportamente la niște copii care nu au împlinit nici 6 ani? Ce îi
determină să devină de la o vârstă atât de fragedă niște mici agresori? De unde au preluat gesturile,
cuvintele, atitudinea?
Totul pornește din familie, de la modul în care interacționează părinții unul cu celălalt, ce
cuvinte își adresează, cum își tratează copiii, părinții, vecinii, cum se comportă în comunitate. Încă
de la această vârstă li se formează caracterul, li se definește personalitatea, și dacă părinții, în primă
fază, nu corectează ce este greșit, nu le formează un cod de conduite, acești copii vor crede că totul li
se cuvine, că este normal să asuprești pe ceilalți, că nu este nicio problemă cu el, ci ceilalți sunt
problema. Unul dintre rolurile grădiniței este de a observa astfel de comportamente, de a le aduce la
cunoștința persoanelor abilitate (directorul unității, consilierul educativ) pentru început și de a le
corecta pe cât posibil.
La nivel de unitate am desfășurat acțiuni anti-bullying, copiii au urmărit filmulețe și prezentări
despre acest fenomen, pe înțelesul lor, au discutat despre efectele pe termen lung ale bullyingului
asupra persoanei abuzate ( respect de sine scăzut, teamă, neîncredere, lipsa motivației etc.), au realizat
bannere cu mesaje educaționale, desene reprezentative, au primit recompense pentru bună purtare.
În cadrul ședințelor cu părinții, cadrele didactice au inclus activități pe tema bullyingului,
mese rotunde, ateliere de lucru, prezentări, referate, „ziua părintelui în grădiniță”. Am dorit să
conștientizăm părinții cu pericolul fenomenului bullying, cum trebuie să trateze astfel de situații în
cazul în care îl întâlnesc, să observe îndeaproape schimbările care ar putea apărea în comportamentul
copiilor, să sancționeze comportamentul greșit, nu copilul, ajutându-l să se îndrepte. O foarte mare
atenție trebuie dată anturajului în care copilul se joacă, emisiunile pe care le urmărește la televizor,
desenele animate sau jocurile de pe internet care nu sunt corespunzătoare nivelului de vârstă și de
unde copilul poate prelua cuvinte jignitoare pe care, conștient sau nu le spune către alți copii sau chiar
adulți.
La nivel județean, unități școlare au participat la Campania „Fii BUN, Gândește BINE,
Dăruiește Bunătate”, în cadrul căreia s-au susținut activități anti-bullying, care au impresionat copiii
și părinții deopotrivă. Dacă există voință, se pot lua măsuri încă de la grădiniță pentru a eradica acest
fenomen distrugător.
Printr-o colaborare strânsă, o comunicare eficientă între familie și grădiniță acest fenomen
poate fi stopat. Pornind de la cauze care pot determina apariția bullyingului, neglijența în familie,
familia abuzivă, comportamente greșite observate acasă, pe stradă, în parc, la locul de joacă, locuri
pe care la mai frecventează preșcolarul, putem corecta și eradica comportamentele abuzive.

Bibliografie:
Gittins, Chris, Reducerea violenței în școală, un ghid al schimbării, Copiii și violența, COE, 2007
46
 BULLYINGUL – PERICOLUL DIN ȘCOLI

Prof. Cristina Cîrcotă

Din punct de vedere etimologic, cuvântul

„bully” provine din termenul danez „boele”,
care, în secolul a XVI-lea era tradus ca “dragul”,
“iubitul” (meu).
Abia în secolul al XX-lea s-a folosit verbul
„to bully” cu sensul actual. Ca verb, „to bully”
înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre
altele.
(https://www.careforkids.com.au)
„Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria pentru a speria sau răni persoanele
mai slabe. (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016)
Bullyingul este definit ca un comportament ostil sau de excludere, de luare în derâdere a cuiva,
de umilire, care se repetă și se exercită asupra unei persoane considerate mai slabe din punct de vedere
emoțional și fizic.
Bullying înseamnă folosirea forței pentru a influența sau intimida pe cineva. Este un
comportament repetat și intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează victima
verbal, relațional și/sau fizic. Comportamentul agresorului poate fi învățat în familie sau în alte medii
și este favorizat de diferențele sociale, de etnie, religie, gen, comportament, putere.
Efectele asupra victimei sunt adesea devastatoare din punct de vedere emoțional și
comportamental. Stima de sine, imaginea în fața colectivului din clasă sau din școală fiind degradată,
va avea nevoie de consiliere psihologică pentru a conștientiza că imaginea de sine s-a degradat din
cauza cuvintelor abuzive, jignitoare, degradante repetate de agresorul său, de gesturile sale violente
care îl sperie și ajunge uneori să cedeze și să plângă, chinuit fiind de acest zbucium emoțional atât de
puternic.
Spre deosebire de comportamentele de agresivitate, ce apar spontan între copii ca urmare a
experimentării de emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și se sting odată cu scăderea
intensității trăirilor emoționale, comportamentele de bullying nu dispar de la sine.
Bullyingul este o problemă relațională ce solicită întotdeauna o soluție care implică schimbări
la nivelul relațiilor între copii și în dinamica grupului.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

47
q Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
q Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
q Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă,
slabă și nu se poate apăra singură.
De aceea, bullyingul este un fenomen foarte periculos care trebuie prevenit și eliminat din
cadrul școlilor. Școala trebuie să poată fi asociată cu un mediu protector, în care elevii se simt
ocrotiți și ajutați pentru a progresa din punct de vedere intelectual, unde se poate dezvolta
permanent, asigurându-și așadar un viitor frumos și bun.
În școli este foarte important să se creeze un cadru emoțional pozitiv, unde prietenia și
încrederea, ajutorul între colegi și respectul trebuie să primeze.
Pentru prevenirea fenomenului de bullying, este necesar să se creeze în colectivul clasei,
și al școlii, o atmosferă caldă, cu reguli clare, de bună purtare, dar bazată pe prietenie, ajutor
reciproc, respect. Pentru a reuși asta este nevoie ca elevii să petreacă timp de calitate împreună,
dar și în afara orelor de curs, în parcuri, în cadrul activităților extrașcolare, în excursii, iar relația
dintre cadre didactice și părinți să fie una de comunicare deschisă pentru a se putea interveni
eficient înainte ca efectele negative ale unui astfel de comportament să apară.
Efectele acestui fenomen pot fi drastice, au fost cazuri în care copiii-victime au ajuns la
tentative de suicid, considerând că așa pot pune capăt acelui conflict psihologic, atât de puternic.
Deci, prețul este prea mare pentru a nu reacționa imediat pentru combaterea acestui fenomen
distrugător de suflete și de vieți.
Doctorul Dan Olweus este unul dintre pionierii şi fondatorii programelor de prevenţie
privind bullyingul. În lucrarea sa, apărută în 1993, Bullying at School: What We Know and What
We Can Do, Olweus identifică caracteristicile elevilor, care alcătuiesc profilul agresorului şi al
victimei. Acesta studiază fenomenul de bullying încă din anul 1970, în 1973 publicând în
Scandinavia, iar în 1978 în Statele Unite ale Americii, prima carte pe această temă, cu titlul
Aggression in the Schools: Bullies and Whipping Boys. În acest studiu, Olweus prezintă cazuri
reale de bullying care până atunci erau niște subiecte tabu în Scandinavia.
Studiul său din 1997, Bullying in schools: Facts and Intervention, începe cu relatarea
acțiunilor de bullying la care a fost supus de către colegii săi de clasă, timp de 2 ani, Johnny, un
adolescent timid de 13 ani. Adolescenții îl băteau pentru a le da bani, îl forțau să înghită buruieni
și să bea lapte amestecat cu detergent, îl băteau în toaletă și îi legau o sfoară în jurul gâtului,
obligându-l să meargă în lesă ca și cum ar fi un animal de companie. Când au fost întrebați
agresorii de ce au făcut cele menționate mai sus, aceștia au spus că au agresat victima căci era
amuzant. Această scurtă poveste dovedește cruzimea de care pot da dovadă niște adolescenți și
cum, pentru victimele lor, școala poate deveni un coșmar.
48
 Doctorul Dan Olweus observă că în 80% din cazuri sunt hărțuiți băieții de către alți băieți.
În general, victimele fac parte din băieții cu note mari, iar agresorii sunt băieți cu note mai mici,
dar puternici din punct de vedere fizic. Băieții practică cel mai des bullyingul direct, fizic sau
verbal, pe când fetele preferă bullyingul indirect, prin răspândirea de zvonuri sau prin manipularea
celor din jur pentru a exclude victima din diferite grupuri sau cu scopul de a-i strica imaginea în
fața colegilor.
În studiul său, Dr Olweus realizează profilul victimei și al agresorului, considerând că,
în general victimele sunt preluate din rândul copiilor sensibili, timizi, tăcuți, cu o scăzută stimă
de sine, anxioși, nefericiți, depresivi, cu tendințe suicidale, fără prieteni, mai slabi din punct de
vedere fizic. Pe de altă parte, bătăușii au caracteristici precum dorința puternică de a domina, de
a-i supune pe cei din jur, sunt impulsivi și se supără foarte repede, fără empatie, sfidători, agresivi
chiar și cu profesorii sau părinții. Aceștia se implică adesea în activități prin care încalcă reguli
sau legi, precum cele de vandalism, infracțiuni sau consum de droguri. Dacă sunt băieți, agresorii
sunt adesea mai puternici din punct de vedere fizic față de colegii lor, dar mai ales față de
victimele sale.
S-a observat faptul că agresorii au o plăcere în a domina și a-i răni pe cei din jur,
prezentând o anumite ostilitate față de mediul înconjurător, totul datorându-se unor incidente la
care au fost martori în familie, sau chiar victime. „Bătăușii adesea își constrâng victimele să le
procure bani, țigări, bere și alte bunuri de valoare.” (Dan Olweus, 1997) Acest comportament le
aduce creșterea prestigiului la nivelul școlii, ceilalți colegi simțindu-se intimidați de un astfel de
elev.
Pe lângă agresor și victimă, în structura fenomenului de bullying trebuie integrați și cei
din jur, martorii care văd hărțuirea la care este supusă victima, dar care, de cele mai multe ori, nu
doresc să intervină din teamă pentru propria siguranță și pentru statut lor social din cadrul școlii.
Potrivit lui Rigby și Johnson (2004), elevii ignoră bullyingul, deoarece:
1. Nu consideră că e treaba lor să se implice;
2. Se tem de consecințele ce pot să apară dacă ar interveni;
3. Cred că elevul vizat trebuie să oprească agresiunea;
4. Cred că orice acțiune ar fi doar inutilă;
5. Cred că este chiar distractiv să privească;
6. Admiră agresorul/ agresorii;
7. Au și ei sentimente de ostilitate față de cel agresat sau în general.
Studiile realizate la nivel internațional au subliniat faptul că fenomenul de bullying și
stilul de educație parentală reprezintă factorii fundamentali de risc pentru sănătatea mintală a
copiilor și adolescenților, având un impact puternic în dezvoltarea optimă a potențialului lor de
49
învățare și funcționare socială, dar, mai ales, asupra laturii lor emoționale. Prin gravitatea
consecințelor pe care le generează asupra sănătății copiilor, fenomenul de bullying este abordat
în numeroase țări europene ca o problemă de sănătate publică.
Cine poate interveni și ajuta în acest demers ? Cu siguranță toți cei implicați în actul
educațional: profesorii, părinții, ceilalți elevi ca grup suport pentru victimă și scut împotriva
agresorului, consilierul psihologic al școlii, prietenii sau cunoștințele victimei și ai agresorului cu
scopul de a dizolva conflictul. Și statul trebuie să aibă o legislație puternică care să sprijine
victima, școala și părinții pentru a elimina acest fenomen atât de nociv pentru copiii, dar și pentru
părinții acestora.
Planurile de intervenție realizate la nivelul școlilor trebuie să fie un proces normal și
continuu pentru estomparea acestui fenomen atât de agresiv și de periculos pentru societatea
noastră.
În România, Organizația „Salvați Copiii” România a lansat primul studiu național ce are
în centrul preocupărilor sale fenomenul de bullying din școlile românești. Cercetarea a urmărit
modul în care copiii și părinții percep Bullyingul, atitudinile şi comportamentele acestora în
diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea
incidenței cazurilor de bullying în aceste situații. Acest studiu reprezintă un mic pas către mai
bine, dar este nevoie de mult mai mult.
În perioada octombrie 2011 - octombrie 2013, Asociaţia Telefonul Copilului a înregistrat
un număr de 2.907 de cazuri de bullying în Romania. Conform informațiilor obținute prin
intermediul Telefonului Copilului 116 111, s-a observat impactul major al acestui fenomen asupra
mediului școlar, dar, mai ales, a pericolului la care pot fi supuși copiii fiecăruia dintre noi.
Astfel, doi din zece copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi, iar trei din zece
au interzis altor copii să se joace cu anumiți elevi din clasă. De asemenea, 23% dintre copii au
menționat că s-a întâmplat să fie amenințați cu excluderea din grup, 31% că au fost excluşi şi 39%
că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească cu ei.
A fi protejat împotriva fenomenului de bullying din școli este considerat un drept al
omului. De aceea, pentru a putea acționa împotriva acestui proces, pentru a-l dizolva cât mai
repede, este nevoie ca legea țării să pedepsească agresorii, protejând copiii de umilințe și
agresiuni, căci oricine poate cădea victimă într-o societate fără legi clare și aplicabile.
În România există ORDINUL nr. 4.343/2020 din 27 mai 2020 privind aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1^1), art. 56^1 şi ale pct. 6^1 din anexa la
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, privind violenţa psihologică – bullying care ar trebui aplicat
de către unitățile de învățământ în mod sistematic, dar care pare mai mult teoretic, decât aplicabil.
Avem nevoie de legi mai dure, cu sancțiuni exacte, pentru a putea elimina acest fenomen din
50
școlile românești. Avem nevoie de o colaborare eficientă cu școala a tuturor organelor abilitate să
protejeze copiii. Fenomenul de bullying este un pericol ce nu trebuie trecut cu vederea, căci poate
crea monștri și distruge suflete nevinovate de copii.

Bibliografie:
v Olweus Dan, Bullying in schools: Facts and Intervention, Research Centre for Health
Promotion, University of Bergen, Norway,1997
v Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016
v Smith, P.K., Pepler, D., & Rigby, K. (Eds.) (2004). Bullying in schools: How successful can
interventions be? Cambridge University Press.
v https://www.careforkids.com.au

51
 BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL- PROBLEMA ȘCOLILOR DIN
ROMÂNIA

Profesor Stănică Ana-Maria

Școala Gimnazială Nr.1 Mangalia

Definirea conceptului de ,,BULLYING” și ,,CYBERBULLYING”:

Bullyingul reprezintă comportamentul agresiv, intenționat și repetat, care are loc într-un
dezechilibru de putere, de obicei între un individ sau un grup și o altă persoană sau grup de persoane
mai vulnerabile. Aceste comportamente pot fi fizice (lovituri, împingeri), verbale (insulte,
amenințări) sau sociale (izolarea, excluderea). Bullyingul poate avea loc în diverse contexte, cum
ar fi școala, locul de muncă sau comunitatea.
Cyberbullyingul reprezintă utilizarea tehnologiei și a internetului pentru a hărțui, intimida,
amenința sau agresa pe cineva. Acesta implică folosirea telefoanelor mobile, a platformelor de
socializare, a mesageriei instantanee, a e-mailului și a altor mijloace digitale pentru a aduce
prejudicii emoționale și psihologice persoanei vizate. Exemple de cyberbullying includ distribuirea
de mesaje ofensatoare sau amenințătoare online, publicarea de informații private sau fotografii
jenante fără consimțământul persoanei respective și crearea de situații de ostracizare pe rețelele
sociale. Ambele forme de bullying au un impact negativ semnificativ asupra persoanelor vizate și
pot provoca stres emoțional, anxietate, depresie și alte consecințe grave. Este important să luăm în
serios aceste probleme și să promovăm un mediu sigur și respectuos în școli, locuri de muncă și
comunități, atât online, cât și offline.
Formele bullyingului și ale cyberbullingului.
Forme de bullying tradițional (offline): Bullying verbal: include insulte, porecle umilitoare,
comentarii jignitoare sau amenințări verbale repetate.
Bullying fizic: implică agresiune fizică directă, cum ar fi lovituri, împingeri sau alte acte de
violență.
Bullying social: constă în excluderea deliberată a unei persoane din grupuri sociale, în
răspândirea de zvonuri sau în defăimarea lor în fața altora.
Bullying sexual: implică hărțuirea sau abuzul de natură sexuală, cum ar fi comentariile cu
conținut sexual, atingerea neautorizată sau agresiunile sexuale.
Forme de cyberbullying (online): Mesaje amenințătoare: trimiterea de mesaje sau email-uri
care conțin amenințări sau insulte.
Hărțuire online: urmărirea și hărțuirea constantă a unei persoane prin intermediul rețelelor
sociale, comentarii ofensatoare sau răspândirea de zvonuri. Publicarea de conținut umilitor:
52
postarea de imagini, videoclipuri sau mesaje jignitoare sau umilitoare în spațiul online, cu intenția
de a răni sau umili persoana respectivă.
Excluderea online: excluderea unei persoane din grupurile online, înlocuirea sau ștergerea
conținutului său sau împiedicarea sa de a participa la conversații online. Acestea sunt doar câteva
exemple, iar bullying-ul și cyberbullying-ul pot lua multe alte forme în funcție de circumstanțe și
de modalitățile prin care se desfășoară.
Cum putem preveni sau ameliora aceste fenomene?
Educația și conștientizarea: Începe prin a educa elevii, profesorii și părinții cu privire la
problema bullyingului și cyberbullyingului, inclusiv consecințele negative pe care le au asupra
victimelor. Organizează prezentări, seminarii sau ateliere pentru a le oferi informații despre cum
să recunoască și să prevină aceste comportamente.
Crearea unui mediu sigur și acceptant: Promovează o cultură a respectului și a toleranței în
școală. Dezvoltă reguli clare împotriva bullyingului și cyberbullyingului și asigură-te că toți cei
implicați le respectă. Încurajează comunicarea deschisă și încurajează elevii să raporteze
incidentele de bullying.
Supravegherea și implicarea adulților: Asigură-te că profesorii și personalul școlii sunt atenți
la comportamentele inadecvate și la semnele de bullying. Încurajează raportarea incidentelor și
asigură-te că acestea sunt luate în serios și investigate prompt.
Formarea abilităților sociale și de comunicare: Ajută elevii să dezvolte abilități sociale și
emoționale sănătoase, precum empatia, rezolvarea nonviolentă a conflictelor și comunicarea
eficientă. Aceste competențe îi pot ajuta să-și exprime nevoile și sentimentele într-un mod
constructiv și să evite comportamentele de bullying.
Promovarea incluziunii și diversității: Încurajează toleranța și respectul față de diferențele
individuale, cum ar fi diferențele culturale, de gen, de rasă sau de orientare sexuală. Organizează
activități care promovează incluziunea și lucrul în echipă, astfel încât să se creeze un mediu în care
toți elevii se simt acceptați și respectați.

53
BULLYINGUL ȘI IMPLICAȚIILE EMOȚIONALE - MODELUL SCARF

Fainarea Alina Iuliana

Școala Gimnazială Elena Doamna, Tecuci, Galați

1. Ce cunoaștem despre bullying?

- Bullying-ul este o formă de comportament agresiv, în care o persoană provoacă, în mod
intenționat și repetat, un disconfort unei alte persoane ;
- Are la bază o percepție a unui dezechilibru de forțe. De multe ori, victima este percepută drept
vulnerabilă (provenind din alt mediu social, este percepută ca ‘diferită’ etc) și/sau având
dificultăți în a face față acestui comportament. Pe de altă parte, prin intimidare bully-ul se
simte în control.
- “Bully-ul” trăiește într-un mediu nesigur acasă și poate el însuși este victima abuzului în
familie
- În cele mai multe cazuri, efectele bullyingului sunt la nivel emoțional;
- Aceste consecințe pot fi pe termen scurt, mediu și lung, depinzând de durata bullying-ului,
suportul familial/școlar și de reziliența individuală;
- Modificări comportamental- emoționale bruște: refuz școlar, furie, izolare socială, tristețe.
Acestea sunt cele mai cunoscute ”simptome”;
- Atât victima cât si ‘bully-ul’ au nevoie de ajutor multidisciplinar: psihologic, școlar și
familial;
- Victimele ar trebui să fie ajutate să proceseze traumele emoționale și să își recapete încrederea
în sine;
- Acest lucru se poate face dacă se simt în siguranță, atât la școală cât și acasă. Bully-ul ar trebui
să fie ajutat să înțeleagă de ce nu este acceptabil un astfel de comportament, dar și să aibă
ocazia să discute despre propriile probleme;
- Este datoria tuturor să identifice, raporteze și să oprească bullying-ul (elevi, profesori, părinți
și autorități).
2. Modelul SCARF sau cele 5 butoane emoționale
Acronimul SCARF provine de la 5 butoane din creierul nostru care, atunci când sunt apăsate
(voluntar sau involuntar), influențează în subconștient comportamentul nostru în diverse
situații sociale:
• Status (Statut) – importanța noastră relativă față de ceilalți;
• Certainty (Certitudine) – abilitatea noastră de a prezice viitorul;

54
 • Autonomy (Autonomie) – senzația de control asupra lucrurilor care ni se întâmplă;
• Relatedness (Familiaritate) – sentimentul că suntem într-un mediu cunoscut;
• Fairness (Corectitudine) – cât de corecte ni se par schimburile dintre oameni.
Statut- sunt valoros;
Certitudine- știu unde mă aflu și ce se va întâmpla;
Autonomie- am de făcut o alegere;
Familiaritate- aparțin unui grup, unei comunități;
Corectitudine- sunt corect/ă cu cei din jur pentru că și ei sunt corecți cu mine.
I. PRIMUL BUTON EMOȚIONAL: STATUT
Statutul este despre importanța relativă. Oamenii dețin o reprezentare a statutului în relație cu
ceilalți, când sunt în conversații, iar acest lucru afectează mentalul și procesează în multe feluri (Zink,
2008). Creierul gândește despre stare folosind circuite similare ca cele pentru procesarea numerelor.
Percepția unei reduceri potențiale sau reale a statutului poate genera un răspuns puternic la amenințări.
Ø Orice formă de apreciere pe care o arăți unui alt coleg este o formă de a apăsa pozitiv butonul
de Statut. Desigur, aprecierea trebuie să fie sinceră și credibilă pentru a avea efect.
Ø Poate fi surprinzător de ușor să îi ameninți accidental cuiva simțul statutului. O amenințare
de statut poate apărea prin donare de sfaturi sau instrucțiuni , sau pur și simplu sugerarea
anumitor opinii.
Ø Cercetările sugerează că statutul poate fi mărit prin mai multe căi durabile. De exemplu, copii
simt o creștere a statutului când învață și progresează și când se acordă atenție acestei
îmbunătățiri.
Ø De exemplu, când depășești cel mai bun timp la un moment dat la o sarcină sau activitate
sportivă, circuitul de recompensă dintr-un sentiment de a fi „mai bun decât” este activat, dar
în acest caz, persoana respectivă este „mai bun decât” este el însuși în trecut.
Ø În cele din urmă, statutul se referă la poziția relativă a unei persoane într-o comunitate, de
importanță, cum ar fi un grup profesional sau un club social pe baza a ceea ce este valorizat.
Care sunt efectele pe plan emoțional?
• Noi, românii, avem în general dificultăți cu feedback-ul pozitiv. Cadrele didactice, părinții,
colegii de clasă, bunicii sau rudele apropiate; toți contribuie la formarea statusului unui copil.
Stoparea comparațiilor între copii și valorizarea pe baza competențelor/ aptitudinilor concrete
vor conduce la un status bun. Astfel, chiar dacă vor fi victime ale bullyingului, vor avea scutul
emoțional care nu-i va face vulnerabili.
• Așadar, e bine să nu uiți să spui unui coleg/ copil “Bravo!” atunci când a făcut ceva ce merită
apreciat. Și dacă faci asta în mod public, cu atât mai bine!

55
 • Este important spre exemplu de a decide aspectul despre calitatea muncii, care este mai
importantă decât cantitatea lucrării.
AL II- LEA BUTON EMOȚIONAL: CERTITUDINEA
Creierul uman are nevoie de predictibilitate. Încrederea într-o persoană are un efect pozitiv
asupra interacțiunilor viitoare dintre cei doi. Astfel că un bun coleg/ prieten îți oferă certitudine că va
fi alături de tine într-o situație mai puțin favorabilă.
Ø Fără predicție, creierul trebuie să utilizeze în mod dramatic mai multe resurse, implicând
cortexul prefrontal, consumator de energie, pentru a procesa o experiență de moment. Chiar
și o cantitate mică de incertitudine generează o „eroare”.
Ø În lipsa certitudinii, atenția este disturbată și astfel persoana nu se mai gândește la obiective
ci la eroarea cauzată de lipsa acesteia.
Ø Descompunerea unei situații complexe în pași mici o face mai ușor de înțeles. Un alt
instrument cheie presupune stabilirea clară a așteptărilor față de ceea ce s-ar putea întâmpla
în orice situație, ca rezultate dezirabile.
Ø Îndeplinirea așteptărilor generează o creștere a nivelului de dopamină în creier, ca răspuns la
recompensă (Schultz, 1999). Revenind la ceva bine cunoscut persoana se simte bine pentru
că hărțile mentale ale mediului poate fi amintite cu ușurință.
Ø Orice fel de schimbare semnificativă generează incertitudine, dar beneficiul este acela că
activează procesul gândirii, respectiv rezolvarea de probleme.
Ø Lipsa de certitudine ne produce durere.
Efecte pe plan emoțional
Percepția certitudinii poate fi crescută chiar și în timpul vremurilor profund nesigure sau
conflictuale.
§ Interacțiunea față în față, trimiterea de mesaje text, gustări cu colegii, videoclipuri, plimbările
pe jos și discuțiile ... Toate acestea sunt căi creative pe care le puteți folosi, care se deosebesc
de e-mailurile sau notele obișnuite. De asemenea, arată că sunteți serios în legătură cu
comunicarea și sunteți dispus să depuneți un efort în aceasta. La rândul său, acest lucru ridică
statutul destinatarului, ceea ce știm deja că este un lucru bun.
§ Rețineți că este vorba atât de mult despre stilul de comunicare, cât și de frecvența de
comunicare care contează.
§ In mintea unui copil , certitudinea poate fi asigurată de un adult, coleg cu care comunică,
empatizează și care îl ajută să își rezolve problema. La ciclul primar, chiar și la cel gimnazial,
copiii au nevoie de fapte concrete, care să susțină certitudinea anumitor sentimente precum
de siguranță sau iubire.
AL III- LEA BUTON EMOȚIONAL: AUTONOMIE
56
 Autonomia este despre a avea un sentiment de control. Mai multă autonomie este plăcută,
mai puțină autonomie este dureroasă. O reducere a autonomiei poate genera un răspuns puternic de
amenințare. Activitatea în grupul clasă necesită o reducere a autonomiei. În culturi sănătoase, această
potențială amenințare tinde să fie contracarată. Când se simte o lipsă de control, sau de experiența
apare incapacitatea de a influența rezultatele. Evaluările de performanță sunt un exemplu tipic,în care
un copil ar putea simți o lipsă de autonomie.
Efecte pe plan emoțional
O creștere a percepției autonomiei conferă multe satisfacții. Creierul are nevoie să simtă că
este în control! Și nu doar în relațiile cu colegii.
o Afirmația „Iată două opțiuni; care ar putea funcționa, pe care ai prefera-o? ” va tinde să
provoace un răspuns mai bun decât „Iată ce trebuie să faceți acum”.
o Oferirea unei autonomii semnificative într-un grup poate fi dificilă. Cu toate acestea, chiar și
o percepție subtilă a autonomiei poate ajuta, având portaluri de învățare auto-direcționate,
unde ajung să-și proiecteze curriculum-ul de învățare și să se conducă singuri.
o Reguli solide permit stabilirea limitelor în care indivizii își pot exercita creativitatea și
autonomia lor. O politică solidă ar trebui să permită luarea deciziilor individuale, fără
consultarea sau intervenția liderilor. Astfel se conectează autonomia cu gestionarea situațiilor
conflictuale.
AL IV- LEA BUTON EMOȚIONAL: FAMILIARITATEA
Echivalează în esență cu un sentiment de apartenență și siguranță. Familiaritatea presupune a
decide dacă alții sunt „în” sau „În afara” unui grup social; indiferent dacă cineva este prieten sau
dușman. Conceptul de a fi în interiorul sau în afara grupului este probabil un produs secundar al vieții
în comunități mici de acum milioane de ani, unde străinii aveau probabil probleme și trebuiau evitate.
În lipsa de securitate socială, interacțiuni, corpul generează un răspuns de amenințare. Decizia
că cineva este prieten sau dușman apare rapid și are impact asupra funcționării creierului. De exemplu,
informații de la persoane percepute ca „ca noi” este procesată folosind circuite similare ca pentru
propriile gânduri. Cu toate acestea, întâlnirea cu cineva necunoscut tinde să genereze un răspuns
automat de amenințare. Acest lucru explică de ce cineva se simte mai bine la o petrecere știind mai
degrabă trei oameni decât unu.
Efectele pe plan emoțional
Celebrele “bule” despre care tot vorbim zilele astea nu sunt altceva decât expresii ale acestei
nevoi psihologice fundamentale, familiaritatea. Aceasta este vizibilă în multe domenii: în organizații
(“cei de la școală” vs. “cei de acasă”), în sport (steliști vs. dinamoviști) sau chiar în organizarea
politică (“e român de-al nostru”).

57
 v În orice context, se pare că este bine să se încurajeze conexiuni sociale. Un raport Gallup a
arătat că organizațiile care încurajează conversațiile „mai reci de apă” au crescut
productivitatea și performanța. Așadar îl amintești hărțuitorului că este parte din grup și
activăm butonul familiaritate. facem apel la conștiința sa.
v Grupurile mici par a fi mai sigure decât grupurile mari.
v Conceptul de familiaritate este strâns legat de încredere.Copilul care are încredere în cei care
par să fie din grupul său, cine s-a conectat cu, el generând emoții de abordare. Și când cineva
face ceva nedemn de încredere, obișnuitul răspunsul este să vă retrageți.
v Cu cât oamenii au încredere mai mare unul cu altul, cu atât este mai puternică colaborarea și
cu atât mai mult emoțiile sunt împărtășite.
AL V-LEA BUTON EMOȚIONAL: CORECTITUDINEA
Corectitudine poate face parte din explicația motivului pentru care oamenii experimentează
recompense interne pentru munca voluntară pentru a-și îmbunătăți comunitatea. Percepția că o
anumită acțiune sau decizie este incorectă generează un răspuns negativ puternic în sistemul limbic,
care declanșează automat ostilitate greu de controlat de neocortex (creierul rațional). Oameni care îi
percep pe ceilalți ca fiind nedrepți, nu simt empatie pentru durerea lor și, în unele cazuri, se va simți
recompensat atunci când alții nedrepți sunt pedepsiți . De aceea, transparența asupra deciziilor este
extrem de importantă.
Efectele pe plan emoțional
Corectitudinea se obține având același set de reguli și așteptări reciproce. Amenințarea
cauzată de nedreptatea percepută poate fi redusă prin creșterea transparenței și creșterea nivelului de
comunicare și implicare în problemele . Stabilirea așteptărilor clare în toate situațiile. Un sentiment
de nedreptate poate rezulta din lipsa unor reguli de bază clare, așteptări sau obiective. Permiterea
elevilor de a-și identifica propriile reguli poate ajuta, de asemenea. Într-un context educațional, o sală
de clasă care creează regulile, este acceptat un comportament și este probabil să experimenteze mai
puțin conflict.
Tips and ticks pentru educație
Educația copiilor care se simt amenințați, deconectați, social, respinși sau tratați nedrept este o
bătălie ascendentă. De exemplu, educatorii pot crea un mediu de învățare favorabil subliniind în mod
specific modul în care oamenii se îmbunătățesc, care crește sentimentul de statut. Acest lucru este
deosebit de important atunci când învățând ceva nou, poate crea un răspuns la amenințare. Educatorii
pot crea, de asemenea, certitudine prezentând clar contururile a ceea ce se învață și oferă o percepție
de o oarecare autonomie prin introducerea alegerii în clasă, opțiunilor.
z Cheia aici este ca educatorii, formatorii și antrenorii să aprecieze starea de abordare ca starea
necesară pentru învățare și depuneți efort și atenție pentru a menține acest lucru către stat.
58
 z Modelul SCARF te poate ajuta să-ți îmbunătățești relațiile cu colegii sau orice alte
interacțiuni sociale. Dacă înțelegi mai bine cum funcționează creierele noastre, poți să pui mai
multă atenție pe nevoile celorlalți și să-ți înțelegi mai bine reacțiile tale în anumite situații. Ai
astfel posibilitatea să-ți adaptezi comportamentul tău, influențând într-un final și
comportamentul celor din jur.
CONCLUZII
Înțelegerea domeniilor din modelul SCARF și găsirea unor strategii personalizate pentru a
utiliza eficient aceste perspective, poate ajuta oamenii să devină elevi, lideri, manageri, facilitatori,
antrenori, profesori și chiar părinți mai buni. A fi conștient este esențial pentru integrarea modelului
SCARF. Pe măsură ce ne mișcăm prin viață, pe măsură ce ne deplasați prin clasă, pe măsură ce
petrecem timpul, să fim atenți la impactul pe care îl avem asupra celorlalți!

Bibliografie:
1. Gallup, 13 November 2008, Newsflash: Workplace Socializing Is Productive Gallup Organization.
Employee Engagement. Retrieved November 20, 2009
http://www.gallup.com/consulting/52/Employee-Engagement.aspx
2. Gordon, E. et al. (2008), An “Integrative Neuroscience” platform: application to profiles of
negativity and positivity bias, Journal of Integrative Neuroscience
3. Tabibnia, G., & Lieberman M. D. (2007). Fairness andCooperation Are Rewarding: Evidence from
Social Cognitive Neuroscience. Annals of the New York Academy of Sciences, 1118, 90-101.
4. SCARF: a brain-based modelfor collaborating with and influencing others, Neuro Leadership
journal, 2008
5. https://amsandu.ro/relatiile-cu-colegii-de-munca/
6. https://www.youtube.com/watch?v=2zn5AS1JeJE

59
 BULLYINGUL ȘI MEDIUL EDUCAȚIONAL

Profesor: Simona-Violeta Clinciu

Școala Gimnazială „Gheorghe Vernescu”, Rm. Sărat

„Administratorii școlii nu pot spune că depinde de părinți. Părinții nu pot spune că depinde
de profesori. Profesorii nu pot spune că nu este treaba lor. Și copiii nu pot spune „mi-a fost prea
frică să spun”. Fiecare dintre noi trebuie să-și joace rolul, dacă vrem să punem capăt nebuniei. Toți
suntem responsabili. Trebuie să fim.”- Megan Kelley Hall

Despre bullyig se pot scrie multe lucruri, dar cel mai important ar fi „să-l punem la pământ”,
pe el însuși în mediul școlar și oriunde altundeva, unde se regăsește.
Prin definiție, bullyingul este un comportament ostil, de luare în derâdere a unei alte persoane,
de defăimare intenționată, cu scopul de a-l umili în fața altora; în mediul școlar, fenomenul de hărțuire
se consideră bullying, dacă se petrece în mod repetat.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
• intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
• repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
• dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind
vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.
Proveniența termenului de „bullying” vine din limba engleză, „bully” având semnificația de
huligan sau bătăuș; neavând o traducere exactă în limba română, el s-ar traduce prin „intimidare”, dar
capătă și alte valențe din ce în ce mai grave. Fenomenul este în plină ascensiune, fiind în strânsă
legătură cu violența verbală, vocabularul redus - bogat în injurii, familii dezorganizate, părinți plecați
departe de copii, instituționalizarea copiilor în centre de tip familial (căsuțe) și lista ar putea continua
cu multe asemenea situații dificile.
„Copiii care hărțuiesc își folosesc puterea - cum ar fi forța fizică, accesul la informații jenante
sau popularitatea - pentru a controla sau a face rău altora. Dezechilibrele de putere se pot schimba în
timp și în situații diferite, chiar dacă implică aceleași persoane. Hărțuirea poate afecta pe toți - cei
care sunt hărțuiți, cei care hărțuiesc și cei care asistă la hărțuire. Hărțuirea este legată de multe
rezultate negative, inclusiv de efecte asupra sănătății mintale, consumului de substanțe și sinucideri”,
se subliniază pe site-ul stopbullying.gov.
În cazul existenței bullyingului, sunt implicați 3 categorii de persoane: victima, agresorul și
martorul sau martorii, deoarece, în mediul școlar, pot exista mai mulți martori sau spectatori. Aceștia

60
pot fi și ei considerați răspunzători, deoarece nu iau atitudine, iar, de cele mai multe ori, nu aduc la
cunoștința cadrelor didactice faptele acestea ce implică violența de orice natură, fie ea verbală, fie
fizică..
În literatura modernă/contemporană, cartea autoarei Erin Entrada Kelly, ,,Universul știe”, este
o introspecție în viața unui copil, ca personaj principal. Un copil obișnuit, considerat de cei din jur,
puțin ciudat, un copil care a trecut prin multe greutăți ale vieții. El fusese batjocorit și considerat
inferior de ceilalți, din cauza faptului că era mic de statură și timid.
Această carte poate fi considerată o lecție despre curaj, familie, suferință, batjocură și
acceptare de sine. Cartea aduce în discuție o perioadă prin care orice copil trece în viața lui. Perioada
în care personalitatea și stima de sine scad, perioada în care este timid și poate fi influențat ușor,
perioada în care își pierde încrederea în el și se simte neajutorat. Mai mult, este perioada în care
oamenii din jur judecă înainte de a-l cunoaște cu adevărat pe cel de lângă el și nu îi observă calitățile,
ci doar aspectele pe care i le consideră defecte.
Pentru copiii acestui secol al vitezei, acest fenomen este foarte prezent, el generând
repercusiuni iremediabile, dacă nu este eliminat sau măcar diminuat în timp. Iar noi, în mediul școlar,
trebuie să ne unim eforturile cu toți factorii implicați, să colaborăm și mai mult pentru a-l descuraja
încă “de pe băncile școlii”. Misiunea este una grea, dar nu imposibilă.
Cum spunea Karen Mueller Coombs:
„Deseori calea cea bună este cea care poate fi cel mai greu de urmat pentru tine. Dar, calea
grea este și cea care te va face să crești ca ființă umană.”

Bibliografie:
1. https://ro.graphistik.com/anti-bullying-bullying-quotes-remember
2. stopbullying.gov.
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#Cyberbullying
4. http://www.lecturiadaelevilor.anpro.ro/universul-stie-de-erin-entrada-kelly-in-lectura-
denisei-maria-havasi/

61
 SIGURANȚA ÎN MEDIUL ONLINE

Profesor Alina Burlacu

Colegiul „Mihai Eminescu”, Bacău

Postarea de informații cu caracter personal pe bloguri, în profilul de utilizator sau pe

forumurile de discuții poate fi periculoasă și poate conduce la abuzuri. Teoretic, legislația recentă a
UE facilitează ștergerea permanentă a informațiilor cu caracter personal partajate. În practică însă,
eliminarea sau ștergerea informațiilor poate fi foarte complicată.
Un fenomen care a atins proporții îngrijorătoare este Sextingul. Trimiterea de imagini digitale,
materiale video, SMS-uri sau emailuri explicite din punct de vedere sexual, de obicei cu ajutorul
telefonului mobil este un exemplu concret de risc la adresa vieții private. Adolescenții acordă prea
ușor încredere persoanelor întâlnite pe rețelele de socializare și nu conștientizează pericolele care se
ascund în spatele unui gest, aparent nevinovat, de a trimite poze atunci când persoana cealaltă solicită
acest lucru. Adolescenții nu se întreabă ce se întâmplă dacă imaginea sau înregistrarea este partajată
sau interceptată.
Așa se ajunge în situații problematice precum racolarea pe internet. De obicei, persoana care
încearcă să racoleze, va crea mai întâi un climat bazat pe încredere. prin utilizarea unor profiluri false
care reprezintă o persoană tânără sau o celebritate. Adultul respectiv încearcă să ademenească
adolescenții și să profite de naivitatea lor din mai multe motive: pentru a-i exploata și câștiga bani de
pe urma unei fotografii pe care i-ar putea convinge să i-o trimită în scop sexual (unele fotografii ar
putea ajunge pe un site pentru pedofili în așa-numitul „dark web”) sau pentru a-i șantaja. Hărțuirea
cibernetică este un fenomen care apare online atunci când o persoană (sau un grup) amenință, umilește
sau rănește o altă persoană. Hărțuirea cibernetică poate avea loc oricând și oriunde, autorul putând
acționa în mod anonim.
Conform studiilor efectuate de organizația Salvați copii, 96% dintre copii accesează Internetul
folosind telefonul smart, iar unul din doi copii a fost victimă a diverselor forme de hărțuire în mediul
online.
Prin intermediul rețelelor internaționale Insafe și Inhope, cele mai mari coaliții care promovează
principiile cetățeniei digitale la nivel mondial se lucrează la dezvoltarea unui Internet util și sigur
pentru copii. Prin intermediul acestor rețele copiii învață să aibă o atitudine responsabilă privind
utilizarea internetului și a calculatorului, pentru a evita riscurile și a depăși situațiile abuzive la care
pot fi supuși și care încalcă normele în vigoare de protecție a copilului.

62
 Indiferent dacă învață virtual, urmăresc YouTube sau joacă jocuri, copiii devin cetățeni
digitali de la o vârstă fragedă. Deci, niciodată nu este prea devreme să fie familiarizați cu câteva
sfaturi pentru siguranța pe internet, pentru că există multe amenințări iar în general nu există o
educație în acest sens venită fie din partea familiei, fie din partea instituțiilor de învățământ.
Este foarte important ca părinții și profesorii să le explice copiilor/elevilor cum să identifice
și să evite fiecare amenințare cibernetică pentru a rămâne în siguranță online, oricât de dificilă ar
putea fi această conversație.

Bibliografie:
https://youth.europa.eu/get-involved/your-rights-and-inclusion/be-safe-online_ro
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/siguranta-pe-internet

63
 ROLUL PROFESORULUI ÎN PREVENIREA BULLYING-ULUI:
ABORDĂRI ȘI CERCETĂRI RECENTE

Profesor învățământ primar: Ana Maria Gheorghe

Profesor învățământ primar: Ionica Tarău
Școala Gimnazială Nr. 5, București

Bullying-ul reprezintă un comportament agresiv repetat, intenționat și nedrept care are loc în
cadrul unei relații de putere inechitabilă. Acesta poate implica acte verbale, fizice sau sociale și are
consecințe negative asupra victimelor, inclusiv probleme de sănătate mentală, scăderea încrederii în
sine și performanțe academice slabe. Profesorii au un rol crucial în prevenirea și combaterea bullying-
ului în școli, având oportunitatea de a identifica, interveni și crea un mediu sigur și incluziv pentru
toți elevii. În acest eseu, vom explora definițiile de bullying și vom discuta direcțiile de acțiune pe
care profesorii le pot urma, pe baza cercetărilor recente din domeniu.
Bullying-ul poate fi definit ca un comportament intenționat, repetat și nedrept, în care o
persoană sau un grup de persoane exercită putere și dominanță asupra altor persoane mai vulnerabile
(Olweus, 1993). Semnele de bullying pot include comportamente precum insulte verbale, amenințări,
izolarea socială, agresiune fizică sau distrugerea proprietății altor elevi. Profesorii trebuie să fie
capabili să recunoască aceste semne și să intervină în mod prompt.
Pentru a preveni și combate bullying-ul, profesorii trebuie să fie sensibilizați și educați cu
privire la natura și consecințele acestui fenomen. Participarea la programe de formare specializate în
prevenirea bullying-ului poate îmbunătăți abilitățile profesorilor în recunoașterea și intervenția în
cazurile de bullying. Aceste programe ar trebui să ofere informații despre strategii de prevenire,
metode de comunicare eficiente și tehnici de gestionare a situațiilor de bullying (Jones & Strohmeier,
2020).
Profesorii pot contribui la prevenirea bullying-ului prin crearea unui mediu școlar sigur,
incluziv și respectuos. Aceasta poate implica stabilirea unor reguli clare împotriva bullying-ului,
promovarea valorilor de respect și empatie și încurajarea relațiilor pozitive între elevi. Implementarea
programelor școlare de prevenire a bullying-ului, care implică profesorii, elevii și părinții, poate
consolida eforturile de creare a unui mediu sigur și sănătos în școală (Bradshaw, Sawyer, &
O'Brennan, 2007).
Profesorii au un rol important în supravegherea interacțiunilor dintre elevi și identificarea
cazurilor de bullying. Este esențial ca profesorii să acorde atenție atentă și să răspundă prompt la
comportamentele agresive sau la semnele de bullying observate în clasă sau în alte contexte școlare.

64
Intervenția timpurie și adecvată în cazurile de bullying poate ajuta la reducerea efectelor negative
asupra victimelor și la prevenirea extinderii comportamentului agresiv (Rivers et al., 2021).
Profesorii au un rol central în prevenirea și combaterea bullying-ului în școli. Prin
sensibilizarea și educația lor în domeniul bullying-ului, crearea unui mediu sigur și incluziv,
supravegherea atentă și intervenția promptă, profesorii pot contribui la reducerea acestui fenomen și
la promovarea unui mediu educațional sănătos și respectuos pentru toți elevii. Implementarea acestor
direcții de acțiune, pe baza cercetărilor recente, poate aduce schimbări pozitive în lupta împotriva
bullying-ului în școli.

Bibliografie:
Brown, K., Jackson, D., & Cassidy, T. (2022). Parental involvement in bullying prevention: A
systematic review. Journal of School Violence, 21(2), 229-249.
Jones, L. M., & Strohmeier, D. (2020). Teachers' role in the prevention and intervention of bullying
in school: Challenges and the potential of teacher training. School Psychology International, 41(3),
231-249.
Rivers, I., Poteat, V. P., Noret, N., & Ashurst, N. (2021). Observing and intervening in bullying
situations: A comparison of trained and untrained teachers. British Journal of Educational
Psychology, 91(1), 58-74.
Smith, P. K., Kwak, K., & Toda, Y. (2019). Effectiveness of school-based programs to reduce
bullying: A systematic and meta-analytic review. Journal of Experimental Criminology, 15(3), 355-
381.

65
 VIOLENȚA NAȘTE VIOLENȚĂ

Profesor Cristina Calistru

Grădinița cu program prelungit “Trenulețul Veseliei”, Bistrița

„Într-un fel, agresiunea este un rău obișnuit. Este extrem de răspândită, de prea multe ori
ignorată și fiind ignorată, este deci tolerată.” Trudie Styler
O problemă insuficient conștientizată în societatea românească și un subiect incomod este
fenomenul „BULLYING”. Unul dintre punctele de interes ale cadrelor didactice este de a afla,
părerile copiilor și perspectiva lor asupra provocărilor precum bullying-ul, siguranța și bunăstarea la
grădiniță.
Bullying-ul a fost definit în multe moduri, iar cercetătorii adaptează permanent definiția
bullyingului pentru că o definiție clară conturează la rândul ei și posibile soluții clare.
Bullying-ul este un fenomen de grup. Copiii se pot exclude uneori din diferite activități, dar
atunci când discutăm despre bullying, excluderea are loc în și în jurul unei comunități.
Bullying-ul are loc într-un context social din care copilul nu poate să se retragă, cum ar fi
grădinița sau școala. Una dintre definițiile Bullying-ului este ca fiind un comportament ostil, de luare
în derâdere a cuiva, de umilire, de excludere. Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie
să fie agresiv, să fie orientat către un copil care este mai mic, mai slab sau care are probleme de
sănătate și să fie repetitiv.
Formele de bullying pot fi directe și persecutante sau indirecte. Un exemplu de forme directe
al acestui fenomen sunt lovirea și împingerea. Bullying-ul înglobează o serie de comportamente
agresive prin intermediul cărora un copil încearcă să obțină unele beneficii: apreciere, atenție din
partea celorlalți colegi sau chiar bunuri materiale. Din păcate, aceste probleme apar în majoritatea
cazurilor din mediul familial, în special când părinții nu își cenzurează atitudinea și cuvintele agresive
pe care le folosesc în familie față de ceilalți membri și mai ales față de copil. Involuntar, copilul
copiază părinții și se comportă în societate așa cum vede în propria familie.
Copilul care beneficiază de atenție, dragoste, înțelegere este respectat și va oferi la rândul lui
iubire, sprijin va ști să aprecieze, să primească suport și afecțiune.
Ca și concluzie un copil care trăiește într-un mediu ostil, nesigur, care este agresat fizic și
verbal, emoțional va face același lucru la rândul lui. Nu poate să își dea seama cât de dureroasă poate
să fie postura în care sunt puse „victimele lui”. El provine din familii dezorganizate în care se țipă,
se folosește agresiunea fizică și psihică, se distrug bunuri în crizele de furie, iar comportamentul urât
este un lucru obișnuit.

66
 Copilul care manifestă un comportament repetat îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a
unui alt copil, care încearcă să-i domine pe ceilalți copii din grupă este un potențial agresor.
Ținând cont de particularitățile de vârstă, copiii agresori pot ajunge să se autosaboteze în
relațiile cu cei din grupă, nu înțeleg de ce nu sunt acceptați și ajung în final să devină ei victime ale
bullying-ului, fiind etichetați. Deși încearcă să scape de pedeapsă, li se confirmă că sunt neputincioși
în momentul în care sunt pedepsiți.
Copilul care este etichetat, tachinat, batjocorit de către colegi, care este strigat într-un anume
fel, îmbrâncit este un copil agresat. Primii afectați sunt, în general, copiii timizi, care se supără foarte
repede, incapabili de a se apăra singuri, care nu reușesc să opună rezistență.
Un raport din 2012 publicat de National Bullying Prevention Center arată că aproape o
treime dintre preșcolari se confruntă cu bullying-ul în fiecare an. Chiar și luând în considerare faptul
că uneori comportamentul agresiv, nepoliticos sau răutăcios este greșit catalogat drept bullying,
acest fenomen rămâne totuși problem răspândită printre copii.
Abilitatea cadrelor didactice de a recunoaște bullying-ul în toate formele sale este esențială
pentru a interveni rapid și pentru a-i pune capăt acestui fenomen.

Bibliogtafie:
Doering, Amanda F. - „Glumele nu sunt mereu amuzante”, „Insultele nu sunt deloc amuzante”
Higgins, Melissa - „Îmbrâncitul nu e deloc amuzant”
Simpozionul European „Bullying și cyberbullying. Împreună pentru un mediu școlar sigur”

67
 ACTIVITATE ANTI-BULLYING PENTRU ELEVI ȘI SPORTIVII JUNIORI

Prof. Daniel Lozbă-Știrbuleac

Școala Gimnazială Rediu (Județul Iași)

Bullying-ul este un fenomen asupra căruia legiuitorul și alte instituții ale statului și-au
manifestat un tot mai mare interes în ultimii ani, atât pentru definirea și recunoașterea sa, cât și pentru
prevenirea unor asemenea incidente sau pentru sancționarea agresorilor. În mediul școlar (cât și în
sporturile de echipă ale juniorilor) se întâlnesc deseori cazuri de bullying asupra minorilor. Nu
întotdeauna aceste cazuri sunt raportate adulților și nu toate cazurile sunt investigate pentru
sancționarea vinovaților.
În primii ani de activitate didactică ca învățător mi s-a întâmplat să întâlnesc situații ce puteau
fi încadrate la fapte de bullying, dar care nu erau expres reglementate în legislația noastră.
În prezent, principalele acte normative care urmăresc prevenirea și combaterea bullying-ului
asupra minorilor sunt reprezentate de Legea nr. 221/2019 pentru modificarea și completarea Legii
educației naționale nr. 1/2011 (cu modificările și completările ulterioare) și Normele metodologice
de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (11), art. 561 și ale pct. 61 din anexa la Legea educației naționale
nr. 1/2011, privind violența psihologică – bullying din 27.05.2020 (în vigoare de la 10.06.2020).
În ajutorarea victimelor bullying-ului, un rol deosebit de important îl au părinții, dar și
profesorii, antrenorii, consilierii școlari și alți adulți responsabili de sănătatea și educarea copiilor. Ei
trebuie să acționeze convergent și sistematic pentru încurajarea copiilor să raporteze orice incident ce
ar putea fi catalogat drept act de bullying.
Astfel, în cadrul activităților sportive, profesorii sau antrenorii pot organiza și desfășura pe
teren sau în sala de clasă / de sport o activitate anti-bullying precum cea prezentată în ghidul realizat
de profesorii Școlii Gimnaziale Rediu (Comuna Rediu, Județul Iași) în cadrul unui proiect Erasmus+
Sport intitulat „BULL.D.O.G. – Bullying, Discrimination Overcome Game” (nr. de referință 613505-
EPP-1-2019-1-RO-SPO-SCP). Acest proiect a fost cofinanțat prin programul ERASMUS+ SPORT
al Uniunii Europene cu scopul de a preveni și combate bullyingul, discriminarea și intoleranța în
sporturile de echipă ale juniorilor (9-13 ani).

TITLUL ACTIVITĂȚII: “Cu mâini și picioare, bullying-ul dispare!”

GRUP-ȚINTĂ: 20-35 de elevi de 9-15 ani
TIMP ALOCAT: 15 minute

68
 SCOP URMĂRIT: să recunoască și să diferențieze patru tipuri de bullying (fizic, verbal,
social, cyberbullying) care trebuie prevenite, raportate și combătute de copii. Fiecare participant va
experimenta emoțiile pe care le trăiește victima unei agresiuni verbale.
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII
Profesorul / antrenorul va pregăti minimum 5 seturi de imagini cu palme și tălpi (câte una pe
o foaie A4) care vor avea menționate cele patru tipuri de bullying: fizic, verbal, social și
cyberbullying.

Activitatea se poate desfășura în sala de sport sau afară, pe un teren neted.

Pe un traseu de formă dreptunghiulară sunt lipite cu bandă adezivă câte una, două, maxim trei
foi A4 pe un rând. Fiecare filă de pe un rând va avea imprimată / desenată o imagine cu o palmă sau
o talpă diferită de celelalte (stânga / dreapta), corespunzătoare unui anumit tip de bullying: fizic,
verbal, social sau cyberbullying (conform modelului de mai jos).
De exemplu:
mâna dreaptă = BULLYING FIZIC
mâna stângă = BULLYING VERBAL
piciorul drept = BULLYING SOCIAL
piciorul stâng = CYBERBULLYING
Sportivii vor sta în afara traseului ce trebuie parcurs de fiecare jucător.

Copilul care va începe jocul se va așeza la linia de start. El va trebui să dea un exemplu de
acțiune / atitudine potrivită tipului de bullying indicat de prima imaginea a traseului. Dacă majoritatea
colegilor de pe margine ridică mâna aprobator, acesta va păși pe această imagine cu mâna sau piciorul
corespunzător desenului. Pentru a avansa, copilul va enunța un alt exemplu de acțiune / atitudine
potrivită tipului de bullying indicat de a doua imagine de pe traseu. Dacă colegii săi vor considera

69
adecvat exemplul găsit, el va păși mai departe cu mâna sau piciorul indicat de noua imagine. Astfel
va proceda până va parcurge întregul traseu.
Jocul se va încheia la finalul traseului dat sau când jucătorul:
- se dezechilibrează și pășește în afara imaginilor de pe traseu;
- pășește cu un membru nepotrivit imaginii;
- formulează două exemple nepotrivite tipului de bullying de pe imagine.
Punctajul realizat de copil va fi calculat în funcție de numărul de pași corecți efectuați până
la finalizarea jocului. (Exemplu: un pas reușit = 1 punct).
Prin pășire cu mâinile și picioarele pe imaginile care formează traseul de parcurs, sportivii fac
mișcări ce presupun un efort fizic cu atât mai mare cu cât pozițiile membrelor și ale corpului vor fi
mai incomode.
Exemplele pentru fiecare tip de bullying, descoperite în timpul jocului, se pot menționa de alți
jucători, dar nu pot fi repetate de același jucător.
Toți jucătorii trebuie să participe la această activitate. Așadar, jocul poate continua într-o altă
sesiune. Important: profesorul / antrenorul va reaminti sportivilor să se spele foarte bine pe mâni după
această activitate.
CONCLUZII
Chiar dacă bullying-ul nu poate fi eliminat în totalitate din școală sau din sporturile de echipă
ale juniorilor, profesorii sau antrenorii pot și au datoria de a preveni sau combate astfel de situații.
Elevii vor fi învățați să recunoască și vor fi încurajați să raporteze adulților orice faptă care poate
reprezenta o formă de bullying.
Prin activități fizice elevii vor înțelege mai bine diferențele dintre diversele forme ale
bullying-ului și vor deveni mai încrezători în forțele proprii pentru a solicita ajutorul adulților la
nevoie.

Resurse:
• https//bulldogproject.eu
• Legea nr. 221/2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011
• Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (11), art. 561 și ale pct. 61 din
anexa la Legea educației naționale nr. 1/2011, privind violența psihologică – bullying din
27.05.2020

70
 LECTURA LITERATURII ÎMPOTRIVA FENOMENULUI DE HĂRȚUIRE
ȘCOLARĂ
Profesor Szabó Csilla
Școala Gimnazială ”Kádár Márton”, Pănet

Nu există un elev sau un profesor care nu să nu fi întâlnit vreodată cu fenomenul hărțuirii în

școală. Majoritatea dintre noi avem astfel de amintiri din anii școlari sau chiar din grădiniță, când
auzim despre hărțuire. Ne apare în față imaginea unui coleg care a fost hărțuit frecvent sau poate am
fost chiar noi în postura de victimă. Este trist, dar acest fenomen este prezent din cele mai vechi
timpuri, de când putem discuta despre conceptul de școală. Probabil cel mai bun argument care
dovedește această afirmație este că aproape în toate poveștile, romanele sau filmele despre copii sunt
omniprezente personajele care exercită o anumită formă de abuz asupra altor personaje. Dacă ne
gândim la Cenușăreasa, Forest Gump sau la alte personaje de acest gen care reușesc să se opună
relelor tratamente, din păcate realitatea ne demonstrează un deznodământ mai puțin fericit. Aceia care
zi de zi sunt expuși unei violențe fizice și/sau verbale, din păcate, de multe ori suferă și ca adulți de
amintirile acestor tratamente nepotrivite.
Există mai multe noțiuni pentru acest fenomen și în mare parte toate definesc problema în
același fel: se definește ca hărțuire școlară acel fenomen în care victima este supusă unei agresiuni
fizice sau verbale care se repetă și care durează o perioadă de timp mai lungă, victima fiind o persoană
cu abilități fizice sau cognitive inferioare față de agresor și care nu poate să se apere de acesta. Orice
copil poate deveni victimă indiferent de gen, vârstă, caracteristici fizice sau proveniență, iar hărțuirea
poate apărea din cauza aspectului fizic, al rasei, diferențelor fizice sau mentale, etc.
Motivația agresorilor este de cele mai multe ori să își demonstreze superioritatea față de
victimă și sunt caracterizați prin iritabilitate, stimă de sine exagerată și lipsă de empatie. Sunt dornici
să conducă și să controleze pe alții. Majoritatea specialiștilor, ca și Ranschburg, spun că sunt unele
caracteristici care definesc postura de victimă. Unele dintre acestea sunt stima de sine și comunicarea
deficitară (evitarea intrării într-o discuție, evitarea contactului vizual, strângerea mâinilor, postura
cocoșată, privirea coborâtă), acestea sunt semnele principale ale vulnerabilității copiilor. Acești copii,
de obicei, au o popularitate scăzută în grupul lor, astfel, de cele mai multe ori hărțuirea se întâmplă
în cadrul grupului. Mulți sunt părtași ai hărțuirii, nu intervin pentru apărarea victimei.
Sunt definite mai multe forme de hărțuire. Cea fizică: bullying-ul apare alături de abuz și
agresiune, care au același efect negativ asupra victimei. Hărțuirea colectivă se manifestă prin
marginalizarea și excluderea victimei din grup. Hărțuirea verbală fără efecte fizice se face prin
agresiune verbală: tachinări, amenințări, intimidare și insulte. Nu demult a apărut fenomenul de
hărțuire virtuală (cyberbullying) care se desfășoară pe rețelele de socializare. Se manifestă frecvent
71
prin răspândirea de zvonuri, imagini sau filmări compromițătoare despre victimă cu care se poate
ajunge chiar la șantajarea acesteia.
Pentru adulți, părinți sau profesori, cea mai importantă întrebare este ce putem face ca să
identificăm cât mai repede hărțuirea și să o tratăm eficient. Este important ca părinții să fie atenți și
să fie pozitivi în comunicarea cu copiii, ca aceștia să aibă curajul necesar să discute despre eventuala
hărțuire la care sunt supuși. Totodată este important să aducem la cunoștința copiilor pericolele care
pot fi ascunse pe internet. Este important ca profesorii să fie receptivi și să creeze un spațiu sigur
pentru elevi. Trebuie create cât mai multe oportunități ca elevii să se cunoască cât mai bine în diverse
situații. Elevii trebuie puși în situații în care să lucreze împreună, să comunice cât mai mult și mai
puțin să concureze unul împotriva celuilalt. Trebuie definite reguli de bun simț și trebuie organizate
cât mai multe evenimente de prevenire și combatere a hărțuirii școlare.
Lectura literaturii poate oferi un mare ajutor în prevenirea hărțuirii. Deoarece literatura
reflectă viața de zi cu zi, putem întâlni un număr semnificativ de opere literare dedicate tinerilor în
care se face referire la hărțuirea școlară. Operele, în care se dezbate subiectul hărțuirii, oferă un ajutor
pentru copii, indiferent că opera respectivă este citită individual sau la clasă, unde aceasta este și
dezbătută.
Textele studiate la ora de dirigenție sau la ora de literatură reprezintă un punct de plecare
pentru discuțiile legate de acest fenomen. Copiii abordează mai ușor subiectul și pot discuta liber
despre cele întâmplate pornind de la textul studiat, dacă discută despre personaje fictive și nu
povestesc ca și cum ei ar fi victimele hărțuirii. Formulează mai ușor întrebări și chiar relatează despre
propriile situații trăite.
Copiii citind pot cunoaște fenomenul și pot să își formeze o părere despre acest fenomen.
Totodată pot acumula cunoștințe despre soluții, despre tehnici de rezolvare a acestor situații și se pot
discuta pașii cei mai eficienți pentru evitarea fenomenului. Pentru cei care încă nu s-au întâlnit cu
hărțuirea școlară le va fi mai ușor să recunoască fenomenul și vor avea la îndemână și o serie de
soluții.
Pentru adolescenții aflați în perioada în care își caută identitatea este foarte important să simtă
că nu sunt singurii cu problema aceasta. Chiar dacă situațiile și personajele din literatură sunt fictive,
recunoașterea acestora poate oferi un real ajutor.
În continuare aș recomanda câteva romane din literaura engleză pentru adolescenți care pot fi
folosite cu succes la clasă pentru abordarea subiectului hărțuirii școlare. Pentru elevii claselor a V-a
și a VI-a le recomand opera cu titlul There's a Boy in the Girls' Bathroom scrisă de Louis Sachar.
Personajul principal al cărții este Bradley Chalker care este cel mai în vârstă și cel mai puternic elev
din clasa a V-a. Își tachinează colegii, se bate cu ei, iar locul lui este în ultima bancă. Profesorii lui
consideră că se confruntă cu tulburări de comportament severe, dar apare în școală un educator care
72
îl îndrăgește. Opera oferă o imagine clară atât despre fenomenul de hărțuire școlară, cât și despre
trăirile copiilor și cele ale adulților. Romanul oferă posibilitatea de a urmări îndeaproape dezvoltarea
destinului unui copil cu probleme și să îl urmărim pe măsură ce pornește pe calea schimbării.
Adevărata soluție pentru schimbarea personalității este respingerea agresivității, integrarea în grup,
respectiv acceptarea și conformarea la regulile acestuia. În realitate lucrurile nu evoluează atât de
ușor.
Dacă scopul nostru este dezvoltarea sensibilității și acceptării sociale, respectiv creșterea
empatiei copiilor, atunci opera cu titlul Minunea al lui R.J. Palacio este alegerea potrivită. Este un
roman plin de umor, înălțător și incredibil de emoționant despre micuțul August Pullman care s-a
născut cu fața puternic deformată și astfel multă vreme nu a putut merge la școală, însă a fost până la
urmă înscris în clasa a V-a. Auggie fiind un elev nou venit în școală a fost victima hărțuirii, însă din
fericire a avut alături prietenii și membrii familiei.
Pentru clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a recomand cartea cu titlul Destroying Avalon scrisă
de Kate McCaffrey care prezintă fenomenul de cyberbullying din punctul de vedere al victimei.
Avalon, o fată în vârstă de 14 ani, ajunge într-o școală nouă și cineva pornește împotriva ei un adevărat
război pe rețelele sociale. Personajul principal alege o strategie greșită pentru a se apăra, iar hărțuirea
capătă dimensiuni tot mai mari.
Deși, multă lume ar crede că doar băieții pot deveni hărțuitori, cartea lui Eve Ainsworth cu
titlul 7 zile pune în lumină faptul că de multe ori și fetele pot fi foarte crude una cu celalată. Personajul
principal Kez, o fată frumoasă și populară, hărțuiește pe toată lumea și asta chiar îi face plăcere. Jess,
o fată mai plinuță și neîndemânatică îi va fi victimă. Însă Jess își găsește un aliat, un băiat care îi va
fi alături și o sprijină. Băiatul este nimeni altul decât prietenul lui Kez. Eve Ainsworth descrie cu
foarte mare precizie cum decurge hărțuirea școlară atât din punctul de vedere al atacatorului, cât și
din cel al victimei. Șapte zile prezintă fără menajamente, dar cu multă empatie trăirile ambelor
personaje principale.
Să citim și să discutăm despre hărțuire! Secretul constă în prevenire!

Bibliografie:
1.Alina-Crenguța DUMITRU, Constantin PETREA, Daniel PAGU, Gabriela CHIROIU:Bullying?
Recunoaşte şi fă o schimbare.Manual realizat în cadrul proiectului european „Recunoaște și fă o
schimbare” (R&C)-tineri împotriva discriminării pe criterii de gen şi migrație”,Bucureşti 2020,5-28.
2.https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoala-cauze-efecte-masuri-de-combatere-
recomandate-de-specialist
3. https://www.parintiicerschimbare.ro/bullying-definitie-forme-metode-de-combatere/

73
 BULLYING-UL ȘI INCLUZIUNEA SOCIALĂ

Temătoru Violeta-Maria
Școala Gimnazială ,,Dimitrie Gusti” Nereju, Jud Vrancea

Diferiţi, dar egali – este un principiu al egalităţii şi respectului reciproc.

Fie că vorbim despre copiii speciali, fie că vorbim despre copii cu alte naționalități, cert este
că aceștia trebuie integrați și acceptați în învățământul de masă, dar aleg să vorbesc în acest articol
despre copiii cu CES.
Mai ales acești copii cu diferite cerințe educaționale speciale se confruntă încă de la grădiniță
cu fenomenul de bullying. Însă, din punctul meu de vedere, de noi, adulții depinde modul de a-i trata
pe acești copii. Putem să le spunem celor mici că și eu au drepturi, că și ei merită și pot să se joace.
Cu toții știm că fiecare copil are dreptul fundamental la educație și fiecărui copil trebuie să i
se ofere șansa de a ajunge și de a se putea menține la un nivel acceptabil de învățare, indiferent de
natura problemelor psihice sau fizice pe care le are, iar educația, fără îndoială, trebuie să fie centrată
pe copil.
Educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale este o sarcină care trebuie împărţită între
părinţii acestora şi profesionişti. Cu toții știm că o atitudine pozitivă din partea părinţilor favorizează
integrarea şcolară şi socială. Este foarte dificil și greu de acceptat ca părinte, să știi că al tău copil
poate fi legat pe viață de tine, depinzând de ajutorul oferit pe toate planurile. Părinţii au nevoie de
mult sprijin pentru a-şi putea asuma rolul de părinţi ai unor copii cu cerinţe speciale, trebuie
îndrumați tot timpul către persoane autorizate, cu caracter specific acestor cerințe educative speciale
sau chiar noi, cadrele didactice să cerem ajutorul persoanelor abilitate când considerăm că situația
ne depășește. Școlile și implicit grădinițele trebuie să includă în procesul de învățământ toţi copiii,
indiferent de condiţiile fizice, intelectuale, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură ale
acestora.
Pot fi copiii cu cerințe educative speciale integrați în grădiniță? Este o întrebare foarte des
auzită și întâlnită.
În calitate de educator, pot spune că am fost pusă uneori în situația de a avea la grupă
preșcolari cu astfel de cerințe educative speciale și, în asemenea situații, am încercat să găsesc cele
mai bune metode de predare-învățare pentru a-i determina pe toți participanții la actul educațional
să se implice conștient în activitățile derulate.
Copiii cu cerințe educative speciale nu doar că pot fi integrați, ci pot fi integrați cu succes în
grădiniță și ulterior în școală, ajutându-i să devină adulți independenți și fericiți. Dar acest lucru nu
depinde doar de noi, cadre didactice, ci și de părinți și de celelalte persoane abilitate.
74
 În schimb, este foarte greu de lucrat cu acești copii când în părinții acestora nu găsim un
aliat, din contră, ne izbim de un zid în momentul în care le aducem părinților la cunoștință
observațiile noastre cu privire la anumite comportamente ce ne duc în sfera unor caracteristici ale
copiilor cu cerințe educative speciale.
Educatoarea este cea care trebuie să cunoască toți copiii cu care lucrează în grupă. Ea face
permanent observații referitoare la progresele programului educativ, mai ales când și acești copii
cu CES sunt parte a grupului. Ei participă, după posibilitățile lor la activități și program.
Educatoarea trebuie să observe și să identifice problemele de dezvoltare ținând cont și de informațiile
primite de la medic sau de la familie. Dacă pe o perioadă anume educatoarea observă că problemele
sunt frecvente, au intensitate și se manifestă acut, trebuie să ceară sprijin la un profesionist (psiholog,
logoped, consilier psihologic).
Rolul educatoarei este și va fi mereu important, căci ea urmărește permanent în cadrul
grădiniței și în activitățile zilnice și modificările ce se produc în comportamentul copilului cu CES.
Același lucru se petrece și cu rolul părinților: ei trebuie antrenați în orice activitate de sprijinire sau
remediere a problemelor copilului, să continue acasă programul, pe măsura posibilităților lor, dar
cu toată încărcătura afectiv-emoțională pe care o aduce mediul familial.
Toţi suntem diferiţi, dar în acelaşi timp, egali!

Bibliografie:
1. Ungureanu, D., Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000.
2. Vrăşmaş, T., Învăţământul integrat şi/sau inclusiv, Ed. Aramis, Bucureşti, 2001.
3. Vrăşmaş, T., Şcoala şi educaţia pentru toţi, Ed. Miniped, Bucureşti, 2004.
4. Vrăjmaş, Traian, Învăţămantul integrat şi/sau incluziv, Editura Aramis, Bucureşti, 2001
5. Gherguţ, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale-strategii diferenţiate şi incluzive
în educaţie, editura Polirom , Bucureşti,2006

75
 UN MEDIU ȘCOLAR MAI SIGUR

Profesor pentru învățământ primar, TĂNASE ANICA-MARIA,

Liceul Teoretic ”Mircea Eliade”, Galați, județul Galați

Bullyingul și cyberbullyingul sunt probleme serioase în mediul școlar, care pot avea un impact
negativ asupra sănătății mentale și fizice a elevilor. Pentru a crea un mediu școlar sigur și sănătos,
este important să lucrăm împreună pentru a preveni și a combate aceste comportamente.
Bullyingul este un comportament agresiv și repetitiv care este intenționat și care poate fi fizic,
verbal sau social. De obicei, bullyingul este un comportament care este direcționat împotriva unei
persoane mai vulnerabile și care poate fi influențat de factori precum diferențele de putere, de gen
sau de orientare sexuală.
Cyberbullying-ul este o formă de hărțuire sau intimidare care are loc prin intermediul
tehnologiei, cum ar fi mesajele text, e-mail-uri, rețele de socializare, forumuri online sau alte
platforme digitale. Acesta poate lua multe forme, inclusiv trimiterea de mesaje amenințătoare sau
insultante, distribuirea de informații false despre cineva, crearea de meme sau imagini umilitoare, sau
chiar amenințarea cu violența fizică. Cyberbullying-ul poate fi foarte dăunător pentru victime,
mesajele și imaginile pot fi postate și distribuite rapid și larg, iar victimele se pot simți izolate și
vulnerabile în fața agresorilor lor online. Este important să fie măsuri pentru prevenirea și combaterea
cyberbullying-ul, inclusiv raportarea incidentelor la autorități și blocarea sau ștergerea conturilor
agresorilor.
Iată câteva strategii și recomandări utile pentru a preveni bullyingul și cyberbullyingul în școli,
care pot fi incluse într-un plan de măsuri:
1. Educați elevii cu privire la efectele negative ale bullyingului și cyberbullyingului. Înțelegerea
consecințelor acestor comportamente poate ajuta la reducerea comportamentelor agresive.
2. Încurajați elevii să raporteze bullyingul și cyberbullyingul. Elevii trebuie să se simtă în siguranță
și să aibă încredere că vor lua măsuri pentru a aborda probleme.
3. Lucrați împreună cu părinții și comunitatea pentru a crea un mediu școlar sigur. Implicarea
părinților și a comunității poate ajuta la crearea unui mediu sigur și sănătos în școală.
4. Creați reguli clare și consecințe pentru comportamentul inadecvat. Elevii trebuie să știe că
bullyingul și cyberbullyingul nu sunt tolerabile și că există consecințe pentru aceste comportamente.
5. Promovați respectul și toleranța în școală. Elevii trebuie să înțeleagă că fiecare persoană este unică
și merită să fie tratată cu respect și compasiune.

76
 Există o serie de platforme și resurse online care pot ajuta profesorii să lupte împotriva
bullyingului în școli. Iată câteva exemple:
1. StopBullying.gov - Această platformă oferă resurse și instrumente pentru a ajuta profesorii să
înțeleagă și să prevină bullyingul în școli. Aici se pot găsi ghiduri, planuri de lecție și alte materiale
educaționale pentru a ajuta elevii să învețe cum să se protejeze și să se simtă în siguranță în școală.
2. The Bully Project - Această organizație oferă resurse și materiale educaționale pentru a ajuta
profesorii să abordeze problema bullyingului în școli. Aici se pot găsi sfaturi, planuri de lecție și alte
resurse pentru a ajuta elevii să înțeleagă consecințele bullyingului și să dezvolte abilități de
comunicare și empatie.
3. The Trevor Project - Această organizație se concentrează pe prevenirea bullyingului și a suicidului
în rândul tinerilor LGBTQ+. Aici se pot găsi resurse și instrumente pentru a ajuta profesorii să creeze
un mediu sigur și sănătos pentru toți elevii, indiferent de orientare sexuală sau de identitate de gen.
4. No Bully - Această organizație oferă programe educaționale și resurse pentru a ajuta profesorii să
prevină și să abordeze bullyingul.
5. Ora de net – Aceasta este o platformă online care oferă resurse și instrumente educaționale pentru
a ajuta profesorii să abordeze problemele de siguranță online, inclusiv bullying-ul și cyberbullying-
ul. Această platformă oferă o gamă largă de resurse, inclusiv planuri de lecție, ghiduri, interactive,
videoclipuri și alte materiale educaționale, care sunt concepute pentru a ajuta elevii să înțeleagă
pericolele online și să dezvolte abilități de navigare sigură pe internet.
Ora de Net este disponibilă gratuit pentru profesori și elevi și este susținută de organizații precum
Uniunea Europeană și Guvernul României. Această platformă este disponibilă în limba română și
oferă resurse educaționale adaptate la diferite grupuri de vârstă, de la preșcolari până la adolescenți.
Ora de Net este o resursă valoroasă pentru profesori care doresc să abordeze problemele de bullying
și cyberbullying în clasă și să-i învețe pe elevi cum să navigheze în siguranță pe internet.
Un rol important îl are și implicarea elevilor în proiecte naționale și internaționale de prevenire
a acestor fenomene în școli. Elevii înțeleg mai bine impactul acestor fapte, învață cum să se comporte
dacă sunt agresați, agresori sau martori. Află că există legi cu privire la fenomenele de bullying și
cyberbullying.
În România, există mai multe legi care abordează problema bullyingului și cyberbullyingului.
Acestea includ:
1. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - Această lege prevede că
toți copiii trebuie protejați împotriva oricărei forme de violență, inclusiv bullyingul și
cyberbullyingul.
2. Legea nr. 317/2004 privind prevenirea și combaterea violenței în școli - Această lege obligă școlile
să ia măsuri de prevenire și combatere a violenței, inclusiv bullyingul și cyberbullyingul.
77
3. Legea nr. 196/2018 privind combaterea cyberbullyingului - Această lege definește cyberbullyingul
și prevede sancțiuni clare pentru încălcarea legii.
4. Legea nr. 8/2014 privind prevenirea și combaterea violenței în familie - Această lege prevede că
violența în familie poate include și bullyingul.
5. Codul Penal - Acesta prevede sancțiuni pentru infracțiunile de hărțuire, amenințare și insultă, care
pot fi aplicate în cazul bullyingului și cyberbullyingului.
În plus, există și ghiduri și protocoale elaborate de Ministerul Educației și Cercetării și alte
organizații care oferă informații și recomandări pentru prevenirea și combaterea bullyingului și
cyberbullyingului în școli și în mediul online.
În proiecte, alături de elevi participă și părinții, care de asemenea trebuie să cunoască acest
cadru legislativ și platformele pe care le pot folosi ca surse pentru familie.
Numai împreună profesori-elevi-părinți-comunitate, putem crea un mediu școlar sigur și
sănătos pentru toți elevii. Prin luarea măsurilor adecvate, putem preveni și combate bullyingul și
cyberbullyingul în școli.

78
 VIOLENȚA ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Autor: prof. Pascal Daniela Mariana

Şcoala Gimnazială Singidava, Cugir, Alba

Motto: „Dreptatea fără forţă este neputincioasă, iar forţa fără dreptate este tiranie!”
Violenţa este concretizarea agresivităţii, stadiul superior şi decisiv al acesteia. Disocierea
termenilor este convențională, în comportamentul concret fiind foarte dificil de trasat o linie netă de
demarcație. De cele mai multe ori cele două atitudini se întrepătrund, cu trecere rapidă de la vorbă la
faptă, agresivitatea pregătind violența.
Violenţa prezintă numeroase forme şi se manifestă, din păcate şi în mediul şcolar.
N. Vettenburg vorbeşte despre existenţa în şcoli a trei forme de violenţă şcolară:
1. violenţa juvenilă normală;
2. violenţa socială, în care şcoala însăşi este victima violenţei manifestate în societate, la nivel
general;
3. violenţa anti-şcoală (distrugerea bunurilor şcolii, agresivitate şi violenţă faţă de mediul
școlar).
Alte forme de violenţă întâlnite pe palierul elev-elev, profesor –elev, elev-profesor sunt:
-violenţa verbală, mai precis jignirea cu referire la trăsături fizice. Violenţa verbală se
foloseşte pentru a controla o persoană sau emoţiile acesteia. Formele pe care le poate lua sunt:
poreclire, tachinare, imitare în scop denigrator, insulte, ridiculizarea aspectului fizic etc. În multe
cazuri, violenţa verbală declanşează fenomene de violenţă fizică.
-violenţă psihologică, o violenţă ascunsă, care invadează suflete şi gânduri, care sapă adânc
şi împovărează, care duce la pierderea încrederii în propria persoană. Treptat, persoana care este
expusă umilinţelor ajunge să creadă în ele şi să le transfome în părţi de sine.
-violenţă fizică. Violenţa fizică însumează toate actele fizice care se fac cu intenţia de a face
rău, de a chinui o persoană.
Factorii generatori ai violenţei şcolare
-Conform rezultatelor sondajului realizat de SIVECO România (2007), responsabilitatea pentru
propagarea violenţei, sub toate formele ei, a fost împărţită între:
• stradă/anturaj (75%)
• mediul familial (54%)
• mass-media (23%)
• şcoală (21%).

79
-Influenţa factorilor sociali în stimularea şi întreţinerea violenţei şcolare:
Mediul social conţine numeroase surse de natură să inducă, violenţa şcolară, cum ar fi: situaţia
economică, inegalităţile sociale, criza valorilor morale, slăbiciunea mecanismelor de control social
care să vegheze la aplicarea legilor, mass-media, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţia
şi protecţia copiilor etc.
Merită menţionat că mijloacele de comunicare în masă propagă în rândul copiilor atitudini antisociale,
prin conţinutul neadecvat pe care îl promovează uneori. Astfel:
• Unii adolescenţi apreciază în filme doar scenele agresive, luate ca atare, fără să facă distincţia
necesară între agresivitatea prosocială şi cea antisocială, fiind interesaţi mai mult de tehnicile
agresiunii, pe care le pot învăţa pentru a le utiliza la rândul lor.
• Nu numai filmele răspândesc modele de agresivitate şi violenţă ci şi muzica, aflată la
îndemâna oricărui preadolescent sau adolescent. Se ajunge până într-acolo încât, prin unele
versuri, violenţa este văzută ca unic mijloc de supravieţuire.
Prezentăm câteva efecte produse de vizionarea îndelungată a televizorului, calculatorului și
telefonului:
v Neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută
v Alternarea rapidă a unei activităţi cu alta
v Dificultatea de a sta conectat la o singură activitate
v Incapacitatea de a asculta conștient şi al urmări pe cel care vorbește
v Stres vizual
v Iritabilitatea
v Oboseala fizică
v Violenţa devine tot mai mult un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor
Efectele privirii excesive la televizor, telefon, tabletă se regăsesc la copii în proporţii variate, şi
pot fi definite şi astfel:
• Imitaţie şi învăţare (copiii se indentifică cu personajele agresive, le imită);
• impregnarea (asimilarea, chiar inconştientă, a stilului violent de relaţionare umană);
• dezinhibarea (imaginile violente pot favoriza trecerea minorilor la acte violență);
• desensibilizarea (reducerea sensibilitaţii la violenţa și creşterea gradului de acomodare cu
violenţa);
• incubaţie (angoasa, spaima, sentiment de insecuritate).
Este de preferat ca părinţii şi dascălii să fie modele pentru copii şi să-şi investescă timpul în activităţi
mult mai sănătoase decât folosirea excesivă a divaisurilor .
Şcoala ca sursă de violenţă

80
Democratizarea educaţiei a schimbat sensul violenţei mai mult dinspre elevi spre elevi şi dinspre elevi
spre profesori.
O analiză în profunzime a relaţiilor dintre elevi-profesori sau profesori-elevi scoate la iveală faptul
că poate fi vorba fie despre un conflict între generaţii, fie despre un conflict de status (rol) sau chiar
despre amândouă.
Conflictul între generaţii este un conflict inevitabil, datorat evoluţiei societăţii în general şi se referă
la creşterea distanţei culturale dintre „bătrâni” şi „tineri” din cauza accelerării în special a progresului
tehnic.
Conflictul de status între profesori şi elevi se explică prin faptul că profesorii sunt percepuţi în
special prin prisma rolului lor de evaluatori şi nu de formatori, sau facilitatori ai învățării. Oamenii
de la catedră sunt priviţi în foarte puţine cazuri drept persoanele care te ajută să-ţi găseşti un drum în
viaţă.
Intervenţii. Soluţii
• Cunoaşterea şi înţelegerea motivelor/ cauzelor care stau în spatele comportamentelor agresive
• Crearea de supape pentru descărcarea sentimentelor negative, agresive
• Un management inovativ al clasei, din care să nu lipsească regulamentul si exemplele
pozitive. Un sistem consecvent de recompense şi pedepse nu are întotdeauna valențe
educative.
• Organizarea de întâlniri cu părinţii ai căror copii manifestă comportamente agresive repetate
• Jocurile şi activităţile extraşcolare soluţie pentru reducerea agresiunilor
• Stimularea cooperării-implicării instituţiilor abilitate şi a societăţii civile în viaţa şcolii
• Teme privind violenţa şcolară în programele de formare continuă a cadrelor didactice; -
discipline opţionale centrate pe prevenţia violenţei și managementul conflictului.
• Stimularea cercetării privind violenţa şcolară etc.

Bibliografie:
1.Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau, Violenţa. Aspecte psihosociale, Iaşi, Editura Polirom, 2003
2.Virgiliu, Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane, Editura Evanghelismos, 2005
3. Ioan şi Dacian Dolean: „Meseria de părinte”, Editura Aramis, București, 2009

81
 VIOLENȚA ȘCOLARĂ

Profesor: Ionela Iacob

Liceul de Arte„Margareta Sterian”, Buzău

Motto: „Nu lucrurile care ni se întâmplă contează ci felul în care reacţionăm noi faţă de ele”.
(Hans Eynseck)
Violența este dezorganizarea unui sistem personal care se traduce printr-o pierdere a
integrităţii (fizice, materiale, psihice). Violenţa fizică şi cea verbală sunt două dintre cele mai des
întâlnite tipuri de violenţă în şcolile din Europa.
TIPURI DE VIOLENȚĂ LA CARE SUNT SUPUȘI ELEVII / PROFESORII:
• Elevii :
- violenţa emoţională, vulgaritatea de limbaj dinspre elevii cu comportament indezirabil;
- violenţa fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici;
- agresiunea părinţilor sau altor membri ai familiei, ca metodă de rezolvare a nemulţumirii faţă
de copil;
- stres provocat de părinţii ”cicălitori”, de cerinţele prea mari faţă de copii, în legătură cu
performanţele lor şcolare;
- critica şi sancţiunile exagerate ce vin dinspre profesori, care nu-şi cunosc suficient de bine
elevii;
- violenţa stradală, escrocherii, şantaj din partea unor tineri fără ocupaţie, a găştilor de cartier;
- frustrarea datorată unor probleme de natură socio-economică.
• Profesorii:
- atitudini şi limbaj trivial, vulgaritate din partea elevilor;
- agresivitate non verbală, atitudini sfidătoare din partea elevilor sau persoanelor din afara
şcolii;
- vestimentaţie provocatoare, etalarea opulenței familiei, violenţa emoţională;
- ostilitate în atitudini şi /sau agresivitate fizică;
- impoliteţe, insulte, obrăznicie, nesupunere, ameninţări, reproşuri din partea elevilor;
- violenţă verbală, ameninţări şi chiar violență fizică din partea unor părinţi;
- comentarii impertinente la observaţiile profesorilor, părăsirea clasei in timpul activităţilor,
gesturi care generează disconfort în interacţiunea acestora cu elevii şi părinţii.
CAUZELE VIOLENȚEI LA ELEVI:
— cauze ce ţin de specificul vârstei şcolare:

82
 - modificările hormonale caracteristice vârstei şcolare determină și modificări
comportamentale;
- teribilismul adolescentin;
- contactul elevilor în orele de instruire/ practică, organizate deficitar;
- sentimentul acut al singurătăţii în condiţiile când părinţii aleargă după câştiguri băneşti,
neacordând timp şi răbdare frământărilor copiilor/ tinerilor în formare.
— cauze de natură pedagogică, la nivelul școlii şi al familiilor:
- volumul excesiv al informaţiei nu lasă locul şi timpul necesar preocupărilor pentru
educaţie;
- tonul agresiv al educatorilor, bruscarea elevilor, aprecierea nedreaptă cu note sau
calificative.
- lipsa de autoritate a unor profesori;
- nesupravegherea atentă a elevilor în unele activităţi sau în pauze;
- incapacitatea părinţilor de a-şi educa şi stăpâni copiii;
- conflicte între familiile elevilor.
• aspecte născute de criza societăţii în tranziţie:
- lipsa de comunicare între copii şi părinţi;
- abandonarea de către părinţi a funcţiei educative, pe fondul preocupării exagerate pentru
acumularea de bani şi bunuri materiale;
- accesul nelimitat al elevilor la informaţii neadecvate vârstei sau particularităţilor
individuale, prin televiziune, internet;
- ascultarea necontrolată a unei muzici neselectate;
- accesul la alcool şi droguri.

MĂSURI DE COMBATERE A VIOLENŢEI ŞCOLARE:

— întărirea pazei şi ordinii în şcoală prin :
- întărirea pazei şi ordinii prin personalul propriu angajat, pe întreaga perioadă a cursurilor;
- supravegherea permanentă a incintei şcolii cu ajutorul unor camere video (unde este
posibil);
- îmbunătăţirea serviciului pe şcoală al cadrelor didactice pentru evitarea oricăror
evenimente nedorite în viaţa şcolii, supravegherea atentă a elevilor pentru evitarea
oricăror accidente sau evenimente nedorite;
- sesizarea promptă către organele de ordine ale statului a oricăror evenimente sau acte de
violenţă ce s-au manifestat sau riscă să se producă în unităţile şcolare, colaborarea strânsă
cu poliţia locală sau de proximitate şi cu jandarmeria;
83
• îmbunătăţirea activităţii educative prin:
- teme de dirigenţie privind delincvenţa juvenilă, violenţa de orice fel, infracţionalitatea,
cu conţinut adaptat vârstei şi caracteristicilor clasei;
- prezentarea unor cazuri apărute în presă şi analizarea acestora cu elevii;
- programe de prevenţie cu accent pe dezvoltarea personală, psiho-emoţională a elevilor;
- consilierea psihologică a elevilor cu probleme comportamentale precum şi a celor care
sunt victime ale violenţei sau altor forme de abuz;
- consilierea diriginţilor, profesorilor, părinţilor pe problemele comunicării şi relaţionării
cu copiii.
• alte măsuri :
- introducerea uniformelor şcolare, a unor însemne distinctive pentru elevii din fiecare
şcoală, a legitimaţiilor de elev;
- interzicerea utilizării telefoanelor mobile.

SPUNE NU, VIOLENȚEI!

84
 VIOLENȚA ȘCOLARĂ ȘI BULLYING-UL: O REALITATE
ÎNGRIJORĂTOARE ÎN MEDIUL EDUCAȚIONAL

Profesor Lăcrimioara Ziman

Liceul Tehnologic “Clisura Dunării” Moldova Nouă

Violența în școli și bullying-ul sunt două fenomene care au atras din ce în ce mai multă atenție
în mediul educațional și în societatea noastră. Acestea reprezintă o amenințare serioasă pentru
siguranța, sănătatea emoțională și dezvoltarea elevilor. Din păcate, ele sunt prezente în școli din
întreaga lume, afectând în mod direct și indirect viața multor copii și adolescenți.
În acest articol, vom explora cu atenție natura, cauzele și consecințele violenței în școli și
bullying-ului, precum și rolul important pe care îl avem cu toții în prevenirea și combaterea acestor
fenomene. Vom examina și strategii eficiente pe care le putem adopta pentru a asigura un mediu
școlar sigur, empatic și pozitiv pentru toți elevii.
Violența în școli și bullying-ul au un impact profund asupra copiilor și adolescenților,
afectându-le atât stima de sine, cât și performanțele școlare. Acestea pot duce la consecințe grave pe
termen lung, cum ar fi probleme de sănătate mintală, absenteism școlar și chiar abandon școlar. De
asemenea, aceste fenomene pot perpetua un ciclu negativ de comportamente agresive și violente în
societatea noastră.
Este important sa înțelegem că violența în școli și bullying-ul nu sunt simple incidente izolate,
ci reflectă probleme mai profunde legate de cultură, relațiile și dinamica din cadrul școlii și a
comunității. Prin urmare, este necesar ca toți actorii implicați - elevi, părinți, cadre didactice și
comunitatea în ansamblu - să se implice activ în prevenirea și combaterea acestor fenomene.
Desi există resurse și eforturi susținute pentru a combate această problemă, fenomenul rămâne încă
prezent și afectează numeroși elevi.
Una dintre cauzele violenței școlare în Romania poate fi legată de factori sociali și culturali.
Uneori, copiii și adolescenții pot fi expuși la modele de comportament agresiv în familie sau în
comunitatea lor, ceea ce poate influența modul în care se raportează la ceilalți în mediul școlar.
Se știe din cele mai vechi timpuri că: „Violența generează, de obicei, violență.”(Eschil)
De asemenea, factori precum sărăcia, dezorganizarea familiei sau prezența unor evenimente
traumatice pot contribui la apariția violenței școlare.
Un alt aspect important este influența mediului școlar asupra manifestării violenței. Un climat
școlar negativ, lipsit de disciplină și respect, poate favoriza apariția comportamentelor agresive. Lipsa
unei comunicări eficiente între elevi, cadre didactice și părinți poate duce la escaladarea situațiilor
conflictuale și la perpetuarea violenței în școli.
85
Bullying-ul reprezintă o formă de violență școlară care este adesea subestimată sau ignorată. În multe
cazuri, bullying-ul este considerat un comportament "normal" sau "obișnuit" în mediul școlar, iar
victimele se simt neputincioase în fața agresorilor. Această subestimare a gravității bullying-ului
poate contribui la perpetuarea fenomenului și la amplificarea efectelor negative asupra victimelor.
În România, există legislație specifică care abordează problema violenței școlare si bullying-ului.
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Legea nr.
272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului prevăd măsuri de prevenire și
combatere a violenței în școli. De asemenea, Ministerul Educatiei dezvoltă și implementează
programe și strategii de prevenire a violenței școlare.
În România, există diverse exemple de violență școlară și bullying care au fost raportate și
documentate. Acestea includ:
1. Violența fizică: incidente de agresiune fizică între elevi sau îndreptate împotriva cadrelor didactice
sunt semnalate în diferite școli. Acestea pot implica bătăi, împingeri, lovituri sau alte acte de violență
fizică.
2. Violența verbală: insultele, jignirile și amenințările verbale sunt frecvente în mediul școlar din
România. Elevii pot fi supuși la hărțuire verbală constantă, înjurături sau discriminare pe baza
aspectului fizic, etniei, orientării sexuale sau altor caracteristici personale.
3. Violența psihologică: ostracizarea, ridiculizarea și manipularea emoțională sunt forme de violență
psihologică întâlnite în școli. Elevii pot fi excluși din grupuri sociale, li se subminează încrederea în
sine sau pot fi expuși la presiuni psihologice constante.
4. Cyberbullying-ul: odată cu creșterea utilizării tehnologiei și a rețelelor sociale, cyberbullying-ul a
devenit o problemă tot mai semnificativă în România. Acesta implică hărțuirea, insultarea și
amenințarea prin intermediul internetului și platformelor online.
5. Hărțuirea sexuală: în unele cazuri, elevii pot fi victime ale hărțuirii sexuale în mediul școlar.
Aceasta poate include atingeri neplăcute, comentarii cu conținut sexual sau alte forme de
comportament inadecvat de natură sexuală.
Este important de menționat că acestea sunt doar câteva exemple și că există o varietate de situații și
contexte în care violența școlară și bullying-ul pot apărea în România. Raportarea și conștientizarea
acestor incidente sunt esențiale pentru abordarea problemei și implementarea măsurilor de prevenire
și intervenție adecvate.
În continuare voi prezenta câteva modalități de prevenire a violenței școlare folosite în școala
noastră: realizarea unor regulamente în clase și implicarea elevilor în stabilirea regulilor și
sancțiunilor. Aceasta poate fi o strategie eficientă în promovarea unui mediu școlar sănătos și
respectuos. Aceasta oferă elevilor oportunitatea de a se implica activ în procesul decizional și de a
dezvolta abilități de comunicare, colaborare și responsabilitate.
86
Vă prezint și câteva sugestii pentru implementarea acestor regulamente în clasă:
- se asigură un cadru de discuție și colaborare prin organizarea de ședințe de clasă în care se
poate discuta deschis și într-un mediu sigur despre regulile și sancțiunile potențiale. Fiecare
elev este încurajat să participe activ și să-și exprime opiniile și preocupările.
- se definesc regulile principale: e important să lucrăm împreună cu elevii pentru a identifica
regulile principale care să se aplice în clasă. Acestea pot include respectul față de ceilalți,
ascultarea activă, nesupunerea față de violență și bullying, evitarea limbajului ofensator etc.
Este necesar să ne asigurăm că regulile sunt clare, concise și ușor de înțeles pentru toți elevii.
- se stabilesc sancțiunile: este important să implicăm elevii în discuții privind posibilele
sancțiuni pentru încălcarea regulilor stabilite. Este important să existe consecințe pentru
comportamentele inadecvate, dar acestea ar trebui să fie proporționale și justificate. De
asemenea, putem discuta și despre posibilele măsuri de reabilitare sau reconciliere pentru a
ajuta elevii să înțeleagă consecințele acțiunilor lor și să se dezvolte într-un mod pozitiv.
- Revizuirea și adaptarea regulamentului: regulamentul poate fi revizuit periodic pentru a ține
cont de schimbările și nevoile clasei. Aceasta poate fi o oportunitate de a evalua eficacitatea
regulilor și sancțiunilor existente și de a face ajustări în funcție de feedback-ul și experiențele
acumulate.
Implicarea elevilor în crearea și respectarea regulamentului clasei îi responsabilizează și îi ajută să
dezvolte abilități importante pentru viață. Aceasta poate contribui la crearea unui mediu școlar
pozitiv, în care toți elevii se simt în siguranță și valorizați.
Alte modalități de prevenire a violenței școlare : diverse proiecte prin care se dezvoltă
competențe personale și sociale, cum ar fi comunicarea, rezolvarea conflictelor, luarea deciziilor și
cooperarea. Acest lucru poate include ateliere, jocuri de rol, proiecte de grup și alte activități care
promovează relații sănătoase și respectuoase între elevi.
Referitor la acest aspect, vă prezint un exemplu personal. Sunt voluntar For Life și m-am
alăturat comunității din convingerea că ceea ce se face în școală este insuficient pentru dezvoltarea,
la elevi, a competențelor necesare secolului XXI, printre acestea aflându-se și cele enumerate mai
sus.
Anul trecut, am înființat în școala noastră un club intitulat 4Life-LTCD, în cadrul căruia am
realizat mai multe activități și ateliere de dezvoltare personală.
Una dintre activități s-a referit la bullying și cyberbullying, cu discuții legate de definirea
acestor fenomene. În urma vizionării a două videoclipuri, elevii au prezentat cazuri întâlnite în școală
sau în alt gen de medii.

87
 Sursa: arhiva personală
O altă activitate, prin care am promovat ideea că “cel mai înalt rezultat al educației este toleranța”,
așa cum spunea Helen Keller, a fost realizată de Ziua internațională a toleranței. În ziua respectivă,
membrii clubului au confecționat flori din hârtie și le-au oferit colegilor, profesorilor, părinților, cu
mesajul: “Nu uitați să fiți toleranți!”.

Sursa: arhiva personală

Imagini din timpul activităților realizate în cadrul clubului sunt prezentate și pe site-ul comunității
For Life.
Este important ca școlile, cadrele didactice, părinții și elevii să colaboreze în vederea
prevenirii și combaterii violenței școlare. Implementarea unor politici și programe de prevenire și
educare, creșterea gradului de conștientizare a fenomenului și promovarea valorilor de respect,

88
toleranță și empatie sunt esențiale pentru crearea unui mediu școlar sigur și sănătos, în care fiecare
elev să se poată dezvolta în mod armonios.

Bibliografie:
1. M.Jigău(coord), Magdalena Balica, Ciprian Fartușnic, Aurora Liiceanu, Andreea Măruțescu,
Doina Săucan, Lucian Voinea, “Prevenirea și combaterea violenței în școală: ghid practic pentru
directori și cadre didactice”, Buzău: Alpha MND, 2006
2. https://citate.ro/profile/eschil/
3.https://childhub.org/ro/stiri-protectia-copilului/international-violenta-scolara-si-bullying-ul-
probleme-majore-la-nivel
4. https://edict.ro/bullying-ul-si-abuzul-in-mediul-scolar/
5. https://ctr.ro/violenta-scolara-ce-este-si-cum-o-combatem/
6. https://forlife.ro/club-2-4life-ltcd-moldova-noua-jud-caras-severin/

89
 SĂ FIM PRIETENI!-PROIECT DE PARTENERIAT ȘCOALA-FAMILIE

Prof.înv.primar Mazilu Gabriela

Școala Gimnaziala comuna Cislău, jud Buzău

ARIA CURRICULARĂ: Consiliere și orientare

DISCIPLINA: Dezvoltare personală
SUBIECTUL ACTIVITĂŢII: Să fim prieteni!
Dezvoltare personală (DP):
COMPETENȚE GENERALE:
1. Manifestarea interesului pentru autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă de
ceilalţi
2. Exprimarea adecvată a emoţiilor în interacţiunea cu copii şi adulţi cunoscuţi
COMPETENȚE SPECIFICE:
1.1. Stabilirea unor asemănări şi deosebiri între sine şi ceilalţi, după criterii simple;
2.2. Utilizarea unor elemente de ascultare activă;
2.3. Explorarea abilităţilor de relaţionare cu ceilalţi;
COMPETENŢE SPECIFICE INTEGRATE:
Comunicare în limba română (CLR):
1.1. Sesizarea semnificaţiei globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar şi rar;
1.5. Manifestarea curiozităţii faţă de receptarea semnificaţiei mesajelor orale, în contexte de
comunicare cunoscute;
2.1 Formularea unor enunțuri proprii în diverse situații de comunicare;
2.3 Participarea cu interes la dialoguri simple, în contexte de comunicare;
Arte vizuale și abilități practice (AVAP):
1.3 Manifestarea curiozității față de explorarea de mesaje artistice simple, exprimate vizual;
2.3. Realizarea de aplicaţii/compoziţii/obiecte/ construcţii simple, pe baza interesului direct;
2.6. Participarea la activități integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază elemente de
exprimare vizuală, muzicală, verbală ,kinestezică.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
a) cognitive:
Oc1- să identifice sentimentele ţestoasei;
Oc2- să-și exprime propriile sentimente, emoții;
Oc3- să găsească cuvinte frumoase pe care şă i le adreseze prietenului;

90
 Oc4- să stabilească comportamentul adecvat într-o relație de prietenie;
b) Afectiv – atitudinale:
Oa- vor manifesta interes pentru lecţie;
c) Psihomotrice:
Om-să păstreze o poziţie corectă a corpului în timpul desfăşurării lecţiei.
STRATEGII DIDACTICE: mixte
a) Metode şi procedee: lectura predictivă, conversaţia, brainstorming, exerciţiul.
b) Mijloace didactice: -resurse materiale: material power-point,videoproiector, fişe de
lucru, creioane colorate.
-resurse umane: cadrul didactic,20 elevi, 20 părinţi
-resurse temporale: 50 minute ( 40 min. activitatea de învățare +10 min. actvitate
recreativă)
c) Forme de organizare: frontală, în echipe, individuală.
BIBLIOGRAFIE:
Resurse:
- Cucoş C. ,-coordonator, ,,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice’’, Editura ,,Polirom’’, Iaşi 1998 ;
- Dumitriu G. (coordonator), Dumitriu C. , Damian I. , Dumitriu I. , ,,Sinteze pentru examenele
de definitivare şi gradul II în învăţământ’’, Editura Ana
Mater,Bacău,2002
- Stoica Marin, „Pedagogie şcolară” pentru cadrele didactice înscrise la gradul al II-lea, gradul I
şi la perfecţionare, Editura Gheorghe Cârţu – Alexandru, 1995,
- Iepure Ileana, Moţcanu Adriana, Popovici Geta, Tomoiu Maria, Borovic- Ivanov Darius, Chiriţescu
Dorina (coordonator), „Educaţie civică”- ghidul învăţătorului, Editura Atelier Didactic, Bucureşti,
2005,

91
 ETAPELE OBV./ CONȚINUTUL LECȚIEI STRATEGII DIDACTICE EVALUARE
LECȚIEI DISCI
Metode
PLINA Resurse Forme de
și
materiale organizare
procedee
1. Captarea CLR Se citește elevilor şi părinţilor o poezie:
atenţiei - -cartea cu -frontală -capacitatea
Prietenia conversaţ poezia elevilor de a
de Grigore Vieru ia recepta o poezie

Un prieten – ştiţi voi oare? –

E comoara cea mai mare!
Omul fără de prieteni
E ca bradul fără cetini.
Ca ogorul fără apă,
Ca o mână fără altă.
Un prieten, ia aminte,
Nu se cumpără, nici vinde!
2. Anunţarea Se anunță elevilor titlul și obiectivele - -frontală -capacitatea de a
temei şi a activităţii în termeni accesibili: Fufu- ţestoasa conversaţ recepta
obiectivelor incoloră, Copacul iubirii, Hora prieteniei ia obiectivele
operaționale
3. Elevii şi părinţii sunt organizaţi în echipe. - Cartea cu -individuală -capacitatea de a
Desfăşurarea Oc1 Fiecare echipă primeşte un fragment din conversaţ povestea Pe grupe identifica
activităţii Oc2 povestea „Fufu, ţestoasa incoloră”. Sunt ia Fise de sentimente
Oc3 anunţaţi că trebuie să citească în grup lucru le ţestoasei
fragmentul primit, să realizeze un desen pentru -capacitatea de a
reprezentativ pentru fragmentul citit pe care fiecare a-și exprima
să îl prezinte apoi în faţa clasei. echipa propriile
Fiecare echipă prezintă produsul, se Culori, sentimente,
organizează o expoziţie cu toate desenele. carioci emoții
Se poartă conversaţie despre importanţa
prietenilor, se citesc proverbe despre
prietenie.
4.Obținerea Oc4 - Ce credeți că este prietenia? - -individuală -capacitatea de a
performanței - Cum dovediți voi că sunteți un bun prieten? brainstor stabili
Dar prietenul vostru? mig comportamentul
adecvat într-o
relație de
prietenie

92
5. Retenția și Scrie pe inimioară cuvinte frumoase pe - -fișe de -individuală -capacitatea de a
transferul AVAP care să le adresezi celor din jur!- exercițiul lucru reda trăsăturile
Inimioarele completate de elevi şi părinţi -creioane prietenului
sunt agăţate într-un copac-Copacul iubirii. colorate -capacitatea de a
stabili
activitatea
preferată
6. Evaluarea Voi face aprecieri calitative si cantitative, -frontală Elevii vor ridica
frontale și individuale cu privire la emoticonul care
desfășurarea activităţii. arata cum s-au
simțit la
activitate
Activitate Activitate recreativă - Carton -in grup -expoziție cu
recreativă -Elevii realizează din carton o broscuţă exercițiul colorat lucrările
ţestoasă care se leaga pe o sfoară şi se face un Sfoara -dans în sincron
concurs”Cea mai rapidă ţestoasă” Dovlecei
-„Hora prieteniei”- se pictează dovlecei şi se acuarele
decorează, realizându-se o horă a prieteniei
-Elevii şi părinţii învaţă să intoneze şi să
realizeze mişcările cântecului „Bim-bum”

93
 PREVENIREA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI ÎN ȘCOALĂ

profesor pentru învățământul primar Nadia-Alina Năstasă

Școala Gimnazială, Comuna Gâdinți, jud. Neamț

Bullying-ul este o problemă de actualitate, cu multiple consecințe în dezvoltarea armonioasă

a personalității celor implicați. Conform Asociației Americane de Psihologie, bullying-ul este „un
comportament fizic persistent și agresiv sau abuz verbal îndreptat către alte persoane, în special către
cei mai tineri, mai mici, mai slabi sau în altă situație de relativ dezavantaj1”. Definit astfel ca o formă
de intimidare, hărțuire sau agresiune care implică intenționalitate, dezechilibru al puterii și
repetitivitate, bullying-ul poate să apară între copii, la școală sau în afara acesteia, și chiar și între
adulți, la locul de muncă sau în cadrul relațiilor pe care ei le stabilesc în viața de zi cu zi. Bullying-ul
poate lua forma contactului fizic, cuvintelor sau acțiunilor mai subtile.
Prezent în viața școlii, bullying-ul este un fenomen pe care încercăm să îl stopăm. Sunt
elaborate numeroase programe și acțiuni prin care reprezentanți ai societății (ONG-uri, Poliția
Română, Direcția Generală de Asistență socială și Protecția Copilului etc.) se alătură școlii și familiei
în demersurile de a conștientiza gravitatea acestui comportament agresiv în rândul copiilor și tinerilor
și de a reduce incidența acestuia.
La nivelul școlii, pot fi organizate activități care să sprijine elevii în depistarea și raportarea
cazurilor de bullying și care să le dea curaj celor implicați să vorbească despre propriile experiențe și
să ceară ajutor.
Un astfel de demers, realizat pe parcursul unui an școlar, a urmărit identificarea acțiunilor
necesare de întreprins de fiecare din părțile participante la procesul de prevenire și soluționare a
bullyingului.
Obiectivele şi metodologia cercetării
1. Obiectivele urmărite au vizat următoarele aspecte:
– Măsurarea nivelului de agresivitate din școală;
– Realizarea și implementarea unui program de intervenție focalizat pe problemele identificate;
– Stabilirea gradului de eficiență a programului.
2. Ipoteza de lucru: Am plecat de la ideea că există o corelație între nivelul de agresivitate din
școală şi gradul de implicare a factorilor educativi. Mai exact, am urmărit să vedem în ce măsură

1
https://dictionary.apa.org/bullying
94
scade numărul cazurilor de agresivitate (bullying) dacă acestea sunt raportate corespunzător și
analizate la nivelul claselor/grupurilor de elevi și în întâlnirile cu părinții.
3. Descrierea cercetării:
a) Descrierea subiecților: La acest studiu au participat 79 de elevi din clasele V-VIII din cadrul
școlii noastre (toți elevii ciclului gimnazial), având vârsta cuprinsă între 11 și 14 ani, provenind din
mediul rural.
b) Descrierea procedurii de investigare:
Pentru măsurarea nivelului de agresivitate din școală și identificarea elevilor care manifestă
în mod constant probleme comportamentale, precum și a elevilor asupra cărora se răsfrâng aceste
comportamente, a fost elaborată o fișă de observație prin care se obțin informații privind: contextul,
elevul agresor, persoana agresată, tipul de agresiune, atitudinea celorlalți elevi / cadre didactice în
momentul incidentului, Au fost selectați câte 3 elevi de la fiecare clasă și au fost instruiți în ceea ce
privește tipologia fenomenului de violență școlară și modalitatea de completare a fișei de observare.
Aceleași instrucțiuni le-au fost prezentate și profesorilor care predau la clasele de gimnaziu. Fișele
au fost completate zilnic, timp de trei săptămâni. Datele furnizate de acestea au fost centralizate, fiind
elaborat un raport cuprinzând rata incidenței comportamentelor violente pe săptămână, elevii care
manifestă frecvent acest tip de comportament, elevii agresați în mod repetat, conjunctura în care au
acestea loc.
Pe baza informațiilor culese, au fost elaborate planuri de intervenție pentru fiecare clasă de
elevi. S-au desfășurat activități de conștientizare și recunoaștere a fenomenului de bullying, a
urmărilor atât pe termen scurt cât și pe termen lung pe care le are, a creșterii nivelului de implicare în
prevenirea și diminuarea actelor de bullying. S-a avut în vedere în mod deosebit creșterea gradului
de încredere a elevilor-victimă în colegi și profesori, vorbind despre experiențele personale prin care
au trecut, precum și formarea de atitudini anti-bullying în rândul elevilor, care să conducă la
comportamente de protejare a elevilor agresați și la raportarea imediată a situațiilor observate.
Au fost organizate activități școlare și extrașcolare menite să dezvolte relații pozitive între
elevi; au avut loc lectorate cu părinții, în care s-a pus accent îndeosebi pe efectele bullying-ului asupra
copilului și semnele care pot apărea în cazul copiilor agresați.
Concluzii
Pentru a combate fenomenul de bullying și astfel a elimina efectele negative pe care acesta le
are asupra stării de bine a copiilor și a adolescenților, sunt necesare programe de intervenție anti-
bullying. Aceste programe trebuie concepute în așa fel încât să asigure implicarea activă, asumată și
bine documentată, atât de către copii cât și de către cadrele didactice și părinți. Ele trebuie să aibă la
bază patru principii-cheie (programul Olweus de prevenire a bullying-ului):
1. deschidere, interes pozitiv și implicare în viața copiilor;
95
 2. stabilirea unor limite ferme pentru comportamentul inacceptabil;
3. aplicarea consecventă a pedepselor atunci când sunt încălcate regulile, evitându-se abordări
ostile, neproductive;
4. asumarea rolului de adulți care acționează ca autorități și modele pozitive.
Astfel, adoptând o abordare ce implică întreaga școală, se evidențiază fără echivoc faptul că
bullying-ul este o responsabilitate comună, iar diminuarea și eliminarea acestui fenomen depinde de
calitatea implicării și colaborării dintre profesori, elevi și părinți.

Bibliografie:
• Neacșu, I., Mareș, T., Nica, M., Copilul și violența. Comportamente și responsabilități, Editura
Semne, București, 2006
• Neamţu, C., Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale
elevilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003
• Olweus, D., Bullying in schools: facts and intervention, Research Centre for Health Promotion,
University of Bergen, Norway, studiu accesat online la adresa
https://www.researchgate.net/publication/228654357_Bullying_in_schools_facts_and_intervent
ion)
• Şoitu, L., Hăvârneanu, C., Agresivitatea în şcoală, Iaşi, Editura Institutul European, 2001

96
 BULLYING ȘI CYBERBULLYING

Profesor de limba și literatura română, Mirela Pîrvănescu

Liceul Tehnologic ,,Ion Popescu- Cilieni’’, localitatea Cilieni

Bullying-ul este o formă de comportament agresiv în care cineva agresează, hărțuiește,

persecută sau intimidează în mod intenționat și repetat o altă persoană. Persoana agresată este
percepută ca vulnerabilă și are probleme în a se apăra singură.
Termenul de „bullying” vine de la cuvântul englezesc „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan
și se poate traduce prin agresiune, hărțuire sau intimidare. Bullying-ul reprezintă un act de violență,
fizică, verbală și psihică. Școala este mediul propice pentru descărcarea de frustrări, pentru că aici
copilul își poate manifesta lupta pentru putere, iar copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă
să-l domine și prin intermediul lui să scape de problemele sale.
Pentru a putea fi considerat o formă de bullying, comportamentul trebuie să aibă loc în mod
repetat, să implice un dezechilibru al puterii. Există patru tipuri de bullying: bullying verbal
(tachinarea, porecle, comentariile sexuale neadecvate, sarcasm, insulte, jigniri), bullying fizic (rănirea
fizică sau distrugerea posesiunilor cuiva), bullying social (lezarea reputației sau a relațiilor unei
persoane), bullying electronic (cyberbullying).
Exemple de cyberbullying sunt:
• Răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante pe rețelele de socializare
• Transmiterea de mesaje supărătoare, intimidante sau de amenințări
• „Furarea” identității unei persoane
Există două tipuri de copii care sunt mai predispuși să-i agreseze pe ceilalți: unii care au
conexiuni bune cu colegii lor, au putere socială mare, sunt excesiv de preocupați de popularitatea lor
și alți care sunt mai singuratici, mai anxiosi, au o stimă de sine scazută. Unii copii agresează ca să
obțină sau să-și mențină puterea socială sau să-și ridice statutul în grup.
Problemele apărute sunt și oglinda dezechilibrului din familie. Familiile în care există violență
oferă un mediu optim pentru formarea agresorilor. Copiii își copiază părinții, bunicii, rudele
apropiate. Părinţii, de multe ori, îşi umilesc copiii şi îi constrâng prin forţă să facă anumite lucruri,
considerând astfel că ei fac educație. Alții pun presiune pe copii simțind nevoia de a demonstra că
sunt ”cineva”.
Nu toți copiii care sunt hărțuiți sau hărțuiesc cer ajutor. Recunoașterea semnelor de alarmă
este un prim pas important în luarea măsurilor împotriva bullying-ului. Există diverse semnale care
indică faptul că cineva este afectat de bullying: răni/traumatisme inexplicabile, haine, cărți,

97
dispozitive electronice sau bijuterii pierdute sau distruse, dureri de cap sau de stomac frecvente, stare
de rău, modificări ale obiceiurilor alimentare, tulburări de somn sau coșmaruri frecvente, scăderea
notelor, pierderea interesului pentru activitățile școlare, pierderea bruscă a prietenilor sau izolarea
socială.
Atunci când vorbești din timp despre bullying cu copilul tău, înainte ca acesta să se întâmple,
stabilești un cadru care, fie previne agresiunea, fie ajută la soluționarea ei.
Acestea pot include următoarele acțiuni:
• Să se îndepărteze din acel context.
• Să ignore comportamentul agresorului.
• Dacă se simte în siguranță, să-i spună persoanei care îl agresează pe un ton calm, însă
categoric, să se oprească.
• Să practice să nu-și arate emoțiile în fața agresorului.
• Să folosească umorul.
• Sa fie de acord cu agresorul.
• Să discute cu un adult de încredere despre ce s-a întâmplat.
• Să evite locurile în care nu se simte în siguranță.
Trebuire să învățăm copilul prin joc de rol să se comporte diferit:
• Ignorarea copilului care tachinează - să se comporte ca şi cum celălalt este invizibil şi să
acţioneze ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Ignorarea NU este o metodă bună în situaţii în care cineva
tachinează de foarte mult timp. Dacă este posibil, este recomandat să plece din situaţie.
• Transmiterea de mesaje la persoana I - acest tip de mesaj asertiv este o metodă bună de
exprimare a propriilor emoţii: „Sunt trist/nu-mi place când faci glume pe seama ochelarilor mei, aş
prefera să încetezi”. Exersarea acestei tehnici presupune stabilirea contactul vizual şi folosirea unei
ton ferm. Această tehnică funcţionează când este folosită într-un cadru controlat, în care există un
adult, există nişte reguli, dar folosirea ei în recreaţie sau în curtea şcolii poate să ducă la agravarea
situaţiei.
• Răspunsul paradoxal. Această tehnică învaţă copilul cum să-şi schimbe modul în care vede
sau înţelege cuvintele pe care celălalt le spune la adresa sa. Astfel, el poate să schimbe cuvintele de
tachinare în complimente. De exemplu, un copil face glume pe seama sa că poartă ochelari şi spune
„aragaz cu 4 ochi”. În această situaţie, poate să răspundă politicos: „Mulţumesc că ai remarcat că am
ochelari!” (copilul care a făcut remarca nepotrivită este de regulă confuz).
• Răspunsul cu un compliment este un alt tip de reacţie care descurajează tachinarea. De
exemplu, dacă cineva râde de modul în care copilul aleargă, acesta ar putea răspunde cu un
compliment „Tu eşti un bun alergător!”. Umorul este un alt tip eficient de reacţie deoarece este total
diferit de răspunsul aşteptat şi subliniază faptul că nu există un punct vulnerabil care să fi fost atins.
98
 În majoritatea cazurilor, atunci când un copil este agresat, alți copii sunt martori. Din păcate,
în unele cazuri, spectatorii pot încuraja agresiunea, se pot alătura agresorului sau nu vor face nimic.
Observatorul poate fi la rândul lui îngrijorat că poate fi următoarea țintă a agresiunii.
Așadar, pe măsură ce copiii agresați devin adulți, ei vor continua să aibă dificultăți în
resimțirea respectului și stimei de sine, vor avea dificultăți în dezvoltarea și menținerea relațiilor cu
ceilalți.
De asemenea, vor dezvolta un sentiment intens de vină și vor avea cu greu încredere în
oameni, aspect care le va afecta relațiile cu ceilalți, inclusiv la locul de muncă. Ei pot începe să aibă
convingeri incorecte cu privire la agresiunile suferite, cum ar fi să se convingă pe ei înșiși că bullying-
ul nu a fost atât de dureros precum își amintesc.
Anumite studii arată că bullying-ul poate cauza schimbări la nivelul creierului și astfel
crește riscul de a dezvolta tulburări psihice, având consecințe asupra proceselor care formează
memoria.
Este important de menționat că bullying-ul are efecte și asupra agresorului, pentru că acesta
adoptă acest tip de comportament din mai multe motive, iar dacă nu sunt luate măsuri de stopare,
acest tip de comportament va persista și chiar se va înrăutăți.
Este bine ca toți factorii de decizie, precum părinții, profesorii, dar și autoritățile să coopereze
pentru a înțelege fenomenul de bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa.
În primul rând, părinții trebuie să fie foarte atenți la comportamentul copilului și să observe
dacă este ceva în neregulă cu copilul lor, să vorbească cu el, arătându-i empatie, sprijin și înțelegere.
Mai mult, copiii care ajung să fie agresori văd acest tip de comportament în familiile lor, la
școală, pe Internet sau în mass-media. Și agresorii au nevoie de ajutor – trebuie să înțeleagă
consecințele acțiunilor lor și că le fac rău celorlalți. Tocmai de aceea, este important ca părinții să își
educe copiii și să le insufle modele pozitive de comportament.
Bullying-ul este un fenomen real, foarte răspândit, care afectează în mod negativ atât victima,
cât și agresorul și nu trebuie tolerat sub nicio formă.

Bibliografie:
www.stopbullying.gov
www.mayoclinic.org
www.unicef.org
www.didactic.ro

99
 PREVENIREA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Prof. Otilia-Mihaela Iacob

Școala Gimnazială Valea-Seacă, Structura Conțești, Iași

Provocările lumii contemporane: blazarea, neacceptarea, lipsa coeziunii grupului, dorința de

afirmare, dacă nu sunt gestionate corect, duc la apariția bullying-ului, fenomen care a luat amploare și
în mediul școlar.
Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri , în formarea personalității
acestora, îi învață să-și gestioneze sentimentele și experiențele negative, să facă față agresiunii și
bullying-ului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă, sănătatea mintală și
emoțională a elevilor. Așadar, aceștia au nevoie de un mediu cald și prietenos, care promovează
cooperarea, fair-play-ul , care oferă susținere și facilitează comunicarea deschisă, încurajează activitățile
creative.
O școală prietenoasă încurajează dezvoltarea de proceduri și regulamente care interzic
agresiunea fizică sau verbală și promovează interacțiunea nonviolentă pe terenul de joacă, în clasă, între
personalul școlii și elevi, prevenind în felul acesta agresivitatea, hărțuirea și violența.
Activitățile desfășurate în școala în care profesez pot constitui exemple de bune practici în acest
sens.
În afara activităților de informare și de conștientizare cu privire la regulamente, despre
relaționare în cadrul grupului, despre bullying, pe care diriginții sau consilierul educativ le-au desfășurat
la clase, elevii școlii noastre sunt implicați în activități de grup, care presupun organizarea și decorarea
spațiului școlii, respectiv al clasei, astfel încât să găsească aici un ambient plăcut, prietenos. Astfel,
pentru început au pictat pereții grădiniței, ai sălilor de clasă și ai holului școlii.
Tot pe holul școlii, au realizat diferite trasee aplicative și desene specifice anumitor discipline
(planete, unghiuri, citate motivaționale în limba engleză, un portativ, o scăriță pentru săritura in
lungime).
Înfrumusețarea spațiului exterior s-a realizat tot prin implicarea elevilor, care au vopsit
cauciucuri în culori vesele ,apoi au plantat flori și copaci , au amenajat ,,Grădinuța Zânelor’’
Foarte des elevii sunt implicați în activități, proiecte, care presupun muncă în echipă,
colaborare, vizându-se, printre alte obiective, intercunoașterea și interrelaționarea, incluziunea socială,
încurajarea, toleranța.
În pauze, prin boxe, elevii ascultă imnul școlii- melodia ,,Prietenia’’, muzică relaxantă,
motivațională sau melodii la care au învățat coregrafii.

100
 Un impact pozitiv asupra relațiilor dintre elevi l-a avut participarea (doi ani la rând) la
programul „Săptămâna Sănătății Emoționale”. Activitățile din cadrul proiectului: Ziua prieteniei, Ziua
personajului preferat, Ziua mișcării în aer liber, Ziua mindfulness, Ziua stării de bine, au ajutat elevii
să se cunoască mai bine, să aprecieze, să respecte, să fie mai buni, mai toleranți, mai empatici, mai
prietenoși.
În cadrul disciplinei educație fizică, preocuparea mea pentru prevenirea fenomenului de
bullying s-a concretizat prin realizarea lucrării de cercetare pentru obținerea gradului I , „Optimizarea
relațiilor sociale în cadrul orelor de educație fizică, la elevii din ciclul gimnazial”.
Exercițiile în perechi, pe grupe, pe echipe, și-au dovedit, în mod net, eficiența. Ele au permis o
mai bună cunoaștere a celui cu care interacționează, au stimulat toleranța față de celălalt și capacitatea
de a coopera, de a lucra în grup.
În urma aplicării acestor exerciții, la sfârșitul anului școlar am observat o schimbare de atitudine
la elevi prin îmbunătățirea relațiilor cu colegii, creșterea stimei de sine, diminuarea diferitelor forme
ale excentricității (ținută, gesturi, limbaj, corespondența, senzațional, aventură, capriciozități).
Caracterul și valorile fiecăruia s-au dezvăluit mai ușor și a fost mult stimulată toleranța față de
celălalt și capacitatea de a coopera, de a lucra în grup.
Ipoteza de studiu a fost confirmată; s-a putut dovedi eficiența mijloacelor educației fizice în
îmbogățirea relațiilor de grup, atunci când se dorește realizarea eficientizării acestui factor, în afară de
cel motric.
Consider că lucrarea poate constitui un ghid de bune practici în activitățile viitoare, deoarece
exercițiile propuse sunt dinamice, atractive și au ca finalitate eficientizarea factorului social, în afară
de cel motric.
De asemenea consider că prin crearea unui mediu prietenos, creativ, stimulativ ,în care se
lucrează prin colaborare, pe grupe , în perechi putem contribui fiecare dintre noi la prevenirea
situațiilor de bulliyng, de violență verbală, fizică sau cibernetică.
Cultivând valori precum generozitatea, solidaritatea, responsabilitatea, disciplina, respectul,
toleranța, fair-play-ul, fenomenul de bulliyng poate fi stopat .

101
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI ŞCOLARE

Prof. Bota Claudia

Școala Gimnazială ”Luceafărul ”, București, România

Expunerea copiilor la violență în și în jurul școlilor ar trebui să fie o preocupare crescândă.

Provocările recente precum agresiunea școală și producerea a tot mai multe evenimente de hărțuire
(bullying) pe internet au condus la inițiative prioritare care vizează violența și prevenirea violenței.
Mass-media acordă din ce în ce mai mulă atenție violenței, contribuind la conștientizarea și
cresterea interesului public față de violența tinerilor, inclusiv față de violența școlară. Guvernanții și
societatea civilă au devenit sensibili la fenomenul violenței în mediul școlar, renunțând la stereotipul
conform căruia școala este o entitate izolată, un spațiu social autonom, necorelat la dinamica socială,
neafectat de conflictele și dificultățile cu care se confruntă societatea, în general.
Analiza experiențelor şcolilor în iniţierea, derularea şi evaluarea activităţilor de prevenire şi
combatere a fenomenelor de violenţă a condus la următoarele concluzii:
Şcolile fac în puţine cazuri distincţia între activităţile de prevenire şi activităţile de asistenţă
acordată elevilor cu manifestări de violenţă şi nu dezvoltă programe coerente anti-violenţă.
În majoritatea cazurilor, nu există parteneriate sau cooperare reală nici la nivelul unităţii
şcolare (între elevi, cadre didactice, părinţi, conducerea şcolii) şi nici la nivel interinstituţional, care
să definească situaţiile de violenţă, să elaboreze strategii de prevenire şi control, să monitorizeze şi
să evalueze impactul acestora.
Măsurile şcolii vizând prevenţia şi controlul fenomenelor de violenţă sunt, în cea mai mare
parte, formale şi stereotipe.
Sancţionarea elevilor violenţi este, nu de puţine ori, disproporţionată în raport cu gravitatea
faptelor şi, prin efectul de bumerang, multiplică deseori cazurile de comportament agresiv al elevilor
consideraţi elevi-problemă.
Măsurile de control şi pază care predomină sunt cele bazate pe intervenţia poliţiei sau a altor
reprezentanţi ai autorităţilor de pază şi protecţie, în defavoarea celor care se bazează pe formarea
cadrelor didactice, a elevilor sau a consilierilor.
În ceea ce priveşte actele de violenţă care au loc în vecinătatea şcolii, conducerea unităţilor
şcolare şi cadrele didactice par să acorde atenţie acestora numai dacă se manifestă şi în şcoală,
ajungând să cunoască actorii din vecinătatea şcolii care au potenţial violent numai după ce un
fenomen de violenţă a avut loc.

102
 Şcolile reclamă insuficienţa resurselor de care dispun pentru contracararea fenomenelor de
violenţă şcolară.
Unii consilieri au încă o atitudine pasivă, ignorând atribuţiile şi rolul proactiv pe care trebuie
să-l aibă în comunitatea şcolar.
Produsă asupra copiilor, violenţa domestică este regăsită în abordări sub numele de
maltratarea, abuzul asupra copiilor. Violenţa domestică are un impact negativ asupra tuturor
persoanelor implicate, studii referitoare la copiii martori, de exemplu, relevă că din punct de vedere
al traumei, efectele asupra acestora sunt similare cu cele produse de abuzurile fizice.
Cadrele didactice trebuie să continue să fie conștiente că expunerea copiilor la violență au
efecte asupra socializării, a educației, și a comportamentului în școli. „Permanenţa violenței școlare
subliniază necesitatea desfășurării unor evaluări în fiecare școală ca o componentă de bază în procesul
de intervenție” ( Benbenishty, Astor si Estrada, 2008, p. 72). Planificarea și colaborarea sunt esențiale
în pregătirea sistematică și temeinică pentru prevenire și reducerea actelor de violență.
Diminuarea violenței școlare presupune abordarea concomitentă a aspectelor legate de:
- Comportament și disciplină: codul de reguli de conduită (cum ar fi, de exemplu, regulamentul de
ordine interioară al fiecărei școli), relațiile elevi-elevi și elevi-profesori, înregistrarea și evaluarea
actelor de violență etc.;
- Dezvoltarea spirituală, morală, culturală și socială a comunității în care se integrează școală: valorile
promovate, oportunități, implicarea în activități extracurriculare etc.;
- Oferirea în școală de șanse egale pentru toți la exprimare și succes; un raport echilibrat între
competiție și cooperare;
Strategiile de combatere a violenței școlare au abordat fenomenul în moduri diferite, în funcție
de specificul cultural, de tipul de violente și de resursele existente. Majoritatea strategiilor aplicate în
scopul diminuării conduitelor violente în școală au în comun măsuri precum:
- promovarea unui cod normativ coerent și clar vizavi de violență; de exemplu, în Norvegia, un
asemenea cod includea următoarele reguli: ,,Nu vom agresa alți copii"; ,,Vom încerca să-i ajutăm pe
copiii care au fost agresați" etc.;
- o importantă mai mare acordării educării: părinților - cum să intervină când există astfel de situații;
Metode recente de evaluare, prevenire, intervenție în violența școlară la copii
Strategiile de prevenire si combaterea violenței includ:
• Cadrele didactice trebuie sa observe comportamentul elevilor.
• Rolul învățătorului este acela de a omogeniza colectivul, de a-i determina să-şi respecte
colegii si cadrele didactice.
• La nivelul clasei este indicata elaborarea unui regulament intern.

103
 În condițiile în care situațiile de violenta școlară nu pot fi rezolvate în mod direct prin acțiunea
efectiva si imediata a cadrului didactic se impune formarea unei echipe (în cadrul căreia sa fie incluse
atât cadrele didactice cât si psihologul scolii, medicul, reprezentanți ai politiei, pompierilor,
primăriei).
O alta metoda de prevenire si combatere a violentei este elaborarea R.O.I., aducerea acestuia
la cunoștința atât elevilor cât şi părinților si respectarea sa stricta.
La nivelul scolii se pot înființa grupuri de dezbateri în care să se pună în discuție dificultățile
muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor.
Înființarea în cadrul scolii a unui centru de consultanta cu părinții şi elevii unde să se poată
depista, mediatiza, şi dezbate acte de violenţă școlară.
Ca măsură de constatare a gradului de violenţă în școală este indicată supravegherea elevilor
cu ajutorul sistemelor video.
Pentru a evita evoluția şi perpetuarea violenţei în mediul școlar, este necesar ca M.E.C sa aibă
o bună colaborare cu Mass-Media (C.N.A) şi să semnaleze părinților impactul pe care vizualizarea
emisiunilor necorespunzătoare vârstei îl are asupra copilului, căci sprijinul familiei este hotărâtor.
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenţei școlare implică a ţine cont de toți factorii
(temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Școala
are un rol important în prevenirea violenței şi asta nu numai în condițiile în care sursele agresivității
sunt în mediul școlar ci şi în situația în care sursele se află în exteriorul granițelor şcolii.
1. Atenție la semnele de avertizare: Una dintre cele mai eficiente metode de reducere a violenței în
școală costă puțin, dar este insuficient folosită (Crews et al, 2013). Observarea şi urmărirea semnelor
de avertizare sunt de o importanță esențială în prevenirea violenței în școală. De multe ori, atunci
când actele de violență școlară sunt planificate, semne de avertizare sunt evidente. Nevoia de
observare continuă și examinarea continuă a contextului în care elevii interacționează și răspund la
dinamica comunității școlare sunt esențiale pentru monitorizarea violenței școlare.
Pregătirea şcolii pentru momente de criză, mecanisme de raportare anonime ale studenţilor, instruirea
personalului, servicii de sprijin al studenților, promovarea unui climat școlar pozitiv, întărirea şi
îmbunătăţirea regulamentelor precum și intervențiile pozitive sunt toate identificate ca măsuri de
prevenire a violenței în școală.
2. Site de evaluare specific: Benbenishty şi colaboratorii (2008) au prezentat o lucrare teoretică bazată
pe o abordare ecologică în evaluarea violenței comunității școlare. Important în negocierea măsurilor
de evaluare este nevoia de a fi conștient de implicații politice (de exemplu, posibile motive ascunse,
potențiale, pentru a indica personalul din școală ca vinovat în lanțul de evenimente, practici
controversate, și intruziune în zilele de şcoală). Prin urmare, directorii și profesorii de școală vor

104
trebui să comunice continuu, să compare măsurile abordate și feedback-ul primit în aplicarea
măsurilor de evaluare a violenței școlare.
3. Programe de prevenire: Programele bazate pe observaţii trebuie să se sprijine pe o evaluare
aprofundată și individualizată pentru nevoile fiecărei școli. În mod similar, oamenii de știință au
demonstrat că programele şcolare concepute pentru a ajuta tinerii să se implice mai activ în școală
poate ajuta la reducerea violenței în rândul tinerilor (Turner et al., 2009).
4. Demersuri şcolare: Sistemul de intervenţii pozitive şi sprijin comportamental (PBIS) (Sugai
Horner, & Algozzine, 2011) este o abordare bazată pe date dovedite a avea un rol în prevenirea
violenței, în scopul de punere în aplicare a practicilor de încredere, a măsurilor de evaluare, precum
și maximizarea rezultatelor academice și social comportamentale ale elevului.
5. Colaborare și practică: Colaborarea practică dintre cadrele didactice presupune dezvoltarea
relațiilor de lucru, stabilirea noilor obiective comune și noilor căi de rezolvare a problemelor,
construirea de parteneriate, stabilirea serviciilor și îmbunătăţirea resurselor. În prevenirea sau
reducerea violenței școlare, practica de colaborare necesită conducere, încredere profesională,
inițiativă în cooperare, precum și dezvoltarea celor mai bune practici.
6. Componenta culturală: Personalul serviciilor abilitate trebuie să ia în considerare existenţa
grupurilor rasiale și etnice, grupurilor de gen, precum și persoanele cu handicap din cadrul sistemelor
școlare care sunt afectate de violență și trebuie să înțeleagă modurile de punere în aplicare diferenţiate
de lucru cu fiecare grup. Combaterea discriminării este expresia idealului egalităţii între oameni.
7. Elaborarea de chestionare
Chestionarul pentru elevi
Violenţa şcolară nu include numai acţiunile explicit violente, care intră în sfera penalului, ci
şi o serie întreagă de violenţe mai subtile(intimidări, tachinări, ironii, agresiuni verbale etc.).
Sentimentul de siguranţă diferă mult de la un elev la altul, la fel că şi normele sau valorile prin prisma
căroră un fapt este caracterizat că violent. Prin intermediul chestionarelor pentru elevi, echipa
managerială poate să investigheze aceste aspecte mai puţin vizibile ale violenţei, legate de cele mai
multe ori de atitudini ostile sau intimidări ale actorilor din şcoală. De asemenea, investigaţia prin
chestionar vă poate ajută:
•să identificaţi formele curente de violenţă din şcoală dumneavoastră;
•să măsurăţi frecvenţa cu care apar diferite situaţii de violenţă;
•să identificaţi contextul în care apare violenţa şcolară;
•să cunoaşteţi actorii principali implicăţi în situaţiile de violenţă (inclusiv cei din afara şcolii);
•să aflăţi opiniile elevilor privind combaterea acestui fenomen.
Este important ca întrebările incluse în acest chestionar să fie formulate clar şi, pe cât posibil,
să aibă variante închise de răspuns (pentru facilitarea procesului de completare şi minimizarea
105
timpului alocat). De asemenea, trebuie să existe o secţiune în care elevii să poată să-şi exprime liber
opiniile cu privire la fenomenul de violenţă din şcoală lor. Evitaţi includerea unui număr prea ridicat
de întrebări, focalizându-vă numai asupra aspectelor esențiale urmărite, un document de dimensiuni
prea mari inhibând repondenţii.
Concluzii
Deși este imposibil să se elimine complet violența școlară, luarea măsurilor adecvate pentru a
reduce factorii de risc pentru violența școlară este importantă în asigurarea succesului. Pentru
asigurarea unui sistem de siguranţă şcolară şi a unui climat optim procesului de învăţare în şcoli, este
necesară implicarea proactivă, decisă şi între limite bine-stabilite a mai multor instituţii iar în centrul
acestei cooperări se va afla, în permanenţă şcoala căreia îi revine un rol important în prevenirea
violenţei şi asta nu numai în condiţiile în care sursele agresivităţii sunt în mediul şcolar, ci şi în situaţia
în care sursele se află în mediul extern.

Referințe:
1. Benbenishty, R., Astor, R. A., & Estrada, J. N. (2008). School violence assessment: A conceptual
framework, instruments, and methods. Children & Schools, 30, 71–81.
2. Cowan, K., & Paine, C. (2013, March) ”Siguranţa şcolară. Ceea ce chiar funcţionează. Principiul
conducerii”, pp. 12–16.
3. Maschi, T., & Bradley, C. (2008). „Explorarea influenţei moderatoare a colegilor delicvenţi în
legătura traumă, furie şi violenţă în rândul tinerilor de sex masculin. Implicaţii pentru practica
asistenţei sociale. Adolescentul jurnal de asistenţă socială” 25, 125–138.
4. Turner, L. A., Powell, A. E., Langhinrichsen-Rohling, J., & Carson, J. (2009). „Familiile susţin
iniţiativa: Intervenţii ale comunităţii asupra elevilor cu risc ridicat” Children and Adolescent
Social Work 26, 209–223.
5. www.unicef.org/romania/ro/Violenta_in_scoala.pdf

106
 PROGRAMUL OLWEUS DE PREVENIRE A BULLYING-ULUI (POPB)

Prof. înv. primar Ecaterina Șorcaru

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sf. Andrei’’, Galați

În secoul XX cuvântul bullying a dobândit definițiile academice ca։ a intimida, a speria, a

domina. „Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele
mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016).
Prof. Dr. Dan Olweus, un profesor cercetător în psihologie din Norvegia este considerat
pionier pe tema bullying-ului, pe baza a aproape 40 de ani de cercetare, implementare și evaluare a
programelor de prevenire .
Acesta afirmă că: „Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp,
unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care
o persoană provoacă intenționat, sau intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte
persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.” (Olweus, 1993)
Conform studiului Organizației Mondiale a Sănătății, bullying apare atunci când un elev este:
„tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place… ’’
Bullying-ul se bazează pe o relație de putere asimetrică și dezechilibrată dintre cei care
agresează și cei care sunt agresați. În plus, nu este ocazional sau un eveniment singular, ci un tipar
comportamental care se repetă în timp împotriva aceleași persoane cu o diferență evidentă de putere.
Bullying-ul implică totodată: „O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere +
(tipic) repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment
de opresiune din partea victimei.” (Ken Rigby, 2002)
Olweus identifică trei tipuri de bază de comportament tip bullying:
●fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic ;
●verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de zvonuri
și minciuni ;
●emoțional/psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate, acțiuni de
manipulare, ridiculizare .
La cele de mai sus vom adăuga։
• Bullying-ul cibernetic - utilizarea mediilor electronice (Internet, telefoane inteligente, email-
uri, Facebook și rețele sociale, programe de mesaje text/chat, ex. WhatsApp, platforme foto
și video și pagini de internet) pentru a răni o altă persoană. Acestea pot include mesaje de
intimidare, insulte, hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară.

107
 • Cyber grooming- un alt fenomen al erei digitale cu o întindere și consecințe îngrijorătoare -
folosirea Internetului pentru inițerea de contacte (virtuale), hărțuire sexuală și posibil abuzul
sexual al copiilor și al tinerilor .
Principalii actori implicați într-un act de bullying sau cyberbullying sunt agresorul și
victima, la cere se adaugă asistenții.

Programul Olweus de prevenire a bullying-ului (POPB) își propune ca obiective reducerea

comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de
bullying și realizarea unor mai bune relații între semeni în școală. Acestea sunt atinse prin
restructurarea mediului social al copilului la școală și construirea unui sentiment de comunitate în
rândul elevilor și adulților (Olweus et al. 2007).
Modelul de prevenire a bullying-ului ce implică întreaga școală se bazează pe patru principii
cheie care ar trebui respectate de către toți adulții:
• arată căldură și interes pozitiv și implică-te în viețile elevilor;
• stabiliți limite ferme pentru comportamentul inacceptabil;
• folosiți în mod consecvent consecințe negative nefizice, neostile atunci când sunt
încălcate regulile;
• acționați ca autorități și modele pozitive (Olweus et al., 2007).

108
 Folosiți cele patru reguli simple de mai jos. Afișați-le peste tot în clădire și în fiecare clasă,
discutați-le cu elevii și părinții, implementați-le prin referințe pozitive .
1 Nu îi vom agresa pe colegii noștri.
2 Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.
3 Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt excluși.
4 Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și unui adult de acasă.
Astfel, abordarea ce implică întreaga școală arată în mod clar că bullying-ul este o
responsabilitate comună și gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul și măsurile coordonate
ale personalului școlar, părinților și de implicarea activă a elevilor.

Bibliografie։
1.Olweus D, Bullying at School: What We Know and What We Can Do, Ed.Wiley-Blackwell,
1993;
2. Olweus D, Olweus Bullying Prevention Program,Ed. Hazelden, 2007;
3. Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016;
4. Ken Rigby, Stop the bullying,2002;
5.Nassen Elisabeth, Bullying. Ghidul cadrului didactic pentru rezolvarea intimidării active în
școală, E. Step by step, 2022 .

109
 PROVOCĂRILE (CYBER)BULLYINGULUI

Prof. CRĂCIUN IONUȚ

Colegiul Național ”Cantemir-Vodă”, București

Bullyingul este un fel de agresivitate care se manifestă cel mai des în contextul școlar și are
ca scop producerea unei suferințe, rănirea și umilirea publică a unui coleg, prin diverse forme:
agresarea fizică (prin lovire, împingere, înțepare, tras de păr, dezbrăcare etc.) distrugerea sau
deposedarea de bunuri personale (aruncarea ghiozdanului, ruperea hainelor, distrugerea ochelarilor,
furtul sandvișului, cotizarea forțată de bani), distrugerea reputației unei persoane (răspândirea de
zvonuri, poreclirea, fotografierea în ipostaze denigratoare, cyberbullying, sechestrare în toaleta școlii
etc.), izolare socială (excludere din jocuri și activități de grup etc.)

De ce unii copii dezvoltă tipuri de bullying?

Există o serie de factori prin care se poate explica acest comportament violent al unui copil
de a agresa repetitiv și cu intenție pe un coleg, care e considerat a fi mai slab din mai multe puncte de
vedere. Contextul familial din care provin acești copii este unul provocator: divorțul părinților, lipsa
unui părinte de acasă sau a amândurora perioade lungi, lipsa de conectare cu copilul în cazul părinților
foarte ocupați care nu oferă validare, încurajare, timp de calitate petrecut cu copilul (sau cu fiecare
dintre copiii familiei), care se simte nevăzut și neapreciat suficient de mult pe cât ar avea el nevoie.
Copiii care nu sunt văzuți acasă caută contexte sociale și modalități de a ieși în evidență, de a câștiga
popularitate, chiar și prin mijloace disfuncționale social.
Contextul social/Anturajul: ceilalți – adulți sau alți copii – pot fi modele de la care învață să
obțină ceea ce își doresc prin comportamente agresive. În această categorie intră și copiii care au fost
victime ale bullyingului și au preluat acest comportament ca model pentru a evita să mai fie supuși
oricărui fel de agresiune din partea altor colegi.
Incapacitatea copiii de a-și gestiona funcțional emoțiile de frică sau de furie în fața unui
pericol perceput sau a unei nedreptăți percepute, în mediile sociale în care copilul funcționează –
familie, școală, grup de prieteni, colegi de cursuri extrașcolare. Frica de a nu fi respins, de a nu
suficient de bun, de a nu mai „pierde“ oameni, relații, conexiuni importante pentru ei, de a nu se simți
în control. Uneori, cei care agresează pentru a recăpăta controlul și pentru a câștiga putere în fața
colegilor sunt copii care nu au exersat empatia și care pun mare preț pe atenția colegilor.

110
 Ce este cyberbullyingul?
Prin cyberbullying înțelegem hărțuirea în mediul online, care se manifestă prin: mesaje care
țintesc să denigreze imaginea unei persoane; comentarii răutăcioase la fotografii sau la alte postări;
distribuire de fotografii sau informații personale distorsionate, ajunse întâmplător sau intenționat la
persoanele care se implică în hărțuire; limbaj agresiv în timpul jocurilor online în perechi sau grup pe
care le preferă atât copiii din ciclul primar, cât și adolescenții.
Hărțuirea online poate lua mai multe forme:
Intimidarea și amenințarea – hărțuitorii folosesc Internetul pentru a ajunge mai repede la
victima țintită cu scopul de a o intimida prin mesaje sau comentarii negative, fie scrise în mesaje
private, fie postate acolo unde mai mulți utilizatori le pot citi și se pot alătura. Amenințările pot fi de
diferită natură, începând cu divulgarea anumitor informații personale, până la amenințări de aplicare
a violenței asupra persoanei vizate sau apropiaților săi.
Excluderea – hărțuitorii doresc să oblige astfel o persoană să părăsească un anumit grup (cerc
de prieteni, clasa în care învață copilul, alte grupuri de interese etc.), adresându-i mesaje și comentarii
cu caracter denigrator, care l-ar diferenția de grupul cu care se identifică.
Denigrarea/defăimarea – în unele situații hărțuirea începe de la anumite caracteristici
particulare pe care le posedă un copil. De exemplu, trăsături fizice (culoarea pielii, înălțimea, masa
corporală etc.), dizabilități fizice sau psihice, orientare religioasă, apartenența etnică, limba vorbită,
statutul social, anumite preferințe sau hobby-uri etc. Toate acestea sunt utilizate de hărțuitori ca
puncte de pornire a agresiunii în mediul online.
Șantajul – hărțuitorii pot ajunge și la situații când încearcă să șantajeze victima, cerându-i
anumite servicii sau bunuri în schimbul nedivulgării anumitor informații sau imagini personale
compromițătoare ori neplăcute ale victimei.

Cum prevenim bullyingul și cyberbullyingul? Rolul școlii.

Școala trebuie să ofere elevilor săi nu numai un mediu sigur de învățare și dezvoltare, dar și
competențele necesare pentru a cunoaște cum să fie în siguranță în diferite medii (acasă, la școală, în
stradă, online), cum să facă față anumitor provocări în aceste medii și de la cine să ceară ajutor atunci
când se simt intimidați, ofensați sau le sunt încălcate drepturile.
Este necesar ca profesorii/consilierii să se vorbească copiilor despre hărțuirea în spațiul online
și urmările oricărui comportament răutăcios sau agresiv pentru părțile implicate într-o astfel de
situație. E necesar să aflăm mai multe despre cum petrec copiii timpul în mediul online, dacă sunt sau
nu utilizatori ai unor rețele de socializare sau jocuri online, să observăm comportamentul și reacțiile

111
copiilor utilizând telefonul la pauze sau la lecții, anumite glume sau comentarii care ar putea atrage
atenția asupra unui caz de hărțuire.
Dacă probabil cunoaștem că există un copil pe seama căruia se fac glume, e nevoie să
abordăm situația de hărțuire în școală, să aflăm dacă aceasta nu continuă și în mediul online. E
important să vorbim cu copilul hărțuit despre cele întâmplate, să-i oferim suport și susținere. De
asemenea, dacă situația de depășește, trebuie să apelăm la ajutorul unui psiholog.

Recomandări pentru adolescenți

Scrierea unui jurnal – Acolo poate fi un loc sigur pentru procesarea experiențelor. Mai mult
decât atât, o scrisoare de bunătate pentru tine, în care să îți exprimi gândurile și emoțiile, poate
contribui la o reglare emoțională mai bună.
Cutia Stării de bine – Scopul este să stocăm într-un loc accesibil lucruri care ne trezesc
amintiri și emoții pozitive. Pot fi mesaje, versuri, picturi, imagini, obiecte mici de la diferiți oameni
dragi. Poți scrie un inventar cu semnificația fiecărui element special din cutie.
Vacanțe mentale – Uneori avem nevoie să acordăm minții noastre o pauză. Gândește-te la un
loc în care te-ai simțit foarte bine sau pe care ți-ai dori să-l vizitezi. Cu acest loc special în minte, poți
face una din următoarele activități : să desenezi, să pictezi, să faci un colaj sau un album de însemnări.

În concluzie, probabilitatea ca un tânăr să fie implicat în procesul de (cyber)bullying este

ridicată. Antrenarea rezilienței emoționale și grija pentru siguranța online sunt importante atât pentru
o relație sănătoasă cu tehnologia, cât și pentru o dezvoltare armonioasă. E nevoie de o mai mare
conștientizare a acestui comportament și de luarea mai multor măsuri de prevenire, de campanii de
descurajare a violenței fizice și online. E datoria noastră să facem din mediul școlar un mediu sănătos
și sigur!

Bibliografie:
https://www.paginadepsihologie.ro/fara-ura-si-partinire-despre-bullying/
https://mindeducation.ro/ce-este-cyberbullying-ul-si-ce-putem-face/
https://siguronline.md/rom/educatori/informatii-si-sfaturi/hartuirea-in-mediul-online-si-
rolul-scolii

112
 BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN ȘCOALĂ

Profesor matematică, Florea Raicu

Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu”-localitatea Corabia

Ce reprezintă de fapt bullying-ul ?

Bull în lb.engleză înseamnă taur. Bullies ( în aceeași limbă) înseamnă agresori, iar Bullying
este acțiunea agresivă (verbal, acțional și implicit emoțional) desfășurată între două sau mai multe
persoane și începe prin intimidarea unuia de către celălalt. Poate nu întâmplător rădăcina termenului
este „taur”, cu trimitere la brutalitate, „luat în coarne”, forța conflictuală și comportament agresiv.
Intimidarea și amenințarea este o încercare agresivă, de obicei sistematică și continua în
scopul subminării și rănirii cuiva pe baza unor slăbiciuni percepute la acesta. Deși frecvent asociate
cu copii, agresiunile pot apărea la orice vârstă, iar membrii grupurilor minoritare sunt mult mai
susceptibile de a fi hărțuiți la vârsta adultă ( în limbaj de specialitate mobbing-ul).
Un exemplu de bullying
Intimidarea agresivă a elevilor este probabil, forma cea mai bine cunoscută de bullying.
Copiii pot intimida fizic pe alți copii lovindu-i, luând în posesie cu forța obiectele acestora,
deteriorându-le sau nu. Intimidarea poate fi, de asemenea, verbală și poate include tactici de
excludere, poreclire și amenințarea cu bătaia. O problemă în creștere este cyber-bulling constând în
utilizarea internetului și a altor tehnologii de comunicare pentru a face rău în mod deliberat unei alte
persoane.
Unele studii indica faptul că băieții sunt mult mai probabil să se angajeze în agresiuni fizice
în timp ce fetele sunt mai înclinate spre a participa la agresiuni verbale. Din acest motiv, agresiunile
fetelor pot fi subestimate și pot dura mai mult înainte de a fi observate.
Atacurile pot apărea, de asemenea și la vârsta adultă. În ultimii ani, la locul de muncă
agresiunile au primit o atenție semnificativă (și un nume – mobbing-ul). Aceste agresiuni pot lua
forma de hărțuire sexuală, încercarea de a smulge favoruri, excluderea unor oameni din ședințe sau
activități, bârfe sau alte forme de ostilitate fățișă. Unele forme de intimidare si hărțuire la locul de
muncă în special cele din punct de vedere sexual, sunt atacabile în justiție și penalizate legal.
Efectele bullying-ului
Intimidarea agresivă poate scădea dramatic stima de sine a victimei. Atunci când apare în
copilărie, aceasta poate interfera cu dezvoltarea de aptitudini sociale și relații normale. Victimele
agresiunii simt de multe ori frica de a merge la locul unde s-a petrecut agresiunea, fapt deosebit de
problematic atunci când agresiunea se produce la locul de muncă sau la școală. În cazuri extreme,

113
intimidarea și agresarea victimelor poate avea drept consecință tentativa de sinucidere. În ultimii ani,
au existat mai multe sinucideri intens mediatizate, cazuri provocate cel puțin în parte de cel puțin un
tip de agresiune.
Psihologii definesc agresiunea de tip bullying ca un model constând în următoarele
comportamente (nu neapărat toate simultan):
- Excluderea socială
- Calomnie (transmisa din gură în gură, prin social media, etc)
- Abuz direct verbal
- Alte forme de violență psihologică de tip "război" (serialul "Mean Girls" e un exemplu
pentru a obține o idee)
- Altercații fizice neprovocate de victimă, ca ex: împingeri, înghiontiri mai ales dacă sunt
severe și cu greu pot fi catalogate ca rezonabile și neintenționate. O astfel de acțiune trebuie amendată
imediat de la prima intenție.
- Agresiuni sexuale neprovocate de victima ca de ex : atingeri nepotrivite pe anumite zone
intime. O acțiune imediată ar trebui să apară după prima intenție sau în cazul în care astfel de acte
sunt folosite ca amenințări.
Victimele pot fi ținte din cauza unei calități unice sau a unui set de calități ce diferențiază
tânărul de ceilalți colegi ai săi. Calități sau caracteristici, cum ar fi inteligența, atractivitatea, o
dizabilitate de învățare, precum și depresia sau anxietatea specifică pot seta un tânăr ca fiind o
potențială victimă. Agresorii nu se potrivesc de obicei stereotipului de brută. De multe ori, agresorii
sunt carismatici, arată o empatie mare față de cei în "cerc", și au alte calități dezirabile, care fac colegii
să graviteze în jurul lor. Aceste calități, la rândul lor, împrumută o formă de acceptabilitate a
comportamentului lor, fie printr-o teamă pe care alții o au de a nu fi acceptați sau de a fi vizați, ori
din cauza convingerii că un "copil bun" nu ar acționa în acest fel față de altul decât dacă acela ar
merita agresiunea.
O formă caracteristică și foarte actuală de bullying este cyber-bullying-ul, respectiv atacurile
pe internet și telefonie mobilă, atacuri cu intenție de subminare a stimei de sine, a umilirii, batjocoririi,
amenințării și „călcării în picioare” a unei alte ființe presupusa victimă.
Prevenție și soluții salvatoare
Dacă bănuiți sau știți că cineva este agresat, este foarte important să-i oferiți sprijin. Asigurați
victima agresiunii că totul se va încheia în cele din urmă, și ajutați-o să identifice strategii pentru
rezolvarea problemei. O mărime nu se potrivește tuturor, astfel încât o varietate de strategii și
intervenții ar trebui să fie luate în considerare, în funcție de situația specifică. Sfaturi anti-agresiune
pot fi găsite atât pe internet cât și în cabinetele specializate în managementul conflictului și
comunicare. De multe ori, obținerea de sfaturi de la un terapeut sau un consilier psihologic a putut
114
ajuta prevenirea sau stoparea unei terorizări și cercul vicios agresor-victimă. Fetele agresor pot de
asemenea beneficia de consiliere, unde pot învăța să-și asume responsabilitatea pentru
comportamentul lor și să identifice sursa și „supapele” adecvate de defulare a furiei și nevoii lor de
control.
Prevenirea este esențială, și trebuie să vină atât din familie cât și din societate ( ex: școala).
Părinții pot să discute cu copiii lor despre agresiune, chiar înainte de a se produce. Explicarea fetelor
cum să reacționeze în situații cu potențial dificil înainte de a se dezvolta este esențială ajutând astfel
fetele tinere să-și îmbunătățească stima de sine prin dezvoltarea unor puternice interese școlare,
sportive sau extrașcolare, să-și găsească prieteni care împărtășesc interese similare (astfel încât
statutul lor social sa nu fie la fel de critic), și ar putea reduce vulnerabilitatea acestora în a se încadra
în categoria victime. Școlile ar trebui să ofere inițiative anti-intimidare, inclusiv formarea
personalului, programe pentru elevi, precum și servicii de consiliere atunci când este necesar. Când
părinții, școlile și comunitatea promovează un mediu în care agresiunea este inacceptabilă, e mai
probabil ca și mai puține fete (și băieți) vor trebui să se confrunte cu bullying-ul.
Prin evaluarea frecvenței și a severității agresiunii, precum și stabilirea strategiilor de
intervenție, școlile în colaborare cu părinții copiilor pot lua măsuri semnificative, oprind fenomenul
înainte de escaladarea și ieșirea de sub control.

Bibliografie:
1. Anca Velicu (2014). „Bullying-ul online și offline: Victime versus agresori”. Revista română de
sociologie (București)
2. „Împreună putem combate fenomenul bullying în 2 pași” (PDF). Asociația Telefonul
Copilului. 2014.

115
 RIDICĂ-TE ȘI FĂ O DIFERENȚĂ! – DESPRE BULLYING ȘI STIMA DE
SINE

Autor: Arsa Emil

O rețetă minune pentru a combate violența, la modul general vorbind, nu există. Prin
intermediul proiectul „Ridică-te și fă o diferență! Spune STOP! fenomenului de bullying în școală,
acasă, în societate și în spațiul cibernetic!”, se dorește ca elevii să conștientizeze și să înțeleagă
gravitatea fenomenului, să identifice și să facă diferența între bullying și o simplă ceartă între colegi,
iar cel mai important să știe cum să gestioneze o astfel de situație.
Fenomenul de bullying este ceva foarte neplăcut, caracterizându-se prin faptul că o persoană
folosește în mod repetat cuvinte, gesturi sau acțiuni împotriva cuiva sau a unui grup de persoane
pentru a le cauza suferință. Persoanele care o fac vor să aibă influență asupra celorlalți sau vor ca alții
să se simtă fără putere sau neajutorați. Comportamentele care pot fi considerate bullying sunt:
* Excluderea cuiva dintr-un grup;
* Aruncarea de priviri răutăcioase, gesturi nepoliticoase, tachinarea constantă;
* Răspândirea de zvonuri și minciuni;
* Hărțuirea cuiva pentru că sunt de o altă naționalitate, religie, gen sau au o dizabilitate;
* Rănirea cuiva în mod intenționat și repetat;
* Batjocorirea repetată a unei persoane.
Bullying-ul poate avea efecte negative grave și de aceea este foarte important să luptăm
împotriva acestui fenomen. De fiecare dintre noi depinde să oprim aceste situaţii care ajung să nu fie
frecvent sancţionate pentru că nu raportăm.
În zilele noastre acest fenomen a suferit o mutație datorită rețelelor de socializare. Așa numitul
cyberbullying sau hărțuirea online este bullying-ul realizat prin dispozitive mobile sau internet.
Cyberbullying-ul este foarte neplăcut pentru că poate fi public, greu de dat jos de pe Internet și ne
poate afecta tot timpul, chiar și când suntem acasă. În plus, acesta rămâne postat mereu online şi va
avea repercusiuni asupra viitorului "victimei".
De ce este cyberbullying-ul atât de îngrozitor?
Deoarece o mulțime de oameni pot să vadă ce se întâmplă sau chiar să participe. Se poate să
nu știm cine ne hărțuiește, pentru că acesta și-a creat un cont fals și trimit în mod anonim mesaje.
Este greu de îndepărtat pentru că este postat pe internet și poate fi ușor preluat sau salvat de alte
persoane. Conținutul poate fi găsit de străini la o căutare Google. Informațiile postate pe internet
rămân online şi se pierde controlul asupra lor.

116
 Primirea unor mesaje răutăcioase de la persoane cunoscute sau de la necunoscuți, primirea
unor mesaje amenințătoare sau jignitoare prin intermediul rețelelor sociale, trimiterea către alții o
unor poze sau clipuri cu „victima” cu scopul de a o jigni sau a o face să se simți stânjenită, răspândirea
de zvonuri despre aceasta prin SMS sau aplicații de chat precum WhatsApp, furtul parolelor sale
pentru a-i prelua conturile, crearea unui profil fals cu pozele acesteia sau postarea de statusuri și
comentarii ca venind din partea victimei, sunt doar câteva forme de cyberbullying, acțiuni care
provoacă persoanei hărțuite sentimente de vinovăție, frică, nesiguranță, anxietate stres și chiar
depresie.
Ca dascăli, avem extraordinarul privilegiu de a modela suflete, de a-i face pe micii oameni să
se descopere pe sine și a-i ajuta să-și croiască drumul lor în a deveni oameni mari.
Ca dascăl mă bucur să am menirea de a vedea „bine” cu ochii sufletului și ai minții, de a
detecta probleme și de a le remedia. Iar când mă gândesc la menirea mea, la faptul că profesia m-a
ales, că am dat curs chemării de a fi dascăl cu trup și suflet, îmi vine în minte citatul:
„Ştii ce mi-ar plăcea mie să fiu? (…) Ştii cântecul ăla Dacă cineva prinde pe careva venind în
lanul de secară? În orice caz, în mintea mea am văzut o mulțime de copii mititei jucând un joc în lanul
întins de secară. Mii de copii – și nimeni în jur, adică nici un om mare, în afară de mine. Și eu stau la
marginea unei prăpăstii amețitoare. Și știi ce fac? Prind copiii să nu cadă în prăpastie. Vreau să spun,
când aleargă și nu se uită unde merg, trebuie să le ies în cale și să-i prind. Asta aș face toată ziua. Aș
sta de veghe în lanul de secară. Știu că-i o nebunie. Dar e singurul lucru care m-ar tenta. Știu că-i o
nebunie.” (Pasaj extras din romanul „De veghe în lanul de secară”, de J.D.Salinger)
Mă gândesc la faptul că „educația este singurul lucru care rămâne după ce ai uitat tot ce ai
învățat”, cum zicea Einstein sau, mă rog, alt mare înțelept din trecut.
Da! Educația contează. Și da! Un bully, un agresor se va integra în societate și va continua să
aibă un comportament specific în orice mediu s-ar afla, din orice pătură socială ar proveni: poate lua
înfățișarea chiar și a unui învățător, medic, angajat la bancă!
Jignirea, hărțuirea, bătaia, batjocura.... „e ca și cum ai rupe sufletul din om” (Alex, elev în
clasa a VII-a G la Liceul Tehnologic „Stefan Hell” – Sântana).

Puterea gândurilor
Poți reuși în viață dacă nimeni nu crede în tine, dar nu poți reuși dacă tu nu crezi în tine! Stima
de sine, disciplina, caracterul frumos și fair-play-ul sunt valori definitorii pentru a atinge succesului
dorit în viață. Ernest Hemingway însuși spunea că: „Sportul te învață să câștigi cinstit, sportul te
învață să pierzi în mod demn. Prin urmare, sportul te învață de toate – te învață ce este viața. Sportul,
o adevărată școală a vieții – pentru că nu poate fi o manifestare mai generoasă decât aceea care educă
tânărul în ideea de a fi mai bun, de a se întrece pe sine (...), în această competiție el își educă simțul
117
de prețuire a muncii și talentului, voința, dârzenia, hotărârea, ambiția și curajul, învață să înfrângă
greutățile ce-i stau în cale și să aspire mereu la mai bine, învață să se dăruiască colectivului, să fie
onest, demn, apărător credincios al perceptelor morale.”
Sportul nu este doar despre rezultate și despre frumusețea jocului. Este și despre lecții de viață
pe care sportul ni le poate oferi fără niciun cost și din care avem ce învăța de fiecare dată. Universul
sportiv este foarte ofertant dacă știi să privești și din altă perspectivă sportul, alta decât cea a
spectacolului de pe teren.
În viață poți să ajungi foarte repede unde ți-ai dorit, daca ești atent la lecțiile pe care ți le dă
viața. În continuare voi enumera doar câteva exemple de astfel de lecții importante din sport.
1. Ca să devii mai bun ai nevoie de multă practică. Ca să ajungi la perfecțiune sau cât mai
aproape de ea e nevoie de practică, de multă muncă depusă.
2. Prioritizarea. În sport e foarte important să știi cum să îți dozezi energia, cum să te antrenezi
și să joci pentru a fi mereu în top și a nu ajunge la epuizare fizică. Cu cât reușești să îți prioritizezi
acțiunile și implicarea în diverse sarcini mai bine, cu atât vei avea și timp mai mult pentru tine și vei
avea o viață mai ușoară.
3. Riști și câștigi, de cele mai multe ori. Nu există câștig important fără risc. Trebuie să fii
curajos, să riști mereu când e cazul și să eviți riscurile inutile. Sportul ne învață să riscăm doar când
avem idealuri foarte înalte pe care știm că le putem atinge prin munca depusă, dar ne învață și să fim
atenți la fiecare risc și să cântărim bine ce obținem și ce pierdem.
4. Înveți că a pierde este normal, nu ai cum să câștigi de fiecare dată. Nu avem cum să avem
mereu doar succes, iar dacă se întâmplă să înregistrăm un eșec, trebuie să mergem mai departe.
5. Integritatea. Sportul ne învață că integritatea contează. Dacă avem de ales între a rămâne
integri și a face un lucru pe care îl vom regreta mai târziu, e bine să rămânem mereu integri. În viață
integritatea poate valora mai mult decât orice, dacă mai e dublată de seriozitate și de corectitudine
avem practic tot ce trebuie pentru a reuși în tot ce întreprindem.
6. Munca în echipă e esențială. A lucra alături de alți oameni și a colabora, a atinge un scop
comun e mult mai plăcut, decât să încerci de unul singur să faci totul și să nu iasă lucrurile așa cum
ne-an fi așteptat.
7. Răbdarea e de aur. Sportul ne învață să nu ne pierdem speranța niciodată și să încercăm să
rămânem calmi și să muncim până ne atingem scopul.
În urmă cu 50 de ani, psihologul Nathaniel Branden a scos în evidență faptul că încredere și
stimă de sine ar avea o mare influența asupra stării mentale și emoționale a individului. Din acel
moment, părinții și profesorii au înțeles că îmbunătățirea încrederii, respectiv a stimei de sine la copii
va aduce cu sine performanțe crescute și o calitate a vieții mult mai bună.

118
 Încrederea în sine se definește ca fiind nivelul ridicat de certitudine al individului în raport cu
propriile abilități, capacități și judecăți, fiind vorba despre încrederea individului în potențialul său
de a face față cu succes provocărilor zilnice. În schimb, stimă de sine se bazează pe credința valorii
de sine percepute de individul în cauză. Ea deține două componente: capacitatea de a influența și a
face față evenimentelor din viața și respectul ce-l poartă fiecare individ în parte față de propria
persoană.
Respectul de sine se traduce în credința că merităm fericire, iubire și succes de-a lungul vieții.
Când vine vorba de stima de sine, este important să atingem un echilibru. O viziune ideală
asupra sinelui ar fi cea realistă, însă totodată optimistă. În momentul în care percepem realitatea în
adevăratul sens al cuvântului, conștientizăm aspectele pe care le stăpânim și cele care necesită
îmbunătățire. Acest proces duce la o continuă dezvoltare sănătoasă.
1) Stima de sine reprezintă o nevoie umană esențială, vitală pentru supraviețuire și dezvoltare
normală și sănătoasă;
2) Ea apare automat din interior, pe baza credințelor și a conștiinței individuale;
3) Stima de sine este strâns legată de gândurile, comportamentele, sentimentele și acțiunile
unei persoane.
Relația dintre stima de sine scăzută, tulburarea mintală și suferința psihică este foarte
complexă. De-a lungul timpului, gândurile negative pot deveni atât de frecvente încât persoana le
percepe ca fiind adevărul absolut. Când acest cerc vicios se menține, procesul negativ de gândire
poate fi extrem de dăunător.
O analiză amplă a acestui concept a demonstrat că un nivel ridicat de încredere în sine este
asociat cu:
* o stare de sănătate mai bună;
* viață socială mai bună;
* predispoziție scăzută a tulburărilor mintale și a problemelor de tip social;
* reziliență și bunăstare mentală.
Copiii cu o încredere de sine echilibrată prezintă performanțe ridicate la școală, iar mai apoi,
în viața de adult, au parte de satisfacție profesională mai puternică.
Totodată, stima de sine este strâns legată de fericire și împlinire, și anume o stare, care se
prelungește din copilărie până la maturitate.
Succesul persoanelor cu grad înalt de încredere și stimă de sine constă în următoarele 6
atribute:
1) un sentiment mai profund de valoare și respect de sine;
2) sentimente puternice de bucurie de-a lungul vieții și activităților desfășurate;
3) libertate dată de lipsa îndoielii de sine;
119
 4) lipsa temerilor și anxietății, care rezultă în stres redus;
5) mai multă energie și motivație pentru a acționa spre îndeplinirea obiectivelor, atât personale
cât și profesionale;
6) plăcerea de a interacționa cu alți oameni în cadrul întâlnirilor sociale.
Când o persoană este relaxată și încrezătoare, ceilalți se vor simți în largul lor și se vor bucura
la rândul lor de socializare.
Dintr-o perspectivă mai puțin pozitivă, alte cercetări au demonstrat că un nivel înalt al
încrederii în sine nu duce întotdeauna la rezultate pozitive. Încrederea în sine a crescut constant în
ultimii 50 de ani. Odată cu aceasta, au crescut ratele narcisismul și așteptărilor nerealiste.
Când avem succes, e bine să păstrăm o linie de mijloc, un echilibru sănătos și să nu „strălucim!
prea tare, să nu ne mândrim cu realizările noastre, astfel încât să-i strivim pe cei din jur cu ego-ul
nostru. O persoană de succes îi ajută pe cei din jur să conștientizeze faptul că pot atinge succesul și
ei.
Un sentiment puternic de încredere și stimă de sine nu se realizează o singură dată și se
menține de-a lungul vieții, ci este un proces pe întreaga durată a existenței umane. Indiferent de
nivelul de încredere actual, mai devreme sau mai târziu vor apărea evenimente care vor solicita mai
multă încredere în sine, mai multă reziliență și capacitate de a rezolva provocări. De aceea, e nevoie
de răbdare, dedicare și auto-cunoaștere, pentru a naviga cu succes în această lume complexă și plină
de provocări.

Bibliografie:
10 exercitii pentru a-ti creste stima de sine. Online: https://tophabits.ro/10-exercitii-pentru-a-
ti-creste-stima-de-sine/, [23.XI.2021]
Ce este încrederea în sine și cum o putem construi. Online:
https://www.clinicaoananicolau.ro/increderea-in-sine/, [4.XII.2021]
Citate motivaţionale din sport, utile pentru viaţă. Cum a găsit cheia succesului un sportiv
celebru: „Am dat greş...“. Online: https://www.google.com/amp/s/adevarul.ro/locale/piatra-
neamt/citate-motivationale-sport-utile-viata-gasit-cheia-succesului-sportiv-celebru-am-dat-gres-
1_5d8a0b3f892c0bb0c6e82c55/index.amphtml, [19.II.2022]
Exerciții la clasă pentru creșterea abilității stimă de sine pozitivă a preșcolarilor și elevilor.
Online: https://www.qualform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-
sustinerea-educatiei-incluzive-de-calitate/exercitii-la-clasa-pentru-cresterea-abilitatii-stima-de-sine-
pozitiva-a-prescolarilor-si-elevilor, [23.XI.2021]

120
 Lectii de viata esentiale pe care le putem invata din lumea sportului. Online:
https://www.ratb.ro/lectii-de-viata-esentiale-pe-care-le-putem-invata-din-lumea-sportului/amp/
[19.II.2022]
Mein Kind stärken – 15 Sätze für mehr Selbstvertrauen. Online:
https://www.babyartikel.de/magazin/mein-kind-staerken-15-saetze-fuer-mehr-selbstvertrauen,
[25.XI.2021]
Selbstbewusstsein stärken – Die 23 besten Tipps für starke Kinder. Online:
https://starkekids.com/selbstbewusstsein-staerken-kinder/#tab-con-2, [25.XI.2021]
Wie dich die 10-10-10-Übung selbstbewusster macht. Online:
https://www.emotion.de/psychologie-partnerschaft/persoenlichkeit/wie-dich-die-10-10-10-uebung-
selbstbewusster-macht, [25.XI.2021]

121
 INVIDIA ȘI GELOZIA ÎN COMPORTAMENTUL ADOLESCENȚILOR

Profesor Alexandra Anicolaesei

Colegiul Tehnic de Căi Ferate „Unirea” Pașcani

Bullying-ul a devenit o problemă predominantă în școli, cu efecte negative asupra stării de

bine și succesului profesional al elevilor. Ca profesor de liceu, am văzut direct efectele devastatoare
pe care bullying-ul le poate avea asupra elevilor. La baza acestor comportamente stau de cele mai
multe ori invidia și gelozia hrănite de orgoliile părinților.
În calitate de diriginte mai ales, este responsabilitatea noastră să creăm un mediu de învățare
sigur și favorabil pentru toți elevii. Aceasta include luarea de măsuri pentru a preveni apariția
agresiunii în primul rând, precum și abordarea acesteia atunci când se întâmplă. Recent am observat
neputincioși efectele devastatoare ale acestei probleme în Serbia, tocmai pentru că bullying-ul este o
problemă serioasă care poate avea consecințe semnificative pentru elevi. Este responsabilitatea
noastră, a adulților să adoptăm o abordare proactivă pentru prevenirea și abordarea agresiunii în sălile
de clasă. Prin crearea unui mediu de învățare sigur și de susținere, putem ajuta să ne asigurăm că toți
elevii au oportunitatea de a reuși atât din punct de vedere profesional, cât și personal.
De prea multe ori elevii sunt prinși în capcană comparației. Ei văd succesele și darurile
celorlalți, dar în loc să se bucure cu ei, își pot vedea doar propriile neajunsuri, și acest lucru nu ar
degenera dacă părinții nu le-ar sublinia aceste diferențe. Când se întâmplă acest lucru, este ușor să
înflorească invidia și gelozia.
Persoana invidioasă simte că nu este corect ca acea persoană să aibă ceea ce își dorește. De
exemplu, elevii se simt invidioși când un altul este perceput ca fiind mai popular sau mai apreciat. De
asemenea, s-ar putea simți invidioși atunci când cineva este ales șef al clasei sau este recunoscut
pentru că are note bune. Elevii pot experimenta chiar invidie pentru haine, electronice și relații. Am
asistat la distrugerea acestora tocmai pentru că agresorul nu le putea avea. De exemplu, când a venit
un elev cu o pereche de adidași albi de firmă (cumpărați de părinții recent întorși din străinătate),
colegul cu care înainte se înțelegea i-a murdărit într-adins. Și când a venit cu un telefon nou adus de
părinți la o nouă întoarcere acasă, colegul i l-a zgâriat „din greșeală”. Ca abia mai apoi să
conștientizăm că de fapt părinții lui nu se mai întorseseră acasă de mult timp și era nu doar invidios
ci și gelos pe bucuria colegului său de a-i avea pe părinți aproape.
Oricare ar fi sursa invidiei, persoana invidioasă râvnește ceea ce are o altă persoană și își
dorește să fie al lor. Din acest motiv, invidia se află uneori la rădăcina comportamentelor de agresiune.
Acest lucru este valabil mai ales când vine vorba de comportamentul unei fete și de agresiune

122
relațională. Cei mai mulți adolescenți se luptă cu comparații și măsurători în timp ce folosesc rețelele
sociale. De fapt, s-a observat că invidia crește odată cu utilizarea rețelelor sociale. O parte din acest
lucru are de-a face cu faptul că majoritatea oamenilor își postează doar „fericirea” online. Cu alte
cuvinte, ei postează despre succesele lor, vacanțele și petrecerile la care au participat și foarte rar
vorbesc despre părțile banale și plictisitoare ale vieții lor.
În consecință, atunci când alți adolescenți citesc aceste informații, este firesc să presupunem
că aceste postări reprezintă întreaga imagine a vieții lor și, în comparație cu părțile banale și
plictisitoare ale vieții lor, devin invidioși. Și atunci când sentimentele de invidie și gelozie sunt lăsate
să crească, ele pot duce la agresiune. Motivul este simplu. Oamenii invidioși vor să ia ceva de la
persoana pe care sunt invidioși. Și folosesc bullying-ul ca instrument. Această agresiune poate include
totul, de la comportamente de amenințare la insulte, răspândirea de zvonuri și bârfe și hărțuire
cibernetică. În aceste cazuri, invidia devine o formă de putere. Scopul este de a-i priva pe ceilalți de
ceea ce au, fie că este vorba de un talent deosebit, de a fi popular sau de a avea haine frumoase. De
exemplu am avut un caz când o fată a fost ținta unei întregi campanii de denigrare doar pentru că un
băiat îi dădea „ador” la pozele de pe pagina ei de facebook.
Dar invidia este o foame care nu poate fi umplută cu comportament de agresiune. Agresorii
nu dezvoltă niciodată un sentiment de valoare de sine sau de fericire pe cheltuiala altuia. Deși a vedea
persoana pe care o invidiază că suferă poate părea ceea ce își doresc, nu face nimic pentru a o face să
se simtă mai bine despre cine sunt. Și în cele din urmă, agresorul are în continuare aceleași probleme
legate de stima de sine care trebuie abordate.
Invidia poate fi declanșată și de concurență. Copiii pot fi competitivi în toate domeniile vieții
lor, inclusiv în relații, cu note și cu statut. De obicei, copiii competitivi și perfecționiști îi invidiază
pe alții care par să aibă un avantaj sau o putere pe care și-o doresc. Ei nu pot tolera succesul altcuiva
pentru ca îi face să se simtă inferiori, drept urmare, ei recurg la bullying. Scopul din spatele
comportamentului lor de agresiune este acela de a elimina concurența sau de a găsi o modalitate de a
deține poziția sau statutul pe care îl are ținta lor. Ei cred că, diminuând succesul altei persoane, se vor
simți mai bine, însă descoperă tulburați că nu se întâmplă rezultatul scontat. Și din păcate așa suferă
și agresorul și victima.
Astfel se impune sprijin pentru toți cei implicați în bullying. Una dintre cele mai bune
modalități de a aborda comportamentele de agresiune este de a încorpora învățarea socială și
emoțională în planul de disciplină. Scopul este ca elevii care agresează să își crească inteligența
emoțională în acest proces. Mulți oameni care îi agresează pe alții se simt îndreptățiți să se comporte
în felul în care o fac. În consecință, elevii trebui învățați să privească situația dintr-o perspectivă
diferită. În Germania în timpul unui proiect european, am văzut efectele punerii în scenă unei astfel

123
de situații doar că inversând rolurile și apoi să relateze cum s-au simțit. Dezvoltarea empatiei poate
contribui în mare măsură la prevenirea viitoarelor incidente de agresiune.
Mulți adolescenți care îi hărțuiesc pe alții se luptă cu gestionarea furiei și deseori atacă fără să
se gândească. Ca rezultat, poate fi benefic să includem sfaturi de gestionare a furiei în planul de
disciplină. Dacă ajutăm persoana implicată în bullying să învețe să recunoască declanșatorii de furie
și să dezvolte soluții sănătoase pentru a face față acestei furii, poate să realizeze că furia este o emoție
normală, dar că are de ales în modul în care își exprimă emoția. Este inacceptabil să alegi să-ți exprimi
furia în moduri dureroase. Am cunoscut elevi care, dacă nu aveau pe cine să-și verse furia, se
automutilau. A fost nevoie de intervenția repetată a domnului psiholog.
Unii elevi care se angajează în agresiune îi vizează pe alții pentru că le lipsește stima de sine.
Drept urmare, îi atacă pe alții în încercarea de a se simți mai bine cu ei înșiși. Acest lucru este valabil
mai ales în cazul victimelor agresor. Se simt atât de bătuți încât își îndreaptă furia și frustrarea asupra
altor oameni. Pentru a combate problemele legate de stima de sine, trebuie mai mult lucrat cu
persoana care agresează pentru a-și îmbunătăți punctele forte și pentru a-și îmbunătăți punctele slabe,
axându-ne pe abilitățile sociale, asertivitatea, perseverența și rezistența. Aceste abilități construiesc o
bază pentru îmbunătățirea stimei de sine.
De multe ori, adolescenții care agresează sunt motivați de o dorință intensă de a deveni
populari. Așa că atacă pe oricine le-ar putea amenința obiectivul. Acesta este locul în care își au
originea comportamentul unei fete răutăcioase și alte forme de agresiune relațională. Dacă persoana
care îi hărțuiește pe ceilalți este obsedată de statut și popularitate ar conștientiza capcanele
popularității, și-ar dezvolta prietenii rezistente. De multe ori, bullying-ul rezultă din dorința de a se
potrivi cu o „gașcă”, de aceea contează ca adolescenții să dezvolte prietenii sănătoase.
Când cineva care îi hărțuiește pe alții începe să recunoască că toată lumea merită respect, este
mai puțin probabil să se implice în bullying. Cheia este să vadă că își poate folosi puterea în moduri
pozitive, mai degrabă decât în moduri negative. De exemplu, noi implicăm elevii în multe activități
de voluntariat.
În concluzie, invidia și gelozia sunt aspecte complexe ale comportamentului adolescenților
care pot avea consecințe negative atât pentru agresori, cât și pentru victime. Impactul acestor emoții
este distructiv asupra relațiilor dintre adolescenți, tocmai de aceea e nevoie de înțelegerea și
abordarea lor într-un mod sănătos și constructiv. Este fundamental să recunoaștem că agresorii au
nevoie de sprijin și înțelegere în timp ce își gestionează emoțiile și comportamentele negative, pentru
că la rândul lor suferă ca victime ale propriilor neputințe.

124
 STRATEGII CONSTRUCTIVE DE SOLUȚIONARE A STĂRILOR
CONFLICTUALE DIN SISTEMUL EDUCAȚIONAL

Profesor Eugenia Pitiș

Școala Gimnazială ,, Sf. Gheorghe”, Craiova

„Adevărata descoperire nu înseamnă să găsești tărâmuri noi, ci să vezi lumea cu alți ochi.”
(Marcel Proust)
Capacitatea de a gestiona cu succes conflictele este o abilitate importantă pentru directorii de
şcoli. Un motiv important pentru aceasta este faptul că managerii şcolari se confruntă cu divergenţele
între nevoile individuale şi cele organizaţionale, solicitându-le să petreacă o mare parte din timpul lor
pentru medierea conflictelor. Strategia „corespunzătoare” de gestionare într-o anumită situaţie
necesită identificarea originii conflictului, a participanţilor precum şi a relaţiilor lor, în scopul de a
aplica tehnica de soluţionare cea mai eficientă. în mod ideal tehnica trebuie să reducă dimensiunea
disfuncţională a conflictului, astfel încât să se profite de funcţionalitatea acestuia pentru binele tuturor
celor implicaţi. Din moment ce conflictul este inevitabil în şcoli, managerii şcolari trebuie să fie
pregătiţi pentru a le răspunde, nu neapărat pentru a elimina, pentru că este imposibil, ci pentru a obţine
beneficii de pe urma lor. în consecinţă, anticiparea, identificarea conflictelor trebuie să constituie
primele două faze ale unui management al conflictelor eficient.
Cercetările empirice desfăşurate au pus în evidenţă faptul că stările conflictuale sunt
inevitabile în şcolile noastre. Pentru a le gestiona ca o resursă de creaţie directorii trebuie să
recunoască că există conflicte şi să le conştientizeze pentru a fi tratate eficient. înţelegerea conflictelor
va permite directorilor de şcoli să se ocupe mai eficient de problemele organizaţionale ale şcolii, de
implementarea schimbărilor în organizaţia şcolară. Nu numai managerii şcolari trebuie să depună
eforturi pentru a înţelege conflictul, ci şi ceilalţi actori, cadrele didactice, pentru a nu cădea în capcana
vizualizării în continuare a conflictului într-o perspectivă negativă. Scopul general al acestei cercetări
este, în primul rând, de natură metodologicoteoretică, în sensul că reprezintă o contribuţie la studiul
conflictului în contextul organizaţional al şcolii, schiţând o serie de argumente şi strategii pentru
gestionarea constructivă a conflictelor în contextul unor schimbări cu caracter continuu. în acest sens,
contribuţia principală se referă la configurarea unui cadru conceptual, care să permită o analiză
adecvată a conflictelor de substanţă din organizaţia şcolară. Astfel, procedeele de analiză a
conflictului tip, de gestionare şi rezolvare a unui conflict, în special listele de strategii şi tactici de
mediere si negociere din literatura de specialitate, au fost integrate în perspectiva scolii ca organizaţie
care învaţă şi produce învăţarea. Managerii organizaţiilor şcolare trebuie să fie conştienţi de faptul că
un conflict într-o organizaţie poate fi pozitiv sau negativ, poate contribui la eficienţa organizaţiei şi
125
la realizarea obiectivelor, în condiţiile în care conflictul este unul „sănătos” (funcţional) şi nu îi este
permis să ruleze la extreme patologice. Liderii organizaţiei şcolare trebuie să identifice dacă situaţiile
conflictuale sunt de fond sau afective, personalizate. Situaţiile conflictuale de fond fac referire la
decizii, direcţii şi acţiuni, în timp ce cea de-a doua categorie sunt conflicte de personalitate.
Prin identificarea şi înţelegerea naturii conflictului pot fi abordate în mod eficient strategii de
soluţionare a conflictelor identificate anterior.
- Managerii organizaţiei şcolare să instituţionalizeze harta de gestionare a conflictelor;
- Să adopte medierea ca pe o opţiune de gestionare a tuturor conflictelor care apar în
organizaţie;
- Să evalueze activităţile de gestionare a conflictelor pentru a stabili dacă au fost atinse
obiectivele stabilite;
- Să dezvolte parteneriate cu membrii organizaţiei pentru a explora modul în care aceştia
percep conceptul de gestionare a conflictelor şi în care pot fi antrenate abilităţile lor în activităţile de
gestionare a stărilor conflictuale;
- Managerii trebuie să fie în mod permanent conştienţi de existenţa situaţiilor conflictuale şi
de gradul de răspuns pe care îl au membrii organizaţiei. în concluzie trebuie remarcat că stările
conflictuale sunt realităţi care traversează toate graniţele organizatorice şi care afectează indivizi şi
grupuri.
Conflictul este inevitabil în şcolile noastre. Managerii şcolari pentru a le gestiona ca o resursă
de dezvoltare, trebuie să recunoască că există conflict şi că poate fi tratat eficient. înţelegerea
conflictelor va permite managerilor şcolari să se ocupe de problemele de eficienţă organizaţională,
de raportul dintre elementele de stabilitate şi cele de schimbare. Gestionate în mod corespunzător
printr-un stil adecvat de gestionare a conflictelor poate mări eforturile managerilor şcolari în atingerea
obiectivelor organizaţiei şcolare. Pentru managerii şcolari care se confruntă realist cu stările
conflictuale, acestea pot reprezenta o forţă dinamică care să faciliteze organizaţiei creşterea,
schimbarea, adaptarea şi supravieţuirea. Din punct de vedere metodologic demersul investigativ
pentru elaborarea unui cadru metodologic privind strategiile de soluţionare a stărilor conflictuale în
organizaţia şcolară este acţiunea – cercetare.
În concluzie trebuie remarcat că stările conflictuale sunt realităţi care traversează toate
graniţele organizatorice şi care afectează indivizi şi grupuri. Conflictul este inevitabil în şcolile
noastre. Managerii şcolari pentru a le gestiona ca o resursă de dezvoltare, trebuie să recunoască că
există conflict şi că poate fi tratat eficient. înţelegerea conflictelor va permite managerilor şcolari să
se ocupe de problemele de eficienţă organizaţională, de raportul dintre elementele de stabilitate şi
cele de schimbare. Gestionate în mod corespunzător printr-un stil adecvat de gestionare a conflictelor
poate mări eforturile managerilor şcolari în atingerea obiectivelor organizaţiei şcolare. Pentru
126
managerii şcolari care se confruntă realist cu stările conflictuale, acestea pot reprezenta o forţă
dinamică care să faciliteze organizaţiei creşterea, schimbarea, adaptarea şi supravieţuirea.
Modelul cercetării-acţiune propus de Kurt Lewin (1946) este compus din:
• diagnoză, analiza problemelor şi formularea ipotezelor;
• terapie, prin care ipotezele sunt testate direct în procesul de schimbare.
Pornind de la acest model cercetarea-acţiune se defineşte ca un proces de diagnosticare a
problemelor, de planificare şi implementare a acţiunilor de reducere sau de eliminare a
disfuncţionalităţilor, concomitent cu monitorizarea schimbărilor sociale induse.
Cercetarea-acţiune are patru caracteristici (cf. Bums, 1990/2000,444, Chelcea S., 2004): a)
este situaţională, în sensul că vizează diagnoza unei probleme în contextul ei specific şi se urmăreşte
rezolvarea ei în contextul dat;
b) presupune colaborarea cercetătorului cu actorii sociali în diagnoza problemelor;
c) presupune participarea nemijlocită a actorilor sociali în desfăşurarea cercetării;
d) este autoevaluativă, toţi cei implicaţi în cercetare evaluează continuu rezultatele
schimbărilor produse.
Consider oportună şi necesară valorificarea cercetării-acţiune pentru că strategiile de
gestionare a stărilor conflictuale în organizaţia şcolară sunt dependente de o serie de factori
situaţionali: importanţa conflictului aşa cum este perceput el de către manageri şi de către actorii
sociali implicaţi, de presiunea timpului, de cauzele conflictului (determinat de ambiguităţi, de
diferenţe de interpretare, de diferenţe de scopuri şi valori ), de specificul relaţiilor dintre cei aflaţi în
conflict, de frecvenţa interacţiunilor viitoare ale celor aflaţi în conflict, de probabilitatea
angajamentului părţilor faţă de o soluţie propusă de manager, de orientarea părţilor, în situaţia în care
li s-ar ceda controlul asupra rezolvării stării conflictuale. Managerii care vor recurge la utilizarea
modelului cercetării-acţiune nu o vor face pentru a descoperi noi adevăruri, ci pentru că acest model
le va oferi posibilitatea de gestionare eficientă a stărilor conflictuale prin care pot contribui la
construirea unui climat pozitiv. în şcoală, în activitatea instructiv-educativă profesorii promovează
strategii de învăţare prin colaborare şi cooperare, lucrul în echipă, dar la nivelul organizaţiei şcolare
cadrele didactice promovează astfel de strategii? Se promovează cooperarea şi colaborarea, se
încurajează munca în echipă? Răspunsurile la aceste întrebări sunt importante pentru că echipa ca
formă de organizare a activităţii reduce sursele multe din sursele conflictelor încă din „faşă”, datorită
procesului de comunicare deschis din cadrul echipei. în consecinţă se impune construirea unui climat
de muncă deschis care să încurajeze procesele competitive benefice, în care părţile să „concureze”
unele cu altele dar fără a se ajunge la conflicte disfuncţionale, cu efecte negative atât la nivel
individual, cât şi la nivel organizaţional.

127
 Bibliografie:
• Popescu Alexandrina- Managementul conflictului în organizaţia şcolară
• Managementul conflictului, 2001. Ghid MEC – CNPP: Bucureşti
• Ghergut, A., 2007. Managementul General şi Strategic în Educaţie. Editura Polirom: București.
• Hocker, J. & Wilmont, W., 1985. Comprehensive Assessment Guides, Interpersonal Conflict.
Brown Publishers, Dubuque, Iowa, pp. 149-156;
• Iucu, B.,R., 2000. Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom: București.
• Manolescu, A., 1998. Managementul resurselor umane. Editura R.A.: Bucureşti.
• Matran, F., 2000. Situații conflictuale și de criză în clasa de elevi. Universitatea de Arte
Plastice.
• Petelean A., 2004. Disconfort, incident, neînţelegere, tensiune sau criză?, Managementul
conflictelor.
• Wendy Grant. 1997, Rezolvarea conflictelor, Bucureşti, Teora.

128
 BULLYING AND DIVERSITY. THE ROLE OF THE TEACHER FOR A
SAFE SCHOOL ENVIRONMENT

Simona Nicoleta Radu

Profesor Limba Engleză, Școala Gimnazială “Alexandru Davila”, Pitești

“There is only one way of understanding people, that is not rushing to judge them, but living
around them, allowing them to explain themselves, to reveal themselves day by day, to illustrate
themselves in them...” (Charles Augustin Saine – Beune

The fact that we are different is something that we know all too well and that we notice in all
aspects of our lives, while walking down a street, at our working places or when on holiday. We are
born different, and this is something which makes us special, a uniqueness which we are concerned
about imprinting upon our children, even from the early years of life. Therefore, diversity becomes
somewhat a challenge in the educational process undertaken by every parent, and whose aftermath
comes to be reflected later on in life, during the schooling years. The way through which the parents
The education for diversity begins at home, being something universally known, and we are
aware that school in general and the teachers in particular deal with the enforcement of this foundation
laid within the family. The teacher has the duty of creating a learning environment suited for the
socio-emotional development of each student, regardless of the social background they belong to.
Our foremost role as educators is to create “that environment in which all children are welcome,
protected and educated, regardless of gender, physical, intellectual, economical or linguistic
characteristics.” (UNESCO)
Diversity means having your own values and perceptions of the world around you, having
your own set of values and generally your own individuality. These are mainly the aspects children
are bullied with nowadays, and it is because of this worrying phenomenon that they come to question
the things they feel, they believe in and lose themselves altogether. As a consequence, children rush
to lose their originality, they fear manifesting their ideas, choosing to copy others for fear of being
different, of standing out beyond what is generally accepted by their colleagues as being the norm. In
such a context, the educator has an essential role in shaping a healthy and productive thinking in the
future citizens of our society, focusing primarily on encouraging the creativity and willingness of
manifesting the diversity of each and every student, since a balanced and harmonious society does
indeed involve pursuing a set of common values, while at the same time not losing the identity and
individuality of its members.

129
 Understanding the implications of cultural diversity and bullying based on these aspects
represents one of the challenges of contemporary world and should be one of the main objectives of
present-day school. Each nation has the right to a cultural identity which implies an awareness and
compliance of human values distinctive of everyone. The educator has the fundamental responsibility
of instilling in students the importance of respecting the values of other cultures, aiming at fostering
the universal virtues, which can avoid bullying and school violence.
Applying diversity in education is a process conducted mainly by the educator, who while
manifesting the role of a guide and facilitator, projects a teaching-learning process in which the
students are actively involved. Thus, they feel free to have initiative and build on their experiences
within the classroom community they belong to, without manifesting the fear of being judged or
discriminated.
These conclusions which can be observed in class, from an objective point of view of the
teacher throughout the schooling years, lead towards the initial statement, that the shaping of a student
to become a part of this ever-changing world while at the same time being able to adapt to yet another
environment, falls primarily in the hands of the parents. The parents are the ones who must
permanently ask themselves how to educate so as to be able to accept what is not part of the
background their children come from.
Diversity remains a fundamental aspect of the reality we live in and bullying people for simply
being different becomes more and more important as we realize the disputes and conflicts generated
by the lack of tolerance towards the ones around us.

Selective Bibliography:
- Cave, P., Evans, N., Dewey, D., Hartshorn, J. Motivational partnerships; Increasing ESL
student self-afficacy. ELT Journal, 2017
- Cunningham, F.: Theories of Democracy. A Critical Introduction, London–New York:
Routledge, 2002
- Directiva Consiliului 2000/43/EC din 29 iunie 2000 pentru implementarea principiului de
tratament a persoanelor, indiferent de originea rasiala sau etnica –
http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32000L0043:RO:NOT
- Kymlicka, W., Opalski, M. (esd.): Can Liberal Pluralism Be Exported? Western Political
Theory and Ethnic Relations in Eastern Europe, Oxford: Oxford University Press, 2000.
- Leon, Ramona-Diana.: Management intercultural. Sferă de abordare și provocările generate
de diversitatea culturală, Ed. Pro Universitaria, 2017

130
PREVALENȚA FENOMENELOR DE BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN
MEDIUL ȘCOLAR

Autor: Prof. nursing Maria Petrescu

Colegiul Universitar Spiru Haret, București

Amploarea comportamentelor agresive și numărul din ce în ce mai mare de victime nu mai pot fi
ignorate la ora actuală. Creșterea actelor de violență în școli impune realizarea unui studiu mai aprofundat în
ceea ce privește acest fenomen. Cercetarea are ca scop studierea în profunzime a fenomenelor legate de
violenţa şcolară la Colegiul Universitar „Spiru Haret”, pentru a oferi elevilor şansa de a-şi dezvolta
personalitatea şi de a dobândi o educaţie de calitate, în conformitate cu dreptul european la o şcoală sigură şi
fără violenţă, la libertate de exprimare fără discriminări şi reprimări.
Această cercetare răspunde, într-o mică măsură, necesității cunoașterii dimensiunilor, formelor de
manifestare și cauzelor fenomenului de bullying din școli, tocmai de aceea persoanele specializate, existente
la nivel regional și national, ar trebui să elaboreze strategii eficiente de prevenire și ameliorare a fenomenului.
Această cercetare a fost realizată pentru a putea evidenţia şi pentru a lua seama de frecvenţa şi
gravitatea fenomenelor de violenţă dintr-un loc numit „școală”, unde disciplina şi măsurile educative ar trebui
să fie exemplare, unde elevii ar trebui să vină pentru a deprinde şi pentru a-şi dezvolta aptitudini necesare
pentru reuşitele în viaţă, în ceea ce priveşte nu numai locul de muncă, dar şi viaţa personală. În fiecare zi,
oamenii obişnuiţi observă, analizează şi evaluează mediul social în care trăiesc, situaţiile şi fenomenele care li
se întâmplă şi despre care primesc informaţii pe diverse canale. Aşa cum spunea şi Alfred Schütz, „în practică
suntem toţi sociologi”. Tot acest „corpus de cunoştinţe fondat pe tradiţiile împărtăşite şi îmbogăţite de mii de
observaţii şi experienţe” (Ibidem) constituie simţul comun. Totuşi nivelul simţului comun este limitat de mai
mulţi factori, cum ar fi enculturaţia (transmiterea culturii de la o generaţie la alta este limitată, bogăţia
vocabularului), socializarea (se desfăşoară diferit de la un grup social la altul, astfel că interiorizarea aceleiaşi
culturi poate fi mai mult sau mai puţin realizată), subiectivitatea oamenilor în viaţa socială, în funcţie de
scopurile şi interesele lor particulare („viziunea de tunel”, cum preciza Petru Iluț). Cu toate aceste dezavantaje,
putem spune că simţul comun are şi puncte tari, identificate de Petru Iluț , după cum urmează: este adecvată
nivelului „mezo” al populaţiei, care nu necesită aparate speciale pentru a fi cunoscut, în cazul persoanelor cu
multă experienţă, această cunoaştere se apropie, de cele mai multe ori, de adevăr, utilizează metode de
cunoaştere asemănătoare celor utilizate de specialişti. Necesitatea investigării cunoaşterii comune a dezvoltat
dorinţa cercetătorilor de a depăşi stadiul simţului comun, pentru a putea înţelege şi explică diferite fenomene
sau doar aspecte simple ale vieţii sociale, deoarece metodele ştiinţifice de cunoaştere asigură desubiectivizarea
explicaţiilor, oferind o imagine asupra realităţii aşa cum este ea şi nu aşa cum apare la nivelul simţului comun.
De fapt, aşa cum preciza şi iniţiatorul empirismului, Francis Bacon, „prelucrarea raţională a datelor senzoriale
conduce la ştiinţa adevărată”. Aşa cum precizează cercetătorii, cercetarea sociologică are un dublu avantaj,
deoarece are în vedere deopotrivă cercetarea teoretică şi cercetarea empirică, datorită faptului că nu toate

131
cunoștințele pe care le avem au rezultat direct din cercetările de teren, ci şi din teoriile constituite pe baza
cercetărilor empirice anterioare. Prin teorie se înţelege „o construcţie intelectuală prin care unui anumit număr
de legi sunt asociate unui principiu din care ele pot fi deduse în mod riguros.”
Astfel, în lucrarea de faţă, am cuprins în prima parte, teoriile dezvoltate de diferiţi cercetători,
psihologi şi sociologi, iar în cea de-a doua parte am realizat o cercetare de teren. Este necesară o cunoaştere la
nivel naţional a fenomenului de violenţă şcolară, o conştientizare generalizată privind punerea violenţei pe
agendele de lucru ale persoanelor specializate, responsabile de găsirea unor soluţii, dar şi de luarea de poziţie
a societăţii şi implicarea în prevenirea şi combaterea acestui fenomen.
Obiectivele și ipotezele cercetării
Această cercetare a avut la bază următoarele obiective:
• Evaluarea dimensiunilor fenomenului de violenţă la Colegiul universitar Spiru Haret;
• Identificarea situaţiilor de violenţă şcolară;
• Identificarea cauzelor generatoare de violenţă în şcoală;
• Elaborarea unui set de recomandări, destinat elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor, cu scopul de
ameliorare a fenomenului violenţei în şcoală.
Metode și instrumente de cercetare
Cercetarea ştiinţifică a faptelor şi fenomenelor sociale presupune utilizarea conceptelor clar definite,
a metodelor şi tehnicilor de cercetare riguroase, pentru îndeplinirea obiectivelor propuse şi verificarea
ipotezelor sau descrierea obiectivă a vieţii sociale. Metodologia cercetării sociologice cuprinde mai multe
elemente: definirea domeniului studiat, principiile şi regulile de desfăşurare a investigaţiilor, instrumentele
pentru culegerea şi analiza datelor, criterii de confirmare a calităţii rezultatelor, strategii pentru explicaţia
teoretică, integrarea teoriilor particulare în teorii mai generale şi trecerea la reflecţia filosofică. Prin termenul
de „metodă” se înţelege „orice element care prescrie un mod de a acţiona în efectuarea unei cercetări” , însă
acest concept se foloseşte uneori la singular, exemplificat prin metoda comparativă sau la plural, prin sintagma
metode de culegere a datelor, de prelucrare a informaţiilor. Pentru enumerarea metodelor de cercetare se
impune, mai întâi, o clasificare în funcţie de modalitatea generală de lucru şi sursele de informare (oamenii,
realitatea în sine, documentele sociale), astfel că, pentru fiecare sursă s-a dezvoltat cel puţin o metodă de
cercetare. Atunci când metodele se diferenţiază în tipuri, de cele mai multe ori, sunt numite tehnici, iar
procedeul apare ca „o particularitate a tehnicii în aplicarea instrumentelor de cercetare”, unelte materiale (foaia
de observaţie, ghid de interviu, etc.) pe care le foloseşte cercetătorul. În funcţie de această schiţa, distingem
metode precum observaţia, anchetă, experimentul şi analiza documentară. De exemplu, interviul este o tehnică
de anchetă, de culegere a datelor pe cale verbală, procedeul de lucru constând, fie într-un chestionar, fie într-
un plan de convorbire (ghid de interviu). Folosirea unei modalităţi de cercetare tine de adecvarea ei la specificul
domeniului şi la obiectivele urmărite.
De asemenea, se face distincţie între cercetarea cantitativă şi cea calitativă. Cercetarea calitativă
presupune „concentrarea mai multor metode, implicând o abordare interpretativă şi naturalistă a subiectului
studiat” şi folosirea şi colectarea unei varietăţi de materiale empirice (studii de caz, interviuri, experienţa
personală, observaţia, etc.). Acest tip de cercetare nu este pe deplin cristalizat, datorită gradului de dificultate
132
al aplicării pe care îl presupune şi aşa cum spunea şi Wilhelm Dilthey, „explicăm lucrurile, dar pe oameni îi
înţelegem.” Pentru întărirea acestei afirmaţii, facem apel şi la distincţia făcută de Max Weber între explicaţie
şi înţelegere, care consideră că metoda comprehensivă şi „raportarea la valori” constituie „stâlpul de rezistenţă”
al cunoaşterii sociologice. Despre cercetarea calitativă mai putem spune că aceasta priveşte mai mult în
profunzime, decât în lărgime şi nu foloseşte un număr mare de persoane investigate, ci mai degrabă este
interesată de relaţiile şi informaţiile din cadrul unui grup mai restrâns de persoane.
Cercetarea cantitativă se centrează pe definiţii operaţionale, este interesată de obiectivitate şi
cauzalitatea dintre fenomenele sociale. Aceasta studiază viaţa socială bazându-se pe calcule statistice şi
probabilistice, pe un număr mare de cazuri şi pe eşantioane.
Justificarea alegerii metodelor, tehnicilor şi procedeelor folosite:
În primul rând, în justificarea alegerilor făcute, mă voi raporta la limitele de timp şi a resurselor
financiare şi materiale de care am dispus. Am folosit cercetarea cantitativă, deoarece timpul de culegere a
datelor şi informaţiilor s-a redus foarte mult şi în sfera populaţiei investigate am cuprins mai multe cazuri,
decât dacă aş fi folosit metodele şi tehnicile specifice cercetării calitative. De asemenea, în funcţie de
obiectivele propuse, am folosit o cercetare care vizează studierea unei stări de fapt și anume dacă există sau
nu comportamente de bullying în unitate, de exemplu, care este frecvența conduitelor violente, atitudinile şi
opiniile despre violență şi care sunt cauzele producerii acestor fenomene. Prin cercetarea explicativă, mi-am
propus îndeplinirea obiectivelor stabilite.
În lucrarea de faţă am folosit ca şi surse de informare oamenii, elevii ai colegiului unde profesez, ca
actori direcţi sau indirecţi, care au luat sau iau parte la fenomenele de violenţă din cadrul şcolar. Am folosit
sondajul de opinie publică, prin utilizarea chestionarului, bazându-mă pe modalităţile interogative în obţinerea
informaţiilor, care au ca scop identificarea aspectelor subiective (opinii, atitudini, interese, etc.) ale unui număr
de persoane, referitoare la fenomenul de violenţă, o problemă de interes general. Chestionarul reprezintă o
tehnică şi un instrument de investigare, constând într-un „ansamblu de întrebări scrise , ordonate logic şi
psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină
răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris”. Chestionarul a fost autoadministrat, deoarece folosirea acestui
tip de chestionar prezintă ca avantaj eliminarea factorului care poate influenţa răspunsul, şi anume
personalitatea celui care aplica formularul şi este mai mult probabil ca subiecţii să fie dispuşi să răspundă la
întrebările „foarte personale” şi să nu se teamă că răspunsurile lor nu vor fi anonime. Totuşi, acest tip de
chestionar prezintă şi dezavantaje, cum ar fi că, datorită faptului că elevii investigaţi se afla într-un colectiv,
într-o sală de clasă, pot să îşi influenţeze reciproc răspunsurile, voluntar sau involuntar. De asemenea,
autoadministrarea poare creşte riscul neînţelegerii întrebărilor şi imposibilitatea obţinerii informaţiilor.
Bineînţeles şi alegerea momentului cel mai adecvat pentru administrarea chestionarului nu trebuie să
fie întâmplătoare, astfel, am ales să aplic chestionarele elevilor, în timpul orelor de curs, bineînţeles cu acordul
directorului şcolii, deoarece am presupus că întreruperea recreaţiilor sau reţinerea după ore a elevilor va scădea
gradul de acceptare şi completare a chestionarului.

133
 În structura chestionarului, am inclus mai multe întrebări închise, deoarece elevii, fiind presaţi de timp,
nu ar fi fost receptivi la rugămintea de a răspunde cât mai concis la întrebări deschise, fapt confirmat în timpul
cercetării de teren.
Pentru început am utilizat întrebări referitoare la frecvenţa şi gravitatea fenomenului de violenţă din
şcoala noastră, întrebări de opinie şi de atitudine, dar şi întrebări de control, pentru a verifica fidelitatea şi
consistenţă opiniei exprimate. Am încheiat chestionarul cu întrebări de identificare, referitoare la sex, vârstă,
şcoală şi clasa din care face parte fiecare elev intervievat. Întrebările folosite în chestionar au fost întrebări cu
răspunsuri multiple, dar au fost utilizate şi întrebări dihotomice (cu două variante de răspuns, da sau nu).
Pentru a obține o imagine cât mai clară asupra fenomenului, în momentul în care respondentul a bifat
„Da” la anumite întrebări, respondentul a fost rugat să detalieze opțiunea făcută.
Chestionarul s-a întins pe o lungime de trei pagini, cu întrebări care să îndeplinească obiectivele din
considerente de ordin material şi de timp, atât din partea operatorului de interviu, cât şi din partea elevilor.
Concluziile cercetării
Ø Toţi elevii chestionaţi indică violenţa verbală ca fiind cea mai frecventă formă de violenţă între elevi,
doar un număr mic indicând violenţa fizică sau furtul
Ø Majoritatea cazurilor de violenţă la care elevii au fost martori sau victime se referă la violenţa verbală
Ø Din cei 12 elevi care au răspuns afirmativ la întrebarea „Ai fost agresat vreodată de un coleg de clasă?”,
doar 2 elevi au precizat numele agresorului, ceilalţi refuzând să facă acest lucru
Ø Un număr foarte mare de elevi consideră că cele mai eficiente măsuri pentru reducerea
comportamentelor violente în şcoală sunt cele de tip educativ (muncă în folosul comunitătii, al şcolii, activităţi
educative suplimentare pentru explicarea cauzelor şi consecinţelor violenţei)
Ø Un număr mare de elevi indică o atitudine nonviolentă ca răspuns la o eventuală agresiune ( nu răspund
la provocări, încerc să aplanez conflictul)
Ø Manifestările de violenţă ale profesorilor faţă de elevi sunt foarte puţine şi constau exclusiv în violenţă
verbală
Ø Majoritatea elevilor indică indisciplina la ore şi obrăznicia ca fiind principalele forme de manifestare
a violenţei elevilor faţă de profesori
În concluzie, din răspunsurile elevilor chestionaţi reiese faptul că la Colegiul Universitar „Spiru
Haret” fenomenul violenţei există, dar nu atinge proporţii îngrijorătoare. Se impune luarea unor măsuri
eficiente de prevenire şi combatere a violenţei în şcoală, care să ducă, dacă nu la eliminarea totală, cel puţin
la diminuarea numărului actelor de violenţă.
MĂSURI
ü Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi implicarea activă a acestora;
ü Valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă, evitarea
măsurilor centrate exclusiv pe sancţiune;
ü Încurajarea exprimării opiniei elevilor;
ü Constituirea unor structuri cu rol de mediere, alcătuite din elevi, profesori, părinţi, poliţist de
proximitate;
134
 ü Derularea unor programe de informare a elevilor privind modalităţile de gestionare a unor situaţii
concrete de violenţă (auto-control, negocierea conflictelor, comunicare, mijloace de auto-apărare);
ü Abordarea, în cadrul orelor de dirigenţie (şi nu numai) a temelor relevante pentru problematica
violenţei;
ü Derularea unor programe şi activităţi extra-curriculare (săptămâna anti-violenţă; invitarea unor
specialişti care să prezinte într-un mod interactiv teme legate de violenţa şcolară la care să participe, pe lângă
elevi şi cadre didactice);
ü Transformarea regulamentului şcolar din instrument formal în mijloc real de prevenţie şi intervenţie;
ü Intensificarea colaborării cu Asociaţia Elevilor şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile;
ü Monitorizarea permanentă a fenomenelor de violenţă în şcoală.

135
 CONSECINȚELE CYBERBULLYINGULUI

Profesor Știop Nicoleta

Școala Gimnazială „Aurel Vlaicu” Localitatea Arad

Consecințele cyberbullyingului pot fi până la cele mai dramatice. Ca în orice problemă, și în

cazul în care descoperim că un copil este victima cyberbullyingului, nu trebuie să reacționăm urât.
Cea mai bună strategie este oferirea de confort și sprijin emoțional. Explicăm copilului că nu
e vina sa, că nu trebuie să se simtă rușinat de această experiență. Ba mai mult, subliniem că aceste
acțiuni de (cyber)bullying spun mai mult despre inițiator, decât despre victimă. Dacă agresorul virtual
este unul dintre colegii săi, nu ar fi rău să aducem această problemă și la cunoștința
dirigintei/dirigintelui. De asemenea, ar fi necesar să încurajăm copilul să nu răspundă acestor acțiuni
înjositoare, pentru că nu va face decât să înrăutățească situația. Totodată, îl sfătuim să nu ezite să facă
un printscreen al mesajelor hărțuitoare pentru a le avea ca probe. Alte măsuri care pot fi luate sunt:
blocarea agresorului pe toate platformele (atunci când acesta este cunoscut); limitarea accesului la
tehnologie și asigurarea că internetul este utilizat doar sub supraveghere; victima ar trebui să apeleze
la diverse programe de securitate, utile pentru a menține sigură navigarea pe internet a copilului. Nu
în ultimul rând, părintele să nu se ferească să cunoască universul copilului , inclusiv pe cel virtual.
Activitatea online a acestuia e necesar să fie urmărită, fără a abuza însă de acest privilegiu. Totodată,
trebuie să explicăm copilului riscul de a oferi informații personale în online.
Metodele prin care poate fi evitată hărțuirea virtuală și primii pași pentru a rezolva această
problemă sunt:
• Copiii trebuie încurajați să ceară urgent ajutorul unui adult, fie că este vorba de părinte sau învăţător,
încă de la cel mai mic semn de cyberbullying.
• Ignorarea copilului care tachinează – să se comporte ca şi cum celălalt este invizibil şi să acţioneze
ca şi cum nimic nu i s-ar fi întâmplat.
• Monitorizarea atentă a activității online a copilului în momentul în care se observă un
comportament suspect. Orice semn care indică modificări ale stării psihologice cum ar fi : depresia,
anxietatea socială, izolarea, stimă de sine scăzută, reacții negative și stres în privința utilizării
dispozitivelor ar trebui verificat.
• În cazul în care a fost victima unui cyberbullying, victima trebuie să salveze dovada în cazul unei
confruntări cu agresorul. De asemenea este indicat să blocheze agresorul pe rețelele de socializare,
să schimbe parolele sau chiar numărul de telefon. Tehnologia de azi permite autorităţilor

136
indentificarea celui care se foloseşte de astfel de practici, iar acesta poate fi tras la răspundere pentru
faptele lui.
• Este necesar să îl învățăm să nu răspundă cu aceeași monedă și să nu încerce să-și facă dreptate cu
ajutorul altor copii sau a unei găşti.
• Dacă observăm un caz de cyberbullying, luăm imediat atitudine! Victima are nevoie de aliați, iar
uneori este de ajutor chiar și o simplă susținere a celui atacat.
Un copil, victimă a bullyingului, va anunța ceea ce i se întâmplă, în prima fază (de la apariția
primelor conflicte, de cele mai multe ori, verbale) învățătorului, profesorului diriginte sau
profesorului de serviciu pe școală, care au obligația ca, prin metode pedagogice specifice, să
soluționeze situația și să prevină comiterea unor fapte similare.
De asemenea, dirigintele va organiza, cu sprijinul consilierului școlar, o oră de discuții cu
elevii, în cadrul cărora le va prezenta acestora efectele negative ale bullyingului, pentru echilibrul
emoțional al copiilor. Acesta va pune accentul pe conștientizarea de către elevi a faptului că oricine
poate ajunge victimă a (cyber)bullyingului, dar și pe dezvoltarea unui sentiment de solidaritate între
elevi, cu scopul de a face intolerabil comportamentul abuziv. Dacă situația nu se soluționează sau se
agravează, ea va fi adusă, de către învățător, diriginte, la cunoștința consilierului școlar (psiholog)
care va contacta părinții (atât pe cei ai victimei, cât și pe cei ai copilului agresor), îi va invita la școală
pentru a purta o discuție cu ei și pentru a realiza un plan de consiliere psihologică pentru copii. Acest
lucru se face numai cu acordul părinților copilului respectiv. Dacă situația nu se rezolvă și/sau părinții
nu sunt de acord cu consilierea psihologică , cazul ajunge la cunoștința directorului unității de
învățământ care va lua măsurile cuvenite.

Bibliografie:
1. Grădinariu,Luminița-Agresivitatea de tip bullying, Editura Universității„Alexandru Ioan
Cuza”, Iași, 2021
2. Mureșan,Lavinia Mirela-Prevalența fenomenelor de bullying și cyberbullying întâlnite în
cadrul ciclului de observare și orientare a elevilor, Editura „Casa Cărții de știință”, 2023.

137
 COMBATEREA CYBERBULLYING-ULUI:
CONSTRUIREA UNUI MEDIU ONLINE SIGUR ȘI EMPATIC ÎN MEDIUL
ȘCOLAR

prof. Nicolae BRAGHEȘIU

Liceul Tehnologic „Malaxa”, Zărnești

În era digitală în care trăim, interacțiunile online au devenit o parte esențială a vieții noastre.
Cu toate acestea, o problemă majoră cu care ne confruntăm este cyberbullying-ul. Această formă de
agresiune și hărțuire online are un impact negativ asupra vieții elevilor și a comunității școlare în
ansamblu. Prin urmare, este crucial să înțelegem în profunzime fenomenul cyberbullying-ului și să
găsim modalități eficiente de a-l combate în mediul școlar. În acest articol îmi propun să mă
concentrez pe importanța construirii unui mediu online sigur și empatic, în care elevii să se simtă
protejați și sprijiniți.
Cyberbullying-ul poate avea consecințe devastatoare asupra victimelor sale. Elevii care sunt
expuși la agresiuni online pot experimenta probleme emoționale, precum anxietatea, depresia și
scăderea stimei de sine. Acestea pot afecta performanța academică și dezvoltarea socială a elevilor.
De asemenea, se pot confrunta cu izolare, dificultăți de concentrare și retragere din activitățile sociale.
Impactul negativ al cyberbullying-ului poate persista pe termen lung, influențând relațiile
interpersonale, încrederea în sine și bunăstarea general.
Măsuri de prevenție și combatere a cyberbullying-ului în mediul școlar:
ü Educație și conștientizare: Educația este fundamentul prevenirii și combaterii cyberbullying-ului.
Elevii trebuie să fie informați despre conceptul de cyberbullying, consecințele sale și modalități
de a se proteja și de a sprijini alți colegi. Prin sesiuni de conștientizare și educație, putem dezvolta
competențe digitale și sociale, precum empatia, respectul și responsabilitatea online.
ü Crearea unui climat școlar pozitiv și empatic: Un mediu școlar pozitiv și empatic joacă un rol
crucial în prevenirea cyberbullying-ului. Elevii trebuie să se simtă în siguranță și acceptați, iar
aceasta poate fi realizată prin promovarea valorilor de respect, toleranță și acceptare a diversității.
Activitățile și proiectele care dezvoltă competențe sociale și emoționale ar trebui integrate în
programa școlară.
ü Politici și regulamente clare: Școlile ar trebui să dezvolte și să implementeze politici și
regulamente clare privind utilizarea tehnologiei în școală. Acestea ar trebui să includă definiția
cyberbullying-ului și sancțiunile pentru încălcarea regulilor. Elevii, părinții și cadrele didactice ar
trebui să fie informați cu privire la aceste reguli și să înțeleagă importanța respectării lor.

138
ü Implicarea părinților și comunității: Părinții joacă un rol esențial în prevenirea și combaterea
cyberbullying-ului. Prin colaborarea strânsă cu părinții, școlile pot organiza întâlniri și sesiuni
informative pentru a-i sprijini să înțeleagă și să gestioneze comportamentul online al copiilor lor.
Implicarea comunității este, de asemenea, importantă, prin colaborarea cu organizații și autorități
locale pentru a implementa programe de prevenire a cyberbullying-ului.
ü Suport și intervenție timpurie: Elevii afectați de cyberbullying trebuie să primească suport și
intervenție timpurie. Școlile ar trebui să ofere servicii de consiliere și să dezvolte protocoale
pentru raportarea incidentelor de cyberbullying. Elevii trebuie să se simtă încrezători în a raporta
astfel de situații și să primească sprijin emoțional și soluții adecvate.
Combaterea cyberbullying-ului în mediul școlar este o provocare importantă, dar necesară.
Prin educație, crearea unui climat școlar pozitiv, politici și regulamente clare, implicarea
părinților și comunității, precum și suportul și intervenția timpurie, putem construi un mediu
online sigur și empatic pentru elevi. Este responsabilitatea noastră să protejăm bunăstarea elevilor
și să îi învățăm să fie cetățeni digitali responsabili, capabili să navigheze în siguranță prin lumea
virtuală. Prin aceste eforturi colective, putem reduce și, în cele din urmă, elimina cyberbullying-
ul din mediul școlar, contribuind la o educație sănătoasă și fericită pentru toți elevii noștri.

139
 ÎMPREUNĂ, PUTEM COMBATE FENOMENUL BULLYING?

Profesor Cristina Constantina Constantinescu

Școala Gimnazială „George Emil Palade” Buzău

Ce este fenomenul bullying?

Bullying înseamnă folosirea unei forțe superioare pentru a influența sau intimida pe cineva.
Este un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează
victima verbal, relațional și/sau fizic. Acest comportament poate fi învățat în familie sau în alte medii
și se dezvoltă pe fondul unor diferențe sociale, de etnie, religie, gen, comportament, putere,
caracteristici fizice etc. Au asupra victimei efecte adesea devastatoare din punct de vedere emoțional
și comportamental. Fiecare copil ar trebui să trăiască într-un mediu în care se simt în siguranță și să
învețe să rezolve situațiile dificile. Mediul școlar de cele mai multe ori favorizează fenomenul
bullying.. Elevii au nevoie să într-un mod corect. Pentru a reuși, este nevoie să începem o călătorie
lungă, să parcurgem un drum presărat cu obstacole, la sfârșitul căruia vom ieși învingători.
Primul pas în această călătorie este să înțelegem mai bine fenomenul bullying, pentru a putea
determina schimbarea și să combatem acest fenomen. Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional
și fizic, care are trei caracteristici:
• Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
• Repetat – aceeași persoană este rănită mereu ;
• Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă
și nu se poate apăra singură.
Acest fenomen afectează copiii și adolescenții, atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic
și social. De asemenea, fenomenul are efecte negative asupra victimei, dar și asupra agresorului și a
celor ce asistă, spectatorii. Se creează un climat de frică, asprime și lipsă de respect pentru toți cei
implicați.
Implicare și responsabilitate instituțională pentru siguranța online a copiilor
Trebuie să cunoaștem felul în care tehnologia impactează modul în care ne trăim viața,
dezvoltarea copiilor și care este rolul adulților în ghidarea experienței acestora pentru folosirea
creativă, utilă și sigură a Internetului. Până în acest moment puteți identifica o serie de beneficii pe
termen scurt și mediu al situației ideale în care toate instituțiile de învățământ ar prioritiza educația
digitală și siguranța online a copiilor. Desigur, impactul pe termen lung ar fi o contribuție esențială
la modul în care arată spațiul virtual, o lume cocreată de noi toți, inclusiv de copiii care sunt acum în
sistemul de învățământ.

140
Mai mult decât oricând, considerăm că este necesară dezvoltarea unui parteneriat autentic între școală
și familie Asigurarea unui mediu coerent pentru copii și facilitarea suportului necesar ca ei să
descopere lumea online prin prisma avantajelor și să cunoască, din timp, nu se poate realiza decât
într-un parteneriat „sănătos” și real. Astfel eventualele pericole pe care le pot întâlni în incursiunile
lor pot avea efecte negative ireversibile..
De multe ori, sunt sesizate nemulțumirile cadrelor didactice față de obiceiurile pe care copiii
le dobândesc în familie cu privire la folosirea Internetului. De partea cealaltă, părinții, nu de puține
ori menționează necesitatea ca informațiile privind siguranța copiilor, inclusiv pentru navigarea în
mediul online, să fie acoperite în orele de școală și acest proces să facă parte din responsabilitatea
instituțiilor de învățământ. Din cauza pasării acestei responsabilități între adulți, stâlpi ai educației
copiilor, cei care au cel mai mult de suferit sunt înșiși copiii și tinerii.
Așadar, este necesară o abordare empatică și deschisă față de toți membri care contribuie la
educația copiilor. Este necesar un efort de a conecta bunele intenții ale tuturor, chiar dacă uneori
acestea pot fi ascunse sub un comportament aparent agresiv sau nepăsător. Cel mai probabil, e o
marcă a unei forme de însingurare și a faptului că nu se simte înțeles, ascultat sau valorizat pentru ce
face deja, nu îi este asigurat un suport autentic pentru a face mai mult, a obosit sau nu dorește să facă
mai mult și ar fi de preferat să aflăm disponibilitatea lui reală.
Atunci când vorbim de rolul instituției de învățământ pentru dezvoltarea competențelor
digitale ale copiilor și tinerilor și a abilităților acestora de a trăi împliniți și a avea succes în era digitală
este esențială implicarea membrilor cheie din instituția de învățământ – directorul, cadrele didactice
interesate de subiect și consilierul școlar – și evaluarea cu onestitate a practicilor, politicilor și
infrastructurii de care instituția dispune. Înainte de orice demers structurat care vizează o îmbunătățire
a unui aspect de mare anvergură socială este esențial să observăm cum facem lucrurile în prezent și
să alegem, deliberat, încotro ne îndreptăm. Un prim pas este să realizăm un plan care să aibă în vedere
scopul și obiectivele pe care ni le propunem, activitățile pe care le putem derula pentru a atinge acele
obiective și apoi să trecem la treabă folosind cu înțelepciune toate resursele pe care le avem sau sunt
disponibile în comunitatea școlară.
Dezvoltarea unui parteneriat școală-familie-comunitate în jurul temei „Folosirea creativă, utilă
și sigură a Internetului” este un țel ambițios, dar nu imposibil..

Bibliografie:
Ghidul european de bune practici antibullying- -
https://www.google.com/search?q=Ghid+de+bune+practici+bullying&sa=X&ved=2ahUKEwjq95q
M1fz-AhVKhf0HHYuTAXIQ1QJ6BAg6EAE&biw=1920&bih=880&dpr=1&safe=active&ssui=on

141
 CUM IDENTIFICĂM CORECT BULLYINGUL?

Profesor învățământ primar, Guneș Cristina

Școala Gimnazială „Mihai- Vodă”

Bullyingul este un concept de care ne loveam foarte rar, în urmă cu 10 - 15 ani , dar pe care îl
întâlnim la tot pasul în zilele noastre. Se pune întrebarea dacă este o practică nouă și dacă termenul
bullying, atât de des întâlnit astăzi este folosit corect, pentru a încadra anumite comportamente
violente?
În definiție, bullying-ul reprezintă agresiunea sau hărțuirea fizică și/sau psihică pe o perioadă
extinsă de timp, având un caracter repetitiv și care reprezintă un dezechilibru de putere între două
persoane: agresor- victimă.
Potrivit Legii Educației Naționale nr. 1 /2011 ”Bullying- ul este acțiunea sau seria de acţiuni
fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu
intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea
unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei
persoane sau a unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot
fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o
categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale,
acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate
spațiile destinate educaţiei şi formării profesionale.”
Pentru a înțelege cât mai bine fenomenul, vom detalia în cele ce urmează care sunt principalele roluri
identificate în cadrul unei situații de bullying.
1. Rolul de agresor. Acesta este cel care își dorește să pună în practică agresiunea fizică sau
verbală, fiind chiar cel care o inițiază în mod repetat, având rolul de lider al actului de hărțuire.
2. Rol de adept. Reprezentat de copilul căruia îi place acest comportament, ia parte la el, dar
niciodată nu este el cel care inițiază.
3. Rolul de suporter activ. Acest rol este susținut de cel care râde, scoate în evidentă situația în
fața altora cu scopul de a se amuza, dar nu se alătura comportamentului agresiv.
4. Rolul de suporter pasiv. Este îndeplinit de cel căruia îi face plăcere, dar nu manifestă nici o
reacție exterioară.
5. Rolul de spectator. Reprezentat de privitorul care asistă, dar nu se implică de nici o parte.

142
 6. Rolul de apărător pasiv . Este reprezentat de cel căruia nu îi place comportamentul observat,
care este de părere că victima trebuie ajutată, manifestă compasiune pentru ea, dar nu face
nimic.
7. Rolul de apărător activ. Este reprezentat de cel căruia nu îi place, nu este de acord cu
comportamentele de hărțuire și decide să facă ceva pentru a veni în sprijinul victimei
8. Rol de victimă. Acesta reprezintă ținta comportamentelor de bullying.

Pentru a încadra corect un comportament ce presupune bullying este necesar să identificăm

cele toate trei elemente cheie:
diferență de
putere
caracter
repetitiv
c intenția de
n intimidare
t n
Tipuri de bullying: e t
n e
A. Bullying direct bullying fizic
ț n
amenințări
i ț
porecle / insulte
a i
d a
B. Bullying indirect ezvonuri d
i excludere e
ncyberbullying i
t n
i
Bullying fizic - intimidare fizică, vătămare, atac asupra unei persoane într-unt grup, invadarea spațiului
m i
personal, hărțuire sexuală, furtul obiectelor etc.
i m
Bullying verbal - acesta se manifestă prin vorbe, uneori și în formă scrisă, fiind vorba de tachinări,
d i
injurii, porecle, comentarii de naturăasexuală, amenințări, umilire etc.
d
Bullying social - acesta are efecte devastatoare la nivel emoțional, fiind vorba
r a despre latura socială a
e
unei persoane. Bullying-ul social presupune distrugerea reputației și în principal
r a legăturilor sociale
pe care le creează o persoană. e
i fiind implicate
Cyberbulling - pe fondul dezvoltării tehnologiei a apărut o nouă formă de bullying,
rețelele de socializare și alte aplicații ale mediului digital. În acest caz, suntnasociate acțiuni specifice
t mai multe situații este
bullying-ului verbal și social, ele desfășurându-se în mediul online. În cele
e
n 143

ț
i
vorba de imagini compromițătoare ale unui elev pe social media, propagarea unor informații false
despre acesta, furtul de identitate și realizarea unor acțiuni în numele lui etc.

Ce nu este bullying?
1. Situațiile de tachinare cu intenție de amuzare și conectare;
2. Conflict, generat de dorința de echilibru de putere;
3. Violență fizică gravă, situație izolată care se pedepsește conform legislației în vigoare.

Acum că ne-am lămurit cu privire la aspectele generale ale bullyingului putem aborda
tematica din perspectiva școlii românești.
O viziune general valabilă asupra școlilor le încadrează pe acestea ca fiind un mediu în care
elevii și profesorii se simt în siguranță să își exprime identitatea, să își manifeste potențialul și să
construiască relații armonioase.
Bullying-ul este, din păcate, un fenomen extrem de prezent în rândul elevilor. Potrivit unui
raport al Organizației Mondiale a Sănătății, România ocupă locul 3 la nivel european privind
bullying-ul în școală.
Pentru a găsi soluții eficiente la întrebarea „Cum putem diminua bullyingul în școală?” trebuie
să privim cu atenție la rolurile anterior menționate și să îi determinăm pe elevii noștri prin discuții,
jocuri de rol, teme de reflecție etc. ca din adepți, suporteri activi/pasivi, spectatori și apărători pasivi
să se transforme în apărători activi, în persoane empatice , creând astfel punți de comunicare
nonviolentă și de promovare a comportamentelor antibullying.
Elevii trebuie să fie educați în raportarea situațiilor de bullying prin care trec ei sau colegii
lor. Aceste situații trebuie să fie adresate părinților, profesorilor diriginți sau personalului școlii
Personal, consider că cea mai bună soluție de eliminare a bullyingului este prevenția și medierea
imediată a situațiilor apărute. Discuțiile periodice care aduc împreună elevi, părinți, consilieri școlari
și cadre didactice, pe tema „ce ție nu-ți place altuia nu-i face” pot fi adevărate repere în rândul elevilor
pentru adoptarea unor comportamente nonviolente, conștient asumate.

Bibliografie:
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, normele metodologice de aplicare , privind violenţa psihologică
– bullying;
M.B. Rosenberg, ”Comunicarea nonviolenta. Un limbaj al vieții”, Editura Ponte, 2014
S. O Malley , ”Copii mai puternici decat bullyingul. Cum sa cresti un copil încrezător, echilibrat și
puternic”, Editura Corint, 2022

144
 CUM SĂ FACEM FAȚĂ BULLYING-ULUI
proiect educativ desfășurat în perioada aprilie – mai 2022 la Liceul Tehnologic „Stefan Hell”
– Sântana, respectiv Liceul Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn” – Arad

RAAB Melania

Activitatea finală din cadrul proiectului educativ „Cum să facem față Bullying-ului”, ce a
avut loc la Arad, la data de 30.V.2022, proiect inițiat de Asociația Maxwell România în parteneriat
cu Liceul Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn” - Arad și Liceul Tehnologic „Stefan Hell” -
Sântana, s-a desfășurat sub motto-ul celebrelor cuvinte ale lui Mahatma Gandhi despre învățătură,
violență, educație, ură, minciună, copii, adevăr, iubire, viață: „A învăța că în viață, mai ușor se
poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul și violența cu abnegația, ar trebui să fie un
element fundamental în educația oricărui copil.”
În sala de sport a Liceului Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn” - Arad s-au întrunit cei
patruzeci de elevi selectați pentru a fi vocea tinerilor și a reprezenta școala lor, ca ambasadori ai
non-violenței în societate, familie, școală și în spațiul cibernetic. Vocile lor s-au făcut auzite la
dezbaterea finală, ecoul acestora fiind transmis simbolic în cadrul unei știri difuzate pe canalul
regional TV Arad.
Elevii și-au expus părerile și argumentele cu privire la teme de bullying în fața prezidiului,
cum s-ar zice, format din managerul general al Asociației Maxwell România, Florin Băcioiu,
directorul și directorul adjunct al Liceului Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn” - Arad, prof. Adi
Apătean, respectiv prof. Mario Stoica, directorul adjunct al Liceului Tehnologic „Stefan Hell” -
Sântana, prof. dr. Ana Höniges, și nu în ultimul rând reprezentantul sponsorului HAI - Hammer
Aluminium Industries, filiala Sântana, doamna Simona Morodan, alături de formatorii Asociației
Maxwell, prof. Marinela Belean - trainer John Maxwell Leadership, Coman Răzvan - trainer
voluntar John Maxwell Leadership, prof. Melania Raab - profesor metodist și voluntar în Asociația
Maxwell.
În urma parcurgerii celor două lecții: „Ridică-te și fă o diferență! Spune STOP fenomenul
de Bullying la școală, în societate, în familie și în spațiul cibernetic!” și „Stima de sine. Imaginea
de sine. Încrederea în sine. O lecție de valoare”, lecții susținute de formatorii Asociației Maxwell
sus menționați, a avut loc preselecția în vederea stabilirii participanților la activitatea finală din
cadrul acestui proiect, respectiv dezbaterea publică a spetelor de bullying.
Echipele de la cele două școli au primit câte un caz de bullying de analizat și de argumentat,
pe nivel de clasă, elevii având oportunitatea de a-și pune în practică abilitățile de comunicare, de

145
muncă în echipă, de negociere și de leadership. Liderul de echipă a avut ocazia de a-și exersa
talentul oratoric, libertate și coerență în discurs, prezența scenică și carismă.
Câștigători au fost toți cei implicați, fiindcă au ajuns să fie citați de membrii prezidiului și
să primească aplauze la unison. Iar curajul de a vorbi în public, este de neprețuit. Ei s-au ridicat!
Ei sunt EROI! Ei fac diferența!

146
 CYBERBULLING-UL ÎN RÂNDUL COPIILOR

Profesor învățământ primar Mirela Rus

Școala Gimnazială ,,Grigore Silași” Beclean

În prezent, internetul este o cale de acces spre orice fel de informații pentru toată lumea. La
un click distanță găsești răspunsuri la întrebări, rezolvări la diferite probleme , călătorești pe întreg
mapamondul, faci parte din viața oricui dorești, legi prietenii, descoperi lumea poveștilor, asculți fel
și fel de genuri muzicale și multe altele. Copiii fac parte din rândul celor care accesează diferite
platforme și site-uri, fie în interes școlar , fie personal.
Dezvoltarea accelerată a tehnologiei, dar mai ales situația epidemiologică care a cuprins
întreaga lume au determinat o schimbare în desfășurarea activităților educaționale. Noi, cadrele
didactice, am fost provocate să căutăm, să selectăm și să creăm cele mai bune strategii didactice prin
care să putem preda, dar și evalua în condițiile învățării on-line. Astfel, ne-am adaptat stilurile de
predare-învățare-evaluare în care utilizăm și acum tehnologia ca sursă și resursă. Copiii au fost nevoiți
să se adapteze și ei, deși dețineau mult mai multe cunoștințe în acest domeniu. Activitățile educative
online le-au dat ocazia elevilor să acceseze mai multe pagini de internet și de mai multe ori. Astfel,
au primit îngăduința părinților de a petrece mai mult timp pe telefon, tabletă sau laptop. Nu puține au
fost situațiile în care copiii navigau pe internet fără a fi supravegheați de vreun adult. În acest mod,
involuntar sau nu, copiii au ajuns să descopere site-uri interzise vârstei lor, au legat prietenii cu
diferite persoane nepotrivite, au intrat în jocuri dubioase care au urmări nefaste pentru ei. Din păcate,
mulți copii au ajuns victime ale cyberbulling-ului iar urmările acestuia lasă răni adânci în dezvoltarea
lor psiho-emoțională.
Cyberbullying-ul este o acțiune intenționată de folosire de informații de către o persoană sau
un grup, pentru a hărțui/amenința/intimida unul sau mai mulți indivizi în mediul online sau folosind
mijloace tehnologice. Atacul poate varia ca formă (“body shaming”, “hate speech”, “sabotaj
profesional” făcând apel la aspectul sexual și integritatea individului, amenințări legate de violența
sexuală și “cyberstalking”), însă scopul principal fiind acela de a sublinia un dezechilibru de putere
între agresor și victimă. Copiii sunt ușor influențabili și cad ușor în plasa agresorilor. Fericiți sunt
acei copii care sunt descoperiți la timp și primesc ajutor pentru a trece peste aceste traume.
Agresivitatea și violența de orice natură au efecte negative asupra dezvoltării psiho-
comportamentală a copiilor. Aceștia, o dată ajunși în postura de victime, prezintă unele caracteristici:
- refuzul de a mai merge la școală
- stare generală de nervozitate

147
 - stare apatică , lipsa comunicării
- pot apărea diferite urme de violență pe care ei înșiși și le provoacă
- consumul de substanțe interzise sau otrăvitoare
- agresiune fizică sau verbală față de cei din jur
- apariţia atacurilor de panică, a reacţiilor somatice, a depresiei şi chiar a tentativelor
de suicid
- degradarea stării de sănătate fizică, etc.
Imediat ce se constată că un copil este o victimă, trebuie acționat pentru a-l ajuta să depășească
situația. Dar, întotdeauna este mai ușor să previi decât să rezolvi o astfel de problemă. În acest sens,
copiilor trebuie să li se explice clar ce este fenomenul de bullying și cyberbullying, dar și cauzele și
efectele care apar. Odată ce știu ce este hărțuirea, copiii vor putea să o identifice mai ușor, indiferent
dacă li se întâmplă lor sau altcuiva. Cu cât se discută mai des și mai deschis despre aceste pericole ,
cu atât copilul va avea curajul să mărturisească atunci când se simte în pericol. Trebuie avut în vedere
că un copil poate să fi victimă, agresor sau doar un complice/martor. Chiar dacă copiii nu sunt victime
ale bullying-ului, ei pot preveni bullying-ul prin faptul că sunt incluzivi, respectuoși și amabili cu
colegii lor. Dacă sunt martori la acte de hărțuire, ei pot lua apărarea victimei, pot oferi sprijin și/sau
pot pune la îndoială comportamentele de hărțuire.
Copiii imită adulții la orice vârstă. De aceea este necesar ca adulții să fie un model pozitiv
pentru ei atât în viața de zi cu zi cât și în ceea ce privește comportamentul din mediul online. Adulții
trebuie să petreacă mult timp cu copiii, să exploreze împreună internetul, să le explice pericolele la
care sunt expuși, să verifice platformele accesate. Prin aceste comportamente, le câștigi încrederea și
îi ajuți să-și dezvolte stima de sine. Copiii trebuie să simtă că pot veni în siguranță și să discute despre
ceea ce li se întâmplă în mediul virtual.
Indiferent de tipul de bullying, adulții trebuie să acționeze. Copiii, fie ei agresori, victime sau
doar martori, nu pot conștientiza la vârste fragede, impactul pe care acest fenomenul îl poate avea.
Este esențial să fim atenți la orice semnal de alarmă, să investigăm și să acționăm spre gestionarea și
diminuarea bullying-ului.

148
 CYBERBULLYING – O REALITATE

Profesor Consilier Viorica Mirea,

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Dolj, Craiova

Cyberbullying-ul se poate întâmpla oriunde cu o conexiune la internet. În timp ce hărțuirea

tradițională, în persoană, este încă mai frecventă, datele de la Centrul de Cercetare privind
cyberbullying-ul sugerează că aproximativ 1 din 4 adolescenți a suferit hărțuiri cibernetice și
aproximativ 1 din 6 a fost un făptuitor. Aproximativ 1 din 5 adolescenți, sau copii cu vârsta cuprinsă
între 9 și 12 ani, a fost implicat în Cyberbullying. Pe măsură ce tehnologia avansează, la fel se
întâmplă și cu oportunitățile de a intra în legătură cu oamenii, dar accesul neîngrădit la alții nu este
întotdeauna un lucru bun, în special pentru tineri.
Cercetările au asociat timpul mult petrecut pe ecran cu o bunăstare psihologică mai scăzută,
inclusiv rate mai mari de anxietate și depresie. Riscul de vătămare este mai mare atunci când copiii
și adolescenții sunt victimizați de cyberbullying.
Ce este cyberbullying? Cyberbullying apare atunci când cineva folosește tehnologia pentru a
înjosi, a provoca rău sau a provoca durere altei persoane. Este „rău intenționat și repetat cauzat prin
utilizarea computerelor, telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice”. Făptuitorii agresează
victimele în orice cadru online, inclusiv în rețelele de socializare, jocuri video sau pe computer,
forumuri de discuții sau mesaje text pe dispozitive mobile. Bullying-ul virtual poate afecta pe oricine,
indiferent de vârstă. Cu toate acestea, termenul „hărțuire cibernetică” se referă de obicei la hărțuirea
online în rândul copiilor și adolescenților. Poate implica nume, amenințări, partajarea de fotografii
private sau jenante sau excluderea altora. Un bătăuș poate hărțui o altă persoană online sau mai mulți
bătăuși se pot grupa cu un individ. Cyberbullying apare mai frecvent în rândul copiilor sau
adolescenților care se cunosc de la școală sau din alte medii sociale.
Cercetările sugerează că bullying-ul are loc adesea atât la școală, cât și online. Hărțuirea
online între adulți poate implica termeni diferiți, în funcție de relație și context. De exemplu, violența
în întâlniri, hărțuirea sexuală, hărțuirea la locul de muncă și escrocheria - mai frecvente în rândul
adulților - se pot întâmpla toate pe internet.
Cum poate afecta cyberbullying sănătatea mintală a mea sau a copiilor? Orice formă de
agresiune poate afecta negativ bunăstarea victimei, atât în momentul în care are loc agresiunea, cât și
în viitor. Cercetările psihologice sugerează că a fi victimizat de un agresor cibernetic crește stresul și
poate duce la simptome de anxietate și depresie. Unele studii arată că anxietatea și depresia cresc
probabilitatea ca adolescenții să devină victime ale agresiunii cibernetice. Cyberbullying poate
provoca, de asemenea, prejudicii educaționale, afectând prezența sau performanța academică a unui
149
elev, mai ales atunci când bullying-ul are loc atât online, cât și în școală sau când un elev trebuie să
se confrunte cu agresorul online la clasă. Copiii și adolescenții se pot baza pe mecanisme de adaptare
negative, cum ar fi consumul de substanțe, pentru a face față stresului din cauza hărțuirii cibernetice.
În cazuri extreme, copiii și adolescenții se pot lupta cu auto-vătămarea sau cu ideile suicidare.
Cum pot părinții să vorbească cu copiii lor despre cyberbullying? Părinții joacă un rol crucial
în prevenirea hărțuirii cibernetice și a daunelor asociate. Fiți conștienți de ceea ce fac copiii
dumneavoastră online, indiferent dacă verificați dispozitivul copilului dumneavoastră, vorbiți cu el
despre comportamentele lor online sau instalați un program de monitorizare. Stabiliți reguli despre
cine poate să se împrietenească sau să interacționeze copilul dumneavoastră pe platformele de
socializare. De exemplu, spuneți-i copilului dumneavoastră dacă nu ar invita pe cineva acasă, atunci
nu ar trebui să-i dea acces la conturile de social media. Părinții ar trebui, de asemenea, să se
familiarizeze cu semnele de hărțuire cibernetică, cum ar fi utilizarea crescută a dispozitivului, furia
sau anxietatea după utilizarea unui dispozitiv sau ascunderea dispozitivelor atunci când alții sunt în
apropiere.
Comunicarea regulată despre Cyberbullying este o componentă importantă în prevenirea ca
acesta să afecteze bunăstarea copilului dumneavoastră. Psihologii recomandă să discutați cu copiii
despre cum să fie în siguranță online înainte de a avea acces personal la internet. Familiarizați-vă
copilul cu conceptul de cyberbullying de îndată ce îl poate înțelege. Elaborați un plan de joc pentru a
rezolva problema dacă aceasta apare. Cultivarea unui dialog deschis despre Cyberbullying poate
asigura că copiii pot identifica experiența și pot spune unui adult, înainte ca aceasta să escaladeze
într-o situație mai dăunătoare. De asemenea, este important să-i învățați pe copii ce să facă dacă
altcineva este victimizat. De exemplu, încurajați-vă copilul să spună unui profesor sau unui părinte
dacă cineva pe care îl cunoaște se confruntă cu Cyberbullying. Țineți minte că copiii pot ezita să se
dezvăluie despre Cyberbullying, deoarece le este teamă că nu vor pierde accesul la dispozitivele lor.
Încurajează-ți copilul să fie deschis cu tine, amintindu-i că nu va avea probleme pentru că vorbește
cu tine despre Cyberbullying. Explicați clar scopul dvs. este să le permiteți să comunice online cu
prietenii lor în siguranță.
Cum pot raporta cyberbullying? Modul în care gestionați Cyberbullying depinde de câțiva
factori, cum ar fi tipul de hărțuire și vârsta copilului dumneavoastră. Puteți alege să interveni ajutând
un copil mai mic să rezolve problema, în timp ce adolescenții pot prefera să se ocupe de hărțuirea pe
cont propriu, cu sprijinul unui îngrijitor. În general, este o practică bună să realizați capturi de ecran
ale incidentelor de hărțuire cibernetică ca o înregistrare, dar să nu răspundeți la mesajele agresorilor.
Luați în considerare blocarea agresiunilor cibernetice pentru a preveni hărțuirea viitoare. Părinții ar
trebui să contacteze direct aplicația sau site-ul web despre eliminarea postărilor legate de hărțuire,
mai ales dacă dezvăluie informații private sau jenante. Unele site-uri de rețele sociale suspendă
150
conturile infractorilor. Dacă hărțuirea are loc și la școală sau pe un dispozitiv deținut de școală, sau
dacă hărțuirea afectează performanța școlară a unui copil, poate fi adecvat să discutați cu profesorul
sau personalul școlii al copilului dumneavoastră.
Care sunt ramificațiile legale ale hărțuirii cibernetice? În unele cazuri, părinții ar trebui să
raporteze agresiunea cibernetică organelor de drept. Dacă cyberbullying include amenințări la adresa
siguranței fizice a cuiva, luați în considerare să contactați departamentul local de poliție. Orice
comportament ilegal, cum ar fi șantajarea cuiva pentru a trimite bani, crime motivate de ură, urmărirea
sau postarea de fotografii sexuale cu un minor, pot avea repercusiuni legale. Dacă nu sunteți sigur
despre ce este legal și ce nu, verificați legile și aplicarea lor.
Sunt marile companii de tehnologie responsabile pentru promovarea spațiilor digitale
pozitive? Într-o lume ideală, companiile de tehnologie ar acorda prioritate creării de medii online mai
sigure pentru tineri. Unele companii lucrează deja în acest sens, inclusiv în parteneriat cu psihologi
pentru a înțelege mai bine modul în care produsele lor îi afectează pe copii și cum să îi mențină în
siguranță. Dar depășirea nu este întotdeauna profitabilă pentru companiile de tehnologie.
Deocamdată, depinde de indivizi, familii și comunități să protejeze interesul online al copiilor și
adolescenților.
Ce arată cercetarea despre rolul psihologiei în reducerea acestei probleme? Multe studii arată
că măsurile preventive pot reduce drastic săvârșirea și victimizarea hărțuirii cibernetice. Părinții și
îngrijitorii, școlile și companiile de tehnologie joacă un rol în educarea copiilor despre alfabetizarea
media și sănătatea mintală. Psihologii – datorită experienței lor în dezvoltarea copiilor și
adolescenților, comunicare, relații și sănătate mintală – pot, de asemenea, să aducă contribuții
importante în prevenirea hărțuirii cibernetice. Deoarece victimizarea cibernetică coincide cu
anxietatea și depresia, cercetările sugerează că medicii și educatorii din domeniul sănătății mintale ar
trebui să ia în considerare intervenții care să abordeze atât experiențele online ale adolescenților, cât
și să le susțină bunăstarea mentală, socială și emoțională. Psihologii pot ajuta, de asemenea, părinții
să vorbească copiilor lor despre cyberbullying, împreună cu sprijinirea familiilor afectate de acesta.

151
 DE LA BULLYING ȘI URĂ ONLINE, LA „NO HATE”!

Profesor pentru învățământ primar Adina Marcu,

Școala Gimnazială ,,Grigore Silași” Beclean

Fără îndoială, internetul ne-a adus toate oportunitățile de comunicare și participare

democratică! Avem atât de multe oportunități de a ne exprima opiniile! Aceste elemente pozitive,
totuși, par să meargă mână în mână cu fenomene problematice precum problema tot mai mare a
mesajelor de ură online.
Dacă ar fi să dăm o definiție despre ura online, care ar fi aceea?
Cu siguranță, nu este ușor să definești toate tipurile de comportament online rău și cu siguranță
va exista o suprapunere între hărțuirea online și ura online. Bullying-ul este rănirea repetitivă,
intenționată, a unei persoane sau a unui grup, de către o altă persoană sau grup, în care relația implică
un dezechilibru de putere.
Ura online este:
• orice formă de exprimare, inclusiv mesaje text, imagini, muzică, videoclipuri, jocuri sau alte
simboluri și semne;
• diseminare prin orice formă posibilă de media digitală, inclusiv site-uri web, forumuri,
bloguri, e-mail, platforme de social media sau alte canale de comunicare online;
• vizarea unui individ sau a unui grup de persoane pe baza caracteristicilor protejate, cum ar fi
rasa sau originea etnică, genul sau identitatea de gen, orientarea sexuală, afilierea religioasă
sau dizabilitățile;
Toate acestea, cu intenția de a incita, răspândi sau promova ura sau alte forme de discriminare,
sau atunci când mesajul poate fi înțeles în mod rezonabil ca fiind de natură să producă acest efect.
Într-o formă simplificată: „Orice conținut online care vizează pe cineva pe baza caracteristicilor
protejate cu intenția sau efectul probabil de a incita, răspândi sau promova ură sau alte forme de
discriminare.”
Dar libertatea de exprimare? Nu este inerent democrației ca fiecare să aibă dreptul să spună
ceea ce crede, chiar dacă acest punct de vedere exprimă ura împotriva anumitor grupuri din societate?
Sau există o limită a libertății de exprimare?
În Grecia antică, libertatea de exprimare era un drept fundamental al cetățenilor liberi. În
istoria noastră mai recentă, libertatea de exprimare și de opinie a devenit un drept fundamental al
omului în 1948, deoarece a fost integrată în articolul 19 din „Declarația privind drepturile omului a
Națiunilor Unite”. Cu alte cuvinte, libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele

152
esențiale ale societăților democratice dar care, în același timp, vine cu unele restricții. Toate țările
democratice au legi în care ura și incitarea la discriminare, ostilitate sau violență sunt interzise și
aspru pedepsite.
Societățile democratice încearcă să găsească un echilibru între dreptul de a te exprima și
dreptul de a nu fi discriminat. Cred că tinerii sunt cei mai expuși acestor ,,riscuri”. Ei încearcă să-și
modeleze identitatea socială. În epoca rețelelor sociale, acestea sunt instrumente importante în acest
sens. Interacțiunea prin intermediul rețelelor sociale, recunoașterea de la egal la egal, sentimentul de
apartenență la un grup, îi face mai entuziaști atunci când folosesc internetul.
Identificarea caracteristicilor comune ale făptuitorilor ca factori de risc pentru propagarea
discursului instigator la ură este un aspect important al strategiilor de prevenire. S-a constatat că
sentimentele despre sine sunt corelate cu sentimentele rasiale: dacă cineva se simte amenințat, atunci
este mai probabil să judece o persoană dintr-o minoritate etnică mai aspru. Dimpotrivă, dacă cineva
se simte în siguranță și afirmat cu sine, sentimentele de discriminare se diminuează (Fein și Spenser,
1997, Shapiro et al., 2010). Datorită caracteristicilor speciale ale discursului instigator la ură online,
oamenii singuri sau pur și simplu curioși pot deveni atrași de el.
Crearea și promovarea discursului instigator la ură online este adesea probabil să evoce emoții
puternice în toți cei implicați: creatorul sau promotorul, grupul țintă sau individul vizat și publicul
mai larg care intră în contact cu acest conținut. Recunoașterea emoțiilor oferă oportunitatea
dezvoltării strategiilor de reglare a acestora, ceea ce poate duce la un management mai pozitiv al
incidentelor de discurs instigator la ură. Totuși, nu există doar alb și negru!
Este important ca tinerii să reflecteze asupra propriilor emoții pentru a înțelege emoțiile
celorlalți iar copiii mici trebuie să înțeleagă că totul se rezumă la o scară de emoții, de la intense și
plăcute, la cele opuse. Multe s-ar putea scrie și multe opinii sunt pe acest subiect!
Cum ne putem feri de emoții negative în mediul online? Iată câteva reacții posibile la mesajele
online:
• IGNORE: nu face nimic
• BLOCARE: blocați autorul (dacă platforma vă permite). Rezultatul este că nu veți vedea
mesajele viitoare ale aceluiași autor.
• REPORT: trimiteți un mesaj organizatorilor platformei/site-ului pentru a-i anunța despre
mesajul de ură.
• CONTATOR: dați o reacție directă autorului mesajului de ură.
Dar echilibrul interior, cred ca e ,,îngerul nostru păzitor”...

153
 DIASPORA ÎNTRE DOUĂ VALIZE: IDENTITATE MULTIPLĂ

Daria Pirvu, RomBel – Communauté roumaine en Belgique, Bruxelles

Carmen Solomie, RomBel – Communauté roumaine en Belgique, Bruxelles

"Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge.

Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina"
Nicolae Titulescu

Au trecut 15 ani de la conferinţa europeană la nivel înalt „Împreună pentru sănătate mintală
şi bunăstare”, organizată la Bruxelles în 13 iunie 2008, ocazie cu care s-a reafirmat şi recunoscut:
"(...) importanţa şi valoarea sănătăţii mintale şi a bunăstării pentru Uniunea Europeană, Statele
Membre, factorii interesați şi cetăţeni."
Şi totuşi, deşi identificați şi arătați cu degetul, parte din factorii declanșatori care agravează
problemele de sănătate mintală în societatea noastră - hărțuirea, abuzul, negativismul și anxietatea
din viața de zi cu zi, exprimate exponențial pe rețelele sociale, violența bazată pe gen, feminicidul,
abuzul de substanțe, stigmatizarea persoanelor şi problemelor etc., continuă și trebuie să vorbim mai
mult despre toate acestea și să ajungem împreună la sursa problemelor.
Suma experiențelor noastre anterioare devine model de conduită, şi totuşi, barierele sunt
doborâte sub efectul psihologiei de masă şi a anonimatului şi viollenței gratuite din mediul virtual,
ajungând să însumeze sănătății fiziologice riscurile sănătății mintale, astăzi dedublată de riscurile
sănātații mintale în mediul digital.

Îngrijorările privind hărțuirea școlară au atins un ritm exponențial odată cu intrarea în joc a
unei dimensiuni contemporane alături de cei trei factori care participă la formarea personalității; iată
că alături de ereditate, mediu și educație, accesul la internet vine să bulverseze relațiile sociale
strecurandu-se nu doar în curtea de recreație sau la ore, ci dând buzna de-a dreptul în cele mai intime
cotloane ale unor tineri în plină formare!
Realitățile sociale și economice ale ultimilor treizeci de ani au făcut ca o parte însemnată din
copiii României să ajungă peregrini între două sau mai multe sisteme culturale, educaționale,
lingvistice și societale, ceea ce ne-a determinat pe noi, Asociația ROMBEL - Comunitatea Românilor
din Belgia să răspundem proactiv la invitația de a participa la Simpozionul European „Bullying și
cyberbullying. Împreună pentru un mediu școlar sigur”.

154
Din anul 2002 RomBel a devenit cea mai largă comunitate virtuală a românilor din Belgia, scopul
fiind informarea şi liberul schimb de opinii dintre aceştia – o platformă alternativă de comunicare,
care s-a dezvoltat progresiv şi a trecut în mod natural din spaţiul virtual înspre viaţă reală, în anul
2014, când a devenit asociaţie non-profit.
Solicitările primite din partea membrilor noștri de a-i îndruma, de a-i ghida spre soluționarea
diferitelor probleme ne-au plonjat în intimitatea familiilor care, aflate într-un proces de adaptare la o
nouă țară, rămâneau deseori descumpăniți în față unui sistem împărțit în trei limbi oficiale. O parte
din acestea priveau școlarizările elevilor în cele două sisteme distincte de învățământ, flamand și
valon, care răspundeau diferit în fața nevoilor familiilor confruntate atât cu integrarea școlară, cât și
cu hărțuirea școlară și cea din mediul on-line. Pe de altă parte, într-o cu totul altă categorie se încadrau
părinții veniți la muncă în Belgia, în urmă cărora au rămas copii lăsați în grijă bunicilor și-n voia
sorții. DRAMA copiilor rămași în urmă, acest segment al populației, care va intră în rândul viitoarei
populații active; copii complet acaparați de trauma familială, în România internetului de mare viteză
și abandonați între două ecrane care asigurau singura legătură cu părinții, ne-a determinat ca în luna
noiembrie 2017 sa luăm decizia de a participa, alături de parteneri, la o dezbatere în Parlamentul
European din Bruxelles, pentru a atrage atenția asupra semnalelor care vin din partea românilor ce
fac parte din diaspora româneasca în Uniunea Europeană - între care cauzele si efectele abandonului
școlar, riscul ridicat de sinucidere, hărțuirea și excluderea. O a treia categorie de risc pentru
comunitatea noastră o prezintă anumiți copii din familiile reîntoarse, care nu se integrează în sistemul
de învățământ din România și care suferă de excludere nu doar din partea colegilor, ci și din partea
corpului didactic.
O altă perspectivă o prezintă școlile românești finanțate în străinătate prin Departamentul de
Politici pentru Românii de Pretutindeni, în cadrul cărora se întâlnesc copii din toate regiunile și care
practică diferite limbi acasă, nu doar limba română. Acest cadru stabil permite închegarea de relații
între părinți și voluntari, deseori schimburi de adrese și idei. RomBel susține activitatea Școlii
românești EuropaNova din Bruxelles încă de la înființarea acesteia.
Principiul "pay it forward" ne-a sudat și mai strâns, între membri și voluntari, iar în anul
2020 am fost desemnați câștigătorii Premiului European Citizen Action Service - ECAS HOME
/Hosts Open for Mobile Europeans Awards 2020 la categoria „Practici care vizează îmbunătățirea
incluziunii sociale și culturale a cetățenilor mobili din UE” .
Toate aceste experiențe ne-au determinat să căutăm consiliere și să solicităm parteneriate cu
instituțiile Statului belgian, devenind actori de teren și înconjurând-ne de profesioniști din rândul
comunității românești și a țării gazdă, care au acceptat să se implice voluntar alături de noi.
DIALOGURILE ROMBEL ne-au ajutat să introducem educația non formală în abordarea subiectelor
155
dezbătute și să ne repoziționăm prin decriptarea mesajelor primite, să regândim strategia internă
pentru a putea răspunde proactiv provocărilor. O mare parte din membri voluntari au o formare
profesională în educație, iar colaborarea cu specialiști din domeniul sănătății mintale, cadre medicale,
psihologi, psihoterapeuți, logopezi, instructori sportivi, animatori în centre de tineret ne asigura o
abordare transversală, pentru a putea corobora diferite rezultate cu oferta - mult prea modestă față de
cererile înregistrate - a Statului belgian pe acest segment de interes. Dialogurile noastre online si
offline au adus împreună diferiți actori de teren, care au venit și cu expertiză, și cu experiență în
domeniu, prezentând și oferind consiliere GRATUITĂ celor aflați într-un moment critic al vieții lor.
Am ajuns la concluzia că ideea de benevolat, de voluntariat începe să câștige teren și în România,
experiențele românilor expatriați sau a celor care se întorc dintr-o experiență de schimb din străinătate
se adună pas cu pas, cum exprima însuși Spiru Haret:
"Învățământul, că să fie desăvârșit, trebuie să se îngrijească nu numai a cultivă spiritul, înavuțindu-l
cu cunoştinţe multe, dar a cultivă şi inima, a formă caracterul, a face, în fine, ceea ce se numeşte
educaţiunea tinerimei.”

Părinții români activi profesional au aflat în Belgia un sistem şcolar unde copilul poate petrece mai
mult de trei-sferturi din zi în compania unor persoane externe familiei, putând fi preluat între
orele 7:00 – 18:00 în sistemul de garda al scolilor, fie în mediul urban, fie în mediul rural.
Activitățiile extraşcolare propuse de cluburile sportive, muzicale sau culturale impun o 'carta a
bunelor maniere' ceea ce oferă o abordare similară a principiilor de respect, uneori chiar printr-
o strategie de « zero violenţă » la care trebuie să adere atât copiii, cât si părinții la depunerea dosarului
de înscriere ! Platforma educativă, Enseignons.be se adresează atât cadrelor didactice, cât și
părinților; un comitet al părinților activ în majoritatea școlilor în organizează conferințe tematice, cu
invitați de talia lui Bruno Humbeek sau a lui Boris Cyrulnik, dar și a Poliției locale, a autorităților
locale care conlucrează în simbioză! O responsabilitate descentralizată și concentrată pe
intersecționalitate, sprijinită prin partenariate privat-publice și multă muncă voluntară la nivel școlar
și extrașcolar.

Din nefericire, niciunde copiii nu pot fi feriți de incidente neplăcute, iar ei sunt oglinda
familiei și a mediului lor înconjurător, un adevărat "burete" care absoarbe toate experiențele, devenind
uneori fie victimă fie călăi în anumite ipostaze! Astfel, prevenirea hărțuirii școlare a devenit o
prioritate națională în Belgia și Federația Valonia-Bruxelles a înțeles că nu poate face față
neacompaniată de profesioniștii din domeniu în demararea proiectului pilot care invită școlile și
operatorii recunoscuți să aplice pentru integrarea primului val al noii politici structurale și să se

156
angajeze în programul-cadru de la începutul anului școlar 2023-2024, pentru a le permite să acționeze
concret în prevenirea hărțuirii și în îmbunătățirea climatului școlar .

Și echipa RomBel participă între 2023-2025 la programul Erasmus KA2 privind "Combaterea
violenței împotriva genului" din cadrul apelului de "Partenariate pentru cooperare și schimburi de
practici" alături de trei parteneri internaționali din Romania, Turcia şi Grecia , prin care voluntarii
sunt formați pe parcursul acesta în a detecta, a preveni și a combate violență în diferite medii, cei mai
importanți ambasadori ai noștri în proiect sunt chiar elevii și studenți proveniți din familii de români
sau familii mixte, care se angajează să insereze un grup de dezbatere în școlile lor, pentru a facilita
comunicarea, toleranța și reziliența într-un spatiu securitar și a lansa un colac de salvare celor care se
simt neascultați si abandonați !
Ne informăm și ne formăm permanent; activitatea echipei de moderatori este în întregime
voluntară, iar solicitările acoperă varii domenii, de la viața de zi cu zi în Belgia, găsirea unui loc de
muncă - RomBel JobsDay, curricula școlară, informații consulare, până la informații juridico-fiscale
- domenii care au fost abordate sistemic în cele două ediții ale Ghidului Românului ce se stabilește în
Belgia!
Co-organizăm în 24 septembrie la Bruxelles cea de-a treia ediție a celui mai mare târg dedicat
antreprenorilor români din diaspora: “Românii lucrează împreună”. Edițiile trecute au adunat cel
puțin 5.000 de vizitatori și 130 de expozanți dintr-o gamă largă de domenii - medicină, avocatură,
contabilitate, construcții, horeca, recrutare și nu numai - tot atâtea posibilități de networking și de
conștientizare a subiectelor ce ne frământă în comunitate. Suntem convinși că trebuie să aducem
subiectul hărțuirii școlare în atenția tuturor și vom dezbate pe această tema în cadrul Dialogurilor
RomBel, profitând de prezența comunității, a autorităților locale, federale și ale Misiunii diplomatice
românești în Belgia. Reușim împreună!
Facem parte din Federația Europeans throughout the world /ETTW, unde susținem prezența
asociației RomBel cu un mandat în boardul Euromonde (2020-2024). Această federație de asociații
urmărește îmbunătățirea asistenței pentru expatriații europeni, în special în ceea ce privește protecția
consulară, recunoașterea diplomelor, securitatea socială, pensiile și formarea în limba maternă. Am
răspuns de asemenea invitației de a ne alătura consiliului consultativ al proiectului european AMIF
AccessIN (2022-2025), condus de CEDEM / Universitatea Liège, care propune o serie de activități
care vizează identificarea și reducerea barierelor în accesul la servicii care acoperă cinci domenii de
politică de bază: asistență medicală, locuințe, educație, angajare și asistență socială.
Strângem rândurile și suntem solidari, suma experiențelor noastre ne face mai puternici în față
adversitatii și perseverăm cu tenacitate, implicându-ne proactiv unde este nevoie!

157
 Am fi bucuroși să putem schimba opinii, metode de lucru sau la rândul nostru să povestim
despre cum găsim persoanele resursă și cum le convingem să ni se alăture! Așteptăm să ne scrieți pe
adresa: contact.rombel@gmail.com .

158
 DINCOLO DE BULLYING. DESPRE EMOȚIILE DIN CULISE

Prof. Dragotă Teodora-Emanuela

Școala Gimnazială Nr. 117, Sector 6, București

Copiii au multe frici, iar înțelegerea lor poate duce la o viață armonioasă, atât în plan personal,
cât și în planul societății din care facem parte. Acest lucru devine din ce în ce mai greu de realizat,
din cauza mediului școlar solicitant, a permanentei crize de timp, a fenomenului de violență școlară
sau chiar a cyberbullyingului.
Fricile copiilor sunt deseori îngropate în colțuri îndepărtate ale minții, fie pentru că nu reușesc
să și le exprime, fie pentru că nu sunt acceptate de către adulți și uneori nici chiar de prieteni. Acestea
vor deveni fricile adulților de mai târziu și se pot transforma în fobii, în anxietate sau în simptom
post-traumatic.
Atunci când nu se simte în siguranță în lumea lui, în școala în care învață sau în mediul online,
copilul își va crea convingerea că lumea în care trăiește este un loc periculos, în care nu te poți bucura,
va dezvolta o stare permanentă de alertă, va pregăti mereu o defensivă, chiar și atunci când nu există
pericole reale.
Temerile legate de școală au diferite cauze: de la frica de examene, de note, de pedeapsă, la
reacția părinților sau a profesorilor, de la frica de eșec, de a nu se face de râs sau de respingere din
partea colegilor, care adesea pun etichete, până la abuzul fizic sau emoțional. Spiritul competitiv,
tendința spre perfecționism și stresul din mediul școlar au contribuit în ultimele decenii la creșterea
anxietății în rândul copiilor de toate vârstele, afirmă Oana Șerbu, psihoterapeut, specialist în
psihoterapie integrativă.
Atunci când percepe un pericol, copilul va manifesta una dintre cele trei reacții ale sistemului
de supraviețuire, resimțite atât la nivel emoțional, cât și fizic: reacția de a lupta, de a fugi sau de a
îngheța. Reacția de îngheț lasă urme traumatice la nivel psihic, deoarece sistemul nervos nu reușește
să descarce tensiunea acumulată în urma șocului. În astfel de cazuri, se impune intervenția unui adult,
iar pentru descărcarea încărcăturii traumatice din sistemul nervos în vederea depășirii evenimentului,
este nevoie de intervenție psihoterapeutică.
Pentru a ajunge la factorii care generează frica la elevi, proiectul Cum arată frica ta? derulat
în timpul orelor de dirigenție, poate duce la identificarea propriilor frici, transpunerea lor în cuvinte
și desene, adoptarea unor tehnici de ameliorare a stărilor emoționale, în vederea combaterii
fenomenului de bullying.
• Etapa de documentare, Aceasta cuprinde:

159
 o Constituirea grupului de elevi participanţi la proiect;
o Stabilirea surselor de documentare;
o Fixarea termenului de realizare a proiectului.
• Etapa de lucru, care cuprinde activităţile desfăşurate:
o Delimitări conceptuale: frică-anxietate-fobie-panică;
o Manifestarea acestor emoții; cauze;
o Recunoașterea și acceptarea emoțiilor; recomandări;
o Abordarea creativă a temei: desene, eseuri.
• Etapa de evaluare:
o Prezentarea lucrărilor realizate;
o Expunerea pe un panou al clasei.
Activitățile realizate i-au ajutat pe copii să înțeleagă că:
o Frica este o emoție normală, ca răspuns intens în fața unei amenințări reale, imediate;
este o emoție specifică primejdiei, pericolului;
o Frica este naturală, automată, necesară pentru supraviețuire;
o În frică, predominante sunt manifestările fizice: puls, respirație, transpirație;
o Ne pregătește pentru acțiune: fugă, luptă, încremenire.
o Anxietatea este răspunsul la o amenințare din interiorul nostru sau din exterior, nu
neapărat reală. Este direct legată de anticiparea fricii sau disconfortul emoțional;
o În anxietate predomină manifestările de natură psihologică: îngrijorare, gânduri, temeri.
o Panica este un episod de frică intensă, neașteptată, cu debut brusc și manifestări fizice,
dar și cognitive.
o Fobia este teama persistentă de obiecte și de situații specifice: animale, insecte, injecții,
mediul înconjurător etc.
Cauze:
- Moștenirea genetică, temperamentul;
- Relația de atașament- atașamentul insecurizant;
- Stilul parental;
- Experiențe neplăcute sau traume.
Este important:
o Să conștientizăm propriile frici și anxietăți;
o Să stabilim legături emoționale cu cei din jur, bazate pe siguranță, încredere și fericire;
o Să arătăm empatie celor din jur: a fi în mintea și în pielea semenilor noștri;
o Să obținem feedbackul pozitiv, ori de câte ori facem față unei situații dificile;
o Să ne implicăm în activități plăcute, relaxante, care sunt surse de emoții pozitive;
160
o Să încurajăm autonomia celorlalți;
o Să utilizăm jocurile, povestirile și umorul în situații tensionate;
o Să știm că fricile se modifică pe parcursul dezvoltării noastre, trecându-se de la pericolele
fizice, la cele legate de aspecte imateriale, mai puțin concrete.
Latura pozitivă a fricii/anxietății:
- Supraviețuirea și protecția în fața pericolelor ;
- Succesul în activități;
- Conștiința de sine;
- Comportamentul corect față de ceilalți.
Latura negativă a fricii/anxietății:
- Supraîncărcarea;
- Evitarea constantă, renunțarea, insuccesul (școlar);
- Evitarea noului;
- Tipare comportamentale: timidul, indecisul, perfecționistul, agresivul;
- Afectarea sănătății fizice/psihice; stresul.

161
162
Bibliografie:
- Grigore Diana, Șerbu Oana, Frica nu are păr , Ed. Unarte, Buzău, 2021;
- Verza E. și Verza F., Psihologia copilului, Editura Trei, București, 2017;
- Prof. Steve Peters, Cimpanzeul meu ascuns, Ed. Publica youngster, 2021;
- Christophe André& Muzo, Îmi depășesc anxietatea și frica, Editura Trei, București,
2021;
- Oaklander V., Ferestre către copiii noștri, Ed. Herald, București.

163
 DIRIGENȚIA SUB LUPĂ

prof. Dennisa Buda

Școala Gimnazială Nr.5 Brașov, Brașov

Bullying-ul în școală reprezintă o problemă cu care se confruntă majoritatea profesorilor,

îndeosebi profesorii diriginți de la clase, întrucât aceștia sunt principalul liant dintre elevi și părinți.
Profesorii diriginți sunt cei care trebuie să așeze cap-la-cap informațiile culese despre mediul familial
al elevilor clasei și cei care fac corelări între comportamentul elevilor la școală și situația lor de acasă.
Profesorii diriginți sunt deseori puși în situația în care trebuie să manifeste cu prisosință tact
pedagogic și social în consilierea părinților și a elevilor, înainte de a oferi o invitație acestora către
specialistul în acest domeniu, consilierul școlar. Tot aceștia sunt cei care explică consilierului școlar
situațiile întâmpinate în anumite cazuri, pentru a-l pune în temă cu subiectul întâlnirii și tot acesta
decide asupra aplicării sancțiunilor aferente regulamentului în cazuri de bullying.
Atitudinea profesorului diriginte oscilează în mod natural între empatie și fermitate în
aplicarea sancțiunilor atunci când situația impune. Empatia presupune înțelegerea motivației elevului
care persecută un altul și înțelegerea emoțiilor pe care comportamentul acestuia le generează în
celălalt. Tactul profesorului diriginte constă în a discuta rând pe rând, separat, atât cu persecutorul,
cât și cu victima și să aducă acestora claritate în înțelegerea propriilor emoții și comportamente, dar
și ghidare în alegerea unor comportamente diferite, cu implicații benefice pentru ambele părți.
Dirigintele notează conștiincios în fișele psihopedagogice ale elevilor observațiile situației întâlnite
și lasă cazul deschis pentru a urmări eventualul progres. Tot el este însărcinat în a găsi modalitatea
optimă de transmitere și propunere părinților acestora să se implice punctual și cu responsabilitate în
urmărirea și ajustarea comportamentului copiilor, fie că se găsesc în partea de victimă, ori de
persecutor.
Dirigintele are puterea de a influența prin propria sa atitudine și viziune o clasă întreagă de
elevi. În scopul formării acestora ca indivizi responsabili, dirigintele trebuie constant să se raporteze
la respectarea propriului set de valori personale și a regulilor conduitei etice. Astfel că, acesta oferă
copiilor învățătură prin exemplul său, dar și pretinde bune-practici de la elevii săi, de asemenea. Cu
un spirit tânăr și cu răbdarea unui om bătrân, dirigintele își instruiește elevii în scopul colaborării între
aceștia, contribuie la formarea unui grup omogen al membrilor clasei, recunoaște meritele tuturor și
acordă felicitări celor cu rezultatele cele mai bune la învățătură într-un mod echilibrat, care să pună
sub aspect sănătos ideea de competiție, de auto-depășire.

164
 Tot dirigintele, cu un tact personal categoric, trebuie să se găsească în punctul optim de a nu
intra în rolul de salvator în triunghiul dramei generat de situațiile de bullying, ci în rolul de observator.
Știm că persecutorul își alege victima, care la rândul său atrage un salvator. În momentul în care rolul
de salvator este ocupat, triunghiul se desfășoară în continuare, astfel că salvatorul devine persecutor
al persecutorului inițial, devenit acum victimă, care va atrage la rându-și un alt salvator. Pentru a rupe
ciclul triunghiului dramei, este nevoie de tact, responsabilitate și asumare în a-și da seama că jucăm
un model disfuncțional și evitarea angajării în energia dramei.
Făcând apel la dreptate si la toleranță deopotrivă, dirigintele își asumă prelucrarea cu
responsabilitate a regulamentului de ordine și funcționare a unității de învățământ în fața elevilor
clasei sale și se impune cu fermitate acolo unde sesizează încălcări flagrante și repetitive ale acestuia,
explicând copiilor de ce regulile sunt create pentru buna funcționare a unui sistem.
Ca diriginți, dar și ca părinți, mereu trebuie să avem în vedere că modul în care ne raportăm
la reguli și modul în care aplicăm și respectăm regulile unui regulament, îi învață pe copii cum să se
raporteze ca adulți la formele de autoritate pe care le vor întâlni pe parcursul propriei vieți. Fiind
fermi, corecți și asumați ca profesori, cu siguranță vom forma adulți responsabili, cu spirit civic care
au la baza lor cultivat respectul. Respectiv, respectul față de autorități, respectul față de un întreg
sistem și față de elementele care compun sistemul, respectul față de alte ființe și respectul față de
propria persoană.
Impunerea unor limite sănătoase și avertizarea cu blândețe celor care le încalcă este de
trebuință pentru buna funcționare a unei colaborări. La fel de necesar se regăsește și sancționarea cu
severitate pozitivă a unor comportamente care încalcă conștient și repetitiv limitele impuse,
considerate importante din punct de vedere educațional. Un diriginte care manifestă o severitate
pozitivă nu personalizează problemele, ci alege să judece totul obiectiv.

Bibliografie:
Jo Owen, Cum să fii un bun manager 2008, ed. Polirom
Virginia Satir, Arta de a făuri oameni 2019, ed. Trei

165
 BULLYING ȘI CYBERBULLYING. ÎMPREUNĂ PENTRU UN MEDIU
ȘCOLAR SIGUR

Profesor Țigănele Mihaela Ana

Colegiul Național Tudor Vladimirescu-Tg-Jiu

Termenul de bullying se traduce ca hărțuire, intimidare și provine de la cuvântul englezesc

bully tradus ca huligan sau bătăuș. Acesta este de fapt un comportament agresiv și poate fi verbal,
fizic sau sub forme subtile repetate și se manifestă cel mai adesea între copii.
Dezechilibrul puterii, imposibilitatea de apărare și însingurarea, vulnerabilitatea, accesul la
informații stânjenitoare sunt factori care determină aceste acțiuni agresive repetabile cu impact
negativ asupra sănătății mintale și fizice ale celor implicați.
Se identifică 4 tipuri de bullying:
- BULYING VERBAL prin tachinare, insulte, porecle
- BULLYING FIZIC prin lovire, bătaie ,gesturi obscene și distrugerea bunurilor cuiva,
amenințare cu pumnul
- BULLYING SOCIAL se manifestă prin lezarea reputație, excluderea din colectiv ,comunități
- BULLYING ELECTRONIC SAU CYBERBULLYING presupune folosire mijloacelor
digitale, platforme și rețele de socializare ,telefoane mobile prin răspândirea minciunilor, a
unor fotografii obscene sau jenante pentru șantaj și obținerea de recompense „furarea”
identității
Unii copii agresează deoarece se simt excluși sau stigmatizați la școală și problemele de
conduită nu sunt abordate corect prin consiliere. Există și factori emoționali ce se datorează
agresiunilor din trecut sau prezent, violența în familie sau excesivă autoritate care predispun către
cyberbullying sau bullying.
E necesar să identificăm unele semne de alarmă precum răni inexplicabile, tulburări de somn,
bunuri personale distruse sau pierdute inexplicabil, subalimentarea sau excesele, pierderea
interesului școlar, izolarea socială. Depresia, abuzul și problemele familiale alături de bullying pot
genera premisele unui comportament suicidar.
Lipsa de încredere, teama față de reacții, bullying-ul repetat poate genera tendința celor
implicați de a nu cere ajutor.
Stabilirea unui plan sau a unei strategii de a răspunde la aceste acțiuni agresive, prin
comunicare permanentă cu copilul înainte de a se produce bullying-ul, prin prevenție și soluții, sunt
cheia succesului la aceste probleme ale mediului

166
 ÎN PARTENERIATUL ȘCOALĂ-FAMILIE—ELEV e necesară implicarea tuturor, pentru o
educație de calitate și dezvoltarea psihică și fizică armonioasă a copiilor noștri
Telefonul Copilului 116111 este unul sigur în orice situație.

Bibliografie:
www.unicej.org
www.stopbullying.gov
www.apa.org.gov
www.medlineplus

167
 DON`T BE MEAN BEHIND THE SCREEN!

Prof. Ramona Gabriela Asan

Școala Gimnazială ”Ion Gheorghe Duca” Petroșani

Our words are very powerful. They can build when they are encouraging, stimulating and
beautiful, but also they can destroy when they are contemptuous, offensive and harsh. Our words can
become weapons when we let anger and hate rule us. They can destroy those to whom they are
addressed.
The Internet has brought huge benefits to users all over the world, shortened distances of
thousands of kilometers, helped to create friendships between people from all countries of the world,
but it also brought shortcomings, because many people chose to use it to cheat, steal identities, photos
and personal data, which they used to harm.
Children now have a very valuable tool for searching information on any field, but at the same
time they have a space where they can communicate friendly or hostile with other colleagues. Many
children choose to use this generous space of communication to offend and humiliate other children.
This is how a computerized form of bullying has emerged, namely cyber-bullying
A current problem that resulted from the widespread use of technology and virtual social
media by children is online bullying. It is not easy to identify it because it is usually camouflaged by
the ones who practice it under pretense or impersonation. Researches have shown yet that bullying
can have severe negative consequences at psychological and cognitive level: it can lead to low self-
esteem, low self-confidence, decrease motivation for learning, decreased school performance, but
also they can lead to real dramas through suicide.
We noticed all these things when we did a needs analysis of our school, for ERASMUS
Accreditation, in September 2020. Thus, for the second year of accreditation, we planned to carry out
a project against cyberbullying and hate speech. Through this project, the children, teachers and
parents of our school will learn how to avoid cyberbullying, what consequences there are when they
bully others online, but also how to communicate positively and constructively.
We were looking for partners from European countries, with whom to carry out activities of
this type, during the 2022-2023 school year. Schools from Croatia, Italy and Turkey have joined our
partnership.
Therefore, this partnership has taught us how to help both parents and students identify and
respond to cyberbullying. In addition, schools learned how to update their safety strategies to protect
their students from cyberbullying.

168
 Our goal is to cooperate and exchange practices both with partner schools and with other
schools in the country and abroad, in order to achieve a common strategy to deal with cyberbullying.
Students and teachers were actively involved in every stage and activity of the project, and parents
were co-opted in some activities and workshops.
Our project is coming to an end and we have many materials, essays, photos and unforgettable
memories, which we want to put in a booklet, to share our experiences and help other schools in the
fight against cyberbullying and speech with hate. Until then, don't forget: Don` t be mean behind
the screen!

169
 EDUCAȚIA PRIN PROIECTE – REPER AL TOLERANȚEI

Profesor Daniela Caizer

Colegiul Național „Titu Maiorescu” Aiud

Un proverb românesc ne spune că „Este mai bine să previi decât să tratezi!” Care este
semnificația verbului a preveni? Conform Dicționarului explicativ al limbii române, a preveni
înseamnă: 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în
prealabil; 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut). Ambele semnificații se
regăsesc în dinamismul și funcționalitatea procesului instructiv – educativ, atât pe componenta de
educație formală, cât și pe cea non-formală.
Statistic vorbind, fenomenul bullyingului în școli crește ca volum și ca intensitate. Conform
Organizației Salvați copiii, 73% din elevi au fost martorii unei acțiuni de bullying. 3 din 10 copii sunt
excluși sau amenințați cu bătaia (https://www.salvaticopiii.ro/). Mediul școlar este nesigur din acest
punct de vedere. O soluție pentru această problemă poate fi educație nonformală, prin proiecte
educative interșcolare.
Un exemplu de proiect educativ în parteneriat: Right or Wrong. Drepturile omului între
scriptic și faptic .
Argument: Au trecut mii de ani de când conceptul de „zoon politikon” există în zestrea
umanităţii, desemnând omul care îşi găseşte semnificaţia numai raportat la o societate. De altfel, este
destul de clar prezentată în literatura de specialitate ideea că formarea psihologică a „persoanei”
(termen cu care desemnăm numai oamenii) necesită vieţuirea într-un context social, în lipsa căruia se
poate asigura numai dezvoltarea biologică. Dobândirea limbii, a limbajului, identificarea şi întărirea
aptitudinilor, formarea caracterului, potenţarea proceselor psihice, într-un cuvânt „personalitatea”. În
contextul globalizării şi al liberei circulaţii, omul se vede pus în ipostaza vieţuirii în zone diferite de
spaţiul social în care a avut loc socilizarea primară sau în ipostaza convieţuirii alături de oameni
diferiţi din punct de vedere cultural. Re-definirea omului nu înseamnă altceva decât întoarcerea la
origini, la valorile primordiale ale fiinţei umane, care s-a asociat încă de la începutul existenţei sale
din convingerea că două capete gândesc mai bine decât unul, două mâini sunt mai puternice şi pot
construi împreună mai mult şi mai trainic. Reconsiderarea valorilor este primul pas; analiza şi
reaşezarea acestora ar determina o piramidă a valorilor nouă şi, în acelaşi timp, veche, pentru că nu
ar aduce o noutate absolută, ci doar o reamintire a ceea ce înseamnă să fii om. Drepturile şi libertăţile
prezente în orice document de gen, fie el universal sau regional, derivă din aceleaşi surse, din nevoia

170
de a trata omul de pretutindeni într-un mod care să fie degradant pentru acesta. Drepturile omului pot
fi icluse, deopotrivă în fiecare dintre cei trei piloni ai societăţii:
● în pilonul reglator pentru că instituie comportamente adecvate unitare;
● în pilonul normativ prin utilitatea acestora;
● în pilonul cultural-cognitiv prin păstrarea diversităţii în unitate.
Subsumarea faţă de anumite norme generale nu înseamnă uniformizare, pierdere în anonimat,
ci accentuarea individualităţii prin oferirea oportunităţilor de manifestare liberă, de dezvoltare în
acord cu dorinţele şi posibilităţile proprii. Acolo unde drepturile omului sunt încălcate este ignorată
de fapt semnificaţia fiinţei umane, sunt alterate posibilităţile de afirmare prozitivă. Omul poate fi
numit numai într-o societate în care este asigurată respectarea integrală a drepturilor sale, evitându-
se astfel apariţia sentimentelor negative şi devierea de la natura umană axiologic.
GRUP ŢINTĂ - elevii claselor V-VII, IX – XI
SCOP: cunoașterea de către elevi a drepturilor de care se pot prevala în calitate de cetăţeni
români, în calitate de cetăţeni europeni, în calitate de cetățeni ai lumii, simultan cu dezvoltarea
abilităţilor de comunicare în limba maternă și într-o limbă de circulaţie europeană (limba engleză)
OBIECTIVE SPECIFICE
❖ înţelegerea semnificaţiei conceptului de „cetăţean european”
❖ înţelegerea diversităţii culturale
❖ construirea unei definiţii axiologice a omului, cu caracter universal
❖ promovarea conţinuturilor oricăror documente care au ca şi „target” drepturile omului
Activități:
• „Right or wrong”: drepturile omului – iluzie sau realitate. Sesiune bilingvă de comunicări ale
elevilor , urmată de dezbatera ideilor prezentate în lucrări (clasele IX-XI)
• „Scrisoare către Europa!”. Ce cred copiii despre Uniunea Europeană? Gânduri așternute pe
hârtie..... (clasele V-VII)
• Copil ca tine sunt și eu! Drepturile copiilor cu cerințe educaționale speciale exprimate prin
artă
• One child, one teacher, one book and one pen can change the world!” (Malala Yousafzai) .
Masă rotundă dedicată educației (pentru drepturile omului)
• Tolerant sau ignorant? – atitudini pozitive față de cei din jur. Clarificarea semnificației
conceptelor de „toleranță” și „ignoranță” în contextul educației pentru drepturile omului -
dezbatere

171
 CYBERBULLYING VERSUS BULLYING - ASEMĂNĂRI, DEOSEBIRI ȘI
METODE DE PREVENIRE

Inimosu Botcă Oana

Școala Gimnazială „Nicu Albu” Piatra Neamț

Definiție: hărțuirea cibernetică este hărțuirea care utilizează tehnologii digitale, inclusiv
telefoane mobile, e-mail și instrumente de social media.
Ce poate include hărțuirea cibernetică:
Farse
Închideri repetate, apeluri telefonice anonime, batjocoritoare sau amenințătoare.
Partajarea imaginilor
Redirecționarea sau partajarea imaginilor nemăgulitoare sau private fără permisiune.
Imagini sexual explicite
Persoanele de orice vârstă, care transmit sau distribuie imagini de natură sexuală ale unei persoane
sub 18 ani trebuie să fie conștienți de faptul că aceasta este o infracțiune (pornografie infantilă) care
poate duce la urmărire penală.
Text și e-mail
Trimiterea de mesaje text sau e-mailuri insultătoare sau amenințătoare.
Informații personale online
Publicarea online a informațiilor private, personale sau jenante ale cuiva fără permisiune sau
răspândirea de zvonuri online.
Furtul de identitate
Asumarea identității cuiva online și reprezentarea negativă a acestuia într-un mod care dăunează
reputației sau relațiilor sale.
Site-uri de ură
Crearea de site-uri de ură sau implementarea de campanii de excludere socială pe site-urile de rețele
sociale .
Este, de asemenea, hărțuire cibernetică atunci când un elev sau mai mulți utilizează tehnologia pentru
a desfășura o campanie în mai mulți pași pentru a agresa un alt elev. De exemplu, un elev este ținta
unui alt elev pentru a fi agresat, se înregistrează video a umilința acestuia, postarea acestei înregistrări
online sau trimiterea către un site web.

Cyberbullying vs bullying
În timp ce hărțuirea cibernetică este similară cu hărțuirea în anumite privințe, există și diferențe.
172
Diferențe:
Hărțuirea cibernetică este invazivă
Poate fi dificil să scapi și este incredibil de invazivă. Este mai probabil să apară în afara școlii, inclusiv
în timpul petrecut acasă, și se poate întâmpla în orice moment.
Hărțuirea cibernetică poate implica un public larg
Poate implica un material care să dăuneze, partajat pe scară largă și rapid unui public mare, de
exemplu, zvonurile și imaginile pot fi postate pe forumuri publice, Facebook, Instagram, TikTok....
sau trimise mai multor persoane simultan. De asemenea, acest material poate continua să fie
disponibil și dăunător mult timp după încetarea agresiunii cibernetice.
Agresorii cibernetici au un sentiment de anonimat
Poate oferi agresorului un sentiment de relativ anonimat și distanță față de țintă, astfel încât să existe
o lipsă de feedback sau consecințe imediate.

Asemănări:
Dezechilibrul de putere
Dezechilibrul de putere dintre agresor și agresat, natura repetitivă a comportamentului de agresiune
și intenția de a răni, umili, ostraciza sau izola pot apărea în ambele situații.
Tipuri de comportament
Acestea pot include răspândirea de zvonuri și amenințări sau insulte și, la fel,pot apărea în ambele
situații.
Motivele pentru care se ajunge la hărțuire
Oamenii se implică adesea în hărțuire cibernetică din aceleași motive pentru care se implică și în
hărțuire.

Ce putem face pentru a împiedica hărtuirea? Online sau fizică?

Sfaturi pentru siguranță pentru elevi:
• să nu postezi sau să nu participi la hărțuire online sau cea clasică,
• să nu accesezi conținut inadecvat
• să nu ai contact nedorit cu persoane străine
• să nu postezi sau să partajezi informații personale și parole
• să nu folosești (sau să furi) conținut deținut de alții, de exemplu imagini, muzică sau
videoclipuri
• să nu plagiezi: preluarea de idei sau informații create/deținute de alții fără a face referire la
originea acestora
173
 • să îți utilizezi abilitate de a gândi critică atunci când utilizezi internetul
• să nu accesezi conținut ofensator sau ilegal
• să cauți sprijin de la un adult de încredere atunci când există o problemă.

În concluzie, este esențial ca toți angajații dintr-o unitate școlară, să lucreze în parteneriat cu elevii și
comunitatea școlară pentru a:
• dezvolta politici holistice care să reflecte practici de predare și învățare, strategii și tehnologii
care să fie utilizate de profesori și elevi
• creea procese și practici clare pentru a gestiona atât comportamentul la clasă cât și cel din
online și pentru a răspunde la orice incidente care pot apărea
• pregăti planuri de curriculum care să predea în mod explicit comportamente online sigure,
responsabile și etice
• a implementa și a crește gradul de conștientizare a politicilor, proceselor și planurilor școlii.

174
 BULLYING-UL LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Profesor învățământ preșcolar Irina Ioana Măluțan,

Grădinița cu program prelungit „Căsuța Fermecată”, Gherla

Copiii au dreptul să învețe și să se dezvolte în medii preșcolare sigure și sănătoase. Protejarea

copiilor de hărțuire și munca pentru prevenirea acesteia, în grădinițele de copii, face parte din crearea
unor medii sigure care îi ajută pe copii să crească, să se dezvolte în ritm propriu și în siguranță. Poate
fi surprinzător să știm că bullying-ul poate începe de la o vârstă fragedă. Chiar și copiii de trei și patru
ani pot fi răutăcioși și rănitori – oricât de inocenți credem adesea că sunt. Comportamentul de
agresiune nu este întotdeauna ușor de recunoscut sau definit de către adulți sau copii.
Bullying-ul este atunci când copiii fac și spun lucruri neplăcute în mod deliberat și repetat. În
învățământul preșcolar, acest lucru poate include tachinarea, insultele, glumele nepotrivite,
excluderea din joc, îmbrâncitul, agresiunea fizică etc.
În instituţiile de învățământ românești, fenomenul de bullying are o incidență din ce în ce mai
ridicată, pericolul venind din falsa impresie de normalitate a acestuia, majoritatea oamenilor
acceptându-l ca pe o componentă obișnuită a vieții de zi cu zi.
Bullying-ul poate să transforme grădiniţa într-un loc de temut, în timp ce aceasta ar trebui să
le asigure preşcolarilor un mediu în care să se simtă în siguranță. Bullying în grădiniță și școală se
traduce prin hărțuirea cu care copiii sunt nevoiți să se confrunte zilnic și care este venită din partea
altor copii. Motivele acestui fenomen sunt diverse, de la statutul social, la aspectul fizic și până la dorința
de imprimare a puterii asupra celor mai slabi.
Bullying-ul a fost definit în multe moduri, iar cercetătorii adaptează permanent definiția lui
pentru că o definiție clară conturează și posibile soluții.
Bullying-ul este un fenomen de grup care presupune excluderea dintr-o comunitate. Aceasta
este repetată și implică o serie de acțiuni care indică neacceptarea în acel grup. Bullying-ul are loc
într-un context social din care copilul nu poate să se retragă, cum ar fi grădinița, școala.
Cercetătoarea Helle Rabøl Hansen subliniază că bullying-ul poate fi privit ca un mijloc de a
crea un sentiment de comunitate atunci când eșuează încercările de a găsi un punct comun în jurul
activităților din cadrul grupului. Helle Rabøl Hansen consideră că bullying-ul își are sursa în dorința
de apartenență la comunitate, chiar dacă formarea grupului presupune un abuz. Este situația când mai
mulți copii creează o comunitate prin agresiune, membrii comunității având în comun excluderea
uneia sau mai multor persoane. Cu alte cuvinte, bullying-ul devine comportamentul normativ al
grupului. Are loc în mod intenționat și repetat, lasă un gol imens în stima de sine a copilului și dă
naștere unor răni emoționale dureroase, care cu greu mai pot fi vindecate la vârsta adultă.
175
 Ca forme de manifestare, bullying-ul poate fi: fizic ( atunci când sunt luate în derâdere
caracteristici legate de aspectul fizic, cum ar fi înălțimea, greutatea, culoarea părului etc.), verbal
(etichetarea, minciuna, satirizarea etc) sau social (dizabilitate, etnie, tip de familie etc.), poate fi direct
și persecutant (lovirea și îmbrâncirea repetate) sau indirect (bârfa, ignorarea).
Printre participanții la bullying se numără: agresorul, victima și martorul.
Un copil care trăieşte într-un mediu ostil, nesigur, care este agresat fizic şi verbal, emoţional
va face acelaşi lucru la rândul lui. Nu-și dă seama cât de dureroasă poate să fie postura în care sunt
puse „victimele lui”. El provine din familii dezorganizate în care se țipă, se folosește agresiunea fizică
și psihică, se distrug bunuri în crizele de furie, iar comportamentul urât este un un lucru obișnuit.
Copilul care manifestă un comportament repetat îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a altui
copil, care încearcă să-i domine pe ceilalți copii din grupă, este un potențial agresor.
Copilul care este etichetat, tachinat, batjocorit de către colegi, care este strigat într-un anume
fel, îmbrâncit este un copil agresat, este o victimă. Primii afectați sunt, în general, copiii timizi, care
se supără foarte repede, incapabili de a se apăra singuri, care nu reuşesc să opună rezistenţă.
Psihologii sunt de părere că, de fapt, și agresorul este tot un fel de victimă. Ei explică acest
lucru prin faptul că acesta nu știe să își exprime propriile sentimente, fiind nevoit să recurgă la un
astfel de atac. De obicei, victimele aparțin unei anumite categorii, fiind deseori defavorizate față de
agresori. Printre aceste categorii se numără copiii mai mici sau mai timizi, copiii săraci sau cei foarte
studioși, așa-zișii „tocilari”, copiii de naționalități diferite, copiii mai singuratici sau neîndemânatici
la sport, copiii cu anumite deficiențe, fie prea grași, slabi sau cu dizabilități mentale.
Nu există un profil tipic al copiilor victime sau agresori, dar există profiluri de „risc”: copil în
perioade dificile (divorț, doliu), introvertit, cu handicap sau un copil victimă a violenței în familie.
Cea mai bună variantă de a combate bullying-ul în gradiniță și școală este comunicarea și
acțiunea profesorilor și a părinților deopotrivă. Orice caz de bullying trebuie tratat. În spatele unui
copil agresiv se află un copil căruia nu i-a fost îndeplinită o nevoie, căruia îi lipsesc emoțiile și
încrederea în sine.
Cea mai recomandată abordare împotriva bullying-ului este educarea agresorului. Acest lucru
poate fi posibil prin crearea unui context în care acesta să învețe să se exprime. În același timp, este
important ca acesta să reușească să comunice mai bine cu cei pe care i-a tratat în mod corespunzator.
Prin urmarea celor trei pași ai inteligenței emoționale, denumțti concret oglindire, validare și empatie,
agresorul învață să își înțeleagă victima și să empatizeze cu aceasta. Procesul presupune repetarea
cuvintelor victimei. Astfel, acesta poate recunoaște că a greșit agresându-și colegul. În același timp,
poate repeta emoțiile pe care victima le-a simțit și anume, teroare, frică, anxietate și neîncredere. În
final, agresorul conștientizează emoțiile cauzate și înțelege gravitatea faptelor sale.

176
 În situațiile în care un copil este agresat, încă de la primul incident, este bine să spună: „Stop!
Cuvintele tale mă rănesc!”. Ulterior, poate merge la un adult de încredere, fie că este părinte,
educatoare sau consilier, și să ceară ajutor. Important este să știe și să aibă încredere în el că poate să
îi spună direct celui care a folosit cuvinte nepotrivite să se oprească. Dacă arată agresorului că situația
l-a afectat, plângând poate, îl face pe acesta mai puternic.
Atunci când micuțul ignoră astfel de situații, agresorul se simte motivat să continue pentru că
nu există consecințe ale comportamentului său. Din nefericire, ignorând, își reprimă, de fapt, emoțiile
stârnite de acea persoană. Evident că este bine să evite situații sau persoane periculoase, dar,
nespunând nimic atunci când se întâmplă, nu face decât să motiveze acea persoană în continuare și
să se lase pe el pe planul doi, acumulând de fiecare dată tristețe, furie sau frustrare. Și, cu atâtea emoții
greu de gestionat, s-ar putea să explodeze și să agreseze și el pe cineva sau chiar propria persoană.
Câteodată, copiii consideră că este grozav să fie în compania altor colegi, chiar dacă aceștia
se poartă neplăcut cu alții. Martorii unei situații în care un copil este umilit, amenințat, exclus sau
lovit au și ei o responsabilitate, pentru că ar putea ajuta sau chiar preveni un astfel de eveniment. Ei
trebuie încurajați să vorbească și să condamne atacatorul. În caz contrar, devin și aceștia victime
tăcute. Astfel, agresorul devine și mai puternic, devenind și mai de temut. O vorbă bună către cel care
are tendința de a răni pe cineva poate salva ziua. Adresând unui coleg furios simpla întrebare „Ești în
regulă? Te pot ajuta cu ceva?”, acesta poate fi ajutat să își descarce emoția și să nu mai rănească pe
altcineva. Poate chiar acești martori i-ar putea comunica adultului de încredere că cineva are o zi mai
tristă. În clasă poate fi de mare ajutor un semafor al emoțiilor, unde copiii își pot pune poza/numele
în funcție de emoția pe care o au.
De foarte multe ori, cei care cer ajutorul, fie nu sunt ajutați imediat, fie se tem să nu fie
denumiți pârâcioși și acceptă să pățească în continuare lucruri chiar mai rele. Copiii trebuie învățați
să facă diferența între a proteja și a pârî, pentru a le fi mai ușor să își găsească forța să ceară ajutor.
Când copilul este agresat, jignit, lovit și povestește aceasta cuiva, nu e vorba de pâră, ci de a se ține
în siguranță. Dar dacă povestește educatoarei despre ce face un anumit coleg, deși comportamentul
lui nu îl afectează nici pe el, nici pe ceilalți, ci doar vrea să îi cauzeze o neplăcere, atunci aceasta este
pâră, un comportament nedorit.
La copiii mici, invidia, frustrarea, competiția se manifestă uneori foarte violent printr-o furie
care poate fi irațională. Cu toate acestea, înainte de vârsta de 7 ani, copiii nu își controlează pe deplin
emoțiile, deoarece la copiii mici predomină creierul reptilian (creierul emoțional). Va dura până se
maturizează și evoluează astfel încât copilul să reușească să-și regleze emoțiile și să fie capabil de
cumpătare, control, anticipare și planificare.
La fel, până la vârsta de 7 ani, copiii înțeleg lumea și pe ceilalți din propriul lor punct de
vedere. A auzi, a înțelege punctul de vedere al celuilalt, „a te pune în locul celuilalt” este posibil doar
177
atunci când copilul este capabil să-și autoregleze furia, frustrarea, când va ști să-și identifice emoțiile:
va putea apoi să înțeleagă că tovarășul său este supărat și din ce motive.
Este ușor să se intervină într-o situație de agresiune între doi copii mici, oferindu-le un cadru
și limite. Aceste certuri nu fac copiii mai puternici, iar experiențele de violență trebuie rostite, auzite
și înțelese. Copiii nu se nasc cu un model relațional de cooperare. Depinde de adulți să îi învețe pe
copii să-și identifice emoțiile (vocabularul emoțiilor), să le verbalizeze (sau să le exprime prin jocuri
de rol) și să-i ajute să înțeleagă ce se întâmplă în mintea și corpul lor.
În cele din urmă, chiar dacă conflictele sunt uneori necesare pentru a se poziționa și pentru a
crește, dincolo de o anumită limită, violența și experiențele negative asociate slăbesc încrederea în
sine, care se construiește atât în agresor, cât și în victimă. Copilul „agresor” va putea crește cu o mai
bună stimă de sine dacă i se oferă o viziune fără acuzare și fără stigmatizare a acțiunilor sale. Este
mai înțeleaptă responsabilizarea sau o activitate de colaborare cu „dușmanul” decât sancțiunea sau
pedeapsa. Pentru a nu se ajunge la bullying, e bine să îi susținem pe copii să știe să își crească
argumentele, și nu tonalitatea și să aibă încredere să ceară ajutorul unui adult.
Iată câțiva pași prin care copilul va putea gestiona bullying-ul într-un mod sănătos și
constructiv.
{ Empatizează cu copilul, apoi întreabă-l ce s-a întâmplat.
Atunci când copilul este victima unei acțiuni de bullying, prima reacție a adultului este de a-
l întreba ce s-a întâmplat. Poate că cel mic va răspunde sau, din contră, se va închide și mai tare în el.
În acest caz, primul pas este să te conectezi cu el și să-l întrebi: „Cum te simți?“ sau „Ai nevoie de o
îmbrățișare, iar apoi îmi spui de ce ...?”. Această reacție îl va face să se simtă în siguranță și îi va
hrăni nevoia de conectare, cea mai importantă nevoie psihologică de bază.
Atunci când copilul este copleșit de emoții, nu este capabil să folosească raționamentul sau să
înțeleagă explicațiile logice. Însă odată ce se va liniști și va simți că adultul „este de partea lui“, se va
putea relua logic subiectul și va fi mai atent la soluțiile propuse dacă va întâmpina un nou episod de
bullying.
{ Stabilește reguli înainte să existe un episod de bullying.
Chiar dacă în grupă copiii nu au avut parte niciodată de o ceartă, trebuie stabilite niște reguli
clare pe care ei să le urmeze în cazul în care se vor confrunta cu un astfel de episod, reguli precum:
„Nu lovești niciodată primul!“; „Spune-i copilului care te agresează: «Dacă te mai porți așa cu mine,
aleg să plec de lângă tine. Asta e ceea ce vrei?» Iar dacă acel comportament nu încetează, pleci!“;
„Dacă ești lovit sau urmărit, ceri sfatul unui adult!“
Astfel, copilul va ști ce să facă în cazul în care este jignit sau lovit și nu va fi luat prin
surprindere. Impactul unei astfel de întâmplări va fi mai redus decât în cazul în care va fi bruscat sau
umilit de un alt copil și nu va ști ce să facă. Plus că va simți că își ia puterea înapoi, iar aceasta îi va
178
hrăni nevoia de control, o altă nevoie psihologică de bază la fel de importantă. Cel mic se va simți
stăpân pe el și pe situație și își va crește stima de sine odată ce va vedea că poate să gestioneze de
unul singur un conflict, fără ajutorul adultului. De această dată, vorbim despre satisfacerea celei de-
a treia nevoi psihologice de bază, nevoia de competență, care îl va face să simtă că se descurcă și
singur, atunci când adultul (părintele sau educatoarea) nu este acolo să îl apere.
{ Părintele sau educatoarea trebuie să intervină când: copilul este rănit fizic sau
emoțional, problema copiilor deranjează și ceilalți copii la sală, problema este
recurentă și nu pare să se rezolve.
Grădinița este primul pas în prevenirea agresiunii la școală. Abilitățile psiho-sociale trebuie
transmise de la o vârstă fragedă pentru a preveni mai târziu riscul de a fi copleșiți de o violență
incontrolabilă. Prin urmare, la grădiniță, să nu uităm de emoții, reguli de civilitate, empatie și stimă
de sine.

Bibliografie:
1. https://iteach.ro/experientedidactice/bullyingul-in-gradinite
2.https://www.paginadepsihologie.ro/bullying-ul-se-invata-de-acasa-trei-solutii-pentru-gestionarea-
conflictelor-intre-copiii-de-gradinita/
3.https://www.didactic.ro/materiale-didactice/bullyingul-in-gradinita-proiect-strategic-de-
prevenire-si-combatere
4.https://ghindoc.ro/bullying-in-gradinita-si-scoala-copii-parinti/
5.https://www.kidmagia.ro/utile/gradinita/bullying-ul-in-gradinita-cauze-efecte-masuri-de-
combatere-recomandate-de-specialist
6.https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/educatie/educatie-prescolara/prevenirea-bullyingului-in-
gradinite/bullying-o-noua-abordare
7.https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/educatie/educatie-prescolara/prevenirea-bullyingului-in-
gradinite/resurse-utile/bullying-ul-la-copiii-prescolari
8. Amanda Doering, „Insultele nu sunt deloc amuzante”, Editura „Bookzone”, București, 2021
9. Amanda Doering, „Tachinarea nu e mereu amuzantă”, Editura „Bookzone”, București, 2021

179
 BULYING-UL ÎN SPAȚIUL ȘCOLAR
Prof. Speranța Petcu
Școala Gimnazială ,,Alexandru Ștefulescu” Tg Jiu

Bullying-ul este o temă complexă, despre care s-au făcut nenumărate articole, s-au alcătuit
proiecte și aplicat în spațiul școlar care reprezintă un mediu educațional complex. Teoretic tema se
abordează ușor, sunt foarte multe surse bibliografice, dar tranzitată în practică, tema nu mai este ușor
de abordat. De ce, pentru că bullying-ul este despre agresiune, răutate, umilință, lacrimi, tristețe,
deznădejde, dezamăgire, ură, suferință, hărțuire repetată etc. Sentimente umane negative,
traumatizante atât pentru agresat, dar și pentru agresor/agresori. Acestea nu ar trebui manifestat într-
un mediu educațional cum este școala. În acest spațiu ar trebui să se manifeste binele, bunătatea,
bucuria, bunăvoința, toleranța, acceptarea, iubirea, sentimente umane pozitive. Fiecare actor din
școală, profesor, elev, director, personal nedidactic și auxiliar, uneori părinți prezenți pentru anumite
activități, cei formează comunitatea școlară, joacă un rol bine definit, cu reguli clare. Dar cum nu
tuturor le plac regulile, și uneori simt diverse frustrări, apar situații conflictuale care conduc la acest
fenomen nedorit, bullying-ul. Dacă fiecare ar avea disponibilitatea de ași respecta partenerii din
mediul educațional, dacă și-ar prețui semenii, dacă ar fi dominat de bunătate umană, acest fenomen
nu ar trebui să existe. Gestionarea fenomenului în mediul școlar devine o provocare pentru profesori
și managerii instituției. Preventiv se fac și aplică proiecte, se invită reprezentanți ai diferitelor instituții
care se ocupă de siguranța școlară, dar fenomenul persistă. Scânteia conflictului poate fi o vorbă, un
gest, o glumă, o poreclă, o îmbrâncitură, gesturi care par nevinovate la copii, dar care pot degenera
în loviri și alte acte de violență mai gravă, atât în pauză cât și în timpul orelor de curs. Furia se
stăpânește greu, trebuie să ai o capacitate de înfrânare a instinctelor, o autoeducație, ceea ce la copii
este în procesul de formare. Ei nu au o capacitate de discernământ bine conturată. Zestrea genetică,
educația din familie reprezintă avantaje sau dezavantaje pentru un copil. Mediul familial poate fi unul
violent, iar copilul își ia exemplele de la cei din jur, anturajul atunci când mai cresc poate fi unul
bazat pe dominație și acte antisociale, iar el este un individ care constituie acest grup, de asemenea
jocurile video de acțiune cu care cresc, în general promovează violența, mass- media prezintă în
general știri negative pentru ași face rating, iar exemplele pot continua. Primii care trebuie să-i
protejeze și să le observe comportamentul sunt părinții, apoi intervine școala. Cei doi piloni ai
educației și formării caracterului uman, sunt cei mai solizi și trebuie să conlucreze în formarea
copilului cu un caracter nonviolent. Valorile morale la care se raportează o educație de calitate trebuie
continuate de școală preluând și formând un copil care vine din mediul său familial. Copilul vine în
colectivitate cu un bagaj de valori morale la care se raportează acea familie, valori care contravin de
cele mai multe ori valorilor morale normale. Se constituie clasa de elevi și sunt preluați de un cadru
180
didactic care descoperă pe parcursul activităților atitudini diverse. Apoi începe să modeleze, să
schimbe comportamente, uneori reușește alteori nu reușește. Observarea comportamentelor copiilor
și intervenirea în situațiile de bullying sunt imperios necesare în perioada de formare. Detensionarea
unor conflicte, discutarea și analizarea lor împreună cu cei implicați, găsirea de strategii de
diminuare/eradicare, atenționarea celor care manifestă acte de bullyng repetat reprezintă pentru cadru
didactic un consumator de energie. Urmează discuții cu părinții elevilor implicați, consilierea lor de
către consilierul școlar, și urmărirea schimbării comportamentelor deviante. Toate aceste etape
reprezintă pași pe care trebuie să îi aibă în vedere fiecare învățător/diriginte al clasei unde se manifestă
fenomenul. Dacă iertăm la nesfârșit comportamentele lor, riscăm să ajungem în situații de necontrolat.
Un rol important îi revine și părintelui. Există părinți care acceptă că elevul are o problem și face
echipă cu profesorul pentru a diminua comportamentul agresiv, dar există și părinți care consider că
profesorul ,,are ceva cu copilul său”, pentru că ,,i-a spus lui copilul acasă…”. Aici intervine lipsa de
încredere a părintelui în școală și valorile ei. Și din practica mea pedagogică a fost cel mai greu de
gestionat, îndreptat sau diminuat fenomenul la nivelul clasei. Da, părintele nu te crede, pentru că el
are încredere deplină doar în copil, copil care acasă a primit o educație permisivă, copil care acasă
este cuminte, etc. Tu învățător/diriginte, trebuie să iei măsuri, iar legislația actuală nu te prea ajută,
măsurile nu îi afectează pe elevii care sunt în ciclul gimnazial și liceal. Părinții îi încurajează de multe
ori spunându-le că dacă îndrăznești să-i scazi nota la purtare trebuie să ai argumente solide, altfel riști
să te dea în judecată și școala să fie târâtă în scandaluri nedorite. Este un minus al legislației în vigoare,
prea multe drepturi pentru elevi și multe îngrădiri pentru profesor. În timpul orelor de curs am trăit
multe experiențe care m-au blocat emoțional, m-au obligat să am o capacitate maximă de autocontrol
și multă, multă diplomație, iar eu am în spate mulți ani de experiență didactică. De exemplu, în timpul
unei ore, un elev era foarte agitat, iar eu mă plimbam printre bănci. În dorința de a-l liniști am încercat
să îi pun mâna blând pe umăr, iar reacția lui a fost una violentă ,,ce vreți să dați în mine?”. I-am
explicat intenția mea, l-am rugat să se liniștească, dar momentul a fost unul neplăcut, tonul meu calm
versus tonul lui agresiv a fost vizibil pentru ceilalți elevi. În acel moment opresc explicațiile lecției și
mă adresez clasei spunându-le care este rolul meu și care este rolul lor, care este normalitatea
disciplinară a unei ore de curs și avantajele/dezavantajele care decurg. Însă este o pierdere de timp,
de energie, în defavoarea învățării. Nu știu câți dintre noi recunosc faptul că bullying-ul se manifestă
de către elevi asupra noastră? Mai ales dacă într-un colectiv există mai mulți elevi certați cu disciplina
școlară și care se constituie într-un grup care provoacă diverse situații, astfel încât să-i testeze
profesorului capacitatea de răbdare, calmitatea, diplomația, etc.? Eu am trăit și această experiență de
mai multe ori. Ești pus în diverse situații mărunte pe care la început nu înțelegi cum să le interpretezi,
apoi vezi că ele persistă și uneori se agravează. Și lucrul acesta îl încearcă la toate orele de curs, nu
numai la ora ta. Dacă și ceilalți colegi de cancelarie se plâng de atitudini asemănătoare, trebuie să iei
181
în calcul că este un act premeditat, că este un elev sau un grup de elevi care vin la școală să se distreze,
că doar școala pentru asta este din punctul lor de vedere, dar care știu că școala nu are pârghii
suficiente să-i pedepsească, știu foarte clar care trebuie să fie comportamentul profesorului față de ei
și că profesorul poate fi pedepsit aspru dacă greșește față de ei. Poate au pregătit și pe cineva care să
filmeze momentul, să aibă și dovezi. Nu este ușor de gestionat o astfel de situație! Și dacă ne gândim
că astfel de lucruri s-au întâmplat și le-am văzut ca prime știri la canalele de audiență importante sau
în publicații de notorietate, atunci sentimental cu care mergi într-o astfel de clasă nu este unul
confortabil. Oare și-a pus cineva întrebarea de ce se petrec aceste lucruri, și-a pus întrebarea câte
generații de elevi au fost învățate sau educate de acel profesor, elevi care îl caută sau salută cu
admirație? Nu, nimeni nu își pune astfel de întrebări ci toți îl blamează, îl consideră un paria, pentru
că el nu mai este apărat de nimeni, nici de colegii din cancelarie, pentru că în aceste vremuri și
solidaritatea umană s-a diluat nu numai calitatea umană. Adică trebuie să învățăm ,,să ne apărăm
pielea”, să fim ,,cât mai puțini vizibili”, să coborâm ștacheta exigenței, să ne facem preș pentru părinți,
etc. Da, câți dintre noi pot să recunoască aceste adevăruri? Câți dintre noi recunosc faptul că elevii
au un statut permisiv, iar noi nu? Starea de bine trebuie să o creez permanent copilului în mediul
școlar, dar și mie trebuie să-mi fie bine, să mă simt în siguranță în acel mediu. Deci bullyng-ul este
despre copii, dar și despre profesori. Mediul școlar este despre educație și valori umane, iar elevii
care părăsesc mediul educațional trebuie să fie pregătiți pentru viață. În concluzie, bullying-ul nu
trebuie ignorat și tolerat într-o societate civilizată!

182
 BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Prof. Pîrîianu Liliana-Daniela

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Balș, Olt

Bullyingul este un comportament ostil, de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire;

reprezintă totalitatea acțiunilor menite să intimideze, să sperie, să domine, să rănească. Este una dintre
cele mai complexe forme de comportament agresiv şi violenţă, dar nu fiecare act de violenţă este o
acţiune de bullying, ci doar acela care are un caracter repetitiv, când agresorul este întotdeauna
acelaşi, iar victima este de asemeni aceiaşi.
O trăsătură caracteristică a bullying-ului este relaţia de putere asimetrică şi dezechilibrată
dintre cei care agresează şi cei care sunt agresaţi. Nu este ocazional sau un eveniment singular, ci un
tipar comportamental care se repetă în timp împotriva aceleaşi persoane cu o diferenţă evidentă de
putere. Prin diverse acte de bullying, elevul mai puternic ţinteşte în mod sistematic, intenţionat şi crud
să rănească, să sperie sau să intimideze persoana mai slabă. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit
în cercul său de cunoștințe sau de către colegii care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la
aspectul fizic sau probleme de ordin medical, familial). Uneori aceste tachinări se transformă
îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri în atacuri fizice.
Bullyingul poate fi:
- fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic;
- verbal: ameninţări, tachinare, insulte, bătaie de joc, şantaj, poreclire, împrăştierea de zvonuri şi
minciuni;
- emoţional/psihologic: excluderea intenţionată a cuiva din grup, manipulare, ridiculizare.
O formă particulară de bullying este bullyingul cibernetic. Bullyingul are ca scop afirmarea
superiorității agresorului/agresorilor asupra victimelor, pe fondul dezechilibrului evident de forțe.
Factori care duc la modificarea comportamentului copilului care devine agresor:
- familia,
- mediul social,
- anturajul,
- dezechilibru emoțional,
- starea materială,
- nevoia de a ieși în evidență,
- agresiunea fizică asupra lui și nevoia de refulare.

183
 Într-o situație de bullying, nu există doar agresorul și victima. Oricine poate fi agresat; nu
există o corelare directă între aspectul fizic, caracteristicile personalității și riscul de expunere la
bullying. Distribuția rolurilor nu este statică, rolurile se pot schimba în mod dinamic între elevii care
interacționează. Roluri:
- agresor,
- victimă,
- asistenții agresorului (activi și pasivi),
- martorii pasivi,
- posibili apărători.
Victimele ar trebui să nu aibă niciun fel de răspundere sau vină pentru situația în care sunt
implicați și nu pot fi găsiți vinovați pentru aceasta. Bullyingul are loc în fiecare școală, indiferent de
tipul de comportament sau de scara la care fenomenul are loc; ce contează și ce diferă semnificativ
între școli este modul în care acestea îl gestionează în practica de zi cu zi. Adulții sunt importanți în
promovarea echilibrului relațional, ei sunt responsabili pentru starea de bine a copiilor. Construirea
responsabilității sociale și comunicarea deschisă, bazată pe încredere dezvoltă soluții pozitive pentru
prevenirea și abordarea bullyingului.
Atunci când unul dintre elevi este victima unei activități de agresiune, părinții sunt contactați
și informați despre fiecare situație de bullying care intră în atenția personalului școlii. Principalele
persoane responsabile pentru abordarea părinților sunt profesorii de la clasa elevului agresat
(victimei), consilierul școlar (acolo unde există), dirigintele. Uneori directorul școlii este cel care
informează familia. De asemenea, părinții sunt informați direct de către copii, în special în cazurile
în care copiii sunt victimele bullyingului.
Părinții sunt rugați să vină la școală pentru informare asupra situației de bullying la care este
supus copilul lor. La prima întâlnire vor participa doar părinții copilului agresat, iar la o întâlnire
ulterioară pot să participe și alte persoane (agresorul, părinții acestuia, martori, etc).
Școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și sănătatea mintală și emoțională a elevilor.
Este esențial ca educația, ca parte a sistemului de servicii, să fie deschisă să răspundă nevoilor și
dificultăților copiilor în această perioadă foarte delicată a dezvoltării umane. Un climat deschis, reguli
clare, acceptare și conștientizare în mediul școlar sunt importante pentru părinți și pentru copii, pentru
a putea să acționeze spre binele copiilor și să-i sprijine atunci când e nevoie.
Un copil care este victimă a bullying-ului are nevoie de sprijinul adulţilor din jurul lui. Cu
ajutorul lor, copiii învaţă cum să facă faţă comportamentelor de tachinare, poreclire sau a altor forme
mult mai grave. Fiecare copil are nevoie să primească mesajul că aceste tipuri de comportamente sunt
inacceptabile; acest mesaj trebuie să fie promovat şi întărit atât la şcoală, cât şi acasă. Bullying-ul
creează o atmosferă de intimidare, frică şi tăcere printre copii. Pentru că bullying-ul afectează pe toţi
184
elevii din grup, nu se reduce doar la copilul care agresează şi la victimă, este important să îi învăţăm
pe copii ce să facă dacă sunt martorii unui asemenea eveniment. Deoarece multor copii le lipsesc
abilităţile sociale necesare pentru a face faţă glumelor, etichetărilor şi farselor colegilor lor, trebuie
învățați ce pot face într-o astfel de situaţie, cum să îşi controleze propriile reacţii. Un copil care este
agresat trebuie să evite: să se înfurie sau să plângă, să se comporte agresiv (să lovească, să înjure
etc.), să aducă alţi copii sau o gaşcă cu ajutorul căreia să îşi facă dreptate, să răspundă cu tachinare.
Copilul trebuie:
- să ignore copilul care tachinează - să se comporte ca şi cum celălalt este invizibil şi să
acţioneze ca şi cum nimic nu s-a întâmplat,
- să transmită mesaje la persoana I,
- să răspundă paradoxal,
- să răspundă cu un compliment.
Pentru situaţiile în care comportamentul de bullying se menţine şi nimic nu pare să
funcţioneze, copiii au nevoie să solicite ajutorul unui adult. Acesta îi va învăța:
- să nu acorde importanță/atenție agresorului – acest lucru este indicat incipient,
- să evite, pe cât posibil, situația și locul respectiv,
- să solicite sprijin din partea unui adult (cadru didactic, părinte, director),
- să fie ferm atunci când este agresat,
- să nu răspundă cu aceeași monedă,
- să nu plângă și să nu își iese din fire,
- să nu răspundă prin violență,
- să nu aducă alte persoane în sprijinul său, la locul agresiunii sau pe traseul agresorului.
Toţi adulţii, cadre didactice şi părinţi, care au legătură cu şcoala, trebuie să fie vigilenţi în a
identifica fenomenul de bullying şi a interveni. O dată identificat fenomenul este necesar ca adulţii:
- să acţioneze imediat,
- să-i ofere credit copilul agresat,
- să ia măsuri pentru a diminua puterea celui care agresează.
Ciberbullyingul constă în utilizarea mediilor electronice (Internet, telefoane inteligente,
email-uri, Facebook şi reţele sociale, programe de mesaje text/chat, ex. WhatsApp, platforme foto şi
video şi pagini de internet) pentru a răni o altă persoană. Acestea pot include mesaje de intimidare,
insulte, hărţuire sexuală sau ridiculizare şi ocară. În contrast cu bullying-ul tradiţional, o trăsătură
comună a acestora este anonimatul frecvent al agresorilor cibernetici.
Agresiunea online poate începe prin faptul că agresorul se dă drept victima. Accesând ilegal
contul victimei, agresorul trimite mesaje injurioase celor de pe lista de contacte ale victimei, creând
probleme între victimă și aceștia. Schimbând apoi parola, agresorul împiedică victima de a mai intra
185
pe cont sau, o altă metodă folosită de agresor este de a deschide un cont în numele victimei și de a-l
folosi pretinzând că este victima.
Agresiunea pe situri web poate avea loc prin diferite metode:
- agresorul creează un „site de ură” pentru a hărțui un individ. Acest lucru poate însemna
publicarea unor poze sau videouri care arată victima în situații jenante;
- grupuri de ură: apar uneori pe rețele sociale și au în comun faptul că urăsc un grup întreg de
oameni;
- agresiune cu ajutorul telefonului mobil, metodă de trimitere a mesajelor cu conținut jignitor;
- agresiune pe bloguri, agresorul scrie comentarii cu conținut injurios la adresa victimei;
- agresiune prin votare pe Internet de tipul ,,Cine este cel/cea mai frumo(a)s(ă) sau cel/cea mai
urât(ă)?”.
Persoanele implicate în această hărțuire online pot avea consecințe nedorite în ceea ce privește
comportamentul și sănătatea. Adolescenții care au fost victime ale experienței de cyberbullying
prezintă dureri de cap și abdominale, probleme ale somnului, precum și probleme emoționale și
sociale. Autorii hărțuirii online sunt predispuși la dureri de cap frecvente, probleme de comportament,
hiperactivitate, fumat, consum de alcool. Din punct de vedere psihologic, victimele experienței de
cyberbullying raportează probleme psihice precum depresie, anxietate (în special anxietate socială),
ideații suicidare, consum de alcool. Un mediu familial deteriorat sporește probabilitatea de a fi atât o
victimă, cât și un agresor al hărțuirii cibernetice, în timp ce un mediu favorabil al familiei scade
această probabilitate.
Așadar, cyberbullyingul are o serie de efecte nocive aspra victimei, similare bullyingului real
precum:
- atacuri de panică,
- scăderea stimei de sine,
- timiditate,
- coșmaruri,
- anxietate,
- lipsa capacității de concentrare,
- diminuarea puterii de învăţare,
- depresie,
- suicid.
Pentru a evita consecințele cyberbullyingului, este recomandat ca părintele să îi expună copilului
din timp situaţiile în care s-ar putea afla vreodată, din punct de vedere al relaţionării online cu alţi
copii/persoane. Totodată, părintele trebuie să accentueze şi faptul că, la cel mai mic semn de
cyberbullying, copilul trebuie să ceară urgent ajutorul unui adult (părinte, învăţător sau profesor).
186
 Bibliografie:
- https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei/prevenirea-
violentei-in-scoala
- ASOCIAȚIA PROFEDU, Suport de curs ,,Dezvoltarea competenţelor de prevenire şi
combatere a bullyingului în şcoală”.

187
 FĂRĂ VIOLENȚĂ ÎN ȘCOALA MEA

Profesor pentru învățământ primar PREOTEASA ADINA GABRIELA

Școala Gimnazială nr. 2 Cățelu

Violența școlară, sub toate formele ei, limitează dreptul fundamental la educație a zecii de mii
de copii. Aproximativ 1 din 3 elevi din lume a fost victima bullyingului (formă a violenței școlare),
având consecințe devastatoare asupra procesului educațional, ratei de abandon școlar, sănătății fizice
și psihice ale acestora. În România, se estimează că aproape jumătate dintre elevi au fost agresați de
colegi cel puțin o dată. (raportul Un mediu de învățare nonviolent pentru toți copiii – Institutul de
Științe ale Educației, 2018).
Conform unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii România (Studiu Privind Incidența
Violenței Asupra Copiilor, decembrie 2021), 16% din adolescenții respondenți au afirmat că, în mod
obișnuit, se simt încordați când sunt prezenți la școală, 12% speriați, iar 5% triști. Peste 4% afirmă că
își petrec singuri pauzele, fără a comunica cu ceilalți colegi. În acest context, numărul ridicat de cazuri
de violență școlară pare a fi o consecință directă a mediul în care copiii și adolescenții învață. Lipsa
unui spațiu sigur, a unor măsuri elementare de protecție a victimelor, a acțiunii cadrelor didactice și
a celorlalți elevi nu fac altceva decât să permită fenomenului de violență școlară să ia amploare.
Școala trebuie să fie un mediu pentru educație, nu teatru de conflicte și piață de droguri. Atât elevii,
cât și profesorii trebuie să fie în siguranță atât timp cât se află la școală și în perimetrul acesteia. Presa
relevă zilnic cel puțin un caz în care un minor este agresat sau agresează. Cele mai multe fapte se
comit în mediul școlar și în cel online. Bullyingul (violența psihologică) a fost depășit de un fenomen
mult mai dur și alarmant: violența fizică.
FĂRĂ VIOLENȚĂ ÎN ȘCOALA MEA este numele unui proiect pe care l-am dezvoltat în
acest an școlar, în cadrul unui parteneriat cu Organizația Salvați Copiii. În cadrul acestui proiect am
inițiat numeroase activități ce au urmărit conștientizarea părinților și profesorilor referitor la
importanța rolului lor în reducerea fenomenului de bullying și informarea acestora și a copiilor cu
privire la modalitățile concrete prin care se pot implica pentru crearea și buna funcționare a grupurilor
de acțiune antibullying în fiecare școală. Principalele obiective ale proiectului sunt:
- informarea cu privire la importanța transformării școlilor în comunități bazate pe încredere în
care participarea tuturor este valoroasă pentru asigurarea unui climat în care copiii se simt în
siguranță;

188
 - conștientizarea adulților cu privire la efectele devastatoare pe care le are acceptarea socială a
violenței asupra relațiilor dintre copii și impactul asupra dezvoltării socio-emoționale a
acestora;
- promovarea exemplelor de bună practică la nivelul județului;
- responsabilizarea adulților implicați în creșterea și educarea copiilor prin accentuarea
mesajului că deși bullyingul este o situație întâlnită în grupurile de copii, este responsabilitatea
adulților să creeze contexte și modele comportamentale prin care acest fenomen să fie prevenit
și/sau diminuat în școli.
Activitățile propuse în proiect au putut fi integrate cu ușurință în programa școlară obișnuită.
Fiecare cadru didactic a ales activități relevante pentru elevi, în funcție de vârsta lor, nivelul lor de
conștientă de sine, respectiv de nivelul lor de conștiență cu privire la bullying. Există nenumărate
metode de facilitare participativă ce contribuie la intensificarea experienței de împărtășire și reflecție.
Cercul. Cele mai eficiente activități au fost cele efectuate în timp ce elevii erau așezați în cerc. Acest
cadru îi ajută să-și asculte partenerii și să se concentreze mai bine pe subiectul de discuție, întărind
empatia. Una din modalitățile elementare în care oamenii creează legături este să se uite pur și simplu
unul la fața celuilalt în timp ce vorbesc. Prin aranjarea scaunelor în cerc, elevii sunt încurajați să-și
exerseze ascultarea activă, uzitându-se la persoana care vorbește.
Mingea. Pentru unele sesiuni am folosit mingea ca „obiect care vorbește”. Elevul care are mingea
este singurul care poate vorbi. După ce acesta a terminat de vorbit, mingea se dă mai departe persoanei
următoare.
Activități de încălzire/energizante. Acestea sunt jocuri utile care pot oferi un raport bun în cadrul
clasei/grupului la început sau să ofere o scurtă pauză în timpul activității, când nivelul de energie este
scăzut. Îi ajută pe elevi să se relaxeze, să se distreze și să restabilească legăturile dintre ei. Exemple:
1.SALATA DE FRUCTE: Elevii sunt împărțiți într-un număr egal de trei sau fructe (mere, căpșuni
și banane). Sunt așezați în cerc, cu un voluntar în mijloc. Se strigă numele unui fruct, „mere” și toate
merele trebuie să-și schimbe locurile între ele. Persoana care stă în mijloc încearcă să ocupe unul din
locurile libere, lăsând o altă persoană fără loc. Această nouă persoană din cerc strigă un alt fruct și
jocul continuă. O rundă de salată de fructe înseamnă că toți jucătorii trebuie să-și schimbe locul.
2. SCHIMBĂ LOCUL: Se aranjează scaunele într-un cerc mare și fiecare jucător trebuie să se așeze,
cu excepția unuia care stă în mijlocul cercului. Cel care stă în cerc începe jocul cu o afirmație, cum
ar fi: „Toți cei care poartă șosete albe ...”, după care toți cei care poartă șosete albe trebuie să se ridice
în picioare și să facă schimb de locuri (nu este permis să se așeze pe scaunul din stânga sau dreapta
lor). Persoana care a început jocul încearcă să se așeze, lăsând pe cineva în mijlocul cercului, care
preia acum conducerea jocului cu o nouă afirmație „Toți cei care ...” și continuă jocul.

189
3. SCAUNE MUZICALE: Se joacă într-un cerc de scaune orientate spre exteriorul cercului, pe fond
muzical. Numărul scaunelor trebuie să fie cu unul mai mic decât numărul elevilor participanți la joc.
Pe măsură ce muzica cântă în fundal, elevii se pot plimba, pot dansa în jurul cercului de scaune. Când
se oprește muzica, fiecare jucător trebuie să-și găsească un scaun. Unul dintre elevi va rămâne fără
loc și trebuie să părăsească jocul. Unul din scaune este scos din cerc și muzica pornește din nou.
Pentru a accelera jocul, puteți scoate mai multe scaune. Procesul se repetă până când numai un singur
elev rămâne stând pe ultimul scaun rămas, fiind declarat câștigătorul jocului.
4. CINE A ÎNCEPUT?: Grupul este așezat în cerc și I se cere unui elev să iasă din sală pentru o
perioadă de timp. Pe urmă grupul alege un conducător care va iniția mișcări ale mâinilor (dat din
palme, pocnit din degete, gesturi de dans, etc.) care vor fi copiate de restul jucătorilor, cu excepția
voluntarului invizibil. Când se întoarce în sală, voluntarul trebuie să ghicească (are trei încercări),
cine conduce jocul. Munca în grupuri mici/ perechi. I

Bibliografie:
- Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, UNICEF, „Violenţa în şcoală”, Bucureşti, 2005
(document PDF);
- Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau, Violenţa. Aspecte psihosociale, Iaşi, Editura Polirom,

190
FENOMENUL DE CYBERBULLYING - FORMĂ A VIOLENȚEI ȘCOLARE

Profesor Apopuţoaie Mihaela

Liceul Ştefan Procopiu, Vaslui

Cauzele violenței școlare sunt complexe și pot varia de la caz la caz. Factorii identificați în
mod obișnuit includ probleme familiale, cum ar fi violența domestică sau modelele de comportament
agresiv la domiciliu. Problemele sociale, cum ar fi sărăcia, excluziunea socială sau inegalitatea, pot
contribui, de asemenea, la violența în școli. În plus, lipsa unei supravegheri adecvate, lipsa unei
discipline școlare eficiente, lipsa resurselor sau o cultură a violenței tolerate pot juca, de asemenea,
un rol.
Violența în școală este o problemă gravă care poate avea consecințe pentru elevi, profesori și
comunitatea școlară în ansamblu. Poate lua diferite forme, inclusiv abuz fizic, verbal și psihologic.
Violența fizică implică acte de violență fizică, cum ar fi lupte, agresiuni sau atacuri fizice între
elevi. Aceste incidente pot duce la vătămări fizice și pot avea un impact traumatizant asupra
victimelor.
Violența verbală ia forma unor insulte, amenințări, hărțuiri sau comentarii degradante. Poate
apărea între elevi sau între elevi și profesori. Abuzul verbal poate avea consecințe emoționale
semnificative, cum ar fi scăderea stimei de sine, anxietatea și depresia.
Violența emoțională implică acte care au scopul de a manipula, intimida sau controla pe alții.
Aceasta poate include hărțuirea cibernetică, în care elevii sunt hărțuiți online, precum și alte forme
de manipulare emoțională sau socială. Abuzul emoțional poate avea un impact de durată asupra
sănătății mintale a victimelor.
Cyberbullyingul sau hărțuirea cibernetică poate avea consecințe grave asupra sănătății mentale,
emoționale și chiar fizice a victimelor. Persoanele care se confruntă cu aceasta pot experimenta
anxietate, depresie, rușine, izolare socială și chiar gânduri de sinucidere. Efectele pot fi deosebit de
devastatoare pentru tineri, care sunt adesea mai vulnerabili la influențele negative online.
Fenomenul de cyberbullying se referă la utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor,
cum ar fi rețelele sociale, mesageria instantanee, forumuri online, e-mailuri etc., pentru a intimida,
hărțui, amenința sau umili o persoană. Poate lua diferite forme, cum ar fi trimiterea de mesaje
jignitoare, răspândirea de zvonuri sau calomnii, crearea de profiluri false pentru a dăuna cuiva,
piratarea conturilor, partajarea neconsensuală de fotografii sau videoclipuri intime (pornografie de
răzbunare) și alte forme de comportament rău intenționat.

191
 Este esențial să creștem gradul de conștientizare în rândul tinerilor, cu privire la pericolele
agresiunii cibernetice și să încurajăm un comportament respectuos și responsabil online. Există mai
mulți pași pe care îi puteți lua pentru a combate hărțuirea cibernetică:
1. Educație și conștientizare: este important să le oferim oamenilor informații despre efectele
agresiunii cibernetice și despre măsurile pe care le pot lua pentru a se proteja.
2. Responsabilitate: platformele online, școlile, părinții și autoritățile trebuie să conlucreze
pentru a-i trage la răspundere pe autori şi a lua măsurile corespunzătoare.
3. Protecția victimelor: Victimele cyberbulliyngului ar trebui sprijinite și încurajate să raporteze
incidentele. Pot fi luate măsuri de protecție adecvate, cum ar fi blocarea urmăritorilor, pentru
a minimiza efectele negative.
4. Promovarea unui comportament pozitiv online: este important să promovăm empatia,
bunătatea și respectul în interacțiunile online. Încurajarea comportamentelor pozitive poate
ajuta la crearea unui mediu online mai sigur și mai atent.
5. Legislație și politici: guvernele pot adopta legi specifice pentru a combate hărțuirea
cibernetică și pot încuraja platformele online să pună în aplicare politici stricte pentru
prevenirea și rezolvarea cazurilor de hărțuire cibernetică.
Violența din școală nu poate fi rezolvată doar de școală. Aceasta necesită o abordare
cuprinzătoare care să implice sprijinul familiei, comunității și autorităților competente. Lucrând
împreună, este posibilă reducerea violenței școlare și crearea unor medii de învățare sigure și pozitive
pentru toți elevii. Este esențial să se pună în aplicare măsuri pentru prevenirea și combaterea violenței
în școli. Aceasta include educarea elevilor despre respectul reciproc, rezolvarea pașnică a conflictelor
și abilitățile sociale. Profesorii și personalul școlii ar trebui să fie instruiți să identifice și să trateze
cazurile de violență, oferind sprijin victimelor și impunând consecințe adecvate făptuitorilor.
Creșterea gradului de conștientizare a părinților și a comunității este, de asemenea, cheia pentru
crearea unui mediu școlar sigur și respectuos

192
 HĂRȚUIREA CIBERNETICĂ

Prof. dr. Cristina Ramona Trușcă

Liceul Teoretic „Ion Barbu”, București

Apariția internetului marchează un moment decisiv în evoluția societății, prin revoluționarea

sistemele informaționale, activităților și proceselor economice, dar mai ales a dimensiunii umane,
oferind o nouă perspectivă asupra mijloacelor de comunicare și divertisment. Alături de numeroasele
avantaje și oportunități determinate de dezvoltarea internetului, există și o serie de factori de risc, care
ignorați, pot conduce la consecințe grave.
În contextul societății actuale, în care accesul la internet a devenit o „necesitate”, nu trebuie
să blamăm progresul tehnologic pentru riscurile atașate utilizării acestuia, ci trebuie să fim conștienți
de existența lor în mediul virtual, să ne cunoaștem drepturile și obligațiile și să luăm măsuri atunci
când ne confruntăm cu acest tip de probleme. O astfel de problemă, ce derivă din revoluționarea
modului de a interacționa prin intermediul internetului, extrem de frecvent întâlnită și cu implicații
foarte grave asupra sănătății fizice, dar mai ales psihice a copiilor și adolescenților, este hărțuirea
cibernetică sau cyberbullying. Deși este o problemă actuală majoră, din păcate, în România, se acordă
mult prea puțină atenție acestui fenomen atât din partea școlilor, cât și a autorităților, iar într-un cadru
legal deficitar și în lipsa unor politici bine definite ale unităților de învățământ, care să reglementeze
acest fenomen, hărțuirea cibernetică continuă să se manifeste, conducând la un număr tot mai mare
de victime.
Fiind un fenomen larg răspândit în rândul adolescenților, care de cele mai multe ori nu știu
cum să reacționeze în asemenea momente, cui să se adreseze sau cui să ceară ajutorul, consider că o
astfel de temă este de un real interes atât pentru copii, cât și pentru părinți pentru a cunoaște ce
presupune hărțuirea cibernetică și care sunt modalitățile de a lupta împotriva acestui fenomen
periculos.
Dezvoltarea Internetului a creat un mediu de comunicare care există în afara limitelor și
structurii "lumii reale", precum și departe de ochii părinților. În timp ce Internetul aduce beneficii
majore tinerilor în ceea ce privește educația, exprimarea de sine și dezvoltarea socială, utilizarea
acestuia implică, de asemenea, un spectru larg de riscuri la care copiii sunt mai vulnerabili decât
adulții. În timp ce copiii și adolescenții se bucură de libertatea pe care o poate aduce Internetul și
anonimatul on-line, acestea poartă și pericole ascunse, cum ar fi prădătorii sexuali și hărțuirea
cibernetică. Internetul a oferit un nou mediu prin care exploatarea, maltratarea, abuzul sexual și
emoțional al tinerilor se pot propaga. Acesta oferă hărțuitorilor acces instantaneu la un grup mare de

193
potențiale victime, precum și posibilitatea de a-și crea propriile "comunități" pentru a face schimb de
idei și de experiențe, precum și de a forma o bază de date cu potențiale victime. Multe dintre riscurile
pe care le prezintă Internetul pot fi atenuate în cazul în care tinerii își păstrează, într-un mod proactiv,
intimitatea online. În acest sens, este necesar ca aceștia să fie mai conștienți de consecințele
dezvăluirii informațiilor de identificare online, deoarece, din păcate, mulți tineri nu recunosc cu
ușurință situațiile în care divulgarea informațiilor i-ar putea pune în pericol. Majoritatea tinerilor au
tendința de a vedea interacțiunea online și offline, ca parte a aceleiași realități, și au mai multă
încredere în persoanele cu care interacționează online decât în părinții lor. De asemenea, aceștia
consideră că informațiile pe care aleg să le împărtășească vor rămâne în cercul virtual de prieteni, și
nu înțeleg că, mai târziu, aceste informații private ajung să fie diseminate și să se întoarcă împotriva
lor.
Definirea termenului de Cyberbullying
Cyberbullying-ul se referă la o formă a hărțuirii tradiționale, manifestată însă la nivel
informatic, prin intermediul internetului și altor tehnologii moderne.
Termenul de Cyberbullying nici măcar nu a existat cu un deceniu în urmă, însă problema a
devenit astăzi una des întâlnită și discutată. Specialistul canadian în educație, Bill Belsey, a fost cel
care a lansat acest termen, definindu-l astfel: ”Cyberbullying-ul implică utilizarea tehnologiilor
informaţionale şi comunicaţionale pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat şi ostil,
desfăşurat de către un individ sau un grup, care este destinat să aducă prejudicii altor persoane” [1].
Hărțuirea cibernetică presupune diferite forme ale abuzului psihologic comis prin acte de hărțuire,
transmise prin tehnologiile de informare și comunicare, cum ar fi Internetul, telefonul mobil sau
rețelele de tip wireless ori bluetooth. Aceste acte de hărțuire au ca scop amenințarea, intimidarea sau
insultarea victimelor. Ele au un caracter repetitiv, putând fi comise atât de către un singur individ cât
și de grupuri de persoane. Totodată, ”termenul de Cyberbullying se folosește doar atunci când părțile
implicate sunt copii sau adolescenți, în cazul adulților folosindu-se termeni distincți precum Cyber-
harrasment sau Cyberstalking” [2].
Tipuri de cyberbullying și consecințele acestui fenomen
Hărțuirea pe internet este un fenomen complex, având mai multe forme de manifestare.Există
zece tipuri de cyberbullying, și anume:
1) Gossip (bârfa) – presupune emiterea în mediul online a unor declarații publice speculative, ce
pot denigra o anumită persoană sau instiga alte persoane în a adopta un comportament restrictiv;
2) Exclusion (excluderea) – excluderea din grupuri sau activități online a anumitor persoane; de
exemplu, excluderea din grupul de messenger al clasei a unui coleg, din pricina faptului că nu
este considerat suficient de bun pentru a face parte din același grup cu alții;

194
3) Harassment (hărțuire, sâcâială) – a lua în batjocură constant și deliberat o persoană, de pildă
prin postarea de poze sau mesaje ce pot afecta integritatea psihică a individului;
4) Cyber stalking (urmărire online) – comportament de hărțuire intimidant, cu scopul de a aduce
conflictul în viața reală; se manifestă atunci când necunoscuții solicită întâlniri față în față
copiilor/adolescentților cunoscuți pe internet, amenințându-i de data aceasta fizic;
5) Trolling (întărâtare) – provocarea unor persoane să acționeze agresiv, prin insultarea implicită;
6) Comments (comentarii) – postarea de răspunsuri negative, denigrante la adresa unor fotografii,
clipuri video sau mesaje lansate de o anumită persoană pe internet;
7) Dissing (insistență abuzivă) – postări sau trimiteri permanente de mesaje către anumite persoane,
în pofida refuzului lor de a comunica;
8) Fake profiles (profiluri false) – profiluri create de către agresorii pe internet ce împrumută
identitatea altor persoane, spre a facilita comunicarea cu victimele lor; sub protecția
anonimatului, agresorii își amenință victimele sau, alteori, își însușesc identitatea victimei în
discuțiile cu alte persoane;
9) Trickery (dezvăluire) – folosirea de trucuri pentru a obține informațiile personale ale victimei, pe
care agresorul urmează să le facă publice;
10) Fraping (sabotarea) – actul de a schimba toate detaliile de pe pagina personală a cuiva atunci
când persoana respectivă uită să restricționeze accesul; include și comunicarea în numele
victimei;
11) Happy slapping (înregistrarea video a atacurilor) – presupune ca agresorul să filmeze victima
în timpul atacului și să distribuie clipul video altor persoane, pentru a-l vizualiza și comenta, în
acest fel sporind gradul de umilință la care este supusă victima.
În contextul societății actuale, puternic informatizate, cyberbullying-ul a devenit un fenomen
larg răspândit și cu un impact major asupra integrității psihice și fizice a victimelor, care sunt cu
precădere copii sau adolescenți. Un rol foarte important în prevenirea cyberbullying-ului îl au părinții,
întrucât aceștia pot limita accesul copiilor în mediul online și desigur, pot influența comportamentul
acestora în relațiile cu cei din jur.
Cyberbullying-ul nu este o problemă de ignorat, ci, dimpotrivă, trebuie să învățăm să ne
apărăm de astfel de pericole, mai ales în contextul în care utilizarea internetului a devenit o rutină.
Nu trebuie să rămânem pasivi în fața acestui fenomen, aparent inofensiv, întrucât consecințele sunt
mult mai grave și doar prin implicarea părinților, școlilor, autorităților și organizațiilor de profil,
putem lupta împotriva cyberbullying-ului.
Internetul a transformat modul în care interacționăm cu semenii noștri și a deschis căi de
comunicare agresivă și de hărțuire în mediul virtual, ceea ce a generat preocupări legate de siguranța
acestor activități online. Pe măsură ce utilizarea Internetului de către tineri crește cu pași repezi, la fel
195
se întâmplă și cu preocupările legate de siguranța lor online. Asigurarea unui mediu sigur necesită o
înțelegere aprofundată a riscurilor cu care se confruntă tinerii în mediul virtual, precum și a soluțiilor
posibile pentru reducerea acestora.
Hărțuirea cibernetică este una dintre cele mai semnificative problemele care poate apărea în
mediul virtual, de aceea, este foarte important ca tinerii și părinții să cunoască strategiile elementare
de prevenire a hărțuirii cibernetice, și anume:
• autoeducarea - pentru a preveni hărțuirea cibernetică, trebuie ca atât tinerii cât și adulții să
înțeleagă exact ce constituie cyberbullying-ul, cum și unde se desfășoară;
• încurajarea tinerilor să nu dezvăluie informații de identificare, în mediul online;
• configurarea setărilor de confidențialitate - restricționarea accesului la propriul profil pentru
persoanele necunoscute;
• căutarea numelui propriu pe toate motoarele de căutare importante pentru a urmări ce
informații personale sau fotografii apar. În cazul în care apar informații pe care cyberbullies
le pot folosi, acestea trebuiesc eliminate;
• ignorarea și ștergerea mesajelor de la persoane necunoscute;
• limitarea, în mod corespunzător, a ceea ce tinerii postează online;
• părinții și alți adulți responsabili de siguranța adolescenților ar trebui să se implice prin
monitorizarea corespunzătoare a activității acestora în mediul online;
• utilizarea adreselor IP pentru urmărirea și blocarea agresorilor;
• schimbarea contului de utilizator, în momentul în care începe hărțuirea cibernetică.
Caracteristicile și condițiile legate de schimbările de putere și de decăderile comportamentale
și etice din spațiul cibernetic, sugerează o obligație a adulților și a instituțiilor publice, care
influențează viața tinerilor, să lucreze pentru o mai bună supraveghere și atenție la acțiunile din online
ale adolescenților. Agresiunea cibernetică este adesea o prelungire a agresiunii din lumea reală.
În concluzie, interacțiunile virtuale nu ar trebui să fie considerate doar o fantezie, deoarece
sunt reale pentru toți tinerii din zilele noastre.

Bibliografie:
1.Belsey, B. (2005), Cyberbullying: An emerging threat to the “always on” generation,
http://www.cyberbullying.ca/pdf/feature_dec2005.pdf
2. European Network and Information Security Agency (2011). Cyber-Bullying and online
Grooming: helping to protect against the risks, A scenario on data mining / profiling of data available
on the Internet
3. Babbie E. (2010), Practica cercetării sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2010
4. Chisholm, J. F. (2014), Review of the Status of Cyberbullying and Cyb
196
5. Velicu, A. (2014), "Bullying-ul online şi offline: victime versus agresori", Revista Română de
Sociologie, nr. 1-2, p. 19–36
6. www.stopcyberbullying.com

197
 ÎMPREUNĂ PENTRU UN MEDIU ȘCOLAR SIGUR

Profesor pentru învățământul primar Cristina Barbu

Școala Gimnazială nr.5, București

Fenomenele de violenţă sunt tot mai întâlnite în societatea actuală. Bullying-ul reprezintă
rănirea repetată și intenționată a unei persoane sau a unui grup, de către o altă persoană sau un grup,
iar relația implică un dezechilibru de putere. Se pot identifica trei forme ale comportamentului de
tip bullying:
1. forme verbale ale comportamentului de tip bullying: tachinarea, jignirea (bullying direct)
şi bârfirea (bullying indirect);
2. forme fizice ale comportamentului de tip bullying: lovirea, îmbrâncirea, distrugerea sau
furtul obiectelor personale (bullying direct) şi convingerea unui prieten să atace pe cineva în
locul tău (bullying indirect);
3. forme socio-emoționale ale comportamentului de tip bullying: amenințarea, gesturi
obscene (bullying direct) şi excluderea altora dintr-un grup, manipularea prietenilor (bullying
indirect).
Mediul familial reprezintă cea mai importantă sursă a agresivităţii copiilor. Mulţi dintre copiii
care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experienţa divorţului părinţilor şi
trăiesc în familii monoparentale. Echilibrul familial este perturbat şi de criza locurilor de muncă, de
somajul ce-i atinge pe foarte mulţi părinţi. Părinţii sunt confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale,
dar şi psihologice pentru că au sentimentul devalorizării, al eşecului. În aceste condiţii, ei nu mai sunt
sau sunt mai puţin disponibili pentru copiii lor.
Pe acest fundal apar noi probleme familiale foarte grave care-i afectează profund pe copii:
violenţa intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenţa, la care se adaugă şi
importante carenţe educaţionale – lipsa de dialog, de afecţiune, inconstanţa în cerinţele formulate faţă
de copil (treceri de la o extremă la alta, de la o permisivitate exagerată la restricţii foarte dure),
utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a copilului pe motiv ca bataia-i ruptă din rai.
Sunt şi părinţi – şi nu puţini – care privilegiază în mod exagerat relaţia afectivă în detrimentul
rolului educativ pe care ar trebui să-l aibă în raporturile cu copiii lor: nu le impun nici un fel de
interdicţii, de reguli, emit puţine exigenţe şi caută să evite conflictele. Această absenţă cvasitotală a
constrângerilor (în afara şcolii) îl va determina pe copil să adopte în clasă comportamente de refuz a
exigenţelor cadrelor didactice.

198
 Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă, să stimuleze şi să
întreţină violenţa şcolară: situaţia economică, slăbiciunea mecanismelor de control social,
inegalităţile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncţionalităţi la nivelul factorilor
responsabili cu educaţia copiilor, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţie.
Conjunctura economică şi socială provoacă anumite confuzii în rândul copiilor, care încep să
se îndoiască de eficacitatea şcolii, de utilitatea ştiinţei. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât constată că
şcoala nu îi asigură inserţia profesională. Valorile tradiţionale vehiculate în şcoală – munca, meritul,
efortul – cunosc o eroziune vizibilă.
Un mediu social în criză (criza locurilor de muncă, criza familiei, criza valorilor) afectează
profund dezvoltarea personalităţii copilului).
De multe ori comunicarea este lateralizată, existând cadre didactice care monopolizează
comunicarea, iar copilul rămâne doar un receptor pasiv. Comunicarea între copii în cadrul unor
grupuri de lucru este destul de restrânsă, iar opiniile lor cu privire la viaţa clasei sunt prea puţin luate
în considerare. Nevoia de expresie şi de comunicare este nevoie fundamentală a oricarui individ, iar
grupul şcolar este un loc privilegiat de satisfacere a acestor nevoi. Nesatisfacerea lor antrenează
inevitabil o frustrare ce se va reduce prin comportamente agresive.
Şi alte componente ale atitudinii profesorului faţă de copil pot genera situaţii conflictuale şi
comportamente violente ale acestora. Unii profesori adoptă o atitudine de ignorare dispreţuitoare a
copiilor, corelată cu tendinţa de evaluare a lor în termeni constant negativi şi depreciativi.
F. Dubet spune ca indiferenţa cadrelor didactice este cea mai importantă manifestare a
dispreţului faţă de copii. Sunt numeroşi copiii care suferă ca urmare a acestor judecăţi negative ale
cadrului didactic, pentru că ele vin să întărească propriul lor sentiment de îndoială, de descurajare, de
lipsă de încredere în forţele proprii. Acest dispreţ, o dată interiorizat, poate antrena un ansamblu de
consecinţe în plan comportamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lecţie, indiferenţa sau,
dimpotrivă, perturbarea lecţiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare.
De multe ori, în mod conştient,cadrul didactic introduce diferenţieri între copii şi în funcţie de
performanţa atinsă. Această atitudine a cadrului didactic poate determina din partea copilului
sustragerea de la activităţi, indiferenţa faţă de ceea ce se întâmplă în clasă, absenteismul, refuzul de
a-şi face temele, violenţe verbale faţă de colegi şi chiar faţă de celelalte cadre didactice sau personal,
comportamente agresive.
Violenţa în instituţiile de învăţământ este o expresie a violenţei din societate; când violenţa se
produce în şcoală, ea conduce şi la alte consecinţe: alături de prejudicii, victimizare, uneori moarte,
violenţa din şcoală reduce şansele copiilor de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a dobândi o
educaţie de calitate.

199
 Pentru ca şcoala să îşi asume acest rol de prevenire şi de stăpânire a fenomenului violenţei,
prima investiţie trebuie făcută în domeniul formării cadrelor didactice. Trebuie să recunoaştem că,
atât în cadrul formării iniţiale, cât şi al formării continue, atenţia este concentrată asupra lucrului cu
clasele de copii „fără probleme”.
Se discută mult prea puţin despre modalităţile de abordare a claselor dificile; este nevoie de o
formare specifică, în măsură să permită satisfacerea cerinţelor copiilor „cu probleme”. Nu putem
aştepta pasivi ca problemele să se rezolve de la sine, cu atât mai mult cu cât, în condiţiile unui mediu
familial instabil, tensionat, conflictual, şcoala poate reprezenta pentru copil o a doua şansă.

Bibliografie:
1. Abuzul si neglijarea copilului, Salvaţi Copiii, București, 2013
2. Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel național, București, 2016,
https://oradenet.ro/docs/Bullying_Studiu_sociologic_salvati_copiii.pdf
3. Prevenire și intervenție în situații de bullying - Activități psihosociale de grup pentru copii și
părinți, OAK Foundation&Terre des hommes, Chișinău 2019;
4. Suport de curs ”Erasmus +”, Proiectul ”Education for all in a European school” (Educație pentru
toți într-o școală europeană), Inovative Math and Science Application at Schools (STEM), Barcelona,
2019

200
 ROLUL LITERATURII ÎN MODELAREA COMPORTAMENTELOR
ELEVILOR

Profesor de limba şi literatura română, Drăgan Alina-Ştefania,

Şcoala Gimnazială ,,Grigore Moisil”, Galaţi

Şcoala, locul formării viitorului adult, reprezintă o instituție care are menirea de a oferi un
echilibru şi o dezvoltare armonioasă tuturor elevilor. Şcoala trebuie să se acomodeze continuu la un
mediu actual ce impune tot felul de obstacole şi, indiferent de influenţa tuturor factorilor negativi,
aceasta trebuie să găsească soluţii pentru orice problemă cu care se confruntă elevii.
Este cunoscut aspectul că prin studiul literaturii române se urmăresc valori şi atitudini care
ajută la formarea unei personalităţi autonome a elevilor. Literatura (care cuprinde texte atât literare,
cât şi nonliterare) – notează Florentina Sâmihăian în didactica sa – ,,oferă domeniilor limbă şi
comunicare un material divers sub aspect textual (modalităţi de structurare a textului, tipuri de text
diferite: narativ, descriptiv, dialogat, argumentativ, expozitiv), lingvistic (moduri de organizare a
elementelor de construcţie a comunicării la nivelul propoziţiei şi al frazei) şi discursiv sau situaţional
(adaptarea discursului unui emiţător la circumstanţele situaţiei de comunicare, tipuri diferite de
interacţiuni)”.2
Totodată, concepută ca un act de comunicare, literatura are un impact uriaş asupra cunoaşterii
despre lume şi despre noi înşine. Este ca un drum al cunoaşterii şi autocunoaşterii, care nu se ştie
unde se încheie, este o cale pe care o reconstruim mereu, pe măsură ce înaintăm şi acumulăm tot mai
multe informaţii.
În ultima vreme, şcoala se confruntă cu tot felul de probleme de natură psihosocială în rândul
elevilor, deoarece, după cum bine ştim, atât vârsta preadolescenţei, cât şi cea a adolescenţei constituie
o perioadă a schimbărilor continue, a întrebărilor despre ce semnifică viaţa, despre lume şi care este
rolul preadolescentului/adolescentului în această lume. Această etapă este una a crizei existenţiale, în
care copilul poate avea diverse trăiri şi tulburări, care, dacă nu sunt depistate la timp şi nu sunt
îndreptate, pot conduce la devieri grave de comportament. De asemenea, tot în această etapă, unii
elevi vor să deţină controlul absolut asupra colegilor din jur, aplicând tot felul de strategii care
presupun umilirea, intimidarea, brutalizarea sau terorizarea. În această situaţie, vorbim despre
fenomenul bullyingului.
Chiar dacă nu există în limba română o traducere exactă a ceea ce semnifică ,,bullyingul”,
acesta este considerat ca fiind un act comportamental care se repetă şi care presupune rănirea fizică

2
Florentina Sâmihăian, O didactică a limbii şi literaturii române, Editura Art, Bucureşti, 2014, p. 62.
201
sau psihică a unei persoane de către o altă persoană care doreşte să domine şi să câştige supremaţia
într-un grup anume.
Şcoala este, din păcate, mediul în care există cele mai multe ,,bătălii” pentru această
supremaţie. Aici se întâlnesc, deseori, copii cu diverse traume, care, pentru a obţine atenţia necesară,
adoptă tot felul de comportamente nesănătoase, lovindu-i pe cei din jur, jignindu-i, adresându-le
porecle sau obligându-i să facă ceea ce nu doresc. În acest context, rolul celui care educă este extrem
de important pentru a preveni sau combate asemenea atitudine. Începând din etapa preşcolară, prin
educaţie, prin socializarea sănătoasă şi prin stimularea interesului pentru lectură, copiilor le poate fi
dezvoltată inteligenţa emoţională, acea competenţă de exprimare adecvată a emoţiilor, a propriilor
trăiri, atât de necesară în cunoaşterea de sine. Educaţia emoţională are un rol aparte în conturarea
personalităţii unui elev, chiar şi a celui cu anumite traume, deoarece prin intermediul acestui tip de
educaţie se dezvoltă competenţe civice şi sociale, ajutându-i pe aceştia să comunice eficient între ei,
să se descopere, să colaboreze şi să se respecte reciproc, să fie empatici, solidari, să aibă încredere în
propriile puteri şi să persevereze în orice situaţie.
Toate problemele de ordin psihosocial, care apar în rândul elevilor, pot fi, cu siguranţă,
înţelese sau chiar rezolvate prin intermediul literaturii, prin intermediul personajelor, care-i pot ajuta
pe copii să-şi formeze valorile morale şi le pot fi modele adevărate în lungul drum al cunoaşterii şi al
autocunoaşterii. Cărţile ce abordează temele principale din literatură (familia, şcoala, jocul, iubirea,
cunoaşterea, prietenia) ating probleme sociale şi afective cu care copiii se confruntă, aceste cărţi
reprezentând surse de inspiraţie prin modelele de comportament pe care le promovează.
O astfel de carte, cu un subiect sensibil, dar de mare actualitate având în vedere tematica
dezbătută, este cunoscutul roman ,,Minunea”, scris de Raquel Jaramillo Palacio, un roman complex
în care se îmbină armonios toate temele amintite anterior. August Pullman, personajul principal, un
băieţel născut cu diformitate facială şi integrat în învăţământul de masă abia în clasa a cincea, poate
constitui pentru elevi un adevărat model de blândeţe, bunătate, curaj, perseverenţă, modestie şi lista
calităţilor ar putea continua. Chiar dacă acesta este pus în situaţii de bullying, fiind el însuşi ţinta
răutăţilor unor colegi din şcoala în care învaţă, August reuşeşte, fiind susţinut de oamenii buni din
jurul său, să-şi facă prieteni adevăraţi şi să-şi recapete încrederea în sine. Cartea poate fi citită încă
din clasele primare, iar dezbaterile făcute pe marginea bullyingului, având ca suport şi ecranizarea
acestui roman, pot fi adaptate în funcţie de specificul vârstei la care se realizează lectura sau
vizionarea.
Aşadar, literatura poate fi un aliat de nădejde în promovarea modelelor comportamentale şi
poate contribui la schimbarea modului de a acţiona a unor elevi cu probleme de relaţionare,
conturându-le frumos personalitatea.

202
Bibliografie:
Cosmovici, Andrei, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
Sâmihăian, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române, Editura Art, București, 2014.

203
 ÎMPREUNĂ PENTRU UN MEDIU ȘCOLAR SIGUR

Prof. Constantin Bogdan Dorneanu

Prof. Daniela Dorneanu
Școala Gimnazială „Petru Rareș” Hârlău

Educația este un drept fundamental al fiecărui copil și o condiție esențială pentru dezvoltarea
sa personală și socială. În acest context, mediul școlar joacă un rol crucial în formarea competențelor,
valorilor și atitudinilor elevilor. Un mediu școlar sigur este acela în care elevii se simt respectați,
protejați și încurajați să învețe și să se exprime liber. Un mediu școlar sigur contribuie la prevenirea
violenței, a bullyingului, a discriminării și a abandonului școlar. Un mediu școlar sigur favorizează
cooperarea, toleranța, creativitatea și participarea activă a tuturor membrilor comunității școlare.
Pentru a crea un mediu școlar sigur, este nevoie de implicarea tuturor actorilor educaționali:
elevi, părinți, profesori, directori, consilieri școlari, inspectori școlari, autorități locale și centrale.
Fiecare are un rol și o responsabilitate în asigurarea calității și siguranței educației. Împreună, putem
construi o cultură a respectului și a încrederii reciproce în școli. Împreună, putem promova valorile
democratice și drepturile omului în educație. Împreună, putem oferi copiilor noștri oportunități egale
de învățare și dezvoltare. Împreună pentru un mediu școlar sigur!
Bullying-ul și cyberbullying-ul sunt probleme serioase în mediul școlar și au un impact
negativ semnificativ asupra elevilor implicați. Este important să lucrăm împreună pentru a crea un
mediu școlar sigur și să abordăm aceste probleme într-un mod eficient. În cele ce urmează voi oferi
câteva sugestii despre cum putem face acest lucru.
Educație și conștientizare: Educația și conștientizarea sunt două elemente esențiale pentru
dezvoltarea personală și socială. Educația ne oferă cunoștințe, abilități și valori care ne ajută să ne
îmbunătățim calitatea vieții și să contribuim la progresul societății. Conștientizarea ne permite să ne
recunoaștem potențialul, să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre și să ne implicăm
activ în rezolvarea problemelor.
Este esențial să fie educați atât elevii, cât și personalul școlar cu privire la bullying și
cyberbullying prin organizarea de prezentări și discuții despre impactul acestor probleme și despre
modalitățile de prevenire și intervenție.
Politici și reguli clare: Politici și reguli clare sunt esențiale pentru buna funcționare a oricărei
organizații, fie că este vorba de o instituție publică, o companie privată sau o rețea socială. Ele
stabilesc principiile și valorile care ghidează acțiunile și deciziile membrilor organizației, precum și
consecințele nerespectării lor. Politicile și regulile clare contribuie la crearea unui mediu de lucru

204
sigur, respectuos și productiv, în care se promovează responsabilitatea, transparența și calitatea. De
asemenea, ele ajută la prevenirea și combaterea unor fenomene negative, cum ar fi hărțuirea, bullying-
ul, dezinformarea sau instigarea la ură. Prin urmare, este important ca toți membrii organizației să
cunoască și să respecte politicile și regulile clare stabilite de conducere sau de autorități competente.
Școala trebuie să aibă politici și reguli clare împotriva bullying-ului și cyberbullying-ului, iar
acestea ar trebui să fie comunicate tuturor membrilor comunității școlare. Asigurați-vă că există
consecințe clare pentru cei care încalcă aceste reguli!
Supraveghere și intervenție: Supravegherea și intervenția sunt două activități esențiale pentru
asigurarea securității și ordinii. Supravegherea presupune monitorizarea și colectarea de informații
despre persoane, obiecte sau situații care pot reprezenta un risc sau o amenințare. Intervenția
presupune acțiunea de a preveni, împiedica sau stopa un incident sau o infracțiune, folosind
mijloacele legale și proporționale. Supravegherea și intervenția pot fi realizate de diferite entități,
cum ar fi poliția, serviciile de informații, agențiile de securitate privată sau cetățenii. Fiecare entitate
are roluri și responsabilități specifice, precum și limite și obligații legale. Supravegherea și intervenția
trebuie să respecte principiile drepturilor omului, ale statului de drept și ale democrației.
Personalul școlar ar trebui să fie atent la semnele de bullying și cyberbullying și să intervină
imediat atunci când observă astfel de comportamente. Monitorizați activitățile online ale elevilor și
asigurați-vă că există modalități de raportare facilă a incidentelor.
Susținere emoțională și consiliere: Susținerea emoțională și consilierea sunt două servicii
psihologice care pot ajuta persoanele care se confruntă cu dificultăți de natură personală, familială,
profesională sau socială. Susținerea emoțională presupune oferirea de empatie, înțelegere, acceptare
și încurajare din partea unui psiholog, în scopul de a reduce stresul, anxietatea, tristețea sau alte emoții
negative. Consilierea presupune aplicarea unor tehnici și metode psihologice pentru a ajuta persoana
să își clarifice problemele, să își identifice resursele, să își stabilească obiective. Susținerea
emoțională și consilierea pot fi benefice pentru persoanele care se confruntă cu situații dificile precum
violență, abuz, anxietate, dificultăți de învățare, probleme de comunicare sau relaționare etc.
Oferiți suport emoțional și servicii de consiliere pentru elevii implicați în bullying sau
cyberbullying. Aceste servicii pot ajuta elevii să facă față traumelor și să învețe modalități sănătoase
de a gestiona conflictul.
Colaborare cu părinții: Colaborarea cu părinții este un aspect esențial al educației copiilor.
Părinții sunt primii și cei mai importanți educatori ai copiilor lor, iar rolul lor nu se termină odată cu
începerea școlii. Prin colaborarea cu părinții, profesorii pot sprijini mai bine dezvoltarea academică,
socială și emoțională a elevilor. Colaborarea cu părinții presupune comunicare eficientă, respect
reciproc, încredere și implicare. Comunicarea eficientă înseamnă să informezi părinții despre
progresele și dificultățile copiilor lor, să le ceri feedback și să le oferi sfaturi și resurse utile. Respectul
205
reciproc înseamnă să recunoști valorile și opiniile părinților, să le asculți preocupările și să le apreciezi
contribuțiile. Încrederea înseamnă să creezi o relație bazată pe sinceritate, deschidere și transparență.
Implicarea înseamnă să încurajezi părinții să participe la activitățile școlare, să se implice în procesul
de învățare și să colaboreze cu alți părinți și profesori. Colaborarea cu părinții este benefică atât pentru
elevi, cât și pentru profesori. Elevii se simt mai motivați, mai încrezători și mai responsabili când văd
că părinții lor se interesează de educația lor. Profesorii se simt mai susținuți, mai apreciați și mai
eficienți când lucrează în parteneriat cu părinții. Colaborarea cu părinții este o provocare, dar și o
oportunitate de a îmbunătăți calitatea educației.
Implicați părinții în eforturile de prevenire și intervenție. Comunicați cu aceștia și asigurați-
vă că au acces la informații și resurse despre bullying și cyberbullying.
Promovarea empatiei și incluziunii: Empatia și incluziunea sunt valori esențiale pentru o
societate armonioasă și diversă. Empatia presupune capacitatea de a înțelege și a împărtăși
sentimentele altora, fără a le judeca sau a le respinge. Incluziunea presupune recunoașterea și
respectarea drepturilor și nevoilor tuturor persoanelor, indiferent de diferențele lor de gen, rasă, etnie,
religie, orientare sexuală, abilitate sau vârstă. Promovarea empatiei și incluziunii este o
responsabilitate comună a tuturor membrilor societății, care trebuie să colaboreze pentru a elimina
prejudecățile, discriminarea și violența. Prin educație, dialog, activism și solidaritate, putem construi
o lume mai bună, în care fiecare individ este valorizat și integrat.
Încurajați toleranța, respectul și empatia în școală. Organizați activități care promovează
înțelegerea și acceptarea diversității și încurajați relațiile sănătoase între elevi.
Tehnologie și siguranță online: Tehnologia și siguranța online sunt două aspecte esențiale în
societatea actuală. Tehnologia ne oferă oportunități de comunicare, învățare, divertisment și
dezvoltare personală și profesională. Siguranța online ne protejează de amenințările cibernetice, cum
ar fi atacurile hackerilor, furtul de date, șantajul sau hărțuirea. Pentru a beneficia de tehnologie într-
un mod responsabil și sigur, este important să respectăm câteva reguli de bază: respectul și empatia
față de ceilalți utilizatori online și raportarea oricărui comportament abuziv sau ilegal, limitarea
timpul petrecut online și să avem grijă de sănătatea noastră fizică și mentală. Tehnologia este un
instrument util și valoros, dar depinde de noi cum îl folosim și cum ne protejăm de riscurile asociate.
Asigurați-vă că elevii sunt educați în privința comportamentului sigur și responsabil online.
Discutați despre importanța păstrării informațiilor personale private și despre consecințele utilizării
necorespunzătoare a tehnologiei.
Parteneriate comunitare: Parteneriatele comunitare sunt forme de colaborare între diferiți
actori sociali care își propun să contribuie la dezvoltarea durabilă a unei comunități. Parteneriatele
comunitare pot implica școli, familii, autorități locale, organizații neguvernamentale, instituții publice
sau private, agenți economici sau cetățeni activi. Parteneriatele comunitare au numeroase beneficii
206
pentru toți cei implicați, cum ar fi: creșterea gradului de implicare și participare civică, dezvoltarea
de competențe și abilități noi, îmbunătățirea calității serviciilor și a resurselor disponibile, crearea de
oportunități de învățare și schimb de experiențe, consolidarea coeziunii sociale și a încrederii
reciproce. Unul dintre cele mai eficiente moduri de a preveni și combate bullying-ul și cyberbullying-
ul este colaborarea cu parteneri din comunitate care au expertiză și resurse în acest domeniu. Lucrând
cu organizații locale, servicii de consiliere și poliție, puteți obține sprijin suplimentar în abordarea
acestor probleme complexe și sensibile. De asemenea, puteți înființa programe de mentorat și
susținere în colaborare, care să ofere elevilor oportunități de a-și dezvolta abilitățile sociale și
emoționale, de a-și exprima sentimentele și de a-și ajuta colegii. Aceste programe pot contribui la
crearea unui climat școlar pozitiv și sigur, în care bullying-ul și cyberbullying-ul nu sunt tolerate.
În loc de concluzii: Bullying-ul și cyberbullying-ul sunt forme de agresiune care afectează
negativ victimele, dar și pe cei care le practică. Bullying-ul implică acte de violență fizică sau verbală,
care se repetă în timp și care creează un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Cyberbullying-
ul presupune folosirea tehnologiei digitale pentru a hărțui, umili, amenința sau izola pe cineva.
Ambele fenomene pot avea consecințe grave asupra sănătății mentale și fizice, a stimei de sine, a
performanței școlare și a relațiilor sociale ale celor implicați.
Pentru a preveni și combate bullying-ul și cyberbullying-ul, este nevoie de o implicare
colectivă a tuturor actorilor educaționali: elevi, profesori, părinți, consilieri școlari, autorități locale
etc. Este important să se creeze un climat școlar bazat pe respect, toleranță, încredere și comunicare.
De asemenea, este esențial să se dezvolte competențe socio-emoționale la elevi, care să le permită să
își exprime sentimentele, să își gestioneze emoțiile, să își rezolve conflictele în mod pașnic și să își
apere drepturile. În plus, este necesar să se informeze elevii despre riscurile și responsabilitățile pe
care le implică folosirea internetului și a rețelelor sociale, precum și despre modalitățile de raportare
și de intervenție în cazul unor situații de cyberbullying.

207
208