Materialele Conferinței Științifico - Practice: Cu Participare Internațională

[Category]
Materialele
conferinței științifico – practice
cu participare internațională
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ERA DIGITALĂ
ediția a VIII-a
27 noiembrie 2020
Chișinău, Republica Moldova
1
2
Materialele
conferinței științifico – practice
cu participare internațională
ediția a VIII-a
27 noiembrie 2020
Chișinău, Republica Moldova
3
"Inovaţii pedagogice în era digitală", conferinţă ştiinţifico-practică cu participare
internaţională (8 ; 2020 ; Chişinău). Materialele conferinţei ştiinţifico-practice cu participare
internaţională "Inovaţii pedagogice în era digitală, ediţia a 8-a, 27 noiembrie 2020, Chişinău,
Republica Moldova. – Chişinău : IFC, 2020. – 492 p. : fig., tab.
Antetit.: Min. Educaţiei, Culturii şi Cercet., Inst. de Formare Continuă. – Texte : lb. rom., engl.,
rusă. – Rez.: lb. rom., engl. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul art. – 200 ex.
ISBN 978-9975-3405-1-9.
37:004(082)=135.1=111=161.1
I-55
Responsabilitatea pentru conținutul materialelor revine în exclusivitate autorilor
4
CUPRINS
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
IMPORTANȚA PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE ÎN PREDAREA ONLINE - PLATFORMA

KIDIBOT
Doina Maria ANDREI, Sanda Lavinia ANDREI ............................................................................. 19
PRIMII PAȘI ÎN ÎNVĂȚAREA ON LINE, LA GRĂDINIȚĂ
Prof. Georgeta BARA, ..................................................................................................................... 20
PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII CAPACITĂȚII DE ANALIZĂ LA VÂRSTA

PREȘCOLARĂ
Marlena BÎNDAC, ........................................................................................................................... 26
INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR - CALE DE ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ
Irina-Mihaela BONDARI ................................................................................................................. 29
DEZVOLTAREA EMOȚIILOR LA COPIII PREŞCOLARI
Ala BRUMA..................................................................................................................................... 31
PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE ÎN ERA DIGITALĂ. ADAPTARE ȘI

IMPLICARE – MĂSURA MĂIESTRIEI DIDACTICE
Anca BUZILĂ .................................................................................................................................. 33
INOVAŢIE ŞI CREAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Raluca- Iuliana CHIRICĂ ................................................................................................................ 35
INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN GRĂDINIȚĂ
Monica DINCU ................................................................................................................................ 38
COMPTENȚELE DIGITALE, O NECESITATE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

CONTEMPORAN
Andreea- Elena DORIN, .................................................................................................................. 41
RUTINE ŞI TRANZIŢII
Valentina DRAGOMIR .................................................................................................................... 46
ÎNVĂȚAREA ONLINE
Beáta Orsolya FAZEKAS ................................................................................................................ 49
EDUCATIA TIMPURIE - PERIOADA OPTIMA DE FORMARE A IMAGINII DE SINE
Ionela Aura FLORIA ........................................................................................................................ 51
5
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ON-LINE
Adriana –Alina GHESOIU ............................................................................................................... 54
VOLUNTARIATUL - SCHIMBAREA PE CARE VREI SĂ O VEZI ÎN LUME CU AJUTORUL

CELOR MICI
Adriana – Alina GHESOIU .............................................................................................................. 57
NECESITATEA DEZVOLTĂRII GÂNDIRII CRITICE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ
Diana PISARENCO ......................................................................................................................... 59
BARIERE ÎN CADRUL PARTENERIATULUI GRĂDINIȚĂ-FAMILIE
Paula-Otilia HUȘMAN .................................................................................................................... 61
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ERA DIGITALĂ. METODE MODERNE
Doina IONIȚĂ.................................................................................................................................. 64
INOVAȚIE ÎN EDUCAȚIE TIMPURIE
Alina Soratina LEOPA ..................................................................................................................... 67
CĂRȚILE DE FICȚIUNE LA PREȘCOLARI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Lavinia Gabriela MATEI ................................................................................................................. 69
ERA DIGITALĂ – GRĂDINIȚA ONLINE – INSTRUMENTE DIGITALE
Prof. Anișoara MILICICI, Prof. Daniela OARGĂ ........................................................................... 71
ȘCOALA ON-LINE!?
Prof. Cornelia MOCANU ................................................................................................................. 73
GÎNDIREA CRITICĂ ȘI IMPORTANȚA EI PRIN COMUNICARE LA PREȘCOLARI.
Rodica PIOGLO ............................................................................................................................... 74
INOVAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Mihaela PITROP .............................................................................................................................. 78
EDUCAȚIA ON-LINE/SOFTURI ȘI INSTRUMENTE UTILIZATE
Prof. Irina PUIU ............................................................................................................................... 81
TENDINŢE IN EVOLUŢIA PROCESULUI DE INVĂŢĂMÂNT
Alina Florentina PURICE ................................................................................................................. 83
UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN EDUCAȚIA PREŞCOLARILOR
Elena Lavinia RADU ....................................................................................................................... 85
A FI PROFESSOR ÎN ERA DIGITALĂ
Andreea TUFENESCU .................................................................................................................... 87

6
ASPECTE PSIHOPEDAGOGICE ALE PARTENERIATULUI EDUCAȚIONAL GRĂDINIȚĂ-
COMUNITATE
Ionela VASILE ................................................................................................................................. 88
ROLUL EDUCATIV AL POVEŞTILOR ÎN ACTIVITĂŢILE INSTRUCTIV-EDUCATIVE
Janina Florentina VASILE ............................................................................................................... 91
PROFESOR ÎN ERA DIGITALĂ
Delia-Elena VASILESCU ................................................................................................................ 93
JOCUL DE ROL LA COPIII DE VÂRSTA PREȘCOLARĂ
Elena VLAS...................................................................................................................................... 95
FOLOSIREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALE ÎN PROCESUL DE INSTRUIRE
Emilia Lenuţa ZARIOIU .................................................................................................................. 98
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
IMPORTANȚA PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE ÎN PREDAREA ONLINE - PLATFORMA

KIDIBOT
Doina Maria ANDREI .................................................................................................................... 101
ȘCOALĂ ONLINE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Annamária, MÁRTON ................................................................................................................... 102
Éva, TANKÓ .................................................................................................................................. 102
PROCESUL DE ÎNVĂŢARE BAZAT PE PROIECTE
Sorina Dina BEJAN ....................................................................................................................... 104
TEHNICI DE PREDARE ONLINE LA ÎNVÃȚÃMÂNTUL PRIMAR
Liliana Ramona BIDA .................................................................................................................... 106
ELEMENTE ŞI ASPECTE PENTRU INOVAREA EDUCAŢIEI
Luminiţa BOTEZATU ................................................................................................................... 107
ABORDĂRI INOVATIVE ÎN ACTIVITĂȚILE DIDACTICE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Florica BRÎNZAN .......................................................................................................................... 110
IMPORTANȚA COMPETENŢELOR DIGITALE ÎN CONTEXTUL EDUCAȚIONAL ACTUAL
Ștefania-Laura BUȘILĂ ................................................................................................................. 111
PLATFORMA GOOGLE CLASSROOM – INSTRUMENT DE LUCRU ON-LINE
Gabriela BUTNARIU ..................................................................................................................... 114
7
PLATFORME EDUCAȚIONALE UTILIZATE ÎN DEMERSUL DIDACTIC
Monica-Iuliana CERNAT .............................................................................................................. 115
PREDAREA ȘI EVALUAREA ON-LINE A ELEVILOR
Ramona-Mariana CHIRILĂ ........................................................................................................... 119
INOVAŢIE ŞI CREATIVITATE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Gabriela CULIȚĂ ........................................................................................................................... 121
ASQ.RO – PLATFORMĂ EDUCAȚIONALĂ GRATUITĂ PENTRU ELEVI, PROFESORI, PĂRINȚI
Maria DUPLAVA .......................................................................................................................... 124
RELAȚIA GRĂDINIȚĂ-ȘCOALĂ-FAMILIE-SOCIETATE
Erika FERENCZI ........................................................................................................................... 128
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Erika FERENCZI ........................................................................................................................... 130
DINAMIZAREA CREATIVA A COLECTIVULUI DE ELEVI IN MEDIUL ONLINE (CICLUL

PRIMAR)
Lucia FLOREA .............................................................................................................................. 132
PROFILUL PSIHOSOCIAL AL COPILULUI CU AFECŢIUNI NEUROMOTORII
Lucia GAVRILIŢĂ ........................................................................................................................ 134
ȘCOALA AZI
Maria GRAD .................................................................................................................................. 138
METODELE DIDACTICE INTRE TRADITIONAL SI MODERN
Rodica HRITAC ............................................................................................................................. 141
PROVOCĂRILE ȘCOLII ONLINE
Ana-Anca IVAN ............................................................................................................................. 144
AVANTAJE ȘI LIMITĂRI ÎN APLICAREA METODELOR ACTIV – PARTICIPATIVE
Giulia IVĂNESCU ......................................................................................................................... 146
METODE INOVATIVE DE ÎNVĂȚARE ÎN CICLUL PRIMAR
Lázár Anikó .................................................................................................................................... 149
VALORIFICAREA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Emilia LÎSENIUC .......................................................................................................................... 152
APLICAȚIILE DIGITALE ÎN ACTIVITĂȚILE DIDACTICE
Carmen MANOLE ......................................................................................................................... 155

8
ROLUL PSIHOLOGULUI ȘCOLAR ÎN PARTENERIATUL ȘCOALĂ – FAMILIE – SOCIETATE
PENTRU FORMAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI.
Elena MARDARI ........................................................................................................................... 157
IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN VIAȚA ȘCOLII. CONDIȚIE A SUCCESULUI ȘCOLAR AL

ELEVULUI
Diana Mihaela MERLĂU............................................................................................................... 160
CONCEPTUL DE CREATIVITATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Floria Ileana MILODIN ................................................................................................................. 162
ȘCOALA ALTFEL PENTRU ELEVII CU DIZABILITĂȚI MINTALE! ȘCOALA DE ACASĂ !
Prof. Cornelia MOCANU ............................................................................................................... 163
Ștefania Carmen MUNTEANU...................................................................................................... 165
ERA DIGITALĂ – PROFESORUL DIGITAL
Marieta NEAGU ............................................................................................................................. 166
INOVATII PEDAGOGICE IN ERA DIGITALA
Nicoleta NICOLAE ........................................................................................................................ 169
UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI A TABLETEI ÎN CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII ONLINE -

IMPERATIV AL ACTUALITĂŢII
Liliana NIMERENCO .................................................................................................................... 171
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN CADRUL ACHIZIȚIILOR FUNDAMENTALE DIN CICLUL

PRIMAR
Marta PÂNZARU ........................................................................................................................... 173
INOVAȚIE ȘI CREATIVITATE ÎN ERA DIGITALĂ
Iulia PETRE.................................................................................................................................... 174
VALORILE APRIORICĂ ȘI SITUATIVĂ A STARII DE BINE ÎN ȘCOALĂ
Liliana POSȚAN, Marin POPESCU .............................................................................................. 176
INOVAȚII PEDAGOGICE ȊN ȊNVÃȚÃMÂNTUL PRIMAR. ROLUL NOILOR TEHNOLOGII ȊN

PROCESUL INSTRUCTIV- EDUCATIV
Elena RADU................................................................................................................................... 182
UTILIZAREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALE ȘI A PLATFORMELOR E-LEARNING –

ORIZONTURILE ZILEI DE AZI
Diana RAȚIU ................................................................................................................................. 184

9
DIALOGUL DIGITAL – ABORDARE DIDACTICĂ AL EDUCAȚIEI INTERCULTURALE
Tatiana ROȘCA, ............................................................................................................................. 188
STUDIU ASUPRA FOLOSIRII INSTRUMENTELOR DIGITALE DE CǍTRE CADRELE

DIDACTICE
Daniela-Maria SĂNDULACHE ..................................................................................................... 191
AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE MEDIULUI ON-LINE PENTRU COPII
Camelia SOPORAN ....................................................................................................................... 197
2020 - ANUL SCHIMBĂRII
Monica-Maria ȘPAN ...................................................................................................................... 199
STRATEGII DE CREȘTERE A ATRACTIVITĂȚII ÎNVĂȚĂRII ÎN MEDIUL ONLINE
Daniela Maria TĂNASE ................................................................................................................ 200
INOVAȚII ÎN EDUCAȚIE BAZATE PE TEHNOLOGII DIGITALE
Mimi-Lenuța TOMA ...................................................................................................................... 203
INTERCULTURALITATEA- PREMISĂ A DEZVOLTĂRII ELEVULUI
Iulia Diana TUTULAN .................................................................................................................. 206
SCRATCH – LIMBAJUL CREATIVITĂȚII
Gabriela UNGUREANU ................................................................................................................ 208
INTERFERENȚA FORMELOR EDUCAȚIEI DIN PERSPECTIVĂ CONSTRUCTIVISTĂ
Elena VINNICENCO ..................................................................................................................... 210
ȘCOALA ÎN ERA DIGITALĂ
Nicoleta Doina VIZANTIE ............................................................................................................ 213
JOCURILE DE MIȘCARE ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA CICLUL PRIMAR
Tudorița Elena ZĂBAVĂ............................................................................................................... 215
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR ȘI PROFESIONAL TEHNIC
(DISCIPLINE REALE)
FIZICIENI ROMÂNI
Doina CAPŞA ................................................................................................................................ 219
DIGITALIZAREA ÎN PANDEMIE, O ABORDARE GRADUALĂ CĂTRE UN INVAȚAMÂNT

PERFORMANT
Carmen Cerasela CONSTANTIN, Marin CONSTANTIN ............................................................ 223
10
STIMULAREA CREATIVITĂȚII ÎN CADRUL ORELOR DE CHIMIE.
Nadejda CAZACIOC ..................................................................................................................... 226
IMPLEMENTAREA INOVAȚIILOR DIGITALE LA ORELE DE MATEMATICĂ ȘI

INFORMATICĂ
Nina CEGORESCU........................................................................................................................ 230
TEHNICI DE DEZVOLTARE A GÂNDIRII CRITICE ÎN CADRUL ORELOR DE CHIMIE.

GÂNDIREA CRITICĂ ÎNTRE TRADIȚIE ȘI DIGITIZARE.
Rodica CIOBANU.......................................................................................................................... 233
PSIHOLOGIA FERICIRII: CONSTRUCȚIE TEORETICĂ ȘI RECURS INOVATIV
Elena DAVIDESCU ....................................................................................................................... 236
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ ȘI EDUCAȚIONALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN SITUAŢII DE RISC
Daniela DODON ............................................................................................................................ 242
UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DIGITALE LA MATEMATICĂ
Simona GAVRILĂ ......................................................................................................................... 247
METODOLOGIA IMPLEMENTĂRII EVALUĂRII ONLINE ÎN PROCESUL DE FORMARE

INIȚIALĂ A ELEVILOR DIN CLASELE LICEALE
Silvia GHIDORA ........................................................................................................................... 249
PROMOVAREA METODELOR ACTIVE - FACTOR STIMULATOR ÎN STUDIUL INDEPENDENT

AL ELEVILOR ȘI STUDENȚI.
Corina GADIBADI, Victoria GUCI............................................................................................... 253
IMPACTUL PLATFORMELOR EDUCAŢIONALE ÎN ŞCOALA DIN MEDIUL RURAL
Marcela MATEI ............................................................................................................................. 256
ELABORAREA CONȚINUTULUI EDUCAȚIONAL BAZATĂ PE TIC
Pavel MAXIAN .............................................................................................................................. 259
OPORTUNITĂȚILE UTILIZĂRII INSTRUMENTELOR DIGITALE ÎN CADRUL LECȚIEI DE

MATEMATICĂ
Natalia OVCINNICOVA, Galina OBLETSOVA .......................................................................... 262
INOVAȚII PEDAGOGICE IN MEDIUL ONLINE. APLICAȚII UTILIZATE IN MEDIUL ONLINE

ÎN PREDAREA DISCIPLINELOR TEHNICE
Olguța POPA .................................................................................................................................. 266
11
METODOLOGIA REZOLVĂRII UNOR PROBLEME LOGICE LA ORELE FACULTATIVE DE
MATEMATICĂ ÎN CLASA A IX-A
Ana RÎPA ....................................................................................................................................... 268
ACTIVITĂŢI INTERACTIVE ÎN CADRUL ORELOR DE INFORMATICĂ
Svetlana RUDOI ............................................................................................................................. 272
SĂ PROIECTĂM ŞI SĂ CONSTRUIM DIN DEŞEURI MATERIALE
Adriana RUS .................................................................................................................................. 274
APLICAREA BLENDED LEARNING ÎN PREDAREA DISCIPLINELOR TEHNICE.
Anjelica ȘEREUJEVA, Maria MANOLE...................................................................................... 276
ANALIZA SISTEMELOR DE OPERARE PENTRU CALCULATOARELE PERSONALE
Serafima SOROCHIN, Lilia SAVA ............................................................................................... 279
DESPRE UNII FACTORI CARE POT INFLUENȚA PERFORMANȚELE ELEVILOR
Ludmila SPINEI ............................................................................................................................. 284
EVALUAREA ELEVILOR – ACTIVITATE DECIZIONALĂ ÎN VEDEREA ATINGERII

SUCCESULUI ȘCOLAR
Liliana Daniela SPIRIDON ............................................................................................................ 287
DINAMIZAREA ȘI EFICIENTIZAREA LECȚIEI ONLINE
Raisa TACU ................................................................................................................................... 289
EXPERTIZA MEDIULUI EDUCAȚIONAL INOVAŢIONAL
Tatiana TINTIUC ........................................................................................................................... 292
ÎNVĂȚAREA RĂSTURNATĂ (FLIPPED LEARNING) – APLICAREA PRACTICĂ ÎN CADRUL

DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE
Lilia ZESTREA .............................................................................................................................. 296
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR ȘI PROFESIONAL TEHNIC
(DISCIPLINE UMANISTE)
STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN EVALUAREA ELEVILOR
Daniela AGAFIŢEI ........................................................................................................................ 301
SCENARII DIDACTICE CU PLATFORME EDUCAȚIONALE ONLINE. CREAREA

ACTIVITĂȚILOR DIGITALE CU PLATFORMA WOOCLAP.
Ana BARANEȚCAIA .................................................................................................................... 304
12
NUANŢE DISTINCTIVE ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE ONLINE
Mariana BATOG ............................................................................................................................ 307
ИЗУЧЕНИЕ ФУНКЦИОНАЛЬНО-СЕМАНТИЧЕСКОГО ПОЛЯ В ПРАКТИКЕ

ПРЕПОДАВАНИЯ РУССКОГО ЯЗЫКА В ШКОЛАХ С РУССКИМ ЯЗЫКОМ ОБУЧЕНИЯ
Татьяна БОГДАНИЧ .................................................................................................................... 310
EVALUAREA ÎN ONLINE
Miredda CȂMPEAN ...................................................................................................................... 313
ÎNVĂȚAREA ACTIVĂ CU AJUTORUL HĂRȚII CONCEPTUALE
Galina CĂUIA ................................................................................................................................ 316
ŞTEFAN CEL MARE - PERSONAJ ŞI SIMBOL
Mariana-Gabriela CERBU ............................................................................................................. 320
ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR
Ancuța-Mihaela CIONCA .............................................................................................................. 321
VALORIFICAREA INTELIGENŢELOR MULTIPLE ÎN EFICIENTIZAREA PROCESULUI

INSTRUCTIV-EDUCATIV
Victoria CIUDIN ............................................................................................................................ 325
ROLUL PROFESORULUI ÎN DEZVOLTAREA GÂNDIRII SISTEMICE
Tatiana COMENDANT.................................................................................................................. 328
ÎNVĂȚAREA DE LA DISTANȚĂ - CONTRIBUIE LA SCHIMBAREA RADICALĂ A ÎNVĂȚĂRII

TRADIȚIONALE.
Tatiana CORASEVICI ................................................................................................................... 332
PLAN DE ACŢIUNE PENTRU EVALUAREA UNUI PROIECT
Paula Cristina FLORESCU ............................................................................................................ 335
METODE MODERNE DE PREDARE A LITERATURII ROMÂNE LA CLASELE DE GIMNAZIU
Valentina FOAMETE ..................................................................................................................... 339
PREDAREA ONLINE
Gabriela GĂLĂȚIANU .................................................................................................................. 344
METODE INOVATIVE DE INSTRUIRE - E-LEARNING
Maria GEORGESCU...................................................................................................................... 348
EVALUAREA CALITĂȚII PRODUSELOR CURRICULARE DIGITALE
Patricia-Maria GEORGESCU ........................................................................................................ 352
13
CULTIVAREA VORBIRII CORECTE PE ECRAN DIGITAL
Ludmila HAIDUCU ....................................................................................................................... 356
INOVAȚIE ÎN EDUCAȚIE PRIN FOLOSIREA PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE
Rodica HELE, Daniela RADA ....................................................................................................... 358
GALAXIA ȘI SISTEMUL SOLAR
Irina-Denisa HUPLE-MOLDOVAN .............................................................................................. 360
SĂ ÎNVĂŢĂM LIMBA ENGLEZĂ ÎNTR-UN MOD ATRACTIV
Veronica ION ................................................................................................................................. 363
PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE CU AJUTORUL TEHNOLOGIILOR

INFORMATICE
Maria LOVIN ................................................................................................................................. 366
VERBA DOCENT, EXEMPLA TRAHUNT
Larisa-Mioara MAREȘ .................................................................................................................. 372
CONFLICTELE PEDAGOGICE ȘI SOLUȚIONAREA LOR
Galina MELNICIUC ...................................................................................................................... 374
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN DISCIPLINELE SOCIO-UMANE
Roxana Mihaela MOISOIU ............................................................................................................ 379
DEMERS DIDACTIC PRIN COMPETENȚE-CHEIE LA LIMBA ROMÂNĂ
Anca-Marcela NĂDĂȘAN ............................................................................................................. 382
EDUCAȚIA CREATIV-PEDAGOGICĂ ÎN ERA DIGITALĂ
Mihail PASTUȘOC ........................................................................................................................ 385
METODE DIDACTICE INTERACTIV-ACTIVIZANTE UTILIZATE ÎN CADRUL ORELOR DE

GEOGRAFIE
Gabriel PÎNTEA ............................................................................................................................. 388
PREDAREA ISTORIEI ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN
Elena Mihaela PRISACARIU, ....................................................................................................... 389
FORMAREA ELEMENTELOR CONSTITUENTE ALE COMPETENȚEI PROFESIONALE LA

ELEVI
Lilia SAVA, Serafima SOROCHIN ............................................................................................... 392
ARTA DE A FI PROFESOR ÎN SECOLUL XXI
Natalia SECRIERU ........................................................................................................................ 397
14
PROVOCĂRILE ÎNVĂȚĂRII MIXTE LA DISCIPLINA EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE
Alexei SLIVCA .............................................................................................................................. 400
ROLE-PLAY IN THE ENGLISH CLASS
Ana STOICA .................................................................................................................................. 403
PREDAREA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE ONLINE
Iulia Maria SUSAN, ....................................................................................................................... 406
INOVAŢII PEDAGOGICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SECUNDAR ŞI PROFESIONAL TEHNIC

(DISCIPLINE UMANISTE) LIMBA ENGLEZĂ – NIVEL GIMNAZIAL
Lavinia Florina ŢELE..................................................................................................................... 408
TEHNOLOGIE, INOVAȚIE ȘI CONTROL
Iulian Nicușor ȚIGĂNELE ............................................................................................................ 411
ELEMENTE SPECIFICE EDUCAȚIEI DE GEN ÎN CURRICULUMUL IMPLEMENTAT ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPECIAL DIN ROMÂNIA
Ovidiu-Marius TOMA.................................................................................................................... 412
APLICAREA INSTRUMENTELOR INTERACTIV COGNITIV- CONSTRUCTIVISTE ÎN CADRUL

PROCESULUI EDUCAȚIONAL
Diana ȚUREA-BANDALAC , ....................................................................................................... 416
ABILITĂȚI DE VIAȚĂ INDEPENDENTĂ LA ELEVI
Sorina Elena VASLUIANU ........................................................................................................... 420
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ERA DIGITALĂ. MODERNIZAREA TEHNOLOGIEI DIDACTICE

ÎN CONTEXTUL PREDĂRII ANATOMIEI PLASTICE.
Nina VOINSCHI, ........................................................................................................................... 421
PREDAREA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE LA DISTANȚĂ SINCRON ȘI ASINCRON PRIN

INTERMEDIUL PLATFORMELOR DIGITALE EDUCAȚIONALE (ÎN INSTITUȚIILE CU
PREDARE ÎN LIMBILE MINORITĂȚILOR NAȚIONALE)
Eugenia ZAPOROJAN ................................................................................................................... 424
ТРЕНИНГ ПО ТЕМЕ: «СОВРЕМЕННЫЕ ФОРМЫ И МЕТОДЫ ОЦЕНИВАНИЯ

ДОМАШНЕГО ЗАДАНИЯ НА УРОКАХ АНГЛИЙСКОГО ЯЗЫКА»
КРУКОВСКАЯ М.В ..................................................................................................................... 428
15
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL EXTRAȘCOLAR / VOCAȚIONAL
PAȘAPORTUL PLURILINGV AL VOLUNTARULUI LA COLEGIUL NAȚIONAL PEDAGOGIC

„SPIRU HARET”,FOCȘANI
Svetlana BACIU, Ionela BATOG .................................................................................................. 433
DILEMELE PSIHOLOGICE ÎN CONTEXTUL PROVOCĂRILOR MEDIULUI ONLINE
Mariana BATOG ............................................................................................................................ 435
LEARNING ENGLISH IN A NON-FORMAL ENVIRONMENT. THE ENGLISH CULTURE AND

CIVILIZATION CLUB- A COMPLEMENTARY FORM OF DEVELOPING THE LEARNERS’
ABILITY TO COMMUNICATE IN ENGLISH
Brîndușa-Otilia MARTIN ............................................................................................................. 438
PARTENERIATE ŞI ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL
Prof. Lidia CIOBAN ...................................................................................................................... 441
POVESTEA FIRULUI DE LÂNĂ ACTIVITATE EXTRA CURRICULARĂ ÎN CADRUL

MUZEULUI NAȚIONAL DE ETNOGRAFIE ȘI ISTORIE NATURALĂ
Elena COJOCARI, ......................................................................................................................... 445
ÎMPLEMENTAREA PROIECTULUI INTERDISCIPLINAR DE SUCCES LA ORELE DE CERC ÎN

INSTITUȚIILE EXTRAȘCOLARE
Oxana COROLEAC ....................................................................................................................... 449
DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR DE A STĂPÂNI UN VOCABULAR BOGAT; ÎNVĂȚAREA

UNEI LIMBI STRĂINE PRIN CITIREA ROMANELOR
Vera GALCOVSKI ........................................................................................................................ 453
ASPECTE ACTUALE ALE PROCESULUI EDUCAȚIONAL
Ludima IVANCOV ........................................................................................................................ 456
MODALITĂȚI DE ABORDARE EDUCAȚIONALĂ ÎN CONTEXT PANDEMIC -POVESTEA

TERAPEUTICĂ-
Elena Daniela IVAȘCU .................................................................................................................. 458
WEB –ПОРТАЛ ЧАСТНОЙ СТОМАТОЛОГИЧЕСКОЙ КЛИНИКИ
Андрей ЛЯХОВ ............................................................................................................................ 460
PERSONALITATEA ELEVILOR CU DIZABILITĂȚI MINTALE
Cornelia MOCANU,....................................................................................................................... 465
MOTIVAŢIA DE A FI PROFESOR ÎN ERA ACTUALĂ
Tatiana ORNOVEŢCHII ................................................................................................................ 469

16
ÎNVĂȚAREA ȘI CONSOLIDAREA VOCABULARULUI ÎN LIMBA ENGLEZĂ UTILIZÂND
APLICAȚIA WORDWALL
Angela SÎRGHI .............................................................................................................................. 472
PSIHOEDUCAŢIA, METODĂ DE PREVENŢIE IN TULBURĂRILE ALIMENTARE LA

ADOLESCENŢI
Mariana ŞTEFAN ........................................................................................................................... 476
EFICIENTIZAREA ORGANIZĂRII ACTIVITĂȚILOR ȘCOLARE ȘI EXTRAȘCOLARE PRIN

ÎMBUNĂTĂȚIREA COMUNICĂRII MANAGER-CADRU DIDACTIC
Ionel TĂBĂCARU ......................................................................................................................... 479
PREDARE DE LA DISTANȚĂ CU G SUITE PENTRU EDUCAȚIE
Liuba ȚIBULISCHI........................................................................................................................ 483
PARTENERIATUL DINTRE ȘCOALĂ ŞI FAMILIE
Maria – Pachița TUTULAN ........................................................................................................... 487
17
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
18
Inovații pedagogice în învățământul preșcolar
IMPORTANȚA PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE ÎN PREDAREA ONLINE -

PLATFORMA KIDIBOT
Doina Maria ANDREI, Profesor învatamant primar
Școala Gimnazială Gostavățu, Romania
Sanda Lavinia ANDREI, Profesor învatamant prescolar
Liceul Tehnologic Constantin Filipescu Caracal, Romania
Rolul platformelor educaționale online este să ajute copiii sau adulții să învețe cât mai mult și cât mai
bine anumite lucruri. Ca să își îndeplinească acest obiectiv, pe aceste platforme sunt făcute numeroase
funcțonalitați care ajută pe cursanți să acumuleze informații, să iși foloseascș creierul si să dovedească că au
învațat anumite informații sau principii. O platformă educațională poate fi folosită în paralel cu un sistem de
predare clasic sau poate să functioneze de sine stătător. Pe scurt, beneficiile sunt uriașe: poți să înveți imediat,
poți să înveți multe lucruri noi, poți să înveți remote, de unde ai posibilitatea, când ai posibilitatea. Sunt multe,
sunt diverse, poți să gasești ce ai nevoie pentru viitoarea ta cariera sau pentru copilul tău. Majoritatea
platformelor educaționale se pot accesa online. În principiu, orice persoana care știe să citească poate să
folosească o platformă educaționala online. Copiii, datorită interesului lor foarte ridicat pentru ecrane, pot
deasemenea să învețe enorm de multe lucruri prin platformele educaționale care se bazeaza pe educație prin
joacă.
Kidibot, platforma educațională, se adresează copiilor de clasa I-VIII din mai multe țări (Romania,
Statele Unite, Canada, Italia), părinților si profesorilor. Împreuna, trebuie să salveze țara si planeta de atacul
Crocobetilor, niște extraterestrii nesuferiți, dar haioși care vor să ne cucerească folosind lenea si prostia. Copiii
trebuie să dovedească că au citit si că au învațat raspunzând la peste 10,000 de quizuri. Astfel, acumulează
puncte si faimă atât pentru ei, cât și pentru echipa lor. În paralel trebuie să arate că fac fapte bune, participă la
bătălii individuale si pe echipa, atât de antrenament cât și bătălii reale împotriva Crocobetilor.
Profesorii pot deasemenea să inițieze Bătălii de Antrenament pe această platforma educațională online,
care de fapt sunt teme, dar nu li se spun teme ca să nu genereze repulsie din partea copiilor. Ei specifica ce
quizuri trebuie să raspundă clasele de copii, până când, un numar de puncte bonus si eventual o altă clasă
similară aleasă drept concurent. Copiii primesc puncte, insigne virtuale, diplome de toate felurile (de cititor,
de voluntar, de implicare sociala, de matematician, de astronom, etc). Exista numeroase alte functionalități
care fac ca platforma educationala Kidibot să ofere un grad incredibil de mare de distracție pentru copii, iar
aceștia să se joace, neconstientizând că astfel învață o mulțime de alte lucruri.
De exemplu, există micro-cursuri pe topicuri diverse, de la educație financiară până la fizică cuantica,
explicata pe limba lor. Sau există Antrenamentele de Matematica ale Fortelor Speciale Kidibot, unde copiii
din clasele I-IV trec in fiecare saptămână printr-un test de matematica distractivă, la finalul caruia primesc
indicii si adunand suficient de multe indicii rezolvă un mister ulterior. Fiecare copil este diferit și fiecare dintre
ei au o motivație anume, care motivație se schimbă în timp. Ori, obiceiurile bune se fac in timp. Este foarte
ușor să pierzi un obicei bun si foarte greu să deprinzi unul nou. De aceea, Kidibot are o listă lungă de motivații
pentru a ține copiii aproape. Presiunea socială pozitivă – dacă unii dintre colegii tăi citesc 3-5 carți pe luna, o
19
să fii determinat ca și tu, copil fiind să vrei să citești măcar atât, pentru a fi în rândul lumii. Rolul și utilitatea
platformelor educaționale sunt foarte importante în activitățile online de predare-învățare-evaluare.
Bibliogafie:
1. Bobrițoiu Maria, Istruire asistată de calculator și platforme educaționale online, Editura
Universitas, Petroșani 2019
2. Phil Beadle, Strategii didactice, Editura Didactica Publishing House, București 2017
PRIMII PAȘI ÎN ÎNVĂȚAREA ON LINE, LA GRĂDINIȚĂ

Prof. Georgeta BARA,
Director: GPP nr. 30 Oradea
Predarea on line, la nivelul învățământului preșcolar a constituit, în faza inițială, o adevărată provocare,
chiar dacă, în grădinița noastră au existat de ani buni, grupuri de comunicare pe faceboock, WhatsApp, între
angajații unității sau între educatoarele grupelor și părinți. De asemenea, grădinița a avut și are, în continuare,
un cont de facebook, unde sunt promovate activități de referință sau sunt postate anunțuri, informații, sugestii
pentru cei implicați în educația copilului mic, dornici să le influențeze pozitiv evoluția. Puse în fața unei situații
inedite, am încercat să ne organizăm activitatea, în așa fel încât să avem în vedere noile reglementări ce au fost
precizate de către ministerul de resort.
Ca manager de unitate preșcolară, mi-am propus ca împreună cu colectivul didactic să ne mobilizăm
eforturile pentru a continua procesul educațional, în noile condiții, astfel încât principalii beneficiari să aibă
parte de atenția noastră și să își continue activitatea. Am elaborat și aprobat procedura de lucru privind
desfășurarea activităților online și am adus-o la cunoștința consiliului profesoral într-o videoconferință derulată
pe platforma „ZOOM MEETINGS”. Apoi am pregătit derularea activităților online pe grupurile de părinți
constituite la nivelul fiecărei grupe pe facebook sau watsapp, sau prin intermediul platformei „ZOOM
Meetings”.
Pentru început, am făcut cunoscută părinților modalitatea de realizare a învățării la distanță, pe fiecare
grup, transmițând părinților următorul comunicat:
„Conform OMEC nr. 4135 / 21.04.220, vă comunicăm următoarele :
- este o certitudine faptul că cel puțin până în 15.05. 2020 grădinița rămâne închisă;
- până atunci, vom continua să promovăm, la modul și mai susținut, învățarea on-line;
- activitățile suport pentru acest tip de învățare vor fi postate pe grupul existent;
- vă vom preciza, la sfârșit de săptămână, pentru săptămâna următoare, tema activităților, resurse
educaționale adecvate precum și practici de sprijin pentru abordarea activităților;
- de asemenea, zilnic în intervalul orar 10-11 vom interveni pe grup;
- deoarece pentru dezvoltarea copilului este important să evaluăm eficiență acestei colaborări, avem
nevoie de feedback de la dvs, materializat în, comentarii despre cât de utile, facile au fost activitățile
concepute, fotografii sau videoclipuri cu copiii în acțiune, care, la rândul lor vor fi foarte motivați când vor
constata că activitatea lor este apreciată, evaluată;
- vă vom pune la dispoziție activități utile, captivante, interesante care nu presupun achiziții de rechizite,
ci consolidarea unor deprinderi, priceperi și capacități de învățare.”
20
Cu colegele educatoare am clarificat criteriile de realizare a proiectării activităților, în aceste condiții,

precum și maniera în care se poate realiza raportarea săptămânală a activităților.
Le-am solicitat cadrelor didactice să întocmască un raport sintetic, individual, în care sa imi scrie doar
cum au întocmit planificarea, câte activități au postat, cum au fost stabilite sarcinile, ce metode au folosit, cum
au transmis aceste materiale, ce au realizat copiii, feedbackul primit, dacă le-a fost greu să găsească materiale
și ce dificultăți au întâmpinat în întocmirea planificării ori pe parcursul săptămânii, cum s-au adaptat la
condițiile de muncă online, părerea părinților și a copiilor, colaborarea cu ei, cu colega de grupă, cu colegele
, cu directorul. Le-am solicitat să îmi scrie ce probleme întâmpină pentru a veni în sprijinul lor cu soluții și
cum și-au gândit pregătirea metodică și profesională în această perioadă.
În continuare, voi prezenta un raport de activitate realizat la una dintre grupele mijlocii.
În proiectarea activității didactice, desfășurate online am avut în vedere conceptul dezvoltării globale a
copilului preșcolar, fapt pentru care activitățile desfășurate cu preșcolarii au vizat toate cele cinci domenii de
dezvoltare. Fiecărui domeniu i-am selectat dimensiuni ale dezvoltării și comportamente, în funcție de
specificul vârstei, nevoile individuale și de grup ale copiilor.
Activitățile propuse au fost corelate cu tema anuală de studiu, precum și cu cea săptămânală. În
conceperea lor am ținut cont de posibilitățile limitate ale părinților, în ceea ce privește achiziționarea de
materiale, fapt pentru care am sugerat și folosirea obiectelor din mediul familial (îmbrăcăminte, veselă,
alimente, reciclabile). Desigur, am fost plăcut surprinse să constatăm că preșcolarii au avut acasă o gamă largă
de rechizite, necesare desfășurării activităților plastice, practice, precum și o bibliotecă bine dotată cu cărți,
enciclopedii, reviste.
Canalele de comunicare cu părinții au fost grupul de pe facebook, WhatsApp-ul, aplicația Zoom. La
sfârșitul săptămânii am informat părinții care este tema ce urmează a fi abordată, iar în intervalul orar 10 – 11
al fiecărei zile am postat activitățile proiectate pentru ziua respectivă (5 activități pe domenii experiențiale și
opt activități liber alese).
Pentru fiecare activitate, din cele sugerate, am precizat cu claritate sarcinile pe care le au de îndeplinit
cei mici, strategiile explicite, de ordin metodic, care fac posibilă reușita activității și am oferit suport material
corespunzător temei, sub formă de documente word, ppt, imagini sugestive, linkuri cu documentar, cântece,
poveste. Copiii, în general, au fost încântați de activitățile produse, însă cea mai mare bucurie pe care au trăit-
o a fost revederea cu colegii de grupă și cu noi, educatoarele, prin intermediul aplicației zoom. Feedback-urile
primite de la părinți au fost pozitive și s-au concretizat în comentarii apreciative la postările noastre, fotografii,
videoclipuri, înregistrări audio, din timpul activităților desfășurate acasă.
Prin intermediul tehnologiei, noi educatoarele grupei am reușit să colaborăm foarte bine, să ne punem
de acord asupra tuturor demersurilor ce au urmat să le facem, la nivel de grupă, în relația cu părinții, celelalte
colege și desigur, cu conducerea. O colaborare rodnică, pe care ne dorim să o menținem, am realizat și cu
celelalte colege care conduc o grupă de preșcolari de aceeași vârstă cu ai noștri.
În ceea ce privește tehnologia, ea ne ajută mult, dar în același timp nestăpânirea ei la nivele mai
pretențioase, ne pune și în dificultatea de a nu putea face anumite lucruri așa cum ne-am dori, fapt pentru care
21
în această perioadă am căutat să ne informăm, documentăm despre cum se poate folosi într-o măsură și mai
mare, această strategie modernă în activitatea noastră.
Tabelul ce urmează reflectă maniera în care am realizat planificarea activităților, pe domenii de
dezvoltare, prezentarea sintetică a sugestiilor de ordin metodic pentru părinți, precizarea și oferirea de resurse
materiale necesare în cazul fiecărei activități și fotografii ce ilustrează momente din timpul activităților
desfășurate acasă și pe platforma zoom.
RAPORTUL ȘI PROGRAMUL ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE ON LINE
SĂPTĂMÂNA 27 – 30 APRILIE
Tema anuală: Când / cum și de ce se întâmplă; Tema săptămânii: Păsări călătoare; Grupa
mijlocie
Domeniul Dimensiuni Comportamente Practici de sprijin / activități propuse/ Link-
ale vizate: uri/Dovezi
dezvoltării
1. Dezvo Motricitate Participă la ADE: „Se întorc păsările călătoare!”
ltarea fizică, activităţi fizice Exerciții:
grosieră și
a sănătății şi variate, adecvate 1. Rotim capul! (rotiri ale capului)
igienei motricitate nivelului lui de 2. Întindem aripile! (brațele lateral, revenire)
dezvoltare 3. Privim înapoi! (de câte 2 ori prin stânga, de câte 2
personale fină în
ori prin dreapta)
contexte de 4. Sărim de pe un picior pe altul!
Deprinderea de alergare cu brațele ridicate lateral
viaţă
Copilul aleargă cu brațele ridicate lateral pe un traseu
familiare indicat, cu porniri și opriri la semnal
22
Utilizează mâinile ALA: „Rezolvă corect labirintul!

și degetele pentru ALA:
realizarea de
activităţi variate
„Păsările ciugulesc!” (oferiți copilului ocazia se a

mototoli hârtie reciclabilă ceea ce va constitui hrana
păsărilor, ca apoi cu ajutorul unei clame pentru rufe
să „ciugulească”fiecare îmbucătură)
Sănătate Manifestă ALA: „Știu să mă spăl
(nutriție, deprinderi de pe mâini!”
îngrijire, păstrare a igienei ALA: Ne spălăm pe
igienă personale mâini cu Gaşca Zurli:
personală) și
practici
privind
securitatea
personală
https://www.youtube.com/watch?v=NFbvgaSfIHM
2. Interacțiuni Imită și se joacă ALA: „Zboară – zboară!” – joc de atenție (propuneți
Dezvoltarea cu adulții și împreună cu copilului să vă învețe acest joc deoarece desfășurarea
socio – cu copiii de adulții, lui va oferi celui mic ocazia de a fi în centrul atenției, la
vârste interacționând modul pozitiv, va contribui la creșterea stimei lui de
emoțională apropiate pozitiv cu aceștia sine și la exersarea unor cunoștințe despre obiecte)
Comportame Exersează, cu ADE: „Îmi fac singur ordine, în cuib!”

nte sprijin, asumarea (copilului i se propune să își aranjeze ordonat
prosociale, unor îmbrăcămintea, încălțămintea, jucăriile, obiecte
de acceptare responsabilități personale)
specifice vârstei,
și de
în contexte variate
respectare a
diversității
23
Autocontrol Recunoaște și ALA: „Ne jucăm cu emoțiile!” (sugerăm imagini cu

și exprimă emoții de emoțiile : vesel, trist, fricos, furios, mirat sau, mai
expresivitate bază, produse de simplu, cereți copilului să imite și să precizeze emoțiile
emoțională texte literare generate de situațiile prezentate)
 Ce a simțit puiul de rândunică atunci când a ajuns în
grajdul cu animale?
 Ce reacție au avut animalele când a țâșnit puiul?
 Cum a fost mama puiului când a găsit cuibul gol?
 Ce emoție au trăit mama și puiul când s-au regăsit?
3. Curiozitate,i Manifestă ALA: „Ajută păsările să ajungă la cuibul lor!”

Capacități și nteres și curiozitate şi
atitudini în inițiativă în interes pentru
învățare învățare experimentarea și
învăţarea în
situații noi
Activare și Manifestă ADE: „Ne imaginăm pictând / desenând, ce a văzut

manifestare creativitate în rândunica în zborul, din țările calde spre noi!”
a activități diverse
potențialului (demonstrează
creativ creativitate prin
activități artistico-
plastice)
Demonstrează ADE: „Uite așa!” cântec

simț muzical https://www.youtube.com/watch?v=xe4GoQYtdv4
ritmic, armonic ALA:„Glasul păsărilor” (copiii pot asculta ciripitul
prin cântec, joc cu fiecărei păsări, după care să încerce imitarea trilului
text și cânt, dans cântând, fluiierând,…
etc. https://www.aaastateofplay.com/50-bird-species-
sounds-they-
make/?fbclid=IwAR26t28I04SWC5LqmLqal1WwFE
gv049OQN5TkmlChAD5L46SjhkoPvk-IBs
24
4. MesajExersează, cu ADE: „Puiul de rândunică” – povestire (atașăm textul

Dezvoltarea sprijin, ascultarea în format word, imagini sugestive pentru conținut,
e orale în
activă a unui precum și linkul
limbajului, a contexte de mesaj, în vederea https://www.youtube.com/watch?v=o76qHq8V4Js
comunicării și comunicare înțelegerii și
receptării lui
cunoscute (comunicare
receptivă)
Demonstrează Întrebările:
înțelegerea unui - În ce anotimp se petrece acțiunea poveștii?
mesaj oral, ca - Ce i s-a întâmplat puiului de rândunică?
urmare a - Cum a fost salvat puiul?
valorificării - Ce a învățat puiul din această întâmplare?
ideilor, emoțiilor,- Care sunt personajele acestei povești?
semnificațiilor - Ce ai fi făcut tu, dacă ai fi fost în locul puiului?
etc. (comunicare
expresivă)
5. Relații, Realizează, în ADE: „Păsări călătoare, se întorc din depărtare!”
Dezvoltare operații și mod dirijat, Vom sugera următoarele materiale :
cognitivă și deducții activități simple
logice în de investigare a  https://www.youtube.com/watch?v=mwtmCJpV588;
cunoașterea mediului, folosind https://www.youtube.com/watch?v=o76qHq8V4Js;
mediul
lumii apropiat instrumente şi  Cărți, enciclopedii, reviste din biblioteca familiei
metode specifice
Cunoștințe și Demonstrează ADE: „Cuiburi și ouă de păsări”

deprinderi familiarizarea cu Sarcini:
Construiți, cu ajutorul unor obiecte de îmbrăcăminte,
25
elementare conceptul de veselă, încălțăminte,…un cuib mare și două cuiburi

matematice număr şi cu mici;
pentru numeraţia Așezați în cuibul mare 5 ouă, pe care le realizați din
rezolvarea de Demonstrează hârtie reciclabilă, prin tehnica mototolirii;
familiarizarea cu Așezați într-unul din cuiburile mici câte 3 ouă , iar în
probleme și
informații despre celălalt 2 ouă, pe care le desenați pe hârtie și apoi le
cunoașterea
mărime decupați cu foarfecele.
mediului
apropiat
PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII CAPACITĂȚII DE ANALIZĂ LA

VÂRSTA PREȘCOLARĂ
Marlena BÎNDAC, Prof.înv.preșcolar
Gândirea, prin trăsăturile sale, este un element constitutiv al personalității, gradul său de dezvoltare
reflectând etapa la care a ajuns evoluția intelectuală a individului. Dezvoltarea gândirii preșcolarului trebuie
urmărită sub toate aspectele (operații, mobilitate, flexibilitate, perspicacitate), în tot acest timp ținându-se
seama de particularitățile de vârstă și cele individuale.
Dezvoltarea sistemului cognitiv al copiilor preșcolari este complexă și graduală. La preșcolari, gândirea
evoluează rapid, de aceea trebuie să i se acorde o atenție deosebită. Preșcolarilor trebuie să le fie stimulată
necesitatea de a obține informații noi despre obiecte și fenomene, calitățile acestora, particularitățile esențiale.
Perioada preșcolară corespunde stadiului în care copilul asemănător unui mic savant observă atent lumea
înconjurătoare, analizează cele văzute, construiește teorii și trage concluzii individuale despre cum
funcționează tot ceea ce îl înconjoară.
Un important progres al gîndirii preșcolarului îl reprezintă organizarea structurilor operative ale gândirii,
proces ce se desfășoară lent, cu suișuri dar și cu coborâșuri. Acest proces presupune organizarea cunoștințelor,
identificarea noțiunilor, ierarhizarea celor simple, empirice. Gândirea preșcolarului se află într-o etapă de
26
explorări și dificultăți, determinând dezvoltarea unor însușiri și caracteristici ale operativității gândirii. Fiind
implicat în experiențe concrete și verbale, se constituie treptat clasele logice, iar preconceptele dobândesc
generalitate și precizie.
Vârsta preșcolară marchează momentul formării conceptelor. La această vârstă gândirea este prelogică,
dar capacitatea de a intui și a anticipa crește. Copilul este legat de percepție și își concretizează atenția pe etapa
finală a unei transformări.
Preșcolarul poate să identifice un obiect, să-l analizeze, să descompună mental însușirile acestuia și să-
l compună potrivit cu raportul părților componente ale acestuia. Copilul examinează și analizează obiectele
operând cu diverse criterii: formă, mărime, culoare, suprafață, volum, număr. Priceperile și deprinderile
formate la vârsta preșcolară au menirea de a dinamiza operațiile gândirii, implicit stimularea capacității de
analiză.
Analiza este o operația de bază a gândirii. Capacitatea de analiză se dezvoltă la preșcolari prin descrieri
de obiecte, tablouri din natură, ordonarea diverselor imagini desfăcute în părți componente în scopul studierii
lor. Copilul învață să descopere legitatea aranjării unor figuri, să determine pe baza unor desene ce a fost și ce
urmează. Analiza presupune separarea mintală a unor obiecte, fenomene sau însușiri, părți, elemente ale lor.
Analiza presupune “spargerea” informațiilor în mai multe bucăți..
Preșcolarul va încerca să înțeleagă cum este structurată și organizată informația. Educatoarea îl va
încuraja prin sarcini precum: „Explică!”, „Compară!”, „Aranjează aceste obiecte!”, „Prin ce se deosebesc?”,
“Care este diferența?”, „Puneți acest puzzle împreună!”
Practica pedagogică preșcolară trebuie să cultive curiozitatea naturală a copiilor, să le dezvolte
capacitățile analitice. Sub impactul unei învățări dirijate, dezvoltarea și fixarea structurilor cognitiv-acționale
pot fi accelerate, fără a se forța limita impusă de vârstă. Gândirea poate fi ajustată să se purifice mai devreme
de neesențial, operațiile sale fiind configurate mai rapid. Astfel, preșcolarii vor înțelege relația cauză-efect, vor
înțelege modul în care părțile se combină pentru a forma un întreg, vor cunoaște relațiile dintre diverse
componente, vor înțelege modul în care funcționează în general orice fenomen.
Analiza, operație fundamentală a gândirii, rezultă în urma interiorizării unor acțiuni externe. Analiza
este în ipostază de verigă, care comportă o structură în demersul gândirii, element cu incidențe neuronale,
definitorii pentru activitatea didactică, decizional în activitatea de învățare.
Pentru a descifra mecanismul intrinsec al operației mentale de analiză, la vârsta preșcolară se poate lua
drept criteriu de analiză materialul intuitiv cu care este pus în legătură preșcolarul. Analiza este dovedită atunci
când preșcolarul, pe baza observării unei planșe prezintă obiectul percepției prin enumerarea părților sale
componente. Copilul înșiră ca rezultat al analizei, o seamă de caracteristici principale și secundare ale
elementelor observate pe baza materialului intuitiv.
În cadrul unei activități didactice, folosind ca metodă observația, preșcolarii trec de la etapa de analiză
liberă, în care exprimă ceea ce-i impresionează pe loc la analiza sistematică, care urmărește ordonarea
impresiilor într-un tot unitar. Analiza sistematică a obiectului sau al fenomenului cercetat urmărește criterii
cum ar fi: perceperea aspectului global al obiectului; trecerea de la aspectul global la părți, aspecte izolate;
trecerea de la părțile obiectului spre întreg; trecerea de la părțile componente ale obiectului observat la
27
însușirile care-l caracterizează, la funcțiile și caracteristicile acestor părți. Analiza obiectelor și fenomenelor
realității trebuie să stabilească ce este, din ce este alcătuit, la ce servește și cum se prezintă sub raportul
dimensiunilor, culorii, formei.
Analizând obiectele sau fenomenele, preșcolarul realizează primii pași importanți spre aprecierea
notelor esențiale, determinative ale acestora, se desăvârșește procesul de integrare într-un tot unitar.
Analiza este asemănată cu însăși înțelegerea. Înțelegerea începe și se termină cu analiza. Analiza
conduce la mai buna înțelegere a întregului. Copilului i se va răspunde cu atenție și în mod corect, după nivelul
său de înțelegere la toate întrebările „De ce?” Trebuie exploatată oportunitatea de a răspunde acestuia atunci
când el întreabă din propria nevoie de a cunoaște și a înțelege ceea ce îl înconjoară. Preșcolarului trebuie să-i
fie solicitată capacitatea de analiză, cerându-i părerea despre diverse lucruri: “Dar tu ce crezi?”, „De ce este
cerul albastru?”, „De ce zboară păsările?’. Întrebarea „De ce?” este un stimul universal pentru gândire și
analiză. În felul acesta, preșcolarul devine conștient de propria viziune, are propria poziție în relație cu lumea
înconjurătoare, îi este consolidată personalitatea.
Analiza cuprinde potrivirea, clasificarea, analiza erorilor, generalizarea și specificarea. Prin aceste
procese, preșcolarii pot folosi ceea ce achiziționează pentru a crea noi înțelegeri și pentru a utiliza ce au învățat
în situații noi. Implicarea copiilor în realizarea sarcinilor care presupun un efort cognitiv complex solicită
acestora stimularea capacității de analiză la un nivel superior, antrenând gândirea în profunzime.
Analiza este o treaptă importantă a domeniului cognitiv pentru copilul ce avansează în cunoaștere.
Analiza, înțeleasă fie în termen de capacitate, fie de comportament, este parte componentă a categoriei de
deprinderi intelectuale, reprezentând în fapt, modalitatea de a opera cu informațiile. Când analiza devine
obiectiv prioritar al activității specifice preșcolarilor, gândirea este angajată la nivel superior. Analiza ocupă o
poziție importantă, de bază, fără de care învățarea nu se poate desfășura.
Procesul de învățare nu poate exista în afara procesului de analiză, indiferennt de forma în care aceasta
este prezentă: ca scop al activității cognitive, parte a gândirii în profunzime sau a gândirii la nivel superior.
Analiza are un rol important în constructia produselor învățării: noțiuni, deprinderi, priceperi, abilități,
capacități.
Sarcinile cognitive care implică preșcolarii la analiză sunt cele care au legătură directă cu situații de
învățare create de cadrul didactic așa încât copiii să descopere cunoștințe noi, să desprindă reguli și principii
din situații concrete cu care intră în contact. Contextul de învățare trebuie gândit și pregătit în așa fel încât să
determine angajarea operației de analiză în actul complex al cunoașterii. Demersul formativ eficient stimulează
procesul de analiză, devenind astfel o caracteristică definitorie a stilului de muncă intelectuală.
28
INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR - CALE DE ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ

Irina-Mihaela BONDARI, profesor ȋnvăţămȃnt preşcolar,
Şcoala Gimnazială ,,Veronica Micle”, Iaşi
Tehnologia informaţiei este tot mai mult folosită în scop educaţional prin mijloace de prezentare, stocare
şi procesare a informaţiei. Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi
creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica
tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.
În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de elev la
activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere. Utilizarea metodelor
interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului
instructiv-educativ, având un caracter activ–participativ şi o reală valoare activ–formativă asupra personalităţii
elevului.
Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din urmă a fost proiectat şi creat după modelul
de funcţionare al creierului. Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze trebuie să apăsăm butonul de
pornire. Unui computer îi este necesar pentru a fi în stare de funcţionare de un soft adecvat pentru a interpreta
datele introduse şi creierul nostru are nevoie să facă unele conexiuni.
În societatea modernă, instituţiile de învăţământ trebuie să-şi adapteze metodele şi practicile clasice şi
să găsească metode şi procedee didactice noi care să permită formarea unor elevi cu noi aptitudini: autonomie,
flexibilitate, capacitate de cooperare şi dialog. Trebuie să găsească mijloace de a stimula şi favoriza
autoinstruirea. Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de viaţă şi de instruire: învăţarea continuă.
În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale - tehnologia informaţiei şi
comunicaţiilor. Metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă avalanşei de cunoştinţe. Avantajele oferite
de utilizarea calculatoarelor în procesul de instruire impun stabilirea cât mai exactă a modului în care, calităţile
acestora ca interactivitatea, precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi
dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că pot interacţiona consistent şi diferenţiat cu fiecare elev în
parte, pot fi cât mai bine valorificate.
În momentul aplicării metodei prezenţa profesorului este discretă, dar importantă prin faptul că acesta
stabileşte momentul şi modalităţile de aplicare a metodei, ca o alternativă importantă la metodele clasice. Prin
urmare, metoda nu diminuează rolul profesorului în procesul de instruire, ci îi adaugă noi valenţe, îi creează
noi modalităţi exprimare profesională. Primele realizări în domeniul instruirii asistate de calculator au fost
orientate mai mult pe învăţare prin verificarea cunoştinţelor, ulterior au început să apară softuri complexe, care
să încurajeze construcţia activă a cunoştinţelor, să asigure contexte semnificative pentru învăţare, să
promoveze reflecţia, să elibereze elevul de activităţi de rutină şi să stimuleze activitatea intelectuală
asemănătoare celei depuse de adulţi în procesul de producţie. Aceste elemente au produs modificări esenţiale
în sfera activităţii didactice, atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ.
Învăţarea asistată de calculator impune o regândire şi o restructurare a procesului educativ; profesorul
trebuie să înveţe să gândească altfel, să-şi formuleze altfel problemele, să-şi revizuiască conceptele, să-şi
coreleze obiectivele şi să-şi orienteze arsenalul metodic în direcţia eliminării activităţilor intelectuale de rutină.
29
Instruirea asistată de calculator reprezintă o metodă didactică / de învăţământ, care valorifică principiile
de modelare şi de analiză cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilor tehnologii informaţionale şi
comunicaţionale. Instruirea asistată de calculator reprezintă o nouă cale de învăţare eficientă, valabilă la toate
nivelurile, treptele şi disciplinele preşcolare, şcolare şi universitare. Apariţia învăţământului electronic a fost
determinată de mai mulţi factori: dinamica foarte mare a informaţiei, necesitatea învăţării rapide, nevoia de a
eficientiza costurile, plus ocazia de a avea acces flexibil la învăţare de-a lungul întregii vieţi.
Metoda instruirii asistată de calculator valorifică următoarele operaţii didactice integrate la nivelul unei
acţiuni de dirijare euristică şi individualizată a activităţii de predare – învăţare – evaluare:
-Organizarea informaţiei conform cerinţelor programei;
-Provocarea cognitivă a elevului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează depistarea unor lacune,
probleme, situaţii – problemă;
-Rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau dobândirea informaţiilor
necesare de la nivelul resurselor tehnologice activate de / prin calculator;
·Asigurarea (auto)evaluării rezultatelor elevului prin medierea resurselor autoreglatorii existente la
nivelul calculatorului;
-Realizarea unei sinteze recapitulative după parcurgerea unei teme, lecţii, grupuri de lecţii, subcapitole,
capitole, discipline şcolare. asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii elevului.
Învăţarea asistată de calculator încearcă să depăşească modelul linear al comunicării didactice, realizând
o diversitate a modurilor de construcţie a realităţii de către participanţii la actul învăţării.
În contrast cu metodele tradiţionale, învăţarea asistată de calculator, prin caracterului procesual al
învăţării: construcţie, reconstrucţie şi deconstrucţie permanentă a realităţii, permite transmiterea de cunoştinţe
şi sugerează semnificaţiile acestora, dar lasă în egală măsură acest aspect şi la aprecierea individuală. Se pune
accent mai mult pe CUM decât pe CE cunoaştem. Cunoaşterea este, mai degrabă, un drum ce se deschide pe
măsură ce parcurgem, o construcţie şi reconstrucţie permanentă. Prin această metodă, elevul devine centrul de
greutate al şcolii. De acum înainte se poate vorbi de elev ca persoană, ca individ, şi nu de profesor sau de clasă
ca entitate amorfă.
Prin metoda instruirii asistată de calculator nu se mai recurge la antica schema expunere-întrebare-
răspuns, ci discutăm de răspunsuri de la care se construiesc întrebări. Elevul construieşte fenomenul, din
răspunsuri, prin experienţă, experiment, simulare, modelare de fenomene, de procese. Pe de altă parte, educaţia
din manualele de pedagogie se axează pe cum predă profesorul. Pedagogia modernă pune elevul în faţă.
Profesorul nu dispare, dar centrul şcolii este elevul. Şcoala o facem pentru elevi, nu pentru profesori.
30
DEZVOLTAREA EMOȚIILOR LA COPIII PREŞCOLARI

Ala BRUMA, cadru didactic, Grad didactic II
IET Andrieș, s. Mereni
Motto :,,Inteligenţa socială se manifestă din plin de la grădiniţă, pe terenul de joacă, în barăci, în
fabrici şi saloane comerciale, dar scapă condiţiilor formale standardizate ale unui laborator de analize”
Edward Thorndike
Argument: Perioada preşcolară este una extrem de dificilă, plină de schimbări, intensă din punct de
vedere social şi emoţional. Cercetările actuale arată creşterea numărului de copii cu probleme emoţionale:
agresivitate, impulsivitate, timiditate etc. Aceste probleme afectează adaptarea la mediul social, acceptarea de
sine sau peformanţele preşcolare.
Astfel, putem menționa că inteligenţă emoţională la copiii preșcolari se bazează pe anumite aptitudini
potenţiale înnăscute: sensibilitate emoţională, memorie emoţională, capacitatea de procesare emoţională şi
capacitatea de învăţare emoţională. Aceste caracteristici înnăscute pot fi dezvoltate şi cultivate de-a lungul
vieţii sau, din conta, pot fi degradate, acest lucru depinzând foarte mult de modul în care sunt crescuţi şi educaţi
în copilărie copiii.
De aceea, vârsta preşcolară constituie o perioadă în care se produc însemnate schimbări în viaţa afectivă
a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestările lui, fie că este vorba de jocuri,
de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi. Ele ocupă un loc important
în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra conduitei lui.
În cadrul interacţiunilor zilnice, copiii îşi dezvoltă şi optimizează abilităţile socio-emoţionale. Ei învaţă:
Abilităţi necesare pentru a lega prietenii (de exemplu cum să se alăture altor copii care se joacă, cum să
ceară şi să împartă jucăriile, cum să ofere ajutor altora, cum să îşi ceară scuze etc.);
Să îşi înţeleagă emoţiile – să identifice şi numească emoţiile proprii şi ale celorlalţi, să le lege de
contextele în care apar în mod tipic (de exemplu bucuria la primirea unui cadou, supărare atunci când ne doare
ceva etc);
Să îşi gestioneze furia (învăţând să şi-o conştientizeze şi să folosească metode simple pentru a şi-o
controla);
Să îşi rezolve problemele apărute în interacţiunea cu ceilalţi (să îşi definească problema, să caute şi să
aleagă soluţii adecvate).
Preşcolarii pot înţelege emoţiile exprimate de copiii de aceeaşi vârstă cu ei în timpul unui contact social,
ceea ce îi ajută în rezolvarea conflictelor. Apoi, preşcolarii sunt capabili de implicare empatică în emoţiile
celorlalţi şi îşi pot reda propriile emoţii în diferite situaţii sociale pentru a minimaliza efectele nesănătoase ale
emoţiilor negative şi pentru a împărtăşi emoţiile pozitive cu ceilalţi.
Intre vârsta 2 şi 4 ani, copiii încep să vorbească despre propriile emoţii. La această vârstă identifică şi
diferenţiază expresiile faciale ale emoţiilor de bază ( furie, tristeţe, frică şi bucurie). Copiii la această vârstă
manifestă accese violente de furie şi teamă de separare.
Modul în care educatoarele reacţionează la exprimarea emoţională a copiilor lor determină exprimarea
sau inhibarea emoţiilor viitoare ale acestora. Expresivitatea emoţională a educatoarelor devine un model pentru
copiii preşcolari, în ceea ce priveşte exprimarea emoţională.
31
Exemplu: Dacă educatoarea exprimă în mod frecvent emoţii negative, copiii vor exprima şi ei aceste
emoţii, datorită expunerii repetate la acestea.
Modul în care adulţii discută problemele legate de emoţii poate transmite sprijinul şi acceptarea lor şi
poate contribui la conştientizarea de către copil a diferitelor stări emoţionale pe care le experimentează.
Exemplu: Cadrele didactice care sunt adeptele ideii că emoţiile, în special cele negative, nu trebuie
discutate deschis pot induce copiilor ideea că emoţiile nu trebuie exprimate, ceea ce afectează capacitatea de
reglare emoţională a acestora.
În faza în care copiii învaţă despre emoţii şi încă nu ştiu denumirea acestora se poate folosi reflectarea
sentimentelor. În acest sens, decât să fie întebat copilul cum se simte, răspunsul evident al acestuia fiind “nu
ştiu” se încearcă identificarea emoţiei copilului şi apoi “traducerea” acestuia sub formă de întrebare sau
afirmaţie. Ex: copilul spune: „Nu pot să mă dezbrac”, traducerea: „Cred că eşti agitat” sau „Eşti supărat?”.
De-a lungul timpului s-a observat că preşcolarii sunt mai precişi în denumirea emoţiilor cu ajutorul
etichetelor verbale decât cu ajutorul expresiilor faciale, în mod special pentru frică şi dezgust. Fără o etichetă
verbală a emoţiilor, copiii pot să nu realizeze că acel comportament provoacă o emoţie. Uneori însă, cuvintele
ce denumesc emoţii pun probleme copiilor, deoarece ele se referă în parte la stări emoţionale interne,
neobservabile. Educatoarele trebuie să încurajeze în permanenţă copiii să utilizeze cuvinte şi expresii ce
denumesc stări emoţionale. Când un copil trăieşte o emoţie puternică trebuie întrebat cum se simte (Cum te
simţi când colegul te jigneşte?, Eşti bucuroasă când te joci cu păpuşile?).
Copiii vor învăta astfel că este normal să experimenteze diverse emoţii şi să vorbească despre ele.
Abilitatea de a înţelege şi descrie emoţiile celorlalţi este necesară pentru manifestarea empatiei. Când
empatia este exprimată la un nivel moderat, ea conduce la simpatie.
Discutând cu copiii despre emoţiile celorlalte persoane în anumite situaţii sau a personajelor din poveşti,
li se oferă oportunitatea de a conştientiza consecinţele comportamentale ale acestora în plan social (Cum că s-
a simţit Capra când a aflat că Lupul i-a mâncat iezişorii?; Dar Scufiţa Roşie când a venit Vânătorul să o
salveze?). Pentru a întări comportamentele respective ale copiilor este important să-i recompensăm verbal când
le observăm, astfel copiii vor învăţa cărui tip de mesaje emoţionale prezente în mediu să fie atenţi.
Dacă copiii experimentează emoţii negative puternice şi nu îşi pot regla/adapta emoţiile sau modul de
exprimare a lor, aceştia se vor comporta într-un mod neadecvat prin exteriorizarea emoţiilor negative. Mai
mult, copiii care sunt capricioşi sau au înclinaţii spre emoţii negative, precum furia, sunt mai puţin legaţi de
cei cu aceleasi trăiri, decât copiii care nu au această caracteristică.
Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat „decât cu sine însuşi”. Şi totuşi, câteva lucruri esenţiale
îi fac să fie asemenea: toţi au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire şi de exerciţiu. Toţi simt nevoia
de recunoaştere şi acceptare. Toţi caută un sprijin în adult şi chiar au nevoie de un anumit control din partea
acestuia pe măsură ce îşi dezvoltă încrederea în sine şi dobândesc propria experienţă.
Concluzie: „Nici o profesiune nu cere posesorului ei atâta competenţă, dăruire şi umanism ca cea de
educator, pentru că în niciuna nu se lucrează cu un material mai preţios, mai complicat şi mai sensibil decât
omul în devenire…”
32
Referințe bibliografice:
1. Cosmovici A., Iacob L., Psihologie şcolară, Editura „POLIROM”, Iaşi, 2008;
2. Goleman D., Inteligența emoțională, Bucuresti ,,Editura Curtea Veche”, 1995;
3. Roco M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura „POLIROM”, Iaşi, 2001;
4. Salome J., Albin M., Dificultățile predării, Bucuresti, Editura ,,Ascendent”, 2013;
5. Thorndike E., Elementele psihologiei, Bucuresti, Editura ,,Polirom”, 1920.
PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE ÎN ERA DIGITALĂ.

ADAPTARE ȘI IMPLICARE – MĂSURA MĂIESTRIEI DIDACTICE
Anca BUZILĂ
Profesor pentru învățământ preșcolar
Grădinița cu P.P. nr. 15 Sibiu
Accesul la educație de calitate este un drept al fiecărui copil. Există o largă varietate de soluții, de
mijloace și metode prin care curriculumul poate fi adaptat pentru a putea fi transmis integral în noile condiții
pandemice, care au determinat schimbări la nivel de abordare a modului în care se desfășoară activitățile
didactice chiar și la nivelul educației timpurii. Cadrele didactice trebuie să dea dovadă de o bună capacitate de
adaptare la schimbări, să fie capabile să analizeze paleta ofertantă de platforme și aplicații care pot fi utilizate
și să selecteze acele metode și mijloace care corespund propriilor nevoi și care pot asigura participarea activă
a copiilor în procesul instructiv-educativ și continuarea acestuia chiar și la distanță.
Integrarea tehnologiei digitale în sălile de clasă nu mai este doar o opțiune pentru a face predarea și
învățarea plăcute și atractive, ci a devenit acum parte a procesului educațional pentru generația secolului 21,
de la mic la mare, de la grădiniță la nivel universitar. Indiferent dacă unitatea de învățământ a adoptat una
dintre platformele de colaborare online populare, indiferent dacă este Google, Windows sau Apple, ceea ce
este și va fi întotdeauna de cea mai mare importanță este modul în care profesorii integrează tehnologia în
practicile lor de predare și ce rezultate ale învățării produc acestea în rândul copiilor. Aplicațiile educaționale
atrag copiii și adaugă varietate predării și învățării. În sălile de clasă, profesorii le folosesc pentru a-și
îmbunătăți și îmbogăți lecțiile în diverse domenii, dar trebuie avut în vedere și impactul educațional și
selectarea acelor aplicații și platforme care ajută la dezvoltarea armonioasă a copiilor, mai ales la vârsta
preșcolară, când abuzul de tehnologie poate avea un efect nociv asupra sănătății fizice și mentale a copilului.
Pentru a asigura o predare digitală excelentă, în care utilizarea tehnologiei poate amplifica învățarea și
dezvoltarea, devine necesar un flux de lucru pedagogic adecvat, care încorporează elemente tradiționale ale
practicilor de predare și utilizarea tehnologiei mobile actuale. Acest flux de lucru pedagogic presupune trecerea
dincolo de pereții și a structura închisă a clasei, într-un mediu în care atât profesorul, cât și copilul pot comunica
fără probleme prin diferite canale digitale și în care devin colegi, prin crearea unei platforme virtuale pentru
clasă. Este vorba despre utilizarea unei abordări de învățare mixtă, în care tehnologia devine transparentă și în
care copiii și profesorul pot îmbina creionul și hârtia cu instrumente online pentru explorarea datelor digitale
și pentru partajarea de informații între ei și colegii lor. Bine-nțeles că fiecare vârstă își are specificul activității
ei, iar dacă vorbim despre educația timpurie cu atât mai mult este necesară o regândire a modului de desfășurare
33
a activităților pentru a introduce digitalizarea ca necesitate impusă de condițiile specifice pe care le trăim,
punând mereu în balanță beneficiile versus riscurile utilizării excesive a tehnologiei la vârste fragede.
Tehnologia are potențialul de a amplifica predarea și de a ajuta profesorii să-și facă treaba mai eficient,
nu să îi înlocuiască. Profesorii sunt catalizatorul care trebuie să faciliteze aceste procese de instruire într-un
mediu de tehnologie educațională. Dacă școlile au decis să adopte tehnologia mobilă ca strategie în cadrul
culturii lor educaționale, atunci integrarea ei eficientă în curriculum ar trebui să devină o prioritate. Pentru
aceasta este necesar ca profesorii să gândească creativ, să își dezvolte competențele digitale și să fie la curent
cu noutățile din domeniu astfel încât să poată utiliza tehnologia ca instrument de promovare și extindere a
capacității elevilor de a învăța zilnic. În spatele oricărei aplicații digitale utilizate în procesul instructiv-
educativ stă un profesor care a știut ce, cum și cât să selecteze pentru a transmite în mod eficient și atractiv
esențialul și pentru a urmări atingerea scopului, formarea competențelor necesare la copii și asigurarea stării
de bine a acestora.
Specificul învățământului preșcolar presupune abordarea jocului ca principală formă de activitate a
copilului. Noul curriculum pentru educație timpurie acordă o importanță deosebită jocului ca activitate
principală la vârsta preșcolară care contribuie în mod fundamental la dezvoltarea copiilor. Prin joc învățarea
are loc chiar de la naștere, construindu-se abilități mai complexe, de ordin superior, cum ar fi creativitatea,
gândirea critică, colaborarea și rezolvarea problemelor. Adaptarea conținutului și digitalizarea activităților la
nivel preșcolar reprezintă o adevărată provocare, din cauza faptului că preșcolarii nu au conturate manualități
digitale, nu știu să opereze singuri instrumente tehnologice și au nevoie în permanență de sprijinul adultului.
Totuși, există platforme și aplicații prin care conținutul poate fi adaptat și transformat, prezentat mai ales sub
formă de joc pentru a fi adaptat la vârsta copiilor.
Încă din primele momente ale copilăriei, copiii au un potențial natural uimitor de a învăța despre lume
prin joc și de a se adapta la nou. În ultimele decenii, comunitatea științifică a găsit dovezi din ce în ce mai mari
că sugarii și copiii învață constant, se conectează cu mediul înconjurător prin experiențe ludice pozitive.
Conduși pas cu pas în lumea digitală, copiii pot învăța să folosească instrumente și aplicații prin care să își
satisfacă nevoia de cunoaștere, dar și plăcerea de a se juca. Aplicații precum Wordwall, LearningApps,
Jigsawplanet pot asigura transmiterea, consolidarea și evaluarea cunoștințelor copiilor într-un mod atractiv,
adaptat vârstei lor, sub formă de jocuri care oferă o mare satisfacție copiilor, îi atrag și le mențin activ interesul
pentru activitate. Un alt instrument pe care l-am folosit cu succes în practica educațională digitală, în mod
special în realizarea evaluărilor, este Liveworksheets, o platformă prin care pot fi realizate fișe de evaluare
atractive, în care poate fi adăugat sonor alături de imagini, venind astfel în întâmpinarea nevoilor copilului și
asigurând participarea independentă a acestuia cu scopul de a rezolva sarcinile. Indiferent dacă o activitate de
joacă presupune joc liber, joc ghidat sau jocuri cu un anumit obiectiv de învățare, o cerință esențială este ca
preșcolarilor să li se acorde prilejul de a fi implicați și să fie susținuți, mai degrabă decât îndrumați.
Cel mai complex, eficient și atractiv instrument pe care l-am utilizat este platforma Livresq, prin
intermediul căreia am putut crea cursuri și lecții interactive pentru copii, care sunt de un real folos atât în
predarea sincronă, cât și asincronă. Complexitatea platformei constă în faptul că pot fi integrate în aceeași
lecție instrumente și aplicații diverse, sub o formă unitară, parcurgându-se în totalitate pașii necesari din cadrul
34
unei lecții: de la introducerea în activitate, la predarea conținutului, consolidarea acestuia, evaluarea și

asigurarea feed-backului. Un model de lecție realizată cu ajutorul acestui editor digital, publicată pe platformă
și accesibilă pentru cei interesați, are tema „Plantele și mediul lor de viață”
(https://library.livresq.com/view/5f3ff70e20cd73cc6e87e76e/). Ea integrează video-uri de prezentare, imagini,
fișe de lucru, experimente realizate, joc de consolidare realizat în Wordwall și exerciții de evaluare. Pe baza
lecției realizate se poate parcurge tema cu toți copiii deodată sau aceștia o pot parcurge în ritmul propriu,
putând reveni la ea ori de câte ori au nevoie.
Pentru că jocul are un rol cheie în dezvoltarea, încurajarea și promovarea abilităților copiilor, aceștia vor
fi îndemnați ca prin joc să parcurgă aceste conținuturi digitale care vor asigura transmiterea graduală a
informației și însușirea acesteia. Natura activităților ludice ale unui copil va varia în funcție de vârstă, context
și cultură, iar abilitățile lor vor crește gradual în complexitate.
Inovațiile pedagogice în această eră digitală trebuie să asigure echilibrul între necesitatea de a parcurge
curriculumul prevăzut la nivel național, însușirea competențelor și dorința de a asigura starea de bine a actorilor
implicați în procesul instructiv-educativ. Selectarea metodelor și mijloacelor adecvate și adaptarea acestora la
nivel individual și la specificul activității desfășurate este dovada măiestriei, inteligenței și implicării cadrului
didactic în actul educațional.
INOVAŢIE ŞI CREAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Raluca- Iuliana CHIRICĂ
Profesor învățământ preșcolar, Școala Gimnazială Asău
Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor
personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a găsi strategii moderne
folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ.
În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie
reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanență inovaţie şi creaţie în activitatea
didactică.
Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care
elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere:
şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele
informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate
evidentă .
Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor didactice şi
idealurilor educaţionale.
Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci pentru a veni
tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală.
Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare eficientă.
35
Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul ,de a folosi internetul este benefică elevilor,atât în
activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic,prin relaţionarea cu lumea oferită de
aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă din punct
de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.
Este foarte important ca în formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent pe :
- autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;
- comunicare şi relaţionare interpersonală;
- controlul stresului;
- dezvoltarea carierei profesionale ;
- prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
- prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.
În abordarea creativitǎţii în procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească independent, să
îşi asume riscuri și responsabilităţi în demersul său spre formare intelectuală. Evaluarea pentru asigurarea
calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească perspectiva asupra situaţiei reale din şcoli, să identifice
nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să descoperim componențele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.
Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este de a dezvolta un indicator
internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea ştiinţifică. Învăţământul
modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care trebuie să le dobândească cel ce
învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an de studiu. Centrarea pe competenţe
reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-evaluare.
Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor de până
acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea de „manager al
învăţării”.
Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.
Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi să
preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la civilizaţia
modernă, pregătind atât elevii, cât şi dascălii să înţeleagă valoarea diversităţii şi a independenţei de spirit.
Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează şi
organizează influenţele mediului,dezvoltă personalitatea.
Creativitatea, în termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi concepte noi
sau asocieri originale între concepte şi idei deja existente.
Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este necesară
extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit oamenilor să se
schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de vedere cultural, bazată pe
cunoaştere.
Obiectivul principal este promovarea unor abordări inovative şi creative în diferite domenii de
activitate.
36
Educaţia şi formarea profesională sunt factori decisivi pentru realizarea acestui lucru. Activităţile ar
trebui să se concentreze pe crearea unui mediu favorabil pentru creativitate şi inovaţie şi să stimuleze o strategie
pe termen lung.
Ar trebui, de exemplu, să se pună accent pe o gamă largă de subiecte, precum matematica, ştiinţa şi
informaţia şi alte tehnologii.
Noul mileniu aduce noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât cele folosite pânǎ acum.
O importanţǎ majoră în pregǎtirea elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei forme ale educaţiei şi anume:
-educaţia formală însemnând învăţare sistematică, structurată si gradată cronologic, realizată in instituţii
specializate de către un personal specializat;
-educaţia nonformală constând in activităţi educative desfăşurate in afara sistemului formal de
învăţământ de către diferite instituţii educative;
-educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană, existenţială, desfǎşurate
în medii culturale care nu au educaţia ca scop principal.
Criteriul de calitate aplicat educaţiei are un rol foarte important deoarece măsurile propuse pentru a
promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din cadrul învăţării continue.
Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului înregistrat de
elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă. Este important să fie
evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales, ceea ce poate el să facă utilizând
ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.
Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului pe care
profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate fi descris nivelul de formare a
competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot regla, de la o etapă la alta,
activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.
De asemenea este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi de evaluare
prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă liber opinii proprii sau
acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva propunerile etc.
Managementul clasei este un domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei care studiază atât perspectivele
de abordare ale clasei de elevi cât şi structurile dimensionale ale acesteia, în scopul facilitării intervenţiei
cadrului didactic în situaţii de criză micro-educaţională şi a evitării consecinţelor negative ale acesteia.
Trebuie pus accent pe dimensiunile managementului clasei :
-dimensiunea ergonomică – se referă la dispunerea mobilierului, vizibilitatea, amenajarea sălii de clasă;
-dimensiunea psihologică - se referă la cunoaşterea, respectarea şi exploatarea particularităţilor
individuale ale elevilor ;
-dimensiunea sociala – se referă la clasă ca şi grup social ;
-dimensiunea operaţională - se referă la instrumentele operaţionale care sunt recompensele şi pedepsele;
- dimensiunea inovatoare – se referă la cunoaşterea practicii educaţionale la un moment dat, cunoaşterea
tendinţelor şi tradiţiilor activităţilor educaţionale vizate, cunoaşterea orizonturilor de aşteptare ale elevilor;
37
- dimensiunea normativă – se referă la norme,. ansambluri de reguli care reglementează desfăşurarea

unei activităţi educaţionale.
Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă, de tip clasic trebuie depăşită şi înlocuită cu metode
care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a elevului, pe participarea activă a
acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.
In viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se centrează pe elev şi are in vedere transformarea
acestuia din “obiect” al procesului didactic în” subiect activ” al propriei deveniri.
Modelul de proiectare a activităţii didactice are în vedere trecerea de la centrarea pe conţinut la centrarea
pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică:
Ar trebui să se ţină cont de toate formele de inovaţie socială şi antreprenorială. De asemenea, ar trebui
să se acorde atenţie creaţiei artistice şi noilor abordări în domeniul culturii.
Bibliografie:
1. Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001;
2. Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;
3. I..Cerghit – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002.
INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN GRĂDINIȚĂ

Monica DINCU,
profesor înv. preșcolar, G.p.p.Cozia
Dezvoltarea explozivă a tehnologiei a dus la apariția unei societăți din ce în ce mai informatizate, fapt
ce a determinat impunerea folosirii calculatorului în procesul didactic, instruirea asistată de calculator devenind
una dintre metodele moderne de bază.
Utilizarea calculatorului la clasă e condiționată și influențată de o serie de factori: asigurarea resurselor
hardware și software, gradul de pregătire a cadrului didactic, de stilul acestuia, de numărul de elevi, de
interesul, cunoștințele și abilitățile acestora, de programele folosite, de sincronizarea explicațiilor cu secvențele
derulate etc..El trebuie folosit astfel încât să îmbunătățească calitatea procesului instructiv-educativ și nu să-l
îngreuneze. Utilizarea lui la întâmplare, într-un moment nepotrivit, fără un scop precis, duce la monotonie,
plictiseală, dezorganizare, rumoare în clasă, la ineficiența învățării prin neparticiparea elevilor, la neatingerea
obiectivelor și, poate produce chiar repulsie față de acest mijloc modern.
Văzut ca instrument didactic, calculatorul poate fi folosit de educatoare la: tehnoredactarea
documentelor școlare și a materialelor didactice: planificări, proiecte, fișediverse materiale pentru copii, schițe,
ppt-uri; ca suport al imaginilor, filmelor, pentru accesarea cd-urilor; la colaborarea și schimbul de experiență
cu educatoare și copii din alte colturi ale lumii: ca de exemplu Etwinning-ul, un program binecunoscut de
înfrățire electronică.
Softurile educaţionale folosite în grupă, la diferitele activităţi didactice, sunt instrumente utile şi
atractive pentru copiii de vârstă preşcolară.Ele transmit de fiecare dată aceleaşi informaţii exacte, fără omisiuni
sau greşeli sau creează situaţii problemă cu valoare de testare a cunoştinţelor
În grădiniţa de copii, jocul este principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ, iar
calculatorul reprezintă pentru acesta un alt mod de a învăţa jucându-se. Spre exemplu, structura softului
38
„Familia mea şi toamna” impune o abordare interdisciplinară, în contextul învăţării prin joc şi cooperare,
permite feed-back şi control permanent precum şi o ierarhizare a sarcinilor didactice după gradul de dificultate,
fapt care răspunde nivelului de pregătire al consumatorului. Esenţa acestui soft constă în dezvoltarea gândirii
logice, operaţii matematice stimularea memoriei şi dezvoltarea creativității. Conţinutul softului educaţional
reprezintă pentru copil un complex univers de explorat oferindu-i posibilitatea de a descoperi caracteristicile
unui anotimp, o îndeletnicire, un animal, o plantă, o pasăre, motivând învăţarea.
Utilizarea calculatorului în educatia preşcolarilor permite transmiterea şi asimilarea noilor cunoştinţe
într-un mod atractiv pentru aceștia. Procesul de educatie este mult mai eficient. Copiii învaţă jucându-se, sunt
puşi în situaţia de găsi repede soluţii şi de a lua decizii pentru rezolvarea problemelor. Calculatorul este un
mijloc de instruire care ţine atenţia copilului activă pe tot parcursul activităţii de învăţare. Imaginaţia, la vârsta
preşcolară, intră într-o nouă fază de dezvoltare, capătă noi aspecte. Formarea competenţelor descrise prin
programa şcolară nu este posibilă doar prin utilizarea unor strategii clasice de predare-învăţare-evaluare.
Instruirea diferenţiată individuală, pe nivel de vârstă, cu ajutorul softului educaţional, poate fi o alternativă de
succes. Alături de mijloacele didactice clasice, calculatorul a devenit un instrument didactic ce poate fi folosit
în scopul eficientizării tuturor activităţilor din grădiniţă. Interesului copiilor se menţine pe tot parcursul
activităţilor, folosind acest mijloc didactic.
Soft-ul educaţional realizat pentru copii poate fi educativ, distractiv şi interactiv. De exemplu, folosind
dorinţa copilului de a citi, acesta este invitat, în momentul de evaluare al activității integrate de DLC și DȘ
într-o „Călătorie misterioasă la bibliotecă” unde are mai multe variante de joc. Preşcolarii îşi pot verifica
cunoştinţele, rezolvând sarcinile primite. Personajul îi cere copilului să analizeze imaginea de pe ecran, să
compare forma şi mărimea cărţilor prin alăturare vizuală şi apoi să le aşeze pe rând în rafturile bibliotecii.
Imaginile individuale se prezintă pe rând şi copilul trebuie să facă apel, fie la imaginea de ansamblu care i se
prezintă când greşeşte, fie la cunoştinţele dobândite anterior. Jocul se desfăşoară interactiv, calculatorul îl
sfătuieşte pe cel ce se joacă, să se gândească bine şi îl încurajează să încerce din nou, dacă a greşit. Răspunsurile
corecte sunt răsplătite cu strigăte de bucurie, aplauze şi laude, pentru că a aşezat corect cărţile în rafturi.
Programul are mai multe variante de joc: repară jucăria (trebuie , asamblate piesele lipsă şi apoi colorate după
dorinţa copilului), matematică cu personaje din poveşti cunoscute, ghicitori, labirint, construcţii (căsuţa
greieraşului), ghiceşte indicii (Personajul este ascuns şi trebuie găsit dând clic pe fiecare cifră. După ce rezolvă
toate sarcinile, copilul este lăudat, aplaudat şi primeşte recompensă o medalie). În alte jocuri interactive, este
recompensat cu o diplomă pe care îşi scrie numele sau cu lucrarea pe care a avut de asamblat o jucărie, un
mijloc de transport, o colorează şi are opţiunea de a le imprima.
Unul dintre obiectivele importante ale învăţământului preşcolar este pregătirea pentru şcoală, cu multele
aspecte pe care le îmbracă: motivaţional, intelectual, afectiv, fizic, completate şi prin activităţi comune,
complementare, individuale, în care este utilizat calculatorul, ca mijloc de învăţământ integrat în acestea.
Folosind tastele, copiii se familiarizează cu literele, încep să scrie cuvinte simple, numele şi prenumele, învaţă
mult mai uşor cifrele şi rezolvă probleme simple de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi, într-un mod foarte plăcut
de ei.
39
Putem desfăşura o activitate de educare a limbajului: „Iedul cu trei capre” de Octav Pancu Iaşi,
repovestire, cu copiii din grupa mijlocie, în mod tradiţional sau, sub forma activităţii integrate. După activitatea
de repovestire, cu ajutorul imaginilor, copiii sunt împărţiţi în două grupe. Prima, va rezolva o fişă matematică,
unde educatoarea le citeşte copiilor o poezie care conţine sarcina de lucru: „În căsuţa fermecată / Vrăjitoarea
blestemată / Ţine cifrele ascunse, / Tu să le afli de-ndată! / Cinci sunt. Cum le găseşti, / Tu să le încercuieşti!
/ Colorează pătrăţele, / Câte cifra de jos cere!” şi în timp ce copiii rezolvă fişa, ceilalţi, la calculator, vor
răspunde unor întrebări, pentru a verifica în ce măsură s-au familiarizat cu ideile şi personajele din poveste.
Lucrând astfel, activitatea este mai plăcută pentru copii, iar pentru educatoare, mult mai uşor de verificat
rezultatele. După rezolvarea testului, copiii de la calculator vor rezolva fişa matematică, iar ceilalţi, testul de
la calculator.
Metoda instruirii asistate de calculator oferă accesul comod şi eficient la informaţiile şi cunoştinţele cele
mai noi, este o metodă nouă şi eficientă de predare-învăţare-evaluare a cunoştinţelor şi de formare
permanentă.Unele reprezentări pot fi reproduse doar prin intermediul calculatorului, care oferă metode şi
tehnici privind grafica, animaţia, sunetul. De exemplu, evoluţia unor fenomene fizice, chimice, biologice, etc.,
care se desfăşoară dinamic, nu pot fi reprezentate sau studiate, decât folosind calculatorul.
Jocurile de orientare de tip labirint îl ajută pe copil să folosească tastele de deplasare stânga-dreapta,
sus-jos, să-şi dezvolte viteza de reacţie, coordonarea oculo-motorie, dar şi spiritul de competiţie, capacitatea
de a acţiona individual. Am observat o îmbunătăţire a capacităţii de concentrare a atenţiei, creşterea stabilităţii
în acţiune, chiar şi la unii copii, care, în alte activităţi, au o slabă concentrare a atenţiei.
Jocurile pe calculator îl pun pe copil în situaţia de a rezolva sarcini, care altfel ar părea inaccesibile, dar
atmosfera plăcută de lucru, caracterul ludic al acţiunii, posibilitatea îndreptării greşelilor, „stimulentele”
primite: încurajări, aplauze, imagini cadou, diplome de învingător, medalii, situarea în fruntea clasamentului,
melodii, îi creează copilului emoţii pozitive, bucuria că a rezolvat singur o sarcină şi îl responsabilizează,
trecând de la învăţarea pasivă la cea activă, în care îşi însuşeşte cunoştinţe, acţionând într-o strânsă relaţie de
comunicare interactivă calculator-copil. Mişcarea imaginilor, culorile diferite, dialogul, spiritul de glumă şi de
joc, fac ca factorii stresanţi, inhibatori să dispară, iar copilul să acţioneze fără constrângeri. Prezentarea şi
organizarea conţinuturilor, în situaţii de învăţare asistate de calculator, trebuie să se facă în funcţie de cerinţe
instructive, care facilitează şi optimizează învăţarea. În învăţământul tradiţional, profesorul dispune de
posibilităţi multiple pentru a verifica şi stimula învăţarea. Rostul unui program de învăţare, este de a formula
sarcini, de a oferi scheme de abordare a informaţiei, de a realiza feed-back-ul, dar şi de a motiva copilul pentru
continuarea instruirii. Materialele audio-vizuale pun la dispoziţie resurse valoroase pentru sistemul de învăţare.
Instruirea asistată de calculator este folositoare, dacă copilul este activ şi motivat, el învaţă fiind implicat şi
provocat să se gândească la ceea ce i se prezintă.
În concluzie, putem spune că instruirea asistată de calculator este utilă şi benefică, dacă copilul este
activat şi motivat dar nu trebuie să ne scape din vedere timpul petrecut de copil în faţa calculatorului. O dozare
incorectă a timpului pe care copilul îl petrece în faţa calculatorului poate conduce la dependenţă, extenuare,
dizabilităţi funcţionale. Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu trebuinţele şi nevoile lui de
40
dezvoltare. Copiii vor să se descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au încredere să-i
orienteze şi să-i ocrotească.
Bibliografie:
1. Marin Manolescu, „Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică”, Ed. Credis,
2004.
2. Revista de pedagogie, nr. 1-2, „Informatizarea învăţământului”, Institutul de Stiinte ale Educatiei, 1994.
3. S.M. Cioflica, B. Iliescu, „Prietenul meu, calculatorul”, (Ghid de utilizare pentru preşcolari), Ed. Tehno-
Art, Petroşani, 2003.
4. http://www.unibuc.ro/eBooks/informatica.htm, U.B., site-ul oficial.
COMPTENȚELE DIGITALE, O NECESITATE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

ROMÂNESC CONTEMPORAN
Andreea- Elena DORIN, Prof. ȋnv. primar
Școala Gimnazială „Mihai Drăgan“, Bacău
Competenţele digitale reprezintă sisteme integrate de cunoștințe, abilități, deprinderi, atitudini şi valori,
formate și dezvoltate prin învățare, pe care le posedă un individ și care pot fi mobilizate pentru a soluționa
diverse probleme ce apar în procesul colectării, păstrării, prelucrării şi diseminării informaţiei prin intermediul
tehnologiilor informaţieişi a comunicaţiilor.
Competenţele TIC ale cadrului didactic derivă din competenţele cheie necesare societăţii bazate pe
cunoaştere:
- rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor;
- dezvoltarea gândirii critice şi creative;
- colaborarea, comunicarea şi negocierea;
- curiozitatea intelectuală, curajul şi integritatea
Competențele specifice pot viza:
- capacitatea de a dezvolta oportunităţi de învăţare pe baza strategiilor didactice care
integrează tehnologiile în scopul sprijinirii nevoilor elevilor;
- cunoaşterea aplicării strategiilor centrate pe elev într-un mediu centrat pe integrarea
tehnologiilor;
- capacitatea de a utiliza TIC în scopul dezvoltării capacităţilor de gândire de nivel
superior şi creativităţii;
- capacitatea de a utiliza TIC în scopul accesului echitabil, pentru toţi elevii, la
resursele informaţionale şi tehnologice;
- abilitatea de a utiliza TIC pentru a comunica şi colabora cu colegii, părinţii şi
comunitatea în scopul stimulării învăţării elevilor;
- capacitatea de a utiliza TIC pentru colectarea şi analiza datelor, precum şi
comunicarea rezultatelor;
41
- capacitatea de aplicarea a metodelor multiple de evaluare pentru a determina

utilizarea corespunzătoare a tehnologiei în vederea învăţării şi comunicării.(Neicu, C., 2011, p. 7)
Integrarea mijloacelor de învăţământ în procesul de predare-învăţare-evaluare presupune:
- organizarea activităţii în laboratorul de informatică;
- alegerea şi valorificarea softului educaţional inter-, trans- şi multidisciplinar;
- valorificarea reţelei Internet ca resursă educaţională;
Documentul STANDARDE DE COMPETENŢĂ ÎN DOMENIUL TIC PENTRU CADRELE
DIDACTICE (SCCD-TIC) trasează domeniile de competență în conformitate cu un șir de documente
naționale și internaționale, aparținînd domeniului competenței-cheie digitale transversale din documentul
cadru al Parlamentului European şi al Consiliului European din 18 decembrie 2006 privind competenţele-cheie
pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii. Din sprectrul larg de competențe digitale sunt subliniate și incluse în
acest document cele strict necesare unui cadru didactic pentru a realiza activitățile profesionale:
- acces la cele mai bune resurse și conținuturi educaționale;
- comunicare cu colegii, părinții și în cadrul rețelelor profesionale;
-efectuarea managementului activităților didactice prin instrumente digitale.
Definirea competențelor cadrelor didactice în forma unui document cadru, care să ghideze formarea și
dezvoltarea lor profesională de-a lungul carierei este una dintre condițiile majore a creșterii nivelului
realizărilor elevilor. Competențele digitale au fost clasificate pe trei nivele – de bază, intermediar, avansat –
din cîteva considerente.
În prezent, la finele formării inițiale cadrele didactice dețin un anumit nivel de competențe digitale
conțiționat de programele de studii și de educația lor informală și non-formală. Pe de altă parte, mulți pedagogi
au definitivat educația lor inițială cu mult timp în urmă, cînd multe instrumente și tehnologii informaționale
nu erau disponibile. În același timp domeniul TIC este unul foarte dinamic, viteza de dezvoltare a noilor
instrumente și oportunități fiind foarte mare, iar gama și complexitatea competențelor necesare pentru a fi
pedagog în secolull XXI este atît de mare, încît este puțin probabil ca un individ să le posede în totalitate sau
să le dezvolte în aceeași măsură la anumite momente de timp.
În consecință, cadrele didactice trebuie să-și actualizeze în mod constant competențele și să le adapteze,
iar acest lucru necesită atitudini critice bazate pe dovezi, care să le permită să fie responsabili de rezultatele
elevilor.
Domeniile de competențe digitale
1. Comunicare digitală
2. Gestionarea informaţiei
3. Crearea de conţinuturi digitale educaţionale
4. Implementarea aplicaţiilor de management şcolar
5. Sisteme de gestionare a conținuturilor educaționale (SGCE)
6. Utilizarea echipamentelor digitale în educaţie
7. Respectarea normelor etice și legale în spațiul digital
42
Domeniile de competență digitală

Nivel de bază Nivel intermediar Nivel avansat
1. Comunicare digitală
Utilizează instrumentele Utilizează instrumentele Activează într-un mediu de
standard de comunicare avansate de comunicare comunicare, digital;
pentru transmiterea și pentru realizarea diferitor Realizează diverse activități
recepționarea sarcinilor de activități de învățare educaționale nemijlocit în
învățare, feed-back mediul digital;
individual și de grup etc
Este membru al grupurilor / Este membru al grupurilor / Este creator / membru al
comunităților profesionale comunităților profesionale grupurilor / comunităților
virtuale, urmărește virtuale, participă în profesionale virtuale,
activitatea grupului, activitatea grupului, pune în gestionează activitatea
noutățile și problemele discuție noutăți și probleme, grupului, dezvoltă și
discutate, fără a se implica promovează activitatea
în conversații acestuia în Rețea.
2. Gestionarea informaţiei
Utilizează tehnici standard Utilizează tehnici avansate de Dezvoltă mediul
pentru a identifica resursele căutare în Rețea; informațional digital propriu,
digitale în Rețea; din care selectează resurse
relevante folosind o
multitudine de metode
Organizează datele în Gestionează drepturile de Organizează prelucrarea în
fișiere și directoare în acces la date în medii local și comun a datelor la distanță
medii locale și externe externe
Cunoaşte criteriile de Aplică criteriile de evaluare a Adaptează criteriile de
evaluare a validităţii validităţii informaţiei evaluare a validității
informaţiei informatice la contextele
didactice
3. Crearea de conţinuturi digitale educaţionale
Utilizează resurse digitale Îmbunătățește resursele Crează resurse digitale
disponibile-existente în existente prin aplicarea proprii.
procesul didactic opțiunilor avansate ale Integrează dinamic text, date,
aplicațiilor generice obiecte multimedia proprii
sau preluate din locații
externe în resursele utilizate
în dependență de necesitate
Evaluează calitatea Analizează critic calitatea Analizează critic calitatea
resurselor digitale utilizând resurselor digitale prin resurselor digitale prin
criterii prestabilite compararea cu alte resurse, îmbinarea unor criterii
corelarea cu necesitățile complexe. Propune și
educaționale, stabilirea și realizează în colaborare
evaluarea criteriilor de îmbunătățiri
evaluare
Informează cadrele Promovează utilizarea Realizează sesiuni de training
didactice despre resursele resurselor digitale în mediul pentru colegi și alte grupuri
digitale disponibile pedagogic țintă în vederea utilizării TIC
în procesul didactic
Încurajează elevii să Implică elevii în evaluarea și Implică elevii în crearea
prezinte rezultatele editarea resurselor digitale resurselor digitale
învățării în format digital produse de colegi
43
Identifică softuri Integrează softuri Contribuie la elaborarea

educaționale relevante educaționale în procesul scenariilor și elaborarea
pentru a le utiliza în didactic în mod adecvat softurilor educaționale
disciplinele, pe care le
predă.
4. Implementarea aplicaţiilor de management şcolar
Utilizează sistemele de Promovează utilizarea Realizează sesiuni de training
management şcolar pentru sistemelor de management pentru colegi şi alte grupuri
activități de planificare şcolar pentru activități de ţintă în vederea utilizării
planificare sistemelor de management
şcolar
Utilizează sistemele de Promovează utilizarea Realizează sesiuni de training
management şcolar pentru sistemelor de management pentru grupuri ţintă în
comunicare şcolar pentru comunicare vederea utilizării sistemelor
de management şcolar pentru
comunicare
Utilizează aplicații de Promovează avantajele Utilizează instrumentele de
management şcolar pentru aplicaţiilor de management analiză statistică integrate în
gestionarea procesului de şcolar pentru gestionarea aplicaţiile de management
evaluare procesului de evaluare şcolar pentru analiza
progresului elevilor
Utilizează sistemele de Coordonează activitatea Configurează sistemele de
gestiune a clasei digitale elevilor pe parcursul gestiune a clasei digitale în
pentru monitorizarea activităților educaționale prin funcție de specificul clasei
elevilor și grupurilor pe intermediul clasei digitale
parcursul activităților
educaționale
5. Sisteme de gestionare a conținuturilor educaționale (SGCE)
Utilizează resurse Adaptează / actualizează Integrează in SGSA resurse
educaționale digitale din resursele educaționale educaționale proprii conform
SGCE existente pentru utilizare în unor scenarii elaborate
cadrul SGCE anterior, folosind
instrumentele creative ale
sistemului , alte softuri
specializate pentru crearea și
dezvoltarea resurselor digitale
Utilizează resurse pentru Adaptează / actualizează Creează și gestionează
evaluare, din SGCE resurse pentru evaluare locală resurse pentru evaluare locală
în cadrul aplicațiilor de în cadrul aplicațiilor de
evaluare, integrate în SGCE evaluare, integrate în SGCE
Utilizează resursele Individualizează la nivel de Elaborează parcursuri
sistemelor de gestionare a elev sarcinile de învățare prin individuale de învățare pentru
conținuturilor pentru mixarea resurselor integrate elevi sau grupuri de elevi prin
realizarea activităților în SGCE mixarea resurselor integrate
educaționale cu grupuri de în SGCE și utilizarea
elevi în cadrul unei clase resurselor proprii
6. Utilizarea echipamentelor digitale în educaţie
Utilizează funcționalitățile Utilizează funcționalitățile Identifică și experimentează
de bază ale echipamentelor avansate ale echipamentelor noi modele de utilizare a
digitale de uz general digitale de uz general pentru echipamentelor digitale de uz
pentru activități de instruire activități de instruire și general și a celor specializate
și comunicare în instituție comunicare în instituție
44
pentru organizarea creativă a

activităților educaționale
Utilizează funcționalitățile Utilizează funcționalitățile Utilizează echipamente
de bază ale tablei avansate ale tablei interactive specializate : laboratorul
interactive virtual, microscopul digital;
seturi digitale integrate pentru
studierea limbilor străine
Utilizează funcționalitățile Utilizează funcționalitățile Instruiește grupuri țintă in
de bază ale dispozitivelor avansate ale dispozitivelor utilizarea dispozitivelor
digitale multimedia în digitale multimedia în digitale multimedia în
producerea resurselor producerea resurselor digitale producerea resurselor digitale
digitale multimedia cu multimedia cu caracter multimedia cu caracter
caracter educațional educațional educațional
Identifică problemele Descrie specificul Contribuie la soluționarea
tehnice apărute în procesul problemelor tehnice apărute problemelor tehnice de
de utilizare a în procesul de utilizare a utilizare a echipamentului (în
echipamentelor echipamentului si apelează la cazul în care soluția nu
suport tehnic specializat implica riscuri de sănătate sau
alte riscuri)
7. Respectarea normelor etice și legale în spațiul digital
Utilizează rațional din Identifică efectele pozitive și Ia decizii informate referitor
punct de vedere energetic negative ale tehnologiilor la dispozitivele electronice pe
dispozitivele electronice informaționale asupra care le procură și modul în
mediului înconjurător și care le utilizează, ținând cont
sănătății umane de impactul acestora asupra
mediului înconjurător și
sănătății umane
Utilizează instrumentele de Variază strategiile de Configureză aplicațiile de
securitate cibernetică securitate pe care le utilizează securitate cibernetică pe care
prestabilite pentru protecția (antivirus, firewall, parole) le deține
datelor şi echipamentelor în Identifică amenințările de Rezolvă amenințările de
mediul digital personal securitate și apelează la ajutor securitate cu care se
(antivirus, firewall, parole) pentru a le înlătura confruntă
Explică riscurile asociate Utilizează instrumente care Ia decizii cu privire la
distribuirii informațiilor cu asigură confidențialitatea aplicațiile și circumstanțele în
caracter personal pe informațiilor cu caracter care i se colectează date cu
internet personal pe internet caracter personal
Explică elevilor și colegilor Informează organele abilitate Întreprinde actitivități de
fenomenul de agresiune în cazul depistării situațiilor prevenire a cazurilor de
cibernetică de agresiune cibernetică agresiune cibernetică
Respectă regulile de Explică elevilor și colegilor Promovează regulile de
utilizare a resurselor regulile de utilizare a utilizare a resurselor digitale
digitale în distribuție liberă resurselor digitale în în distribuție liberă și a celor
și a celor proprietare distribuție liberă și a celor proprietare
proprietare
Utilizează instrumente Selectează instrumente pentru Promovează instrumentele
prestabilite de depistare a depistarea plagiatului pentru depistarea plagiatului
plagiatului
Cunoaște prevederile Explică prevederile Promovează prevederile
legislației în domeniul legislației domeniul protecţiei legislației domeniul protecţiei
protecţiei copiilor în copiilor în mediul digital, copiilor în mediul digital,
mediul digital, educația educația digitală, infracțiunile educația digitală, infracțiunile
45
digitală, infracțiunile cibernetice, protecția datelor, cibernetice, protecția datelor,

cibernetice, protecția etc. etc.
datelor etc.
Bibliografieː
1. Chelcea, Septimiu. (2007). Metodologia cercetării sociologice – Metode cantitative si calitative.
Bucuresti: Ed. Economicǎ.
2. Diaconu, M. ( 2002). Competențele profesiei didactice, în Standarde profesionale pentru profesia
didacticǎ. Gliga Lucia (coord.). București.
3. European Commission (2001) Council Resolution of 13 July 2001 on eLearning. În: Official Journal of
the European Communities.
4. Farla, Ton; Ciolan, Lucian ; Romițǎ, Iucu( 2007). Analiza nevoilor de formare: ghid pentru pregătirea,
implementarea şi interpretarea datelor analizei de nevoi de formare în şcoli. București: Editura Atelier
Didactic.
5. Neicu, Costel., (2011). Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul
urban, București: M.E.C.T.S
RUTINE ŞI TRANZIŢII
Valentina DRAGOMIR
Profesor învățământ preșcolar, Grǎdiniţa cu Program Prelungit şi Program Normal ,,Crai Nou”, Ploieşti
Tranzițiile sunt activități de scurtă durată și fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri de
activități de învățare sau de la o activitate de învățare la alta , pot fi liantul în cadrul activităților integrate sau
fac trecerea dintre un tip de activitate la altul. Aceste activități sunt frumos realizate, devenind chiar momente
de atracție pentru copii, așteptându-le si întâmpinându-le de fiecare dată cu plăcere.
Activitățile cu caracter rutinier se derulează pe parcursul întregii zile și au un rol deosebit de important
pentru dezvoltarea personală a copilului. Fiecare moment trăit de copil este o ocazie de a învăța ceva, iar
acestor activități de învățare prin care îi sunt satisfăcute nevoile primare, trebue să le acordăm aceeași atenție
pe care o acordăm activităților didactice, în organizare, planificare și desfășurare. Formarea rutinelor și
respectarea lor mențin copilul implicat în acțiuni adecvate și scad frecvența situațiilor în care copii pot
manifesta comportamente inadecvate.
Consider că rutinele și tranzițiile influențează în mod pozitiv dezvoltarea armonioasă a copiilor
preșcolari.
Curriculumul preșcolar propune aplicarea de metode moderne instructiv-educative, de noi modalităţi de
comunicare, de predare, învăţare, şi evaluare, intr-un mod de abordare integrat, prin interpătrunderea
disciplinelor, prin exploatarea unor teme interesante care promovează educaţia orientată după nevoile
copilului.
În predare se pune accent pe aspectele intelectuale, sociale, fizice, emoţionale şi estetice, copiii având
posibilitatea de a face corelări, apelând la o gândire originală, la ingeniozitate şi manifestând competenţă.
Învăţarea pe arii de stimulare permite abordarea individualizată a copiilor, conform ritmului propriu de
dezvoltare, dar şi invăţarea în grupuri mici sau în perechi.
Centrele de activitate au fost concepute în aşa fel încât să le ofere copiilor multiple posibilităţi de a-şi
exprima opţiunile, educatoarele având o viziune de ansamblu asupra preferinţelor copiilor.
46
De asemenea, se poate spune că orice deprindere s-a consolidat prin exerciţiu, devenind o obişnuinţă
irezistibilă pentru copil, poate fi numită rutină. La baza formării rutinelor, stă un mecanism fiziologic: formarea
unor sisteme de legături temporare sau de stereotipuri dinamice bine consolidate, care permit transformarea
unei acţiuni, a unei deprinderi în obişnuinţe devenite necesităţi.
Dar pentru a deveni o rutina, o deprindere/ o activitate trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
- să i se ofere copilului un exemplu concret, un model pe care acesta vrea să-l reproducă sau
să-l imite;
- demonstrarea unei acţiuni să fie însoţită întotdeauna de explicaţii;
- să se ţină cont de faptul că dinamica formării deprinderilor şi a obişnuinţelor diferă de la un
individ la altul;
- atunci când un copil nu depinde de program, comportamentul lui reflectă lipsa acestuia, fiind
haotic şi inconsecvent.
Un program cu reguli şi repere orare clare poate fi agreat şi respectat de copii dacă aceștia participă
direct la stabilirea lor. Aşadar, fixarea regulilor grupei se face împreună cu copiii. Este bine să fie stabilite
puţine reguli, pentru ca acestea să poată fi reţinute, iar aplicabilitatatea lor să fie monitorizată mai uşor.
Programul zilnic sau rutina nu exclude flexibilitatea. Copiii trebuie să fie încurajați să respecte un ritual,
un program. „Copiii au nevoie să se dezvolte într-un mediu ordonat si predictibil, tolerant, sigur și armonios.
” (G.Șerban, 2009, p.179)
Este important ca activitățile să nu fie liniare. Ele nu trebuie să urmărească exclusiv un obiectiv, iar
copiii să fie ”împinși” spre îndeplinirea ”acestuia”. Nici un obiectiv nu poate fi atins într-o singură activitate.
Copilul este o ființă integrală, iar activitățile educative trebuie să se adreseze acestei ființe ca un tot și
nu doar unei părți din ea.(M.Dumitrana, 1999, p.23 )
,,Trebuie limitat ajutorul adultului pentru ca el să nu fie periculos pentru copil, să nu-l impiedice în
dezvoltarea sa. Noi trebuie să fim înțelepți, prudenți, modești față de copil, să nu trecem limitele pe care trebuie
să le impunem. Acesta este singurul ajutor pozitiv pentru creșterea copilului.”(M.Montessori, 1991, p. 30)
Rutinele sunt activitățile-reper după care se deruleaza întreaga activitate a unei zilei. Ele acoperă nevoile
de baza ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Sunt activități de tipul: sosirea copilului,
întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena-spălatul și toaleta, masa de prânz, somnul/ perioada de relaxare de
după-amiaza, gustările, plecarea și se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu
aproape aceleași conținuturi.
Rutinele sunt activitățile care susțin nevoile de bază ale copilului și care fac parte - in mod obișnuit - din
viața fiecăruia dintre noi, copii sau adulți: orele de masa, de somn sau odihna activă, igiena zilnica (de la igiena
intimă, la igiena locuinței).
Prin urmare copilul are nevoie să i se construiasca obiceiul/rutina de a lua micul dejun adecvat vârstei
sale și tipului de activitate pe care îl susține peste zi, într-un anumit timp, cu o anumită rigoare a igienei
alimentare. Dejunul, cina și gustările sunt de asemenea momente importante pentru copil. Se poate spune că
el se orienteaza temporal după aceste rutine, până în momentul în care va ajunge să înțeleaga succesiune orelor
47
și conceptul de timp. Tot o „rutina” este și momentul de regăsire al membrilor familiei, seara, când vă puteți
împărtăși ce ați făcut peste zi.
Tranziţiile, pornind de la definiția dată în actualul curriculum, sunt activități de scurtă durată, care fac
trecerea de la momentele de rutină, la alte tipuri/categorii de activități de învățare, de la o activitate de învățare
la alta, în diverse momente ale zilei. Acest tip de activitate se poate realiza în diferite moduri, în funcție de
vârsta copilului, de contextul momentului și de calitățile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele
pot lua forma unei activitati desfășurate în mers ritmat, a unei activități care se desfășoară pe muzică sau în
ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limba, a unei activități în care se execută
concomitent cu momentul tranziției, respectiv un joc cu text si cânt, cu anumite mișcări cunoscute deja de
copii.
Tranziţiile liniştesc, relaxează copiii și îi bine dispun pentru a se concentra mai uşor asupra activităţii ce
urmează. Tranzițiile sunt niște momente de pauză, prin urmare trebuie tratate ca atare, adică să se desfașoare
în așa fel încât copiii să nu se simtă constrânși că fac ceva, ci dimpotrivă, să le facă din plăcere, relaxându-se,
detașându-se de ceea ce tocmai au terminat de făcut. Aceste scurte pauze fac ca trecerea să fie ordonată de la
o etapă la alta, episoadele unei zile să decurgă armonios, având totodată şi rolul de a stimula interesul copiilor
pentru ceea ce va urma.
Rolul educatoarei este acela de a căuta și insera în programul zilnic acele tranziţii care se armonizează
cu celelalte activităţi şi creează împreună scenariul zilei, dar care în același timp se potrivesc cu specificul și
cu nevoile grupei. Utilizarea zilnica a tranzițiilor sub forma de versuri, cântece, jocuri de mișcare îi determină
pe copii să treaca în mod organizat de la o etapă la alta, îi ajută să își dea seama ce urmează să facă.
Rutinele și tranzițiile au fost mereu prezente în activitatea din grădiniță și înainte de a fi astfel denumite
și specificate în actualul curriculum, dar impactul lor se pare a fi mai puternic acum, poate datorită faptului că
fiind specificate clar în curriculum li se acorda o importanță mai mare și nu sunt neglijate, recurgându-se mai
des la ele, iar pe de alta parte pentru că sunt mai frumos realizate, devenind chiar un moment de atracție pentru
copii, așteptându-l si întâmpinându-l de fiecare dată cu plăcere. (C.Ursuț, Utilizarea şi impactul tranziţiilor în
activitatea zilnică a grupei mijlocii).
Bibliografie
1. Cucoș, Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, ediția a
III-a, Editura Polirom, Iași, 2009.
2. Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar,volumul 1: Comunicarea orală,
Editura Compania, București,1999.
3. Montessori, Maria, Copilul, ființă divină neînteleasă, CEDC, București, 1991.
4. Șerban, Georgeta, Eficientizarea rutinelor prin formularea în rimată a cerințelor în Revista învățământului
preșcolar, Editura Arlequin, nr.1-2 /2009, pp.130-133
5. Ursuț, Crina, http://documents.tips/documents/activitati-de-tranzitie-grupa- mijlocie.html
48
ÎNVĂȚAREA ONLINE
Beáta Orsolya FAZEKAS, Prof. înv. preșcolar
Școala Gimnazială nr.1 Viișoara,Bihor
În zilele noastre ,cursurile on-line au devenit extrem de populare.Cu toate acestea ,în ciuda popularității
educației online ,numeroase cadre didactice, elevi chiar și părinți resping acest tip de învățare, preferă învățarea
în clasă , predarea tradițională.
Învățarea online poate fi definite ca o formă alternative de învățământ în cadrul căreia se asigură
continuarea procesului educațional în condiții normale sau de autoizolare prin intermediul diverselor
instrumente informatice de comunicare la distanță. Această modalitate alternative este studiată de zeci de ani
de pedagogi ,experți în design curricular și experți în noi tehnologii comunicaționale.Există întotdeauna două
fețe ale unei monede ,fiecare adept prezentându-și propriile argumente.
În cazul cursurilor online,elevul nu interecționează direct cu instituția ,deci dacă elevii au întrebări poate
fii foarte dificil să le adreseze instructorilor online deoarece comunicarea este adesea foarte impersonală.
Numeroase studii ,teorii ,modele ,standard și criterii de evaluare se axează cel puțin trei zone pedagogice:
învățarea online de calitate ,preadarea online și proiectarea instruirii online. Ceea ce știm din aceste studii este
că învățarea online eficientă rezultă dintr-o proiectare și planificare atentă a instruirii.Orice proiect de educație
la distanță este ,de bună seamă ,un demers pedagogic și planificarea atentă a instruirii.Printre dificultățile în a
realiza activități didactice la distanță este lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei,pentru feedback și
evaluare ,dificultăți de ordine tehnică, platforme care trebuie instalate ,platforme care nu funcționează ,lipsa
suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare sufficient de eficiente și /sau attractive pentru
toți elevii ,lipsa instrumentelor potrivite pentru predare-învățare –evaluare la disciplinal or ,lipsa conținutului
educational ,lipsa unui computer sufficient de performant și lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și
utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale.
Pe de altă parte ,dificultățile elevilor constituie impedimente serioase pentru învățare : dificultăți
tehnice,conectare complicate pe anumite platformem,restricții de acces, limitări de browser, instalări de
programe suplimentare , nivelul insufficient al competențelor digitale ,lipsa unui computer/tablet/telefon smart
,lipsa acces limitat la internet ,lipsa de interes din partea părinților.
49
Toate aceste aspect ale învățării online sunt limitate de anumite neajunsuri, din acest motiv ,se poate
întâmpla să piardă o anumită informație ,care îi era utilă în acel moment ,dar pe care nu o poate accesa pe loc.
Platformele electronice pentru e-learning oferă facilităţi de derulare a unor activităţi de învăţare utilizând
în mod exlusiv Internetul. Platformele electronice cooperative oferă în plus o serie de facilităţi referitoare la
partajarea informaţiilor între cursanţi, posibilităţi de lucru în cooperare, posibilităţi de a crea discuţii de grup
pe diferite teme etc. Structura, funcţionalitatea şi facilităţile oferite de astfel de platforme sunt foarte complexe
şi pot fi diferite de la o platformă la alta. În general însă, orice platformă electronică trebuie să includă un
spaţiu public, care poate fi vizualizat de toţi utilizatorii care beneficiază de un cont deschis pe platformă, în
acest spaţiu putând fi stocate documente cu caracter general sau informaţii de ultimă oră. În acelaşi timp,
platformele electronice prezintă însă şi spaţii de lucru private atât pentru cursanţi, cât şi pentru profesori şi
personalul care administrează platforma.
În plus, în cazul platformelor electronice cooperative, utilizatorii mai au la dispoziţie posibilitatea de a
crea anumite spaţii de lucru (foldere/directoare) în care pot partaja informaţii cu alţi utilizatori, care au acelaşi
subiect de interes. În aceste spaţii se pot lansa dezbateri tematice şi utilizatorii pot lucra cu documente partajate.
Cu alte cuvinte, autorul unui director poate invita alte persoane în spaţiul său de lucru, acestea obţinând astfel
accesul la directorul partajat.
Facilităţile generale de personalizare oferite fiecărui utilizator implică faptul că de la o sesiune la alta,
modificările făcute de fiecare utilizator în cadrul spaţiului său privat de lucru vor fi păstrate, atât din punct de
vedere al informaţiilor oferite cât şi din punct de vedere al designului (schimbarea schemei de culori,
schimbarea ordinii de prezentare a informaţiilor, termenele stabilite în calendarul propriu etc.).
Platforma electronică educațională (platforma e-Learning) este un produs program care are o serie de
cerințe în vederea:
• asigurării procedurilor necesare instalării, configurări şi administrării acesteia;
• administrării şi monitorizării informaţiilor;
• utilizării unei interfeţe ce poate fi modificată în funcție de schimbările care au loc în procesul
educațional;
• asigurării suportului logic pentru comunicarea sincronă şi asincronă;
• utilizării unor module de editare de conţinut educaţional în formate diferite;
• autoevaluării offline şi evaluării online a cunoştinţelor asimilate;
• asistarea utilizatorilor în utilizarea softului educaţional;
Utilizatorul este persoana recunoscută de aplicație pe baza numelui de utilizator și a parolei de acces.
Pandemia de coronavirus ,a determinat închiderea școlilor și a grădinițelor pe o perioadă care poate să
se extindă destul de mult ,iar cadrele didactice au fost provocate să se adapteze rapid pentru a găsi o cale de a
lua legătura cu elevii și să transmită un mesaj important elevilor: învățarea continuă dincolo de școală și cu
instrumentele online accesibile tuturor. Probleme sunt atunci când elevi nu au posibilitate de a se conecta la
internet ,resursele tehnologice au fost reprezentate de platformele Google Classroom, WhatsApp, Meet, și
Skype. Resursele și aplicațiile de învățare sub forma de prezentări ,lecții , fișe ,imagini sau clipuri pot include
aplicații precum ASQ, Kahoot, Wordwall, Twinkle sau Digitaliada. Aplicații sau platforme educaționale de
50
colaborare online, facilitează schimbul de documente între cadru didactic și copil, permite și feedback din
partea profesorului . În învățământul primar și preșcolar cadrul didactic poate comunica pe grupul de WatsApp,
Messenger , Wordwall sau canalul prestabilit cu părinți. Este important ca părintele sau tutorele să pregătească
elevul pentru acest program și să sprijine cadrul didactic în organizarea activităților și temelor pentru acasă.
Avantajele și dezavantajele învățării online:
Puncte tari:
- curiozitatea elevilor,
- sanșa să ne cunoaștem mai bine elevii într-un cadru nou,
- posibilitatea de a înregistra lecția,
- oportunitatea de învățare pentru noi , ca și cadru didactic,
Puncte slabe:
- imposibilitatea tuturor elevilor de a participa la lecții online,
- limitarea contactului uman,
- riscurile tehnice
- lipsa posibilități conectări la internet,
Bibliografie :
1. Revista învățămîntului primar și preșcolar 3-4/2012 ,Editura Arleqiun
2. www.activități online
3. www.cum predăm în online
EDUCATIA TIMPURIE - PERIOADA OPTIMA DE FORMARE A IMAGINII DE

SINE
Ionela Aura FLORIA
Drd. UPS “I. Creanga”, Chișinău
Rezumat: Un program educativ timpuriu, individualizat, are nevoie să se bazeze pe construcția
personalității copilului. El proiectează în copil dimensiunile domeniilor de dezvoltare, cu grija față de ceea ce
este identitatea fiecăruia. Pentru a construi o imagine de sine, trebuie sa pornim de la identitatea, valoarea si
unicitatea fiecarui copil.
Abstract: An early, individualized educational program needs to be based on building the personality
of the child. He projects the dimensions of the development domains into the child, with care about what each
person's identity is. To build a self-image, we must start from the identity, value and uniqueness of each child.
Termeni-cheie: imaginea de sine, educația, educația timpurie, preșcolar, personalitate,
Key terms: self-image, education, early education, pre-school, personality,
Educația reprezintă o realitate psihosocială incomensurabilă, care include o multitudine de activități si
acțiuni organizate, cu finalități pedagogice generale, specifice si concrete, dar și de influiențe spontane,
incidentale si accidentale, cu efecte pedagogice imprevizibile, difuze, continue și discontinue, directe și
indirecte, provenite din toate direcțiile mediului natural si social, familial și local, național, internațional. (9,
pg. 85)
51
Sprijinind interdependența, dobandirea capacității de decizie și asumarea responsabilităților, ne

propunem sa facilităm construcția unei imagini de sine puternice, positive care sa determine increderea în
fortele proprii și respectul de sine la copii. Odată cu dezvoltarea diferitelor componente ale personalității,
copilul prescolar incepe să-și formeze și o imagine de sine, despre importanța sa în lume, despre nevoile si
puterea sa, despre valoare pe care crede el ca o are. Această imagine poate deveni tot mai mult sprijin sau o
piedică în procesul adaptării și învățării.
Imaginea de sine este pentru fiecare o oglindă interioară prin care se vede și se identifică. Imaginea din
oglindă depinde de acțiunile, de opiniile și de interacțiunile noastre și a celor din jur, începând cu mica
copilărie. La vârste mici, copilul este multumit de tot ceea ce face, pentru că cel mai important pentru el este
să stăpânească mediul și să-l poată schimba. Adulții din jurul lui dau semnificație gesturilor si rezultatelor
activității lui.
Ca să înțelegem copii trebuie să ne amintim că și noi am trecut prin această perioadă, numită copilărie.
Am trecut prin momente dificile in perioada micii copilării, uneori am abordat problemele cu incredere sau
uneori cu deznadejde. Această încredere vine din ceea ce știm ca putem si ceea ce suntem ca indivizi.
Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii din experienţele pe care le are copilul cu celelalte
persoane şi din acţiunile pe care le realizează şi la care participă. Experienţele din timpul copilăriei au un rol
esenţial în dezvoltarea imaginii de sine. Astfel, succesele şi eşecurile din copilărie, precum şi modalităţile de
reacţie a copilului la acestea, definesc imaginea pe care o are copilul despre el. Atitudinile părinţilor, ale
profesorilor, colegilor, fraţilor (surorilor), prietenilor, rudelor, contribuie la crearea imaginii de sine a copilului.
Starea de respect de sine este fluctuantă, uneori ai încredere în propriile forțe, alteori nu ai deloc încredere in
tine si in ceea ce poți. La copii, aceste stari sunt foarte delicate, ele depind de lucruri diverse, minore sau majore
si anume: cuvântul adresat, gestul, privirea adultului sau a celorlalți copii.
Imagine de sine este ceea ce crezi despre tine. Aceasta constă într-o multitudine de judecăți și credințe
care iți ilustrează ideea despre cum crezi tu că ești. Stima de sine, respectul de sine sunt acele trăiri afective pe
care le ai în raport cu judecățile, credințele, aptitudinile sau opiniile tale despre propria persoana. Respectul de
sine se naște in urma acceptării acestei imagini de sine construită si cu ajutorul celorlalți. De asemenea
reprezintă valoarea pe care ți-o dai tu însuși în funcție de dezvoltarea globală si specifică personalității proprii.
Studiile efectuate între pedagogie și psihologie confirmă ipoteza că de la vârsta preșcolară, copilul
dobândește cele mai profunde și durabile caracteristici psihice ale individualității proprii, sensibilitate și
flexiblitate psihică.
Mielu Zlate considera că imaginea de sine este „totalitatea reprezentărilor, ideilor, credințelor
individului despre propria sa personalitate” (7, pg. 53)
Formarea imaginii de sine nu este un proces exterior care decurge pe lângă dezvoltarea continuă a
organizării interne a individului, dar niciun lux complex inutil. Dimpotrivă, ea se infiltrează structural şi
compune o direcţie fundamentală a devenirii personalităţii însăşi, şi, sub aspect pragmatic – instrumental,
reprezintă o cerinţă logică necesară a unei relaţionări şi unui echilibru adecvat cu lumea externă. În planul
comprehensiunii, formarea imaginii despre sine devine posibilă datorită abilității de fracționare pe care o
stăpânește gandirea umană, ceea ce face propriul său suport şi mecanism obiect al cercetării şi analizei. Prin
52
intermediul acestei capacităţi, individul este în acelaşi timp cel care realizează procesele de prelucrare a
informaţiei şi cel ce atribuie informaţii, cel ce este supus investigaţiei cognitive. Omul ajunge la o anumită
imagine despre sine nu numai pe calea autoaprecierii şi autoadmirației izolate, ci şi prin relaţionare
interpersonală, prin asemănarea succesivă cu imaginile pe care el şi le formează despre alţii şi cu imaginile pe
care alţii şi le formează despre el.
Tocmai prin intervenția opiniilor şi aprecierilor celorlalţi, el începe să se raporteze la sine obiectiv şi să
se înfăptuiască o acţiune sistematică de autocunoaştere. Imaginile celorlalţi despre individ se infiltrează
necondiţionat, chiar şi prin intermediul inconştientului, în alcatuirea imaginii despre sine. Pe plan general,
funcţia imaginii despre sine constă în obţinerea şi menţinerea identităţii, căreia îi revine un rol crucial în
separarea solicitărilor interne de cele externe, în stabilirea atât a punctelor de concordanţă, cât şi a celor de
nepotrivire şi animozitate dintre ele. De îndată ce imaginea şi conştiinţa de sine prind contur, individul începe
să-şi dezvăluie propria sa identitate în raporturile cu lumea, refuzând din interior oricărei uniformizări şi
dizolvări în ceilalţi.
Imaginea despre sine reprezintă un gen de filtru prin care trec şi se compară atât solicitările interne
proprii ale individului, motivele şi scopurile activităţii lui, cât şi solicitările externe, limitând modul concret de
a proceda al persoanei la fiecare împrejurare şi situaţie particulară. Ea se remarcă şi în modul de ierarhizare şi
integrare a cerințelor, drepturilor, pe de o parte, şi a atribuțiilor şi obligaţiilor pe de altă parte. Corespunzător,
ea devine un factor optimizator şi apărător al echilibrului şi sănătăţii psihice sau, dimpotrivă, un factor
predispozant la decădere şi tulburare patologică.
Deşi imperceptibilă, greu de determinat şi de definit, imaginea despre sine joacă un rol deosebit de
important în comportamentul uman, individul fie apără, fie demonstrează, fie aspiră şi doreşte să creeze celor
din jur o imagine anume despre sine, de obicei mulțumitoare. Imaginea de sine se constituie succesiv în
procesul de socializare a fiinţei umane prin raportare la sistemul de valori şi norme socio culturale esențiale în
grup.
Imaginea de sine este pentru fiecare o oglindă interioară prin care se observă şi se identifică. Imaginea
din oglindă depinde de acţiunile, de concepțiile şi de interacţiunile noastre şi a celor din jurul nostru, începând
cu mica copilărie. La vârstele mici, copilul este mândru de tot ceea ce face, pentru că cel mai important pentru
el este să stăpânească mediul şi să-l poată schimba. Cei din jurul lui dau conținut faptelor, acţiunilor şi
produselor activităţii lui.
Imaginea de sine se concretizează reflexiv pe fondul unui sentiment de identitate și continuitate a
persoanei, ca expresie a prezentului psihologic. Modul în care ne percepem depinde de gradul de autoapreciere
și autorespect pe care îl dobândim.
Omul percepe şi îşi formează un model informaţional cognitiv nu numai despre obiectele şi fenomenele
lumii externe. El se percepe şi pe sine însuşi, se autoanalizează şi se autointerpretează în primul rând ca realitate
fizică, ca înfăţişare exterioară, formându-şi o imagine mai mult sau mai puţin incontestabilă şi absolută despre
Eul fizic, asociată cu judecăţile de valoare potrivită (frumos – urât, agreabil – dezagreabil, puternic – slab,
etc.), iar în al doilea rând, se percepe, se autoanalizează şi se autointerpretează ca realitate psihosocială, sub
aspectul posibilităţilor, abilităților, aptitudinilor şi trăsăturilor de caracter, formându-şi, de asemenea, o
53
imagine mai mult sau mai puţin reală, asociată şi aceasta cu judecăţi de valoare (capabil – incapabil, înzestrat
– neînzestrat, tolerant – intolerant, bun – rău etc.) Astfel, imaginea de sine apare ca un construcție multilaterală
mintală, care se întocmește treptat în cursul ascensiunii ontogenetice a individului, în paralel şi în strânsă
legătură cu elaborarea conştiinţei lumii obiective, printr-un lung şir de procese şi operaţii de comparaţie,
clasificare -ierarhizare, generalizare -integrare. Cele două componente de bază ale ei (imaginea Eului fizic şi
imaginea Eului spiritual, intelectual şi psihosocial) nu numai că se completează reciproc, dar interacţionează
şi se intercondiţionează în mod dialectic. Ele se pot afla în relaţii de constanţă sau de nepotrivire, de
coordonare, având acelaşi rang valoric în complexul vieţii şi activităţii individului, sau de dependență, uneia
atribuindu-se o valoare mai mare decât celeilalte.
Fiind in esența sa un fenomen relațional, format la intersecția dintre psihologic și social, imaginea de
sine se elaborează printr-o continuă sinteză între percepția de sine si percepția de altul, procese mediate de
modele și repere axiologice interiorizate in ontogeneză prin socializare si invățare socială. (8, Pg. 119)
Bibliografie
1. Cristea S., Cojocaru-Borozan M., Sadovei, L., Papuc L. Teoria și praxiologia cercetării pedagogice.
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2016
2. Cucoş I. Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2009
3. Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), București, 2008
4. Dumitriu C. Psihologia educaţiei. Editura Alma Mater, Bacău, 2014
5. Nicola, I. Tratat de pedagogie școlară. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996
6. Nicola I. Tratat de pedagogie școlară. Editura Aramis, București, 2003
7. Zlate M., Eul și personalitatea, Editura Trei, București, 1997
8. Cristea D., Tratat de psihologie socială, Editura Trei, București, 2015
9. Cristea S., Educația. Concept și analiză, D.P.H, 2016
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ON-LINE

Adriana –Alina GHESOIU, Prof. Înv. Preșc.
Grădinița cu PP. Nr. 33 Brașov
MOTTO: „Tragedia educației e jucată pe două scene: elevi incompetenți care trebuie să facă față
unor profesori compentenți și profesori incompetenți care trebuie să facă față unor elevi competenți.” (
Martin H. Fischer)
În societatea acuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu
evoluția societății și implicat a educației. Suntem în era informațională pe care unii cu greu o acceptă , se
integrează in ea .
Și în învățământ au loc transformări rapide pornind de la crearea mediului de invățare care poate
eficientiza tehnicile de învățare și de muncă intelectuală sau le poate bloca, încetini uneori din lipsa banilor ,
alte ori din dezinteresul cadrelor didactice.
Nevoile și cerințele copiilor „ actori” pe șcena educațională pretind cadrelor didactice o schimbare
radicală a modului de abordare a activității didactice. Reforma sistemului de învățământ are ca obiective
schimbarea mentalității și formarea unor cadre didactice reflexive, utilizarea calculatorului și a platformelor
educaționale în activitatea educațională, în opționale și în alte activități non-formale.
54
Evaluarea nu este o acțiune specifică doar fenomenului educațional,activitățile umane în general ,

indiferent de caracterul lor, comportă de regulă și o componentă evaluativă. La fel cum comunicarea umană
privește în cadrul preocesului de învățământ conotații specifice, devenind comunicare educațională/didactică,
evaluarea beneficiază la rândul ei de atributele domeniului particular de obiectivare devenind astfel evaluare
didactică.
Evaluarea este o componentă importantă a curriculum-ului, alături de determinarea obiectivelor, de
organizarea conținuturilor și de alegerea strategiilor didactice , menite să realizeze obiectivele propuse.
D. Ausubel consideră că evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente didactice și
anume : stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea și executarea
programului de realizare a scopurilor propuse ,măsurarea aplicării programei, aprecierea rezultatelor (
evaluarea propiu-zisă).
Docimologia este stiința care are ca obiect studiul sistematic a examenelor , în special a sistemelor de
notare și al comportamentului examinatorilor și al celor examinați. La rândul său, docimastica este procupată
de tehnica organizării examenelor , iar doxologia se referă la studierea sistematică a rolului pe care îl joacă
evaluarea în cadrul educației în general.
La nivelul activității instructiv-educative , în funcție de zona sa de aplicabilitate , evaluarea este
concepută sub forma mai multor ipostaze dintre care : evaluarea didactică la nivel micro( evaluarea
randamentului școlar și a progresului preșcolarilor, evaluarea eficienței activității didactice a cadrelor
didactice, etc.) și evaluare didactică la nivel macro ( evaluarea programelor educaționale, evaluarea
instituțiilor de învățământ sau evaluarea sistemului de învățământ în ansamblul său).Evaluarea poate fi
echivalată prin : măsurare, congruență, judecare.
Evaluarea însumează un număr de funcții și anume : funcția constatativă, funcția diagnostică, funcția
prognostică, funcția motivațională, funcția decizională și funcția informațională. Funcțiile enumerate anterior
se află într-o strânsă relație de interdependență și necesită datorită complexității lor și diversității planurilor în
care acestea acționează ,o abordare și o „ utilizare” diferențiată atât la nivelul cadrelor didactice cât și la cel al
preșcolarilor , în funcție de obiectivele urmărite și de particularitățile concrete ale situației educaționale.
Prin prisma momentului de timp când se realizează evaluarea , facem diferența între evaluarea inițială,
continuă și finală/sumativă.
Strategia evaluativă inițială, permite cadrului didactic să stabilească cu suficientă exactitate , la
începutul unei etape de instruire , nivelul de pregătire al preșcolarilor, dovedindu-și utilitatea din două puncte
de vedere și anume : oferă prilejul identificării din start a lacunelor existente în pregătirea preșcolarilor , a
măsurilor care permit eliminarea acestora și se constituie ca punct de reper esențial pentru asigurarea
obiectivității și pertinenței acțiunilor evaluative ulterioare.
Strategia evaluativă continuă/formativă se realizează pe parcursul secvenșelor de instruire și are drept
obiectiv, pe de o parte, monitorizarea sistematică a progresului școlar al preșcolarilor , iar pe de altă parte
repararea în timp util a eventualelor disfuncționalități survenite la nivelul activității de predare , fie la cel al
învățării.
55
Strategia evaluativă finală/sumativă are loc la sfârșitul unui stadiu de instruire și urmărește constatarea
eficienței acțiunii instrutiv-educative întreprinse în acest interval de timp în ansamblul său. Pentru a putea
realiza cu succes evalualrea preșcolarilor, cadrul didactic se folosește de un ansamblu de tehnici, metode și
instrumente , care facilitează în același timp modul de lucru al cadrului didactic cât și participarea activă a
tuturor preșcolarilor.
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic oferă preșcolarilor posibilitatea
dea demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor , de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea
unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit.
Din punctul meu de vedere calculatorul poate fi un sprijin în pregătirea acestor activități de evaluare și
nu numai.Existența unei baze de date actualizată periodic a devenit o necesitate .Existența cel puțin a unui
calculator, o imprimantă în stare de funcționare și competența de a lucra la calculator a educatoarei și a
preșcolarilor trebuie să constituie prioritate pentru fiecare cadru didactic.
Copiii pot desena diagrame, rezolva sarcini, accesa informații despre problema, tema, sarcina de studiu.
O metodă pentru a fi înțeleasă este prezentată împreună cu materialele adecvate/specifice cerințelor
metodei.
Forma de învățare WEB QUEST este o tehnică modernă de învățare/evaluare bazată pe ideea
constructivistă , privită ca o alternativă le modelele de învățare/evaluare uzuale. Aceată metodă implică activ
atât cadrul didactic șît și preșcolarii în activități de căutări în spațiul Web și promovează strategiile de
învățare/evaluare prin cooperare.
Web Quest este o activitate bazată pe „formularea de probleme și de investigație” în care o parte din
cunoștințele copiilor sunt învățate prin contact direct cu internetul.
Copiii achiziționează cunoștințele diverse apoi le integrează, combină pentru rezolvarea sarcinilor
formulate de adult.Avantajul este acela că o temă poate fi extinsă pentru a dobândi noi cunoștințe.
Pentru a demostra că și-au insușit tema propusă copiii vor crea în grup sau individual un produs și
așteaptă o reacție on-line sau off-line. WWW oferă un spațiu privat pe internet unde utilizatorii ( o grupă de
copii, un grup, un copil, o familie , un cadru didactic) își pot prezenta proiectele și produsele realizate .
Analiza produselor activității , în cadrul acestei metode produsul activității devine un fel de oglindă a
creatorului său, iar prin analiza psihologică a obiectului aflăm multe lucruri despre însuși creatorul său.
Folosirea acestei metode presupune un exercițiu îndelungat și mai ales elaborarea și utilizarea unor grile
speciale de decodificare prein care să se evidențieze relațiile dintre diferitele elemente ale produsului activității
și diferite structuri ale pesonalității.Pentru aceasta este necesară introducerea unor criterii de ordin cantitativ (
originalitate , nivel de performanță, valoare utilitară, valoare estetică etc.). În general , produsele de ordin
general-artistic sunt relevante mai ales pentru componentele motivațional-afective și morale ale personalității
, în timp ce produsele de ordin științific și tehnic sunt relevante pentru componentele de ordin cognitiv-
instrumental și motor-dexteritatea. Furnizează informații despre procesele psihice și unele trăsături de
personalitate ale preșcolarilor prin prisma obiectivării lor în „produsele” activității : desene, lucrări, portofoliu,
lucrăei de creașie tehnică,piese, proiecte, creații literare. Rezultatele scolare ale preșcolarilor „se oglindesc”în
diferite doumente cum ar fi: catalogul școlar, portofolii, rapoarte.
56
Întreaga activitate din grădiniță se materializează și în „produse” realizate de copii, care îmbracă forme
și conținuturi specifice în fiecare stadiu de vârstă. Produsele activității pot fi cercetate atât în stadiu de
definitivare ,cât și în forma lor finită.
Folosită în stadiul aptitudinilor această metodă permite depistarea copiilor cu potențial creativ
remarcabil fapt cu consecințe pozitive în planul strategiilor educaționale și al tratării lor diferențiate. Analiza
desenelor și a compunerilor cu subiect liber permite descifrarea (proiectiv) unor tensiuni și aspirații scăpate de
controlul conștient și angajate în aceea activitate. Alte informații obținute prin intermediul acestei metode
vizează: stilul realizării, niv elul și calitatea cunoștințelor, deprinderile,caracteristicile observației, capacitatea
de concentrare a atenției, profunzimea înțelegerii diferitelor materiale cercetate, capacitatea de reprezentare,
bogăția vocabularului și bogăția lui, unele trăsături temperamentale, spiritul de independență și
inițiativă,capacittatea de aplicare în practică a cunoștințelor teoretice, etc.
Dintre metodele de evaluare mai putem folosi : metoda convorbirii cu scop evaluativ,
portofoliul,jurnalul grafic, analiza și interpretarea imaginilor, explorarea interdișciplinară,cercetarea
mea,investigația în grup, experimentul ,investigația comună,etc.
Învățarea continuă reprezintă un stil de viață care conduce la modificarea aptitudinilor și atitudinilor
noastre față de educație. Este viziilă nevoia de integrare a noilor strategii și chiar tehnologii.Comunicarea
profesională oferită de internet în curând nu va fi o ofertă de provocare ci o necesitate.
Bibliografie:
1. „Metode inteactive de grup” –ghid metodic,Elena Gogonea,Silvia Breben,Georgeta Ruiu, Mihaela
Fulga,Editura Arves
2. „Sinteze de pedagogia învățământului primar și preșcolar”, Ion Alulescu, Horațiu Catalano, Editura
Didactica Publishing House, București ,2019.
VOLUNTARIATUL - SCHIMBAREA PE CARE VREI SĂ O VEZI ÎN LUME CU

AJUTORUL CELOR MICI
Adriana – Alina GHESOIU, Prof. Înv.preșc.
Grădinița cu PP.nr. 33 Brașov
MOTTO:
„Există două modalități de a împrăștia lumină: să fii lumânarea sau oglinda care o reflectă”
Voluntariatul este definit ca fiind activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă , de orice
persoană fizică , în folosul altora , fără a primi o contraprestație materială ; activitatea de inters public este
activitatea desfășurată în domenii cum sunt : asistență și serviciile sociale, protecția drepturilor omului
,medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific , umanitar, religios, filantropic, sportiv, de
protecșie a mediului, social și comunitar etc.(Legea nr. 339/17.06.2006).
Prin intermediul voluntariatului avem prilejul de a socializa mai mult, și îi putem ajuta în același timp
pe cei din jurul nostru arătându-le compasiune, dragoste, sprijin și întețelegere. Cu ajutorul voluntariatului ne
putem dezvolta atât din punct de vedere educativ cât și din punct de vedere formativ profesional. Voluntariatul
57
presupune curaj, încredere, dinamism, responsabilitate , spirit practic , dorința de a promova într-un mod cât
mai creativ ideile personale și a lupta pentru realizarea acestora până la obținerea rezultatelor dorite.
Voluntariatul în grădiniță împlică atât cadrele didactice , cât și preșcolarii și familiile acestora. În
perioada preșcolară , copilul trăiește o amplificare și diversificare a stărilor afective , dar i se conturează și
posibilitatea de valorizare a acestora.
Studii recente au revelat faptul că relațiile afective și stările emoționale conturează ceea ce denumim „
inteligență emoțională” . Aceasta se manifestă print-o bună comunicare cu cei din jur , prin empatie, înțelegere
și conduită civilizată în plan social. În acest context educația de tip preșcolar își propune ca obiectiv prioritar
stimularea unor comportamente și atitudini bazate pe generozitate , spirit de echipă , receptivitate și implicare
în acțiuni de voluntariat în plan comunitar.
Pornind de la premiza că inteligența emoțională constituie liantul între o persoană și mediul din care
face parte ,în acest context unul dintre obiectivele grădiniței și familiei este educarea copiilor în sensul omeniei,
generozității, receptivității la durerile și bucuriile celor din jur.
Având în atenție și preocupare toate acestea , pe perioada anului școlar 2019-2020 , la nivelul grădiniței
noastre am derulat un proiect de implicare a copiilor în acțiuni social-umanitare pe care l-am intitulat „Legume
și fructe donate „ în colaborare cu Asociația „Aici pentru tine” Brașov , prilej cu care am încercat să aducem
o rază de soare și bucurie în sufletele unor copii defavorizați .
Tematica și ținta proiectului au fost acceptate cu bucurie și receptivitate atât de copii cât și de părinții
acestora.
Prin intermediul acestui proiect am reușit să aducem zîmbetul pe buze și bucurie pe fețele unor copilași
cu ajutorul altor copilași . În același timp între cadrele didactice și preșcolari s-a stabilit o relație care este
determinată nu numai de stiulul de abordare a activității și de trăturile de personalitate ale acestora , cât și de
trăsăturile de personalitate individuale ale preșcolarilor.
Pandemia Covid-19 , nu a fost un impediment pentru realizarea acstui proiect, deoarece am pastrat
legatura cu părinții și preșcolarii prin intermediul platformelor sociale , tot prin intermediul acestora am putut
implica și pe alții să ni se alăture.
Copilașii au înțeles că este important să ne oferim ajutorul voluntar în felul acesta făcându-i pe cei din
jurul nostru să se simtă prețuiți și speciali chiar dacă diferă ca aspect sau comportament.
Chiar dacă sunt mici, preșcolarii învață să accepte ți să respecte regulile de conviețuire în grup , să
trăiască în armonie cu cei din jur și să manifeste stări afective pozitive, să arate prietenie, toleranță, să înțeleagă
binele , și să reflecte adevărul și frumosul din faptele proprii și a celor din jur.
Copilașii de astăzi sunt viitorul de mâine , prin intermediul lor transmitem mai departe principii
sănătoase de viață , prin care să dovedească buna creștere ,dăruirea și sacrificiul în beneficiul celor asemenea
lor . Ei sunt asemenea unor făclii, care luminează viața și drumul celor dragi lor și nu numai.
58
NECESITATEA DEZVOLTĂRII GÂNDIRII CRITICE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Diana PISARENCO,
cadru didactic, grad didactic II, IETAndrieș, s.Mereni
Noua orientare a învățământului urmărește dezvoltarea gândirii critice a copiilor prin folosirea
metodelor și tehnicilor activ-participative noi, care pun accentul pe educația centrată pe copilul și îl plasează
pe acesta în centrul procesului de învățare.
A gândi critic înseamnă a emite judecăți proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să privești cu
simțul răpunderii la greșelile tale și să le poți corecta, a primi ajutorul altora și a-l oferi celor care au nevoie de
el. Capacitatea de a gândi critic se dobandește în timp, permițând copiilor să se manifeste spontan, fară
îngrădire, ori de cate ori există o situație de învățare, fără să le fie teamă de reacția celor din jur, de părerile lor
și le dă putere și încredere de analiză și reflexie.
Toti copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă, pot contribui la elucidarea situației
necunoscute, spunându-și părerile. Ei trebuie învățați de mici să asculte și să accepte, făcându-i să înțeleagă că
în cadrul dezbaterilor și al schimbului de opinii nu se critică copilul ci ideea.
Soluțiile problemelor supuse rezolvării presupun colaborare și cooperare. Copiii trebuie învățati cum să
abordeze probleme sociale complexe, cum ar fi:
- cum să definească problema aparută;
- ce sistem de valori trebuie să aplice;
- ce măsuri publice trebuie luate;
- ce acțiuni trebuie intreprinse;
Pregătirea copiilor pentru a deveni cetățeni eficienți într-o societate democratică presupune dobândirea
de către aceștia a unor abilități cognitive, formarea și exprimarea unor opinii proprii, dezvoltarea capacității de
argumentare logică a unor idei. A-i învăța pe copii să gândească critic inseamnă a-i învăța să gândească
democratic; înseamnă a le dezvolta gândirea multicauzală, care-i va face pe copii să găsească solutii multiple
la situațiile multiple în care se vor găsi, la un moment dat, în viață.
Deși unii consideră că dezvoltarea gândirii critice este un proces prea greu pentru copiii preșcolarii
datorită stadiilor dezvoltării inteligenței copilului (descrise de J.Piaget) acest lucru este posibil cu ajutorul
suportului intuitiv.
Intrebarile care se pun sunt:
- Gândirea critică nu grăbește în mod inutil maturizarea copiilor ?
- Nu cumva li se răpește micilor copii copilăria ?
- Nu ne folosim de un copil să gândească precum un adult ?
Este moral ca un cadru didactic să obțină efecte spectaculoase în prezent cu prețul unor posibile
consecințe târzii plătite de copii ?
Raspunsul este sigur nu. Niciodată nu vor exista asemenea efecte, iar copiii vor raționa cu sigurantă mai
bine, dar aceasta nu va fi în detrimentul lor, deoarece utilizarea metodelor interactive, a procedeelor și
tehnicilor de lucru, le sporește încrederea în forțele proprii, în performanțele obținute, contribuind la
59
dezvoltarea intelectuală, morală și la socializarea lor. Astfel copiii participă efectiv la actul învățării, mărindu-
le responsabilitatea și gradul de implicare.
Nu practicarea timpurie a gândirii critice daunează, ci practicarea neadecvată sau parțială a ei poate duce
la dezvoltarea unui comportament tipic, unui copil pasiv care așteaptă totul de-a gata, iar efectul nu va fi deloc
neglijabil ci, din punct de vedere moral, dăunător și educațional contraproductiv.
Beneficiile dezvoltării gândirii critice pentru copiii preșcolari sunt:
- libertatea de a-și exprima propriile opinii;
- respectul față de opiniile celor din jur;
- potențarea încrederii în sine;
- toleranță față de partenerii de dialog;
- dezvoltarea spiritului autocritic;
- amplificarea cooperării și comunicării interpersonale;
- plasarea copilului în centrul procesului educativ prin solicitare individuală și personalizată
- Condițiile și situațiile specifice, care pot duce la dezvoltarea gândirii critice, complexe, la cea mai
fragedă vârsta, pot fi considerate urmatoarele:
- încurajarea copiilor să pună cât mai multe întrebări;
- stimularea comunicării prin organizarea de discuții și dezbateri între copii, între educatoare și copii;
- activizarea copiilor prin solicitarea lor de a opera cu idei, concepte, obiecte în vederea reconsiderării
acestora și a emiterii a noi variante;
- stimularea spiritului critic, constructiv, a capacității de argumentare și de căutare a alternativelor;
- organizarea de discuții pe anumite teme, inițierea de jocuri, excursii;
- educarea capacității de a privi altfel lucrurile, de a-și pune întrebări neobișnuite despre lucruri
obișnuite;
- libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gîndurilor, a faptelor;
- trezirea interesului către nou, necunoscut și oferirea satisfacției găsirii soluției după depunerea unui
efort de căutare de către copil;
În procesul instructiv-educativ este necesară schimbarea poziției față de copil. El trebuie considerat, de
mic, drept un participant activ și creativ la propria formare. Trebuie avut în vedere că, formarea unor deprinderi
de învațare interactiv-creativă, antrenând efortul intelectual din partea copilului, cu cât sunt mai de timpuriu
formate, fixate și consolidate, cu atât au un efect formativ mai eficient, materializat în dezvoltarea capacitatilor
intelectuale superioare.
Educatorul trebuie să cunoască și să folosească adecvat metodele și tehnicile de predare/învățare menite
să stimuleze gândirea critică a copiilor. De aceea el trebuie să elimine practici contraindicate pentru
dezvoltarea gândirii critice în învățare, cum ar fi:
- transmiterea în permanență a cunoștințelor „gata construite";
- limitarea libertății de gândire „altfel" a copiilor și înabușirea tendinței de a imagina alternative
fantastice;
- îngrădirea dorinței de a efectua desene nesupuse tiparelor;
60
- descurajarea ideilor proprii ale copilului;

- lipsa de flexibilitate și tolerantă față de răspunsurile personale ale copiilor;
- prețuirea memoriei bune și a reproducerilor contextuale;
- uniformizarea și lipsa tratării diferențiate;
- interes redus din partea educatorului de a stimula creativitatea copiilor pentru a evita abaterea de la
proiectul propus sau pentru a nu crea „dezordine" în grupă;
- accentul pe cantitate și nu pe calitate în furnizarea și reproducerea cunoștințelor din partea copilului;
Aceste practici înhibatoare ține mai ales de educator, de concepția sa asupra actului didactic, de
pregătirea psihopedagogică, de personalitatea, comportamentul și atitudinile sale.
Consider că dezvoltarea gândirii critice trebuie să înceapă în grădiniță, luând în considerare valențele pe
care le are în educarea copiilor, atât în plan atitudinal cît și comportamental. Educația vârstelor mici este
considerată temelia personalității fiecărui individ, de aceea educația trebuie să răspundă în primul rând nevoilor
individuale și să realizeze echilibrul între acestea și dezvoltarea socială.
Concluzii: Gândirea critică își demonstrează utilitatea atunci când avem în vedere la copii obținerea de
idei noi, de soluții în rezolvarea unor probleme ivite pe parcursul unui demers, eliminarea unor implicații
negative ale stărilor de fapt sau chiar stabilirea cu claritate a obiectivelor acțiunii lor. Pentru a ajunge un
cetățean responsabil, liber și autonom, valoros și apreciat în domeniul său de activitate, copilul trebuie deprins
de mic să gândească, să reflecteze asupra problematicii cu care se confruntă, să devină constructiv în eleborarea
de soluții, analizând toate fațetele ipotezei de la care pornește analiza problemei. Aceasta se poate realiza prin
antrenarea și dezvoltarea gândirii sale critice (corect și sistematic), care apelează la creativitate, inventivitate,
originalitate – până la inedit și libertate în comunicare.
Bibliografie:
1. J.S. Bruner, Procesul educației intelectuale, Editura Științifică, București, 1970
2. John Dewey, Democrație și educație, Editura Didactică și pedagogic, București, 1972
3. Zig Ziglar, Putem crește copii buni într-o lume negativă!, Editura Curtea Veche Publishing, 2000.
BARIERE ÎN CADRUL PARTENERIATULUI GRĂDINIȚĂ-FAMILIE

Paula-Otilia HUȘMAN
Prof. înv. preșcolar
Grădinița cu P.P. ,,Prichindeii”-Făgăraș
Educația copiilor este scopul comun al familiei și al grădiniței, scop care poate fi realizat eficient doar
printr-o relație de parteneriat, prin înțelegerea rolurilor, divizarea competențelor, responsabilităților și a
funcțiilor între părțile implicate, prin investirea comună a resurselor de timp, prin împărtășirea informațiilor,
prin soluționarea în comun a situațiilor problematice etc.
Relațiile dintre grădiniță si familie sunt fundamentale pentru buna funcționare a sistemului educațional,
în educarea și dezvoltarea copilului, prin care implicarea părinților trebuie să devină o preocupare constantă
a instituției de învățământ.
61
Din păcate, există situații în care apar rupturi, blocaje sau disfuncționalități în exercitarea rolurilor în
cadrul parteneriatului grădiniță-familie, motiv pentru care obiectivul principal va fi parțial sau chiar deloc
realizat.
Două categorii de obstacole în funcționarea eficientă a parteneriatului grădiniță-familie sunt:
-obstacole existente în cadrul instituțiilor de învățământ;
- obstacole existente în cadrul familiei.
Fiecare dintre cele două tipuri de obstacolele pot fi de ordin comportamental (întâlnite între părinte-
părinte, părinte-educatoare, părinte-alți angajați ai instituției) sau de ordin material (relația grădiniță-familie
cere un surplus de efort material și de timp). Dificultățile pot rezulta din ideile divergente privind:
responsabilitatea statului și a familiei privind educația copiilor; libertatea de alegere a unității de învățământ
de către părinți sau unicitatea învățământului; impactul mediului familial asupra rezultatelor copilului;
randamentul pedagogic și datoria parentală; participarea părinților la gestionarea și procesul decizional din
instituția școlară.
Se consideră, în general, că problema este de atitudine; este dificil de pretins, atât la părinți, cât și la
cadrele didactice, că relația de colaborare grădiniță-familie (nu) este doar un DREPT DE OPȚIUNE. Lipsa
unei strategii, a unui plan operațional de implicare a părinților în diferire activități și necunoașterea rezultatelor
acestora, inclusiv a efectelor, determină gradul de implicare redusă a părinților în viața copilului în cadrul
grădiniței.
Punctele negative referitoare la părinți față de colaborarea cu grădinița sunt: apatia (nu vin la reuniuni
anunțate); lipsa de responsabilitate (așteaptă inițiativa cadrului didactic); timiditatea (lipsa de încredere în
sine); participarea cu ingerințe (critică fară argumente ); preocupări excesive (exclusive) pentru randamentul
școlar (așteptări exagerate din partea copilului, dar și a cadrului didactic); rolul parental rău definit (nu înțeleg
corect funcțiile și rolurile în educația copilului); contacte limitate cu educatoarea și celelalte cadre didactice
implicate în educația copilului (numai în situații excepționale, de criză în comportamentul copilului);
conservatorism (reacții negative la idei noi).
Indiferența părinților față de includerea în comitetul de părinți, consiliul de administrație al grădiniței,
asociațiile de părinți, este determinată, cel mai adesea, de necunoașterea rolului acestora în luarea deciziilor.
Lipsa unei strategii complexe de implicare a părinților denotă pregătirea insuficientă a cadrelor
didactice, a managerilor instituției de învățământ, a lipsei poziției în problema dată a reprezentanților
autorităților centrale.
În ceea ce privește colaborarea grădiniței cu familiile preșcolarilor, reproșurile sunt similare: dificultăți
în stabilirea relației cu adulții (cadrele didactice tratează părinții ca pe copii și nu ca parteneri în educația
copilului, decizând autoritar la reuniunile cu părinții); definirea imprecisă a rolului cadrului didactic (oscilează
între autonomia tradițională și perspectivele noi ale parteneriatului); lipsa pregătirii privind relația grădiniță-
familie.
Familiile trimit copiii la grădiniță, acolo unde speră ca ei să-și dobândească instrumentele necesare
pentru a reuși în viață, iar grădinița preiau copiii și-i trimit înapoi în familiile lor, acolo unde presupun că le va
fi furnizat sprijinul de care aceștia au nevoie în creștere și educație. Cercul acesta în care casa și grădinița își
62
împart acțiunea asupra capacității copiilor, este unul ce a fost considerat centrul dezvoltării, al dezbaterilor și
al obținerii informațiilor de orice natură. Relația de parteneriat grădiniță-familie, reprezintă convingerea că
dacă adulții – în cadrul celor două instituții, comunică și colaborează, atunci cei care vor avea de câștigat sunt
numai și numai copiii.
Pentru aceasta, grădinița trebuie să răspundă nevoilor părinților și să le ofere acestora sprijinul necesar
pentru ca ei să se poată implica în procesul de învățare și educare al copilului. În același timp, părinții trebuie
să încetinească ritmul vieții cotidiene, acordând mai multă importanță deținerii de către urmașii lor, a unei
educații. E util ca ei să servească drept model pentru copiii lor.
Pentru înlăturarea barierelor și buna desfășurare a parteneriatului grădiniță-familie, educatoarea are rolul
de a îmbunătăţi relaţia părinte-grădiniţă iniţiind proiecte educaţionale care vizează participarea activă a
părintelui în ceea ce priveşte educarea copilului, având în vedere dezvoltarea timpului acordat pentru
comunicare şi dialog, abilităţilor de colaborare, înţelegerii constrângerilor impuse de alt partener, înţelegerea
corectă a diferenţelor în relaţia părinte-educat, a impresiilor asupra copilului, acceptând că familia şi cadrele
didactice trebuie să aibă aceleaşi valori şi expectanţe (E. Bonchiş, 2011, p.100).
Educatoarea care manifestă o atitudine negativă în relaţia cu părinţii, crează o barieră în implicarea
acestora. Un ton cald, cuvinte frumoase, încurajări, zâmbet, ambiţionare, toate acestea au un rol benefic în ceea
ce priveşte comunicarea dintre cadrul didactic şi părinte. Dar sunt și părinți care au o atitudine negativă faţă de
educatoare sau de instituţia de învăţământ, aceștia nu se implică în parteneriatul educaţional grădiniţă-familie.
Preferă să stea deoparte, să lase pe alţii să se implice, conştientizând însă beneficiul implicării părinţilor în
educaţia copiilor.
La începutul anului şcolar, la şedinţa cu părinţii se stabilesc reguli, norme, se citesc legi, formalităţi, dar
se discută şi despre comitetul părinţilor, despre preşedinte, administrator, casier etc. Fiecare membru din
comitet are un rol bine determinat în grupa respectivă. Cu alte cuvinte părinţii au şansa de a deţine roluri de
conducere bine definite. Cu toate că toţi părinţii îşi doresc să fie egali la nivelul grupei, părinţii care dețin
aceste roluri trebuie să se implice mult mai mult în soluţionarea tuturor problemelor apărute. Aceasta înseamnă
că educatoarea nu mai este singura persoană care se implică în educaţia, în valorificarea abilităţilor copiilor,
formarea deprinderilor şi priceperilor, în rezolvarea de probleme apărute la nivel de grupă. Părinţii devin
participanţi direcţi în educarea copilului la nivel formal. Aşadar părinţii sunt dornici să asiste la fiecare lucru
mărunt pe care îl realizează copilul, îi încurajează, le oferă sprijin, iar copilul devine ambiţios, se simte
avantajat, iubit, protejat, este dornic să câştige competiţia, mai ales când în spatele lui e părintele.
Părinţii care participă în educarea copilului se simt importanţi, iar cei care nu participă se simt
descurajaţi. În acest sens, educatoarea trebuie să încurajeze participarea activă a părintelui la toate activităţile
desfăşurate în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie. Absenţa experienţei cadrului didactic constituie o altă
barieră în relaţia cu părinţii. Educatoarea debutantă trebuie să se informeze, să discute cu alte educatoare mai
în vârstă, să asculte sfaturi şi păreri legate de această problemă, apoi să comunice cu părinţii în stilul ei propriu.
Atât copiii dar şi părinţii îşi formează o impresie despre educatoare încă din prima zi de grădiniţă. Dar cel mai
bine e ca această impresie să fie una pozitivă, auzind din glasul copiilor cuvintele ,,Îmi place noua mea
educatoare”. Educatoarea insensibilă, care nu utilizează un ton calm, cald poate provoca trăiri emoţionale
63
negative, mai ales când părinţii nu interacţionează cu uşurinţă. În acest sens părintele poate lua măsuri drastice
în ceea ce priveşte educarea copilului său, îl poate muta la o altă grupă sau grădiniţă, ceea ce e în dezavantajul
educatoarei. Personalitatea educatoarei, felul ei de a fi, comportamentul, atitudinea, temperamentul, gândirea,
toate acestea au un rol bine definitit în caracterizarea ei ca persoană. Educatoarea trebuie să fie un model atât
pentru copii, cât şi pentru părinţi. Aşa va câştiga respectul cuvenit, va putea face faţă tuturor problemelor care
apar, fiind susţinută de colectivul de părinţi din grupă.
Bibliografie:
1. ,,Părinții în școala mea”- Ghid de idei practice pentru activităţi cu părinţii, Marcela Claudia Călineci,
Speranţa Lavinia Ţibu, Bucureşti: UNICEF, Vanemonde, 2013
2. ,,Educația în familie”-Repere și practici actuale, Coordonatori: Mihaela Ionescu, Elisabeta Negreanu,
București, 2006
3. ,,Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar”(P.R.E.T.),-Modul general pentru
personalul grădiniţei, Bucureşti, 2008
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ERA DIGITALĂ. METODE MODERNE

Doina IONIȚĂ
Profesor în învățământul primar și preșcolar la
Liceul Teoretic ,,Gh. Lazăr” Avrig, Județul Sibiu
Este ştiut faptul că nu tot ceea ce este vechi este şi demodat, tot aşa cum nu tot ceea ce este nou este şi
modern. Metodele moderne sunt axate pe explorare, pe învăţare, cercetare, încurajează gândirea şi creativitatea
copiilor, promovează cooperarea între copii, între copii şi educatoare, conferă educatoarei rolul de organizator
şi îndrumător al activităţii de învăţare. Trebuie menţionat însă că fiecare metodă tradiţională sau modernă, are
dreptul la existenţă în practica didactică atâta timp cât serveşte scopurile instruirii.
Cubul este metoda folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei situații etc. din
mai multe perspective. Se utilizează un cub care are diferite instrucţiuni pe fiecare faţă, după cum urmează:
descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Pentru aplicarea acestei metode se impune
respectarea următorilor paşi:
Anunțarea temei/subiectului pus în dicuție, împărțirea grupului în șase subgrupuri, fiecare subgrup
urmând să examineze topica aleasă din perspectiva unei ,,fețe” a cubului, astfel:
a) Descrie: culorile, formele, marimile, etc.
b) Compară: ce este asemănător și ce este diferit?
c) Asociază: la ce te îndeamnă să te gândești?
d) Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune, etc?
e) Aplică: ce poți face cu el, cum poate fi folosit?
f) Argumentează: pro sau contra.
Gândiţi – lucraţi în perechi – comunicaţi, este o metodă de învăţare prin colaborare care constă în
stimularea copiilor de a reflecta asupra unei teme date. Modalitatea de realizare: copiii formează perechi şi
timp de 4–5 minute fiecare copil, individual, rezolvă o sarcină ce i se dă (un exercitiu, o problemă sau răspunde
la nişte întrebări date de educatoare). Fiecare copil discută cu colegul din pereche şi împreună convin asupra
64
unui răspuns care să le încorporeze ideile. Educatoarea numeşte 2–3 perechi care să prezinte întregii grupe
rezolvarea sau concluziile la care au ajuns.
Experimentul constă în efectuarea de către copii, sub îndrumarea şi supravegherea educatoarei, a unor
acţiuni de căutare, de încercare, de observare a unui fenomen, cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice,
verificării unor ipoteze, observării comportamentului sau al concretizării adevărurilor transmise. Efectuarea
unui experiment presupune existenţa unui spaţiu adecvat şi a mijloacelor de învăţământ aferente. Din punct
de vedere organizatoric, experimentele pot fi: experimente frontale, toţi copiii efectuează în acelaşi timp şi în
acelaşi ritm, pe acelaşi subiect, experimente pe grupe se efectuează atunci când nu se dispune de suficiente
mijloace didactice, sau când se intenţionează deprinderea cu munca în echipă a elevilor, experimente
individuale fiecare copil îndeplineşte o anumită sarcină concretă, diferită de a celorlalţi colegi, prin utilizarea
de mijloace didactice adecvate.
Învăţarea prin descoperire oferă cunoştinţe durabile, solide, având în prim plan dezvoltarea gândirii,
creativitatea şi nu memorizarea, ea obligă copilul să nu se mulţumească cu ce i se spune, ci să aibă o gândire
critică, obiectivă, disciplinată, cere un volum de observaţii, analize, aprecieri, trecerea de la analiză la sinteză,
de la concret la abstract, dezvoltă perseverenţa, voinţa, modelează aptitudinile de investigaţie. Această metodă
se aplică ţinând cont de nivelul dezvoltării psiho-fizice şi intelectuale ale copiilor, altfel duce la eşec,
neaccesibilitate sau confuzii. În cadrul activităţilor de cunoaşterea mediului copiii pot descoperi prin experienţe
efectuate împreună cu educatoarea, însămânţarea grâului, a florilor, creşterea cu toate etapele dezvoltării, până
la coacere/ înflorire şi apoi analiza pe baza observaţiei şi demonstraţiei.
Bula dublă este metoda care grupează asemănările şi deosebirile dintre două obiecte, fenomene sau
idei.Această metodă se reprezintă grafic prin două cercuri mari în care se aşează imaginea care denumeşte
subiectul: animale-păsări, copii-părinţi, fructe-legume etc. În cercurile mici aşezate între cele două mari se
desenează sau se pune un simbol care reprezintă asemănările dintre cele două subiecte. În cercurile exterioare
se vor aşeza deosebirile dintre cele două obiecte.
Predarea-învăţarea reciprocă este o strategie de învăţare care se realizează prin studiu pe text sau, la
grădiniţă pe imagine, pentru a dezvolta comunicarea dintre copii în cadrul colectivului. Copiii lucrează pe patru
grupe, însă înainte de a se stabili grupele se va analiza imaginea frontal. Fiecare grupă rezolvă sarcina de
învăţare din perspectiva rolului pe care îl interpretează:
grupa 1 – rezumatorii: fiecare membru alcătuieşte o propoziţie după ce imaginea a fost contemplată
timp de aproximativ 5 minute, apoi propoziţiile se rezumă într-o sinteză logică; grupa 2 – întrebătorii: fiecare
membru formulează o întrebare după ce a fost analizată imaginea, folosindu-se de paletele cu întrebări puse la
dispoziţie;
grupa 3 – clarificatorii: identifică cuvinte, expresii, comportamente, atitudini neclare pentru unii şi
găsesc împreună răspunsul corect;
grupa 4 – prezicătorii: analizează în grup imaginea şi prognozează ce se va întâmpla în continuare.
Ţinând cont de ceea ce îşi doreşte să se obţină prin aplicarea acestei metode (obiectivele metodei: înregistrare
de performanţe individuale prin exersarea capacităţii de învăţare de la alţii, antrenarea activă a copiilor în
activităţile de grup/frontale, precum şi dezvoltarea încrederii în capacităţile proprii de a intra în contact şi de
65
responsabilizare a acestora) se remarcă faptul că ele prezintă într-adevăr avantaje majore, şi anume: preşcolarul
învaţă să analizeze un text/imagine, învaţă să coopereze în cadrul unui grup pentru îndeplinirea unui rol, învaţă
să fie responsabil în implicarea individuală în grup, învaţă să argumenteze şi să susţină o opinie, îşi dezvoltă
capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei şi capacitatea de ascultare activă, stimulează
capacitatea de concentrare asupra textului/imaginii de studiat şi priceperea de a selecţiona esenţialul. Această
metodă îşi are aplicabilitate maximă în activităţile de cunoaşterea mediului.
Schimbă perechea este metoda care stimulează învăţarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru în perechi.
Se împarte colectivul de copii în două grupe egale care se aşează pe scăunele în două cercuri
concentrice.Fiecare grupă va avea un simbol de identificare. Educatoare comunică sarcina, copiii lucrează în
perechi, iar la semnalul educatoarei copiii din cercul exterior se mută spre dreapta cu un scăunel. Acest lucru
se întâmplă de câte ori se schimbă sarcina de lucru. Această metodă stimulează cooperarea, ajutorul reciproc,
dezvoltă gândirea, limbajul,atenţia şi se aplică cu uşurinţă la vârsta preşcolară.
Partenerul de sprijin este o metodă de învăţare prin care un copil cu dificultăţi în învăţare este sprijinit
de alt coleg. Pentru ca această metodă să fie folosită cu succes trebuie ţinut cont de următoarele: copilul ales
trebuie să fie recunoscut de copilul care are nevoie de sprijin, să ştie să coopereze, să ajute, să explice, să se
facă înţeles iar copilul care necesită sprijin să accepte partenerul.
Stabilirea succesiunii evenimentelor este o modalitate modernă de învăţare prin care se descoperă
ordinea firească a unor evenimente.Această metodă, folosită mai ales în cadrul activităţilor de cunoaştere a
mediului (observări, povestiri, jocuri didactice, convorbiri, lecturi după imagini etc.) poate fi folosită cu succes
şi în alte tipuri de activitate. Prin utilizarea acestei metode copilul îşi dezvoltă gândirea logică, spiritul de
observaţie, exersează capacitatea de analiză, sinteză şi comunicare.
Puzzle este o metodă exerciţiu care necesită munca individuală sau în grup. Verbul definitoriu al
metodei este a reconstitui. Imaginea reconstituită conţine tematici cunoscute de copii, preferate de ei: scene
din poveste, personaje cunoscute, obiecte, peisaje etc. Este un joc–exerciţiu care stimulează curiozitatea
copiilor atunci când imaginea reconstituită conţine şi elemente noi pentru ei. Imaginea este fragmentată în
diferite forme, acestea constituind piesele jocului puzzle. Se observă o mare atractivitate pentru astfel de
activităţi deoarece activizează copiii în mod permanent, le exersează operaţiile gândirii, le dezvoltă atenţia
voluntară, le stimulează competiţia şi le exersează îndemânarea.
Acvariul este o tehnică ce evaluează comportamentul preşcolarului în timpul unei activităţi de învăţare
organizată în grup, precum şi evaluarea comportamentului întregului grup. Metoda rezolvă creativ o sarcină
de învăţare şi evaluează comportamente individuale şi de grup. Mobilierul se aranjează în două cercuri
concentrice, iar copiii se organizează în două grupuri: grupul peştilor (cercul interior) şi grupul observatorilor
(cercul exterior).
Copiii peşti, cei din interiorul cercului, trebuie să lucreze timp de 10 minute la rezolvarea sarcinii de
lucru având la dispoziţie materiale informative adecvate, să rezolve creativ problema, să asculte cu interes
ideile colegilor de grup şi să îşi schimbe rolul cu observatorii. La rândul lor, observatorii, trebuie să respecte
anumite cerinţe, şi anume: observă comporamentul unui singur coleg din cercul interior şi activitatea întregului
grup, schimbă sarcina de observator în cea de evaluator al cunoştinţelor, formulează întrebări pentru copiii
66
peşti. Observatorii îşi schimbă rolul cu copiii peşti, nu critică şi nu categorisesc deciziile copiilor peşti, explică
demersul folosit de copiii peşti pentru rezolvarea sarcinii, descriu comportamentul copiilor peşti, răspund la
întrebările adresate de copiii peşti.
Explozia stelară este metoda care îi învţă pe copii să fie creativi, se bazează pe formularea de întrebări
pentru rezolvarea sarcinilor şi a unor noi descoperiri.
Pentru aplicarea acestei metode sunt necesare o stea mare şi cinci steluţe mai mici. Pe fiecare din cele
cinci steluţe este scrisă o întrebare: ,,CE?”, ,,CINE?”, ,,UNDE?”, ,,DE CE?”, ,,CÂND?”. Pe steaua mare este
desenată ideea supusă dezbaterii. Copiii sunt aşezaţi în semicerc, cinci dintre copii extrag câte o întrebare.
Fiecare dintre copii îşi aleg alţi colegi şi astfel se organizează în cinci grupe. Grupurile cooperează în elaborarea
întrebărilor. La expirarea timpului, copiii revin în semicerc în jurul steluţei mari şi comunică întrebările
elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie individual, în funcţie de potenţialul grupei/grupului. Copiii
celorlalte grupe răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
INOVAȚIE ÎN EDUCAȚIE TIMPURIE

Alina Soratina LEOPA, profesor învățământ preșcolar
Grădinița cu P.P. Mugurel Galați
Orizontul şi oportunitatea dezvoltării de proiecte în grădinițe s-a extins foarte mult devenind o practică
destul de cunoscută în rândul instituţiilor şcolare. Pentru a argumenta această afirmaţie prezentăm câteva
exemple de categorii şi tipuri de proiecte, fără pretenţia că am epuizat sau ca am putea epuiza lista, ce pot fi
elaborate şi implementate la nivelul instituţiilor şi organizaţiilor ofertante de servicii educaţionale din sistemul
public sau privat:
- proiecte de atragere a resurselor financiare şi de dezvoltare a bazei materiale - centrate pe
achiziţionarea de echipamente, mijloace de învăţământ, materiale informative, tehnică de calcul, soft-uri şi
alte categorii de resurse care pot asigura formarea unei baze de date, suport pentru activitatea didactică şi
pentru activităţile nonformale din grădiniță.
- proiecte de dezvoltare a resurselor umane - centrate pe informarea şi formarea corpului profesoral în
diferite domenii atractive pentru activitatea la nivelul instituţiei şi/sau comunităţii.
- proiecte de intervenţie educaţională - elaborate în vederea identificării unor aspecte problematice
specifice comunităţii educaţionale şi rezolvarea acestora prin elaborarea unor proiecte de intervenţie
promptă în plan educaţional. Exemple:
- proiecte de conştientizare şi rezolvare a fenomenelor sociale;
- proiectele de asistenţă psihopedagogică specializată;
- proiecte de dezvoltare a relaţiilor comunitare - axate pe identificarea la nivelul comunităţii, a unor
categorii speciale de „resurse educaţionale”( limbă, tradiţii, obiceiuri, arhitectură locală, port popular etc.)
şi integrarea acestora cu succes în procesul instructiv-educativ, prin crearea unor parteneriate între şcoală
şi comunitatea locală. Exemple:
67
- parteneriatele cu părinţii şi alte instituţii ale comunităţii la nivel local (ziua porţilor deschise, clubul
părinţilor, iniţierea şi derularea unor campanii de conştientizare a unor probleme cu care se confruntă
comunitatea etc.)
- parteneriate între şcoli la nivel naţional (pot aborda fenomene reale şi provocatoare atât pentru copii
cât şi pentru cadrele didactice: cunoaşterea modelului cultural naţional, prin includerea unor domenii
diverse: literatură, artă, istorie, relaţia dintre minorităţi şi majoritate, promovarea unor şanse egale pentru
minorităţile dezavantajate, comunicare interculturală etc.).
- parteneriate între grădinițe şi instituţii la nivel internaţional - aceste tipuri de proiecte au fost
încurajate şi susţinute de unele programe europene, unele devenite familiare şi în sistemul nostru de
învăţământ:
Şi la nivelul sistemului educaţional românesc au fost propuse şi puse în practică, o serie de iniţiative
privind, pe de o parte acoperirea unor cerinţe ale sistemului şi, pe de altă parte, familiarizarea cadrelor didactice
cu modalitatea de management a activităţilor educaţionale prin intermediul proiectelor. Această iniţiativă s-a
materializat prin Programul de granturi pentru dezvoltare şcolară în care s-a urmărit creşterea calităţii,
eficienţei şi echităţii sistemului public de educaţie prin creşterea gradului de autonomie şi a capacităţii de
elaborare şi gestionare a proiectelor la nivelul unităţilor de învăţământ preuniversitar.
Obiectivele acestui program au fost enunţate astfel:
- Întărirea capacităţii instituţionale locale pentru asumarea responsabilităţilor care decurg din
descentralizarea învăţământului preuniversitar;
- Eficientizarea gestiunii resurselor disponibile la nivelul unităţilor de învăţământ;
- Creşterea capacităţii de elaborare şi gestionare a proiectelor la nivelul unităţii de învăţământ cât şi la
nivelul inspectoratelor şcolare;
- Îmbunătăţirea calităţii procesului didactic;
- Îmbunătăţirea cadrului de colaborare între şcoala şi comunitatea din care face parte;
- Dezvoltarea serviciilor educaţionale în şcolile speciale şi în centrele şcolare pentru educaţie incluzivă.
Prin Programul de Granturi pentru Dezvoltare Şcolară unităţile de învăţământ şi comunităţile locale sunt
încurajate să identifice împreună problemele cu care se confruntă, să formuleze şi să implementeze propriile
soluţii pentru rezolvarea acestora, soluţii concretizate în proiecte de dezvoltare şcolară.
Programul de Granturi pentru Dezvoltare Şcolară
Acest program a fost gândit să acţioneze asupra problemelor majore existente în sistemul de învăţământ
din România, direcţiile sale de acţiune fiind direct reflectate în categoriile de proiecte finanţate prin acest
program.
Categoria A: Proiecte care sprijină îmbunătăţirea calităţii educaţiei prin formarea profesională şi
oferirea de oportunităţi de dezvoltare în carieră a cadrelor didactice. Proiectele din această categorie au drept
scop creşterea calităţii în educaţie prin formarea continuă a cadrelor didactice şi a directorilor de şcoli.
Categoria B: Proiecte care sprijină reducerea decalajului existent la nivelul accesului la informaţie şi
a metodelor şi mijloacelor moderne de predare –învăţare. Proiectele din această categorie au drept scop
68
stimularea motivaţiei pentru învăţare şi creşterea calităţii educaţiei prin dotarea cu materiale didactice, mijloace
TIC, carte şcolară, echipamente pentru ateliere şcolare etc.
Categoria C: Proiecte care sprijină îmbunătăţirea procesului de predare – învăţare prin activităţi
extracurriculare. Proiectele din această categorie au drept scop dobândirea de către elevi de competenţe şi
abilităţi necesare inserţiei sociale a viitorilor absolvenţi, prin activităţi extracurriculare (de exemplu: excursii,
vizite de studiu, realizarea de sere / livezi cu scop didactic sau a grădinii botanice a şcolii, activităţi literar-
artistice, activităţi de orientare şcolară şi profesională, editarea revistei şcolii, realizarea staţiei radio a şcolii
etc.)
Categoria D: Proiecte care sprijină integrarea şcolară şi profesională a copiilor/tinerilor cu cerinţe
educaţionale speciale şi a celor din sistemul de protecţie socială. Proiectele din această categorie au drept scop
dezvoltarea de servicii educaţionale (consiliere şcolară, consiliere pentru orientare profesională, consiliere
pentru părinţi şi cadre didactice, centre pentru terapii specifice, centre de documentare – informare etc.) şi
crearea de ateliere protejate pentru tineri cu deficienţe sau tineri care părăsesc sistemul de protecţie socială.
CĂRȚILE DE FICȚIUNE LA PREȘCOLARI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

Lavinia Gabriela MATEI, prof.înv.preşcolar
Liceul Tehnologic Lechinţa -GPP,,Maria”
Jud.Bistrița-Năsăud ,România
Am pornit într-o călătorie ,o călătorie în care copiii se cunosc pe ei înșiși și ceea ce îi înconjoară, de la
iarbă și fluturi până la stelele îndepărtate,călătoria o vom face cu ajutorul cărţilor.
Orice carte este despre toate cărțile. Orice carte este despre uimitoarea evoluție a oamenilor, despre
primele scrieri, despre cărțile care ne inspiră și ne ajută să învățăm unii de la alții.Dezvoltarea limbajului în
primii ani de viață este condiția fundamentală pentru asigurarea succesului fiecărui copil în viață.Pentru a alege
cărțile cele mai bune pentru copii, verificați recenzille și mai ales premiile naționale și internaționale.
Cartea despre ficţiune-prima lectură este menită să le dezvolte copiilor imaginația și plăcerea lecturii.
Ulterior explicați cuvintele noi, separați planul imaginar de cel real și derivați activități integrate.Pentru copiii
mici sunt recomandate cărțile ilustrate, cu text puțin.
Cărţile non-ficțiune_-pentru copiii mici sunt recomandate cărțile cu fotografii mari și clare, care prezintă
imaginea reală a animalelor, plantelor, elementelor din mediu (National Geographic Kids).
Prima lectură a unei cărți de ficțiune:
- Îndreptați cartea către copii;
- Prezentați copiilor coperta și menționați numele autorilor: scriitorul care a scris textul și ilustratorul
care a realizat desenele (poveștile capătă viață prin desenele lor) ;
- Citiți șnur, fără întreruperi de clarificare și fără a ocoli niciun cuvânt ales de scriitor (mai ales cuvintele
dificile);
- Cititi ultimele propoziții din ce în ce mai rar, pentru a semnala finalul poveștii.
Activităţile integrate sunt agreate de preşcolari ,acestea permit copiilor să exploreze, să colecteze și să
proceseze date despre natură și despre teme relevante pentru ei, fără barierele disciplinelor de studiu
69
tradiționale,facilitează înțelegerea conceptelor și aplicarea lor în viața de zi de zi ,se bazează pe investigarea

structurată manifestată în diferite moduri, cum ar fi: explorare, reflecție, formulare de întrebări, experimentare,
cercetare, clarificare de idei, creare și testare de ipoteze
Exemple de bune practici desfăşurate la grupa de preşcolari:
Povestea:Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi?
A fost scrisă în 1967 și este una dintre cele mai populare cărți din lume pentru copii. Este scrisă de Bill
Martin Jr. și ilustrată de Eric Carle.Această carte are coperți care merită valorificate mai mult. Înaintea lecturii,
atrageți atenția copiilor asupra coperților și facilitați ,,citirea acesteia" din perspectiva antonimelor: ursul
vine/ursul pleacă sau stă cu fața/stă cu spatele: Ce observați pe prima copertă? ursul, e ceva scris, culori/Ce
observați pe coperta finală?
La prima lectură, după citirea primei pagini și înainte de a da pagina, faceți o pauză de câteva secunde,
pentru a permite copiilor să își imagineze pasărea roșie, rața galbenă etc.
Textul fiind facil şi accesibil preşcolarii vor reda episoadele povestirii cu interes şi plăcere.Pe parcursul
povestirii copiii împreună cu educatoarea vor privi prin benzile colorate (roşu,galben şi albastru) vor combina
benzile pentru a obţine culoarea animalului întâlnit de ursul brun.
Experimente: combinare culorilor primare şi obţinerea altor culori,formarea culorilor secundare și
terțiare cu benzile transparente.
Preşcolarii vor primi culorile primare şi vor picta ursul brun.Ca jocuri de masă am folosit cartolete cu
animalele din poveste și cercuri pentru mediile de viață (verde pentru terestru, albastru pentru apă și gri pentru
aer) Notă: Unele animale trăiesc în mai multe medii! Vom intersecta cercurile.
Reprezentare grafică copiii folosesc zarul cu animalele din poveste şi completează graficul poveştii,pot
desena după umbra animalelor din poveste la secvenţe de mişcare pot imita mersul ursului,utilizând
onomatopeele sau jocul cu text şi cant ,,Ursul doarme,,
Experiment-Combinarea culorilor:
Cu cel puțin o zi înainte, citiți cartea cu copiii. Prima lectură este menită să le dezvolte copiilor
imaginația și plăcerea lecturii. Ulterior explicați cuvintele noi, separați planul imaginar de cel real și derivați
activități integrate.Înainte de sosirea copiilor, așezați toate materialele pe masa de experiment în ordinea
utilizării și realizați experimental. Introduceți tema propusă și încadrați activitățile în unitatea de învățare
curentă. Precizați ordinea desfășurării activităților: poveste introductivă, experiment, joc. Explicați copiilor
care sunt regulile grupei relevante pentru acest context de învățare. După ce copiii povestesc ce își amintesc
despre cartea „Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi?", recitiți povestea și discutați despre culori. Copiii își
amintesc elementele specifice și exprimă păreri personale . Prezentați frontal, astfel încât să vadă toți copiii,
materialele ( benzile colorate transparente, foile A4) și etapele de lucru.
1. Observarea culorilor primare - benzile sunt puse pe foaie albă, una lângă alta;
2. Observarea culorilor secundare - sunt combinate câte 2 benzi colorate pe foaie pentru a putea observa
culorile: verde, violet și portocaliu (benzile pot fi suprapuse complet sau parțial pentru a observa diferențele);
3.Triunghiul culorilor:
70
a. formați un triunghi din cele 3 culori primare, iar la colțuri intersectați benzile (la mijloc va rămâne
alb)
b. Intersectați benzile la mijloc pentru a forma un triunghi maro. Împărțiți materialele împreună cu
asistentul grupei sau invitați copiii să vină să își ia materialele necesare.
Asigurați-vă că fiecare copil parcurge toți pașii. Explicați ce înseamnă culoare caldă/rece.
Reluați explicațiile pe etape când realizează copiii experimentul și asigurați-vă că fiecare copil parcurge
toți pașii.
Intervenții posibile:
1. Invitați copiii să observe mediul punând pe rând benzile în dreptul ochilor.
2. Invitați copiii să suprapună parțial câte 2 benzi și să observe senzația/percepția mediului în funcție de
culoarea benzilor (de exemplu observând prin galben - verde - albastru trecem de la culori calde la cele reci)
3. Poziționați câte o culoare pe fiecare ochi și invitați copiii să spună ce culoare percep. Fiecare copil își
așează de fiecare dată benzile pe foaia A4 și păstrează un ritm bun de lucru. Anunțați copiii când mai sunt 5
minute de lucru, rugați-i să finalizeze ceea ce lucrează și apoi să înceapă să strângă resursele. Explicați copiilor
ce așteptări aveți și invitați-i pe cei care au terminat de strâns să meargă pe covor. Fiecare copil respectă
instrucțiunile de strângere a materialelor și curăță zona în care a lucrat.Fiecare copil ajunge la timp în zona de
întâlnire. Deschideți cartea ,,Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi? " la pagina recapitulativă și invitați copiii să-
și pună la ochil banda/benzile corespunzătoare culorilor animalelor din poveste.
Notă: Puteți citi toată cartea utilizând benzile. Fiecare copil potrivește benzile cu culorile animalelor.
În fiecare zi vom afla cum să avem grijă de noi înşine şi de planeta noastră, vom face exerciţii de scriere
şi diverse aplicaţii.
ERA DIGITALĂ – GRĂDINIȚA ONLINE – INSTRUMENTE DIGITALE

Prof. Anișoara MILICICI
Prof. Daniela OARGĂ
Educația online este cea mai populară metodă din ziua de azi. Grădinița online este benefică pentru copii
și un real sprijin pentru părinți. Coronavirusul a așternut liniștea peste grădinițe, activitatea a existat. Cursurile
s-au mutat pe internet. De ce s-a ales această variantă? Pentru socializarec care lipsește cel mai mult în această
perioadă, socializarea copiilor între ei, a părinților cu educatoarele, educatoarele cu copiii.
Predarea online este cea mai mare provocare pentru cadrelel didactice. Nu toate educatoarele sunt
familiarizate cu utilizarea tehnologiei sau pentru derularea activităților online. Cadrele didactice trebuie să fie
foarte inventive. Ele folosesc aplicații și instrumente digitale care se pot utiliza în facilitatrea învățării online
și în susținerea grădiniței de acasă.
În alegerea instrumentelor digitale, profesorii trebuie să urmărească valențele pedagogice ale acestora
(gradul de interacțiune, de comunicare și colaborare, dezvoltarea competențelor secolului al XXI-lea etc.).
Beneficii pentru preşcolari: un mediu de învăţare mult mai confortabil, dar care necesită suportul adulţilor (al
părinţilor, în cazul învăţării de acasă). Un aspect motivant pentru cadrele didactice îl reprezintă schimbul de
bune practici şi asistenţă din partea colegilor.
71
Conferințele online ajută la transmiterea de informații în timp real și învățarea sincrona preșcolarilor.
Printre cele mai cunoscute sunt: Zoom, GoogleMeet, Webex, Twinspace etc.
ZOOM - Este platforma de ore online cea mai utilizată de către cadrele didactice. Se creează conturi
gratuite pentru profesori. Preșcolarilor și părinților acestora le trimiteți link-ul. Pe whiteboard se poate desena,
colora, face operații matematice sau adnotări pe ecran; se pot împărtăși ecranul și documentele aflate în
calculator/laptop. Se pot crea camere secundare pentru preşcolari pentru a încuraja munca în grupuri mici. (
Breakout rooms) Există opțiunea să se înregistreze întreaga conferință audio-video.
GoogleMeet - Este o aplicație din suita Google for Education pe care o puteți accesa doar dacă aveți un
cont de gmail. Gmailul a primit recent, datorită pandemiei Covid-19, și opțiunea de meet care anterior a fost
doar plătită. Meet este aplicația Google similară cu Skype de la Microsoft – o platformă de comunicare instant
prin video și chat, unde puteți crea un link de întâlnire, iar participanții trebuie doar să-l acceseze, fără să aibă
vreun cont, pentru a putea intra în sesiunea online. Meet acceptă până la 100 participanți gratuit și oferă aceleași
opțiuni ca și întâlnirea de pe Zoom: comunicare cu participanţii cu video, microfon și prin chat, partajarea
ecranului, activarea modului silențios pentru anumiți participanți, împărtășirea de alte link-uri prin chat.
eTwinning Twinspace - Accesul la platformă este gratuit și nelimitat, motiv pentru care eTwinning și
Twinspace sunt perfect accesibile pentru oricine alege să-și creeze un cont de utilizator conectat cu emailul
personal. În ceea ce privește protecția informației, trebuie observat că, atât eTwinning, platforma-mamă, cât și
TwinSpace, platforma propriu-zisă de dezvoltare a proiectelor europene, au o parte publică și o alta accesibilă
numai pentru membri (după caz, membrii comunității eTwinning sau membrii unui anumit parteneriat). Dintre
aplicațiile disponibile pe TwinSpace, unele vizează cu prioritate managementul de proiect(calendarul de pe
pagina principală, dar trebuie luată în considerare și plasarea de aplicații ușor de utilizat de către participanți
pe paginile speciale ale profesorilor și elevilor), altele sunt special concepute pentru a facilita comunicarea
(blogul de pe pagina principală, ferestrele în care sunt listate ultimele accesări și ultimele acțiuni din secțiunea
de activități a proiectului).
JOCURI ONLINE – sunt aplicaţii plăcute de către copii şi de cadrele didactice doarece îşi păstrează
simţul ludic. Cele mai utilizate la vârstele timpurii sunt puzzle-urile on-line. JINGSAWPLANET- este o
aplicaţie care permite încărcarea unui fişier de tip text sau fotografie şi decuparea sub forme de piese în funcţie
de complexitatea dorită( de la 3 la câteva sute de bucăţi). Este o aplicaţie gratuită şi nu necesită crearea de cont
de utilizator.
JOCURI DIDACTICE - instrumente care facilitează munca în sincron în cadrul conferințelor online.
Dintre instrumente recomandate puteti utiliza: Worldwall sau Learningapps. WORLDWALL - este o aplicație
utilă pentru cadrele didactice deoarece se pot crea jocuri interactive pentru susținerea învățării, fiind posibile
de la 1 la 8 modele. ( De exemplu: Cuvântul lipsă, Anagrame, Puzzle, Rebus, Adevărat sau Fals, Sortează,
Deschide cutia etc); Este un instrument digital ușor de utilizat şi plăcut de copii datorită elementelor ludice
inserate.
Learningapps- este o platformă care oferă modele de aplicații, precum şi posibilitatea creării de conținut.
Există aplicații interesante (de exemplu: rebus, uneşte perechile, puzzle, completează cuvântul lipsă etc.);
Avantajul este că se pot ușor partaja (link, cod de încorporare) sau pot fi folosite drept material de învățare pe
72
platforma LearningApps (creând clase în care să îi invitați pe copii ; se pot face și sondaje pentru a măsura
feed-back-ul).
APLICATII FEED-BACK- instrumente de măsurare a impactului învățării, de sondaj și de evaluare.
Printre cele mai cunoscute sunt: Quizizz, Kahoot, Mentimeter etc.
KAHOOT- Este un instrument on-line pentru feed-back, cu ajutorul căruia se creează teste interactive
pentru copii; profesorul creează testul, apoi trimite codul de acces (PIN) copiilor care accesează testul într-un
timp limitat. Puteți adăuga imagini, clipuri video şi diagrame întrebărilor pentru a crește gradul de interacțiune
al jocului. Se poate juca pe desktop, tabletă sau telefon mobil. Rezultatele testului sunt vizibile tuturor, la
încheierea acestuia, sub forma unui clasament.
Quizizz - Este un instrument on-line pentru feed-back, cu ajutorul căruia se pot realiza evaluări formative
într-un mod distractiv pentru preșcolari. Permite inserarea de răspunsuri multiple, imagini, audio text, sondaje,
răspunsuri deschise; se pot utiliza atât pentru învățarea sincron live, cât și pentru cea de acasă . Au o interfață
prietenoasă, se văd întrebările şi sunt uşor de utilizat în diferitele modele oferite de platformă. Sunt importante
pentru că oferă profesorului statistici, progresul copiilor, precm şi rapoarte detaliate despre răspunsuri, timp
etc.
De ce cred că educația online este perfectă? Pentru că oamenii o pot integra în programele lor
aglomerate, iar copiii lor pot fi pregătiți și informați într-un mod mult mai facil, iar acest lucru permite ca
educația să fie disponibilă pentru mult mai multe persoane.
În același timp, educația online oferă oamenilor șansa de a primi instruire suplimentară, fără a renunța
la locurile de muncă, dar și șansa de a se ocupa de educația și pregătirea copiilor lor, acest lucru necesitând
mai puțin timp.
Acest nivel de flexibilitate ca fiind o oportunitate pentru persoanele care au nevoie de abilități,
cunoștiințe pentru a urca pe o treaptă mai înaltă a societății, dar și pentru persoanele foarte ocupate care își
doresc pentru copiii lor o educație de calitate.
Bibliografie:
1. Instrumente digitale în învăţământul preşcolar -sugestii pentru cadrele didactice - inspectoratul şcolar
judeţean Bistriţa-Năsăud insp. Şc. Ed. Timpurie crina clapou școala profesională Tiberiu Morariu Salva
Prof. Vasilica Găzdac
2. Webografie:
3. https://www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/latest/practices/engaging-teaching-and-learning.htm
ȘCOALA ON-LINE!?
Prof. Cornelia MOCANU -Cjrae Valcea
Doctorand Univ Pedagogică De Stat Ion Creangă-Cișinău
Măsura închiderii școlilor în contextul actual a fost una corectă, dar care totuși, ne-a scos din ritm.
Ritmul acela, al nostru: trezire, mic-dejun, plecarea la școală, întâlnirea cu elevii noștri veseli și frumoși,
plecarea acasă – refugiul nostru. Daca ai avut o zi proastă la școală, primul gând este să ajungi acasă pentru a
te descărca de energia negativă acumulată de-a lungul zilei. Când școala și casa e același loc, nu mai există un
astfel de refugiu.
73
Virtualul pare a deveni noul real în multe din segmentele vieții de zi cu zi. Blamatul virtual este acum
încurajat, se investesc în el bani, timp și chiar emoții. Și nu doar pentru perioada pandemiei ci și pentru cea de
după. O lume nouă se întrezărește la orizont, iar în ce măsură se va și instaura rămâne să descoperim. O latură
a acestei lumi posibile este și educația, transferată în zilele pandemiei pe platformele on-line.
Profesori și elevi, de toate vârstele, dar si părinți, fiecare din casele lor, încearcă un nou tip de socializare
și de interacțiune, pentru a duce școala mai departe. Pentru unii mai greu, pentru alții floare la ureche, pentru
unii aproape imposibil financiar sau tehnic, pentru alții o nimica toată, lucrurile merg înainte într-un deja
devenit noul firesc, chiar dacă la viteze diferite. Şcoala online a apărut pe neaşteptat, ca o mare necesitate şi
ne-a provocat să fim deschişi către noile tehnologii la un alt nivel, mai înalt decât eram pregătiţi emoţional,
tehnologic, legislativ, economic etc. Experiența şcoala online este una inedită, iar acest tip de învățământ
necesită o implicare activă a tuturor factorilor educaționali, pentru valorificarea eficientă şi raţională a tuturor
resurselor.
Normal că educația poate continua în condiții decente în timpul închiderii școlii din motive de siguranță,
reducerea costurilor de transport la școală, învățarea de acasă e mai confortabilă, mai lejeră și mai puțin
stresantă. Avantajele sistemului virtual este acela ca elevii sunt mult mai atrași de tehnologie decat de cărți;
este mai ușor să scriem și să citim de pe un ecran, iar pe acesta îl putem refolosi în fiecare an și nu mai este
necesar să aruncăm caiete. Elevii își pot face propriul program de învățare, se pot odihni mai bine Fiecare copil
are posibilitatea de a vorbi cu profesorul în privat, fără a-i fi rușine de ceilalți colegi, profesorul explicându-i
mai bine si mai mult (prin aceasta mă refer la timp, deoarece în clasa timpul este scurt, dar aici ai posibilitatea
de a vorbi cu profesorul mai mult de o oră). Metodele de predare și evaluare virtuale sunt folositoare atât pentru
elevi, cât și pentru cadru didactic, elevii înțeleg mai bine, tehnologia făcând parte în majoritatea timpului din
viața lor, iar cadrele didactice scutesc munca în plus depusă pentru fișe de lucru, teste.
Cel puțin încercăm să înțelegem, să ne determinăm să fim mai buni indiferent de pregătire. Lista cu
aspecte pozitive și aspecte negative despre şcoala online este foarte lungă! Sperăm să trecem cu bine şi sănătoşi
peste această perioadă solicitantă şi delicată. Oricum ar fi, am învăţat că trebuie să avem o mare disponibilitate
de adaptare la nou şi tehnologie, ni s-a confirmat încă o dată că este esenţial pentru fiinţa umană a păstra
contactul, fie el şi virtual, cu semenii, am învăţat că trebuie să acordăm mai multă importanţă sectorului
educaţional online, dar să nu excludem învăţarea tradiţională. Este o lecţie importantă de viaţă, care va avea
ecou în viitorul şcolii şi educaţiei în Români și nu numai.
GÎNDIREA CRITICĂ ȘI IMPORTANȚA EI PRIN COMUNICARE LA

PREȘCOLARI.
Rodica PIOGLO, Master în științe ale educației

educator, grad didactic II
Gândirea critică devine, în lumea contemporană, o competență necesară angajaților în diferite domenii,
pe care ar trebui să o formeze sistemul educațional. Manifestarea acestei competențe constă în cunoașterea și
aplicarea coerentă a tehnicilor consacrate de dezvoltare a gândirii critice, luând decizii pe cont propriu și
74
soluționând problemele care apar. Modificările curriculumului național urmăreasc formarea competenței de
a gândi critic prin studiul domeniilor de activitate, iar studiile profesionale să cultive spiritul gândirii critice în
spațiul academic.
Cuvinte-cheie: competență, gândire critică, cunoștințe, abilități, soluționarea problemelor,
Dezvoltarea gândirii critice în numeroase țări ale lumii, la diferite etape de școlarizare și la tot spectrul
de discipline, au creat contextul în care gândirea critică este privită ca o competență-cheie. Varianta europeană
include, în seria celor 8 competențe-cheie, competența de a învăța, a ști să înveți, care absoarbe strategiile de
gândire critică și preia variate tehnici de lucru.
Competența de a gândi critic apare drept competență cheie în unele sisteme educaționale, creând,
împreună cu altele, serii coerente. În varianta australiană, gândirea critică se înscrie în lista de competenţe ce
ţin de modul de a gândi, în seria:
- Creaţie şi inovaţie;
- Gândire critică, rezolvare de probleme, luare de decizii;
- Capacitatea de a învăţa, metacogniţia.
. Varianta americană cuprinde seria Deprinderi de instruire şi inovaţii:
-Creaţie şi inovaţie;
- Gândire critică şi rezolvare de probleme;
-Comunicare şi colaborare;
-Deprinderi în domeniul informaţiei, media şi tehnologii
Gândirea critică este un process activ coordonat care presupune că te gândești în mod authentic la ceva.
Acest process nu se poate preda în afara unui context. A învăța să gândești critic în copilărie se face cel mai
bine când abordezi în acest fel cunoștințe noi,ca și cum această abordare ar fi parte a programei. Este important
să observăm câteva principii de lucru cu copiii în acest proces de învățământ online. Întâi ca unul din tipurile
de gândire încurajate este anticiparea. Pe parcursul unei povestiri li se poate cere copiilor să se gândescă ce
cred că se va întâmpla în continuare. Fenomenul anticipării este un factor important, care afectează gândirea
critică și înțelegerea. Anticiparea sporește interesul și îl obligă pe cititor să examineze ceia ce știe deja și ceia
ce nu știe încă, ridicând astfel nivelul de conștientitizare a cunoștințelor.
Al doilea principiu pentru îndrumarea experiențelor de învățare de către operațiile de gândire de nivel
superior în maniera descrisă aici ese că trebuie să existe un plan coierent după care să fie diredicționată
gândirea copiilor. Când schițăm o astfel de activitate de lectură este important să stabilim locurile unde
întrerupem lectura și punem întrebări. Ciar dacă opiniile par firești, e nevoie de de exercițiu pentru a identifica
aceste locuri. Nu e atât de ușor cum pare și punctele de oprire trebiue selectate cu grijă pentru a le permite
copiilor să reflecteze asupra textului și să anticipeze ce se va întâmpla în continuare.
O problemă importantă de care trebuie să ținem seama când adresăm întrebări copiilor este ,,timpul de
așteptare ”.Cum se realizează? Gândirea critică apare când nu există mentalitatea ,,unicului răspuns correct”.
Dezvoltarea acesteia necesită respectarea următoarelor condiții:
- alocarea timpului necesar experiențelor de gândire critică;
- încurajarea copiilor în a specula în planul de idei;
75
-acceptarea diversității de idei și păreri;

- promovarea implicării preșcolarilor în procesul de învățare;
-exprimarea încrederii în capacitatea fiecărui copil de a gândi critic;
-aprecierea gândirii critice.
Predicție cu titlul dat și lectura reflexivă . În cadrul activităților din domeniul limbă și comunicare,
domeniul Științe (cunoașterea mediului) sau domeniul Om și societate (povestiri, lecturile educatoarei,lecturi
după imagini, convorbiri), gândirea critică se poate dezvolta prin întrebări adresate copiilor pentru a anticipa
noile conținuturi dintr-o activitate. Spre exemplu, în cadrul realizării activității povestite educatoarea rostește
titlul poveștii ( fără a le arăta o imagine copiilor sau fără ale da un indiciu ) și le adresează acestora următoarele
întrebări:,,Despre ce credeți că este vorba în acest text?”,, Pe ce vă bazați când spuneți asta?”.Astfel preșcolarul
are următoare le atribuții:
- exprimă puncte de vedere proprii;
- realizează schimb de idei cu ceilalți ;
- argumentează;
- adresează întrebări pentru a înțelege activitatea.
La rândul său educatorul, are atribuțiile:
- organizează și dirijază învățarea;
- facilzează și modelează activitatea;
- ajută preșcolarii să înțeleagă;
-acceptă și stimulează exprimarea unor puncte de vedere diferite;
- este partener de învățare.
Abilitățile formate prin dezvoltarea gândirii critice trebuie examinate în raport cu specificul activităților
în care se utilizează frecvent și judicios tehnici eficiente. Practic, abilitățile care se obțin din predarea unor
tehnici, din aplicarea lor constantă vizează:
a) înțelegerea sarcinii și a algoritmului de aplicare a tehnicii;
b) organizarea muncii în echipă;
c) prezentarea, inclusiv grafică, a produsului.
Atitudinile sau deprinderile existențiale, ca parte a competenței de gândire critică, se manifestă în
promovarea viziunii că nu există un singur răspuns corect la orice întrebare, că trebuie să încerci diferite
variante de soluționare a problemelor, trebuie să cooperezi și să fii creativ. Ne-ar plăcea să avem asemenea
copii. Pentru aceasta, curriculumului național s-a examinat posibilitatea de a promova formarea și devoltarea
competenței de a gândi critic, procedură urmată de pași coerenți pe toate ariile curriculare.
Învăţământul modern presupune o nouă abordare a educaţiei, prin promovarea de metode didactice
interactive. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre personalitățile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Strategii
recomandate pentru dezvoltarea gândirii critice la copiii de vârstă preșcolară: Cubul, Explozia stelară, Metoda
Pălăriilor Gânditoare, Harta cu figuri, Turul galeriei, Ciorchinele, Tehnica Viselor, Diagrama Venn, Lotus,
Predicțiile, STAD, Brainstorming etc. Ce beneficii au preşcolarii în urma dezvoltării gândirii lor critice?
76
Libertatea de a-şi exprima propriile opinii .Respectul faţă de opiniile celor din jur. Potenţarea încrederii în sine
. Toleranţă faţă de partenerii de dialog. Dezvoltarea spiritului autocritic . Amplificarea cooperării si
comunicării interpersonale.Plasarea copilului în centrul procesului educativ prin solicitare individuală şi
personalizată. Valențe pozitive ale antrenării timpurii a dispoziției pentru analiza critică a realității sunt:
- Învață copiii să privească lucrurile din mai multe perspective;
- Le oferă posibilitatea schimbării unui punct de vedere pe măsură ce examinează și reexaminează idei
ce par evidente;
- Oferă libertatea de a-și exprima opinia proprie;
- Îi pune în situație de-a descoperi idei noi;
-Le dezvoltă abilitatea de a gândi original;
- Poate preîntâmpina blocajele în gândire;
- Ajută copiii sa rezolve probleme pe care nu le pot soluționa prin metode obișnuite și cunoscute;
- Îi obișnuiește pe copii să vadă oportunități, chiar și acolo unde alții văd limitări;
- Ajută la descoperirea erorilor și prejudecăților, fiind o cale de libertate în fața adevărurilor trunchiate
și minciunilor.
Condiţiile şi situaţiile specifice, care pot duce la dezvoltarea gândirii critice, complexe, la cea mai
fragedă vârstă, pot fi considerate următoarele:
neobişnuite despre lucruri obişnuite
- libertatea de exprimare a cunoştinţelor,
- încurajarea copiilor să pună cât mai multe întrebări,
-stimularea comunicării prin organizarea de discuţii şi dezbateri între copii, între educatoare şi copii
- activizarea copiilor prin solicitarea lor de a opera cu idei, concepte, obiecte în vederea reconsiderării
acestora si a emiterii a noi variante,
- stimularea spiritului critic, constructiv, a capacităţii de argumentare şi de căutare a alternativelor
- organizarea de discuţii pe anumite teme, iniţierea de jocuri, excursii
-educarea capacităţii de a privi altfel lucrurile, de a-şi pune întrebări gândurilor, a faptelor încetarea
interesului către nou, necunoscut şi oferirea satisfacţiei găsirii soluţiei după depunerea unui efort de căutare de
către copil. Pentru activitățile din grădiniță care vizează dezvoltarea gândirii critice, sunt accentuate două
direcții de abordare, care au la bază următoarele premise:
1. Prin cultivarea curiozității naturale a copiilor ( față de mediul înconjurător ) se antrenează și se
dezvoltă gândirea de nivel superior. În acest fel trebuie desfășurate cu copiii activități ce pun accentul pe
stimularea curiozității lor, aspect ce contribuie la dezvoltarea capacitățilorDanalitice utilizate în rezolvarea de
probleme.
2. Respectând relația valorică calitatea întrebărilor – calitatea răspunsurilor, se determină calitatea
gândirii, și asta pentru că întrebările adecvat formulate adresate copiilor conduc la formarea unei gândiri
nuanțate, bazate pe abstracție și intuiție.
Bibliografie:
1. Cemortan,S.,Educația copiilor prin jocuri . Ghid methodologic pentru cadrele didactice din instituțiile
preșcolare, Chișinău 2008;
77
2. Curriculumul pentru educația timpurie.Chișinău,2019.

3. Standardele de ânvățare și dezvoltare a copiilor de la naștere până la7ani,Chișinău2019
INOVAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Mihaela PITROP
În opinia mea, în societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi
învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi
creaţie in activitatea didactică.
Astfel, obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea
competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a găsi strategii
moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ.
Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care
elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere:
şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
evidentă .
Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor didactice şi
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă din punct
de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.
Este foarte important ca in formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent pe :
- autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;
- comunicare şi relaţionare interpersonală;
- controlul stresului;
- dezvoltarea carierei profesionale ;
- prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
- prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.
În abordarea creativitǎţii in procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească independent, să
îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare intelectuală.
Evaluarea pentru asigurarea calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească perspectiva asupra
situaţiei reale din şcoli, să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să descoperim componentele
ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.
78
învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an de studiu etc. Centrarea pe
competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-evaluare.
învăţării”.
Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.
Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează şi
organizează influenţele mediului,dezvoltă personalitatea.
Creativitatea, in termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi concepte noi
sau asocieri originale intre concepte şi idei deja existente.
Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este necesară
extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit oamenilor să se
schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de vedere cultural, bazată pe
cunoaştere.
Obiectivul principal este promovarea unor abordări inovative şi creative în diferite domenii de
activitate.
Educaţia şi formarea profesională sunt factori decisivi pentru realizarea acestui lucru. Activităţile ar
trebui să se concentreze pe crearea unui mediu favorabil pentru creativitate şi inovaţie şi să stimuleze o strategie
pe termen lung.
informaţia şi alte tehnologii.
79

ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.
Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului pe care
profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate fi descris nivelul de formare a
competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot regla, de la o etapă la alta,
activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.
De o importanta deosebita este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi evaluarea orală;
aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor elevilor şi blocaje datorate
emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum: realizarea interacţiunii elev-profesor;
demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu întrebări ajutătoare, demonstrarea
comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului etc;
De asemenea, este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi de evaluare
prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă liber opinii proprii sau
acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva propunerile etc.
Trebuie pus accent pe dimensiunile managementului clasei:
-dimensiunea normativă – se referă la norme,. ansambluri de reguli care reglementează desfăşurarea
O importanţă deosebită in inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile manageriale ale cadrului
didactic :de planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv - educativ) ;de organizare (organizează
activităţile clasei) ;de comunicare (comunică idei, cunoştinţe, ascultă efectiv, oferă feedback, stabileşte
canalele de comunicare); de conducere (conduce activităţile cu elevii , desfăşurate în clasa şi în afara ei) ;de
coordonare (sincronizează obiectivele individuale cu cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi
formării echipelor de lucru); de îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice,
recomandări) ;de motivare (prin întăriri pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi non-verbale în sprijinul
consolidării comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în probleme personale sau legate de
80
şcoală); de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor şi nivelul
de performanţă); de evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele au fost atinse).
acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.
In viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se centrează pe elev şi are in vedere transformarea
acestuia din “obiect” al procesului didactic in” subiect activ” al propriei deveniri.
pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică:
Bibliografie:
EDUCAȚIA ON-LINE/SOFTURI ȘI INSTRUMENTE UTILIZATE

Prof. Irina PUIU
Educatoare, Grădiniţa P.P. ,,O Lume Minunată”, Curtea de Argeș
Noua orientare a învățământului românesc urmărește dezvoltarea gândirii critice a copiilor prin folosirea
unor metode și tehnici activ-participative care pun accentul pe participarea activă a copilului și îl plasează pe
acesta în centrul procesului de învățare. Copilul dobândește capacitatea de a gândi critic în timp, ceea ce-i
permite să se manifeste spontan, fără îngrădire, fără să-i fie teamă de părerea celor din jur, oferindu-i putere
și încredere de analiză și reflexie. Jocul este principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ
din grădiniță.
În România învăţământul trece printr-o perioadă de mari schimbări, iar Internetul este o parte majoră a
acestor transformări. Internetul crează şanse şi posibilităţi multiple şi nelimitate de informare, documentare,
comunicare şi distracţie.
Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, în care tehnologia digitală transformă fiecare aspect
al vieţii umane. Viitorul învățământului aparține unui sistem educațional informatizat, astfel, tânăra generație
trebuie să pășească în viitor cunoscând utilizarea calculatorului, la fel cum generațiile trecute au știut să
folosească hârtia, creionul, instrumentele intelectuale ale timpului lor. În activitățile desfășurate cu preșcolarii
se poate folosi ca metodă învățarea asistată pe calculator dacă sunt îndeplinite cumulativ trei coordonate
esențiale: cadrele didactice dispun de pregătirea necesară care să le permită utilizarea calculatorului, grădinița
să dețină baza materială necesară desfășurării activităților asistate de calculator, timpul alocat să fie în
concordanță deplină cu nevoile și nivelul de vârstă al preșcolarilor.
Proiectată și desfășurată corect, predarea-învățarea-evaluarea cu ajutorul calculatorului poate deveni o
metodă prin care preșcolarii descoperă și se dezvoltă în mod planificat, ajutându-i să învețe prin acțiuni logice,
evitându-se dezvoltarea unor deprinderi mecanice. Utilizarea softului educațional poate fi o metodă motivantă,
81
ce contribuie la eficientizarea și modernizarea demersului didactic, la susținerea inovației didactice, la

accesibilizarea cunoștințelor.
Calculatorul simulează procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate
pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui, se oferă copiilor, modelări, justificări şi ilustrări ale
proceselor şi conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservate sau greu observabile
din diferite motive. Computerul şi materialele electronice/ multimedia sunt utilizate ca suport în predare,
învăţare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc.).
Sub denumirea de software didactic/educaţional, o gamă largă de materiale electronice (pe suport digital/
multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de educaţie: hărţi, dicţionare, enciclopedii, filme
didactice, prezentări în diverse formate, cărţi (e-books), teste, tutoriale, simulări, software ce formează abilitaţi,
software de exersare, jocuri didactice etc.
Utilizarea calculatorului în educaţia preşcolarilor permite transmiterea şi asimilarea noilor cunoştinţe
într-un mod atractiv pentru copii. Procesul de educaţie este mult mai eficient. Copiii învaţă jucându-se, sunt
mijloc de instruire care ţine atenţia copilului activă pe tot parcursul activităţii de învăţare.
Imaginaţia, la vârsta preşcolară, intră într-o nouă fază de dezvoltare, capătă noi aspecte. Formarea
competenţelor descrise prin programa şcolară nu este posibilă doar prin utilizarea unor strategii clasice de
predare-învăţare-evaluare.
Folosirea acestuia în grădiniţă constituie o modalitate de creştere a calităţii predării şi învăţării. Operarea
pe calculator reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei cu copiii, prezintă importante valenţe formative
şi informative, este un nou mod de instruire. Prin intermediul computerului se oferă copiilor justificări şi
ilustrări ale proceselor şi conceptelor abstracte, ale fenomenelor neobservate sau greu observabile. Alături de
mijloacele didactice clasice, calculatorul este un instrument didactic ce poate fi folosit în scopul eficientizării
tuturor activităţilor din grădiniţă. Interesului copiilor se menţine pe tot parcursul activităţilor, folosind acest
mijloc didactic. Prin utilizarea calculatorului, procesul de predare-învăţare-evaluare capătă noi dimensiuni şi
caracteristici, permite transmiterea de noi cunoştinţe şi sugerează semnificaţiile acestora. Strategiile de
predare-învăţare folosite pot sprijini şi stimula procesele învăţării active. Cunoaşterea este un drum ce se
deschide pe măsură ce înaintăm. Procesul de învăţare devine mai interesant şi mai plăcut prin intermediul
calculatorului. Imaginile viu colorate, însoţite de texte sugestive, permit dezvoltarea limbajului şi a
vocabularului celor mici. Bagajul de cunoştinţe generale creşte, pornind de la noţiuni simple, cum ar fi culorile
şi ajungând până la cunoaşterea de poezii, cântece, precum şi a unor proverbe şi zicători. Noţiunile elementare,
cum ar fi animale domestice şi sălbatice, anotimpuri, etc., încep să aibă înţeles de la vârste fragede, dându-le
astfel posibilitatea să le înveţe mult mai uşor. Trebuie să ținem seama de caracteristicile generale ale softurilor
educaţionale: interactivitatea, diversitatea, accesibilitatea, optimizarea instruirii, înțelegerea proceselor
complexe, atractivitatea și ușurința utilizării, eficientizarea cursurilor, participarea activă a elevilor, feedback
rapid, posibilitatea demonstrației rapide, flexibilitatea și scalabilitatea, pentru a înțelege necesitatea utilizării
lor curente în actul didactic.
82
Softul educaţional este o metodă progresivă şi motivantă ce contribuie la eficientizarea predării/

învăţării/ evaluării, modernizarea actului didactic, încurajarea inovaţiei didactice, la accesibilizarea
cunoştinţelor, creşterea randamentului dascălului. Este o alternativă la metodele tradiţionale. Nu trebuie uitat
faptul că perfecţionarea actului învăţării implică şi perfecţionarea celui care conduce procesul educaţiei. După
funcţia pedagogică pe care o pot indeplini intr-un proces de instruire: exersare, prezentare interactive de noi
cunostinţe, prezentarea unor modele ale unor fenomene reale(simulare), testarea cunostinţelor, dezvoltarea
unor capacităţi sau aptitudini printr-o activitate de joc, softurile educaţionale se por clasifica: soft-uri de
exersare (intervin ca un supliment al activităţii din clasă, realizând exersarea individuală necesară însuşirii de
noi date, proceduri, tehnici sau formării unor deprinderi specifice); soft-uri de prezentare de noi cunoştinţe –
creează un dialog (asemănător dialogului educator - copil); soft-uri de simulare (permit reprezentarea
controlată a unor fenomene prin intermediul unor modele cu comportament analog); soft-uri pentru testarea
cunoştinţelor – reprezintă poate gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulţi factori:
momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feed-back imediat sau nu).
Bibliografie
1. Ordean, Grațian, Primii pași în lumea calculatoarelor, Deva, Editura Sigma Plus, 2001, (ISBN 973-
9486-28-2);
2. Oprea, Crenguta L., Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006,
(ISBN 9733015067).
3. Adăscăliţei, A., Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Editura Polirom, 2007, ( ISBN: 978-
973-46-0687-0);Brut, M., Instrumente pentru e-learning: ghidul informatic al profesorului modern, Iaşi,
Editura Polirom, 2006, (ISBN: 973-46-0251-9).
TENDINŢE IN EVOLUŢIA PROCESULUI DE INVĂŢĂMÂNT

Alina Florentina PURICE, Prof. înv.preşcolar
Grădiniţa cu P.P. şi P.N. ,,Crai Nou’’, Ploieşti
Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane,în formarea personalităţii autonome şi creatoare” (Legea Învăţământului, 1995, art. 3).
El reprezinta tipul de personalitate solicitat de condiţiile sociale ale unei etape istorice şi pe care educaţia este
chemată să-l formeze.
Idealul educaţiei nu este un model standard, impus o data pentru totdeauna, ci un model dinamic ce
permite redimensionări în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are lor educaţia. „Viitorul unei naţiuni este
hotărât de modul în care aceasta îşi pregăteşte tineretul“, afirma, încă din secolul al XVII-lea, marele umanist
olandez Erasmus.
Şcoala de astăzi este pusă în situaţia de a răspunde si de tine pasul cu provocările moderne, prin
promovarea unor categorii de valori în rândul tinerilor.Trebuie să fim preocupaţi să-i învăţăm nu doar să înveţe,
ci şi cum să-şi consolideze anumite însuşiri specific umane, cum ar fi prietenia, omenia, solidaritatea,
dragostea, ospitalitatea, compasiunea faţă de ceilalţi etc., să nu uităm că înainte de toate suntem oameni. De
fapt, educaţia adevărată modelează şi cultivă pe om nu numai profesional, ci şi spiritual. O tendinţa in evoluţia
procesului de invăţământ este deplasarea accentului de pe predare pe invatare. Prin aceasta tendinţa nu trebuie
83
să inţelegem că predarea va suferi o dimiuare,dimpotriva, ea va inregista o dezvoltare. Predarea si invăţarea

sunt corelative.
Principiile vechii paradigme educaţionale Principiile noii paradigme educaţionale
Accentul cade pe conţinut, pe însuşirea de Accentul cade pe învăţarea învăţării permanente,
informaţii; pe receptivitate faţă de conceptele noi, pe modul
accesului la informaţii, cunoştinţele nefiind
niciodată definitive;
A învăţa este un rezultat, o sosire; A învăţa este o evoluţie, un proces, a cale fără
destinaţie;
Structură ierarhică şi autoritară, Principiul egalitarist, toleranţă faţă de imparţiali,
conformismul e recompensat; elevii şi dascălii se privesc ca oameni;
Structură rigidă, programă analitică Structură relativ flexibilă, discipline opţionale,
obligatorie, metode de lucru alternative;
Cunoştinţele se însuşesc într-un ritm Ritmurile înaintării în materie pot fi diferite,
obligatoriu; separarea vârstelor; flexibilitatea şi integrarea vârstelor;
Prioritatea randamentului, a reuşitei Prioritatea sinelui, a individului care generează
valorile;
Se acordă importanţă lumii exterioare; Experienţa interioară este considerată factor de
coeziune;
Instituţiile şi ideile care se abat de la Instituţiile şi ideile care se abat de la convingerile
convingerile generale sunt dezaprobate; comune sunt promovate;
Accentul cade pe gândirea lineară, analitică Accentul cade pe îmbinarea strategiilor lineare cu
cele nelineare , bazate pe intuiţie;
Aprecierea elevilor se bazează pe etichetări Eticheta este limitată la un rol auxiliar, descriptiv,
stricte care poate conduce uneori la nefiind necesar ca acesta să devină valoare fixă;
stigmatizare,
Preocupare faţă de norme; Preocupare faţă de performanţele individului
raportate la potenţialul propriu;
Accentul este pus pe cunoştinţele teoretice; Completarea cunoaşterii teoretice prin experiment
şi experienţă;
Sălile de clasă se proiectează potrivit cu Preocuparea pentru ambianţa învăţării se extinde
scopul şi destinaţia lor specială; asupra condiţiilor de iluminat, de cromatică a
interioarelor, de aerisire, de comoditate fizică;
Condiţionare birocratică; rezistenţă faţă de Propunerile colectivităţii găsesc sprijin;
propunerile colectivităţii;
Se învaţă pentru prezent, nu pentru viitor; Se învaţă mereu pentru viitor;
Încredere crescândă în mijloacele tehnice, Utilizarea strict instrumentală a unor mijloace
dezumanizarea învăţământului; tehnice adecvate, dascălul uman, relaţiile dascăl-
elev sunt de neânlocuit;
Sens unic al fluxului instructiv-educativ Reciprocitatea învăţării.
(profesorul emite).
Tabelul nr.1. Relaţia dintre vechea şi noua paradigmă educaţională (după Wurz, 1992, citat de Cucoş,
1999, Stan, 2001) .
Problemele lumii contemporane au impus constituirea unor noi tipuri de educaţie dintre care:
- educaţia relativă la mediu (educaţia ecologică );
- educaţia pentru pace şi cooperare;
- educaţia pentru participare şi democraţie;
84
- educaţia pentru sănătate;

- educaţia interculturală;
- educaţia în materie de populaţie sau demografică;
- educaţia economică şi casnică modernă;
- educaţia pentru drepturile omului;
- educaţia pentru schimbare şi dezvoltare;
- educaţia pentru comunicare şi mass-media;
- educaţia nutriţională;
- educaţia pentru timp liber.
Noile educaţii s-au impus într-un timp foarte scurt, dat fiind faptul că ele corespund unor trebuinţe de
ordin sociopedagogic din ce în ce mai bine conturate.
UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN EDUCAȚIA PREŞCOLARILOR

Elena Lavinia RADU
Educatoare, Grădiniţa P.P. Academia piticilor, Curtea de Argeş
Viitorul învățământului aparține unui sistem educațional informatizat, astfel, tânăra generație trebuie să
pășească în viitor cunoscând utilizarea calculatorului, la fel cum generațiile trecute au știut să folosească hârtia,
creionul, instrumentele intelectuale ale timpului lor.
Societatea informațională este o stare de fapt a prezentului și rămâne la latitudinea noastră cât de repede
vom ști să facem parte din ea, și aceasta ca o necesitate individuală de armonizare.
Noua orientare a învățământului românesc urmărește dezvoltarea gândirii critice a copiilor prin folosirea
unor metode și tehnici activ-participative care pun accentul pe participarea activă a copilului și îl plasează pe
acesta în centrul procesului de învățare. Copilul dobândește capacitatea de a gândi critic în timp, ceea ce-i
permite să se manifeste spontan, fără îngrădire, fără să-i fie teamă de părerea celor din jur, oferindu-i putere
și încredere de analiză și reflexie. Jocul este principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ
din grădiniță.
În activitățile desfășurate cu preșcolarii se poate folosi ca metodă învățarea asistată pe calculator dacă
sunt îndeplinite cumulativ trei coordonate esențiale: cadrele didactice dispun de pregătirea necesară care să le
permită utilizarea calculatorului, grădinița să dețină baza materială necesară desfășurării activităților asistate
de calculator, timpul alocat să fie în concordanță deplină cu nevoile și nivelul de vârstă al preșcolarilor.
Proiectată și desfășurată corect, predarea-învățarea-evaluarea cu ajutorul calculatorului poate deveni o
metodă prin care preșcolarii descoperă și se dezvoltă în mod planificat, ajutându-i să învețe prin acțiuni logice,
evitându-se dezvoltarea unor deprinderi mecanice. Utilizarea softului educațional poate fi o metodă motivantă,
ce contribuie la eficientizarea și modernizarea demersului didactic, la susținerea inovației didactice, la
accesibilizarea cunoștințelor.
Utilizarea calculatorului în educatia preşcolarilor permite transmiterea şi asimilarea noilor cunoştinţe
într-un mod atractiv pentru copii. Procesul de educatie este mult mai eficient. Copiii învaţă jucându-se, sunt
85
mijloc de instruire care ţine atenţia copilului activă pe tot parcursul activităţii de învăţare.
Imaginaţia, la vârsta preşcolară, intră într-o nouă fază de dezvoltare, capătă noi aspecte. Formarea
competenţelor descrise prin programa şcolară nu este posibilă doar prin utilizarea unor strategii clasice de
predare-învăţare-evaluare.
Folosirea calculatorului în grădiniţă constituie o modalitate de creştere a calităţii predării şi învăţării.
Operarea pe calculator reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei cu copiii, prezintă importante valenţe
formative şi informative, este un nou mod de instruire. Prin intermediul computerului se oferă copiilor
justificări şi ilustrări ale proceselor şi conceptelor abstracte, ale fenomenelor neobservate sau greu observabile.
Alături de mijloacele didactice clasice, calculatorul este un instrument didactic ce poate fi folosit în scopul
eficientizării tuturor activităţilor din grădiniţă. Interesului copiilor se menţine pe tot parcursul activităţilor,
folosind acest mijloc didactic.
În învăţământul preşcolar, jocul este principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ, iar
calculatorul, este pentru copil, un alt mod de a învăţa jucându-se, este parte din spaţiul socio-cultural al lui,
care îl pun în situaţia de a găsi rapid soluţii, de a se adapta la o lume în care informaţia circulă, îi influenţează
limbajul şi comunicarea non-verbală şi totul cu paşi repezi.
Unul dintre obiectivele importante ale învăţământului preşcolar este pregătirea pentru şcoală, cu multele
aspecte pe care le îmbracă: motivaţional, intelectual, afectiv, fizic, completate şi prin activităţi comune,
complementare, individuale, în care este utilizat calculatorul, ca mijloc de învăţământ integrat în acestea.
Folosind tastele, copiii se familiarizează cu literele, încep să scrie cuvinte simple, numele şi prenumele, învaţă
mult mai uşor cifrele şi rezolvă probleme simple de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi, într-un mod foarte plăcut
de ei. Învăţarea asistată de calculator reprezintă o cale de instruire eficientă. Experienţele cognitive şi de
exprimare care îi introduc pe copii în lumea oferită de programele multimedia trebuie să fie în concordanţă cu
mediul educaţional din care provin ei. Prin aceste activităţi, oferim copiilor şanse egale la educaţie, indiferent
de mediul în care cresc şi se dezvoltă.
Prin utilizarea calculatorului, procesul de predare-învăţare-evaluare capătă noi dimensiuni şi
caracteristici, permite transmiterea de noi cunoştinţe şi sugerează semnificaţiile acestora. Strategiile de
predare-învăţare folosite pot sprijini şi stimula procesele învăţării active. Cunoaşterea este un drum ce se
deschide pe măsură ce înaintăm. Procesul de învăţare devine mai interesant şi mai plăcut prin intermediul
calculatorului. Imaginile viu colorate, însoţite de texte sugestive, permit dezvoltarea limbajului şi a
vocabularului celor mici. Bagajul de cunoştinţe generale creşte, pornind de la noţiuni simple, cum ar fi culorile
şi ajungând până la cunoaşterea de poezii, cântece, precum şi a unor proverbe şi zicători. Noţiunile elementare,
cum ar fi animale domestice şi sălbatice, anotimpuri, etc., încep să aibă înţeles de la vârste fragede, dându-le
astfel posibilitatea să le înveţe mult mai uşor.
Bibliografie
1. Ordean, Grațian, Primii pași în lumea calculatoarelor, Deva, Editura Sigma Plus, 2001, (ISBN 973-
9486-28-2);
2. Oprea, Crenguta L., Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006,
(ISBN 9733015067).
86
A FI PROFESSOR ÎN ERA DIGITALĂ

Andreea TUFENESCU
Profesor Învățământ Preșcolar
Grădinița cu Program Prelungit Cozia
”Orice metodă pedagogică rezultă dîn întâlnirea mai multor factori și, dîn acest punct de vedere, educația
va rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o situație precisă, îndicațiile generale date de cărțile de
metodologie.”
Când vorbim de învățământ tradițional, ne aducem aminte de lecția aceea clasică, în care învățătorul sau
profesorul predă, scrie la tablă, iar copiii ascultă cuminți din bănci și iși notează în caiete.
La baza predarii-învățării în învățământul tradițional se situa memorarea și reproducerea unor
cunoștințe. De asemenea, evaluarea era cantitativă de cele mai multe ori, și nu calitativă. Totuși, consider că
acest sistem era eficient în cele mai multe cazuri, dar în vremurile respective.
Odată cu evoluția societății și apariția noilor tehnologii, s-au produs schimbări majore în sistemul de
învățământ și nu numai. De ceva timp, se pune accent pe tot felul de metode, de actiuni și pe formarea unor
competențe anume.
Noile tehnologii vin cu un val impresionant de informații pe care elevii sunt nevoiți să învețe să le
gestioneze, să le analizeze, să ia decizii și să-și dezvolte anumite competențe pentru a face față provocarilor
tehnologice din ziua de azi.
Utilizarea tehnologiilor moderne în procesul de învățământ face parte din evoluţia naturală a învăţării şi
apare ca o soluţie evidentă și firească la provocările moderne care vizează învăţarea şi nevoile elevilor.
Introducerea lor în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare reprezinta oportunitatea de a integra
inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere.
Congruența dintre aceste două tipuri de învățământ, tradițional și modern, se poate realiza relativ ușor,
datorită faptului că elevii din ziua de astăzi nu mai sunt ca cei de pe vremea bunicilor și părinților noștri, ci
odată cu evoluția societății au evoluat și ei. Oamenilor li s-au deschis noi căi spre o gândire creativă, inovativă,
în momentul în care le-au fost puse la dispoziție instrumentele necesare. Dacă pe la începutul anilor 2000
apariția telefoanelor mobile, a calculatorului și mai apoi a internetului era ceva revoluționar pentru mulți dintre
noi, în ziua de azi sunt ceva obișnuit, o rutina, fac parte din viața noastră ca și cum ar fi existat tot timpul. Și
tineri, si în vârstă și-au dezvoltat rapid și cu ușurință abilități de utilizare a noilor tehnologii.
Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp creativ noilor tehnologii şi nu
poate în niciun caz să ignore acest aspect dacă vrea să comunice cu elevii.
Data fiind situația mondială actuală-epidemia de coronavirus-, ne dorim sau nu, din perspectiva cadrului
didactic care pune accent pe învățarea constructivă, creativă și nu pe uzualul copy-paste, am fost nevoiți să ne
adaptam rapid schimbărilor produse în sistemul de învățământ din martie 2020 și până în prezent.
În acest sens, pentru a ne putea desfășura activitățile educative în afara școlii, în sistem online, a trebuit
să ne formăm și să ne dezvoltăm competențe de utilizare a unor instrumente de lucru digitale, și a unor
platforme educaționale.
87
Printre instrumentele digitale și platformele educaționale utilizate în această perioadă se numără:

Wordwall, LearningApps, Ebook, Chatter Pix, Jigsaw Planet, Quizizz, Canva, Google Classroom, Zoom,
Meet, Teams, Kinderpedia, Kahoot și multe altele.
Este de remarcat în această perioadă determinarea și curajul cadrelor didactice de a se aventura în
utilizarea acestor instrumente digitale, lucru care nu a fost deloc ușor, mai ales datorită faptului ca multe dintre
ele nu au avut dezvoltate competențe digitale. Majoritatea cadrelor didactice s-au autoeducat, au participat
voluntar la webinarii de formare în domeniul IT și au obținut rezultate deosebite. Materialele didactice obtinute
sunt forțe diverse, acoperă multe teme, sunt creative, inovatoare, interesante, atractive și foarte calitative.
Astfel, se pot obține rezultate ale învățării poate mai bune decât cele obținute prin predarea la clasă. Copiii
sunt atrași de culoare, de imagini, de modalitatea aceasta internautică de prezentare a lecțiilor.
Personal, am utilizat fiecare dintre aceste instrumente și pot spune că într-adevăr, este o provocare dar,
în același timp, rezultatele obținute și compețentele dezvoltate sunt îmbucurătoare. Nu îi educăm doar pe elevi,
ci ne dezvoltăm noi înșine capacitatea de autoeducare.
Bibliografie
1. Beetham, Helen& Sharpe, Rhona. Rethinking Pedagogy for a Digital Age – Designing and delivering e-
learning , Routledge, 2007
2. Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009. Raport de
cercetare evaluativă. Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009. (Online:
www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf )
3. Istrate, Olimpius – Efecte si rezultate ale utilizării TIC în educaţie în Lucrările Conferinţei Naţionale de
Învăţământ Virtual , Ediţia a VIII-a, 29 octombrie – 31 octombrie 2010, Tehnologii Moderne în Educatie
si Cercetare, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010
4. Thorne, Kaye. Blended Learning – How to Integrate Online and Traditional Learning, 2003, Kogan
5. Wegerif, Rupert . Expanding the Space of Learning, Springer, 2007
ASPECTE PSIHOPEDAGOGICE ALE PARTENERIATULUI EDUCAȚIONAL

GRĂDINIȚĂ-COMUNITATE
Ionela VASILE, Profesor în învățământul preșcolar
Grădinița cu P.P ,,Petrache Poenaru”, Craiova
Noţiunea de parteneriat are un câmp semantic vast. Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineşte
ca o înţelegere legală în care partenerii definesc împreună scopul general al parteneriatului. Din punctul de
vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în realizarea
reformei managementului, fie prin schimbarea practicilor manageriale, fie prin schimbarea modului în care
sunt abordate problemele publice, astfel încât soluţionarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.
Parteneriatul poate fi o soluţie pentru alocarea şi folosirea resurselor locale la nivel comunitar, pentru
atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare. Ideea de parteneriat între şcoală şi
comunitate trebuie să se bazeze pe principiul complementarităţii serviciilor sociale oferite de către diversele
organizaţii care activează în comunitate. Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică
aptitudini specifice, strategii şi cunoştinţe pe care părţile implicate trebuie să le cunoscă şi să le folosească. .
Atunci când membrii comunităţii sunt implicaţi în activităţi ale grădiniţei precum concertele, serbările,
88
spectacolele desfăşurate de copii atât în grădiniţă,cât şi în afara ei, sau atunci când copiii participă la activităţi
de ecologizare a împrejurimilor sau fac vizite pentru a cunoaşte specificul local, toţi cei implicaţi trăiesc
experienţe valoroase de învăţare în situaţii noi.
În fiecare zi copiii învaţă despre oameni şi locuri din comunitatea lor atunci când îşi însoţesc
educatoarele sau părinţii în plimbări şi vizite, dar şi în cadrul activităţilor desfăşurate în grădiniţă. Grădiniţa,
prin implementarea proiectelor, caută soluţii prin care să fie utilă societăţii, dar şi privită pe măsura investiţiilor
şi speranţelor. Parteneriatele organizate de grădiniţe pot conduce la:
- formarea unei reţele de sprijin comunitar, complementar grădiniţei, pentru realizarea unor obiective;
- cunoaşterea specificului cultural, a valorilor mediului comunitar;
- antrenarea membrilor comunităţii în luarea unor decizii privitoare la dezvoltarea grădiniţei;
- oferirea unui suport material şi cultural copiilor din grădiniţă;
- invitarea membrilor comunităţii la momentele festive sau la evenimentele importante ale grădiniţei;
- participarea copiilor din grădiniţă la unele manifestări festive organizate de comunitate;
- stimularea continuă a învăţării şi introducerea copilului în ambianţa şcolii prin formarea reprezentărilor
despre şcoală.
Marea provocare pentru educatorul de azi o reprezintă propunerea şi derularea unor activităţi în
parteneriat, care necesită creativitate şi imaginaţie în iniţiere, dinamism în organizare şi desfăşurare, toleranţă
şi flexibilitate în luarea deciziilor şi responsabilitate în evaluare. Pentru a desfăşura un proiect de succes în
parteneriat cu actorii comunitari trebuie să cunoaştem arta de a şti să răspundem, în egală măsură, nevoilor
comunităţii. Implicarea părintelui în educaţia copilului reprezintă una dintre,,problemele” de care trebuie să se
ocupe cadrul didactic pe tot parcursul vârstei preşcolare. Desfăşurând activităţi la care să participe şi părinţii,
cadrul didactic încurajează plasarea copilului în situaţia de a explora şi de a deveni sigur pe sine. Grădiniţa
este unul dintre partenerii comunitari implicaţi şi consecvenţi a cărei existenţă în societate marchează începutul
traseului educaţional al copilului şi primii paşi către viitoarea sa devenire,de cetăţean responsabil. Relaţia
dintre comunitate şi grădiniţă este de determinare şi susţinere reciprocă. De nenumărate ori,grădiniţa este pusă
în situaţia de a rezolva o serie de probleme pe care, prin dimensiunea şi locul pe care îl ocupă, nu pot fi
soluţionate fără un sprijin adecvat şi o susţinere directă din partea comunităţii. Intrând în grădiniţă relaţiile
copilului se schimbă, se diversifică, conduitele din cadrul colectivului se amplifică. Marea majoritate a copiilor
sunt cuprinşi în învăţământul preşcolar, cadrul grădiniţei depăşind orizontul restrâns al familiei şi punând în
faţa copiilor cerinţe noi, mult deosebite de cele din familie şi mai ales de cele din etapa anterioară.
Prin organizarea de deprinderi şi obişnuinţe, copilul îşi formează comportamente alimentare, de
îmbrăcare şi igienice.
În această etapă activitatea dominantă este jocul, care începe să se coreleze cu sarcinile de ordin
instructiv-educativ. Ca urmare, vom asista la complicarea şi adâncirea proceselor de cunoaştere, la schimbarea
atitudinii faţă de mediul înconjurător, în sfârşit, la perfecţionarea formelor de activitate ale copilului.
Antepreşcolaritatea a reprezentat perioada expansiunii subiective iar preşcolaritatea este perioada descoperirii
realităţii fizice, a realităţii umane, şi mai ales perioada autodescoperirii. Acum copilul descoperă existenţa unei
realităţi externe care nu depinde de el şi de care trebuie să ţină cont dacă vrea să-şi atingă scopurile. Este o
89
nouă lume cu reguli care trebuie respectate. Copilul descoperă noua realitate în activităţile sale concrete, în
relaţiile cu obiectele şi cu persoanele. La această vârstă, copilul îşi descoperă propria existenţă, îşi percepe mai
clar părţile corpului, mai mult, percepe diferenţele anatomice dintre sexe, fapt care va da o serioasă lovitură
egocentrismului, credinţei că toţi oamenii sunt la fel. Conştientizarea existenţei acestor diferenţe va reprezenta
însă şi sursa unor complexe (tendinţele de rivalitate faţă de părintele de sex opus). Perioada preşcolară
presupune o intensă dezvoltare psihică.
Maturizarea posibilităţilor cognitiv – operaţionale ale preşcolarului, intensificarea şi creşterea
capacităţilor sale adaptative, regularizarea planului relaţional interpersonal, îl fac apt ca la vârsta de 6/7 ani să
păşească într-o nouă etapă a dezvoltării sale, etapa şcolarităţii.
Pe de altă parte, comunitatea încearcă să preia tot ceea ce îi oferă societatea şi în egală măsură
intervenţiile sistemului de educaţie.
Grădiniţa este una din instituţiile centrale ale comunităţii, are roluri specifice dar nu poate funcţiona şi
nu se poate dezvolta fără a ţine cont de specificul comunităţii în care funcţionează.
Comunitatea de oameni care trăiesc şi învaţă împreună constituie contextul primordial în care se
desfăşoară educaţia şi are la bază următoarele caracteristici:
• Ca fiinţe sociale, oamenii au, din cele mai vechi timpuri, tendinţa firească de a se organiza în comunităţi
guvernate de o serie de norme formale şi informale care asigură funcţionarea şi progresul comunităţii.
• În cadrul comunităţii, în diversele domenii de manifestare, fiecare persoană are drepturi şi
responsabilităţi. Astfel, asigurarea accesului egal la educaţie este dreptul fiecărui membru al comunităţii, dar
şi responsabilitatea întregii comunităţi. Sistemul de educaţie devine astfel parte integrantă în viaţa comunităţii,
cu toate cerinţele ce decurg pentru buna lui funcţionare.
O comunitate care plasează educaţia printre priorităţile sale este o comunitate care acţionează conştient
în folosul tuturor membrilor săi. Este bine ştiut faptul că, pe termen lung, investiţia în educaţie este cea mai
valoroasă pentru societate.
În concluzie, în cadrul unei comunităţi, grădiniţa şi şcoala sunt instituţii care asigură educaţia copiilor
dar sprijină, în acelaşi timp preocuparea şi nevoia adulţilor pentru perfecţionare continuă şi învăţarea pe tot
parcursul vieţii. Relația dintre grădiniță și comunitate. Deține numeroase avantaje, printre care amintim:
transmiterea de informații pozitive despre grădiniță către agenții instituționali, dar și a grădiniței înspre
comunitate prin distribuirea unui mesaj care vine din mai multe surse și care exprimă specificul grădiniței
respective în comunitatea locală. Educatoarele, au rolul de a manifesta creativitate și imaginație în inițierea
unor parteneriate, dinamism în organizarea și desfășurarea acestor parteneriate, dar și toleranță fiind
responsabile de evaluarea acestui parteneriat.
Grădinița trebuie integrată în mediul comunității ca partener egal și consecvent în formarea viitorilor
cetățeni. Educatoarea fiind responsabilă de crearea acestor legături cu comunitatea și păstrarea unei relații
deschise cu comunitatea și societatea de care aparținem cu toții.
Bibliografie:
1. Stăiculescu, Camelia(2012) , Şcoala şi comunitatea locală. Parteneriat pentru educaţie, Bucureşti, Editura
ASE;
2. ,,Împreună pentru copii: grădinița și comunitatea”, Modului 2 (PRET)
90
3. Popescu, M.,(2000) ,,Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Centrul Educaţia 2000+,Corint,

Bucureşti.
ROLUL EDUCATIV AL POVEŞTILOR ÎN ACTIVITĂŢILE INSTRUCTIV-

EDUCATIVE
Janina Florentina VASILE
Prof.Înv.Primar și Preșcolar,
Școala Gimnazială Drăgotești, Dolj
S-a remarcat de-a lungul timpului de către cadrele didactice iubirea preșcolarilor și școlarilor mici pentru
poveștile și basmele și că acestea au o influență deosebită asupra dezvoltării caracteriale a copilului, prin rolul
educativ pe care acestea îl au, ele lărgind orizontul micuților și concomintent oferindu-le de fiecare dată ocazii
de a învăța, de a cunoaște.
Fabulosul poveștilor și al basmelor îl fascinează pe copil, transpunându-l în spațiul și timpul în care se
realizează acțiunea poveștii, stârnind în sufletul său curat primele sentimente și provocându-l să urmărească
acțiunea care îl captează. Ascultând povestea, se identifică cu personajele și trăiește împreună cu ele aventuri
emoționante, căutând binele, frumosul și adevărul, care în poveștile și basmele pentru copii înving întotdeauna.
Datorită tematicii abordate, poveștile și basmele le oferă copiilor situații pentru înțelegerea și rezolvarea
unor probleme de viață, prin soluții la conflicte, temeri și probleme interioare, care-i provoacă copilului
nesiguranță. Nesiguranța și alte probleme ale copiilor precum: furia, cearta, plânsul, indiferența, etc.; sunt deci,
înlăturate prin învățătura pe care copiii o trag din poveste.
Cadrul didactic, în grădiniță sau la școală, utilizează basmele și poveștile pentru a-i calma pe copii,
povestirea realizându-se într-o atmosferă relaxantă, liniștitoare și captivantă prin tonul cu care este prezentată
și prin materialul intuitiv reprezentat de imaginile din poveste.
Basmele au eroi principali și eroi secundari... Basmele au personaje pozitive și personaje negative. Eroii
basmelor le oferă copiilor modele perfecte; îi învață cinstea, adevărul, curajul, credința, devotamentul. Ei le
„transmit mesaje clare: dacă crezi în visul tău, poți să-l atingi! Curat, cinstit, folosind propriile tale puteri. Să
ai încredere, și imposibilul nu există! Să ai prieteni, pentru că dacă ai, niciodată nu vei fi singur!”(prof. Barta
Timeea, 2012). Așa că, la ivirea unei probleme în grădiniță sau la școală, educatoarea respectiv învățătoarea
poate apela la repovestirea unor pasaje din povești, sau a unor povești, a căror mesaj îi învață pe copii să
învingă răul cu care se confruntă: ura, răutatea, conflictul; ca binele să iasă la suprafață și să se propage, copiii
deschizându-și mintea și mai ales sufletul, arătând prietenie, iubire, milă; sentimente pozitive care-i dezvotă
copilului un caracter puternic și pozitiv.
Din conținutul basmelor și al poveștilor reiese caracterul educativ al acestora, copiii fiind atenți la firul
narațiunii presărat cu întamplări care mai de care, descoperind comportamente, trăsături ale personajelor,
memorând, realizând analize și sinteze; și comparând, putând stabili chiar relații între fapte și personaje, astfel
ajungând la generalizări. Dar, receptarea atentă a poveștilor și basmelor contribuie, în primul rând, „la
familiarizarea preșcolarilor cu structura limbii literare, cu bogăția și expresivitatea limbajului, însușindu-și
cuvinte cu sensuri proprii și figurate, expresii poetice, formule specifice poveștilor și basmelor, construcții
ritmate și rimate, zicale, proverbe, structuri gramaticale” (Florica, Mitu, Ștefania, Antonovici, 2005); la
91
formarea conștiinței morale, poveștile și basmele ilustrând manifestări ale binelui și răului: „Făt Frumos din
lacrimă”, „Scufița Roșie”, „Punguța cu doi bani” e.t.c.; la însușirea de cunoștințe prin expuneri aproape
științifice ale unor teme de interes pentru copii precum cartea, sărbătorile de iarnă care lărgesc orizontul
copiilor: „Povestea cărții de povești”, „Povestea lui Moș Nicolae” e.t.c.; la conștientizarea necesității și a
existenței relațiilor dintre copii și a acestora cu părinții lor: „Trei semne ale prieteniei”, „Albă-ca-Zăpada și cei
șapte pitici”, „Fata babei și fata moșneagului”e.t.c.
Și pentru că „în procesul de comunicare cu ceilalți transmite ceea ce a auzit”(instit. Florentina, Popa,
2006); expunerile orale ale unor opere literare, povești sau basme, trebuiesc realizate cu tonul potrivit folosind
un limbaj plăcut cu cuvinte alese pentru a emoționa copilul și a-l capta și coopta în dezvoltarea capacității de
comunicare a viitoarei generații ce se ivește în prezent în persoana micului preșcolar așezat pe scăunelele puse
în formă de semicerc; pentru a-și dezvolta sentimente și stări afective pozitive în grupa mică, pentru a se
familiariza cu diverse aspecte ale vieții care să-i influențeze comportamentul în grupa mijlocie și pentru
sesizarea planului real de cel ireal, fantastic, pentru exersarea capacității de a comunica și stimularea
creativității limbajului în grupa mare.
Prinși în mrejele poveștilor și basmelor preșcolarii preiau și conservă în memoria lor structurile
dialectale „la grădiniță cultivându-se astfel un limbaj elevat la care preșcolarii... aderă tot mai mult și încep să-
i corecteze apoi și pe cei de acasă.”(Tinca, Crețu, 2009)
Iar nouă, cadrelor didactice, ne revine minunata misiune de a-i atrage pe copii spre a conștientiza
frumusețea și valoarea literaturii și limbii române, prin intermediul poveștilor și basmelor, înglobându-le într-
un mod cât mai atractiv în cadrul activităților integrate realizate în grădinițe, utilizând metode și procedee prin
care să trezim interesul copiilor pentru povești și educarea viitorului cetățean în spiritul cultivării prin carte;
insuflându-i copilului bucuria de a citi, de a răsfoi o carte, de a avea grijă de aceasta. Utile în acest caz sunt și
parteneriatele cu bibliotecile din imediata apropiere a grădinițelor, bibliotecile venind în sprijinul educatoarelor
și implicit a copiilor cu activități dedicate exclusiv copiilor, prin care bibliotecarele sau chiar actori îi invită pe
copii în biblioteci sau librării pentru a le citi copiilor povești și basme, pentru a-i atrage în activitatea de utilizare
a cărților, singura care le poate schimba copiilor destinul într-un mod cât mai echitabil.
În vremurile „șubrede” în care ne perindăm existența, când lumea tinde și luptă pentru „foloase
necuvenite”, poveștile și basmele, îi învață pe copii încă din grădinițe valori adevărate și eterne; devenind
resurse neprețuite în viața copilului care-l vor conduce cu succes spre o persistență în timp a învățării care se
realizează numai și numai cu ajutorul cărții.
Bibliografie:
1. prof. Barta, Timeea, 2012, în „Primii pași”- Revistă a învățământului preșcolar bihorean, nr.5-6, mai-
iunie2012,Editura Didactica Militans-Casa Corpului Didactic Oradea, pag.17;
2. Florica, Mitu, Ștefania, Antonovici, 2005, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul
preșcolar, Editura Humanitas Educațional, pag.30,
3. instit. Florentina, Popa, 2006, în Revista Învățământul Preșcolar, nr.3-4/2006 Editată de Ministerul
Educației și Cercetării, pag.69;
4. Tinca, Crețu, 2009, Psihologia vârstelor, Editura Polirom, pag.154.
92
PROFESOR ÎN ERA DIGITALĂ

Delia-Elena VASILESCU
Profesor învățământ preșcolar
Școala Gimnazială Domnească,Târgu Neamț
Cu siguranță, studiul din online vine în completarea învățării clasice.
În primii ani de școală, copiii continuă dezvoltarea abilităților sociale (începută la grădiniță) și încep un
proces complex de învățare. Descoperă științe structurate pe materii, învață să citească, să scrie, să socotească,
deprind noțiuni între care stabilesc legături, își pun întrebări noi, vor răspunsuri complexe și provoacă atât
cadrul didactic, cât și părinții la dezbateri cu final neașteptat. Studiului clasic din băncile școlii i se alătură
acasă metoda inedită a învățării online, ce completează perfect îndrumările primite din partea dascălilor și
încurajează un tip benefic de relație între copii și educație.
Există beneficii, se dezvoltă autonomia și curiozitatea atunci când accesează un produs educațional
online propus de către cadrul didactic, de pildă, copiii pot alege singuri între diferitele secțiuni ale unei
platforme, prin jocuri ce completează perfect manualul digital, copiii pornesc într-o călătorie virtuală prin
lume, uimindu-vă de câte lucruri minunate află.
Pe lângă implicarea mai mare a elevilor, instrumentele și tehnologia digitală dezvoltă abilități de gândire
critică, care stau la baza dezvoltării raționamentului analitic. Copiii care explorează întrebări deschise
folosindu-se de propria imaginație și logică, învață să ia decizii mai coerent, spre deosebire de memorarea
temporară a lecțiilor din manual. Spre exemplu, jocurile interactive și de îndemânare sunt instrumente
excelente care îi învață pe copiii să se disciplineze, pentru că în astfel de jocuri e nevoie să se respecte regulile
și îndrumările pentru a participa. De ce copiii preferă să învețe prin joc? Pentru că jocul în sine le oferă
satisfacții. Iar acest lucru îi ajută să-și dezvolte răbdarea, o altă abilitate și o caracteristică a inteligenței
emoționale, extrem de necesară la adaptarea vieții de adult. De asemenea, copiii își dezvoltă sentimente
pozitive de realizare și stăpânire de sine atunci când dobândesc noi deprinderi de a utiliza tehnologia digitală.
Devin mai încrezători și dornici să exploreze și să descopere lucruri noi.
De fiecare dată se dorește o transformare de data aceasta a tehnologiei într-un aliat pe termen lung.
Cadrul didactic transformă dorința insistentă a copiilor de a se juca pe tabletă, pe calculator sau pe telefon,
dintr-o problemă într-un avantaj! Astfel, prin joc și aproape fără să-și dea seama, copiii își vor antrena abilități
importante precum memoria, atenția, gândirea logică, comunicarea și inteligența emoțională. Și nu numai! Vor
exersa ce învață la școală, vor învăța lucruri noi și vor descoperi lumea înconjurătoare!
Lecțiile din online permit copiilor să învețe în ritmul propriu, informațiile pot fi accesate ori de câte ori
este nevoie, fără ajutorul părinților sau al unui profesor meditator. Astfel, elevii lucrează în ritmul lor,
vizionează ori de câte ori au nevoie un anumit filmuleț explicativ și își pot urmări îndeaproape evoluția.
Învăţământul asistat de calculator – marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină din temelii învăţământul
tradiţional fundamentat de Comenius în celebra sa lucrare Didactica Magna, acum mai bine de trei secole – îşi
propune obiective ambiţioase, cum sunt: „dezvoltarea raţionamentului, imaginaţiei şi creativităţii, precum şi a
capacităţii de a emite o apreciere critică asupra rezultatului dialogului om - maşină” . Experţii remarcă, pe bună
dreptate, că „Informatica are un potenţial educativ foarte mare faţă de ceea ce ar putea oferi alte tehnologii.
Informatica permite adaptarea învăţământului la cerinţele fiecărui elev, la ritmul de muncă, la aptitudinile
93
intelectuale şi la nivelul său de cunoştinţe, deci, diversificarea modalităţilor pedagogice şi personalizarea

învăţământului”.
Utilizat în evaluare, calculatorul le oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare diversitate de modalităţi.
Spre deosebire de metodele de evaluare tradiţionale, evaluarea cu ajutorul calculatorului este debarasată de
orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile care-i însoţesc pe cei mai mulţi dintre elevi la verificările
curente şi la examene. Ea economiseşte timpul şi efortul evaluatorilor care, astfel, pot fi utilizate în alte
domenii. Se schimbă, deci, însuşi raportul profesor-elev, prin creşterea încrederii elevilor în obiectivitatea
profesorilor.
Învăţământul modern, prin digitalizare solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui nou sistem
de referinţă care să aibă la bază formarea competenţelor elevilor. Multe sisteme de învăţământ, inclusiv cel
românesc din ultimii ani, îşi propun să dezvolte activitatea instructiv-educativă având ca referenţial
competenţele generale şi specifice pe care trebuie să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la
finalul unui ciclu de instruire, al unui an de studiu etc.
Centrarea pe competenţe digitale este o preocupare majoră a ultimilor ani. În zilele noastre, se tinde spre
o evaluare complexă, realizată prin intermediul unei metodologii complexe şi a unui instrumentar diversificat
care presupune:
– Extinderea gamei metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice la clasă, vorbindu-se tot mai
mult despre complementaritatea metodelor tradiţionale (evaluări orale, scrise, probe practice etc.) cu altele noi,
moderne (portofoliul, proiectul, investigaţia, autoevaluarea etc.), ce reprezintă de fapt alternative în contextual
educaţional actual, când se cere cu insistenţă deplasarea accentului de la evaluarea produselor învăţării la
evaluarea proceselor cognitive ale elevului în timpul activităţii de învăţare.
– Îmbogățirea sistemul tehnicilor şi instrumentelor de evaluare. În practica evaluativă curentă, dar şi în
lucrări de specialitate de referinţă se solicită integrarea în probele de evaluare a itemilor obiectivi, semiobiectivi
şi subiectivi, în deplină corespondenţă cu complexitatea competenţelor şi performanţelor vizate prin
programele şi manualele şcolare digitale.
Bibliografie
1. Integrarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) în curriculumul național, Proiect național,
București, 2010
2. GRIGORAȘ, Ioan, (coord. T. Cozma, A. Neculau), Normativitatea activităţii şcolare în Psihopedagogie,
Iaşi, Ed. Spiru Haret, , 1994
3. AMOS COMENIUS, Jan, Didactica Magna, București ,Editura Didactică și Pedagogică,1970
4. Ghid de evaluare pentru educaţia tehnologică, Bucureşti ,Editura ProGnosis, 2001
5. POPESCU V. Vasile, Evaluarea rezultatelor activităţii şcolare, capitol din Cursul de Pedagogie pentru
învăţământul superior tehnic, coordonator Bontaş, Ioan, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică , 1983
94
JOCUL DE ROL LA COPIII DE VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Elena VLAS,
metodist/cadru didactic, IET Andrieș, s. Mereni, Grad didactic II
Motto :,, Cea mai eficientă educaţie pentru un copil constă în joaca lui cu lucruri frumoase”.
Platon
În viaţa copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficţiunea pură şi
realitatea muncii (M. Debesse, 1967) şi ne ajută să cunoaştem mai bine înclinaţiile copilului, fiind cel mai bun
turn de observaţie de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării copilului.
Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate:
cognitiv, motor, afectiv, social, moral.
Pentru copil “jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este sintagma, atmosfera
în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze” (Ed. Claparede,1936).
Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale. Un copil care nu ştie să se joace, “un mic
bătrân”, este un adult care nu va şti să gândească. Prin joc el pune în acţiune posibilităţile care decurg din
structura sa particulară; traduce în fapte potenţele virtuale care apar succesiv la suprafaţa fiinţei sale, le
asimilează şi le dezvoltă, le îmbină şi le complică, îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.
În 1990, Asociaţia Internaţională pentru Dreptul Copilului de a se juca a prezentat importanţa jocului
în procesul educaţiei, afirmând: - jocul are un rol important pe întregul parcurs al procesului de educaţie; -
jocul spontan dezvoltă copilul; - climatul natural, cultural, interpersonal trebuie îmbunătăţit şi extins pentru a
încuraja jocul.
Jocurile de rol sunt necesare în primul rând pentru a răspunde nevoilor copiilor într-un timp liber. Mai
mult, un astfel de timp liber poate fi util, contribuie la dezvoltarea individuală și la realizarea unor obiective
semnificative din punct de vedere social, dar acest lucru depinde deja în mare măsură de poziția creatorului
(sau a creatorilor) jocului. Prin intermediul jocului, cadrul didactic poate atinge obiective educaționale sau de
instruire, dar numai atunci când ia parte la crearea jocurilor de rol. Obiectivul este punctul de plecare de la care
începe crearea jocului. Scopul jocului de rol pentru copiii sub 6 ani este de a depăși temerile,
autoidentificarea, formarea deprinderilor adaptative de bază, dezvoltarea lumii obiective, stabilirea relațiilor
cu alte persoane, pregătirea vieții școlare. Scopul oricărui joc se află în afara situației de joc, dar pentru a atinge
obiectivul este necesară organizarea corectă a interacțiunii copiilor. Înainte de începerea jocului, cadrul
didactic trebuie să explice clar, pe scurt regulile jocului, să spună numele jocului, să povestească despre
conținutul acestuia, copiii trebuie să aleagă rolurile. Trebuie amintit că în jocuri nu ar trebui să existe roluri
negative copiii tind să transfere situația jocului în viața reală și atitudinea față de semenii din grup.
Sarcinile jocului de rol:
1. Dezvoltă interesul și respectul pentru diverse profesii;
2. Ajută copiii să se implice în joc colaborativ;
3. Îmbogățește dicționarul, dezvoltă vorbirea copiilor;
4. Dezvoltă abilități de comunicare;
5. Învață elementele de bază ale adaptării;
95
6. Invită în lumea adulților;

7. Furnizează cunoștințe specifice;
8. Îmbogățește sistematic experiența de viață;
9. Transmite copii experiență de joc, abilități de joc;
10. Ajută la explorarea mediului de joc bazat pe experiențe de viață îmbogățitoare;
11. Îmbunătățește comunicarea adulților cu copiii în timpul jocului.
Pentru a studia obiectivele și obiectivele mai precise ale jocului de rol, am luat un joc specific numit
„Magazinul”. Obiectivele jocului de rol "Magazinul":
1. Să formeze abilități de comportament în locuri publice;
2. A învăța manipularea la cumpărarea și vânzarea de bunuri;
3. Să reparăm cuvintele de recunoștință și respect (vă rog, amabil, vă mulțumesc, vă mulțumesc anticipat
etc.);
4. Să învețe să descrie produsul dorit, notând trăsăturile sale caracteristice;
5. Dezvoltați abilități pentru a colabora unul cu celălalt, distribuind roluri și îndepliniți responsabilitățile
de joc;
6. Îmbogățiți vocabularul copiilor: numerar, bani, vitrină, ambalaj, marfă, casier, vânzător etc.
Cred că un joc de rol este un element necesar și indispensabil în educația și formarea copiilor preșcolari.
Îl ajută pe copil să găsească majoritatea calităților care contribuie ulterior la creșterea sa de succes. Jocul comun
le oferă copiilor o mare plăcere, este aici când apar primele încolțimi ale prieteniei, încep primele experiențe.
Drept urmare, jocul devine o parte integrantă din viața și activitățile copiilor, copiii au calități precum
activitatea, încrederea în sine, capacitatea de a se uni în grupuri mici și, cel mai important, de a-și face prieteni.
În copilăria preșcolară, jocul este cea mai importantă activitate independentă a copilului și are o importanță
deosebită pentru dezvoltarea sa fizică și psihică, formarea personalității și formarea echipei copiilor. Jocul de
rol, sau cum se mai numește joc creativ, apare la vârsta preșcolară. Jocul este activitatea copiilor în care își
asumă roluri „adulte”, iar în mediul de joc reproduc activitățile adulților și relația dintre aceștia. Copilul,
alegând un anumit rol, are o imagine corespunzătoare acestui rol - medic, mamă, fiică, șofer. Acțiunile de joc
ale copilului urmează și din această imagine. Planul intern figurativ al jocului este atât de important, încât fără
el, jocul nu poate exista pur și simplu. Prin imagini și acțiuni, copiii învață să-și exprime sentimentele și
emoțiile. În jocurile lor, mama poate fi strictă sau amabilă, tristă sau veselă, afectuoasă și tandră. Imaginea este
redată, studiată și amintită. Toate jocurile de rol ale copiilor (cu foarte puține excepții) sunt pline de conținut
social și servesc ca mijloc de obișnuință cu deplinătatea relațiilor umane. Jocul își ia rădăcinile din activitățile
manipulatoare ale subiectului copilului în copilărie. În primul rând, copilul este absorbit de subiect și
acționează cu acesta. Când ia stăpânire pe acțiune, începe să-și dea seama că acționează singur și ca adult.
Înainte imita un adult, dar nu a observat-o. La vârsta preșcolară, atenția este transferată de la subiect la
persoană, datorită căreia adultul și acțiunile sale devin un model de rol pentru copil. La grădinița copilăriei
timpurii și preșcolare apar primele tipuri de jocuri pentru copii. Un tip de joc din această perioadă este un joc
de rol figurativ. În ea, copilul își imaginează că este oricine și orice și acționează în conformitate cu această
imagine. Un copil poate fi surprins de o imagine, un obiect de uz casnic, un fenomen natural și poate deveni
96
unul pentru o perioadă scurtă de timp. O condiție necesară pentru desfășurarea unui astfel de joc este o impresie
vie, memorabilă care i-a provocat un răspuns emoțional puternic. Copilul se obișnuiește cu imaginea, îl simte
atât cu sufletul, cât și cu trupul, devine el.
Jocul de rol figurativ este sursa jocului de rol, care se manifestă clar de la mijlocul perioadei preșcolare.
Acțiunea jocului este simbolică. Când se joacă, un copil sub o acțiune înseamnă altul, sub un subiect - altul.
Incapabil să gestioneze obiecte reale, copilul învață să modeleze situații cu obiecte înlocuitoare. Înlocuitorii
elementelor de joc pot avea o asemănare foarte mică cu obiectele reale. Copilul poate folosi bagheta ca un
telescop și apoi, pe măsură ce parcela progresează, ca o sabie. Vedem cum în jocul de rol semnul intră în viața
copilului și devine un mijloc de organizare a activităților sale, la fel ca în viața unui adult. De obicei, un copil
primește o mulțime de jucării care înlocuiesc obiecte reale ale culturii umane: instrumente, obiecte de uz casnic
(mobilă, vase, haine), mașini și așa mai departe. Prin astfel de jucării, copilul învață scopul funcțional al
obiectelor și stăpânește abilitățile de utilizare a acestora. Fiecare joc are propriile sale mijloace de joc: copiii
implicați în el, păpuși, jucării și obiecte. Selecția și combinația lor sunt diferite pentru preșcolarii mai tineri și
mai mari. La o vârstă preșcolară mai tânără, un joc poate consta în acțiuni repetitive monotone, uneori
asemănând cu manipulări cu obiecte, iar compoziția participanților la joc poate fi limitată la unul sau doi copii.
De exemplu, un copil de trei ani poate „găti cina” și poate invita „invitatul” la cină sau „gătește cina” pentru
fiica sa păpușă. Condițiile de joc pentru copiii preșcolari mai mari pot include un număr mare de participanți
la joc. Fiecare participant poate avea mai multe obiecte și jucării suplimentare pentru a-și dezvălui mai complet
imaginea. În timpul jocului, uneori se dezvoltă un tipar complex de tranziție a jucăriilor și obiectelor de la un
participant la altul, în funcție de dezvoltarea parcelei de joc. Jocul la copii începe cu un contract. Copiii sunt
de acord cu începerea activității de joc, aleg un complot, distribuie roluri între ei și își construiesc acțiunile și
comportamentul în conformitate cu rolul ales. După ce a preluat rolul, copilul începe să accepte și să înțeleagă
drepturile și obligațiile rolului. Deci, de exemplu, un medic, dacă tratează un pacient, trebuie să fie o persoană
respectată, poate cere ca pacientul să se dezbrace, să-și arate limba, să măsoare temperatura, adică să solicite
pacientului să-i urmeze instrucțiunile. Într-un joc de rol, copiii reflectă lumea înconjurătoare și diversitatea ei,
pot reproduce scene din viața de familie, din relațiile dintre adulți, muncă și așa mai departe. Pe măsură ce un
copil crește, loturile jocurilor lor de rol devin mai complicate. De exemplu, jocul de „mamă-fiică” în 3-4 ani
poate dura 10-15 minute, iar în 5-6 ani - 50-60 minute. Preșcolarii în vârstă sunt capabili să joace același joc
timp de câteva ore la rând, adică, odată cu creșterea varietății de subiecți, durata jocului crește și ea.
Jocul este o activitate de frunte la vârsta preșcolară, are un impact semnificativ asupra dezvoltării
copilului. În joc, copilul învață sensul activității umane, începe să înțeleagă și să navigheze cauzele anumitor
acțiuni ale oamenilor. Cunoscând sistemul relațiilor umane, el începe să-și dea seama de locul său în el. Jocul
stimulează dezvoltarea sferei cognitive a copilului. Redând fragmente din viața adultă reală, copilul deschide
noi fațete ale realității care îl înconjoară. În concluzie menționăm că jocul contribuie la formarea memoriei,
atenției și gândirii voluntare a copilului, astfel jocul creează condiții reale pentru dezvoltarea multor abilități
și abilități necesare pentru ca copilul să treacă cu succes la activități educative.
Bibliografie:
1. Barbu, H., Popescu E., Serban, F., Activități de joc recreativ și recreativ - distractiv, EDP, Bucuresti,
1993;
97
2. Chateau, J., Copilul si jocul, EDP, Bucuresti, 1970.
FOLOSIREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALE ÎN PROCESUL DE INSTRUIRE

Emilia Lenuţa ZARIOIU
Educatoare, Grădiniţa P.P. Academia piticilor, Curtea de Argeş
Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, în care tehnologia digitală transformă fiecare aspect
al vieţii umane. În România învăţământul trece printr-o perioadă de mari schimbări, iar Internetul este o parte
majoră a acestor transformări. Existenţa conexiunilor la Internet deschide larg porţile de pregătire şi
perfecţionare în orice domeniu, pentru orice nivel şi la orice vârstă. Internetul crează şanse şi posibilităţi
multiple şi nelimitate de informare, documentare, comunicare şi distracţie.
Sarcina educaţiei şi formării bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării nu este de a
demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaţionale, ci de a substitui o
parte din structurile actuale cu un nou spectru de performanţe, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc
în cultură şi civilizaţie.
Calculatorul simulează procese şi fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate
pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui, se oferă copiilor, modelări, justificări şi ilustrări ale
proceselor şi conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservate sau greu observabile
din diferite motive. Computerul şi materialele electronice/ multimedia sunt utilizate ca suport în predare,
învăţare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc.).
Sub denumirea de software didactic/educaţional, o gamă largă de materiale electronice (pe suport digital/
multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de educaţie: hărţi, dicţionare, enciclopedii, filme
didactice, prezentări în diverse formate, cărţi (e-books), teste, tutoriale, simulări, software ce formează abilitaţi,
software de exersare, jocuri didactice etc.
Trebuie să ținem seama de caracteristicile generale ale softurilor educaţionale: interactivitatea,
diversitatea, accesibilitatea, optimizarea instruirii, înțelegerea proceselor complexe, atractivitatea și ușurința
utilizării, eficientizarea cursurilor, participarea activă a elevilor, feedback rapid, posibilitatea demonstrației
rapide, flexibilitatea și scalabilitatea, pentru a înțelege necesitatea utilizării lor curente în actul didactic.
Softul educaţional este o metodă progresivă şi motivantă ce contribuie la eficientizarea predării/
învăţării/ evaluării, modernizarea actului didactic, încurajarea inovaţiei didactice, la accesibilizarea
cunoştinţelor, creşterea randamentului dascălului. Este o alternativă la metodele tradiţionale. Nu trebuie uitat
faptul că perfecţionarea actului învăţării implică şi perfecţionarea celui care conduce procesul educaţiei.
După funcţia pedagogică pe care o pot indeplini intr-un proces de instruire: exersare, prezentare
interactive de noi cunostinţe, prezentarea unor modele ale unor fenomene reale(simulare), testarea
cunostinţelor, dezvoltarea unor capacităţi sau aptitudini printr-o activitate de joc, softurile educaţionale se por
clasifica: soft-uri de exersare ( intervin ca un supliment al activităţii din clasă, realizând exersarea individuală
necesară însuşirii de noi date, proceduri, tehnici sau formării unor deprinderi specifice); soft-uri de prezentare
de noi cunoştinţe – creează un dialog (asemănător dialogului educator - copil); soft-uri de simulare (permit
reprezentarea controlată a unor fenomene prin intermediul unor modele cu comportament analog); soft-uri
98
pentru testarea cunoştinţelor – reprezintă poate gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai
mulţi factori: momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feed-back imediat sau nu).
Soft-urile sunt bine structurate, copilul poate alege orice etapă din cele prezentate cu ajutorul mouse-
ului, sau poate repeta anumite secvenţe, pentru a ajunge să cunoască şi să înţeleagă toate noţiunile cuprinse în
jocul respectiv. Soft-ul educaţional realizat pentru copii poate fi educativ, distractiv şi interactiv. De exemplu,
folosind dorinţa copilului de a citi, este invitat într-o „Călătorie misterioasă la bibliotecă”, unde are mai multe
variante de joc. Preşcolarii îşi pot consolida cunoştinţele, rezolvând sarcinile primite. Personajul îi cere
copilului să analizeze imaginea de pe ecran, să compare forma şi mărimea cărţilor prin alăturare vizuală şi apoi
să le aşeze pe rând în rafturile bibliotecii. Imaginile individuale se prezintă pe rând şi copilul trebuie să facă
apel, fie la imaginea de ansamblu care i se prezintă când greşeşte, fie la cunoştinţele dobândite anterior. Jocul
se desfăşoară interactiv, calculatorul îl sfătuieşte pe cel ce se joacă, să se gândească bine şi îl încurajează să
încerce din nou, dacă a greşit.
Programul poate avea mai multe variante de joc: repară jucăria (trebuie asamblate piesele lipsă şi apoi
colorate după dorinţa copilului), matematică cu personaje din poveşti cunoscute, ghicitori, labirint, construcţii
(căsuţa greieraşului), ghiceşte indiciul. Materialele audio-vizuale pun la dispoziţie resurse valoroase pentru
sistemul de învăţare. Instruirea asistată de calculator este folositoare, dacă copilul este activ şi motivat, el învaţă
fiind implicat şi provocat să se gândească la ceea ce i se prezintă. Calitatea interacţiunii cu copilul este o
caracteristică de primă importanţă a unui soft educaţional, de ea depinde măsura în care se produce învăţarea.
Tehnologiile informatice şi comunicaţionale reprezintă un nou grad de libertate a individului în
societate. Cum nu putem desprinde educaţia de comunicare, inserţia tehnologiilor informatice în educaţie este
o consecinţă firească a progresului societăţii.
Bibliografie
1. Adăscăliţei, A., Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Editura Polirom, 2007, ( ISBN:
978-973-46-0687-0);
2. Brut, M., Instrumente pentru e-learning: ghidul informatic al profesorului modern, Iaşi, Editura Polirom,
2006, (ISBN: 973-46-0251-9).
99
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
100
Inovații pedagogice în învățământul primar
IMPORTANȚA PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE ÎN PREDAREA ONLINE -

PLATFORMA KIDIBOT
Doina Maria ANDREI
Profesor învatamant primar, Școala Gimnazială Gostavățu, Romania
Rolul platformelor educaționale online este să ajute copiii sau adulții să învețe cât mai mult și cât mai
bine anumite lucruri. Ca să își îndeplinească acest obiectiv, pe aceste platforme sunt făcute numeroase
funcțonalitați care ajută pe cursanți să acumuleze informații, să iși foloseascș creierul si să dovedească că au
învațat anumite informații sau principii. O platformă educațională poate fi folosită în paralel cu un sistem de
predare clasic sau poate să functioneze de sine stătător. Pe scurt, beneficiile sunt uriașe: poți să înveți imediat,
poți să înveți multe lucruri noi, poți să înveți remote, de unde ai posibilitatea, când ai posibilitatea. Sunt multe,
sunt diverse, poți să gasești ce ai nevoie pentru viitoarea ta cariera sau pentru copilul tău. Majoritatea
platformelor educaționale se pot accesa online. În principiu, orice persoana care știe să citească poate să
folosească o platformă educaționala online. Copiii, datorită interesului lor foarte ridicat pentru ecrane, pot
deasemenea să învețe enorm de multe lucruri prin platformele educaționale care se bazeaza pe educație prin
joacă.
Kidibot, platforma educațională, se adresează copiilor de clasa I-VIII din mai multe țări (Romania,
Statele Unite, Canada, Italia), părinților si profesorilor. Împreuna, trebuie să salveze țara si planeta de atacul
Crocobetilor, niște extraterestrii nesuferiți, dar haioși care vor să ne cucerească folosind lenea si prostia. Copiii
trebuie să dovedească că au citit si că au învațat raspunzând la peste 10,000 de quizuri. Astfel, acumulează
puncte si faimă atât pentru ei, cât și pentru echipa lor. În paralel trebuie să arate că fac fapte bune, participă la
bătălii individuale si pe echipa, atât de antrenament cât și bătălii reale împotriva Crocobetilor.
Profesorii pot deasemenea să inițieze Bătălii de Antrenament pe această platforma educațională online,
care de fapt sunt teme, dar nu li se spun teme ca să nu genereze repulsie din partea copiilor. Ei specifica ce
quizuri trebuie să raspundă clasele de copii, până când, un numar de puncte bonus si eventual o altă clasă
similară aleasă drept concurent. Copiii primesc puncte, insigne virtuale, diplome de toate felurile (de cititor,
de voluntar, de implicare sociala, de matematician, de astronom, etc). Exista numeroase alte functionalități
care fac ca platforma educationala Kidibot să ofere un grad incredibil de mare de distracție pentru copii, iar
aceștia să se joace, neconstientizând că astfel învață o mulțime de alte lucruri.
De exemplu, există micro-cursuri pe topicuri diverse, de la educație financiară până la fizică cuantica,
explicata pe limba lor. Sau există Antrenamentele de Matematica ale Fortelor Speciale Kidibot, unde copiii
din clasele I-IV trec in fiecare saptămână printr-un test de matematica distractivă, la finalul caruia primesc
indicii si adunand suficient de multe indicii rezolvă un mister ulterior. Fiecare copil este diferit și fiecare dintre
ei au o motivație anume, care motivație se schimbă în timp. Ori, obiceiurile bune se fac in timp. Este foarte
ușor să pierzi un obicei bun si foarte greu să deprinzi unul nou. De aceea, Kidibot are o listă lungă de motivații
pentru a ține copiii aproape. Presiunea socială pozitivă – dacă unii dintre colegii tăi citesc 3-5 carți pe luna, o
să fii determinat ca și tu, copil fiind să vrei să citești măcar atât, pentru a fi în rândul lumii. Rolul și utilitatea
platformelor educaționale sunt foarte importante în activitățile online de predare-învățare-evaluare.
101
Bibliogafie:
1. Bobrițoiu Maria, Istruire asistată de calculator și platforme educaționale online, Editura Universitas,
Petroșani 2019
2. Phil Beadle, Strategii didactice, Editura Didactica Publishing House, București 2017
ȘCOALĂ ONLINE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Annamária, MÁRTON, profesor în învățământ primar,
Liceul Tehnologic „Petőfi Sándor”
Éva, TANKÓ, profesor în învățământ primar,
Liceul Tehnologic „Petőfi Sándor”
Rezumat: articolul asumă experiențele legate de școala online din învățământul primar, discută
probleme legate de avantajele și dezavantajele educației digitale și eficiența formelor de contact folosite pe
parcursul educației online.
Cuvinte cheie: educație digitală, instrumente digitale, forme de contact, workshopuri.
Anul de studii 2019-2020 a fost unul complicat atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Ce lecții de
viață am însușit în această perioadă? Care au fost dificultăţile și provocările învăţământului la distanţă?
Lucrând amândouă ca învățătoare în clasele primare le-am adunat experiențele noastre din ultimele șase luni
de educație digitală într-o analiză SWOT:
Avantajele educației digitale: Dezavantajele educației digitale:
Puncte tari Puncte slabe
O serie de succese Ignorarea competențelor sociale
Dezvoltarea competențelor digitale Lipsa excursiilor cu clasă
Descoperirea unor abilități ascunse Lipsa anumitor competențe
Sarcini noi Contact personal
Învățare independentă Comunicare live
Motivația copiilor Lipsa de cooperare socială
Noi aplicații și instrumente TIC: Learning Apps Tank Cubes, Restricții privind accesul la Internet
Genial, Kahoot, Canva, Sutori, Quizlet, Quizizz, Flippity, Nemotivare
Zoom (desenare împreună), Wordwall, TikTok, Padlet, Lipsa emoțiilor
ThingLink, MozaBook, MozaWeb, Escape rooms
Oportunitățile educației digitale: Pericolele educației digitale:
Pot fi realizate rapid și precis sarcini de rezolvare Prea mult timp petrecut în fața ecranului
Posibilitatea de a varia, clasa și evalua imediată a sarcinilor duce la dependență, de asemenea poate fi
Crearea unei clase virtuale dăunător pentru sănătate
Cyberbullying
El poate fi impersonal
102
Le-am înșirat așteptările noastre ca profesori față de școala digitală:

Așteptări Posibilități/ Modurile realizării
Furnizarea unui laptop atât pentru copil cât și profesor Cerere către Ministerul Educației
Tablă inteligentă în sala de clasă Scriere de proiecte

Crearea și furnizarea unui spațiu de lucru comun online în Google Classroom
școală
Organizarea de instruiri gratuite pentru profesori privind Anunț despre astfel de instruiri
utilizarea dispozitivelor digitale
Organizarea de seminarii cu dezbaterea problemelor privind Posibilitate de participare la aceste
predarea- învățarea online seminarii
Sprijin și colaborare din partea părinților Feedback constructiv din partea părinților
Aceste forme de contact am folosit cu elevii și părinții:

Forme de contact cu elevii și A fost De ce?
părinții în timpul școlii eficient?
digitale : Da/Nu
Messenger Da Au putut reacționa imediat.
Convorbire telefonică Da Am putut discuta problemele.
SMS Da Am primit răspuns imediat.
Întâlnire personală Da A fost cel mai eficient.
Zoom Da A fost excelent atât pentru predarea noilor cunoștințe cât și
pentru exersare.
Grupul clasei pe Facebook Da A fost ideal pentru transmiterea temelor.
Am enumerat sugestiile prin care am ține legătura în viitor cu părinții și elevii:

Forme de contact Regularitate Instrumente utile Așteptări față de părinți
în viitor
Google Classroom zilnic laptop/calculator/tabletă citirea sarcinilor exercițiilor dacă
copilul nu știe încă să citească și
discutarea lor
Messenger la nevoie laptop/calculator/tabletă comunicație deschisă, cooperare,
feedback
Convorbire la nevoie telefon comunicație deschisă, cooperare
telefonică
SMS la nevoie telefon comunicație deschisă, cooperare,
feedback
Întâlnire personală lunar comunicație deschisă, cooperare
Zoom săptămânal laptop/calculator/tabletă participare activă
Depinde de situația de criză ce fel de workshopuri putem planifica cu părinții claselor primare.
În live, care este cazul cel mai bun, aceste teme sunt posibile:
 utilizarea sigură a internetului
 sfaturi practice
 ghid practic de utilizare al Google Classroomului: conectare, încărcarea temei
103
 importanța agendei: învățare, odihnă, joc

 orarul orelor de audiență
 consolidarea relației cu părinții
În online aceste teme am putea alege:
 trimiterea linkului de conectare pe messenger
 discutare online pe Google Meet
 reguli în spațiul online
 obiective și așteptări
 evaluare
 conștientizarea importanței termenelor limite de trimitere a temelor
 orarul orelor de audiență
 consolidarea relației cu părinții
În această perioadă toți profesorii au progresat la capitolul competențe digitale, dar și părinții și elevii
au învățat să utilizeze rațional calculatoarele. Elevii au devenit mult mai responsabili. Cei care nu aveau acces
permanent la Internet găseau diverse modalități pentru a transmite temele pentru acasă. Profesorii, au fost
toleranți și au fost în permanentă comunicare cu toți.
Deocamdată, forma de studii online nu poate înlocui învățământul tradițional, unde există un contact
permanent între elev și profesor, însă în situații de criză această formă de învățământ este o soluție bună.
Bibliografie:
1. https://sputnik.md/radio_podcasturi/20200831/30529390/Lectii-scoala-online-dascal-cu-experienta.html
PROCESUL DE ÎNVĂŢARE BAZAT PE PROIECTE

Sorina Dina BEJAN, prof. înv. primar,
Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Zalău
Introducerea proiectelor în curriculum nu reprezintă o idee nouă sau revoluţionară în domeniul educaţiei.
În cursul deceniului trecut, practicile au evoluat totuşi spre o strategie de predare mai formalizată. Învăţarea
prin metoda proiectului şi-a câştigat un loc mai sigur în practicile şcolare, pe măsură ce experţii au început să
documenteze ceea ce profesorii au înţeles de mult timp: elevii devin mai implicaţi în procesul de învăţare
atunci când au posibilitatea de a analiza, de a cerceta probleme complexe, provocatoare, uneori neplăcute, care
se aseamănă cu cele din viaţa reală.
Învăţarea pe bază de proiect merge dincolo de trezirea interesului elevilor. Proiectele bine concepute
încurajează investigaţia activă şi dezvoltarea capacităţilor cognitive de nivel superior. Cercetările asupra
creierului subliniază valoarea acestui tip de activităţi de învăţare. Abilităţile elevilor de a înţelege lucruri noi
sunt mai mari atunci când sunt „legate de activităţi semnificative de rezolvare a problemelor, iar elevii sunt
ajutaţi să înţeleagă de ce, când şi cum devin aceste fapte şi competenţe relevante” (Bransford, Brown, &
Conking, 2000, p. 23).
104
Învăţarea pe bază de proiecte este un model de instruire care îi implică pe elevi în activităţi de investigare
a unor probleme obligatorii şi au drept rezultat obţinerea unor produse autentice. Proiectele destinate să
sporească oportunităţile de învăţare ale elevilor pot varia foarte mult în ceea ce priveşte conţinutul şi aria
acoperită şi pot avea loc la diferite niveluri de învăţământ. Cu toate acestea, tind să aibă în comun câteva
trăsături definitorii. Proiectele se dezvoltă pornind de la întrebări provocatoare care nu pot primi răspunsuri
prin învăţarea bazată pe memorare. Prin proiecte, elevii îşi asumă roluri active - cel care rezolvă problema, cel
care ia decizia, cel care efectuează investigaţii, responsabilul cu documentarea. Proiectele servesc unor
obiective educaţionale specifice, semnificative; ele nu sunt diversiuni sau adaosuri la curriculumul „real”.
Investigaţia presupune o gamă largă de activităţi legate de curiozitatea noastră naturală în legătură cu
lumea care ne înconjoară. În contextul educaţiei, investigaţia dobândeşte un înţeles specific. Profesorii care
folosesc această tehnică drept strategie didactică îi încurajează în mod normal pe elevi să pună întrebări, să
planifice şi să desfăşoare acţiuni de căutare de informaţii, să facă observaţii şi să reflecteze la ceea ce au
descoperit.
Învăţarea bazată pe proiecte oferă o mulţime de beneficii, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori.
Un număr din ce în ce mai mare de cercetări susţin utilizarea învăţării prin proiecte în şcoli, cu scopul
de a implica elevii, de a reduce absenteismul, de a stimula dezvoltarea capacităţilor de învăţare prin
cooperare şi de a creşte performanţele şcolare.
Pentru mulţi elevi, acest stil de învăţare este unul foarte atractiv, deoarece derivă din autenticitatea
experienţelor. Elevii îşi asumă rolul şi comportamentul celor care lucrează într-un anumit domeniu. Fie că
realizează un film documentar despre probleme de mediu, elaborează o broşură turistică pentru a evidenţia
locurile cu semnificaţie istorică din comunitatea lor sau realizează o prezentare multimedia despre argumentele
pro şi contra construirii unui mall, elevii sunt implicaţi în activităţi reale, care au semnificaţie dincolo de sala
de clasă sau şcoală.
Pentru profesori, printre avantajele suplimentare, se numără dezvoltarea profesionalismului şi a
colaborării cu colegii, precum şi posibilităţile de a construi relaţii cu elevii. În plus, mulţi profesori apreciază
disponibilitatea unui model care se adresează unor categorii diverse de elevi prin existenţa unei game variate
de oportunităţi de învăţare. Profesorii descoperă că elevii care beneficiază cel mai mult de învăţarea prin
proiecte tind să fie aceia în cazul cărora metodele de instruire tradiţionale nu sunt eficiente. Pentru elevii
obişnuiţi cu experienţele şcolare tradiţionale, aceasta presupune o transformare de la respectarea unor ordine
pentru desfăşurarea activităţilor, la orientarea propriilor activităţi de învăţare; de la memorare şi repetare, la
descoperire, integrare şi prezentare; de la ascultare şi reacţie, la comunicare şi asumarea responsabilităţii; de
la cunoştinţe, la fapte, termeni şi conţinuturi care servesc la înţelegerea proceselor; de la teorie, la aplicarea
teoriei; de la dependenţa de professor, la puterea de a lua decizii.
Profesorii care doresc să folosească metoda proiectului la clasă s-ar putea să fie nevoiţi să adopte noi
strategii de instruire pentru a avea rezultate. Majoritatea cadrelor didactice nu au fost învăţate să-şi asume rolul
de ghid sau facilitator şi să predea în acest mod.
Metodele de instruire directă care se bazează pe manuale, expuneri şi evaluări tradiţionale nu
funcţionează prea bine în cadrul unui proces de instruire deschis, interdisciplinar, caracteristic învăţării pe bază
105
de proiecte. Profesorii mai degrabă „antrenează” şi „modelează” şi vorbesc mai puţin. Ei trebuie să fie pregătiţi
pentru a accepta „abaterile de la direcţie” care pot interveni pe parcursul desfăşurării unui proiect. Profesorii
se pot afla în situaţia de a învăţa ei înşişi alături de elevi pe măsură ce proiectul se desfăşoară.
Într-adevăr, trebuie să existe disponibilitate din partea profesorilor de a-şi asuma riscuri pentru a depăşi
provocările iniţiale. Sprijinul din partea conducerii şcolii poate ajuta la implementarea unor orare mai flexibile,
cum ar fi cele cu mai puţine discipline pe zi sau planificarea pe echipe, care să le ofere profesorilor şi
oportiunităţi de dezvoltare profesională.
Bibliografie:
1. DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996.
2. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006
3. Ionescu, Mihaela, Managementul clasei. Un pas mai departe. Învăţarea bazată pe proiecte, Editura
Humanitas, Bucureşti, 2003
4. Silberman, M., Active Learning. 101 Strategies to Teach Any Subject, Allyn and Bacon, 1996.
TEHNICI DE PREDARE ONLINE LA ÎNVÃȚÃMÂNTUL PRIMAR

Liliana Ramona BIDA,
Prof. învãțãmânt primar
Profesorii au identificat și au utilizat în activitatea lor cu elevii numeroase aplicații digitale și diferite
mijloace (telefoane mobile, tablete, ochelari – realitate virtuală) pentru a facilita învățarea și pentru a dezvolta
creativitatea elevilor. Plikers, Kahoot, Movie Maker, Paint, Pictura Android au devenit cu ușurință familiare
elevilor pentru că ele răspund interesului crescut al copiilor pentru activităţi informatizate, contribuind la
dezvoltarea creativității, a încrederii în forţele proprii, oferind o mai mare libertate copilului, capacităţilor sale
de expresie.
Evaluarea a devenit rapidă și feedbak-ul a sosit imediat folosind Plikers sau Kahoot, elevii din clasa a
IV-a au creat primele lor filme utilizând programe precum Moovie Maker, talentul și imaginația copiilor au
fost puse în evidență în lucrări realizare utilizând aplicații pentru pictură sau desen.
Beneficii:
- prezentarea interactivă a conținuturilor din programele școlare;
- creșterea receptivității elevilor;
- reținerea mai ușoară a unor informații prin utilizarea, simultan, a cuvântului, sunetului și a imaginii;
- dezvoltarea creativității prin folosirea cunoștințelor în situații noi, mintea elevilor fiind antrenată în
generarea și căutarea de noi idei.
„Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învăţământ, conform
obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem, în termeni de politică a educaţiei.”
Instruirea online se referă la instruirea care se desfăşoară prin intermediul unui calculator conectat la o
reţea, conţinutul educaţional putând fi sub forma unei lecţii tradiţionale sau a unei sesiuni de lucru colaborativă,
realizată cu ajutorul tehnologiilor de comunicaţie. Materialele educaţionale pot fi prezentate sub formă de text,
grafice, materiale audio, video.
106
Termenul de sistem de instruire online desemnează un ansamblu de tehnologii, proceduri, mijloace,

participanţi care conlucrează pntru atingerea obiectivelor procesului de instruire. Platforme de e-Learning
Open Source Platforma Moodle Modular Object-Oriented
Dynamic Learning Environment (Moodle) este un pachet software destinat producerii de cursuri bazate
pe Internet, oferind un bun suport pentru securitate şi administrare şi având conturată o comunitate amplă de
utilizatori şi dezvoltatori.
Sistemul Moodle pleacă de la ideea că orice participant la un curs poate fi în acelaşi timp elev şi profesor,
înlăturând imaginea profesorului ca „sursă de cunoştinţe” şi promovând-o pe cea a profesorului ca modelator
de personalităţi, care lucrează într-o manieră particulară cu fiecare student pentru a-l ajuta să dobândească
deprinderile şi cunoştinţele de care este interesat, şi care moderează discuţiile şi activităţile într-o manieră care
ajută studenţii să colaboreze pentru a atinge în mod colectiv obiectivele generale ale cursului. Sistemul Moodle
oferă un cadru pentru dezvoltare şi utilizare de materiale şi metode moderne de lucru, dar şi de adoptare a unei
pedagogii ce stimulează creativitatea.
ELEMENTE ŞI ASPECTE PENTRU INOVAREA EDUCAŢIEI

Luminiţa BOTEZATU, prof. înv. primar
Şcoala Gimnazială Plopu, Dărmăneşti
„Educaţia este cea mai puternică armă pe care o puteţi Folosi pentru a schimba lumea” – Nelson
Mandela
reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea
didactică.Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor
folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ. Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să
promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească,
îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie
eficientă.
evidentă .Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor didactice şi
idealurilor educaţionale.Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic,
ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică
fundamentală. Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare eficientă.
îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare intelectuală. Evaluarea pentru asigurarea
107
nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în
dezvoltare.Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este de a dezvolta un indicator
învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an de studiu etc. Centrarea pe
competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-evaluare.
învăţării”. Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator. Educaţia
este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează şi organizează influenţele
mediului,dezvoltă personalitatea. Obiectivul principal este promovarea unor abordări inovative şi creative în
diferite domenii de activitate.Educaţia şi formarea profesională sunt factori decisivi pentru realizarea acestui
lucru. Activităţile ar trebui să se concentreze pe crearea unui mediu favorabil pentru creativitate şi inovaţie şi
să stimuleze o strategie pe termen lung.
promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din cadrul învăţării
continue.Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului înregistrat
de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă. Este important să fie
ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o
autoevaluare a procesului pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate
fi descris nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot
regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.De o importanţă deosebită
este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi evaluarea orală; aceasta din urmă, deşi presupune
un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă
avantaje deosebite, precum: realizarea interacţiunii elev-profesor; demonstrarea stadiului de formare a unor
competenţe prin intervenţia cu întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de
interrelaţionare al elevului etc;De asemenea este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de
autoevaluare şi de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi
108
exprimă liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva
propunerile etc.
Trebuie pus accent pe dimensiunile managementului clasei :
-dimensiunea normativă – se referă la norme,. ansambluri de reguli care reglementează desfăşurarea
O importanţă deosebită în inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile manageriale ale cadrului
didactic : de planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv - educativ) ; de organizare (organizează
activităţile clasei) ; de comunicare (comunică idei, cunoştinţe, ascultă efectiv, oferă feedback, stabileşte
canalele de comunicare); de conducere (conduce activităţile cu elevii , desfăşurate în clasa şi în afara ei) ; de
coordonare (sincronizează obiectivele individuale cu cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi
formării echipelor de lucru); de îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice,
recomandări) ;de motivare (prin întăriri pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi non-verbale în sprijinul
consolidării comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în probleme personale sau legate de
şcoală); de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor şi nivelul
de performanţă); de evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele au fost atinse).
acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.In viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se
centrează pe elev şi are in vedere transformarea acestuia din “obiect” al procesului didactic în” subiect activ”
al propriei deveniri. Modelul de proiectare a activităţii didactice are în vedere trecerea de la centrarea pe
conţinut la centrarea pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică.
Bibliografie:
1. Cerghit I.,– “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002.
2. Gherguţ A.,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;
109
ABORDĂRI INOVATIVE ÎN ACTIVITĂȚILE DIDACTICE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PRIMAR
Florica BRÎNZAN -profesor pentru învățământ primar
Școala Gimnazială nr. 1 Dobrotești, Dobrotești
Trăim în secolul culturii digitale, iar una dintre preocupările sistemului de învățământ românesc este
adaptarea continuă la noile tendințe în ceea ce privește metodele de predare moderne. Integrarea sistemelor
digitale moderne, precum computerul sau tabla interactivă, în procesul educațional a devenit o necesitate și nu
mai este privită ca un fenomen modern.
Tabla interactivă este unul din dispozitivele digitale inteligente utilizate în educație, care folosește o
tehnologie de ultimă generație, revoluționar în domeniul educațional, fiind foarte util pentru școli, licee,
facultăți. Cu ajutorul proiectorului se proiectează o imagine de la calculator la fel ca la un panou tradițional,
dar acest panou devine unul tactil, pe care controlăm toate funcțiile calculatorului prin simpla atingere cu
ajutorul creionului special sau al degetului. Folosind deci un calculator, un proiector, o tablă și un dispozitiv
manual, care face întregul sistem interactiv, suprafața tablei devine o unitate imensă de control și detectare, iar
calculatorul poate fi controlat folosind tabla așa cum se folosește un mouse pentru a controla un calculator.
Butoanele de pe tablă ne ajută să controlăm cu ușurință funcțiile panoului.
Prin folosirea constantă şi eficientă a acestor tehnologii, copiii îşi formează abilităţi importante în
domeniu chiar de la vârste mici. Astfel tabla interactivă este un sprijin pentru a desfăşura lecţii interesante,
captivante şi eficiente. Orice tip de lecție poate fi predată într-un mod atrăgător pentru copii, de la lecții de
științe ale naturii, până la exerciții de tabla înmulțirii sau de scriere.
Folosită încă din primele zile de şcoală, datorită modului de utilizare facil, cât şi datorită atractivităţii pe
care o pot da aplicaţiile interactive oferite, tabla interactivă vine în sprijinul dascălului de a putea face trecerea
cât mai uşoară de la grădiniţă şi de la activităţile specifice grădiniţei, la activităţile pe care le presupune
programa şcolară. Elevii, cu ajutorul aplicaţiilor tip joc, a graficii multor software-uri, sunt captaţi pe parcursul
întregii activităţi. Ei sunt receptivi la tot ceea ce este nou, ca urmare si abilităţile de a accesa aplicaţiile într-un
mod mult mai simplu, chiar şi faţă de computer, face ca elevii să elimine teama de eşec, de încercare şi să le
stârnească curiozitatea în a afla modalităţile cele mai uşoare de aflare şi asimilare a informaţiilor.
Poate fi folosită cu succes la mai toate disciplinele, aplicaţiile şi software-ul existente pe piaţa putând
oferi cadrelor didactice mijloace deosebite de manifestare a creativităţii. Lecţiile pot fi proiectate într-un timp
mult mai scurt, nemaifiind nevoie de alte materiale (hârtie, carton, lipici sau alte materiale) sau timp
suplimentar de a crea materiale didactice.
Poate fi utilizată la orele de Cunoaşterea Mediului. Ştiind că învăţarea teoretică trebuie să fie strâns
legată de aplicabilitatea celor studiate în practică, elevii au posibilitatea de a fi martorii unor experimente, unor
simulări a unor fenomene cu ajutorul calculatorului, participând direct, utilizând funcţiile tablei.
Cu ajutorul jocurilor matematice, noţiunile abstracte impuse de disciplina în sine sunt mai uşor însuşite
de către elevi, datorită faptului că este vârsta la care jocul reprezintă una dintre preocupările cele mai îndrăgite
ale elevilor. Pot fi integrate exerciţii tip joc care să conţină itemi cu alegere multiplă, cuvinte încrucişate,
anagrame, exerciţii folosite cu succes în etapa de verificare a lecţiei.
110
Muzica, poate fi o disciplină în cadrul căreia se poate utiliza cu succes tabla interactivă, datorită
aplicaţiilor interactive ce se pot folosi. Aplicaţiile oferite de către Notebook, facilitează predarea acestei
discipline. Astfel, lecţiile se pot desfăşura fără a pune problema realizării de fiecare dată a portativului muzical
prin desenarea acestuia pe tablă, existând posibilitatea de a crea slide-uri anticipat, cu portative, pe care elevii
vor putea pune notele muzicale cu uşurinţă, putându-se rezolva exerciţii de dicteuri muzicale. De asemenea,
se poate utiliza instrumentele muzicale pe care aplicaţiile le pun la dispoziţie, elevii putând vizualiza de fiecare
dată şi locul notei în portativ.
Dotarea şcolilor cu table interactive, reprezintă un pas spre o didactică modernă, venită să simplifice
munca dascălului în ce priveşte proiectarea, predarea lecţiilor, dar şi să transforme lecţiile în activităţi atractive,
interactive.
Elevul devine interesat datorită facilităţilor şi aplicaţiilor diversificate, uşurinţei cu care pot rezolva
anumite sarcini.
Deşi există multe aplicaţii ce se pot folosi la tabla interactivă, cadrele didactice pot să îşi creeze singure
aplicaţiile, adaptate la propria clasă, la capacităţile elevilor, în funcţie de scopurile pe care şi le propune.
Stocarea lecţiilor într-un mod cât mai simplu, pe un suport electronic, care poate fi în permanenţă la dispoziţie,
face ca să simplifice activitatea de arhivare şi păstrare a materialelor utilizate la clasă şi totodată să poată fi
reutilizate mai târziu şi modificate, adaptându-le momentului respectiv.
Gestionarea fişierelor create se poate face cu ajutorul directoarelor, ca mai toate aplicaţiile tip Power
Point sau Word, fiind salvate în funcţie de disciplinele, clasele la care au fost utilizate, acest lucru permiţând
cadrului didactic să îşi organizeze o arhivă proprie de materiale.
Odată ce elevii s-au familiarizat cu utilizarea tablei interactive, cu modul de lucru cu ajutorul aplicaţiei
Notebook, ei îşi vor folosi abilităţile şi în crearea de proiecte, prezentarea acestora în cadrul sesiunilor de
comunicări.
Bibliografia
1. M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004
2. M. Logofătu, M. Garabet, A. Voicu, E. Păuşan, Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor în şcoala
modernă, Editura Credis, Bucureşti, 2003
IMPORTANȚA COMPETENŢELOR DIGITALE ÎN CONTEXTUL EDUCAȚIONAL

ACTUAL
Ștefania-Laura BUȘILĂ, Prof. ȋnv. primar
Școala Gimnazială „ Emil Brăescu“, Măgura, jud. Bacău
Societatea informaţională se naşte numai într-un mediu în care numărul celor care folosesc tehnologii
informaţionale depăşeşte o valoare critică; abia atunci când accesul la instrumentele informatice devine un
fenomen de masă putem spune că ne aflăm într-un spaţiu în care civilizaţia în stadiul ei informaţional a fost
acceptată. Competenţa în domeniul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor ţine de procesul de instruire şi
antrenare; prin urmare, sistemul de învăţământ este direct şi determinant implicat în fundamentarea societăţii
informaţionale.
111
Informaţia ca element fundamental al activităţilor umane pentru homo informaticus al mileniului III a
devenit un produs preţios, reprezintă o componentă intrinsecă a procesului instructiv-educativ. Informatizarea
procesului instructiv-educativ apare astfel ca o necesitate stringentă şi ca efect al dezvoltării informaticii şi a
tehnicii de calcul. Apare astfel nevoia asigurării accesului la valorile informaţionale ale societăţii.
În ultimii ani dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiilor moderne informaţionale şi de comunicare (TIC)
au revoluţionat toate domeniile de activitate ale omului modern: industrie, agricultură, medicină, învăţământ,
comerţ etc. Implementarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare în sistemele educaţionale din
lumea întreagă conduce la schimbarea rolului profesorilor şi elevilor în procesul de predare-învăţare-evaluare.
Unul dintre obiectivele strategice ale Uniunii Europene, orientate către creşterea calităţii educaţiei şi a
competitivităţii resursei umane, face referire la competenţele digitale una dintre competenţele cheie europene
şi la importanţa utilizării TIC în formarea, dezvoltarea şi evaluarea competenţelor din programele oricărei
discipline. Calea de urmat pentru atingerea acestui obiectiv vizează în special o transformare la nivelul
sistemelor de educaţie din Europa, pentru a asimila noile tehnologii, pentru a le utiliza eficient, pentru a creşte
accesul la resurse educaţionale digitale şi pentru a crea noi medii virtuale de învăţare.
Instituţiile de învăţământ preuniversitar trebuie să implementeze şi să utilizeze noile tehnologii în actul
didactic, facilitând un concept diferit de cel tradiţional de predare-învăţare-evaluare. Se are în vedere crearea
unui mediu de învăţare, în care elevii sunt implicaţi, motivaţi şi îşi asumă propria responsabilitate pentru
studiile făcute şi cunoştinţele însuşite.
TIC asigură un şir de instrumente şi metode care permit trecerea de la un mediu de învăţare centrat pe
profesor la un mediu colaborativ, interactiv, centrat pe procesul de învăţare. Utilizarea noilor tehnologii
informaţionale poate avea un rol semnificativ în racordarea sistemului de învăţământ la cerinţele societăţii
informaţionale bazate pe cunoaştere.
Utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în sine, nu îmbunătăţeşte procesul de învăţămînt,
dacă accentul se pune doar pe aceasta.
Rezultatele învăţării reprezintă ceea ce o persoană înţelege, cunoaşte şi este capabilă să facă la
finalizarea unui proces de învăţare. Rezultatele învăţării se exprimă prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe
dobândite pe parcursul diferitelor experienţe de învăţare formală, nonformală şi informală. Şcoala românească
modernă, are ca scop primordial oferirea tinerilor în formare, competenţele necesare activităţilor lor ulteioare,
elevii să obţină rezultate cât mai bune, să fie deschişi spre cunoaştere, să-şi caute şi găsească drumul care li se
potriveşte cel mai bine.
Scopul introducerii competenţelor TIC este acela al îmbunătăţirii actului didactic prin adaptarea ui
fiecărei discipline la cerinţele societăţii informaţionale. Este necesară utilizarea conceptelor din sfera TIC care
răspund dobândirii competenţelor specifice disciplinei, a fixării cunoştinţelor, a dezvoltării personale.
Câteva direcţii de bază prin care acomodarea şi lucrul nemijlocit cu tehnica de calcul influenţează
formarea intelectuală a elevilor ar fi:
- stimularea interesului faţă de nou;
- interesul şi implicarea neîntreruptă a subiectului individual prin interactivitate;
- stimularea imaginaţiei;
112
- dezvoltarea unei gândiri logice;

- individualizarea învăţării active, asigurându-se un permanent feedback.
Nu trebuie să uităm faptul că în sistemul educaţional informatizat elevul şi profesorul sunt parteneri în
actul cunoaşterii, relaţia depăşind tiparele convenţionale catedră-bancă. Relaţia este mai flexibilă, comunicarea
deschisă, cu feedback imediat.
Pentru majoritatea disciplinelor, există lecţii cu suficiente noţiuni noi ce pot fi transmise cu ajutorul
calculatorului, care, exploatând facilităţile grafice şi animaţia, asigură o participare activă a elevului la predare
şi o înţelegere mai rapidă a celor prezentate, degrevând parţial profesorul şi oferindu-i timp pentru activităţi
nerutiniere, în cadrul aceleiaşi ore. Totodată, în ceea ce priveşte orele de laborator, în cazul existenţei aparaturii
necesare desfăşurării experimentelor, competenţele TIC pot completa lucrarea, oferind în final diverse tabele
cu statistici, calcule etc., urmând ca elevul să execute interpretarea rezultatelor obţinute. În cazul în care
fenomenul fizic este imposibil de pus în evidenţă pe cale experimentală, se poate apela la simularea sa cu
ajutorul calculatorului, prin animaţie, grafică, sunet. Simularea conferă dimensiuni noi expermentelor şi
folosirii acestora în învăţare, întrucât se pot vizualiza modificări insesizabile, foarte mici, foarte lente sau
dimpotrivă foarte rapide, ce nu se pot sesiza în mod normal. Scara de timp/spaţiu a evenimentelor se poate
astfel modifica. De exemplu, secţiunea laboratoarelor virtuale ale portalului educaţional „eŞcoala”, poate
asigura realizarea experimentelor de către fiecare elev în parte dând astfel posibilitatea dezvoltării
competenţelor specifice disciplinei fizică, utilizând competenţele TIC ale elevului..
Referindu-ne la verificarea asistată de calculator, aceasta presupune existenţa unor programe capabile
să testeze nivelul de pregătire al subiecţilor, evaluând răspunsurile acestora (ca de exemplu Platforma
„INSAM” – Instrumente digitale de ameliorare a calităţii evaluării în învăţământul preuniversitar). O verificare
într-adevăr performantă realizată cu ajutorul tehnicii de calcul presupune elaborarea unor teste adecvate, care
să creeze situaţii prin a căror soluţionare să se poată evalua gradul de pregătire al elevului, modul în care acesta
stăpâneşte setul de cunoştinţe transmise, precum şi modul în care reuşeşte să opereze cu acest set în contexte
noi, neîntâlnite până în momentul testării. Testul poate fi inclus fie în lecţiile de verificare a cunoştinţelor cu
caracter recapitulativ, fie în lecţiile curente, pentru fixarea cunoştinţelor nou transmise etc., permite adoptarea
unor grade de dificultate diferite. În cazul testărilor asistate de calculator, absenţa persoanei fizice din faţa
elevului şi confruntarea directă, activă cu ecranele de test oferite de program, exercită un efect psihologic
pozitiv, de eliberare a celui testat de inhibarea existentă în momentul expunerii unor răspunsuri, ştiind că este
observat în permanenţă, că oricând poate fi întrerupt, atenţionat etc.
Integrarea României în Uniunea Europeană presupune racordarea la sistemul de valori specifice
comunităţii economice a acesteia. O primă provocare din perioada post aderare a apărut în domeniul
educaţional care trebuie să permită creşterea competitivităţii pe piaţa muncii din UE a tinerilor absolvenţi pe
de o parte şi a adulţilor pe de alta. Conceptul de globalizare a accentuat necesitatea unei schimbări
fundamentale în paradigma educaţională. Rolul TIC în dobândirea competenţelor cheie este esenţial în
contextul accesului pe piaţa municii într-o societate globalizată.
Competenţa într-o accepţiune largă presupune interrelaţionarea cunoştinţelor (a şti), deprinderilor (a şti
să faci) şi atitudinilor (de ce, pentru ce, cum). Toate programele şcolare prevăd atingerea unui set de
113
competenţe specifice derivate din competenţe generale, care, la rândul lor au fost derivate din cele 8
competenţe cheie.
Astfel în următorii ani sistemul educaţional românesc va trebui să răspundă provocării de a trece de
nivelul formării de competenţe şi să fie capabil prin schimbarea paradigmei educaţionale de a oferi elevilor
competenţe specifice, relevante pentru utilizarea tehnologiilor în societatea informaţională a secolului XXI:
- rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor;
- dezvoltarea gândirii critice şi creative;
- colaborarea, comunicarea şi negocierea;
- curiozitatea intelectuală, curajul şi integritatea;
- capacitatea de a găsi, selecta şi structura informaţia.
Bibliografieː
1. Crețu, E.( 1999). Psihopedagogia școlarǎ pentru învǎțǎmântul primar. București: Editura Aramis.
2. Diaconu, M. ( 2002). Competențele profesiei didactice, în Standarde profesionale pentru
3. Gherghinescu, R. (1999). Conceptul de competențǎ didacticǎ. În Competența didacticǎ,
4. Stroe Marcus (coord.). București: Editura ALL Pedagogic. Neicu, Costel., (2011). Inovaţie şi performanţă
în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul urban, București: M.E.C.T.S
PLATFORMA GOOGLE CLASSROOM – INSTRUMENT DE LUCRU ON-LINE

Gabriela BUTNARIU, prof. înv. primar
Școala Gimnazială Dumbrava, Comuna Timișești, județul Neamț
Motto : ,, Scopul educației este să transforme oglinzile în ferestre.” Sydney J. Harris
În contextul noilor orânduiri sanitare, sociale și culturale datorate virusului COVID-19, școala a fost la
fel de afectată ca multe alte instituții din întrega lume. Pentru a contribui la asigurarea continuității procesului
educațional, educația digitală vine în sprijinul dezvoltarii învățării online. Sectorul digital, media și al
comunicațiilor joacă un rol esențial în desfășurarea procesului instructiv – educativ în toate domeniile
educaționale.
Aplicația Google Classroom este un ,,serviciu web gratuit, dezvoltat de Google pentru școli, care își
propune să simplifice crearea, distribuirea și clasificarea sarcinilor într-un mod care să nu implice hârtia”1.
Platforma Google Classroom este o aplicație pentru educație construită împreună cu profesori. Aceasta
pune la dispoziția elevilor, studenților și a cadrelor didactice tehnici de lucru eficiente pentru lucru în mediul
on-line. Cu ajutorul acestei aplicații profesorii predau lecțiile mai ușor facilitând comunicarea și colaborarea
cu elevii atât în timpul orelor de curs cât și în afara acestora. Este o platformă folosită de ,,20 de milioane de
elevi și profesori din 190 de țări”2.
Scopul principal al aplicației este de a eficientiza procesul de partajare a fișierelor între profesori și elevi.
Astfel constituită, platforma Google classroom devine ușor de utilizat pentru toți elevii. La un clik distanță,
elevul poate găsi pe această platformă conținuturile care îl interesează.
Avantajele folosirii aplicației Google Classroom :
1
ro.m. wikipedia.org
2
www. eduapps.ro
114
- nu generează costuri suplimentare utilizatorilor, deoarece este gratuit pentru educație;

- profesorii comunică în timp real cu elevii;
- aplicația facilitează interacțiunea și colaborarea profesor – elev deoarece elevii pot iniția conversații
cu profesorul și să adreseze întrebări la care pot primi răspuns în timp real3;
- profesorii își organizează mai bine și mai eficient lecțiile;
- temele devin mai atractive pentru elevi, folosind aplicația Google Classroom;
- elevii pot posta întrebări și răspunsuri la anumite teme, comunicarea dintre elevi devenind mult mai
eficientă cu ajutorul aplicației amintite mai sus;
- profesorii corectează temele mai ușor, acestea fiind vizibile de la momentul postării;
- notarea este obiectivă, elevul are posibilitatea să vizualizeze conținutul temei/testului corectat și notat;
- aplicația Google Classroom permite părinților să primească rezumate ale activității copiilor pentru a fi
informați permanent cu privire la evoluția și rezultatele lor la școală, chiar dacă vorbim de școala on-line.
S-au depistat și unele dezavantaje ale folosirii aplicației Google Classroom, printre care și lipsa unui
carnet de notecomplet, lipsa testelor automate și posibilitatea editării temelor odată ce au fost trimise. Suntem
convinși că administratorii acestei aplicații vor rezolva și aceste aspecte negative.
Google Classroom combină mai multe servicii web, astfel încât utilizatorii pot crea și distribui teme,
comunica, scrie și programa evenimente. ,,Aplicațiile mobile, disponibile pentru dipozitivele iOS și Android,
permit utilizatorilor să facă fotografii și să le atașeze la teme, să partajeze fișiere din alte aplicații și să acceseze
informații offline. Profesorii pot monitoriza progresul pentru fiecare elev”4 în parte, notează fiecare temă
trimisă de elev și poate lăsa comentariu de îndrumare, încurajare, etc. pe baza temei.
În concluzie, utilizarea platformei Google Classroom facilitează activitatea cadrului didactic, cea de
predare și evaluare, cât și activitatea de învățare a elevului. Câteva dintre aceste acțiuni : trimiterea lucrărilor,
notarea rapidă a acestora, monitorizarea progresului elevilor de către profesori, scrierea observațiilor specifice
fiecărei teme a reprezentat pentru învățământul românesc atât o soluție salvatoare pentru desfășurarea în
condiții optime a procesului de învățământ cât și o provocare lansată întregului sistem educațional, din care,
cred eu, am ieșit învigători.
PLATFORME EDUCAȚIONALE UTILIZATE ÎN DEMERSUL DIDACTIC

Monica-Iuliana CERNAT, prof. înv. primar,
Scoala Gimnazială Luizi-Călugăra, Jud. Bacău
Platformele electronice pentru e-learning oferă facilităţi de derulare a unor activităţi de învăţare utilizând
în mod exclusiv internetul. Platformele electronice cooperative oferă în plus o serie de facilităţi referitoare la
partajarea informaţiilor între cursanţi, posibilităţi de lucru în cooperare, posibilităţi de a crea discuţii de grup
pe diferite teme etc. Structura, funcţionalitatea şi facilităţile oferite de astfel de platforme sunt foarte complexe
şi pot fi diferite de la o platformă la alta. În general însă, orice platformă electronică include un spaţiu public,
care poate fi vizualizat de toţi utilizatorii care beneficiază de un cont deschis pe platformă, în acest spaţiu
3
www.eduapps.ro
4
ro.m.wikipedia.org
115
putând fi stocate documente cu caracter general sau informaţii de ultimă oră. În acelaşi timp, platformele
electronice prezintă şi spaţii de lucru private atât pentru cursanţi, cât şi pentru profesori şi personalul care
administrează platforma. Platformele online sprijină procesul de învăţare individuală şi permit utilizatorilor să
acceseze o serie de surse de informare sau de medii online de dezbatere, pe teme diverse.
Platformele online nu au doar rolul de a livra conţinut educaţional, ci în plus oferă şi caracteristici care
imită funcţionarea unei instituţii clasice de învăţământ. Astfel că îşi fac destul de repede loc în sistemul de
învăţământ, permiţând utilizarea mai eficientă a resurselor materiale cât şi umane. În plus, în cazul platformelor
electronice cooperative, utilizatorii mai au la dispoziţie posibilitatea de a crea anumite spaţii de lucru
(foldere/directoare) în care pot partaja informaţii cu alţi utilizatori, care au acelaşi subiect de interes.În aceste
spaţii se pot lansa dezbateri tematice şi utilizatorii pot lucra cu documente partajate. Cu alte cuvinte, autorul
unui director poate invita alte persoane în spaţiul său de lucru, acestea obţinând astfel accesul la directorul
partajat. Facilităţile generale de personalizare oferite fiecărui utilizator implică faptul că de la o sesiune la alta,
modificările făcute de fiecare utilizator în cadrul spaţiului său privat de lucru vor fi păstrate, atât din punct de
vedere al informaţiilor oferite cât şi din punct de vedere al designului (schimbarea schemei de culori,
schimbarea ordinii de prezentare a informaţiilor, termenele stabilite în calendarul propriu etc.).
Folosirea platformelor online oferă o serie de facilităţi şi avantaje, atât celor ce o administrează cât şi
utilizatorilor:
- administrarea utilizatorilor: urmărirea participării la cursuri, testarea şi evaluarea utilizatorilor,
repartizarea de teme şi proiecte şi păstrarea rapoartelor pentru fiecare utilizator.
- punerea la dispoziţie de instrumente educaţionale suplimentare: bloguri, forumuri de discuţii,
mesagerie electronică, bibliotecă electronică, etc.
- lecţiile virtuale pot beneficia de avantajele multimedia pentru a oferi utilizatorilor o vedere realistă
asupra materiei predate. Pot fi utilizate mijloace audio şi vizuale, animaţii cât şi simulări, dar şi conţinut
de tip text.
- posibilitatea de a accesa conţinutul suportului de curs de oriunde şi oricând, cu ajutorul computerului
personal.
- prezentare cât mai concisă şi selectivă a conţinutului educaţional;
- folosirea tehnologiilor dinamice diverse – acestea permit un feedback pronunţat, în timp real, şi
evaluări formative şi sumative, calitative şi cantitative, realizate într-un mod facil şi de către evaluatori
avizaţi.
- ca metodă de învăţare reprezintă o metodă bună pentru cei ce sunt puternici motivaţi, ea venind în
completarea activităţii didactice din sistemul de învăţământ, dar pe care nu o poate înlocui.
- pot fi realizate materiale educaţionale care să implice diferite stiluri de învățare (ascultare, vizionare
şi interactivitate)
- oferă oportunităţi de învăţare, instruire şi programe cu ajutorul mijloacelor electronice care sunt pe
placul elevilor
- sunt uşor accesibile reprezentând un stimul pentru învăţare, interacţiune şi colaborare.
116
Google Classroom este una dintre platformele recomandate de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru
lucrul online cu elevii. Aceasta oferă posibilitatea atât profesorilor, cât şi elevilor, să încarce materiale, să
posteze diverse anunţuri şi, special pentru profesori, să dea note materialelor lucrate de elevi şi încărcate aici.
Pentru utilizarea Google Classroom este nevoie de conturi Google pentru toţi utilizatorii, precum şi de
activarea licenţei Google. Are o interfaţă disponibilă şi în limba română, poate fi utilizată atât de pe computer,
cât şi de pe un dispozitiv mobil cu sistem Android sau iOS, pot preda mai mulţi profesori, se pot pregăti
cursurile în avans şi se comunică cu elevii în timp real.
Microsoft Teams este o platformă ce beneficiază de un spaţiu de lucru bazat pe chat. Profesorii pot
forma rapid clasele, pot împărtăşi cu elevii materialele didactice, pot posta anunţuri, pot împărţi clasele în
grupuri mai mici pentru ca aceştia să poată lucra în grupuri la diverse proiecte, pot crea, distribui şi evalua
teste, pot transmite şi evalua temele elevilor.
Edmodo este o platformă ce permite gestionarea claselor şi a activităţilor de învăţare, aceasta permiţând
şi înscrierea părinţilor, facilitând în acest fel comunicarea mai eficientă a celor 3 părţi implicate. Numărul de
activităţi permise părinţilor este însă limitat. Edmodo este o platformă gratuită, accesibilă de pe orice fel de
dispozitiv şi permite profesorilor şi elevilor să transmită documente de lucru sau chestionare, să discute despre
activităţile educaţionale, teste sau alte informaţii esenţiale în funcţionarea unei clase. Oferă un mediu de lucru
controlat în care profesorul are posibilitatea de a vedea orice mesaj sau conţinut distribuit de oricare dintre
membrii clasei. Se pot transmite atât materiale text, cât şi link-uri sau materiale video. Dezavantajul faţă de
alte platforme este faptul că Edmodo este disponil doar în limba engleză, astfel încât pentru unii utilizatori s-
ar putea dovedi complicat de folosit.
Easyclass este şi ea pe lista cu platforme educaţionale online pentru elevi recomandată de MEN.
Platforma poate fi utilizată în mod gratuit, are o interfaţă intuitivă, asemănătoare cu cea a Facebook şi le oferă
profesorilor posibilitatea de a transmite teme şi de a le reaminti de evenimente esenţiale precum predarea
temelor sau apropierea unor teste. Deasemenea, elevii pot posta, la rândul lor, materiale sau pot discuta pe
marginea temelor de la clasă.
Intuitext oferă gratuit 2 platforme educaţionale online pentru elevi. ,,Şcoala Intuitext” este dedicată
profesorilor şi elevilor din ciclul primar şi gimnazial şi poate fi folosită atât pentru învăţare, cât şi pentru
evaluare. ,,Examenul tău” este o platformă ce ajută elevii să se pregătească pentru Evaluarea Naţională din
clasa a VIII-a, la Limba Română şi Matematică. Ambele platform respectă programa şcolară, sunt avizate de
Ministerul Educaţiei Naţionale, prezintă explicaţii şi simulări menite să ajute elevii să înţeleagă mai uşor
diferite concept, prezintă modele de rezolvări ale diverselor probleme, pe etape, cu explicaţii la fiecare pas
efectuat, prezintă teste ce ajută elevii să-şi verifice cunoştinţele.
Aplicaţia Zoom este una dintre cele mai utilizate pentru comunicarea în timp real. În varianta gratuită
permite organizarea orelor cu până la 500 de participanţi. Profesorii şi elevii au posibilitatea de a interacţiona
în timp real, în mod video şi permite şi crearea unei table virtuale interactive. Este disponibilă atât pentru
computer, cât şi pentru dispozitive mobile cu sistem de operare Android sau iOS.
Zoom oferă multiple posibilităţi de interacţiune: profesorul poate transmite informaţii cu ajutorul share
screen, lecţiile pot fi înregistrate, se poate utilizeaza o tablă virtuală, lecţiile se salvează automat în cloud şi pot
117
fi revăzute, clasa virtuală poate fi securizată, pot fi accesate diverse clipuri educaţionale de pe Youtube sau
alte platforme, profesorul poate utiliza sau restricţiona, după caz, chat-ul interactiv, în timpul predării
profesorul poate opri sunetul venit de la elevi pentru a facilita explicaţiile fără întreruperi.
Platforma Glogster reprezintă un mediu digital creativ pentru profesori și elevi, cu scopul de a-i ajuta
pe elevi în procesul învăţării şi de a face acest lucru într-un mod mai distractiv. Aceasta prezintă o interfaţă
simplă şi uşor de conceput pentru a introduce elevilor conceptele de bază și o serie de mecanisme de lucru
în echipă care permit utilizatorilor să publice şi să împărtăşească altora propriile creatii. Este un valoros
instrument de învăţare în care pot fi integrate mai multe discipline de bază, inclusiv matematica, ştiinţă, istorie,
tehnologie, artă, fotografie, muzică, etc. Platforma Glogster favorizează dezvoltarea abilităţilor elevilor,
înregistrând progrese la diferite niveluri.
Kahoot! este o platformă gratuită de învățare bazată pe joc și tehnologie educațională. Lansat în martie
2013 în Norvegia, Kahoot! este acum folosită de peste 50 milioane de oameni din 180 de țări. A fost proiectat
pentru a fi accesibil la clasă și alte medii de învățământ din întreaga lume. Platforma este utilă pentru a implica
elevii în concursuri pe diferite teme, la orice disciplină sau pentru a consolida/evalua noțiunile dobândite la
clasă. Pentru aceasta se pot folosi testele existente pe platformă sau fiecare utilizator are posibilitatea să își
creeze propriile teste. Participarea elevilor se face cu ajutorul unui dispozitiv conectat la internet: computer,
telefon, tabletă etc. necesar pentru a selecta răspunsul/răspunsurile corecte. Conectarea la test se face prin
introducerea de către elevi a codului PIN furnizat profesorul care l-a propus. În stabilirea câștigătorului
contează corectitudinea răspunsului și rapiditatea cu care s-a răspuns.
Google Expeditions este o platformă dezvoltată de Google care oferă profesorilor posibilitatea să ducă
elevii și studenții în excursii virtuale în diverse locuri din lume, de la muzee, excursii subacvatice și chiar
explorări în spațiu, totul prin integrarea de conținut de tip VR (realitate virtuală) în curricula existentă pentru
diverse discipline (de ex. științe, istorie, artă, literatură și limbi străine și multe altele). Aplicația pentru educație
Expeditions oferă o serie de colecții de panorame de realitate virtuală 360° și imagini 3D însoțite de detalii,
puncte de interes și întrebări care le fac ușor de integrat în curricula școlară.
Platforma educațională mykoolio.com se bazează pe o tehnică de predare modernă. Aceasta diferă
foarte mult de cea clasică, fiind sub forma unor jocuri educative interactive unde consolidarea cunoştinţelor
constituie un rol foarte important, iar evaluarea se realizează într-o manieră atractivă şi adaptată nevoilor
elevilor.Prin această nouă metodă, copilul nu mai este doar simplu ascultător al lecțiilor, el poate lua parte la
procesul de predare. De asemenea, are și posibilitatea de a reveni la anumite informații ori de câte ori dorește
și poate selecta exact ceea ce consideră el că trebuie să aprofundeze.
Alte platforme de lucru sau în care se regăsesc materiale didactice, populare printre profesori şi elevi,
sunt: Kinderpedia, Digitaliada, Kidibot şi Ask.
Bibliografie:
1. https://www.eduapps.ro/resurse-educationale/
2. http://edu.glogster.com/
3. https://kahoot.com/
4. https://www.mykoolio.com/
118
PREDAREA ȘI EVALUAREA ON-LINE A ELEVILOR

Ramona-Mariana CHIRILĂ, profesor învățământ primar
Școala Gimnazială Nr. 2 Reșița
Sisteme educaționale din întreaga lume trec zilele acestea prin nevoia de a se reinventa, dată fiind situația
în care milioane de elevi își petrec zilele în casele lor, la fel și profesorii lor. Ce putem face însă în aceste
vremuri ca să continuăm să învățăm și actul educațional să se întâmple? Cum ne adaptăm la predarea on-line?
Cum ne poate ajuta tehnologia acolo unde ea există și cum influențează aceasta procesul de învățare?
E important să îi ținem în continuare aproape pe copii de învățare în această perioadă, astfel încât în
momentul când revin la școală, readaptarea să fie mai ușoară. Datele arată că după o perioadă lungă de timp
(câteva săptămâni) petrecută doar în online motivația dispare și că e tot mai dificil să-i ții implicați pe copii.
Dar nu este imposibil.
Mutarea cursurilor în online încurajează elevii să aibă mai multă autonomie în învățare, folosindu-și la
maxim creativitatea. Totodată, mutarea temporară a procesului de învățare pe online, poate susține ritmul
învățării și poate crește încrederea elevilor în capacitățile și resursele proprii pentru a fi.
Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile
în predare și evaluare. Deci, pedagogia mai întâi; apoi tehnologia.
Experiența actuală ne ajută să înţelegem că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu atenție și în mod
adecvat. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare ca document Word – adică
de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document electronic – și să folosească tehnologia pentru a-
i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare.
Învățarea și evaluarea bazată pe proiect, cu utilizarea media, poate oferi elevilor o serie de opțiuni.
Experiența mea este că le place acest lucru. Creativitatea manifestată este uluitoare. Dar nu trebuie pierdută
din vedere natura academică a misiunii, cu alte cuvinte, ce dorim ca elevii să ne arate că știu sau au învățat să
facă.
Profesorii care caută modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare în
sarcini și evaluare au alegeri aproape nelimitate. Voi enumera câteva:
– Google Classroom: aici putem discuta cu elevii – Meet video chat e inclus; pot fi corectate temele și
poate fi oferit feedback direct fiecărui elev, se poate crea o bancă de comentarii pentru feedback mai facil pe
baza celor mai frecvente comentarii pe care le oferim elevilor etc.
– Google Jamboard este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte – toți elevii pot
vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale.
– Google Forms (permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru
a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite
profesorului să posteze imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot
primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu.)
Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un
test cu răspunsuri la alegere au răspuns correct sau nu. Aici măiestria profesorului este să construiască
distractori (răspunsuri greșite, care rezultă dintr-un mod de gândire eronat, dar frecvent la elevi) cât mai buni.
119
Mai mult, putem să includem explicații pentru răspunsul greșit, explicații pe care elevul să le primească de
îndată ce a terminat testul. În plus, elevii pot relua testul.
– Kahoot – baza pedagogică a acestei aplicații este că elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi
de teste.
– Wordwall – mai multe tipuri de activități potrivite pentru evaluare, mai ales la învățământul primar.
Există, de asemenea, multe programe de animație pe care elevii le pot folosi pentru a realiza prezentări:
Prezi, Animaker etc. Elevii pot să realizeze filmulețe cu screencast-o-matic în care să surprindă atât imagine
de pe interfața device-ului propriu, cât și vocea proprie.
Se spune că cel mai bun instrument este cel pe care oamenii îl vor folosi. De aceea, ar trebui să explorăm
și să permitem si elevilor să facă același lucru.
În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o
interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă.
Produsele elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar creativitatea pe care tehnologia
îți permite să o exprimi este ceva despre care profesorii din diverse colțuri ale lumii vorbesc în mod constant
într-un sens pozitiv.
Într-o societate a cărei evoluție, în special tehnologică, cunoaște o accelerare puternică, utilizarea
calculatorului în procesul de învățământ devine din ce în ce mai mai mult o necesitate. Utilizarea
instrumentelor IT și a mediilor electronice promovate de TIC pot duce la o îmbunătățire complexă a procesului
de învățare .
Avantaje ale utilizării platformelor și instrumentelor online sunt:
- Stocarea într-o bază de date online a materialelor didactice, elaborate atât de către profesor
- cât și de către elevi; 
- Acces liber, în orice moment, de la orice fel de dispozitiv cu un browser, inclusiv PC-uri,
- laptop-uri, tablete și smartphone-uri;
- Utilizarea platformelor și instrumentelor online încurajează crearea unui climat de învățare
- plăcut și relaxant;
- Majoritatea platformelor permit stocarea rezultatelor, iar unele platforme elaborează
- rapoarte statistice complexe privind rezultatele evaluate;
- Feed-back pentru elev și profesor;
- Interactivitate;
- Autoevaluare;
- Elevii pot relua o activitate în caz de eșec, nefiind frustrat;
- Elevii lucrează în ritm propriu, nefiind perturbat de activitatea celorlalți din jur;
- Stimulează creativitatea;
Majoritatea platformelor și a instrumentelor online propun un șir de prototipe de teste,prezentări, colaje,
etc., care pot fi modificate și adaptate la subiectul studiat și la vârsta elevilor.
Platformele și instrumentele online sunt înțelese și utilizate diferit în procesul de predare-învățare-
evaluare. Rolul cadrului didactic este de utiliza metode de predare axate pe tehnologii online, de a explica și a
120
învăța elevul cum se lucrează cu un anumit instrument sau o anumită platformă online. O activitate didactică
are caracter captivant, dacă ea conține elemente neobișnuite, neașteptate, comice, surprinzătoare, care trezesc
interesul elevilor, contribuie la crearea unei atmosfere emoționale pozitive de învățare cît și de evaluare.
Platformele educaționale ne permit să elaborăm materiale didactice cu caracter captivant pentru elevi, deci nu
ne rămâne decât să le utilizăm.
Învățarea există și în online, iar pentru școli, profesori, părinți și elevi înseamnă doar noi ferestre către
educație.
Bibliografie:
1. https://www.noi-orizonturi.ro/2020/05/04/cum-evaluam-online-pedagogia-mai-intai-apoi-tehnologia/
2. Albeanu G., Gherasim Z., Andronie M. Tehnologii de comunicație, multimedia și e-learning în educație.
Note de curs. Biblioteca virtuală a Universității Spiru Haret, 2014.
3. Platforme educaționale online pentru cadrele didactice https://www.facebook. com/groups
/1644070182575784/
INOVAŢIE ŞI CREATIVITATE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Gabriela CULIȚĂ, Prof. înv. primar
Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava
reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea
didactică.
Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor
folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ. Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să
promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească,
îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie
eficientă.
evidentă. Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor didactice şi
Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul , de a folosi internetul este benefică elevilor, atât în
activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic, prin relaţionarea cu lumea oferită de
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determină de asemenea o dezvoltare optimă din punct
de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual. Este foarte important ca in formarea unui
stil de viață sănătos pentru şcolari să se pună accent pe :
121
-autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;

-comunicare şi relaţionare interpersonală;
-controlul stresului;
-dezvoltarea carierei profesionale ;
-prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
-prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.
îşi asume riscuri şi responsabilităţi în demersul său spre formare intelectuală. Evaluarea pentru asigurarea
nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.
internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea ştiinţifică. Învăţământul modern
are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care trebuie să le dobândească cel ce învaţă –
elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an de studiu etc. Centrarea pe competenţe
reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-evaluare.
învăţării”. Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.
Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează şi organizează
influenţele mediului, dezvoltă personalitatea.
Creativitatea, în termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi concepte noi
sau asocieri originale între concepte şi idei deja existente. Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai
eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai
ales ale acelora care le permit oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă
din punct de vedere cultural, bazată pe cunoaştere.
Obiectivul principal este promovarea unor abordări inovative şi creative în diferite domenii de activitate.
Educaţia şi formarea profesională sunt factori decisivi pentru realizarea acestui lucru.
informaţia şi alte tehnologii. Noul mileniu aduce noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât
cele folosite pânǎ acum. O importanţǎ majoră în pregǎtirea elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei forme
ale educaţiei şi anume:
- educaţia formală însemnând învăţare sistematică, structurată și gradată cronologic, realizată în instituţii
- educaţia nonformală constând în activităţi educative desfăşurate în afara sistemului formal de
122
- educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană, existenţială, desfǎşurate
ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte. Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o
autoevaluare a procesului pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate
fi descris nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot
regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.
De o importanta deosebită este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi evaluarea orală;
aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor elevilor şi blocaje datorate
emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum: realizarea interacţiunii elev-profesor;
demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu întrebări ajutătoare, demonstrarea
comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului etc. De asemenea este necesară folosirea cu o
mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând
verificarea modului în care elevii îşi exprimă liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi,
capacitatea de a-şi susţine şi motiva propunerile.
cadrului didactic în situaţii de criză micro-educaţională şi a evitării consecinţelor negative ale acesteia. O
importanţă deosebită în inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile manageriale ale cadrului
didactic:
- de planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv-educativ);
- de organizare (organizează activităţile clasei);
- de comunicare (comunică idei,cunoştinţe, ascultă efectiv, oferă feedback, stabileşte canalele de
comunicare);
- de conducere (conduce activităţile cu elevii, desfăşurate în clasa şi în afara ei) ;
- de coordonare (sincronizează obiectivele individuale cu cele comune clasei, contribuind la întărirea
grupului şi formării echipelor de lucru);
- de îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice,
- recomandări) ;
- de motivare (prin întăriri pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi nonverbale
- în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive);
- de consiliere (de orice tip, în probleme personale sau legate de şcoală);
- de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor şi nivelul
de performanţă);
123
- de evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele au fost atinse).

Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă, de tip clasic, trebuie depăşită şi înlocuită cu metode
acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală. În viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se
centrează pe elev şi are în vedere transformarea acestuia din “obiect” al procesului didactic în” subiect activ”
al propriei deveniri.
pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică.
Bibliografie:
ASQ.RO – PLATFORMĂ EDUCAȚIONALĂ GRATUITĂ PENTRU ELEVI,

PROFESORI, PĂRINȚI
Maria DUPLAVA, învățătoare, grad didactic unu,
Instituția Privată Liceul ,,Da Vinci”, or. Chișinău
Rezumat: În acest articol vă prezint platforma educațională gratuită pentru elevi, pro-fesori și părinți
asq.ro. Platforma a fost creată de către Ana Ungureanu, profesoara de mate-matică de la Școala Gimnazială
din Valea Lupului, Iași și Cătălin Ungureanu, programator. ASQ îmbină elemente de învățare autonomă, în
care copiii parcurg lecțiile în ritmul lor, cu module de învățare asistată, prin care profesorii atribuie teme
elevilor și le urmăresc evoluția.
Cuvinte-cheie: învățare autonomă, materiale variate, verificare automată, activitate în timp real, predare
diferențiată, învățare în ritm propriu.
Procesul de digitalizare prin care trece sistemul educational a fost forțat într-o oarecare măsură de
pandemia de coronavirus. Peste noapte am fost puși în fața alegerii mijloacelor de pre-dare la distanță, alegerea
instrumentelor și platformelor digitale. La început această platformă mi-a atras atenția prin funcționalitatea de
verificare automată a exercițiilor și testelor. Apoi am descope-rit și alte avantaje.
Cum îmi creez cont pe asq.ro? Există două modalități de creare a contului pe plat-formă: logare prin
facebook și logare cu email, cu cont pe gmail. La logarea cu facebook te va întreba în continuare dacă permiți
să accesezi aplicația. De fiecare data veți accesa platforma cu această opțiune. La logarea prin email mai întâi
îți creezi cont. Completezi spațiile cerute cu datele personale. Utilizatori din Republica Moldova ar putea să
nu regăseasca școala în lista din care o selectați. Trimiteți un mesaj administartorilor și ei vor adăuga și școala
în care activați. Nu iutați să verifici email-ul, accesând linkul de confirmare.
124
Cum au acces elevii la platformă? Similar și elevul creează cont, doar că el accesează tipul de cont
elev. Nu e neapărat să creezi conturi pentru elevii tăi. Își pot crea singuri, dar din ex-periența cadrelor didactice
care utilizează platforma, crearea conturilor de către cadrul didactic pen-tru elevi este mai reușită, deoarece ne
eficientizează actuvitatera didactică. În cazul când elevii n-au realizat sarcina, pot găsi scuze că au uitat parola.
Astfel evităm și dificultățile întâmpinate de elevi mici la crearea contului. Cadrul didactic are posibilitatea să
printeze lista conturilor.
Cum creăm conturi pentru elevi? Mergeți la secțiunea clase. Alegeți clasa și apăsăți pe tabul conturi.
Alegeți opțiunea administrez conturi. Scrieți numele, prenumele elevului, iar contul este automat generat de
aplicație. Accesați butonul creare cont și apare emailul și parola de acces a elevului. Transmitem datele de
acces elevului.
Cum dau teme elevilor? În partea de jos a meniului accesăm butonul teme. Îți spune că nu ai creat teme
și trebuie să navighezi, pornind de la secțiunea Materii pentru a selecta disciplina.
Accesez butonul materii.
2. Selectez disciplina dorită. ( Ex. Matematica) 3. Apoi selectez clasa.
4. Selectez capitolul. 5.
Accesez lecțiile create de mine sau de către colegi.
6. Deschid exercițiile create la subiectul dat.
125
În partea se sus se observă fiecare parcurs. În

acest exemplu avem două exerciții, unul creat de mine,
altul – de un coleg. Autorul exercițiu-lui are
posibilitatea de a da temă, de a previzu-aliza, de a
redacta, de a muta exercițiul la alt capitol și de al șterge.
Pentru a trimite la coș un material mai întâi trebuie să ne
asigurăm că am șters răspunsurile și întrebările.
Materialul colegului poate fi dat ca temă și previzualizat. Dacă se depistează greșeli de conținut sau de rezolvări
se trimite raport administratorilor și se redactează materialul. În colțul din dreapta de sus accesezi butonul
raportează greșeala.
Deci pentru a da o temă elevilor accesez butonul
temă. Apare opțiunea Creează o temă nouă. Scriem
denumirea temei, setăm data, ora când materialul va putea fi
accesat de către elev. De asemenea setăm data și ora până
când elevul are acces la material. După expirarea temenului,
tema fa fi încheiată. Avem posibilitate să trimitem teme
elevilor care nu s-au predat, setând perioada de rezolvare. În
acest caz la temă data va scrie teme programate, invizibile
elevilor.
Lista sarcinilor poate fi completată cu mate-riale:
video, documente ce conțin partea teoretică, exerciții, teste.
După adăugarea fiecărui material salvăm, revenim la
butonul materii, selectăm si adăugăm la tema deja creată alte materiale. De ase-menea avem posibilitatea să
ștergem materialele adăugate.
În continuare alegem elevii care vor primi tema.
Avem opțiunea de a trimite tema la toată clasa sau selectăm
elevii, când avem pregătite materiale cu grad diferit de
dificultate. Respectiv va apărea lista elevilor ce trebuie să
resolve sarcinile. La fel putem modifica lista, eliminând sau
adău-gând elevi prin debifarea sau bifarea casetei. În cazul
când termenii de rezolvare au expirat, cadrul didactic poate
modifica termenii de rezolvare pentru unii elevi, care din
motive întemeiate n-au reușit să realizeze sarcinile.
O altă modalitate de a trimite un material elevului este linkul materialului. Selectând materialul necesar,
prin dublul clic, deschidem exercițiul și apare fereastra cu datele despre au-tor, despre material, iar în partea
de jos apare linkul. Copiem linkul și-l trimitem elevilor. Dar în acest caz cadrul didactic nu va avea posibilitate
să urmărească activitatea în timp real a elevului.
126
Cum urmăresc activitatea elevilor în timp real?

Accesăm butonul clase. În caseta toate materiile selec-tăm
o disciplină sau toate materiile, în dependență de ce urmează să
verificăm. În următoarele casete setăm peri-oada. Bifăm caseta
selectează mai multe zile pentru o perioadă determinată. Avem
posibilitatea, prin bifarea următoarelor casete să determinăm elevii
fără activitate în intervalul specificat, să notăm rezultatele de la
prima încercare a testului și de la ultima încercare. Ultimele două
opțiuni sunt binevenite, deoarece elevul poate reface testul.
Respectiv exercițiile și testele rezolvate vor apărea în dependență
de setările făcute anterior.
Altă posibilitate este că poți observa

momentul când elevul lucrează. Punctul verde
clipocește în timpul rezolvării testului.
Rezultatele apar în procente sau notă. Pentru a
urmări evoluția fiecărui elev accesăm butonul
clase, apoi secțiunea elevi. Aici monitorizăm
numărul de puncte de experien-ță care se
acumulează în funcție de nivelul de dificultate al
exercițiului sau testului. Medaliile se obțin în
baza punctelor de experiență acumulate. Aici iarăși setăm disicplina, intervalul de timp în care a lucrat
elevul. E posibil de urmărit evoluția și în grafice care la fel sunt setate pe materii, perioade de timp, clase.
Forma graficelor depinde de intervalul de timp care se setează de către cadrul didactic.
Mai jos apare activitatea recentă a ele-vului. Poți irmări exact ce exercițiu sau test a rezolvat elevul,
care exercițiu sau test a fost rezolvat de două ori și numărul de puncte de experiență.
Ce oferă aplicația elevilor:
- Recompense – învățând, crește nivelul, acumulează puncte de experiență și medalii virtuale.
- Elevul lucrează în ritm propriu și urmărește evaluarea proprie.
- Rezolvă temele primite de la profesor.
- Are posibilitatea să acceseze și alte materiale de pe aplicație.
Ce oferă aplicația profesorilor:
127
- Explicații video detaliate cu instrucțiuni de folosire a aplicației.

- Cadrul didactic creează clase de elevi.
- Urmărește activitatea elevilor în timp real. Poate determina de pe dispozitivul personal la ce teme
lucrează elevul.
- Poate distribui în timpul unei ore sarcini diferențiate.
- Dă teme direct de pe aplicație care includ video, documente, exerciții, teste. Și dacă nu găsești
materialul necesar pentru subiectul predat, îți poți crea propriul conținut.
- Pentru temele propuse elevilor se setează termenul de realizare. Cadrul didactic urmărește ce teme mai
sunt active și care s-au încheiat recent. Dacă elevul are motive întemeiate, se pot reactiva temele încheiate.
- Urmărește activitatea recentă a elevilor ce înclude toate exercițiile și testele rezolvate.
- Diagramele de pe aplicație ne ilustrează perioada de lucru, volumul de exerciții realizate.
- Profesorul testează elevii direct de pe aplicație. Platforma generează automat rezultatele elevilor, care
pot fi monitorizate pe diferite perioade de timp: pe o zi, pe o săptămână, pe o lună și anul școlar curent.
- Accesând butonul Vezi rezolvări, monitorizezi activitatea fiecărui elev. Aplicația permite să descarci
raportul de activitate al elevului pe diferite perioade de timp și pe discipline de studiu.
- Platforma optimizează modul de lucru și ne oferă timp pentru alte activități.
Ce oferă aplicația părinților:
- Urmăresc în timp real sarcinile și activitățile, evoluția copilului.
- Citesc notițele făcute de profesor.
ASQ este platforma cu cel mai mult conținut educațional interactiv din România, cu un total de
peste 100.000 de itemi și 300.000 de utilizatori. Administratorii sunt receptivi la sugestiile ca-drelor
didactice. Comparativ cu perioada martie-mai, au apărut noi funcționlități pe platformă. Platforma este în
dezvoltare.
Webografie:
1. https://app.asq.ro/
2. https://www.youtube.com/watch?v=LBy9EHZlRKI
3. https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-cuplu-de-ieseni-inoveaza-in-educatie-printr-o-aplicatie-digitala-
interactiva--233488.html
RELAȚIA GRĂDINIȚĂ-ȘCOALĂ-FAMILIE-SOCIETATE
Erika FERENCZI, Prof.înv.primar
Şcoala Gimnazială Nr.1 Viişoara,Bihor
Sistemul de învățământ ca produs al dezvoltării sociale, a reflectat întotdeauna cerințele și posibilitățile
oferite de societate, afirmându-se, la rândul său, ca factor al dezvoltării sociale. Sub impulsul cerințelor
dezvoltării sociale, sistemele de învățământ se modifică, ținzându-se spre modernizarea metodelor de predare,
a conținutului, a formelor de organizare, precum și a formelor de colaborare, de cooperare dintre diferitele
instituții educative. Învățământul preșcolar trebuie să realizeze educația preșcolară având ca funcție majoră
formarea și dezvoltarea personalității copilului în raport cu nevoile specifice vârstei, cu posibilitățile și dotările
sale, în interesul său și al comunității sociale.
128
Relaţia pedagogică este o variabilă de relaţie umană cu înţelesul de interacţiune pentru atingerea
scopurilor educaţiei, ca interacţiune ea funcţionează într-o situaţie pedagogică, aceasta fiindu-i suport, în care
se întâlnesc şi se confruntă mai multe „forţe” rezultate din comportamentul profesorilor şi al elevilor, precum
şi din condiţiile generale şi specifice ale acţiunii educative.
Necesitatea abordării parteneriatului dintre cele trei mari „instituţii”: şcoală, familie şi societate atrage
după sine o mare colaborare şi responsabilitate din partea fiecăreia dar ceea ce e important e că toate sunt
direcţionate şi canalizate asupra COPILULUI.
Faptul că micul preşcolar intră în contact cu mediul în care trăieşte este ceva normal, însă faptul că în
dezvoltarea lui sunt antrenaţi alţi factori care au rolul de a-l stimula este un lucru deosebit.
Cei trei termeni:grădinița, familie, societate defalcaţi ar arăta aşa:
Grădiniţa
Grădiniţa este spaţiul modern pentru satisfacerea nevoilor de comunitate ale copilului orăşean. Aici fiind
foarte importantă funcţia de socializare, de ieşire în lume de stabilire a apartenenţei la un grup de congeneri.
Pentru mediul sătesc, grădiniţa nu îndeplineşte aceeaşi funcţie, deoarece aici copilul dispune de o comunitate
închegată, dar ea are un important rol de asigurare a unui start şcolar bun.Totuşi şi la sat, acolo unde copilul
petrece foarte mult timp în grădiniţă, funcţia de socializare este foarte importantă.
Grădiniţa răspunde deci unor funcţii educative foarte diferite în funcţie de mediul în care ea se află, de
aceea poate că şi curriculum educativ ar trebui să poată ţine seama de aceasta. “Acasă” la grădiniţă!
Şcoala
Este o instituţie care oferă servicii educaţionale, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, formează
competenţe, norme, valori recunoscute şi acceptate social. Ea funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai
mulţi factori de educaţie, care au la rândul lor o ofertă educaţională: familia, autorităţile, organizaţiile
guvernamentale şi neguvernamentale, poliţie, biserică etc.
Familia
În familie, fiecare membru este special, are rolul său şi în raport cu ceilalţi îşi constituie o identitate
specifică. Aici sunt valorizate diferenţele pentru că fiecare este important şi indispensabil. Familia însăşi există
şi se structurează prin caracteristicile membrilor ei, ea evoluează împreună cu aceştia, integrează schimbările
din viaţa lor şi se lasă modificată de fiecare membru al ei. Familia, pentru copil, este reprezentată de acei
oameni cu care locuieşte în acelaşi spaţiu şi care participă la satisfacerea nevoilor lui, dar şi de oamenii
importanţi pentru părinţi în al căror spaţiu copilul merge des şi unde are tabieturile sale.
Casa copilului este mediul în care copilul creşte şi se dezvoltă în siguranţă, este locul de odihnă şi
retragere, locul explorării şi al construcţiei de sine. Casa este un „corp matern”, un spaţiuintim pe care copilul
nu-l împarte decât cu oameni foarte apropiaţi afectiv, care îşi lasă amprenta asupra devenirii lui: părinţii, fraţii
şi bunicii. Toţi ceilalţi vin şi pleacă străduindu-se să deranjeze cât mai puţin. Copilul însă nu ezită să-şi aproprie
spaţii şi să-şi creeze obiceiuri în casele oamenilor apropiaţi cu care el stabileşte legături afective: aşa se
întâmplă cu casa bunicilor,mătuşilor şi a altor rude.
Societatea
129
Prin participarea în societate copilul reuşeşte să păşească dincolo de „pragul casei” în condiţii de
siguranţă. El se află printre semeni, dar care nu sunt şi intimi. Aici relaţiile sunt mai puţin afectivizate şi au
detaşarea unei comunicări sociale. Este un spaţiu unde copilul poate experimenta o imagine de sine mai realistă
(care nu este prea încărcată de afectiv) şi poate stabili relaţii pe care el însuşi să le gestioneze. Tot prin societate,
copilul poate adera la un model de grup, poate obţine opusul individualităţii: starea de apartenenţă.
Comuniunea cu ceilalţi asemenea, colectivitatea îi oferă omului forţă, stabilitate, siguranţă.
Parteneriatul grădiniţă – familie - societate se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie,
grădiniţă şi comunitate, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor
atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii şi membrii comunităţii. Activitatea cu părinţii ca
parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copiilor în programul educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun
pentru a crea părinţilor respectul de sine, încredere în competenţele lor, făcându-i mai buni. Copiii caută
modele în părinţii lor şi în membrii societăţii (actori, sportivi, etc), iar aceştia, la rândul lor vor să crească mici
genii.
O bună colaborare şi comunicare între familie şi grădiniţă este necesară, dar nu este suficientă pentru
buna dezvoltare a copilului în acest mediu. Este nevoie ca această colaborare să se poarte în jurul nevoii pe
care o are copilul de a fi în societate.
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Erika FERENCZI, Prof.înv.primar
Şcoala Gimnazială Nr.1 Viişoara,Bihor
Evaluarea nu este un scop în sine, ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfăşurat în
şcoală. Ea trebuie să fie formativă, situativă şi să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea presupune
mişcare şi de aceea evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere la o serie de
tehnici cât mai diverse.
Cunoaşterea rezultatelor, a criteriilor de evaluare, îi face pe indivizi mai conştienţi şi îi motivează să se
implice în sarcină.Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficienţa evaluărilor
şcolare este de a muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor acţiunilor valorizatoare şi
pe stimularea capacităţii de autoevaluare.
Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru autonomie, pentru
autoeducaţie şi autoevaluare.În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se impune o altă manieră de
abordare a evaluării rezultatelor şcolare, un model de proiectare / realizare a procesului integrat de predare –
învăţare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev. Activităţile de evaluare trebuie proiectate din
perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei
formative, astfel încât să cultive şi să susţină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de
învăţare.Scopul comun, de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a capacităţii de autoevaluare la
elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare mai mult decât
de sancţionare.
130
Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare şi să le aplice în funcţie

de particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor şi instrumentelor de evaluare va
pune în valoare aspectul creativităţii, al gândirii critice, al manifestării individuale, proprii fiecărui elev,
rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale, formarea de abilităţi, atitudini,
competenţe, priceperi şi deprinderi necesare integrării sociale a acestuia.
Opţiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute (metodele tradiţionale şi metodele
complementare) constituie rezultanta mai multor factori: scopul şi obiectivele evaluării, tipul acesteia,
specificul conţinuturilor supuse aprecierii, particularităţile populaţiei şcolare vizate, achiziţiile cadrelor
didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi de procedare.Se pune aşadar
problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre metodele/tehnicile de evaluare.
Evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe
şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;“este
indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise favorabile unei
noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002),se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ,
an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii),este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi
care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise
“cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare Evaluarea
iniţială poate fi realizată prin mai multe modalităţi:harta conceptuală; investigaţia;chestionarul;testele Are
avantaje şi dezavantaje:oferă atât profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai
exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi
a formula cerinţele următoare;pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat
următor şi eventual a unor programe de recuperare, dar nu permite o apreciere globală a performanţelor
elevului şi nici realizarea une ierarhii.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în acel moment.
Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii noi în direcția realizării
planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul
schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se
vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin
formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea
inițială,ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte
cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Evaluarea în general,deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor decizii
realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate
Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de
următoarele:tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățarii; utilizarea a acelor metode
și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și
formativă;îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe
grupe).Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât și
131
școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și
comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
Bibliografie:
1. Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994.
2. Radu, Ion .Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P., 1981
3. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti,
2003
DINAMIZAREA CREATIVA A COLECTIVULUI DE ELEVI IN MEDIUL ONLINE

(CICLUL PRIMAR)
Lucia FLOREA
Profesor învățământ primar
Liceul Teoretic Grigore Moisil, Timisoara
Paradigma predarii s-a schimbat complet odata cu aparitia noii pandemii in lumea intreaga. Tot ceea ce
stiam ca dascali la nivel de predare a luat o alta intorsatura si a trebuit sa reinventam actul de predare, asa cum
a stiut fiecare dintre noi.
Ca și dascali, am incercat sa urmarim fiecare diverse platforme, sa cautam cursuri de formare care sa ne
vina in sprijin pentru a putea face fata noilor cerinte aparute. Orice schimbare presupune o munca si o
schimbare de atitudine ata la nivel mental cat si prcatic. Astefl, ne-am trezit in fata clasei pe ecran, in prima
faza fara sa stim cum sa reactionam. Usor-usor, am facut demersuri admirabile, care ne-au crescut atat pe noi
cat si pe copii.
Sa tii o clasa intreaga in fata unui ecran cateva ore este o munca titanica, presupune creativitate din
partea dascalului dar si competente digitale avansate. Scoala nu mai este asa cum am invatat-o noi , nu mai
putem preda doar intr-un sens. ”In fata clasei” inseamna acum in fata ecranului, inseamna sa vedem copiii
oriunde, indiferent ca suntem fizic la scoala sau in mediul online.
In online demersul didactic are doua componente:
Cum reusim sa dinamizam clasa astfel incat sa nu se plictiseasca si sa le mentinem atentia treaza?
Ce instrumente digitale folosim pentru a dinamiza procesul instructiv educativ in mod constructiv
pentru copii?
Dinamizarea clasei pentru a mentine atentia treaza
Ora online este in dinamica mereu iar pentru asta profesorul trebuie sa gaseasca instrumente creative la
indemana. In functie de specificul fiecarei materii, putem gasi jocuri si activitati creative chiar daca nu suntem
fizic impreuna:
- La ora limba romana, le putem cere elevilor sa scrie propozitii cu diferite cuvinte care sa reprezinte
obiecte pe care le gasesc in casa, sa desparta in silabe cuvantul care reprezinta obiectul pe care sunt asezati,
sa faca o compunere despre camera in care isi desfasoara activitatea online etc
- La matematica, ii putem pune sa masoare biroul, calculatorul, sa spuna ce forme au fereastra, masa,
ecranul calculatorului, sa numere pe lung si pe lat cate ”patratele” cu colegi vad si sa le inmulteasca etc
- La muzica putem folosi ”mima”, cu microfonul inchis, fiecare sa cante un cantec invatat
132
- La Arte vizuale, le putem cere sa schiteze in 5 minute portretul colegului de banca

- La sport, le putem cere sa se ridice de pe scaune si sa sara ca minge ade 3 ori, sa mimeze saritul corzii
etc
Instrumente digitale folosite in cadrul procesului de predare online
- Folosirea platformei G SUITE cu toate beneficiile pe care le aduce
- Adfaber, curs online pentru siguranta online a elevilor
- Cantus Mundi, materiale de folosit in orele de muzica
- Foi de lucru interactive wizer.me
- Folosirea diferitelor aplicatii online care au succes la copii si transforma invatarea in joaca:
- Kahoot
- storyJumper
- fise Quizlet
- Canva
- Padlet
- Quick Go Pro
- Flipgrid
- Animaker
- Kizoa
- CrosswordLabs
- Book Creator
- Benzi desenate cu Make Beliefs Comics
- Renderforest
- Wordwall
- Bookemon
- Edpuzzle
- Google Classroom
- WhiteJamboard
- Asq.ro
- Liveworksheets
Pe lângă aceste aplicații frumoase pentru copii, cadrul didactic are trebui să se preocupe în permanență
de propria creștere, să participe la conferințe online locale, naționale și internaționale, să înscrie elevii la
competiții artistice chiar dacă sunt online, să desfășoare proiecte interactive.
Reinventarea proprie a dascălilor este cheia pentru a salva aceste generații de elevi!ÎImpreună putem și
reușim să dăm o nouă dimensiune educației!
Bibliografie Web:
1. www.jaromania.org
2. http://alem.aice.md/resources
3. www.adfaber.ro
4. www.edupedu.ro
133
5. www.cantusmundi.ro
6. www.stepbystep.ro
PROFILUL PSIHOSOCIAL AL COPILULUI CU AFECŢIUNI NEUROMOTORII

Lucia GAVRILIŢĂ,
Director Centrul Speranţa,
Doctorand IŞE, 511.03 – PSIHOLOGIE SOCIALĂ
Rezumat. În acest articol elucidăm specificul afecțiunilor neuromotorii, ce determină reducerea
mobilităţii, lipseşte copilul de autonomie, acesta dobândind o încredere redusă în propriile forţe, însoţită de
teama de a acţiona în mediu şi în grupul de copii. Copilul, pe măsură ce se dezvoltă din punct de vedere motor,
îşi însuşeşte primele elemente privind autonomia. Afecțiunile neuromotorii prezintă implicaţii la fiecare etapă
de dezvoltare a copilului, crescând, de multe ori, dificultăţile de progres optim în sfera cognitivă și psiho-socială.
Efectele nocive pot fi diminuate prin intermediul suportului psihologic pe care îl oferă familia, intervenţiei
medicale, psihosociale. Prezența afecţiunilor respective la copil nu-l plasează în mod inexorabil în categoria
celor cu risc crescut pentru diverse probleme psihosociale. Mulți dintre aceștia reușesc să se adapteze,
înregistrând un parcurs social adecvat.
Cuvinte-cheie: copil, afecţiuni neuromotorii, copil cu afecţiuni neuromotorii, dizabilitate.
PSYCHOSOCIAL PROFILE OF CHILDREN WITH NEUROMOTOR DISEASES
Summary. In this article we elucidate the specifics of neuromotor disorders, which determine the
reduction of mobility, the child lacks autonomy, he acquires a low confidence in his own strength, accompanied
by the fear of acting in the environment and in the group of children. The child, as he develops from a motor
point of view, acquires the first elements of autonomy. Neuromotor disorders have implications at each stage
of the child's development, often increasing the difficulties of optimal progress in the cognitive, psycho-social
sphere. The harmful effects can be diminished through the psychological support provided by the family,
medical intervention, psychosocial. The presence of these diseases in the child does not inexorably place him
in the category of those at high risk for various psychosocial problems. Many of them manage to adapt,
registering an adequate social path.
Keywords: child, neuromotor disorders, child with neuromotor disorders, disability.
Actualitatea temei. Dat fiind faptul că obiectul cercetării noastre îl constituie manifestarea stresului
mamelor copiilor cu afecţiunilor neuromotorii (AN), ne propunem elucidarea aspectelor de definire a AN, care
fac parte din domeniul vast al dizabilității. Înţelegerea acestora se centrează pe o viziune mai extinsă a
dizabilității.
Modelul tradiţional al dizabilităţii, cel medical, se axează pe deficienţele persoanelor cu dizabilităţi şi
explică dificultăţile cu care se confruntă în viaţă prin prisma acestor deficienţe. Respectivul model consideră
dizabilitatea ca ceva negativ, ce vizează persoana în sine, limitându-i capacitatea de a participa la viaţa socială,
iar responsabilitatea de a încerca să se adapteze acestei lumi îi aparţine în mod exclusiv persoanei cu
dizabilităţi.
Modelul actual, cel social, pune accentul pe mediul social şi modul în care acesta poate asigura
participarea şi implicarea deplină a persoanei cu dizabilităţi. Copiii cu dizabilități, inclusiv generate de AN,
134
pot întâmpina dificultăţi în diverse sisteme: medical, educaţional, social etc. Aceste bariere, însă, nu se explică
prin prezența afecțiunilor în dezvoltare, ci prin sistemele care le îngrădesc accesul și participarea. În acest sens
problematica dizabilității trebuie privită în mod complex - medical, educaţional, psihologic, profesional,
social etc. [1, p.9].
Toate acestea pot fi atinse doar dacă se pune problema identificării și eliminării barierelor de învățare și
participare în viața copilului. Tocmai pentru a oferi un termen general pentru diversitatea de afectări, boli,
limitări de activitate și restricții de participare, dar și pentru a scoate în evidență factorii de mediu cu care
interacționează persoanele și care descriu contextul în care trăiesc, OMS propune în 2001 Clasificarea
Internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii (CIF, 2001 şi CIF-CA, 2007) [4]. Aceasta vine să
înlocuiască abordarea și termenii de până atunci, în care handicapul era definit ca o consecinţă a maladiilor asupra
persoanei şi era analizat în trei planuri:
a) deficienţă (infirmitate) – alterarea unei structuri sau a unei funcţii psihologice, fiziologice sau anatomice;
b) incapacitate – reducerea parţială sau totală de îndeplinire într-un mod normal a unei activităţi;
c) dezavantaj – consecinţa deficienţei sau incapacităţii asupra posibilităţilor de incluziune socială, şcolară
sau profesională [5].
Scopul cercetării: fundamentarea teoretică a profilului psihosocial al copilului cu afecţiuni
neuromotorii.
Rezultate şi discuţii. În CIF abordarea tradiţională a handicapului ca o caracteristică individuală a
persoanei, a fost înlocuită cu abordarea socială a handicapului, cu accentul pe condiţiile defavorizante, neadaptate
ale mediului şi societăţii, care stau la baza discriminării şi accesibilităţii reduse la drepturile generale ale persoanei
şi care condiţionează dezavantajul social. Aici s-a propus abordarea dizabilității prin prisma unui model holistic,
bio-psiho-social, care îmbină modelul medical cu cel social al dizabilităţii. CIF-ul clasifică factorii de mediu în
individuali – din imediata apropiere (locuinţa, locul de muncă etc.) şi sociali – structuri sociale, servicii, abordări
din societate etc. Factorii de mediu interacţionează cu componenta funcţii şi structuri ale organismului.
Dizabilitatea este caracterizată ca fiind un rezultat sau un efect al unor relaţii complexe dintre starea de sănătate,
factorii personali şi factorii externi [4].
Dizabilitatea poate fi rezultatul diverselor afecțiuni, inclusiv, a celor neuromotorii. DSM-5 definește
afecțiunile neuromotorii ca fiind tulburări de coordonare a aparatului locomotor, mișcări stereotipe și
necontrolate, care se manifestă prin oboseală și încetinire sau inexactitatea performanței deprinderilor motrice
care provoacă interferențe cu activitățile din viața de zi cu zi. Vedem că și această definiție prezintă o abordare
prin prisma interacțiunii cu mediul înconjurător [10, p.31].
Dizabilitatea cauzată de afecțiunile neuromotorii se înscrie în categoria dizabilităților fizice. De rând cu
acești termeni, sunt folosiți și alții, precum dizabilități și afecțiuni locomotorii, neuromotorii. Considerăm că
termenul de afecțiune neuromotorie este mai puţin peiorativ și nu lezează demnitatea individuală sau de grup.
Subliniem ideea că un copil ce prezintă astfel de afecțiuni, poate avea nevoie de o atenţie specială, de un
parcurs educaţional adaptat, individualizat, de un program de stimulare şi dezvoltare pe termen lung.
AN sunt determinate, în principal, de afectarea structurilor şi funcţiilor neuronale, de la nivel central sau
periferic, răspunzătoare de funcţionarea mecanismului neuromuscular (reprezentat în cele mai multe situaţii
135
de placa motorie şi vizibilă prin calitatea şi modul de producere a reflexelor neuromusculare primare sau
complexe) [6, p.24]. Acestea se referă la deficitul neuromuscular, cauzat de un defect sau o leziune non-
progresivă, cu locaţie singulară sau multiplă în creierul imatur, având ca rezultat un deficit în funcţionarea
motorie şi în integritatea senzorială, proprioceptivă, tactilă şi kinestezică.
Afecțiunile neuromotorii sunt determinate de tulburări morfologice şi de disfuncţii la nivel cerebral, ce
afectează cu predilecţie funcţia motorie: motricitatea voluntară, reflexele posturale, incoordonare. Astfel,
achiziţiile motrice de bază pot fi mult întârziate sau nu se fac deloc, copilul rămânând într-un stadiu de
dezvoltare motorie primar, cu repercusiuni grave asupra domeniilor de dezvoltare psihomotor, cognitiv şi
comportamental-afectiv [7, p.182].
Cu toate că acest gen de afecţiuni prezintă o mare diversitate, alimentată de criterii precum cele de
etiologie, momentul apariţiei, nivelul de afecţiune etc., totuşi, conform statisticilor, cele mai frecvente (89%)
sunt paraliziile cerebrale infantile (PCI). Situaţia persoanelor diagnosticate cu PCI se complică din cauza
afecţiunilor de alt ordin decât cel locomotor, pe care le atestă - intelectuale, de vorbire etc. Acestea se manifestă
în diverse particularități specifice: mișcări dificile, îngreuiate; abilități motorii achiziționate foarte greu;
abilități de autonomie personală reduse; dificultăți de limbaj, comunicare; învățare dificilă, cu dezvoltarea
problematică a abilităților școlare etc.[2, p.33].
Vârsta de debut a afecţiunii schimbă implicaţiile emoţionale, cognitive şi sociale. Afecţiunile
neuromotorii au efect asupra creşterii şi dezvoltării, limitează capacitatea de mişcare, lipsind copilul de
procesul firesc de cunoaştere prin explorarea mediului fizic. În astfel de condiții, funcţia cognitivă este afectată.
Orice limitare a mişcărilor de cauză neuromusculară sau articulară apărută precoce se soldează cu afectarea
dezvoltării intelectuale [3, p.118].
Deoarece tulburările respective vizează, practic, cele mai importante domenii ale existenței -
motricitatea, psihicul, vorbirea - această caracteristică de esenţă îi justifică pe mulţi cercetători să raporteze
PCI la categoria dizabilităţilor asociate [8, p.103].
Afecțiunea neuromotorie, ce determină reducerea mobilităţii, lipseşte copilul de autonomie, acesta
dobândind o încredere redusă în propriile forţe, însoţită de teama de a acţiona în mediu şi în grupul de copii.
Copilul, pe măsură ce se dezvoltă din punct de vedere motor, îşi însuşeşte primele elemente privind autonomia.
Pentru elucidarea profilului psihosocial al copilului cu AN, vom prezenta particularitățile individuale de
dezvoltare ale acestuia la diferite vârste.
Este cunoscut faptul că perioada preşcolarității reprezintă stadiul de dezvoltare a iniţiativei. În cazul
copiilor cu AN dezvoltarea competențelor academice este influențată considerabil de situaţia specifică de
dezvoltare ce se datorează prezenței deficienţei. Afecţiunea limitează capacitatea copilului de a dobândi
competenţe de orice gen: motor, cognitiv, social etc. La șirul factorilor cu influenţă negativă asupra dezvoltării
copilului concurează și multiplele internări, administrarea de lungă durată a medicamentelor, imobilizarea la
pat și imposibilitatea de a participa din această cauză, la activitățile specifice vârstei, în special, jocul alături de
alți copii.
În perioada şcolară, copilul cu AN începe să întâmpine dificultăţi datorate diferenţei dintre imaginea
corporală şi funcţionalitatea corporală. El disociază părţile funcţionale de cele nefuncţionale ale propriului
136
corp, conştientizând capacităţile reduse în realizarea sarcinilor şcolare, în comunicarea stărilor, atât prin
intermediul limbajului verbal, cât şi prin cel expresiv, gestual şi acţionai. Comportamentul expresiv,
reprezentat prin deprinderi şi obişnuinţe de mişcare (vocea, expresia feţei, postura, atitudinile, conduitele
motorii) este adesea afectat şi perceput inadecvat de anturaj. [1, p.110]. Aceste manifestări dau naștere unor
puternice complexe de inferioritate, atât copilul, cât şi colegii sesizând că este altfel. Unii dintre copii devin
izolaţi social în societatea colegilor de şcoală. Cum şcoala reprezintă terenul de confruntare între copii şi locul
în care apare pentru prima oară experienţa succesului şi sensul competiţiei profesionale, absenteismul cronic
generat de afecţiune scade posibilitatea rezultatelor bune la învăţătură, de multe ori, reprezentând singurul
domeniu în care copilul poate fi competitiv [ibidem 3, p.118].
Pe măsură ce se dezvoltă, copilul cu AN devine tot mai conştient de propriile caracteristici fizice şi de
personalitate. Prin autoevaluare, prin monitorizarea activităţilor desfăşurate, dar şi prin compararea cu alţi co-
pii, el devine conştient de deficienţa sa. Acum copilul este capabil să înţeleagă situaţia în care se află, să-şi
construiască „un sine” în care percepţiile şi răspunsurile celorlalţi oameni joacă un rol important în modelarea
conştiinţei de sine [9, p.110].
Vârsta pubertăţii poate aduce mari nelinişti copilului cu AN. Unii constată că nu pot fi fizic la fel de
atractivi ca ceilalţi colegi, că au creştere întârziată şi semnele secundare de pubertate nu au apărut, similar colegilor
lor. Această constatare le creează o senzaţie de nelinişte şi anxietate, favorizând apariția complexelor de
inferioritate, observate, mai ales, în relaţiile cu tinerii de sex opus. Unii copii sunt decepţionaţi de ceea ce li se
întâmplă, devin rebeli, sabotează tratamentul. În astfel de situații rolul îndrumător al părinților este decisiv.
În adolescenţă, după cum este bine știut, este omniprezentă dorinţa de apartenenţă la un grup social. În
cazul adolescentului cu AN, modificările şi tulburările existente trebuie integrate în propria imagine de sine
prin cunoaşterea propriilor capacităţi fizice şi psihice. Acest fapt influenţează, în mod direct sau indirect,
stabilirea unor relaţii cu semenii, iar în viitor, a unor relaţii de cuplu. Tot în această perioadă, ei devin tot mai
expuşi stresului emoţional cauzat de existența prejudecăţilor societăţii (inclusiv ale familiei). [ibidem 7, p.201].
Concluzii:
1. AN care condiţionează deficienţe de adaptare, are și unele arii psihosociale mai vulnerabile. Acestea
includ planificarea viitorului, proiectarea anumitor meserii, formarea unei familii.
2. AN interferează sau întrerup chiar legătura copilului cu mediul, având efecte nefaste asupra relației
părinţi-copii.
3. Hiperprotecţia mamelor în raport cu copiii conduce la limitarea iniţiativei şi la manifestarea neîncrederii
în raport cu posibilităţile lor. Ei devin extrem de dependenți, în special, de mamă, nu pot fi despărţiți de familie
nici pentru perioade scurte de timp, prezentând o puternică anxietate de separare. Atitudinea supra-protectivă
a mamei generează comportamente lipsite de inițiativă la copii, având și repercusiuni negative sesizabile asupra
dezvoltării lor cognitive.
Bibliografie
1. Albu A., Albu C. Asistenţa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic, Iaşi: Editura Polirom,
2000, 221 p.
2. Bodorin Cornelia, Botnaru Valentina, Bulat Galina, Chicu Vlentina, Eftodi Agnesa Gînu Domnica,
Prițcan Valentina, Racu Aurelia, Pereteatcu Maria Educație Incluzivă (unitate de curs), Chişinău, 2012,
33 p.
3. Ciofu C. Interacţiunea părinţi-copii, Bucureşti: Editura medicală AMALTEA, 1998, 218 p.
137
4. Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii (CIF)/OMS Geneva – Organizaţia

Mondială a Sănătăţii. Bucureşti: MarLink, 2004
5. Eţco C., Puiu I., Bivol Gr., Ciocan L. Noi abordări în determinarea dizabilității. În revista Curierul Medical
nr. 3 (327), 2012, p. 147-150; ISSN 1875-0666
6. Gavriliţă L. Abordarea tabloului clinic al formelor de afecţiuni neuromotorii. În: Revista de Psihologie
şi Asistenţă socială, nr. 1, (50), 2018, p.20-36;
7. Petruț-Barbu G. Copilul și motricitatea. Pitești: Nomina, 2012, 224 p.
8. Racu A., Verza E., Danii A. Psihopedagogia corecţională, Chişinău: IFC, 2011, 254 p.
9. Schaffer R. Introducere în psihologia copilului. Cluj-Napoca: ASCR, 2005, 75 p.
10. Diagnostic and statistical manual of mental disorders DSM-5TM (ediția 5), 2019, p.31
ȘCOALA AZI
Maria GRAD, Prof. înv. Primar
Școala gimnazială ,,Dragoș Vodă” - Moisei
Societatea românească a avut propriul specific şi structură de-a lungul timpului şi în special după
realizarea României Mari din 1918 până în zilele noastre când putem să discutăm de o formă organizatorică
naţională cu obiective şi aspiraţii suficient de bine stabilite. Afectată de schimbările economice, politice,
militare etc. ale epocii, societatea românească a căutat să-şi identifice propriile modele şi idealuri, să se sprijine
şi să susţină instituţiile româneşti create cu atâta jertfă. Este bine cunoscut respectul şi creditul oferit de români
armatei şi învăţământului românesc în special.
Chiar dacă politicul a reuşit până în zilele noastre să dicteze sau să monopolizeze în privinţa devenirii
şi intereselor naţionale după caz, impunând uneori într-un mod imperativ sistemului de învăţământ direcţiile
principale în privinţa educaţiei naţionale, cadrele didactice indiferent de pregătirea lor au încercat de fiecare
dată să-şi prezinte propria viziune şi să ţină la distanţă, atât cât se putea, totala implicare sau direcţiune a
factorilor politici în cadrul complexului proces de învăţământ. În perioada interbelică învăţământului românesc
i s-a reproşat un evident imobilism, tradiţionalism care aveau la bază învăţământul centrat pe propria
personalitate şi pregătire a cadrului didactic. Rigurozitatea acestuia şi seriozitatea elevilor, viitori reprezentanţi
şi personalităţi ai acestuia a oferit un succes deosebit acestui tip de învăţământ , dar cu toţii fie şi numai în
parte nu susţinem total şi nici nu indicăm într-un mod deosebit acest tip de învăţământ.
Perioada comunistă cu toate neajunsurile morale şi îngrădirile personale şi de grup impuse, a realizat
sub aspect material, tehnologic sau profesional un important progres în privinţa învăţământului românesc.
Noua realitate postdecembristă, incomplet analizată sau descifrată, coroborată cu evoluţia tehnologică şi un
flux de informaţii fără precedent, dublat de o ofertă de neimaginat până atunci în planul mass-media, a prins
învăţământul românesc într-un moment de schimbare şi în mare măsură pe nepregătite. Într-o perioadă scurtă
de timp întregul sistem de învăţământ trebuia pliat noilor cerinţe şi eficientizat pentru realizarea unei bune
pregătiri a elevilor şi studenţilor. Acest fapt a condus într-un mod regretabil la imposibilitatea adaptării la noile
cerinţe a unui segment sau procent a cadrelor didactice lucru care ar fi produs o importantă schimbare
comportanmentală şi de personalitate din partea acestora având la bază noile tipuri de profit şi productivitate
economică.
138
Dincolo de gravele probleme ale societăţii româneşti, învăţământul a rămas constant în aprecierile
pozitive ale populaţiei şi beneficiarilor şi un reper deosebit în cadrul valorilor perene naţionale. În acelaşi timp,
indiferent de guvernare cu toţii şi-au exprimat dorinţa reformării şi eficientizării acestuia, a îmbunătăţirii
metodelor şi miloacelor didactice.
Din păcate toate aceste lucruri au avut loc la nivel declarativ, în plan financiar învăţământul românesc
nu a constituit în această perioadă o prioritate, retribuirea cadrului didactic deficitară, dezastruoasă chiar, iar
faţă de perioada anterioară când Şcoala Românească rivaliza cu marile şcoli de vârf europene ( Cehia, Franţa
etc.) sau mondiale (SUA, India, China), în zilele noastre cu tot suportul tehnologic, metodologic, logistic, etc.
şcoala românească este apreciată ca făcând parte din a doua jumătate a clasamentului european. Pregătirea
elevilor şi profesioniştilor români a fost apreciată şi cel puţin în parte mai este la nivel mondial la superlativ.
Această situaţie a trezit din interior şi unele suspiciuni întemeiate şi o autoevaluare din mers realizată din păcate
de fiecare dată destul de superficial. Semnalele de alarmă şi criticile au venit din toate domeniile , alături de
propria autoanaliză a înalţilor reprezentanţi ai învăţământului românesc , consolidând grijile şi incertitudinile
în privinţa dezvoltării tineretului românesc şi a consecinţelor pe care o poate avea aceasta. S-a scris foarte mult
în această privinţă fiecare propunând, avansând propriile opinii şi viziune în ceea ce ar trebui să se realizeze
sau să devină societatea românească.
„Sistemul românesc de învățământ este în perpetuă “reformă” de 18 ani de zile. Pe de altă parte, școala
postdecembristă a coborât pe ultimele locuri între sistemele europene de educație. Această realitate se
datorează în primul rând faptului că școala continuă să nu fie centrată pe interesul elevului. Cei care dețin
decizia par să trăiască într-o realitate proprie, diferită de cea în care există copiii, părinții, profesorii. Sunt
elaborate programe, manuale, reglementări pentru oricine altcineva decât pentru elevii care ar trebui să
beneficieze de ele.
Modele de urmat există în țările Europei din care oficial facem parte – ceea ce lipsește este voința de a
le urma! Nimeni nu a dovedit, încă, voința reală de a reforma, astfel încât “reforma” a devenit, în timp, un
cuvânt lipsit de conținut. Semnalele (unele disperate) dinspre copii, pãrinti, profesori, rãmân fãrã ecou acolo
sus, în turnul de fildeș în care s-au izolat, comod, diriguitorii învãțământului românesc.
Școala trebuie să se întoarcă spre elev. Este rațiunea ei de a fi! Această Școală este finanțată de
contribuabilul român și are ca scop declarat educarea copiilor României. Cu toate acestea, copiii României nu
primesc educația egală la care au dreptul prin Constituție, fiind supuși unui mecanism care le afectează
sănătatea, echilibrul afectiv, chiar viitorul. Copiii și părinții, dar și profesorii care au rămas fideli misiunii
nobile de a fi dascăli, își doresc ca școala să fie locul în care elevii devin mai buni, mai drepți, mai pregătiți
pentru viață.
Îmbunătăţirea permanentă a materialului didactic, a evoluţiei tehnologice, a dezvoltării metodelor şi
mijloacelor didactice având ca scop final calitatea şi progresul procesului instructiv-educativ, informativ-
formativ îndreptat către pregătirea elevilor nu a coincis întotdeauna cu interesul deosebit al educabililor din
cauza mai multor factori pertubatori, nu neaparat malefici ale epocii contemporane traduşi într-o ofertă frapantă
în toate domeniile care fascinează şi răpeşte din timpul tinerilor provocând de cele mai multe ori cheltuieli şi
prea puţine efecte aducătoare de profit.
139
În acest moment, gradul de dificultate a programei şcolare nu este adecvat vârstei copiilor şi
dezvoltării lor individuale. De asemenea, programa nu este diferenţiată în funcţie de abilităţile şi
interesele lor, ceea ce îi supraîncarcă inutil.
Manualele alternative au devenit o cauză de dezechilibru şi o sursă de stress pentru copii! Este
inadmisibil să se spună că “manualul nu este decât un auxiliar, de care profesorul poate nici să nu ţină seama
– importantă este programa”. Elevul nu învaţă după programă! Copiii nu pot învăţa singuri câtă vreme nu e o
legătură clară şi precisă între programă, manual, metode de predare şi capacitatea elevului de a se sprijini în
manual atunci când învaţă acasă. Manualele alternative nu sunt acordate cu programa, şi nici disciplinele nu
sunt acordate între ele!
Procesul de învăţământ se desfăşoară în sistemul: predat – tocit – ascultat – uitat. Atât programele
şcolare, cât şi conţinutul manualelor nu permit profesorului libertatea de a-şi construi orele aşa cum ar dori.
Sistemul românesc de învăţământ se bazează pe acumulare cantitativă, nu pe dezvoltarea de
competenţe, nu stimulează în nici un fel creativitatea, abilităţile şi curiozitatea copiilor. Astfel încât,
indiferent despre ce materie e vorba, elevul ştie că primeşte o cantitate uriaşă de informaţie, de multe ori
stufoasă, aridă, greoaie, şi se vede redus la un robot care trebuie să memoreze cât mai mult. Atât programa cât
şi metodele de predare nu permit şcolii să fie un loc în care copilul să vină cu bucurie, ci unul în care e supus
presiunii continue şi cerinţelor neadecvate, necorelate cu vârsta şi dezvoltarea individuală.
Este inversată, ordinea firească a procesului de învăţare: întâi trebuie însuşite şi consolidate
elementele de bază, abia apoi elevului i se poate solicita asimilarea de informaţie cu grad mai ridicat de
dificultate!
În sistemele europene de învăţământ copiii nu se simt constrânşi să vină la şcoală, au cu profesorii o
relaţie firească, liberă, există între ei şi profesori comunicare, elevii nu sunt stresaţi, nu merg la şcoală îngroziţi
de cantitatea de materie pe care o au de tocit ori de frica pe care le-o inspiră un profesor atunci când le dă note
sau calificative mici.
În multe ţări europene profesorii intră la ore fără catalog, procesul de învăţământ se desfăşoară sub forma
unor discuţii libere cu elevii, aceştia nu sunt examinaţi prin ‘scoatere la tablă şi notare’, ci printr-o evaluare
continuă a profesorului, cu metode propria.
Există şi în România profesori dedicaţi, care au redus mult distanţa dintre catedră şi banca elevului, dar
nu există o strategie generală clară pentru schimbare în această direcţie. Schimbarea trebuie să înceapă prin
regândirea radicală a felului în care este elaborată programa şcolară, a felului în care sunt concepute
manualele şi testele de evaluare, şi mai ales din corelarea gradului de dificultate a programei,
manualelor şi testelor cu nivelul real de dezvoltare a copilului pe fiecare treaptă şcolară.
Apoi, schimbarea ar trebui să continue cu o regândire a relaţiei profesor-elev, pe coordonatele
unui nou tip de relaţie, comunicare şi înţelegere, nu frică şi presiune emoţională (ajungând până la abuz
emoţional, psihologic şi chiar fizic).
Elevii trebuie încurajaţi să vorbească liber, să spună ce gândesc, să intre într-un dialog în care primesc
de la profesor cunoştinţe şi îşi mobilizează resursele intelectuale şi emoţionale pentru a-şi însuşi acele
140
cunoştinţe. Într-o astfel de relaţie profesor – elev va exista în mod fundamental respect şi afecţiune de ambele
părţi.
Bibliografie:
1. www.didactic.ro
METODELE DIDACTICE INTRE TRADITIONAL SI MODERN

Rodica HRITAC, prof. înv. primar
Şcoala Gimnaziala „Teofil Vâlcu” Hăneşti, judeţul Botoşani
În unele lucrări mai vechi, termenul de metodă de învăţământ (sau metodă didactică) era considerat
echivalent cu cel de formă de învăţământ Cu timpul s-a renunţat, însă, la această echivalenţă. Etimologic,
termenul metodă provine din grecescul „methodos”, care înseamnă „drum spre” . Metodele de învăţământ pot
fi definite ca „modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora, elevii, în mod independent sau sub îndrumarea
profesorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi şi deprinderi, aptitudini, atitudini, concepţia despre
lume şi viaţă”.( M.Ionescu, V.Chiş, p.126). Raportînd-o strict la procesul de predare-învatare din cadrul scolii,
noi am definit metoda ca: drum sau cale de urmat, în activitatea comună a educatorului şi educaţilor, pentru
îndeplinirea scopurilor învăţământului, adică pentru informarea si formarea educaţilor. Aceasta nu este singura
definiţie care s-ar putea propune, ci este una dintre ele, care îşi justifică valabilitatea prin aspectele esenţiale
pe care le precizează, adică: ce conţinut logic exprima (un mod de lucru sau o cale de urmat); cine o
utilizează(în cazul nostru, educatorul si educaţii); în ce activitate (în procesul de învăţământ); cu ce scop (cu
scopul informării si modelării sub aspect uman a educaţilor).
S-a convenit că metoda de învăţământ reprezintă o realitate mai cuprinzătoare, (acoperind înţelesul
definiţiei de mai sus) în timp ce procedeul este fie doar o parte alcătuitoare a metodei, fie un element de sprijin,
fie un mod concret de valorificare a metodei. Dacă, de pildă, ne referim la predarea unei lecţii prin metoda
expunerii, putem admite că în interiorul ei, al expunerii, se pot utiliza diverse procedee (de exemplu întocmirea,
în paralelă, a unei scheme pe tablă, folosirea în sprijin unele ilustraţii vizuale); dacă, în altă situaţie, predăm o
lectie folosind ca metodă conversaţia didactică, putem interpune, tot în calitate de procedee, anumite explicaţii
din partea celui care predă, fără ca metoda sau maniera dominantă să devină alta decât conversaţia. G. Vaideanu
este unul dintre autorii care încearcă o definire, prin detalierea riguroasă a notelor caracteristice metodei
didactice. Astfel, (cf. 1986, II), metoda didactică s-ar putea caracteriza complet prin: agenţii care o mânuiesc;
beneficiarii ei; variantele în care apare; competenţele şi posibilităţile pe care i le asigură celui care o pune în
valoare. Concret, în concepţia autorului, ea reprezintă "modalitatea de lucru", cu caracter polifuncţional, care:
- presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesori si elevi, în interesul identificării adevărului;
- se utilizează diferenţiat, în functie de interesele, trebuinţele, nivelul elevilor şi în scopul prioritar al
formării acestora din urmă;
- este selecţionată de profesor şi pusă în aplicare împreună cu elevii, în lecţii şi în activitatea
extradidactică, în beneficiul elevilor;
- îl atestă pe profesor ca purtător al conţinuturilor de învătamânt, ca animator si evaluator al procesului
respectiv, certificând totodată obligaţiile ce decurg pentru el din aceasta.
141
Pentru ca utilizarea unei metode să genereze efecte pozitive maxime asupra celor educaţi, pedagogii au
indicat unele dintre condiţiile favorabile atingerii acestui scop. Între acestea, ei au optat, adeseori, pentru
asocierea metodei didactice cu alte elemente sau componente ale acţiunii educative. Astfel, metoda didactică
poate fi însoţită de:
a) un suport material relevant , demonstrativ sau ilustrativ pentru intenţiile cadrului didactic; în acest
sens, în acţiunea educativă sunt incluse:obiecte naturalereale sau originale (plante, animale,
aparate,instrumente, maşini, icoane, înscrisuri, obiecte de cult, cărţi etc.); obiecte construitecu valoare de
substitute alerealităţii (machete, mulaje, globuri terestre, truse de piese demontabile etc.); reprezentări
figurative pentru anumite obiecte sau fenomene (desene, ilustraţii, fotografii, hărţi, atlase, tablouri, panouri,
reproduceri de artă etc.); reprezentări vizuale sau vizual – auditive (diapozitive, diafilme, emisiuni de
televiziune, imagini stereoscopice, discuri, video, benzi etc);(I. Cerghit, L. Vlăsceanu, 1988, pp. 204-205).
b) o formă determinată de grupare a elevilor ( grupuri mici: 3-6 persoane, grupuri mari: 12-15, clasa
întreagă: 30-35 elevi ) sau individualizarea activităţii pentru câte o persoană.
c) un simbol sau un ansamblu de simboluri (reprezentări grafice, scheme etc.).
Metoda didactică poate fi considerată un sistem omogen de procedee, acţiuni şi operaţii, selecţionate în
funcţie de caracteristicile situaţiei de învăţare, ordonate, ierarhizate şi integrate într-un mod unitar de
execuţie,subordonat metodei respective. Valoarea unei metode într-un context poate fi dată şi de calitatea,
adecvarea şi congruenţa procedeelor care o compun.
Ordonarea metodelor de învăţământ, în funcţie de un ansamblu de criterii, aduce un plus de claritate
într-un câmp problematic foarte bogat, nelipsit de controverse. Deşi contribuţiile semnificative în problemă,
atâtromâneşti cât şi străine, sunt numeroase ( I. Cerghit, 1980; G. Palmade, 1975; C. Moise, 1993; I. Cerghit,
L.Vlăsceanu, 1988; I. Nicola, 1994; E. Macavei, 1997; C. Cucoş, 1996, O. Oprea, 1979 ş.a.), prezentăm
sumativ (şi nu analitic, fapt pe care îl va realiza cursul de "Metodica specialităţii") tabloul sintetic elaborat de
pedagogulieşean C. Cucoş ( 1996, 85-86) şi clasificarea propusă de I. Cerghit ( 1980, p. 89):
a) Din punct de vedere istoric:
-metode tradiţionale, clasice: expunerea, conversaţia, exerciţiul etc ;
-metode moderne, de dată mai recentă: utilizarea calculatorului, algoritmizarea, problematizarea,
brainstormingul, instruirea programată etc. ;
b) În funcţie de extensiunea sferei de aplicabilitate:
-metode generale ( valabile tuturor disciplinelor de învăţământ): expunerea, prelegerea, cursul
magistraletc.
-metode particulare sau speciale ( valabile numai pentru unele discipline, trepte ale instrucţiei şi
educaţiei, laturi ale educaţiei sau situaţii formative ) ; spre exemplu, pentru educaţia morală esteaplicată metoda
exerciţiului moral.
c) Pornind de la modalitatea principală de prezentare a cunoştinţelor:
-metode verbale ( utilizează cuvântul scris sau rostit);
-metode intuitive ( bazate pe contactul concret-senzorial cu realitatea sau substitutele acesteia).
142
d) După gradul de angajare a elevilor din punctul de vedere al eforturilor de înţelegere, gândire,
memorare:
-metode expozitive sau pasive ( centrate pe memoria reproductivă şi pe ascultarea pasivă);
-metode active ( bazate pe activitatea de explorare personală a realităţii).
e) După funcţia didactică principală:
-metode de predare şi comunicare;
-metode de fixare şi consolidare;
-metode de verificare şi apreciere a rezultatelor activităţii.
f) După modul de administrare a experienţei ce urmează a fi însuşită :
-metode algoritmice ( bazate pe secvenţe operaţionale stabile, construite dinainte);
-metode euristice ( centrate pe descoperire proprie şi rezolvare de probleme).
g) După forma de organizare a muncii:
-metode individuale ( care mobilizează elevul în mod individual);
-metode de grup (omogen sau eterogen);
-metode frontale ( pentru întreaga clasă);
-metode combinate (prin alternări între variantele precedente în cadrul aceleiaşi lecţii).
h) În funcţie de axa de învăţare mecanică ( prin receptare) - învăţare conştientă ( prin descoperire):
-metode bazate pe învăţarea prin receptare (expunerea, demonstraţia cu caracter expozitiv);
-metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate (conversaţia euristică, observaţia
dirijată,instruirea programată, studiul de caz etc.);
-metode de descoperire propriu-zisă ( Moise, 1993) : observarea independentă, exerciţiul
euristic,rezolvarea de probleme, brainstorming-ul.
i) După sorgintea schimbării produse la elevi ( Landsheere, 1992):
-.metode heterostructurante (schimbarea se produce prin altul) : expunerea, conversaţia, studiul de caz ,
problematizarea etc.;2.metode autostructurante (individul se transformă prin sine) : descoperirea, observaţia,
exerciţiul etc.
Din punctul de vedere al lui Ioan Cerghit (1980, p. 89, I.Cerghit, L.Vlăsceanu, 1988), metodele didactice
se grupează în categoriile următoare:
1.Metode bazate pe:
-cuvânt
a) când suportul-cuvânt este rostit se constituie metodele de comunicareorală;
b) când comunicarea se bazează pe limbajul intern, se instituie reflecţia personală;
c) cândcuvântul este scris / tipărit, metodele sunt de tip livresc sau metode de comunicare scrisă.
2. Metode bazate pe observarea directă a realităţii sau a substitutelor obiectelor reale, respectivmetodele
intuitive (obiective sau demonstrative).
3. Metode bazate pe acţiune( metode practice operaţionale; I. Cerghit, L. Vlăsceanu, 1988).
Integrarea unei metode didactice în una sau alta dintre categoriile de mai sus nu exclude apartenenţa ei
simultană şi la alte grupuri de clasificare.
143
Evoluţia metodelor de învăţământ în teoria şi practica instruirii a reprezentat şi reprezintă un proces

extrem de dinamic, cu repercusiuni importante asupra creşterii eficienţei procesului instructiv-educativ.
Ȋn stilul tradiţional –clasic rolul elevului este următorul:
-urmăreşte prelegerea , expunerea, explicaţia profesorului;
-ȋncearcă să retină şi să reproducă ideile auzite ;
-acceptă în mod pasiv ideile transmise;
-lucrează izolat.
Avantajele acestui stil este ca în clasă este linişte ( elevii doar ascultă fără a reacţiona ) şi faptul că ei
sunt obişnuiţi cu acest stil clasic ( tradiţional) .
Există şi unele dezavantaje , în sensul că intervine monotonia , plictiseala şi , totodată nu se dezvoltă
comunicarea.
Ȋn stilul de lucru activ-modern rolul elevului este:
-realizează un schimb de idei cu ceilalţi
-argumentează şi îşi pune întrebări cu scopul de a intelege , de a realiza sensul unor idei;
-realizează un schimb de idei cu ceilalţi;
-cooperează în rezolvarea problemelor şi a sarcinilor de lucru.
Avantajele stilului de lucru activ-modern din punctul de vedere al rolului elevului sunt: dezvoltarea
comunicării; cooperarea dezvoltă şi încurajează colaborarea ; dezvoltarea creativităţii. Există însă şi unele
dezavantaje : în clasă nu mai este linişte pentru că elevii comunică , transmit idei, se mişcă.
Analizând avantajele şi dezavantajele care apar se poate concluziona că toate avantajele vin in sprijinul
elevului iar dezavantajele vin în defavoarea elevului dar şi a profesorului.
Bibliografie
1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
2. Cucoş, C.( coordonatori), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura
Polirom, Bucureşti, 1998
3. Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2001
4. Guţu, V., Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţământul gimnazial: cadru conceptual,
Grupul Editorial Litera, Chişinău, 1999
5. Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
6. Marcu V. , Filimon L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universităţii din Oradea,
2003
PROVOCĂRILE ȘCOLII ONLINE

Ana-Anca IVAN, Profesor învățământ primar
Liceul Teoretic Callatis Mangalia
Fără să vrem, învățarea online a devenit parte din viața noastră mai repede decât ne așteptam. Ne-am
lovit rapid de o realitate dură, care ne-a prins pe nepregătite, cel puțin în România.
Privită cu reticență justificată de unii, predarea online a devenit obligatorie. Profesorii au urmat cursuri
de formare, ateliere, vestitele webinarii și s-au adaptat cum au știut mai bine fiecare. Cum să alegi platforma
144
potrivită, atractivă, ușor accesibilă de pe orice dispozitiv, astfel încât elevul să fie cât mai independent în
folosirea acesteia?
Acestea au fost și întrebările pe care și eu ca mulți alții, alături de colegii mei, mi le-am pus. Pot spune
din propria mea experiență că m-am folosit, având clasa I, de grupul de părinți creat încă de la clasa
pregătitoare. Am folosit Whatsapp și am încărcat acolo poze cu temele de lucru, filmulețe și materiale, iar ca
feedback am primit poze cu temele copiilor.
Ulterior, când închiderea școlii s-a prelungit am urmat un curs gratuit, la recomandarea unor colege care
deja îl parcurseseră în prima grupă. Un alt motiv pentru alegerea acestui curs privind folosirea Google Suite a
fost faptul că ni s-a promis că la nivel de instituție se va încheia un contract oficial și accesul pentru noi și
elevii noștri va fi gratuit. Așadar argumente pertinente pentru vremurile pe care le trăim.
Zis și făcut! Am urmat acest curs intens de aproximativ 10 zile, în care de dimineață aveam cursuri,
după-amiaza lucram și aplicam ceea ce ni se predat, iar apoi urmăream seminariile până seara târziu.
Bineînțeles că în tot acest timp nu puteam neglija orele cu elevii mei, trimițând teme, materiale și corectând
teme până seara târziu. A fost cu adevărat o perioadă foarte solocitantă și stresantă!
Odată cu începerea acestui curs, am creat în paralel și grupul clasei mele pe Google Classroom, fără ca
instiuția să dețină încă un contract oficial. Am încercat să aplic cam tot ceea ce am învățat la curs și consider
că fără acea formare prealabilă nu m-aș fi decurcat.
Momentan lucrăm tot pe Google Classrom, dar ni s-au dat adrese de gmail create special pentru Google
Suite.
Avantajele platformelor de tip e-learning pe care noi utilizatorii le-am observant faţă de sistemul
tradiţional de învăţământ sunt:
- accesibilitate, flexibilitate şi confort;
- independenţa și mobilitatea;
- prezentare schematizată şi selectivă a conţinutului educaţional;
- prezentarea unui material educaţional diversificat, reţinut în proporţie de 80% prin ascultare, vizionare
şi interactivitate;
- individualizarea procesului de învăţare, parcurgerea cursurilor poate fi făcută treptat şi repetat,
beneficiind de un feedback rapid.
În raport cu toate avantajele prezentate mai sus, putem enumera:
-lipsa dispozitivelor, a unor softuri și a internetului;
-pregătirea cadrelor didactice care necesită formare, dar și disponibilitate pentru folosirea tehnologiei în
predare;
-timpul de lucru la clasă este mai lung (predare, transmitere materiale, consiliere tehnică părinți și elevi,
corectare teme și feedback).
Totuți noi suntem un caz fericit pentru că în proporție de 98% elevii clasei noastre, care acum sunt clasa
a II-a, dețin dispozitive ți pot apela destul de mult la ajutor din partea părinților. Pentru cei 2% apelăm în
continuare la mesaje private pe Whatsapp și convorbiri telefonice lungi.
145
În continuare, ca și cadru didactic sunt deschisă formărilor și provocărilor ce ni se arată și încerc să aleg
ce este mai bun pentru colectivul meu de elev și pentru vremurile pe care le traversăm.
AVANTAJE ȘI LIMITĂRI ÎN APLICAREA METODELOR ACTIV –

PARTICIPATIVE
Giulia IVĂNESCU,
profesor, Școala Profesională Specială „E. Gârleanu” Galați
Înainte de a trece la tema în cauză ar fi necesar definirea atât a termenului de metodă cât și a celui de
metode activ- participative. Termenul metodă (conform DEX) derivă din două cuvinte grecești (odos- „cale”
și metha - „spre”, „către”) și are înțelesul de „drum (către)… “, „cale (spre)…”; un mod de „urmărire”, de
cercetare a unui lucru; de căutare, de explorare a unui fenomen obiectiv în vederea aflării adevărului; drum
parcurs în vederea atingerii unui scop, a obținerii unui rezultat determinat.
Metodele activ- participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învățarea este o activitate
personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel care învață este considerat managerul propriei învățări, al
întregului proces de învățare. Aceasta devine o activitate unică și diferită de la o persoană la alta, fiind
determinată de istoria personală a subiectului, de mediul din care provine dar și de relațiile sociale pe care
acesta le dezvoltă. Metodele activ- participative presupun activism, curiozitate intrinsecă, dorința de a observa,
a explica, a explora, a descoperi. Sunt considerate activ- participative acele metode care mobilizează energiile
elevului, care îl ajută să își concentreze atenția, să- i stârnească curiozitatea. Metodele activ- participative pun
accent pe cunoașterea operațională, pe învățarea prin acțiune, aduc elevii în contact nemijlocit cu situațiile de
viață reală. Aceste metode au caracter educativ, exemplu: lectura independentă, dialogul euristic, învățarea
prin explorare și descoperire, discuțiile colective etc. Prin urmare, învățarea este o activitate personală, care
aparține individului; este un act personal care implică elevul în totalitate. Aceste metode se centrează exclusiv
pe elev și sunt decisive în formarea personalității acestuia. Privind elevul ca subiect al învățării, metodele activ-
participative consideră că efectele instructive și cele formative ale învățământului sunt proporționale cu nivelul
de angajare și participare ale acestuia în activitatea de învățare; că în situația de învățare el se implică făcând
apel la aptitudinile intelectuale, care au la bază diferite capacități de învățare; că fiecare dintre aceste capacități
poate fi analizată din punct de vedere al proceselor mintale pe care le implică. A dezvolta anumite capacități
presupune a provoca anumite tipuri de procese intelectuale. Acestea constituie resurse diferite ale fiecărui elev
de a se implica în mod personal în actul învățării.
E. Joița (2003) consideră ca fiind metode active, eficiente și creative următoarele ( Liliana Sacară 2006):
expunerea, conversația, lucrul cu manualul, demonstrația, observarea, exercițiul, algoritmizarea, modelarea,
studiul de caz etc.
Alți autori, clasifică metodele și tehnicile interactive de grup, după funcția didactică principală, în:
Metode de predare- învățare interactivă în grup:
- metoda mozaicului, metoda cascadei, metoda turnirului între echipe, metoda piramidei;
Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor, dar și de verificare:
- harta cognitivă/ conceptuală, matricele, pânza de păianjen, tehnica florii de nufăr;
146
Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității:

- brainstorming, metoda pălăriilor gânditoare, masa rotundă, studiul de caz, Philips 6/6, tehnica 6/ 3/
5, tehnica focus- group;
Metode de cercetare în grup:
- proiectul de cercetare, portofoliul de grup.
La acestea se mai adaugă: explozia stelară, metoda cubului, metoda ciorchinelui, tehnica acvariului etc.
Multe dintre acestea pot fi folosite cu succes și în învățământul special, (la elevii cu dificultăți de
învățare), deoarece prin modul lor de aplicare pot trezi curiozitatea/ interesul elevilor.
În contextul educației speciale, metodele activ-participative constituie o resursă importantă în
proiectarea activităților educative deoarece stimulează și dezvoltă învățarea prin cooperare (lucrul în perechi
sau în grupe mici de elevi), facilitând astfel comunicarea, socializarea, relaționarea colaborarea și sprijinul
reciproc pentru rezolvarea unor probleme sau pentru explorarea unor teme noi. Se favorizează în acest mod
cunoașterea reciprocă, precum și integrarea copiilor cu în colectivul clasei. Aceste metode, pe lângă
eficiența lor în activitatea didactică dezvoltă o serie de aptitudini și capacități referitoare la spiritul de toleranță,
ascultare activă, luarea deciziei, autonomia personală, responsabilitatea și participarea socială, formarea
opiniilor și înțelegerea corectă a realității.
Învățarea la copiii cu deficiență mintală, ca proces de achiziție de noi cunoștințe și de formare de
capacități cognitive este mult mai eficientă dacă se realizează în grupuri mici, dacă este activ-participativă,
partenerială și implicată la maximum posibil. Prin diversitatea de metode și tehnici adaptate programei școlare,
care pot fi aplicate în cadrul lecțiilor de formarea abilităților de comunicare, citire-scriere-comunicare,
cunoașterea mediului, matematică se contribuie la optimizarea învățării în clasă.
Prin aplicarea la clasă a metodelor activ-participative se va urmări atingerea unor obiective, dintre care
cele mai evidente sunt:
- creșterea motivației elevilor pentru activitatea de învățare;
- încredere în sine bazată pe acceptarea de sine ;
- competențe sociale sporite;
- atitudine pozitivă față de personalul didactic, disciplinele de studiu și conținutul acestora (prin folosirea
acestor metode, conținutul lecțiilor, de cele mai multe ori, suferă o serie de modificări și adaptări care să
favorizeze spiritul de investigație, descoperirea noului și cooperarea între elevii clasei);
- relații mai bune, mai tolerante cu colegii;
- confort psihic sporit, dezvoltarea capacității de adaptare la situații noi, creșterea capacității de efort.
Avantajele metodelor active sunt acelea că au transformă elevul din obiect în subiect al învățării, fiind
coparticipant la propria formare, angajând intens toate forțele psihice de cunoaștere, asigurând acestuia condiții
optime de a se afirma individual și în echipă, dezvoltând gândirea critică, motivația pentru învățare
Metodele didactice activ-participative necesită un efort de proiectare și corelare atentă a resurselor în
concordanță cu metodele, tehnicile și forma de organizare grupală a elevilor, pentru a menține constant și
pentru mai mult timp interesul elevilor pentru activitate. În lipsa acestui interes de participare din partea
elevilor pentru a colabora și a lucra împreună, metodele activ-participative nu-și satisfac condițiile de eficiență
147
și de eficacitate dorite. Ținând cont că scopul interactivității este cel de stimulare a participării la interacțiuni
și la găsirea unor soluții prin cooperare, mijloacele de învățământ trebuie să se constituie în factori de sprijinire
a lucrului în grup și de stimulare a învățării individuale și colective. Lipsa resurselor materiale adecvate poate
conduce la renunțări și la disconfort cu efecte nedorite asupra învățării.
Jocul didactic este o metodă care asigură participarea activă a elevului la lecție, sporind interesul de
cunoaștere. Un exercițiu de matematică devine un joc atunci când folosește un conținut matematic accesibil și
atractiv, utilizează reguli de joc cunoscute și respectate de elevi. Introdus inteligent în structura lecției, jocul
didactic poate să satisfacă nevoia “de joc” a copilului cu dificultăți de învățare, dar în același timp poate să
ușureze înțelegerea, asimilarea cunoștințelor și formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând o
îmbinare între învățare și joc.
Exemplu: Joc didactic „Racheta”
Sarcina didactică: să rezolve exerciții de adunare, scădere, înmulțire și împărțire cu numere în limitele
1-100.
Material didactic: planșă mărită, fișă cu desene pentru fiecare elev.
Regula jocului: elevii au de rezolvat calcule pentru fiecare treaptă a rachetei iar pe ultima treaptă un
exercițiu cu un grad de dificultate mai mare.
Desfășurarea jocului: în treapta 1, elevul are de rezolvat exerciții simple, care apoi se vor complica,
treaptă cu treaptă. Rezolvarea corectă îi dă posibilitatea elevului de a fi numit pilot de elicopter, pilot de curse
interne, pilot de curse externe și pilot de încercare. Acest joc poate fi aplicat la orice temă ca activitate de
muncă independentă.
Învățământul modern ne arată că “activ” este elevul care gândește, care depune un efort de reflecție
personală, interioară și abstractă, căruia i se oferă posibilitatea de a afla și descoperi singur cunoștințele și nu
acela care reproduce mecanic materialul predat de cadrul didactic.
Transmiterea cunoștințelor trebuie să fie un fel de joc didactic pentru a atrage elevii să și le însușească
pentru a- i prinde în mrejele procesului instructiv- educativ.
În momentul în care decidem să devenim cadre didactice, suntem direct responsabili de educarea și
dezvoltarea elevilor/ copiilor cărora le vom fi educatori. În acest proces, avem un rol important deoarece de
noi, de comportamentul nostru dar mai ales de metodele pe care le aplicăm depinde dezvoltarea și implicarea
elevilor în procesul instructiv- educativ.
Bibliografie:
1. [1] Cerghit I., (2006). Metode de învățământ. Iași, Editura Polirom
2. [2] Cucoș C., (2006). Pedagogie ediția a II- a revăzută și adăugită. Iași, Editura Polirom
3. [3] Leonte, R., Stanciu, M., (2004). Strategii activ- participative de predare- învățare în ciclul primar.
Bacău, Editura Casei Corpului Didactic
4. [4] Gheorghe R., Psihologie școlară pentru învățământul special, Editura Fundației Humanitas,
București, 1999
5. [5] Oprea, C. L. Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006
6. [6] Sacară, L., Damian, I., Macarie, G., Voichiță, A., (2006). Psihopedagogie în sinteze. București, Editura
Edu Soft
7. [7] Sarivan L.(coordonator), Predarea interactivă centrată pe elev, Editura 2000+, București
148
METODE INOVATIVE DE ÎNVĂȚARE ÎN CICLUL PRIMAR

Lázár Anikó
învățător Școala Gimnazială Gaál Mózes
„Mai mult decat a preda, tehnica didactică înseamnă a învăţa pentru sine şi a facilita învăţarea altora.”
(Bernat S.)
În şcoala modernă, dimensiunea de bază în funcţie de care metodele de învăţământ sunt considerate
inovative este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să declanşeze angajarea elevilor în
activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivaţia, capacităţile cognitive şi creatoare.
Aceste metode inovative se numesc metodele interactive centrate pe elev, acele modalităţi moderne de
stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei,
opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor,
pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială
a membrilor unui grup.
Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi
dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un
furnizor de informaţii.
Clasificând metodele și tehnicile activ-participative putem enumera cele mai des folosite în
învățământul primar:
- Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare:
- Harta cognitivă sau harta conceptuală
- Matricele;
- Diagrama cauzelor şi a efectului;
- Pânza de păianjăn
- Tehnica florii de nufăr
- Metoda R.A.I.;
- Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:
- Brainstorming;
- Starbursting (Explozia stelară);
- Caruselul;
- Masa rotundă;
- Interviul de grup;
- Studiul de caz;
- Fishbowl (tehnica acvariului);
- Sinectica;
- Metode de cercetare în grup:
- Tema sau proiectul de cercetare în grup;
149
- Experimentul pe echipe;
- Portofoliul de grup;
- Descrierea unor metode inovative-Aplicații practice
EXPLOZIA STELARĂ
Explozia stelară este o metodă de stimulare acreativităţii, o modalitatea de relaxare a copiilor şise
bazează pe formularea de întrebări pentrurezolvarea de probleme şi noi descoperiri.
Obiective:
Formularea de întrebări şi realizarea deconexiuni între idele descoperite de copii în grup
prin interacţiune şi individual pentru rezolvareaunei probleme.
Material :
O stea mare, cinci stele mici de culoaregalbenă, cinci săgeţi roşii, jetoane
Descrierea metodei:
1. Copiii aşezaţi în semicerc propun problema derezolvat; pe steaua mare se scrie sau deseneazăideea
centrală.
2. Pe 5 steluţe se scrie câte o întrebare de tipul :
CE? CINE? UNDE ? DE CE ? CÂND ? iar cincicopii din grupă extrag câte o întrebare.
Fiecare copil din cei cinci îşi alege câte 3-4 colegi,organizându-se astfel în cinci grupuri.
3. Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor.
4. La expirarea timpului, copiii revin în semicercîn jurul steluţei mari şi comunică întrebările
elaborate , fie un reprezentant al grupului , fieindividual, în funcţie de potenţialul grupului /
grupei. Copiii celorlalte grupuri răspund laîntrebări sau formulează întrebări la întrebări
5. Se apreciază întrebările copiilor, efortulacestora de a elabora întrebări corecte precum şi
modul de cooperare şi interacţiune.
„ Explozia stelară ” este eficientă în lectura dupăimagini deoarece corespunde cerinţelor şi
etapelorimpuse de metodologia acesteia : enumerare,descriere, interpretare.
CVINTETUL
Metoda cvintetului puneaccent pe forţaelevului, contribuind la formarea capacităţii de a rezuma şi
sinteti-za informaţiile , de a surprindecomplexitatea unor idei, sentimente şi convingeri în câteva cuvinte
.Cvintetul este o poezie care impunesintetizarea informaţiilor/conţinuturilor dintr-un
text în exprimări clare , care descriu sau prezintă reflecţii asupra temei date sau subiectului dat. Este o
poezie de 5 versuri a cărei construcţie arela bază anumite reguli pe care elevii trebuie să le respecte, iar timpul
de întocmire este de 5-7 minute.
Activitatea porneşte de la un cuvânt-cheie din lecţia zilei respective sau din lecţia anterioară , iar elevii,
în timpul dat , trebuie să dovedeascăreceptivitatea la cele discutate în clasă ,bazânduse pe capacităţile lor de
creaţie.
Regulile de întocmire a unui cvintet:
-primul vers este format din cuvâtul tematic(un substantiv);
-al doilea vers este format din două cuvinte(adjective care să arate însuşirile cuvântului
150
tematic );
-al treilea vers este format din treicuvinte(verbe la gerunziu care să exprime acţiuni ale cuvântului
tematic);
-al patrulea vers este format din patru cuvintece formea ză o propoziţie prin care se afirmă
ceva esenţial despre cuvântul tematic );
-al cincilea vers este format dintr-un singurcuvânt, care sintetizează tema/ideea.
Exemplu:
Iarna
frumoasă, friguroasă,
acoperind ,răcorind, îngheţând
Noi copiii o iubim .
strălucire.
COPACUL IDEILOR
Tehnica numită ,,copacul ideilor” presupunemunca în grup.Este o metodă grafică în care cuvântul cheie
este scris într-un dreptunghi la bazapaginii,în partea centrală.De la acest dreptunghi se ramifică
asemeneacrengilor unui copac toate cunoştinţele evocate.Foaia pe care este desenat copacul trece de la un
membru la altul al grupului şi fiecare elevare posibilitatea să citească ce au scris colegii săi. Această formă de
activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a
cunoştinţelor.
PĂLĂRIUȚELE GÂNDITOARE
Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuţiilor,
extrage concluzii – clarifică/alege soluţia corectă
Pălăria albă – deţine informaţii despre tema pusă în discuţie, face conexiuni, oferă informaţia brută aşa
cum a primit-o – informează
Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele întâlnite, nu se justifică
– spune ce simte
Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri, pericole, greşeli la soluţiile propuse, exprimă doar
judecăţi negative – identifică greşelile
Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi, inovatoare, cauta alternative (Ce trebuie făcut?) –
generează idei noi
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist
posibilităţile, creează finalul. – efortul aduce beneficii
Utilizarea metodelor interactive de predare –învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea
calităţii procesului instructiv -educativ, având un caracter activ – participativ şi oreală valoare activ – formativă
asupra personalităţii elevului.
În studiile privind activitatea în colaborare, Swing şi Peterson (1982) au observat că elevii cu rezultate
mai slabe au beneficii de pe urma participării în grupuri heterogene compuse din elevi cu rezultate şcolare
151
diferite în comparaţie cu participarea în grupuri omogene de elevi cu rezultate slabe. (Asociaţia internaţională
Step by step, CEDP 2007).
Aşadar aplicarea cu regularitate a metodelor inovative, de cooperare, duc în timp la rezultate superioare,
relaţionări heterogene mai pozitive, motivaţie intrinsecă mai mare, respect de sine mai crescut şi dezvoltă
abilităţi sociale deosebite, solicitate de piaţa muncii.
Bibliografie:
1. Oprea, Crenguţa - Lăcrămioara – “ Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP, Bucureşti, 2008
2. M. Pintilie, Metode moderne deînvăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002
3. Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, “ Metode şi tehnici interactive de grup” ,
sursa www. scribd.com
VALORIFICAREA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Emilia LÎSENIUC
învățătoare, grad didactic I, Master în Științe ale Educației,
Master în Științe Sociale, Formator Național AGIRoMd
IP Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”, mun. Bălți
”Viața nu-i decât o clipă, o singură clipă. Și, totuși dacă ești Om izbutești să faci în ea lucruri
frumoase”. P. Berco
Summary. This article describes the impact of extracurricular activities on the harmonious development
of the personality of young schoolchildren. A series of extracurricular activities used for a long time in personal
practice in primary school is proposed. The moral qualities formed in the extracurricular activities of primary
school students are highlighted.
Keywords: extracurricular activity, moral value, soul quality, student/pupil, teacher.
Rezumat. În acest articol este descris impactul activităților extracurriculare asupra dezvoltării
armonioase a peronalității elevilor de vârstă școlară mică. Este propusă o serie de activități extracurriculare
utilizate timp îndelungat în practica personală în clasele primare. Sunt evidențiate calitățile morale formate în
cadrul activităților extracurriculare la elevii din învățământul primar.
Cuvinte-cheie: activitate extracurriculară, valoare morală, calitate sufletească, elev, pedagog.
Frumusețea sufletească... Atât de mult încape în această noțiune! Sufletul, un dar neprețuit, trebuie
educat.
Priviți în jur. Câte lucruri frumoase sunt! Învățați să vedeți frumosul într-un firicel plăpând de iarbă,
într-o furnicuță ce-și duce cu greu povara, într-un nouraș sprințar, într-un stejar secular sau un cireș doldora de
roadă, în mâinile bătătorite ale tatălui și bunelului, într-o pâine caldă...
Să nu uităm de frumusețea cuvântului spus și scris! El exteriorizează frumosul din noi.
Să alegem cu grijă cuvintele astfel, ca cei din jur să zică: ”Ce Om frumos!”
Să nu uităm de frumusețea faptelor! Numai faptele fac să ne cunoaștem cine suntem. Judecându-ți fapta,
să-i lăsăm pe cei din jur să spună: ”Ce frumusețe de Om!”
152
Nu uităm pentru a fi înconjurați de frumos noi suntem obligați: să-l vedem, să-l selectăm cu grijă, să-l
păstrăm, să-l făurim și să-l dăruim altora.
Datoria noastră de pedagog este de a cultiva frumosul prin activitățile extracurriculare care poartă,
indiscutabil, pecetea propriilor noastre trăiri.
I. Nicola consideră că ”Activitatea extrașcolară oferă independență mai mare elevilor și asigură o
posibilitate de varietăți pentru manifestările disciplinare, ele presupun respectarea unei game variate de norme
disciplinare”. [6, p.288]
Arta este în jurul nostru și ne influențează viața. E nevoie doar să mai existe și elanul sufletesc ce ne
îndeamnă să întrunim în jurul nostru copiii, să le aprindem sufletele cu idei înălțătoare ca mai apoi ei înșiși să
se pătrundă de ineditul creației.
În prezent sunt create premisele obiective pentru dezvoltarea armonioasă a personalității.
Atitudinea estetică față de lume îi este proprie într-o anumită măsură fiecărui copil. Chiar neștiind cum
să definească frumusețea, copiii observă de timpuriu că ceea ce e frumos e perfect.
Frumosul oglindit în artă, natură, ca și frumosul din viața de toate zilele influențează copiii și contribuie
la dezvoltarea lor multilaterală.
Arta are o mare forță educativă. Valoarea imaginii artistice rezidă în faptul, face apel la sentimentele
copilului, antrenează activ latura afectivă a psihicului său. Arta înnobilează sentimentele elevului, le dirijează
spre aspectele pozitive ale vieții.
Valoarea educativă a artei este cu atât mai mare, cu cât ea folosește mijloacele cele mai adecvate pentru
a reflecta frumusețea morală a oamenilor, cu cât pune mai clar în fața elevului idealul concret și precis spre
care să tindă atât în comportare, cât și în întreaga lui simțire.
Arta dezvăluie, prin imagini vii legătura indisolubilă dintre om și natură, apropierea și unitatea lor
spirituală.
Educația extracurriculară își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor noștri.
Educația prin activitățile extracurriculare urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre
aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în
contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.
Trebuința de a se juca, de a fi mereu în mișcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm școala cu
viața.
Scopul activităților extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor
personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Anume prin promovarea activităților extracurriculare le cultivăm elevilor acele calități sufletești care
definesc profilul etic al omului: bunătatea, opțiunea pentru adevăr, dragostea, hărnicia, modestia, ascultarea,
chibzuința etc.
153
În cadrul activităților extracurriculare formăm și dezvoltăm la elevi competențe de a recunoaște valorile

moral-spirituale, demonstrând atitudine pozitivă și responsabilă față de sine și cei din jur, de a aprecia valoric
comportamentele proprii și ale altor persoane în contextul normelor moral-spirituale, dând dovadă de atitudine
critică și comunicare asertivă, de a tinde spre virtuți moral-spirituale.
Activitățile extracurriculare cer o bună pregătire metodologică din partea pedagogilor. Este necesar să
se creeze o atmosferă deosebit de favorabilă pentru instruire și educație, să se ofere posibilitatea de completare
și de aprofundare a cunoștințelor și abilităților obținute la lecții, să fie create condiții de formare a personalității
în spiritul culturii naționale.
Prin urmare, elevii trebuie ajutați să participe la activitățile educative, să se implice afectiv, cu plăcere
și bucurie spontană în ceea ce fac.
Trăim și activăm într-o eră digitală. Pedagogia modernă pune accent pe formarea și dezvoltarea
competențelor digitale la pedagogi cât și alegerea judicioasă a instrumentelor digitale, asigurarea securității și
siguranței elevilor în online. În realizarea unui scenariu al unei activități extracurriculare își dă întâlnire
profesionalismul și vocația, sensibilitatea și candoarea, bucuria și entuziasmul celui ce se numește pedagog. În
prezent putem realiza activități extracurriculare prin intermediul unor aplicații, cum ar fi: Meet, PPT, ZOOM,
Classroom, Jamboard, Wordwall, Mentimeter. La realizarea unei activități extracurriculare trebuie să se țină
cont de integrarea componentelor digitale, metodelor și mijloacelor didactice cât și acțiunile specifice din
perspectiva cadrului didactic, elevului, părintelui.
În acest context putem creea și utiliza prezentările PPT, înregistrarea cu voce a unei prezentări PPT prin
aplicația iSpring Free cam 8. La fel putem planifica conferințe pe ZOOM. Pe aplicația Classroom putem crea
o lucrare, o putem expedia în grupul clasei, aprecia și oferi comentarii.
Astfel pentru ca activitatea să fie mai relevantă și eficientă creez și utilizez filmulețe educative,
prezentări PPT etc. La fel utilizez și aparatul foto, video pentru înregistrarea unor momente deosebite din
cadrul activităților.
Activitățile extracurriculare sunt o încercare frumoasă de a ne înțelege preocupările, de a ne apropia
interesele, de a ne aduna cu grijă gândurile pentru a aduce un suflu nou învățământului primar.
În concluzie, putem menționa că activitățile extracurriculare generează relații de prietenie și ajutor
reciproc între elevi, educă simțul responsabilității și o atitudine justă față de scopurile urmărite. Important este
ca elevii să fie antrenați nu numai în desfășurarea unor asemenea activități, ci și în inițierea și organizarea lor.
Valorificarea activităților extrașcolare în practica educațională ar trebui să se producă sistematic și cu mai
multă eficiență, pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor.
Bibliografie:
1. CUCOȘ, C., Pedagogie (ediția a doua, revăzură și adăugită). București: Polirom, 2002.
2. FAURE, E., A învăța să fii. București: Didactică și Pedagogică, 1974.
3. GÂRBOVEANU, M., Creativitatea elevilor în procesul de învățământ. București: Litera Internațional,
1981.
4. IUCU, R., Instruire extrașcolară. Perspective teoretice și aplicative. Iași: Polirom, 2001.
5. LISIEVICI, P., ș.a., Pedagogie. Concepte, metode și tehnici esențiale. București: Editura Fundației
România de Mâine, 2005.
6. NICOLA, I., Tratat de pedagogie școlară. București: Aramis, 2000.
154
APLICAȚIILE DIGITALE ÎN ACTIVITĂȚILE DIDACTICE

Carmen MANOLE, Profesor pentru învățământ primar
Școala Gimnazială ,, Ion Luca Caragiale” Tulcea
Învăţământul asistat de calculator– marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină din temelii
învăţământul tradiţional fundamentat de Comenius în celebra sa lucrare Didactica Magna, acum mai bine de
trei secole – îşi propune obiective ambiţioase, cum sunt: „dezvoltarea raţionamentului, imaginaţiei şi
creativităţii, precum şi a capacităţii de a emite o apreciere critică asupra rezultatului dialogului om- maşină”
(O.I.D.I, 1990). Studii internaţionale de profil menţionează că aplicaţiile T.I.C au fost experimentate în toate
etapele procesului educativ: motivare, diagnoză, prezentarea informaţiilor, pregătire, memorare, rezolvare de
probleme, verificare, notare” (O. I. D. I., 1990).
Cel mai important motiv al utilizării acestor dispozitive mobile este legat tocmai, de mobilitatea
acestora, ele putând fi folosite în orice sală de clasă, nu numai în laboratorul de informatică. De asemenea,
aceste dispozitive mobile, cu care sunt deja obisnuiți elevii, pot fi folosite și pentru activitățile extrașcolare.
Permit elevilor să fie autonomi și activi în procesul de învățare-evaluare favorizând diferențierea și
individualizarea învățării. Printre motivele utilizării dispozitivelor mobile la lecții se numără:
- larga răspândire a acestora în rândul elevilor (aproape fiecare elev are deja un smartphone sau/și o
tabletă);
- utilizarea tablelor interactive sau a video-proiectoarelor la clasă;
- obișnuința elevilor de a le folosi;
- dezvoltarea foarte mare a aplicațiilor educaționale care, odată instalate pe tablete sau smartphone-uri,
pot fi folosite independent de conexiunea la Internet.
O aplicație foarte îndrăgită de copii este Word Cloud. În ,,norișorii de cuvinte” a căror formă o pot alege,
copiii pot introduce liste de cuvinte pe o temă dată. La limba și literatura română copiii aut realizat descrierea
unui personaj dintr-un text literar. La educație civică au realizat un Word Cloud pe tema ,,educație”. Pe această
temă elevii au ales ca formă ,,palme”, ,,inimă” , ,,mâini”, ,,carte”, forme pe care ei le-au considerat adecvate
temei. Fiecare copil a scris în ,,norișorul” său cuvintele alese de el, considerându-le ca fiind sugestive temei
abordate.
La geografie, după ce au învățat punctele cardinale, copiii au descărcat pe smartphone aplicația Compass
sau Busolă. Mare entuziasm a fost când au deschis aplicația și au observat poziția lor în mediul apropiat al
școlii sau al cartierului! Alții nu s-au mulțumim doar atât și au călătorit mai departe până au ajuns pe continent.
155
,,Kahoot!”, platformă educațională gratuită, de învățare bazată pe joc și tehnologie este accesibilă la
clasele primare, pentru orice disciplină de studiu. Această aplicație este folosită în mod obișnuit pentru a
revedea cunoștințele elevilor și pentru evaluarea inițială/ formativă sau ca o modalitate de a schimba activitățile
tradiționale ale clasei. De asemenea, Kahoot! poate fi utilizată pentru distracție, cum ar fi jocuri diverse.
Aplicația Kahoot! este una dintre aplicațiile pe care le folosesc cu succes în activitatea cu elevii, la
diferite discipline (științe ale naturii, geografie, istorie, matematică, limba și literatura română, educație civică),
în orice moment al activității: în etapa de predare, la recapitularea cunoștințelor sau în fixarea cunoștințelor,
ca evaluare formativă, sumativă, inițială/ finală. Cât de încântați sunt copiii când primesc un feed-back imediat
pentru răspunsurile date! Câtă mulțumire e pe chipul și în sufletul lor când văd clasamentul final!
Utilizarea dispozitivelor mobile, a tehnologiei educaționale în activitatea cu elevii, a avut un impact

atât în procesul învățării și evaluării, cât și în motivarea elevilor pentru a-și îmbogăți permanent modalitățile
de învățare. Aceste activități școlare în care se utilizează tehnologii educaționale sunt benefice pentru a
impulsiona elevii să devină activi în procesul învățării și pentru a le facilita învățarea în contexte cât mai
diferite. Pentru elevi, avantajele utilizării tehnologiei educaționale sunt: îmbunătățirea abilităților digitale,
dezvoltarea autocontrolului și a încrederii de sine.
156
ROLUL PSIHOLOGULUI ȘCOLAR ÎN PARTENERIATUL ȘCOALĂ – FAMILIE –

SOCIETATE PENTRU FORMAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI.
Elena MARDARI,
psiholog școlar
I.P.Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” orașul Fălești
Actualmente, în secolul tehnologiilor avansate, tot mai des se pune accentul pe parteneriatul școlii cu
familia și alți actori educaționali. Acest proces începe în familie, instituție preșcolară, școală și continuă pe
parcursul vieții.
Copiii sunt viitorul, mândria, grija și speranța noastră. Grija comună a școlii și a familiei este de a educa
copilul astfel, încât el să devină bun, antent, respectuos față de cei din jur. Familiei îi revine rolul principal în
dezvoltarea și educarea copiluli, astfel i se cultivă experiența afectivă și social – morală caracteristică familiei
respective: sistemul ei de valori morale, atitudinea față de cei din jur, modalitățile de a intra în relații cu alte
persoane etc. Rolul preponderent în formarea personalității copilului îl are caracterul social al activității
părinților, climatul moral psihologic al familei, atitudinea părinților față de educația copilului. Pentru ca părinții
să aibă rezultate frumoase în educația copiilor, sunt datori să cunoască cerințele psihologice de bază și să creeze
condiții necesare pentru educație.
Astăzi, spre deosebire de situația de acum două decenii, psihologul școlar este o prezență firească, de
nelipsit. Cultura psihologică are valoare incontestabilă pentru ființa umană, școala constituind mediul în care
ea poate fi formată cu succes, în scopul cunoașterii personalității copilului, a legităților de dezvoltare și de
adaptare socială a acestuia. Astfel, societatea primește o personalitate bine formată.
A fi psiholog, înseamnă un risc asumat, deoarece oricine ar veni la psiholog cu ideea că va fi ajutat,
susținut, salvat de probleme, învățat a face alegerea corectă în viață, însă rezultatele activității nu întotdeauna
pot fi măsurate nici cantitativ și nici imediat.
Totuși la capătul acestui drum te pot aștepta multe bucurii și satisfacții.
Deci, în continuare ar fi bine să se vină cu explicații pentru elevi, părinți și comunitate cu delimitarea
conceptuală a profesiei de psiholog și despre necesitatea colaborării triadei școală – familie – societate în
scopul soluționării problemelor care apar la elevi ce îi împiedică să se formeze ca personalități integre.
În contextul în care astăzi ne confruntăm cu:
- migrația părinților atât în interiorul țării, cât și în afara granițelor ei;
- schimbările structurilor familiale – creșterea numărului de familii monoparentale, familii reconstituite;
- neacceptarea copiilor cu CES;
- creșterea gradului de abuz, neglijre, exploatare, trafic;
- creșterea gradului de vulnerabilitate a copiilor în mediul online care de cele mai multe ori duc la diverse
probleme de relaționare, adaptare, autoapreciere, creșterea gradului de anxietate, a numărului de tentative
de suicid în rândul tinerilor, comportament deviant și delicvent etc.; astfel deosebit de important este
consolidarea cooperării între școală, familie, servicii sociale, de sănătate, de ordine publică pentru
asigurarea creșterii și dezvoltării armonioase a fiecărui copil.
157
Psihologului îi revine misiunea de a informa și familiariza atât elevii cât și părinții cu diverse domenii
ale cunoașterii, dar și de a-i forma în spiritul cerințelor formulate de societate. Realizarea acestor aspirații este
favorizată de respectarea următoarelor cerințe: imlicarea elevilor, părinților, reprezentanților legali în diverse
activități de profilaxie, consiliere psihologică, seminare, traininguri, mese rotunde, lectorii părintești, crearea
la nivel de instituție a unui serviciu de pedagogizare a părinților unde să fie invitați și membri ai comunității –
specialiști din domeniul medicinii, poliției, asistenței sociale, culturii, ONG-uri, diverse asociații care
abordează problema educației pentru a explica acele aspecte necesare în vederea soluționării problemelor care
apar atât la elevi cât și la părinți.
Cum acționăm?
Chiar de la începutul anului școlar este important de a evalua situația elevilor, astfel se va realiza
psihodiagnosticul la necesitate și se vor colecta de la diriginți următoarele liste:
- elevi ai căror părinți sunt plecați peste hotere;
- elevi cu statut de copil rămas fără îngrijire părintească (părinți decedati, decăzuți din drepturi părintești,
declarați incapabili de exercițiu);
- elevi cu devieri comportamentele ( comportament agresiv, autodistructiv, violent);
- elevi cu grad înalt al anxietății ( fricii, fobiei, timidității, etc.);
- elevi cu probleme de relaționare;
- elevi cu cerințe educaționale speciale;
- etc.
În cazul elevilor ai căror părinți au emigrat peste hotare se recomandă:
- discuții cu părinții sau cu reprezentanții legali a copiilor la ședințe individuale sau de grup despre
efectele migrației asupra copiilor;
- implicarea elevilor în activități extracurriculare și extrașcolare pentru a ocupa timpul lor liber în scopul
evitării unor comportamente nedorite;
- de a-i observa și la necesitate să fie implicați în ședințe de consiliere psihologică individuală sau de
grup în care să se discute despre valori, riscuri, responsabilități;
- etc.
În cazul elevilor cu devieri de comportament (agresiv, autodistructiv, delicvent) se recomandă:
- aplicarea acțiunilor conform Politicii de Protecție a Copilului;
- implicarea elevilor în ședințe de consiliere și remediere psihologică;
- invitarea unui specialist ai organelor de drept, să le aducă la cunoștință unele aspecte legate care țin de
comportament deviant sau delicvent;
- implicarea părinților în activități de pedagogizare în stoparea violenței;
- și, nu în ultimul rând, să nu uităm de faptul că acești elevi, de cele mai multe ori, demonstrând un astfel
de comportament, au nevoie de atenție și afecțiune, deci este important de a le oferi atenție și afecțiune;
- etc.
În cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale se recomandă:
158
- dicuții cu familia copilului pentru ca părinții să accepte problemele cu care se confruntă copilul lor și
să permită evaluarea copilului;
- referirea cazului la SAP;
- implicarea psihologului în implimentarea Planului Educațional Individualizat prin asistență terapeutică
și recuperatorie;
- implicarea cât mai activă a copiilor cu CES în activitățile clasei pentru a nu fi marginalizat, etichetat;
- invitarea specialiștilor, din diverse domenii, care singri au careva deficiențe fizice, pentru a deonstra
că și ei pot deveni mari personalități;
- etc.
În cazul elevilor cu un grad înalt de anxietate, cu subapreciere se recomandă:
- de a desfășura activități de profilaxie cu diverse tematici, pentru a evita stările de anxietate, depresie
sau idei suicidare;
- implicarea în ședințe de consiliere și remediere psihologică pentru creșterea gradului de autoapreciere,
autoafirmare, încredere în forțele proprii, stabilirea metodelor de relaționare asertivă;
- implicarea în activități extracurriculare și extrașcolare pentru a pune în evidență capacitățile și talentul
personal;
- implicarea în diverse proiecte, traininguri, seminare care se desfășoară la nivel de comunitate;
- implicarea părinților în activități de consiliere, instruire, dezbateri organizate în școală pentru a le
aduce la cunoștință metode de relaționare pozitivă cu copilul propriu, de cunoaștere a necesităților lui;
- etc.
În cazul elevilor cu un grad înalt de vulnerabilitate în mediul online se recomandă:
- desfășurarea ședințelor de profilaxie, mese rotunde, dezbateri cu elevii și părinții acestora pe tematica
riscurilor și provocărilor în mediul online;
- promovarea proiectelor educaționale propuse de organizațiile guvermamentale și nonguvernamentale,
în care tinerii și părinții învață despre pericolele din lumea virtuală;
- recomandarea elevilor și părinților diverse site-uri, portaluri (www.siguronline.md, www.12plus.md)
unde se pot informa pe diverse teme despre siguranța online.
Numai printr-un parteneriat efecient, susținut și fluent în triada școală – familie – societate pot pune în
aplicare acest proces de educare a ființei umane în devenire. Esențial este ca această triadă să-și dirijeze
acțiunile spre un scop comun, să-și concentreze și să-și focalizeze influențele spre același deziderat: formarea
tipului de personalitate solicitat de imperativele lumii moderne.
Omul nu se poate realiza ca personalitate decât în cadrul societății, dezvoltându-și potențialitățile și
subordonându-i-se.
Bibliografie:
1. Allport, G. W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
2. Alb, G., Achim, V., Elevul – participant la propria formare, nr. 2-4, Editura Miniped, Bucureşti, 2004.
3. Beznea, N., Familia şi şcoala în relaţie de parteneriat educaţional, nr. 1-2, Editura Miniped, Bucureşti,
2005.
159
IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN VIAȚA ȘCOLII. CONDIȚIE A SUCCESULUI

ȘCOLAR AL ELEVULUI
Diana Mihaela MERLĂU
Profesor Învățământ Primar
Școala Gimnazială Nr. 46, București
Fundamente teoretice și practice ale parteneriatului școală familie
De ce este necesar ca școala și familia să colaboreze
Implicarea părinților în viața școlii reprezintă o parte importantă pentru calitatea educației, pentru un
mediu sigur de învățare și de achiziții ale elevilor. Are beneficii majore în ceea ce privește comportarea
copilului la școală și la rezultatele sale școlare. Implicarea părinților în educația școlară este cea de acasă:
pornind de la disciplina, la oferirea unui mediu familial stabil, la transmiterea valorii educației.
Educația de acasă nu trebuie separată de cea școlară. Este benefic pentru copil ca părinții să cunoască
ce se întâmpla la școală și ca profesorii să cunoască situația familială. Implicarea părinților în educația școlară
a copilului înseamnă și sprijinul dat în realizarea sarcinilor școlare; oferirea de materiale alternative pentru a-i
face munca de înțelegere, memorare și învățare mai simplă. Trebuie purtate discuții despre școală cu copilul,
interesul pentru activitățile școlare, materii, colegii de clasă.
În ceea ce privește colaborarea dintre părinți și profesori, sunt recomandate activități prin care părinții
și profesorii să se cunoască și să colaboreze împreună spre binele copiilor.
Prin implicarea părinților în viața școlii se observă o îmbunătățire a frecvenței elevilor la școală, abilitați
sociale mai bune, adaptarea mai bună la mediul școlar, un sentiment mai accentuat al competenței personale
și eficienței în învățare, implicare mai mare în activități școlare, o importanță mai ridicată pentru educație.
Aspecte legislative ale implicării părinților în educația copiilor
ROFUIP
Art.45. (1) Părinții/tutorii legali au dreptul și obligația de a colabora cu unitatea de învățământ, în
vederea realizării obiectivelor educaționale.
(2) Părinții/tutorii legali au obligația ca, cel puțin o data pe lună, să ia legătura cu învățătorul/ dirigintele
pentru a cunoaște evoluția copilului lor.
(3) Părintele, tutorele legal instituit sau susținătorul legal sunt obligați, conform legii, să asigure
frecvența școlară a elevului în învățământul obligatoriu.
ROFUIP
Art.84 (5) Personalul din învățământ trebuie să dovedească respect și considerație în relațiile cu elevii,
părinții/reprezentanții legali ai acestora.
(6) Personalului din învățământ îi este interzis să desfășoare acțiuni de natura să afecteze imaginea
publică a elevului, viața intimă, privată și familială a acestuia.
(7) Personalului din învățământ îi este interzisă aplicarea de pedepse corporale, precum și agresarea
verbală sau fizică a elevilor și/sau a colegilor.
Operaționalizarea mai clară a conceptelor de implicare și de participare a părinților (Feuerstein, 2000 și
Desforges, 2003, apud Smith et al., 2007) permite diferențierea următoarelor aspecte:
160
- două tipuri de implicare a părinților și anume: spontană, care pornește de jos în sus, fata de cea
planificată, de sus în jos. Cea din urmă se referă la intervenții sau programe construite cu scopul de a rezolva
problema insuficientei participări sau absenței părinților;
- implicarea acasă - spre exemplu, o discuție acasă despre activitățile de la școală și implicarea la școală,
de exemplu, participarea părinților în activitățile școlii sau aspecte de organizare a activității școlare:
comunicarea cu școala, relația școală - părinți (Smith et al., 2007; Lambert 1985 apud Ho et al., 2011; Dor,
2013).
Încrederea este vitală pentru colaborare și reprezintă un factor important pentru îmbunătățirea
rezultatelor școlare. Încrederea între părinți și profesori poate fi abordată teoretic la diferite niveluri: individual,
instituțional sau social.
Parteneriatul școală - familie - comunitate reprezintă o problemă de actualitate identificată în diferite
documente educaționale, atât în plan național, cât și internațional și de numeroase cercetări în domeniul
educației. În țara noastră, Legea educației naționale nr.1\2011 arată că părinții sunt parteneri principali și
beneficiari ai procesului de învățământ. Articolul 80 prevede că toate deciziile majore din învățământul
preuniversitar să fie luate prin consultarea structurilor asociative reprezentative ale părinților. Legea Educației
Naționale dă dreptul părinților să participe activ la conducerea unităților de învățământ, prin prezența în
consiliul de administrație al școlii – a doi sau trei reprezentanți ai părinților, în funcție de mărimea școlii
(Articolul 96). Părinții sunt implicați în realizarea ofertei educaționale la nivelul unității de învățământ, prin
implicarea în organizarea programelor școală după școală, dar și la stabilirea curriculumului la decizia școlii.
Avantajele pentru părinți, profesori și comunitate sunt relatate și în literatura de specialitate (Epstein,
2009) evidențiind importanta implicării părinților în viața școlii, având un rol deosebit în educația și
dezvoltarea elevilor.
Implicarea părinților în viața propriilor copii are ca efect semnificativ o mai bună îndeplinire a cerințelor
școlare, iar școala se dezvoltă. Pe plan școlar, se observă efecte directe asupra reducerii abandonului școlar,
câștigul copiilor fiind de departe benefic. Acest lucru conduce la obținerea unor rezultate mai bune la școală
și de asemenea, la înregistrarea unei rate de promovabilitate ridicată. De aici rezultă și șansa elevilor de a
finaliza studiile într-un timp real și posibilitatea de acces la învățământul post-secundar, ca urmare a motivației
pentru învățare și de valorizare a acestora.
Bibliografie
1. Agabrian, M. (2006). Școala, familia, comunitatea. Iași: Institutul European
2. Basarab, A. (2015). Preluat pe 31 Martie 2019, de pe https://anatolbasarab.ro/scoala-spatiu-cultural-al-
socializarii/
3. Băran Pescaru, A. (2004). Parteneriat în educație: familie – școală – comunitate. București: Aramis Print
4. Bochiș, E. (coord.) (2011). Familia și rolul ei în educarea familiei. Iași: Polirom
161
CONCEPTUL DE CREATIVITATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Floria Ileana MILODIN, Prof. înv. primar
Școala Gimnazială Pompiliu Marcea Targu Jiu
Urmarind indeosebi sarcinile scolii, ca destinatar major al psihologiei creativitatii, Anca Munteanu
propune o definitie cu caracter lucrativ a creativitatii:
Creativitatea a devenit un indiciu valoric in multe domenii de activitate, un indiciu al calităţii activităţii
in multe profesii şi un element de progres al vieţii socialeconomice.
Multă vreme creaţia a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorităţi restranse. De cand s-a
constatat că noua tehnică infăptuieşte toate muncile stereotipe şi deci omului ii revin sarcinile perfecţionare,
de innoire, cultivarea gandirii creative a devenit o sarcină importantă a şcolii.
Dezvoltarea creativităţii elevilor în învățământul primar reprezintă o preocupare permanentă pentru
cadrele didactice inzestrate cu un acut simţ al imperativului social. Astfel, elevul provocat să creeze va deveni
omul capabil să găsească soluţii şi să se adapteze intr-o societate aflată in permanentă schimbare. E nevoie
deci de un dascăl creativ, ingenios, plin de fantezie, bine informat care să descopere mereu noi forme de lucru,
noi metode, procedee şi tehnici, noi căi de abordare a fenomenului educaţional pentru a depăşii rutina, şablonul.
Ciclul achiziţiilor fundamentale reprezintă baza formării deprinderilor de conduită şcolară, inzestrarea
elevilor cu capacităţi de bază citirea, scrierea şi cu orientarea actului comunicării spre baze logico-stiinţifice,
fără elemente de teoretizare, ci prin exersare şi simulare.
Maniera de abordare a conţinuturilor este cea integrată in vederea formării noului model comunicativ
funcţional.
Pentru a realiza noul model comunicativ funcţional, orice invăţător trebuie să-şi formeze modelul
operaţional-strategic al predării limbii romane, care are ca premise formarea şi perfecţionarea deprinderilor de
citire, imbogăţirea , precizarea, activizarea şi nuanţarea vocabularului elevilor, insuşirea ortopediei, ortografiei
şi punctuaţiei in limitele prevăzute de programa şcolară pentru clasele I-IV, redactarea compunerilor şi
insuşirea elementelor de construcţie a comunicării de către elevi (in limitele programei).
Imaginaţia şi creativitatea elevului se manifestă in principal in joc şi in creaţii plastice, insă un rol
deosebit de important o au şi orele de limba romană.
Toate insuşirile ce alcătuiesc creativitatea potenţială a persoanei şi care pot contribui la succesul actului
creativ pot exista, dar nu sunt neapărat utilizabile. De aceea, trebuie făcută distincţia intre conceptul de
potenţial creativ şi manifestarea creatoare, care presupune posibilitatea reală de a crea. Aptitudinile creatoare
se situează, după Guilford, in domeniul producţiei divergente, concept care se apropie de acţiunea originală,
de nonconformism, de evadarea din sfera ideilor curente şi comune ale imitaţiei sau reproducerii.
Creativitatea se deosebeşte de inteligenţa generală, care nu este altceva decât aptitudinea de a inţelege
ideile şi de a le aplica la soluţionarea problemelor practice. Dar dacă funcţiile esenţiale ale inteligenţei constau
in inţelegere şi invenţie (J. Piaget) atunci nu se poate vorbi de creativitate fără participarea inteligenţei. Pornind
de la această idee, orice persoană cu o inteligenţă normal dezvoltată este mai mult sau mai puţin creativă, iar
peste un anumit coeficient de inteligenţă, aceasta nu mai corelează cu creativitatea.
162
In acest sens, Ana Stoica-Constantin concluzionează că „există un consens deplin in a admite că nivelul
inteligenţei creşte proporţional cu cel al creativităţii pană la pragul plasat in apropierea limitei superioare a
normalităţii” (respectiv CI sau IQ = 120)
Potenţialitatea creativă este educabilă. La naştere copilul posedă doar o anumită potenţialitate creativă
evidenţiată de o anumită flexibilitate, fluenţă, sensibilitate a scoarţei cerebrale. Ulterior, in procesul educaţiei
sporeşte potenţialitatea menţionată in funcţie de dezvoltarea şi manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali,
caracteriali şi de mediu, dezvoltandu-se treptat nivelurile creativităţii.
Creativitatea este rezultatul unui ansamblu complex de factori de personalitate, prezenţi la toată lumea,
dar in măsuri diferite, iar potenţialul, creativitatea latentă este inerentă fiinţei umane. In limbajul
psihopedagogic se folosesc noţiunile de necreativcreativitate de nivel scăzut, creativitate normală-nivel
mediu, prezent la majoritatea populaţiei şi creativ-nivel inalt al creativităţii.
Putem spune că la copilul cu aptitudini slabe sau normale, creativitatea se prezintă sub formă de potenţial
creativ, iar responsabilitatea cadrului didactic constă in dezinhibarea creativităţii expresive a copilului şi
cultivarea factorilor de personalitate care constituie acest potenţial.
ȘCOALA ALTFEL PENTRU ELEVII CU DIZABILITĂȚI MINTALE! ȘCOALA DE

ACASĂ !
Prof. Cornelia MOCANU -Cjrae Valcea
Doctorand Univ Pedagogică de Stat Ion Creangă-Cișinău
” Indiferent câte resurse ai, întotdeauna nu sunt de ajuns.”( Eduard A. Murphy - Opinie)
Situația epidemiologică creată la nivel mondial a determinat luarea unor măsuri radicale prinsistarea
procesului educațional în instituțiile de învățământ. Închiderea școlilor în peste 138 de țări ale lumii pentru a
preveni răspândirea pandemiei Covid-19 pentru aproape 80% din populația elevilor şi studenţilor din lume –
1, 3 miliarde de copii și tineri – a dat naştere unor provocări fără precedent pentru guvernele ţărilor afectate,
pentru decidenții educaționali de pretutindeni, dar a și adus în atenție confruntarea întregii omeniri cu o situație
fără precedent, la care trebuie să răspundem prin comportamente de adaptabilitate la schimbările sociale,
educaționale, economice, politice etc., de învățare din mers și mai ales de sănătate fizică și psihică. Școala, ca
instituție principală în dezvoltarea acestor abilități la elevi, este pusă la rându-i în situația de a reacționa prompt
și eficient la izolarea socială, umană adusă de pandemie.
Din perspectivă pedagogică, practicile dezvoltate de sistemele de educație afectate de suspendarea
cursurilor cu elevii și studenții, se situează pe cel puțin două paliere diferite: învățarea online și învățarea la
distanță, concepte pedagogice aparent sinonime, dar care descriu practic modalități parțial comune de derulare
a activităților cu elevii și studenții, aflați în școala de acasă.
În ceea ce privește învățarea online în cazul copiilor cu dizabilități mintale, o mare parte din activitatea
didactico-terapeutică uzuală (față în față) nu se poate face online/la distanță, având astfel un impact negativ
asupra invățării, recuperării, compensării.
163
Oamenii sunt născuți egali. Diferențele, cu care oamenii se nasc, nu trebuie să ducă la o îngrădire a
drepturilor lor ca indivizi. Statul trebuie să recunoască necesitățile individuale ale fiecăruia de a beneficia de
un ajutor special. Acesta se aplică la invățământ, sănătate și ocrotire.
Când un copil are întârziere în dezvoltarea mintală și abilitățile lui sunt scăzute comparativ cu nivelul
considerat normal pentru vârsta sa, spunem că el are deficiență mintală. Un copil cu deficiență mintală va avea
dificultăți de învățare, înțelegere, comunicare, socializare, comportament.
Există diferite grade ale deficienței mintale.Unii copii pot avea doar o ușoară întârziere în dezvoltare și
dificultăți în învățare și sunt școlarizați în învățământul de masă, alți copii au întârzieri grave, întâmpinând
mari dificultăți chiar și în însușirea unor abilități de bază și sunt școlarizați în învățământul special. Indiferent
de gravitatea deficienței, în condițiile acordării unui ajutor adecvat fiecare poate învăța ceva, în ritm propriu și
în limitele date de deficiență.
Deoarece copilul cu deficiență mintală învață mai greu, obiectivele de lucru cu el sunt planificate în
etape foarte mici iar în timpul învățării se revine sistematic asupra etapelor deja parcurse. Cadrele didactice
care lucrează în învățământul special(profesori de educație specială, profesori psihopedagogi, educatori), cu
toții trebuie să fim insistenți și răbdători și să nu uităm că pentru ei, învățarea este ceva dificil și au nevoie de
toată încurajarea pe care o pot obține și de tot sprijinul ce-i poate fi acordat pentru a învăța și a realiza la
maximum potențialul de care dispune. Acesta este un drept de bază pentru fiecare om.
Pentru a susține activități de învățare la distanță profesorii și elevii folosesc cel mai frecvent aplicații
simple pentru comunicarea cu clasa sau individual precum Whatsapp sau Messenger sau chiar apeluri
telefonice. În ceea ce privește copiii cu dizabilități mintale, acest lucru a fost posibil doar in cazul copiilor cu
deficiență mintală moderată care și-au însușit citit-scrisul și care dețin și pot utiliza calculatorul, telefonul
mobil. Mulți dintre acești copii cu dizabilități provin din medii defavorizate, având acces limitat la computer
și alte dispozitive în afara școlii.În unele cazuri, aceștia locuiesc în zone fără conexiune la internet.
În perioada de autoizolare impusă de pandemia Covid -19, colaborarea dintre profesori și părinți s-a
intensificat, au împărtășit idei, sfaturi iar în cazul copiilor cu dizabilități grave sau asociate( autism, sindrom
Down, etc) au construit prin colaborare procesul de învățare, recuperare.
Pentru părinții copiilor cu dizabilități, învățarea la domiciliul a fost o povară grea, aceștia jonglând între
supervizare/sprijin, propria muncă și treburile casnice.568
În situația de criză cu care se confruntă întreaga lume, învățarea online are avantaje incontestabile, dar
și dezavantaje. Consider că se pretează mai bine vârstelor mari, ciclului liceal, studenților și adulților în
contexte de formare. Relațiile interumane între elevi și profesori, dar și între elevi sunt afectate cu reale efecte
în timp dacă se permanentizează acest mod de abordare a învățării. Acest tip de instruire poate fi un impediment
pentru elevii cu rezultate şcolare slabe și îndeosebi pentru copii cu dizabilități mintale deoarece conţinuturile
expuse în mediul online pot fi mai greu de asimilat în condiţiile în care înţelegerea acestora nu este facilitată
de professor și nu primesc sprijinul necesar.
Pentru a genera o învăţare eficientă în mediul virtual, profesorul trebuie să aibă o anume pregătire în
proiectarea curriculum-lui livrat online și, desigur, în tehnologiile informaționale.
164

Ștefania Carmen MUNTEANU
Prof.Înv.Primar Școala Gimnazială Com.Hangu.Neamt
Educația trebuie să corespundă necontenit exigențelor cerute de evoluția societății. Semnificațiile și
eficiența actului educativ sunt date de disponibilitățile educației de adaptare și autoreglare față de sfidările tot
mai numeroase ale progresului științific.
Educația și învățământul constituie o componentă a istoriei, culturii și civilizației. Sistemul educațional
al oricărei comunități este marcat de tradiție. În tradiția românească, în domeniul educației și învățământului
există o constantă la care trebuie să se raporteze inițiativele moderne, înnoitoare. Putem spune că educația
apare odată cu societatea umană.
Educația se exercită asupra omului indeiferent de vârsta pe care o are. Deoarece societatea este într-o
continuă mișcare, se generează noi solicitări față de educație, omul trebuie și el la rândul lui să fie permanent
în mișcare, să se adapteze la nou, la cerințele actuale. Atitudinea față de educație diferă de la un individ la altul,
în fucție de diverși factori, factori care țin de personalitatea fiecăruia, de mediul social din care provine, de
mediul familial în care trăiește.
Familia și școala au un rol important în dezvoltarea, educația oamenilor, deși acest lucru se realizează
tot mai mult la concurență cu mass-media și internetul.
Calculatorul a intrat în viața noastră de zi cu zi din motive de necesitate. Fie că ne informăm, fie că
lucrăm sau ne jucăm pe el, acesta a devenit indispensabil din fiecare casă, a devenit un obiect de studiu în sine.
În mediul educațional, calculatorul a devenit un facilitator educațional, în continuarea magnetofonului,
retroproiectorului, televizorului. Folosirea calculatorului în procesul instructiv educativ a devenit o resursă
educațională cu potențial mare în toate ariile curriculare. În această perioadă când omenirea este amenințată
de viruși biologici, folosirea computerului a devenit o rutină. Fie că ne place sau nu, suntem nevoiți să accesăm
diverse platforme, site pentru a putea să ne desfășurăm activitatea cât de cât în condiții normale. Noi, profesorii,
deși nu am fost obișnuiți cu aceste instrumente de lucru, am fost nevoiți să ne adaptăm condițiilor actuale. De
real ajutor au fost cursurile de formare în domeniul informaticii. Munca care se depune în această perioadă
este infinit de mare, dar există satisfacția că reușim să ne continuă activitatea. Nu putem să negăm activitatea
oamenilor care ne ajută cu diverse tutoriale, webinare, resurse care ne fac să înțelegem cât a evoluat omenirea,
știința.
Folosirea calculatorului, internetului are avantaje, dar și dezvantaje. Este clar că folosirea calculatorului
nu va înlocui niciodată total acțiunea profesorului, dar a ignora rolul și importanța lui înseamnă să te opui
firescului. Posibilitățile de comunicare, de analiză și sinteză sunt multiple cu ajutorul calculatorului conectat
la internet. În postura de creator de situații de învățare, profesorul trebuie să fie mediator între elev, informație,
tehnici, metode și calculator.
În ultima perioadă am folosit modelul pedagogic numit Flipped Classroom ( clasă răsturnată). Astfel
elevii în loc să învețe un conținut nou în clasă, elevii învață acasă prin vizionarea unor filmulețe, secvențe
video, create tot de profesori. Astfel, fiecare elev poate învăța în ritmul lui, învățarea devine personalizată.
Elevul are posibilitatea de a vedea secvențele ori de câte ori dorește, poate accesa anumite părți care îl
165
interesează, sau poate trece peste anumite etape care nu-l mulțumește. Totodată elevul poate să vadă nivelul la
care se află. În acest mod de a se lucra, elevul trece prin nivelurile inferioare ale domeniul cognitiv la domiciliu,
în timp ce în clasă, accentul se pune pe niveluri mai ridicate de învățare. În clasă, elevul creează, evaluează,
analizează și aplică, iar acasă recapitulează și fixează.
Această metodă are avantaje dar și dezavantaje.
Avantajele ar fi:
- Crește interacțiunea între profesor și elev
- Toți elevii sunt implicați în procesul de învățare
- Elevii devin mai responsabili
- Conținutul informațiilor este păstrat permanent
Dintre dezavantaje putem aminti:
- Nu toți elevii au echipamente informatice, acces la internet
- Există reticență din partea părinților în a lăsa copiii în fața calculatorului
- Elevii nu sunt tot așa de motivați în rezolvarea temelor
- Cadrele didactice se adapteaza mai greu la cerințele actuale
În concluzie, îmbinarea tradiționalului cu modernul mi se pare o opțiune foarte bună. Menirea noastră
de dascăl este de a crea o generație care să știe să se adapteze la orice situație, în orice situație. Trebuie să ne
alegem metodele cele mai potrivite pentru a crea niste oameni responsabili, sănătoși fizic, dar și mintal care să
ajute omenirea să se dezvolte frumos. Doar prin îmbinarea activităților vom obține echilibrul necesar formării
și dezvoltării personalității armonioase.
Bibliografie:
1. Ciprian Ceobanu , Constantin Cucoș , Olimpius Istrate , Ion-Ovidiu Pânișoară ,,Educație digitală” Editura:
Polirom, Iaşi, ISBN EPUB: 978-973-46-8226-3 An apar 2020
2. Chiriță R. ,,Date generale privind efectele utilizării calculatoruluila copiii și adolescenți”, 2006, Revista
Română de psihiatrie.
ERA DIGITALĂ – PROFESORUL DIGITAL

Marieta NEAGU, Prof. înv. primar
drd Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Chișinău, anul I
Grad didactic II, Școala Gimnazială „Ion Ionescu”, Valea Călugărească, Prahova, România
Summary: The accelerated evolution of digital technologies influences the way the young generation
thinks, speaks and acts. Following the same line and the way they are educated is in a continuous
transformation. Digital textbooks, digital lessons, online information are part of the rethinking of the
educational system so that it is adapted to current social requirements and future trends. The difficulty arises
when we try to set boundaries, when it is too much, when it exceeds the natural and can become unhealthy.
Keywords: the digital age, digitization, digital natives
Rezumat: Evoluția accelerată a tehnologiilor digitale influențează felul în care gândește, vorbește și
acționează tânăra generație. Urmărind aceiași linie și felul în care aceștia sunt educați este într-o transformare
continuă. Manuale digitale, lecții digitale, informarea on-line fac parte din regândirea sistemului educațional
166
astfel încât să fie adaptat cerințelor sociale actuale și tendințelor viitorului. Dificultatea apare când încercăm
să stabilim limitele, când este prea mult, când depășește naturalul și poate devine nesănătos.
Cuvinte cheie: era digitală, digitalizarea, nativii digitali
Potrivit Wikipedia „era digitală este o idee conform căreia epoca în care trăim va fi caracterizată de
capacitatea oamenilor de a transmite informație fără restricții și de a avea acces la informație la un mod care
era imposibil în trecut. Ideea este legată de conceptul de revoluție digitală, care cuprinde și ideea că pasul
următor după revoluția industrială constă în trecerea la o economie bazată pe transmisie, prelucrare și stocare
de informație.” (https://ro. wikipedia. org/ wiki/Era_informa%C8%9Bional%C4%83 accesat 23. 04. 2017)
Digitalizarea ne oferă posibilități multiple de învățare, socializare și relaxare. În acest amalgam nativii
digitali, având de a face cu lumea virtuală de la vârste fragede și-au dezvoltat abilitățile foarte bune de a explora
și selecta informația. Profesorii, pe de altă parte, au fost nevoiți să se adapteze și să își modifice demersul
instructiv. „Pentru școala tradițională profesorul se poziționează în centru, el este unica sursă de cunoaștere și
de putere, transmite informațiile ce trebuie preluate ca atare, deci fără a le supune dezbaterii. Transmite într-o
formă atent dinainte pregătită, impune perspective de cunoaștere. În școala modernă profesorul este partener
de învățare; el construiește și participă la împărtășirea de experiențe și facilitează producerea învățării.
Profesorul stimulează elevii să reflecteze, să descopere singuri, să întrebe, să-și explice punctele de vedere”
(Suditu, 2012, p. 13).
Un învăţământ modern nu poate fi conceput fără utilizarea IT-ului şi calculatorului. Beneficiile IT-ului
sunt: plus de comunicare, accesul uşor la informaţii, proiecte de colaborare, creşterea performanţelor şcolare,
relaţionare, responsabilizare. Elevii au ocazia să lucreze în echipe, cu informaţii de pe Internet pentru a face
ora şi materia respectivă din ce în ce mai interesantă. Dacă un elev considerat slab la o materie prin metoda
clasică, sau nu îşi exprimă propria opinie datorită timidităţi pe care o are în faţa profesorului, cu ajutorul
tehnologiei digitale, poate realiza o lucrare foarte bună, singur sau alături de colegi, astfel, îi creşte performanţa
şi relaţionează foarte bine. Profesorul devine coordonatorul orei şi are datoria de a explica copiilor cât mai bine
informaţiile prezente la materia respectivă fiind şi pentru el mult mai uşor, nu mai stă cu spatele la elevi şi cu
faţa la tablă, nu mai este un dirijor, iar copiii devin atraşi de ceea ce se întâmplă la ora respectivă reţinând
informaţiile mai bine.
Profesorul prezentului și al viitorului trebuie să învețe de la elevi, să dezvolte o pedagogie a culturii
digitale. În societatea actuală calculatorul preia o parte din sarcinile care în trecut îi aparțineau profesorului,
furnizarea de cunoștințe, activități de repetiție și exersare, lăsându-i acestuia timp pentru a oferi motivaţie și
suport afectiv elevului, sarcini neglijate în trecut. În procesul de învățare profesorul are menirea de a obține un
echilibru între uman și tehnic. „Prelungirea rolului profesorului prin noile tehnologii informaționale trebuie
făcută cu precauție, păstrându-se naturalețea interacțiunilor umane. Totalitarismul informatic poate fi
periculos, ca orice exagerare și uni-poziționare!” (Cucoș, 2008, p. 53).
Marc Prensky folosește o analogie a nativilor digitali și a imigranților digitali pentru a descrie decalajul
generațiilor care separă elevii de astăzi, nativii digitali, de profesorii lor, imigranți digitali. Potrivit lui Prensky,
tinerii sunt înconjurați de mediile digitale într-o asemenea măsură încât structurile lor de creier pot fi diferite
de cele ale generațiilor anterioare.
167
Nativii digitali sunt obișnuiți să primească informații cu adevărat rapid. Le place să lucreze în paralel la
mai multe sarcini. Ei preferă grafica, imaginea în defavoarea textului. Preferă accesul la întâmplare (cum ar fi
hipertextul). Acestia funcționează cel mai bine când sunt conectați în rețea. Ei se bucură de satisfacția
instantanee și de recompensele frecvente. Ei preferă jocurile în fața muncii serioase. Iar toate aceste
carcteristici nu sunt pe placul imigranților digitali care nu cred că elevii lor pot învăța cu succes în timp ce se
uită la televizor sau ascultând muzică, deoarece ei, imigranții, nu pot. Și bineînțeles că nu pot, nu au
perfecționat această abilitate în mod constant pe toată perioada formării. Imigranții digitali cred învățarea nu
poate, sau nu ar trebui, să fie distractivă. (Prensky, 2001, pp. 2-3)
Prensky susține că decalajul dintre nativii digitali și imigranții digitali este cauza fundamentală a
declinului educației în SUA, iar concluzia sa ar putea fi extrapolată și la alte sisteme educaționale. Sistem
educațional actual nu a fost conceput pentru a servi studenții de astăzi. „Studenții noștri s-au schimbat radical.
Studenții de astăzi nu mai sunt persoanele pentru care sistemul nostru educațional a fost conceput să le învețe.”
(Prensky, 2001, p. 1) Această schimbare nu este similară celor dintre generații așa cum s-a întămplat în trecut.
„A avut loc o discontinuitate majoră. S-ar putea spune chiar o "singularitate" - un eveniment care schimbă
lucrurile atât de fundamental încât nu există absolut nici o întoarcere. Această așa-numită "singularitate" este
apariția și rapiditatea diseminării tehnologiei digitale în ultimele decenii ale secolului al XX- lea. (Prensky,
2001, p. 1)
Potrivit lui Prensky, imigranții digitali încearcă să-i învețe pe nativii digitali prin metode care nu mai
sunt valabile. Soluția ar fi ca educatorii să schimbe modul în care predau, profesorii de astăzi să învețe limbajul
nativilor, să accelereze instruirea și să ofere acces aleatoriu. Abordarea personală a lui Prensky față de această
problemă „este să inventezi jocuri pe calculator pentru a-ți face treaba, chiar și pentru cel mai serios conținut”
(Prensky, 2001, p. 4) Autorul a cerut profesorilor să creeze o serie de sarcini gradate în care abilitățile de
învățat au fost încorporate, să ilustreze conceptele-cheie în filmulețe sub 30 de secunde, să permită accesarea
la întâmplare, să instaureze un ritm rapid și alert, iar instrucțiunile să nu fie scrise, ci filme pe calculator în care
să se renunțe la limbajul tradițional pedagogic. Sunt recomandări benefice, dar nu consider că o astfel de
abordare este singura care poate asigura succesul în actul educativ. Dacă nativii digitali au această capacitate
extraordinară de adaptare și un ritm alert de integrare a cunoștințelor putem considera că au posibilitatea și să
se adapteze la anumite practici pedagogice ale imigranților digitali atâta timp cât acestea le oferă cunoștințe și
nativii digitali importante.
„Cerințele s-au modificat dramatic încă o dată. Acum o sută de ani era suficient să ai o elită foarte
educată, iar restul populației să aibă o serie de cunoștințe fundamentale elementare. Astăzi aproape orice
funcție care se poate executa prin aplicarea unei proceduri obișnuite va fi mai devreme sau mai târziu
computerizate. Pentru a fi preferat de patroni, un individ trebuie să fie foarte educat, flexibil, în stare să
detecteze și să înlăture o defecțiune și să identifice o problemă; și, nu întâmplător, capabil să își schimbe rolul
sau chiar profesia, în cazul în care funcția actuală se demodează. Societățile umane nu vor putea nici ele să
neglijeze segmente largi ale populației. Pentru a rămâne competitive într-o lume în rapidă schimbare, ele vor
trebui să ofere o educație serioasă unei majorități semnificative a cetățenilor lor și vor trebui să se adapteze
diferitelor tendințe.” (Gardner, 2011, p. 46). Howard Gardner e de părere că tinerii ar trebui să fie crescuți
168
astfel încât să le placă să învețe, să-și dezvolte interese multiple și să vrea să-și hranească mintea pe tot
parcursul vieții. Citându-l pe Platon, psihologul american consideră că „scopul educației este de a-l face pe
individ să vrea să facă ceea ce trebuie să facă.” (Gardner, 2011, p. 57)
Bibliografie
1. Cucoș, Constantin. (2008). Educaţia: iubire, edificare, desăvârşire, Iaşi, Editura Polirom.
2. Gardner,Howard. (2011). Mintea disciplinată. Educaţia pe care o merită orice copil, dincolo de informaţii
şi teste standardizate, Ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Sigma.
3. Prensky, Marc. (2001). Digital Natives, Digital Immigrants Part 1, On the Horizon, Vol. 9,
https://doi.org/10.1108/10748120110424816
4. Suditu, Mihaela. (2012). Instruirea şcolară: probleme şi analize generale, Ploieşti, Editura Universităţii
Petrol-Gaze din Ploieşti.
5. https://ro. wikipedia. org/ wiki/Era_informa%C8%9Bional%C4%83
INOVATII PEDAGOGICE IN ERA DIGITALA

Nicoleta NICOLAE
prof.înv.primar,Scoala Gimnaziala Valea Ramnicului
Începând cu 11 martie 2020 sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de comunicare și
de cooperare prin care să asigure continuitatea învățării și funcționarea organizațională.
Elementul care a condus la o presiune majoră asupra sistemului de învățământ și a societății în ansamblul
ei a constat în utilizarea exclusivă a mijloacelor de comunicare la distanță pentru a face educație.
• sistemul de învățământ este doar parțial pregătit, o parte din cadrele didactice nu posedă în acest
moment suficiente informații și competențe specifice instruirii asistate de calculator;
• curriculumul permite într-o măsură variabilă/ secvențială/ revizuită transpunerea în activități la
distanță;
• companiile nu au fost stimulate pentru a construi soluții interoperabile, mulate pe nevoile de sistem
ale educației.
Cadrele didactice au fost nevoite să susțină activități didactice într-un regim cu totul special.
În absența unei infrastructuri tehnologice decente la nivelul cadrelor didactice, dar mai ales la nivelul
elevilor, fără abilitare consistentă în zona competențelor digitale a profesorilor, fără acces la platforme online.
Tehnologia digitală a facilitat în bună măsură continuarea unor activități didactice la distanță, în perioada
suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu se poate face
online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Profesorii semnalează disfuncții
în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare: comunicare autentică și relaționare umană,
sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare.
Activitatea online are, avantajele evidente, limite în relaționarea cadru didactic – elev. Are însă și limite,
care au impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față
nu se poate face virtual.
Dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în ordine: lipsa
instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dificultăți de ordin tehnic – platforme
care trebuie instalate, care nu funcționează, lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare
169
suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: lipsa instrumentelor potrivite pentru predare-învățare -
evaluare la disciplina lor, lipsa conținutului educațional (resurse digitale) în domeniul disciplinei, lipsa unui
computer suficient de performant și lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a
instrumentelor și resurselor digitale.
Pentru a susține activități de învățare la distanță, profesorii și elevii folosesc mai multe mijloace
specifice, dintre care cel mai frecvent: • aplicații simple/ cunoscute deja, pentru comunicare asincronă de grup,
precum Whatsapp, Facebook messenger, apeluri telefonice/ SMS/ canal de comunicare cu fiecare elev. Pe
locurile următoare se situează: • utilizarea resurselor educaționale deschise și conținutului digital, cum ar fi
situri cu informații și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale,
Digitaliada, LearningApps ,platformele specializate de elearning – Moodle, Google classroom, Edmodo,
Easyclass , aplicațiile pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri video/ videoconferințe precum Webex,
Zoom, Meet, Teams, Skype.
Criza sanitară ne-a forțat să digitalizăm atât relația cu locul de muncă, cu autoritățile statului, și ne-a
arătat că tehnologia ne poate ajuta să avem acces la o mare parte din lucrurile de care avem nevoie în viața de
zi cu zi dar și că putem să învățăm atâta vreme cât avem la dispoziție un telefon cu acces la internet. Atât elevii,
cât și profesorii sunt nevoiți să se adapteze transformărilor digitale pentru a ține pasul cu cerințele pieței muncii,
ale provocărilor globale și ale societății.
Regândirea educației în era digitală este o condiție esențială pentru competitivitatea continentului
european pe plan global, prin crearea unei forțe de muncă care este pregătită pentru locurile de muncă ale
viitorului și pentru o piață în schimbare.
Cu cât mai puțini elevi au acces la calculator, cu atât mai mic este procentul celor care au abilități digitale
peste medie.
Noile tehnologii didactice ar putea oferi oportunități de personalizare a contextelor de învățare,
îmbunătățind astfel motivația și retenția elevilor.
Digitalizarea educației presupune acces la tehnologie și la resurse tehnologice de care copiii și profesorii
au nevoie pentru a putea fi conectați la educația digitală, pentru a nu lăsa niciun elev în urmă , acces la
laptopuri, tablete, sisteme audio – video cu încărcare încorporată, acces la internet și la platforma de e-learning
care conține cursuri online, precum și o bibliotecă digitală cuprinzătoare.
România nu a fost pregătită pentru o astfel de adaptare la educația digitală, cel puțin nu atât de rapidă,
dar avem o șansă reală să evoluăm sistemul educațional cu ajutorul tehnologiei.
Profesorii au fost deschiși la schimbare, așa că multe cadre didactice au înțeles pericolul și potențialul
colaps al sistemului educațional și s-au mobilizat pentru a ajuta și implementează soluții rapide și eficiente de
modernizare a educației.
Formarea profesorilor este esențială, decizia de a muta întreg procesul educațional în mediul online într-
un timp extrem de scurt, evidențiază lipsa unui sistem prin care sutele de mii de copii din comunitățile
dezavantajate să aibă un contact permanent cu educația, chiar dacă n-au conectivitate, pentru a evita o
rată de abandon școlar exponențială.
170
Totodată, încă din primăvară au lansat platforme online, pe care sunt disponibile spații de lucru pentru
fiecare dintre aplicațiile digitale folosite de profesori în predarea la distanță.
Acest spațiu virtual oferă sprijin constant pentru cadrele didactice în familiarizarea cu aplicațiile,
platformele și software-urile educaționale disponibile gratuit.
Lucrurile de care avem nevoie pentru a începe să facem educație digitală performantă:
- Profesori creatori de lecții digitale.
- Formare profesori – continuă.
- Software – editorul/creatorul de lecții digitale, acestea sunt realizate de către profesori direct pe nevoile
lor.
- Biblioteca Virtuală unde pot fi accesate lecțiile digitale.
- Catalogul Electronic.
- Hardware
Tehnologiile digitale contribuie la creșterea calității lecțiilor doar în măsura în care profesorii reușesc
să le integreze armonios în activitatea didactică.
Resursele digitale și oportunitățile de practicare a educației culturale și patrimoniale în învățământul
primar, pot fi instrument de autoevaluare online, care poate fi folosit de profesorii din toate ciclurile de
învățământ.
Clasele virtuale nu vor putea niciodată înlocui clasa reală, pot cel mult completa,pot fi complementare.
Împreună avem datoria să nu lăsăm niciun elev in urmă.
Bibliografie:
1. https://zoom.vodafone.ro/regandirea-educatiei-in-era-digitala-de-la-orele-clasice-la-scoala-online/
2. https://www.psih.uaic.ro/wp-content/uploads/sc_onl_rap_apr_2020.pdf
UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI A TABLETEI ÎN CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII

ONLINE - IMPERATIV AL ACTUALITĂŢII
Liliana NIMERENCO
Învățător la clasele primare, IPLT “Traian”
În contextual epidemiologic, îmbinarea învăţării faţă în faţă cu învăţarea online, este soluţia perfectă
pentru continuarea procesului educaţional. Astfel, acest tip de învăţare, generează necesitatea unor adaptări şi
dezvoltări la nivel organizaţional, tehnic, didactic, etic etc.
În scopul organizării cât mai eficiente a procesului educațional la distanță mă bazez pe parteneriatul
părinte-elev -învățător, pe o colaborare prietenoasă cu părințtii,fiindcă copiii fără susținerea și ajutorul acestora
nu se descurcă ,fiind mici și nu se recomandă să fie supuși riscului de a se afla mult timp în fața calculatorului,
tabletei sau telefonului.
În cadrul orelor online, folosim toate dispozitivele digitale, ce sunt la dispoziţia fiecăruia. Temele la
disciplinele școlare, conform Proiectării de lungă durată și desigur conform orarului stabilit, plasez în grupul
părinților, elevilor-pe Viber , pe messenger, platforma studii.md, pe zoom.us. Acestea sunt completate cu PPT,
filmulețe, pauze dinamice sau fișe suplimentare (acolo unde este necesar) pentru a le trezi interesul copiilor
pentru disciplinele școlare,pentru a-i motiva în această perioadă dificilă.
171
În această perioadă le mai propun elevilor filmulețe de viață, povestioare cu tâlc, le propun elevilor
diverse activități - desene, postere, lapbook-uri. Fiecare se ocupă și după interes, pasiune. Rezultatele sunt
îmbucurătoare, se descoperă noi talente, hobby-uri (desigur cu sprijinul părinților), ceea ce le mulțumesc.
În atracția părinților și elevilor , mai creez diferite activități, folosind aplicațiile: padlet.com; kahoot.it.;
Filmix. Elevii așteaptă cu nerăbdare testele-jocuri în baza temelor studiate și descriptorii ce îi obțin.
https://create.kahoot.it/share/romana/dddd1cb9-1e9d-4ae2-9fa0-a05392ba48c1
https://create.kahoot.it/share/efe-matematica-8-mai/bba728f9-f8d6-466a-8fc4-bbee37a08700
https://create.kahoot.it/share/calendarul/cff1cca9-01f0-4204-bb41-57ef9c301710
https://create.kahoot.it/share/pastele/56b92c55-22e6-426c-9bda-056f5700f2cf
https://create.kahoot.it/share/la-scoala-cu-frunze-de-nuc/3db28086-e87d-434d-be52-d828e97c3e01
https://create.kahoot.it/share/matematica/c0ebe4e8-493a-45a5-b4bb-6b9274839079
Învăţarea faţă în faţă este esenţială şi foarte importantă, dar componentele online ne vin în ajutor şi devin
tot mai necesare dezvoltării lor ca răspuns la provocările erei digitale. Un mare avantaj îl au elevii claselor
primare, ce studiază în cadrul orei de Educaţie tehnologică, modulul Educaţie digitală, unde sunt formaţi
anume pentru această situaţie de învăţare online.
Îmbinarea învăţării în şcoală cu cea online ne provoacă la utilizarea diferitor tipuri de resurse
educaţionale digitale şi servicii online precum: Google Classroom, Google Meet. De asemenea utilizez
registrul electronic al SIME, studii.md. Registrul este gratuit şi conţine mai multe servicii integrate:
- calificative,
- descriptori,
- tipul lecţiei,
- tema pentru acasă,
- ataşamente,
- link-uri,
- orarul,
- acces la lecţiile online etc.
Abundenţa ofertei mari face alegerea dificilă.Contează foarte mult ca modul de utilizare să fie uşor de
însuşit de profesori şi de elevi, asfel încât să devină o rutină.
Utilizarea unei platforme accesibile va asigura eficienţa activităţilor, confortul psihologic atât al elevilor,
cât şi a părinţilor care sprijină învăţarea online a elevilor minori. Astfel, învățarea mixtă a devenit un imperativ
al actualității, generând necesitatea unor adaptări și dezvoltări la nivel organizațional, tehnic, didactic, etic
Bibliografie:
1. Repere metodologice privund organizarea procesului educațional în condiţiile învăţării mixte în contextul
epidemiologic, pentru instituţiile de învăţământ primar, gimnazial şi liceal , Chişinău 2020
2. http://www.albion.com/netiquette/corerules.html
3. https://sites.google.com/view/i-citizen/module-de-instruire/neticheta-comunicarea-digital%C4%83-sau-
codul-bunelor-maniere-pe-internet
4. Aurelia Marinescu „Codulbunelormaniereastăzi”
5. Dorothea Johnson, Liv Tyler „ModernManners:ToolstoTakeYoutotheTop”.
172
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN CADRUL ACHIZIȚIILOR FUNDAMENTALE DIN

CICLUL PRIMAR
Marta PÂNZARU, Prof.Înv.Primar
Şcoala Sf.V.Ştefan Cel Mare Oneşti
„Legea superioară a existenţei este munca creatoare prin care lăsăm în lume
o urmă după ce nu vom mai fi, o operă care ne prelungeşte existenţa şi după moarte.’’
(Leonardo da Vinci)
Interferenţa dintre creativitate şi comunicare este mai mult decât implicită. Actul creaţiei indiferent la
nivelul la care se înfăptuieşte, este determinat decisiv de nivelul în care are loc comunicarea în toate formele
posible. Cum însă comunicarea se înfăptuieşte prin angajarea unor capacităţi intelectuale, însăşi formularea
conţinutului a ceea ce se transmite de către emiţător implică un efort de construcţie cu elemente de creaţie.
Astfel pornim de la faptul că atât creaţia cât şi comunicarea angajazează capacităţi intelectuale la cel mai înalt
nivel, precum şi performanţe ale intelectului care să treacă limita a ceea ce este comun şi obişnuit în procesul
cunoaşterii. Actul creaţiei prin comunicare nu se limi-tează doar la ceea ce se „redescoperă” prin învăţare, ci
presupune un plus de ceva, un adaos de calitate, de noutate, de inedit.
Creativitatea şi comunicarea sunt determinate de factori obiectivi, de natură socială. Este vorba de
particularităţile cu totul specifice ale societăţii contemporane. Educarea creativităţii la elevi a devenit o
preocupare de prim ordin a şcolii, pe toate meridianele pământului. În zilele noastre cultivarea spiritului creator
la elevi constituie o necesitate obiectivă a şcolii. Dinamica extrem de mobilă are loc în toate sferele activităţii
economico-sociale, concretizată prin apariţia unor tehnici de vârf, a unor meserii noi, faptul că şcoala trebuie
să pregătescă tineretul acum, în zilele noastre, în perspectiva viitorului , a activităţii pe care aceasta o va
desfăşura în decenile următoare, precum şi alţi factori care impun cu necesitate cultivarea spiritului creator la
elevi, care să le permită adaptarea şi readaptarea continuă la exigenţele pe care societatea viitoare le va pune
în faţă (Şerdean, 2002).
Se poate spune că pregătirea tineretului pentru integrarea socio-profesională în con-diţiile epocii
contemporane trebuie astfel concepută şi realizată, încât acesta să fie capabil să se adapteze cu uşurinţă la
realitatea extrem de complexă în care îşi va desfăşura activi-tatea. Tineretul trebie să dispună de o mare
mobilitate intelectuală şi profesională, de astfel de capacităţi cum sunt: flexibilitatea, fluiditate, independenţa,
spiritul de investigaţie şi creatvitatea gândirii.
„Progresul omenirii nu este posibil fără activitatea creatoare, teoretică şi practică a oamenilor. Din
acest motiv este firesc ca activitatea creatoare să fie considerată ca forma cea mai înaltă a activtăţii
omeneşti.”( Al. Roşca)
Prin urmare, în procesul de învăţământ nu interesează atât produsul elevilor ca va-loare socială, cât, în
plan psihologic, supleţea, nota de originalitate în soluţiile folosite pentru rezolvarea problemelor. De asemenea
ne interesează măsura în care soluţiile găsite în rezolvarea acestor probleme produc elevilor trăiri afective, o
stare de surpriză plăcută, curiozitatea de a descoperii şi alte modalităţi, soluţii mai elegante, toate acestea fiind
atribute ale spiritului creator.
173
Asemenea performanţe cer intervenţii drastice în metodologia activităţii de învăţare, crearea unei
atmosfere propice pentru participarea elevilor la procesul învăţării. Este, de asemenea, necesară o atmosferă
care să favorizeze comunicarea, conlucrarea, consultarea, formularea de idei. Se ştie faptul că o lecţie este cu
atât mai reuşită, cu cât elevii răspund la întrebări pe care şi le pun singuri.
Astfel, copii care au tendinţă spre pasivitate, neobişnuiţi cu efortul intelectual, reuşesc să prindă gustul
rezolvării sarcinilor şcolare, îşi eliberează energiile latente, prin dorinţa de autoafirmare.
Toate aceste lucruri duc spre crearea omului creator, prin acea atmosferă creatoare realizată în clasă. În
orice domeniu creativitata presupune anumite însuşiri motivaţionale şi de caracter, care pot fi formate şi
cultivate încă din clasa întâi. Aceste însuşiri pot fi: interese dezvoltate, curiozitatea vie pentru a şti, atitudine
pozitivă faţă de un risc rezonabil.
Dezvoltarea şi cultivarea creativităţii se poate face la toate disciplinele de învăţământ.
Aşa cum am precizat mai sus pentru a reuşi să dezvolţi potenţialul creativ al copilului dispui de o
multitudine de strategii şi procedee, însă singura condiţie este să te foloseşti de acestea într-un mod cât mai
creativ cu putinţă, şi nu în ultimul rând să vezi potenţialul creativ al fiecăruia, ca să poti să jonglezi cu acestea
într-un mod cât mai diferenţiat pentru fiecare.
Bibliografie:
1. Albulescu, Ion( 2008), Pragmatica predării: activitatea profesorului între rutină şi creativitate, Editura
Paralela 45, Piteşti;
2. Bejat, Marian (1971), Talent, inteligenţă, creativitate..., Editura Ştiinţifică, Bucureşti;
3. Căpâlneanu, Ioan (1978), Inteligenţă şi creativitate, Editura Militară, Bucureşti
4. Constantin – Matei, N., (1982), Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ Clasele I – IV,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
5. Şerdean, I., (2002), Didactica limbii şi literaturii române în învăţământl primar, Editura Corint, Bucureşti;
INOVAȚIE ȘI CREATIVITATE ÎN ERA DIGITALĂ

Iulia PETRE
Profesor pentru învățământul primar
Școala Gimnazială „Sfântul Apostol Andrei” Buzău
În contextul actual, în care am fost puși în situația de a apela la toată creativitatea de care dispunem noi,
cadrele didactice, am observat că învățarea a devenit din ce în ce mai digitalizată. Chiar dacă suntem creativi,
și suntem cu toții conștienți că în învățământ creativitatea este la ea acasă, trebuie să recunoaștem că ne luptăm
de multe ori cu morile de vânt. Uneori părinți sunt mai greu de abordat atunci când vine vorba de tehnologie,
o văd ca pe un aspect negativ al educației, nu văd și partea pozitivă a educației.
Atunci când vorbim de învășământ digital mă gândesc la ceva cu totul și cu totul diferit de educația pe
care am primit-o noi, părinții noștri, părinții părinților noștri. Nu aveam calculator, telefoane inteligente, cărțile
erau prietenele noastre. Acum vorbesc cu elevii mei și aceștia îmi răspund că au pierdut noțiunea timpului
jucându-se pe telefon , calculator, nu frunzărind o carte. Și acest lucru mi-a dat de gândit. Cum aș putea să îi
mai mobilizez în procesul învățării? Cum aș putea să intervin, să gestionez toată toată această inteligență a
acestor elevi, care, dacă este îndreptată spre ceva constructiv, se poate transforma în ceva genial. Pentru că
trebuie să recunoaștem că elevii acestor generații sunt foarte, foarte inteligenți. Așa că am încercat să folosesc
174
în predarea de zi cu zi, pe lăngă instrumentele și materialele tradiționale, specifice mai degrabă generațiilor
noastre, și instrumente noi, moderne sau, mai nou, digitale.
Trebuia să învățăm despre planeta Pământ. Perfect! Însă nu mai funcționează predarea în formă
tradițională așa că am apelat și la instrumentele digitale oferite de platforma mozaWeb/ mozaBook, animațiile
3D, instrumentul Globul Pământec. Aceste instrumente le-au captat atenția, i-au pus în fața unei lumi pe care
ei deja o cunosc poate mai bine decât noi adulții, lumea digitală, unde se pare că se simt în largul lor, se regăsec
pe ei înșiși, și, de multe ori, ne dau chiar ei lecții de viață. Am încercat să fac lecțiile mai atractive și atunci am
încercat să apelez la diferite platforme care mi-au atras atenția prin posibilitățile multiple de prezentare a
diferitelor materiale, interdisciplinar, pentru că acest lucru este deja arhicunoscut.
Una dintre platformele care mi s-au părut
potrivite pentru predarea interactivă este LIVRESQ.
Deja internetul
colcăie de materiale, peste materiale, instrumente și platforme mai mult sau mai puțin cunoscute. Totul ține de
discernământul fiecăruia, de a alege ceea ce este potrivit pentru lecțiile și activitățile sale. Și atunci de ce să nu
folosim ceea ce ne este pus la dispoziție cu atâta generozitate. Foarte bine spus! Am predat lecția! Dar în aceste
zile din ce în ce mai grele, din punct de vedere psihologic, trebuie să încercăm să vedem dacă și-au însușit
competențele specifice vârstei. Și atunci cum facem? Nu mai merge să dăm arhicunoscutele și renumitele
lucrări de control. Așa că trecem din nou în sfera digitală. O fișă liveworksheets, un wordwall
, ASQ, și gata este și evaluarea.

Acestea sunt doar o mică parte din munca pe care noi cadrele didactice o facem, și, nu de puține ori,
suntem surprinși de impactul major pe care îl au aceste activităță asupra elevilor.
De munca depusă, pentru micile creații, nici nu mai vorbim! Contează, de cele mai multe ori, satisfacția
imensă pe care o avem după rezultatele obținute de elevii noștrii.
Cu toate acestea trebuie să ținem cont și de câteva aspecte și anume de reguli pentru integrarea cu
succes a TIC-ului în activitatea didactică:
1. Fii sigur că deţii controlul asupra materialului, atât din punct de vedere al conţinututlui, cât şi al
formei, chiar dacă te sprijină un specialist în TIC.
175
2. Fă-ţi un plan pe hârtie, separat de materialul aflat pe suport digital.

3. Scopul şi forma prezentării să-ţi fie foarte clare.
4. Nu fi sedus de stilul atractiv al tehnologiei moderne, fie ea video sau audio, şi nu face din aceasta un
scop în sine. Concentrează-te asupra mesajului/a ideii principale şi a limbajului adecvate varstei/gradului de
înţelegere al elevului.
5. Un bun prezentator nu are nevoie de o prezentare complicată tehnic. E mai important să fie atractivă
prin idee, mod de structurare şi grad de interactivitate. De exemplu, o prezentare trebui să-l facă pe elev să
gândească, nu trebuie să fie doar o înşiruire rapidă şi ameţitoare de slide-uri.
6. Mai presus de orice, concentrarea trebuie să fie asupra elevului şi a nevoilor lui de învăţare. Cel mai
mare pericol în orice proiect de predare-învăţare care include şi TIC e să fie centrat mai mult pe
tehnologie/creativitate, nu pe elevul-receptor şi pe nevoile lui de învăţare.
7. În şcoală, succesul tipului de predare bazat pe TIC se măsoară prin satisfacera nevoii de învăţare.
Dacă reușim să stăpânim aceste reguli procesul de învățare-predare-evaluare poate fi unul, atractiv,
creativ, inovator.
Bibliografie:
1. https://www.mozaweb.com/ro/MyLearn/main
2. https://library.livresq.com/details/5f7aca1aef8cf014eaf18338
3. https://www.liveworksheets.com/kk703851ut
4. https://wordwall.net/ro/myactivities
5. https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-sustinerea-
educatiei-incluzive-de-calitate/profesorul-in-era-digitala-metode-inovatoare-utilizate-in-
activitatea-didactica
VALORILE APRIORICĂ ȘI SITUATIVĂ A STARII DE BINE ÎN ȘCOALĂ

Liliana POSȚAN, dr. conf. univ. Universitatea de Stat din Tiraspol,
Marin POPESCU, student ciclu I, Facultatea Pedagogie, Universitatea de Stat din Tiraspol
Rezumat: În ultimul timp se discută tot mai insistent despre starea de bine a elevilor acasă, la școală, în
comunitate, remarcându-se necesitarea studierii acesteia. În cea mai mare măsură, calitatea activităților
desfășurate de zi cu zi depinde de starea de bine individuală și socială. În articol analizăm concepul de stare
de bine, prezumând că, starea de bine are o valoare apriorică și o valoare situativă. În logica demersului analitic,
facem trimiteri la surse bibliografice în care sunt analizate componentele și contextele în care este
experimentată starea de bine, analizăm instrumental de evaluare externă a instituțiilor de învățământ general
în Republica Moldova, sțabilind standardele care abordează direct si indirect crearea, asigurarea și menținerea
stării de bine în școală, analizăm conceptual de stare de bine din perspectiva genezei și evoluției sale.
Constatăm că, școala la originile sale, are menirea să fie spațiul și instrumentul de creare a stării de bine în
aspectele sale situaționale și sociale, având și semnificatia de „timp liber”.
Summary: Lately there has been increasing discussion about the well-being of students at home, at
school, in the community, noting the need to study it. Most of all, the quality of the daily activities depends on
the individual and social well-being. In the article we analyze the concept of well-being, assuming that, well-
being has an apriority value and a situational value. In the logic of the analytical approach, we refer to
176
bibliographic sources in which the components and contexts in which well-being is experienced are analyzed,
we analyze the instrumental external evaluation of general educational institutions in the Republic of Moldova,
ranking standards that directly and indirectly address the creation, assurance and maintenance of well-being in
school, we analyze conceptually well-being from the perspective of its genesis and evolution. We note that the
school at its origins is meant to be the space and instrument for creating well-being in its situational and social
aspects, having also the meaning of „free time”.
Cuvinte-cheie: stare de bine, starea de bine în școală, componentele stării de bine, teoriile moderne
asupra stării de bine, timpul liber.
Keywords: well-being, well-being in school, components of well-being, modern theories on well-being,
leisure time.
Binele este o valoare universală, cu circa 60 de nuanțe semantice [1] și o integralitate totală. Binele este
obiectul moralei, dar și o stare, caracteristică atât oamenilor, cât și proceselor. Starea de bine spre deosebire de
starea de rău se referă nu doar la o stare de sănătate, dar prezintă o stare de homeostază fizică, cognitivă,
emoțională, spirituală, socială, spirituală, economică. Starea de bine este o stare a echilibrului între om și
mediu, este o concurentă a fericirii, fiind mai constantă. Cum am anunțat ipotetic în titlul articolului, starea de
bine are o valoare apriorică și o valoare situativă.
Starea de bine este un termen frecvent utilizat, dar inconsistent definit. Analiza sistematică a literaturii
a arătat că definiția stării de bine este variabilă. Ea a fost studiată într-o gamă largă de discipline, grupe de
vârstă, culturi, comunități și țări, rezultând o mare varietate de definiții, care face dificilă compararea
concluziilor. Starea de binea fost definită prin caracteristicile individuale ale unei stări inerent pozitive
(fericirea), de asemenea, a fost definită pe un continuum de la pozitiv la negativ, cum ar fi de exemplu modul
în care o persoană și-ar autoaprecia stima de sine, sau în termenii contextului unei persoane (nivelde trai), lipsa
stării de bine (depresie) sau în cadrul unui colectiv (interrelaționarea).[4]
În termeni foarte generali, starea de bine poate fi descrisă drept calitatea vieții unei persoane. Starea de
bine subiectivă este constituită din două componente generale: (a) judecăţile în legătură cu satisfacţia în viaţă
şi (b) echilibrul afectiv sau măsura în care nivelul de afect pozitiv depăşeşte nivelul de afect negativ în viaţa
individului (Andrews & Withey, 1976; A. Campbell, Converse, & Rodgers, 1976; Diener, 1984).
Literatura de specialitate stabilește, deasemenea, o serie de contexte în care este experimentată starea de
bine. Acestea recunosc faptul că, starea de bine are o natură multidimensională, incluzând aspecte cognitive,
emoționale, sociale, fizice și spirituale.
SB
SB
cognitivă emoți SB educațională
onală
Starea
Bunăstarea SB
materiaală
de
socialaă
bine
SB Siguranta,
SB
comportamente și
spiritualîă fizică riscuri
Figura 1. Sinteza componentelor stării de bine și a dimensiunilor vieții copilului responsabile de starea
de bine
177
În termeni foarte generali, starea de bine poate fi descrisă drept calitatea vieții unei persoane. Starea de
bine subiectivă este constituită din două componente generale: (a) judecăţile în legătură cu satisfacţia în viaţă
şi (b) echilibrul afectiv sau măsura în care nivelul de afect pozitiv depăşeşte nivelul de afect negativ în viaţa
individului (Andrews & Withey, 1976; A. Campbell, Converse, & Rodgers, 1976; Diener, 1984).
Deasemena, starea de bine este particularizată în funcție de situația în care se află ceva sau cineva la un
moment dat, starea fiind un mod, fel, chip în care se prezintă un lucru sau o persoană. [1] În această ordine de
idei, starea de bine a adultului diferă de starea de bine a copilului, adolescentului sau tânărului, putem
identifica starea mea de bine, starea de bine a partenerului de viața, a colegului de școală sau de muncă.
Dovezile cercetărilor transnaționale arată că persoanele cu un grad mai ridicat al stării de bine, indicat
de măsurarea satisfacției de viață, tind să fie mai productive, au venituri mai mari, căsătorii mai stabile,
sănătatea și speranța de viață mai bune (Diener, 2000; Judge et al, 2001). Aceste asociații transversale sunt
susținute de dovezi longitudinale. De exemplu, o meta‐ analiză realizată de Chida & Steptoe (2008) a arătat că
sentimentele pozitive sau atitudinile dintr‐un moment din cursul vieții au fost asociate cu creșterea sănătății și
a longevităţii mai târziu în viață. O serie de cercetări experimentale confirmă, de asemenea, că un nivel mai
ridicat de stare de bine sau emoții pozitive produc o gamă de rezultate benefice, inclusiv un accent mai larg pe
atenție și gândire creativă (Fredrickson & Branigan, 2005), mai multă toleranță și generozitate față de alții
(Forgas, 2002), un răspuns fiziologic la stres mai sănătos (Fredrickson și colab, 2000). Luate împreună,
dovezile arată că starea de bine sau emoțiile pozitive conduc la comportamente pozitive, cresc capacitatea
cognitivă și sănătatea, iar comportamentele pozitive, capacitățile și sănătatea, la randul lor, sunt un combustibil
pentru bunăstare și emoții. Astfel, starea de bine contează ca și un rezultat de sine stătător, precum și în
lumina beneficiilor sale pentru cursanții adulți și pentru societate.[12]
Pentru studierea stări de bine a copilului, UNICEF ia în considerare cinci dimensiuni ale vieții copiilor:
bunăstarea materială, sănătatea și siguranța, educația, comportamentele cu risc, condițiile de locuit și de
mediu.[11]
Starea de bine cognitivă este asociată cu realizarea și succesul. Acesta include modul în care sunt
prelucrate informațiile și luate hotărâri. Bunăstarea cognitivă este importantă pentru dobândirea cunoștințelor
și învățare.
Starea de bine emoțională se referă la conștiința de sine și adaptarea emoțională. Aceasta include
procesul de coping și este adesea reflectată de nivelul de rezistență a unei persoane. Bunăstarea emoțională
este în parte dependentă de capacitatea de auto-reflecție.
Starea de bine socială se referă la experimentarea unor relații pozitive și conectarea cu ceilalți și este
importantă pentru un comportament pro-social și empatia față de ceilalți.
Starea de bine fizică reprezintă măsura în care o persoană se simte sănătoasă și în siguranță din punct
de vedere fizic. Bunăstarea fizică crează premise pozitive pentru sănătate. Bunăstarea spirituală se
referă la sentimentul unei persoane de sens și scop. Acesta poate include conexiunea la cultură, religie sau
comunitate și include convingerile, valorile și noeme etice. [10]
Starea de bine la vârsta de 15 ani, precum și atitudinile adolescenților față de școală și învățare și
aspirațiile sunt rezultatul cumulativ al câtorva influențe asupra cursului vieții lor: al predispoziției genetice și
178
al influențelor timpurii asupra dezvoltării lor fizice și cognitive, al influenței directe a stării lor de bine din
trecut asupra celei prezente, al expunerii unor medii ce promovează dezvoltarea lor sănătoasă și al accesului
lor la resursele necesare în familiile lor, în comunitățile lor și la instituția de învățământ.
Potrivit UNICEF, va exista întotdeauna ceva mult mai urgent decât protejarea stării de bine a copiilor.
Dar niciodată nu va exista ceva mai important. Din păcate, instituțiile sociale precum familia, scoala,
comunitatea se îngrijesc de elementele separate ale stării de bine: să fie copilul sănătos, să fie învățat, să fie
educat. Dar, de starea de bine în integralitatea ei nu poartă nimeni responsabilitate, iar acesta nu este evaluată
precum este evaluate reușita scolară și starea de sănătate.
Starea de bine, ca standard de calitate a educației, este un concept din psihologia sănătății, care nu se
reduce la starea de confort a elevului în școală, dar devine și valoare psihologică care completează/actualizează
celelalte valori autentice promovate de școală: Adevărul, Binele, Frumosul și Sacrul, din perspectiva educației
centrate pe cel ce învață. [3, p.58].
Deasemenea, starea de bine, ca standard de calitate a educației, proiectat la nivel sistemic, se referă și la
succesul școlar, rezultate obținute la un randament superior în conformitate cu nivelul cerințelor programelor
școlare și al finalității învățământului. Succesul vizează rezultatele prin anumite cerințe impuse și nu prin
deziderate îndeplinite de către unii elevi sau studenți. Succesul este rezultatul autorealizării de sine, cu eforturi
mari, cu sacrificii, cu muncă continuă, din dorința de autoexprimare și autorealizare, dar și de a fi recunoscut
[5 p. 118].
Potrivit Metodologiei de evaluare a instituțiilor de învățământ general, [8] trei standarde vizează direct
starea de bine, iar celelalte abordează crearea condițiilor pentru asigurarea stării de bine educaționale:
Tabelul 1. Standardele Metodologiei de evaluare a instituțiilor de învățământ general, care vizează
direct starea de bine
Direct 1.1. Instituția de învățământ asigură securitatea și protecția tuturor elevilor/ copiilor.
1.2. Instituția dezvoltă parteneriate comunitare în vederea protecției integrității fizice și
psihice a fiecărui copil.
1.3. Instituția de învățământ oferă servicii de support pentru promovarea unui mod sănătos de
viață.
Conceptul modern de stare de bine are o geneză îndepărtată și complexă – înțelepciunea populară se
referă la bunăstare, spiritualitatea creștină consideră că, starea de bune este determinată de credința adevărată,
filosofii antici se refereau la starea de bine prin explicarea conceptului de hedonism ca o teorie a valorii, in
sensul in care plăcerea este intrinsec pozitivă (valoroasa) si suferința este intrinsec negativă (lipsită de valoare).
Obiectivul fiind ca suma lor sa fie net pozitivă. O alta perspectiva a fericirii, diferită hedonismului este
euidaimonismul (greaca “eu”- bun și “daimon”- spirit). Acesta pleacă de la premisa conform căreia atingerea
potențialului uman este scopul final, iar fericirea absoluta poate fi găsită printr-o viața virtuoasă (care respecta
standarde înalte de etică și morală; bazata pe valori umane puternice) și autodisciplinată.
Teoriile moderne asupra stării de bine sunt de sorginte psihologică, sociologică sau managerială:
Piramida nevoilor Maslow, teoria “omului complet functional” a lui Carl Rogers, teoria autodeterminarii a lui
Ryan și Deci, modelul fericirii autentice a lui Seligman.[apud 15] Toate aceste teorii dezvoltă ideea
179
eudaimonismului privind scopul existenței de atingere a potențialului uman prin valorificarea datelor apriorice
ale spiritului nostru, puterii interioare și a cresterii, dezvoltării și transcendendenței personale,
Tabelul 2. Componentele starii de bine din perspectiva teoriilor moderne
Creșterea și dezvoltarea personală Transcendentă
Schimbarea continuă în bine. Autodepășirea

Cunoasterea de sine Autoactualizarea
Cunoaște mai bine a lumii. Imaginea ideala a sinelui (cine vrem sa fim)
Înțelegerea valorilor, dorințelor personale și a celor A te dedica la ceva mai mare decât persoana ta,
din jur. pentru un bine “mai mare”.
Identificarea misiunii personale.
Dolan et al (2006), a elaborat taxonomia modelelor de stare de bine, identificând cinci modele: 1)
satisfacerea preferințelor; 2) nevoile de bază; 3) înfloritor; 4) hedonist; 5) de evaluare. Autorii au considerat
cel mai bună pespectivă de analiză a modelelor este cea dinamică, descrierea diferitelor aspecte sau etape ale
stării perconale (Thompson și Marks, 2008). În acest model, buna funcționare a stării de bine rezultă dintr‐o
combinație de condiții și resurse psihologice.
Condițiile inițiale include:
- oportunități și obstacole,
- inegalități,
- norme sociale și culturale,
Resursele psihologice includ caracteristici, cum ar fi:
- capacitatea de adaptare,
- optimismul
- stimă de sine.
La rândul său, buna funcționare se leagă de condițiile de inițiere și determină experiența cu privire la
judecățile cognitive despre viață (fericire, satisfacție, interes, plictiseală, primejdie), precum și experiența de
viață, leagătă de resursele psihologice.[14]
Starea noastră de bine este afectată de comportamentele noastre pe patru componente: bunăstarea fizică,
bunăstarea psihologică, bunăstarea socială, bunăstarea spirituală. În tabelul de mai jos, sunt prezentate acțiunile
și atitudinile noastre habituale care afectează starea de bine.
Tabelul 3. Acțiunile și atitudinile habituale care afectează starea de bine
Bunăstarea fizică Îmi pasă de o dietă adecvată și mese regulate
Îmi pasă de menținerea unei greutăți corporale sănătoase
Am parte de suficient somn, pentru regenerare.
Bunăstarea psihologică Îmi pasă de starea mea de spirit de zi cu zi
(mentală, emoțională) Încerc să gândesc pozitiv despre viață
Încerc să nu mă surmenez
Bunăstarea socială Caut oportunități pentru a socializa cu oamenii
180
Îmi pasă de prietenie și relații

Evit conflictele cu persoanele din comunitate
Bunastarea spirituală În momentele dificile, mă gândesc la sensul și scopul vieții mele Mă
ajută gândul că există o realitate dincolo de mintea noastră
În viață, sunt ghidat de valori etice
Astăzi, școala este o instituție publică de stat sau privată care implementează curriculumul national, deși
la originile sale grecești termenul era înțeles drept „locul în care era petrecut timpul liber”, adică locul în care
se țineau discuții filosofice sau științifice în timpul liber, pentru a descrie mai apoi „locul de lectură” până la a
descrie locul de instruire pentru excelență. Or, timpul liber este liderul generării stării de bine. Astfel, la
originile sale, școala are menirea distinctă să fie spațiul și instrumentul de creare a stării de bine în aspectele
sale situaționale și sociale. Centrarea învățării pe elev are în vedere cunoaşterea elevilor, organizarea
conţinutului învăţării, organizarea modului în care învaţă elevii, evaluarea experienţelor elevilor în procesul
de învăţare, organizarea timpului necesar pentru învăţare şi evaluarea elevilor, costurile pentru a face procesul
de învăţare mai centrat pe elev.
Școala este o unitate funcțională a spațiului educațional deschis (educație pentru toți, educație
permanentă și continuă, educație pe tot parcursul vieții), instantaneu al nivelului economic, social și cultural
al unui stat, comunități. Școala (ca formă) s-a dezvoltat prin variate alternative educaționale (CE, 2014), a tins
să devină interactivă și participativă din perspectivă metodică, să valorifice și să crească experiența elevilor în
situații și timp real (ateliere, laboratoare, spatii tehnologice etc.). Dar, totuși, școala încă n-a devenit spațiu de
viață pentru elevi, or acestea deseori tranzitează spațiul de clasă pentru a ajunge în săli de meditații sau centre
de educație nonformală. Astfel, o zonă de proximă dezvoltare pentru școală ar fi școala-spațiu funcțional pentru
dezvoltare-ghidată și autodezvoltarea elevilor, școala-incubator și dezvoltatoare de vocații, comunitate, care
prin trăirea stării de bine devine start-up de vieți împlinite, talente dezvoltate și cariere proiectate.[9]
Bibliografie:
1. DEX, disponibil pe: https://dexonline.ro/definitie/bine
2. Dorina Sălăvăstru, Psihologia Educației. Iași: Polirom, 2004. 288 p.
3. Goraș-Postică Viorica. Conferința Științifică Internațională. Pledorii pentru starea de bine a elevului și a
profesorului în școală. p.58. Disponibil:https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/58-61_14.pdf
4. Irimie Sorina (Coord.) Evaluarea stării de bine a copilului în școală.Studiu, 2017-2019
https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2014/12/Sinteza-stare-de-bine-in-scoala-2019.pdf
5. Losîi Elena. Psihologia Educației. Chișinău. CEP USM, 2014. 118 p.
6. Maslow A., Motivation and Personality. Harper - Row, New York, 1970. 399p.
7. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Agenția Națională Pentru Curriculum și Evaluare. Republica
Moldova în PISA 2018. 170 p.
8. Ordinul MECC nr. 581 din 23.06.2020, Disponibil pe:
https://mecc.gov.md/sites/default/files/ordin_581_23_06_2020_aprobare_metodologii_ig_
9. Posţan, Liliana. Mediul și spațiul: puncte de pornire pentru demersul educațional al școlii prietenoase
copilului. In: Învăţământ superior: tradiţii, valori, perspective. Vol. 2, 27-28 septembrie 2019, Chişinău.
Chișinău, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Tiraspol, 2019, pp. 157-160. ISBN 978-9975-76-
285-4.
181
10. Robot Hp. Evaluarea Stării de Bine a Copilului în Școală2017-2019. Cluj-Napoca, România. 29 p.
Disponibil:https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2014/12/Sinteza-stare-de-bine-in-scoala-
2019.pdf
11. UNICEF Office of Research (2013). ‘Child Well-being in Rich Countries: A comparative overview’,
Innocenti Report Card 11, UNICEF Office of Research, Florence, Disponibil pe: https://www.unicef-
irc.org/publications/pdf/rc11_eng.pdf
12. Welness-Ghid. Elaborat în cadrul proiectului Skills for True Well‐being Abilităţi pentru o stare de bine
autentică (527797‐LLP‐1‐2012‐1‐RO‐GRUNDTVIG), Disponibil pe:
https://epale.ec.europa.eu/sites/default/files/roguidebook_welness.pdf
13. http://www.dexonline.ro:8080/definitie/stare
14. https://epale.ec.europa.eu/sites/default/files/roguidebook_welness.pdf
15. https://epicshift.ro/2018/10/24/de-ce-facem-ceea-ce-facem/
INOVAȚII PEDAGOGICE ȊN ȊNVÃȚÃMÂNTUL PRIMAR. ROLUL NOILOR

TEHNOLOGII ȊN PROCESUL INSTRUCTIV- EDUCATIV
Elena RADU, Prof ȋnv. primar,
Școala Gimnazialã ,,Ion Ghica”, Iași
Educația pentru secolul XXI presupune cã trebuie sã ȋnvãțãm sã conviețuim, sã acționãm, sã adunãm
cunoștințe, sã ȋnvãțãm pentru ȋntreaga noastrã viațã.
Ȋn școala secolului XXI, trebuie sã dezvoltãm elevilor urmãtoarele abilitãți: lucrul ȋn echipã - care ȋl
ajutã pe elev sã fie organizat, sã respecte termenele și sã accepte schimbul de idei; spiritul antreprenorial – care
presupune economie, finanțe, și management ce se poate ȋnvãța ȋncã din clasele mici; tehnologia – elevii trebuie
sã ȋnvețe cum sã foloseascã noile tehnologii pentru a ȋnvãța, a crea și a descoperi; comunicarea - elevi trebuie
sã ȋnvețe sã vorbeascã fluent, sã ȋși exprime pãrerile liber, cu propriile argument; inteligența emoționalã –
elevii trebuie sã conștientizeze propriie sentimente și sã le foloseascã ȋn viața socialã; rezolvarea problemelor
– elevii trebuie sã gãseascã cele mai bune soluții pentru rezolvarea propriilor probleme de viațã.
Ȋn contextual actual, tehnologia a evoluat, iar școlile au achiziționat aparatura care vin ȋn sprijinul
profesorului ȋn procesul de ȋnvãțare-predare-evaluare. Profesorii au urmat cursuri de formare on-line sau au
participat la webinarii ȋnvãțând sã predea sincron, asincron sau hibrid. De asemenea participând la conferințele
de varã, de exemplu, organizate de AISE din Republica Moldova, au ȋnvãțat sã predea pe diferite platforme:
GSuite, Google Classrroom, Kinderpedia, Livresq etc., dar și cum sã facã material didactic digital pe aplicații
attractive, cum ar fi: Chater Pix Kids, Word Art, Wordwall, Socrative, Padlet, Quik, Flipgrid, Stop Motion ș.a.
Profesorii trebuie să utilizeze materiale special concepute pentru educația digitală, astfel încât să creeze
acea interactivitate, să ofere și să primească feedback. Platformele digitale oferã aceastã oportunitatea ca
atunci când un elev predã tema, profesorul sã i-o corecteze și sã ȋi arate unde a greșit, dând astfel posibilitatea
elevului sã se corecteze. Este foarte important feedbak-ul pentru un elev, acesta fiind o necesitate a copilului.
Iar procedând ȋn acest fel, profesorul realizeazã educația centratã pe elev pentru cã a reușit sã rãspundã unor
nevoi pe care un copil le are. De asemenea, un alt instrument care le permite profesorilor să crească nivelul de
cunoaștere și pe cel de competență al elevilor este conceperea unor teste online, cu scop formator. Cu ajutorul
testelor online, profesorii pot verifica ce au înțeles toți copiii din clasă dintr-o anumită lecție.
182
Smart board-ul este un element eficient de a ajuta elevii sã aibã un nivel ȋnalt de ȋnțelegere și implicare
la lecție, fãcându-i sã fie mai activi, mai interesați de propria formare.
O altã modalitate de predare, este predarea realizatã cu ajutorul metodei ,,Flipping Classroom” sau clasa
rãsturnatã. Clasa rãsturnatã a devenit metodã de predare foarte eficientã cu o mare popularitate. Cu ajutorul
acestei tehnici de predare, elevii devin participanți activi ai procesului de ȋnvãțãmânt pentru cã ȋnvãțarea devine
centratã pe elev, iar profesorului ȋi revine rolul de a asigura resursele necesare de ȋnvãțare. Prin acest tip de
ȋnvãțare se antreneazã munca independentã a elevului. Ȋn loc sã ȋnvețe ȋn clasã, elevii ȋnvațã la domiciliu prin
vizionare de filmulețe, fișe create de profesori etc. Ȋn clasã se vor purta discuțiile, proiectele și activitãțile
practice. Elevii vor analiza și vor aplica cunoștințele lor prin interacțiunea cu ceilalți elevi și cu profesorul lor.
Ȋnvãțarea prin colaborare este o altã metodã inovativã care implicã ȋncurajarea elevilor de a participa la
diverse proiecte. Prin atribuirea diferitelor teme de grup, profesorii ȋncurajeazã elevii sã lucreze, sã studieze
ȋmpreunã pentru prezentãri de proiecte, realizarea diverselor piese de teatru, prezentãri etc. Astãzi, predarea
prin colaborare este o unealtã foarte acceptatã, iar responsabilitatea grupului de elevi este responsabilitatea
fiecãrui elev ȋn parte, și acest lucru este posibil pentru cã: unii elevi vor colecta informații, alții le vor redacta,
alții vor cãuta imagini, iar alții vor distribui sarcinile de rezolvat iar apoi vor face prezentãrile finale.
Aceastã formã de predare ȋi va ȋnvãța pe elevi ce este empatia, ce presupune munca ȋn echipã, ce
presupune rezolvarea de probleme, competențele de negociere și, nu ȋn ultimul rând, competențele de
comunicare.
Folosirea tehnologiilor la clasă, stimuleazã și ajută elevii să se angajeze într-un anumit tip de învățare și
creează un mediu de învățare activ. Folosirea tehnologiilor pot face conținutul predat mult mai interesant și
învățarea distractivă. Pentru profesori tehnologia oferă nenumărate resurse pe care le pot folosi în funcție de
nevoile elevilor.
Printre cele mai utilizate aplicații cu impact la elevi, amintim: Chatter Pix Kids, Canva, Padlet, Quik,
Wordwall, Socrative, Book Creator, Kahoot.it, Word Art etc.
Iatã câteva dintre ele!
O aplicație la ȋndemâna cadrelor didactice este Chatter Pix Kids prin care copiii pot da viațã personajelor
ȋndrãgite sau mai puțin ȋndrãgite, pozitive/negative. De exemplu, copiii au dat viațã personajelor din povestea
,,Cum a furat Grinch Crãciunul”, dar și din povestea ,,Pinocchio”. Personajele negative pot explica de ce au
ajuns sã se comporte urât cu cei din jur și pot fi puse sã-și ia angajamentul ca acest comportament indezirabil
sã nu se mai repete. Personajele pot fi desenate de copii, așa cum și le imagineazã ei, și apoi vor fi fotografiate
și prelucrate ȋn aplicația Chatter Pix. Copiii vor fi bucuroși pentru reușita lor.
Pentru a vedea cât de bine și-au ȋnsușit mesajul textului, momentele desfãșurãrii acțiunii, personajele,
putem sã realizãm concursuri pe aplicația Kahoot.it prin care sã evaluãm cunoștințele elevilor despre textelor
literare citite.
183
https://create.kahoot.it/details/pronumele-personal/0899a22c-bbcb-4414-8235-b3e8b6afe7f8
Wordwall este o aplicație la ȋndemâna fiecãrui profesor ce poate fi utilizatã pentru recapitularea,
sistematizarea sau evaluarea cunostințelor la gramatica, matematicã etc.
https://wordwall.net/teacher/1255006/elenaradu61/folder/264716/clasa-a-iv-a
Canva este o aplicatie atractivã utilizatã pentru exersarea deprinderilor, aplicarea cunoștințelor,
recapitulare, evaluare, dar și Word Art care stimuleazã creativitatea elevilor.
Tehnologia realității virtuale oferă elevilor o valoroasă oportunitate de a învăța într-o anumită manieră
inovativă care creează o amintire durabilă și de impact în mințile lor, iar ȋnvățarea devine mai distractivă și
ajută elevii să rețină informațiile pentru un timp mai îndelungat.
Bibliografie:
1. Mândru E., Borbeli L., Filip D., Gall M., Niculae A., Nemţoc M., Todoruţ D., Topoliceanu F., Strategii
didactice interactive, Ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, 2010;
2. Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic, E.D.P., Bucureşti, 2008
3. Alexandra Hanna Licht, Evita Tasiopoulou, Patricia Wastiau, (2017) „Open Book of Educational
Innovation”, European Schoolnet; 3. Bacigalupo, M. Kampylis, P. Punie, Y. Van Den.
UTILIZAREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALE ȘI A PLATFORMELOR E-

LEARNING – ORIZONTURILE ZILEI DE AZI
Diana RAȚIU, Prof. înv. primar
Școala Gimnazială ,,Virgil Iovănaș“ Șofronea, jud. Arad

Motto:
,,...educaţia trebuie să prevină utilizările oarbe ale noilor tehnologii informatice în comunicare, să
împiedice înstrăinarea omului, să lupte contra dorinţei de divertisment permanent, contra fricii nejustificate
faţă de noile tehnologii informatice în comunicare, să prevină diminuarea spiritului creativ.“
- G. de Landsheere -
184
Sunt aproximativ 20 ani de când computerul a pătruns în învăţământ. Dacă la început el era gândit ca
un instrument de lucru pentru aşa numitele laboratoare de informatică, unde aveau acces elevii care se
pregăteau în acest domeniu, ultimii ani au adus o adevărată revoluţie conceptuală în educaţie, computerul
devenind un mediu pentru învăţare în general, pentru toate disciplinele din programă.
Teoreticienii anilor 70 anticipaseră corect, computerul poate fi folosit pentru educare, instruire, învăţare.
Teoriile care păreau aproape fanteziste astăzi devin realitate. De aici intră în joc, un joc serios de data asta, un
grup insolit, format din buni pedagogi, specializaţi în probleme de psihopedagogie, profesori de diverse
discipline dar şi informaticieni capabili să transforme în softuri temele educaţionale pe care ceilalţi le gândesc
atât din perspectivă materiilor de studiu dar şi de strategie didactică. Dinamica noilor metode de învăţare este
fundamental alta, elevul este învăţat cum să înveţe adaptând mijloacele propuse la propriile capacităţi şi
abilităţi, este deprins mai degrabă să caute informaţia, folosind algoritmi precişi, decât să o reţină fără
discernământ.
Societatea informaţională nu mai este o previziune de viitor ci o stare de fapt a prezentului. Rămâne la
latitudinea fiecăruia cât de repede va şti să facă parte cu adevărat din ea şi aceasta nu numai ca o cerinţă
exterioară, impusă, ci ca o necesitate individuală de armonizare. Sarcina educaţiei şi formării bazate pe noile
tehnologii ale informaţiei şi comunicarii nu este de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu
alte tipuri de sisteme educaţionale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou spectru de
performanţe superior, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultura şi civilizaţia contemporană.
Se poate afirma cu certitudine că tehnologiile informaţiei şi comunicării vor deveni instrumente de utilitate
universală. Este necesar să se dezvolte în acest sens un nou mod de gândire şi comportament care va permite
cadrelor didactice să facă fată oricarei noi cerinţe. Fiecare profesor va trebui sa capete o formaţie de bază în
domeniul IAC (învățare asistată de computer).
Cât de util este calculatorul în acest proces? Este acesta o necesitate?
Utilizarea calculatorului în educaţie are marele avantaj de a facilita trecerea de la acumularea pasivă de
informaţii de către elevi la învăţarea prin descoperire, ei învaţă să înveţe, dezvoltându-şi în acest mod abilităţile
şi strategiile cognitive pe care le vor folosi şi adapta în diverse alte situaţii. Acest fapt aduce o mare flexibilitate
în învăţare şi la stimularea elevilor de a se implica în procesul educaţional şi de a deveni parteneri ai
profesorului în cadrul clasei.
Calculatorul nu elimină rolul cadrului didactic, ci îmbogăţeşte instrumentele pedagogice în
concordanţă cu finalităţile fiecărui ciclu de învăţământ, măreşte calitatea învăţării şi permite includerea
noţiunilor într-un corp coerent de informaţii, îmbogăţindu-le permanent. Calculatorul poate fi folosit în
procesul de predare, integral sau numai în anumite secvenţe ale lecţiei dar nu înlocuieşte învăţătorul, ci preia
funcţii din activitatea sa didactică, educativă precum, poate şi prelua şi momente din munca elevului.
Profesorii pot încuraja elevii să utilizeze calculatorul/Internetul cu scopul de a le da informaţie, să
compare diferite puncte de vedere, să analizeze şi sintetizeze diferite surse de informaţie şi să-şi facă propria
părere despre tema dată. Făcând acestea, profesorii vor facilita dezvoltarea gândirii şi rezolvare problemelor
de către elevi. Calculatorul poate astfel oferi ce nu pot mijloacele tradiţionale - informaţie ce este permanent
185
accesibilă, întotdeauna actualizată. În toată lumea, învăţământul trece prin transformări importante, iar
Internetul este o parte majoră a acestor transformări .
Ce sunt softurile educaționale?
Software-ul educaţional reprezinta o îmbinare a programarii pedagogice si a produsului informatic, un
program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conţinut specific,
caracteristici ale populaţiei ţintă) şi tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate, a feedbackului secvenţial
şi a evaluării formative); cu alte cuvinte, putem denumi soft educational orice produs software în orice format
ce poate fi utilizat pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o lecţie, un curs etc.,
fiind o alternativă sau unica soluţie faţă de metodele educaţionale tradiţionale.
Avantaje ale utilizarii softurilor educaționale:
• accesibilitate, flexibilitate,confortabilitate, utilizatorul putând hotărî singur, data şi ora la care se
implică în activitatea deinstruire;
• independenţa geografică, mobilitatea – posibilitatea de a accesa conţinutul materialului educaţional
de oriunde şi oricând, cu ajutorul computerului personal şi a reţelei;
• accesibilitate online – o caracteristică importantă specifică acestui tip de educaţie, prin care se
înţelege accesul la educaţie prin Internet în timp real, de oriunde şi oricând, 24 de ore din 24, 7 zile pe
săptămână;
• prezentare concisă şi selectivă a conţinutului educaţional;
• individualizarea procesului de învăţare – fiecare instruit are un ritm şi stil propriu de asimilare şi se
bazează pe un anume tip de memorie în procesul de învăţare (auditivă sau vizuală), parcurgerea cursurilor
poate fi făcută treptat şi repetat, controlându-şi rapid progresele, beneficiind de un feedback rapid şi permanent;
unii subiecţi au un randament mai bun în weekend, alţii la primele ore ale dimineţii;
• metode pedagogice diverse – programele e-learning trebuie să aibă la bază diverse metode
pedagogice, care să ghideze subiecţii pe tot parcursul procesului de învăţare;
• costuri reduse de distribuţie – software-ul educaţional sau soluţiile electronice de învăţare nu sunt
ieftine.
• tehnologii dinamice diverse – acestea permit un feedback pronunţat, în timp real, şi evaluări
formative şi sumative, calitative şi cantitative, realizate într-un mod facil şi de către evaluatorii cei mai avizaţi;
• dacă învăţământul tradiţional este organizat pe grupe de vârstă, cel online este organizat pe subiecte;
într-o clasă virtuală pot fi reuniţi subiecţi de toate vârstele, cu pregătiri diferite, neglijând graniţele spaţiale.
Ce sunt platformele e-learning?
Platformele tip e-learning reprezinta un stimul excelent pentru invatare si formare, in special pentru
persoanele active, dinamice, care apreciaza interactivitatea. În ultimii ani, platformele de e-learning câștigă
tot mai mult teren în ceea ce privește formarea cadrelor didactice.
186
Acest tip de platforme este destinat învățării active din partea elevilor, având în vedere că generațiile
actuale sunt obișnuite cu lucrul pe calculator încă de mici. Ca profesori, putem să utilizăm această abilitate a
elevilor pentru a-i determina să-și folosească constructiv timpul liber, cu activități specifice fiecărei discipline
sau arii curriculare în parte.
Avantajele e-learning-ul faţă de sistemul tradiţional de învăţământ:
• accesibilitate, flexibilitate şi confort;
• independenţa geografică, mobilitate;
• prezentare concisă şi selectivă a conţinutului educaţional;
• metode pedagogice diverse – programele elearning au la bază diverse metode pedagogice, deoarece
s-a ajuns la concluzia că, în general, un material educaţional diversificat este reţinut în proporţie de 80% prin
ascultare, vizionare şi interactivitate;
• individualizarea procesului de învăţare (fiecare instruit are un ritm şi stil propriu de asimilare),
parcurgerea cursurilor poate fi făcută treptat şi repetat, beneficiind de un feedback rapid şi permanent.
Utilizarea platformelor de învățare în procesul instructiv - educativ ajută atât cadrele didactice cât
și elevii în dinamizarea procesului de predare/învățare/ evaluare prin:
• Prezentarea conținuturilor utilizând Power Point sau un alt editor de prezentări;
• Utilizarea filmelor educative pentru a introduce elevii în diversele momente ale lecției
(experimente, aplicații,momente istorice);
• Accesarea programelor online care furnizează date în timp real;
• Accesarea bibliotecilor virtuale pentru a obține informații asupra canceptelor cheie;
• Utilizarea site-urilor interactive pentru exerciții matematice/experimente/exerciții lingvistice;
• Aprofundarea și sistematizarea cunoștințelor utilizând hărți conceptuale colaborative, fișe de
activitate;
• Testarea cunoștințelor utilizând teste online;
• Utilizarea metodelor de evaluare alternative cum ar fi proiecte colaborative, portofolii.
Platformelr e-learning deja funcţionale au demonstrat faptul că participanţii se familiarizează în scurt
timp cu mediul virtual şi intră relativ repede în ritmul natural al transmiterii şi, respectiv, însuşirii de cunoştinţe
prin acest modern şi eficient tip de educaţie.
Bibliografie:
1. Adăscăliţei, A., Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Polirom, 2007.
2. Ioniţă, A., Organizational Learning – a Sustainable Competitive Advantage, Proceedings of the
International Symposium OL-KWM 2005.
3. Jurcău N. Psihologia Educaţiei, U.T.PRES, Cluj-Napoca, 2006.
4. Muntean, M. şi al., Consideraţii privind e-learning în societatea bazată pe cunoaştere Revista economică,
nr. 4(28)/2003.
5. Vlada M., E-Learning şi software educaţional, Noi tehnologii de e-learning, Conferinţa
6. Naţională de Învăţământ Virtual, Software educaţional, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003.
7. Banciu Doina, Cartea electronica, Editura Ager, Bucuresti, 2001.
187
DIALOGUL DIGITAL – ABORDARE DIDACTICĂ AL EDUCAȚIEI

INTERCULTURALE
Tatiana ROȘCA,
asistent universitar,
Universitatea de Studii Europene din Moldova
Datorită fluxurilor migratorii cu care se confruntă Republica Moldova, prezența elevilor moldoveni
peste hotarele țării noastre reprezintă deja o realitate invariabilă, fiind asociată diverselor probleme legate de
adaptarea, incluziunea și integrarea acestui segment social în contextul multicultural școlar al țărilor-gazdă,
unde au statutul de imigrant.
Chiar de la treapta primară, elevii imigranți întâmpină dificultăți în studiul unor disciplini, mai ales când
sunt puși în situația de a-și face temele pentru acasă, fără suportul părinților, care se presupune că au
competențe mai bune în limba țării-gazdă. Astfel, din cauza mai multor neînțelegeri legate atât de limbaj cât
și de unele variabile culturale ale țării ospitaliere, elevii raportează dificultăți în însușirea materiilor școlare:
„Aceste cuvinte mă pun în dificultate, nu înțeleg rolul literelor dublate, alții zic că ele se simt în pronunție, dar
pentru mine sunt o enigmă” A., 12 ani.
Alteori obstacolele nu sunt legate doar de limbă, ci și de modelele de predare din țara de origine, unde
disciplinele erau predate într-o manieră diferită: „La Moldova învățătoarea îmi explica tema până când o
înțelegeam foarte bine, dezghioca orice exercițiu, dar aici nu este așa, fiecare trebuie șă reușească pe cont
propriu, dacă nu, amin!” S., 11 ani.
Așadar, greutățile întâlnite în primii ani de școală, unde copii trăiesc primele eșecuri, repetențe și
adevărate scene de discriminare, atât din partea colegilor autohtoni cât și din partea cadrelor didactice, se
transformă pe parcurs în adevărate blocaje în drumul către ulterioarele instituții de învățământ, care deseori
sunt acutizate de carențele lingvistice și formative, dar și de „profețiile” unor învățători cu referință la
aptitudinile copiilor imigranți.
Deși există și efort din partea cadrelor didactice în adoptarea unor strategii de incluziune a copiilor din
diasporă, atunci când acestia nu reprezintă rezultatul unor reflecții educaționale care să sprijine modelele de
integrare și unele reforme bine gândite, există riscul de a cădea într-un etnocentrism care conduce mai mult
spre asimilare decât spre integrare [2, p. 82].
În acest context, în susținerea copiilor imigranți cât și al cadrelor didactice, care au nevoie de îndrumări
cu referință la incluziunea școlară și socială al acestora, propunem dialogul digital, bazat pe câteva linii
directoare în facilitarea integrării copiilor imigranți, proveniți din diferite culturi.
Principiile educaționale ale dialogului pot fi descoperite atât prin practica ascultării și formarea gândirii
interculturale cât și prin activarea proceselor de reflexivitate și conștientizare față de sine și față de ceilalți.
Ascultarea înseamnă nu doar înțelegerea cuvintelor celorlalți, ci și gândurile, motivațiile acestora, elemente
care dezvoltă eficient și caracteristicile empatice ale participanților la dialog. În așa mod apare posibilitatea
surprinderii experiențelor interlocutorilor și oportunitatea clarificării neînțelegerilor, care decurg din
dificultățile comunicării verbale, în special când limbile de origine ale subiecților vorbitori sunt diferite.
188
Dialogul în acest sens reprezintă o „modalitate de a evolua, dată de explorarea diferitor puncte de vedere
și de posibilitatea dezvoltării unei gândiri deschise, flexibile și antidogmatice” [1, p. 149].
În practica pedagogică este utilizat sub forma unor discuții de grup online, în limba țării-gazdă (pe
platforma Zoom, Slack, Asana, etc), unde sunt elaborate discursuri de gândire colectivă, care contribuie la
formarea unor cunoștințe comune, procesul fiind gestionat de un cadru didactic, instruit conform unei abordări
problematizante, care are ca scop cercetarea și împărtășirea pluralității punctelor de vedere al subiecților
implicați în experiența dată. În acest fel, atunci când elevii participanți la dialog, împărtășesc cu alții propriile
gânduri, automat sunt conectați la procesele cognitive active, care le permit să argumenteze clar ceea ce au în
minte.
Prin urmare, asistăm la învățarea prin argumentare, care potrivit psiholoagei Clotilde Pontecorvo,
reprezintă un instrument care susține dezvoltarea abilităților metalingvistice și metacognitive, constituind o
bază solidă pentru dezvoltarea gândirii ce „ reflectă asupra conținutului, cunoștințelor și experienței vieții,
oferind în consecință formularea deciziilor consecvente” [3, p. 167].
În acest cadru, un factor determinant îl reprezintă rolul jucat de profesor, care fiind cel ce cunoaște
obiectul conversației, influențează predispunerea de a colabora al copiilor, prin întrebări deschise, pentru a
putea stimula abilitățile care îi determină pe aceștia să reflecteze asupra subiectelor propuse.
Ca inovație didactică, pe fundalul revoluției pe care o trăiește sistemul de învățământ la nivel global,
dialogul digital susține atitudinea de cooperare care este foarte potrivită în cadrul actual al învățării, transpusă
prin capacitatea de a comunica și de a conlucra cu ceilalți, întrucât abordările individualiste și competitive nu
mai sunt suficiente și eficiente în cazul problemelor legate de transformările sociale curente. Astfel dialogul
online vine ca un răspuns la nevoile educaționale, ajutând la dezvoltarea abilităților relaționale, îmbunătățirea
climatului psihologic acasă, la școală și în societate în general, prin recunoașterea grupului ca instrument de
creștere.
Avantajele majore ale dialogului digital rezidă în:
- Dezvoltarea interdependenței pozitive, care antrenează percepția de a fi indispensabil grupului, în
sensul că, fără contribuția individuală, grupul întâmpină dificultăți în obținerea rezultatelor dorite, dar în același
timp, nici subiectul singular nu le poate obține fără implicarea celorlalți însoțitori. De aceea stabilirea
obiectivelor de atins, distribuția echitabilă a sarcinilor, a resurselor necesare pentru îndeplinirea acestora, joacă
un rol esențial în desfășurarea dialogului propriu-zis, împreună cu îndatoririle complementare, încredințate pe
parcursul interacțiunii. În același timp, pentru ca dialogul să funcționeze satisfăcător, sunt relevante
următoarele cerințe:
- fiecare participant trebuie să recunoască necesitatea propriei contribuții;
- scopul dialogului trebuie să fie împărtășit de către toți participanții;
- sarcinile trebuie să fie complexe, încât să stimuleze o cugetare comună;
- stabilirea unei metode de recompensare a participanților pentru prestația depusă;
- Susținerea interacțiunii, ca suport de încurajare reciprocă, facilitând astfel contactul și colaborarea
dintre participanți, care conduce la înțelegerea reciprocă, atenție pentru fiecare copil în parte cât și crearea unui
climat de încredere;
189
- Creșterea competențelor sociale, împreună cu abilitățile care-i permit elevului să mențină interacțiunea
cu ceilalți:
- abilități de comunicare și gestionare a conflictelor, ce favorizează coeziunea grupului antrenat în
dialog;
- abilități de conducere, care îmbunătățesc eficiența muncii împreună;
- abilități de a stimula reflecția altora;
- abilități cognitive, ce permit înțelegerea conceptelor puse în discuție;
- abilități pentru luarea deciziilor;
În acastă conjunctură, cadrul didactic, facilitator al dialogului, trebuie să țină cont de faptul că abilitățile
sociale menționate, nu sunt înnăscute și copii necesită timp pentru a le deține, fiind predispuși prin exerciții,
simulări, observații asupra comportamentului celorlalți din jur, etc;
- Mărirea responsabilității individuale și de grup, prin participarea și luarea angajamentelor ce țin de o
activitate sau o sarcină. Așadar, pentru a asigura succesul dialogului, sunt necesare următoarele acțiuni:
- orice activitate trebuie dusă până la capăt;
- fiecare participant la dialog trebuie să sprijine munca celorlalți, facilitând-o prin susținerea eforturilor
depuse de către fiecare în parte;
Concomitent cu cele menționate, aceste măsuri depind în mare parte de măiestria cadrului didactic care
monitorizează îndeplinirea sarcinilor și atribuie roluri în funcție de capacitățile copiilor, acestea fiind legate
de:
- responsabilitatea pentru conținutul dialogului;
- responsabilitatea pentru expunerea problemei pusă în discuție;
- responsabilitatea pentru timpul alocat dialogului;
- responsabilitatea pentru înțelegerea celor discutate în grupul de dialog;
- Posibilitatea interacțiunii simultane, care spre deosebire de interacțiunea clasică, cuprinde un număr
mai mare de copii în același timp, chiar dacă uneori aceștia trebuie să aștepte rândul de a vorbi și de a se
exprima;
- Extinderea participării echitabile, ca prevenție a inhibării copiilor timizi sau rezervați, care își exprimă
mai puțin opinia personală. Astfel, pentru o participare loială la dialog, alocăm rând fiecăruia pentru a vorbi,
stabilind niște reguli, de exemplu, fiecare copil își notează gândurile și-apoi le împărtășește cu ceilalți;
- Încurajarea eterogenității, acceptând copii din diferite medii culturale, indiferent de performanțele
academice, sex, apartenență etnică sau socială, precum și acceptarea gândirii eterogene, care mărește
capacitatea de reflecție și de exprimare al punctelor de vedere diferite, menținând totodată respectul față de
ceilalți colegi de dialog;
În concluzie, pe fundalul tehnologiilor digitale, care au devenit veritabile instrumente pentru
recalificarea sistemului educațional, fiind utilizate împreună cu diverse modele didactice clasice, dialogul
digital, practicat în contextul legat de condiția imigrantului, tinde primordial să asigure individul cu achiziția
competențelor legate de autonomie, cât și de participarea conștientă la viața socială, facilitând în acest mod
incluziunea și integrarea comunitară în țara ospitalieră.
190
Bibliografie:
1. BOLOGNESI, I., DI RIENZO A. Insieme per crescere. Scuola dell’ infanzia e dialogo interculturale,
Milano: FrancoAngeli, 2016, EAN: 9788820421250, p. 149.
2. FREIRE, P. La pedagogia degli oppressi, Torino: EGA Edizioni Gruppo Abele, 2018, EAN:
9788865791790, p. 82.
3. PONTECORVO, C. Psicologia dell’educazione, Firenze: Gruppo Editoriale Giunti, 1998, ISBN: 978-
8809606388, p. 167.
STUDIU ASUPRA FOLOSIRII INSTRUMENTELOR DIGITALE DE CǍTRE

CADRELE DIDACTICE
Daniela-Maria SĂNDULACHE, Prof. ȋnv. primar
Școala Gimnazială “Mihai Drăgan“, Bacău
Cercetarea de față se înscrie în categoria demersurilor cantitativ – descriptive. Este prezentată o
investigare în mod amănunțit a datelor de teren, fără a urmări descoperirea legilor de producere a lor, pe baza
metodelor de cercetare specifice: analiza documentelor, ancheta pe baza de chestionar și tehnica focus –
grupului, în vederea obținerii unui volum de informații cât mai variat, complementar, care să susțină demersul
realizat.
1.1. Ipoteza, scopul și obiectivele cercetării
a) Ipoteza cercetǎrii:
Cadrele didactice din învățământul preuniversitar dețin competențe digitale pe care le utilizează în
activitatea didactică și care vor contribui la eficientizarea și optimizarea acesteia .
b) Scopul cercetării:
Studiul de față îsi propune să evalueze, prin instrumente specifice de colectare a datelor, conform unei
metodologii elaborate în acest sens, măsura în care competențele digitale ale cadrelor didactice sunt integrate
în procesul instructiv-educativ, dar și ce competențe și-ar dori ele să dobândască pe viitor prin participarea la
programe de formare acreditate.
c) Obiectivele specifice:
Demersul investigativ a urmărit următoarele obiective:
O1. Evidențierea mǎsurii în care au fost valorificate diferite competențe digitale dobândite de cǎtre
cadrele didactice, în urma participǎrii la cursuri de formare acreditate;
O2. Reliefarea caracteristicilor utilizării TIC, în special disponibilitatea echipamentelor TIC în școală.
Definirea variabilelor cercetǎrii:
La baza construirii instrumentelor de cercetare pentru prezentul demers stiințific, au fost stabilite două
categorii generale de variabile: demografice (gen, vârsta, mediu de proveniență) și variabile legate de statutul
profesional (funcția didactică, specializare, grad didactic, vechime). În construcția premiselor de lucru, au fost
identificate alte variabile, precum: politici europene,schimbări produse la nivel de sistem, model profesional,
percepția cadrelor didactice privind profesionalizarea, participarea la programe de formare continuă.
Variabile dependente:
191
- atitudinea față de propriul statut profesional: gradul de satisfacție exprimat față de mediul profesional;
percepția asupra propriilor competențe profesionale;
- atitudinea față de formarea continuă: concepția despre formarea continuă; frecvența accesării unor
cursuri de formare; ponderea motivelor pentru neparticiparea la formare continuă; ponderea conținuturilor
cursurilor de formare accesate; ponderea expectanțelor față de domeniile viitoare de formare; ponderea nevoii
de dezvoltare a unor abilități profesionale; percepția asupra caracteristicilor așteptate ale cursurilor de formare
continuă; percepția asupra valenței demersurilor de formare continuă.
Variabilele independente: vârsta; gen; rezidență; vechime în instituția scolară; specializare; statut
profesional; gradul didactic.
1.2. Metode de cercetare, colectare și prelucrare a datelor
Eșantionarea lotului cercetǎrii s-a realizat prin identificarea categoriilor de populație țintă, pe baza
variabilelor de selecție - demografice și de statut - după cum urmează:
- lotul cercetarii este reprezentat de un numǎr de 100 cadre didactice din învățământul preuniversitar
(învățători, educatoare, profesori), ocupante ale unor posturi la diferite școli din 10 județe ale țării.
- lotul cercetării pentru focus – grup a avut un numǎr de 10 cadre didactice din învățământul
Preuniversitar, distribuite în funcție de variabilele de selecție (vârstă, vechime, grad didactic).
Metodologia cercetării
Demersul investigativ privind formarea continuǎ a utilizat o strategie care îmbinǎ metode și instrumente
de culegere date, atât de natură calitativă (focus-grup), cât și cantitativă (chestionar, fisă de analiză a școlii).
Anchetă pe bază de chestionar Având în vedere faptul cǎ înregistrarea unor date, opinii, interese,
dorințe, aspirații, nevoi ale cadrelor didactice a reprezentat o constantǎ a obiectivelor stabilite, principala
metodǎ utilizatǎ în investigație a constituit-o ancheta pe bazǎ de chestionar. Chestionarul de cercetare este „o
tehnică, un instrument de investigare, constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și eventual imagini
grafice, ordonate logic si psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin
autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris”.
(Chelcea, Septimiu, 2007). Instrumentul folosit în aplicarea acestei metode este chestionarul online pentru
cadre didactice. Chestionarul reprezintǎ documentul care conţine un set de întrebări la care trebuie să răspundă
persoana care îl completează; poate fi anonim sau persoana care-l completează poate să se identifice într-un
fel sau altul; poate fi trimis spre completare direct sau indirect; poate include câteva tipuri diferite de întrebări,
de exemplu, întrebări tip grilă sau întrebări cu răspuns deschis; poate fi mai lung sau mai scurt, dar nu trebuie
să necesite mai mult de 15 până la 30 de minute pentru completare.
Am ales chestionar online pentru multitudinea de avantaje: permite completarea de la distanță,
înregistrarea automată a răspunsurilor direct într-o baza de date; timpul necesar completării chestionarului este
mai scurt ( deoarece persoana care răspunde dă doar click pe variantă); controlul mai mare asupra
răspunsurilor( există posibilitatea de a atrage atenția celui care răspunde ca a sărit o întrebare); distribuirea
ușoară a chestionarului unui numar mare de persoane(cu ajutorul linkului), economisirea de material imprimat;
și nu în ultimul atractivitatea acestuia.
2.1.Analiza și interpretarea datelor obținute în urma aplicării chestionarului
192
2.1.1 Accesul și disponibilitatea la TIC și la suportul tehnic existent în școală și gradul de utilizare
a acestora în activitatea didactică
Evaluarea dotării TIC în şcoală a fost realizată prin intermediul a două tipuri de măsurători. O întrebare
s-a referit la "evaluarea generală a dotării TIC ", în care respondenții au fost rugați să aprecieze în general
dotarea TIC a școlii. Un al doilea tip de măsurătoare de evaluare a TIC a fost adăugat: întrebări specifice despre
diferite tipuri de tehnologii (calculatoare, imprimante, proiectoare etc). Aceste întrebări specifice au două
componente: o măsură mai "obiectivă", pentru a stabili dacă tehnologia specifică există sau nu şi o evaluare
mai "subiectivă", pentru a stabili dacă acesta este accesibilă profesorilor.
Intrebare 1- .În general, cum evaluați dotarea cu echipamente TIC a școlii dvs.?
Fig. 1- Evaluarea dotării cu echipamente a școlii Fig. 2. Evaluarea disponibilității echipamentelor TIC din școală
Evaluarea generală a dotării cu echipamente de către cadrele didactice este una pozitivă, procentul
cumulat al celor care au dat calificativul bine dintre cei care au considerat că este foarte bună numai 4 procente.
Faptul că un sfert dintre responden că se pot face îmbunătățiri la ac Cu toate acestea, trecând la o evaluare mai
detaliată a dotării TIC, răspunsurile variază semnificativ, expunând într-o anumită măsură ceea ce în Se
observă că existența conexiunii la internet clasă (secretariat, cancelarie, etc) este evaluată acesta este uşor
accesibilă pentru ei este greu accesibilă pentru ei. foto digitale ca existente şi disponibile (atunci când vine
vorba de cele ale unor clase), iar un procent de 14% le consideră greu accesibile (fiind vorba nivel mai mic de
disponibilitate este înregistrat în continuare în ceea ce priveşte sistem learning AeL, videoproiectorul cadrele
didactice, consideră aceste tehnologii existente şi uşor accesibile). În cele din urmă, atunci când vine vorba de
disponibilitatea informatică, observăm că aceasta este destul de mică, doar 21% şi respectiv 40 didactice,
considerând aceste tehnologii dintre cadre didactice declarând că nu există calculatoare în clase. Cei care au
acordat calificativul suficient este de respondenți spun că dotarea este suficientă denotă faptul sunt necesare
ȋmbunătățiri la acest capitol.
Figura de mai jos arată că, calculatoarele sunt folosite mai des în scopuri generale, aproape 50% din
cadrele didactice îl folosesc zilnic sau aproape zilnic şi încă 29% utilizând computerul săptămânal. Niciun
respondent nu a declarat ca nu utilizează computerul şi doa 5% îl folosesc mai rar decât lunar. Următoarele
întrebări clarifică gradul de utilizare a calculatorului şi a TIC.
Profesorii folosesc TIC de multe ori pentru a imprima materiale pentru clasă (42% zilnic sau aproape
zilnic şi 38% săptămânal), folosesc internetul pentru a pregăti materialele de curs (23% zilnic şi 43%
săptămânal). În ceea ce privște comunicarea prin e-mail cu colegii, 47% fac asta aproape zilnic, iar 39%
săptămânal. Comunicarea cu elevii sau părinții acestora se desfășoară la un nivel foarte scăzut în mediul on-
line, 41% dintre profesori au declarat că nu utilizează niciodată internetul în acest scop, iar 23% mai rar decât
lunar. Totuşi, există rezultate negative importante. TIC este foarte rar folosit pentru a comunica prin e-mail cu
193
elevii software-ul pentru prezentări (de exemplu PowerPoint) este folosit de 8% dintre profesori zilnic şi de
31% saptamânal.
Profesorii utilizează proiectoarele în proporţie de doar 3% zilnic şi 12% săptămânal, iar calculatoarele
în sălile de clasă 13% zilnic şi 12% săptămânal. De asemenea, sunt utilizate foarterar mai multe instrumente
moderne, cum ar fi Instrumente Web 2.0 (wiki, blog-ul, YouTube etc), 3% zilnic şi 19% săptămânal, iar 10%
deloc, iar platformele de e-learning(Moodle, AeL)- 3% zilnic, 7% săptămânal şi 65% niciodată).
Fig. 3. Frecvența și scopul utilizării TIC în activitatea didactică

Aceste rezultate sugereaza că, în timp ce instrumentele TIC sunt totuşi utilizate într-o anumită măsură,
ele sunt utilizate în scris ȋntro-o frmă mai avansată, pentru a pregăti şi a imprima materiale de curs. Rolul său
de tehnologie a comunicării este utilizat într-o măsură foarte limitată, în special pentru comunicarea cu colegii
mai puţin în comunicarea cu elevii. Similar, tehnologia este puţin folosită la cursuri, fie prin organizarea
acestora în clase cu calculatoare, fie prin utilizarea videoproiectorului la ore. Probabil rezultatul cel mai
dezamăgitor este că, deşi multe şcoli au AeL, măsura în care este folosit este extrem de scăzută.
2.1.2 Autoevaluarea competențelor digitale
Figura arată că cei mai mulți profesori sunt destul de încrezători cu privire la propriile abilități TIC. 40
% îşi evaluează abilitățile TIC bine sau foarte bine iar 30% le consideră a fi suficiente. Doar 28% consideră că
au abilităţi reduse, și 2% nu au deloc astfel de aptitudini.
Fig. 4 Autoevaluarea generală a competențelor digitale

Mergând către competențe mai specifice, începem cu abilități de utilizare a calculatorului pentru
activităţi de birou: acelea de a crea, de a imprima, si de a lucra în general cu documentele electronice. În
general, aceste auto-evaluări mai specifice sunt, de asemenea, mai degrabă pozitive. Abilități în care profesorii
sunt mai încrezători sunt lucrul de bază cu documente (copiere, salvare, redenumire, etc), imprimarea
documentelor, folosirea editoarelor de text şi scanarea documentelor. Profesorii sunt ceva mai puțin capabili
să lucreze cu foi de calcul, 18% declarând că nu se descurcă deloc iar 54% puțin sau foarte puțin.
194
Fig. 5 Autoevaluarea abilităților de utilizare a calculatorului pentru activităţi de birou

De asemenea, având în vedere competențele specifice, am întrebat despre abilităţi de bază privind
computerele şi reţelele. Aşa cum era de aşteptat, aceste competențe de administrare se găsesc la un nivel mai
redus decât abilitățile de utilizator de mai sus. O pondere semnificativ mai mare, de obicei peste un sfert, dar
mai puțin de 30% din respondenți, sunt în imposibilitatea de a îndeplini aceste sarcini de administrare de bază,
chiar şi atunci când le este furnizată asistență (ex. Instalarea unui calculator – 27%, conectarea la o rețea –
22%, instalarea de aplicații- 19%). Cu toate acestea, majoritatea profesorilor sunt, de obicei, în măsură să le
îndeplinească, însă mulți dintre ei au nevoie de asistență tehnică.
Fig. 6 Autoevaluarea abilităților de bază privind computere și rețele

În cele din urmă, atunci când ne interesăm de abilitățile legate de internet ale profesorilor, rezultatele
sunt foarte pozitive. Peste 96% dintre profesori sunt capabili de a naviga pe Internet sau de a folosi motoarele
de căutare pentru a găsi informații pe Internet. În plus, 96% sunt capabili să utilizeze e-mail-ul. Între 70 şi 76%
din cadrele didactice sunt în măsură să folosească chat-ul, streaming-ul video (de exemplu, a viziona clipuri
video YouTube) sau să descarce fişiere. Lucrurile devin mai dificile când este vorba de tehnologii mai recente
Web 2.0, cum ar fi folosirea blogurilor, a rețelelor sociale, sau realizarea de convorbiri telefonice pe Internet
(între 11 și 21% au răspuns negativ). Cu toate acestea, peste două treimi din profesori declară că sunt capabili
să utilizeze şi aceste tehnologii.
Fig. 7 Autoevaluarea abilităților de utilizare internetului

Când vine vorba de disponibilitatea TIC în şcoală situația este destul de diversă. Evaluarea generală a
TIC în şcoală este surprinzător de pozitivă, 60% dintre profesori considerând dotarea TIC a şcolii ca fiiind
bună sau foarte bună, alţi 25% considerând-o „suficientă" şi 15% insuficientă sau inexistentă. Există evaluări
pozitive cu privire la disponibilitatea / accesul la anumite echipamente TIC în şcoli, cum ar fi camere foto
digitale, conexiune la internet şi sistemul de eLearning AeL, care sunt mai degrabă disponibile, dar în locații
centralizate, cum ar fi laboratoare de calculatoare, secretariat. O majoritate semnificativă, între 25% şi 38%,
consideră că aceste echipamente există, dar sunt dificil de accesat de către profesori. Doar câțiva respondenți,
în jur de 1% - 9%, spun că aceste echipamente nu există în şcoala lor, exceptând AEL cu 19%. Cu toate acestea,
disponibilitatea TIC în sălile de clasă (în special computerele şi conexiunea la Internet) este în mod clar mult
195
mai mică, o majoritate de 60% din cadrele didactice declarând că nu există calculatoare în săli de clasă, dar un
procent mult mai mare susține că există sau că este greu accesibilă ( 39 și respectiv 27%) situație paradoxală
datorată probabil routerelor wi-fi existente în unitate.
Observăm astfel că procentul respondenților care au evaluat ca inexistente în sălile de clasă
calculatoarele este la fel de mare ca procentul celor care au evaluat pozitiv evaluarea generală, 60% , fapt care
poate însemna fie că au luat în calcul prea puțin existența computerelor în această evaluare, fie există un anumit
grad de indulgență. Prin urmare, deducem că evaluările pozitive ale disponibilităţii TIC în şcoli se datorează
pe de o parte schimbărilor din dotare: comparativ cu numai un deceniu în urmă, când calculatoarele în mare
parte lipseau, la o situație în care cele mai multe şcoli au totuşi computere. Pe de alta parte aceste evaluări
pozitive se datorează aşteptărilor scăzute privind nivelul adecvat de disponibilitate şi utilizare a
calculatoarelor. Considerăm că profesorii nu au încă o imagine adecvată a nivelului potrivit de dotare, precum
şi al nivelului de utilizare şi de contribuție potențială adusă de tehnologia digitală în ȋnvățământ. Este sugestiv
mai ales faptul că lipsa de calculatoare în sălile de clasă nu pare să afecteze evaluărilor generale ale profesorilor
despre dotarea în şcoală.
În cele din urmă, în ceea ce priveşte folosirea TIC descoperim că într-o semnificativă măsură sunt
folosite de către profesori calculatoarele. Niciun respondent nu a declarat ca nu utilizează computerul şi doar
5% îl folosesc mai rar decât lunar. Este relevant însă să analizăm pentru ce se utilizează TIC. Modelul de
utilizare este cel în care TIC este utilizat ca un instrument de suport de back-office pentru educație, în
principal pentru: documentare, crearea de materiale educaționale pe hârtie şi de comunicare între profesori.
Actul de predare în sine a rămas în mare parte neschimbat de tehnologie. TIC nu este în general utilizat în actul
de predare, decât pentru prezentari la clasă și nu pentru predare pe calculator şi nici în comunicarea cu elevi.
Cu alte cuvinte, TIC este utilizată mai mult ca tehnologie a informației decât ca tehnologie de
comunicare. În cele din urmă, şi îngrijorător, este că, în ciuda existenței laboratorului AEL şi a investiției
semnificative implicate de aceasta, platforma este foarte puțin folosită, aproape 30% nici nu au cunoștință de
existența ei și 65% declară cu nu utilizează niciodată acest gen de platforme.
Bibliografieː
1. Bloch , M. A (1968): La formation des enseignants în Revue française de pédagogie, no. 3, p 9-17, apud.
Sǎlǎvǎstru, D.( 2004). Psihologia educației, p.151. Iași: Polirom.
2. Chelcea, Septimiu. (2007). Metodologia cercetării sociologice – Metode cantitative si calitative.
Bucuresti: Ed. Economicǎ.
3. Crețu, E.( 1999). Psihopedagogia școlarǎ pentru învǎțǎmântul primar. București: Editura Aramis.
4. Diaconu, M. ( 2002). Competențele profesiei didactice, în Standarde profesionale pentru profesia
didacticǎ. Gliga Lucia (coord.). București.
5. European Commission (2001) Council Resolution of 13 July 2001 on eLearning. În:Official Journal of
the European Communities.
6. Farla, Ton; Ciolan, Lucian ; Romițǎ, Iucu( 2007). Analiza nevoilor de formare: ghid pentru pregătirea,
implementarea şi interpretarea datelor analizei de nevoi de formare în şcoli. București: Editura Atelier
Didactic.
7. Gherghinescu, R. (1999). Conceptul de competențǎ didacticǎ. În Competența didacticǎ, Stroe Marcus
(coord.). București: Editura ALL Pedagogic.
8. Iosifescu, Ș. (coord.). (2002).Ghid metodologic pentru formarea formatorilor- Management educațional.
București.
196
9. Jigǎu, M. ( 2009). Formarea profesionalǎ continuǎ în România. București: Editura AFIR. Neicu, Costel.,
(2011). Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională a cadrelordidactice din mediul urban,
București: M.E.C.T.S
AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE MEDIULUI ON-LINE PENTRU COPII

Camelia SOPORAN, Prof. pentru înv. primar
Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil’’ Timişoara
Viața ne arată zilnic fațete noi, ne provoacă în fel și chip, ne testează puterea de adaptare și capacitatea
de a răspunde rapid în cele mai inedite contexte. Multe variabile, puține constante, totuși, unul dintre aspectele
cu care ne confruntăm cu toții este pasiunea copiilor noștri pentru mediul online, insistența cu care cer să fie
lăsați în compania gadget-ului lor preferat sau indiferența cu care resping orice argument din partea noastră.
Un prim pas corect pe care l-am putea face ar fi alegerea unor jocuri online plăcute pentru copii, dar care să
aibă și o componentă educațională.
Mediul online e extrem de apreciat de cei mici încă de la vârste fragede, iar studiile arată faptul că din
ce în ce mai mulți copii petrec semnificativ de mult timp în fața ecranului – în medie între trei și cinci ore pe
zi. Tradiționalele desene animate și jocurile educative care sunt proiectate pentru copiii de toate vârstele crează
un cadru propice pentru interacțiunile online, însă prezintă și un factor alarmant de risc.
Printre cel mai des întâlnite astfel de riscuri aș enumera dependența față de ecran, care uneori duce la
neglijarea unor activități cheie în dezvoltarea copilului, expunerea la conținut neadecvat plajei lor de vârstă
(violență, conținut explicit, limbaj vulgar) dar și amenințări directe la siguranța lor fizică (așa numitul cyber-
bullying sau mai rău, tentative de racolare).
De cele mai multe ori, părinții se confruntă cu probleme reale atunci când trebuie să aibă grijă de cei
mici online. Aceste dispozitive țin copilul concentrat pe o activitate, ceea ce dă răgazul necesar părintelui să
se ocupe de treburile de zi cu zi, iar asta uneori îl face pe părinte mai indulgent cu faptul că petrece foarte mult
timp conectat. O bună parte din părinți nu cunosc pericolele la care se expune copilul online, deoarece ei și-au
trăit copilăria departe de provocările care apar în online.
Perioada petrecută în fața ecranului, tipul de conținut consumat și posibilele interacțiuni cu străinii ar
trebui să fie principalele aspecte pe care un părinte trebuie să le ia în calcul atunci când îi lasă pe cei mici în
fața unui calculator sau dispozitiv mobil conectat la Internet – studii recente arată că unul din trei vizitatori ai
site-urilor pentru adulți este minor, iar peste jumătate au necunoscuți în lista de prieteni. Rolul unui părinte e
de curator de conținut, dar și de confident al copilului.
O altă metodă prin care copiii pot fi expuși la conținut nepotrivit e prin reclamele afișate pe pagină sau
în timpul clipului video. O metodă prin care părinții ar putea păstra controlul asupra conținutului e crearea de
liste de redare (playlisturi) în care să includă conținut pe care l-au verificat înainte. Asftel, următoarele
filmulețe se vor reda automat într-o succesiune previzibilă și doar filmulețele pe care le-am verificat în prealabil
vor fi redate.
O soluție fericită din acest punct de vedere sunt produsele de învățare online, unde copiii descoperă
resurse educaționale atât de atractive, încât înțeleg diverse noțiuni de la școală, în timp ce se distrează. Aici
cei mici exersează și aprofundează sub formă de jocuri interactive noțiuni predate la clasă de către învățătoare.
197
Copiii se bucură atunci când navighează în mediul online și astfel, sunt mai receptivi la informații venite
din zona digitală. Resursele educaționale au grafică frumoasă, adaptată vârstei, au sunete plăcute și interacțiuni
atractive cu obiectele din jocuri, iar atmosfera este relaxantă, veselă, amuzantă.
În ultimii ani se vorbește tot mai mult despre învățarea online și cum o afectează pe cea clasică astfel
încât, în timp, s-au format mai mult sau mai puțin două grupuri: pro și contra. Zilele noastre au devenit treptat
mai greu de gestionat și ne este din ce în ce mai greu să avem un management al timpului bine definit. De
aceea, când vine vorba de educație şi de volumul impresionant de informaţie, un sistem online/digital de
predare al acestuia devine din ce în ce mai atractiv, mai ales pentru cei mici.
Ne dorim să putem face mai multe pentru copiii noștri pentru a ne asigura că au parte de o dezvoltare
completă și o educație cât mai variată. Soluţia pentru toate aceste lucruri o reprezintă platformele online care
sprijină procesul de învăţare individuală școlară şi permit copiilor să acceseze o serie de surse de exerciții,
curiozități sau chiar jocuri educative.
Folosirea acestor platforme online de educație oferă o serie de beneficii şi avantaje celor mici spre
mulțumirea părinților. Voi enumera punctele forte generale ale abordării digitale educaționale:
Rapoartele părinților: urmărirea progresului copilului, testarea şi evaluarea activităților, preferințele
celui mic din punct de vedere al jocurilor și materialelor educative, etc.
Completează educația clasică: animații educative, jocuri de dezvoltare a logicii, exerciții de antrenare
a Inteligenței Emoționale, și nu numai!
Lecţiile virtuale și jocurile educaționale reprezintă un avantaj: oferă copiilor o vedere realistă asupra
materiei repetate sau activităților intreprinse. Noi am realizat un mix ideal de mijloace audio şi vizuale, animaţii
cât şi simulări, dar şi conţinut de tip text pentru a face învățarea cât mai plăcută celor mici.
Posibilitatea de a accesa conţinutul vast, ludic și formator de oriunde şi oricând, cu ajutorul
computerului personal, tabletei sau chiar și a telefonului.
Folosirea sistemului de feedback imediat: în timp real copilul își poate da seama ce greșește sau ce a
realizat corect! Învățarea este realizată astfel într-un mod activ ce permite evaluări formative şi sumative,
calitative şi cantitative, realizate într-un mod pe înțelesul și placul lor.
Consider folosirea platformelor online de educație ca fiind o metodă bună pentru copiii isteți ce sunt
puternici motivaţi, ele venind în completarea activităţilor didactice din sistemul de învăţământ.
Un studiu recent, realizat în România, a arătat faptul că 85% dintre copiii cu vârste între 5 și 16 ani
petrec, în medie, 5 ore pe zi pe rețelele sociale. De asemenea, e cunoscut faptul că și copiii mai mici de 5 ani
folosesc device-urile „smart“, în special telefonul mobil și tableta, fiind pasionați de jocuri online, desene
animate sau diverse clipuri amuzante pe YouTube.
De cele mai multe ori, părinții și profesorii se pot simți lipsiți de putere în fața noilor generații digitale
de copii crescuți în preajma calculatoarelor și telefoanelor ”smart” pe care le-au transformat inconștient în
extensii aproape firești ale activităților lor zilnice. Pentru că tehnologia din ultimii ani a avut o dezvoltare
spectaculoasă, online-ul a devenit tot mai accesibil chiar și pentru copiii foarte mici.
Bibliografie:
1. Şcoala pe Net;
198
2. www.didactic.ro
2020 - ANUL SCHIMBĂRII
Monica-Maria ȘPAN, Prof. Înv.primar
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Baia Mare
Anul 2020 a venit ca un duș rece pentru întreaga omenire. Un cuvânt necunoscut până atunci, o boală
misterioasă avea să zguduie întreaga omenire : COVID 19 / SARS-CoV-2. Ne-a luat prin surprindere : nu ne-
am dorit , nu ne-am așteptat , dar am făcut tot posibilul să ne adaptăm.
Dascăli , elevi , părinți am văzut școala altfel decât eram obișnuiți să o facem . Școala tradi- țională , cu
elevii așezați cuminți în bănci , a fost înlocuită cu școala on-line . Toți am fost cople-șiți de diferite emoții :
teamă , frustrare , indignare chiar . Ne simțeam nepregătiți emoțional, dar și profesional . Nu aveam dotările
necesare , nu aveam cunoștințele necesare , nu aveam încrede-re, dar nici nu aveam de ales. Am căutat soluții
, platforme , metode. Ne-am trezit ,, aruncați” într-o altă lume: ZOOM, Kinderpedia , ASQ, MozaWeb….
Crearea conturilor pe platformă, crearea materialelor păreau niște hopuri imposibil de trecut , mai ales
pentru cei cu mai puțină experiență . Atunci am început să observăm că suntem încon-jurați de oameni
minunați , dispuși să împărtășească reușitele lor.
Am descoperit că avem acces la resurse educaționale , facilitate de tehnologiile informației și ale
comunicațiilor pentru a dobândi competențe și cunoștințe care să permită învățarea , evo-luția , perfecționarea
. Actul de învățare trebuie să fie rodul interacțiunii elevilor cu calculatorul și al colaborării profesorului cu
clasa de elevi.
Performanța în învățare este determinată de demersuri didactice bine conturate , dar și de strategii de
instruire , dascălii încercând , și reusind în mare măsură , să se adapteze mediului șco-lar modern.În aceasta
perioadă , mai important decât metodele selectate este obiectivul interac-țiunii .Părinți și profesori au înțeles
că un factor deosebit de important este starea emoțională.
Din luna martie , am început o ,,digitalizare forțată “ . Școala a fost forțată să se modernize-ze , iar
profesorii sunt într-o continuă perfecționare. Din dorința de a evolua , profesorii participă la programe de
formare profesională ( cursuri , webinarii ) , se documentează , accesează diferite site-uri educaționale , crează
teste on-line , bareme de corectare , fișe cu completare digitală , toa-te cu scopul de a stârni interesul elevilor
și de a le ușura activitatea.Acum am obsevat cât de dor-nici să învețe sunt dascălii, dar și cât de deschiși spre
tot ce presupune inovație în educație .
În activitatea didactică , profesori și elevi folosesc tot mai des calculatorul , dar calculatorul nu va înlocui
niciodată acțiunea profesorului .
Profesorii și tehnologia incită elevii să gândească , interacțiunea lor cu informațiile aju-tându-i să se
dezvolte . Lecțiile sunt mai interesante , exemplele video ajută elevii să înțeleagă mai bine informația ,
tehnologia le permite să învețe în ritm propriu având posibilitatea să revină asupra informației , elevii pot fi
implicați activ , puși să caute informații.
Tehnologia susține procesul de învățare , facilitează accesul la resurse și diferite opinii , sti- mulează
gândirea logică. Această schimbare a sistemului educațional ajută elevii să fie mai flexi-bili , mai conștienți ,
mai pregătiți pentru ziua de mâine. Această schimbare include o implicare mai largă a părinților , a membrilor
199
comunității , în calitate de parteneri activi în procesul de în-vățare , în educația adulților de mâine.Să nu uităm
că în băncile de azi stau părinții de mâine !
Chiar dacă există multe cursuri on-line , există și persoane care resping acest tip de învățare. Noi toți
trebuie să acceptăm că învățământul tradițional nu va mai fi la fel , nu poate să mai fie la fel . Trebuie să găsim
o metodă pentru a combina în mod armonios modernul cu tradiționalul.
Tehnologiile digitale au un rol esențial în furnizarea de resurse educaționale adaptate și acce-sibile
elevilor aflați în situații dificile , având un rol semnificativ la îmbunătățirea integrării aces-tor elevi , dar și la
o monitorizare mai ușoară a educației lor de către părinți.
Competența digitală este una dintre competențele incluse în programele și planurile de reali-zare a
procesului de învățământ . Din ce în ce mai des utilizăm resursele digitale pentru a obține un învățământ de
calitate , modern , care să corespundă intereselor copiilor , dar și noilor tendințe pedagogice. În acest mod ,
copiii apreciază lecțiile , se simt mai implicați . Metodele moderne trebuie să își facă mai mult loc în modul
nostru de predare.
Metodele alternative de acces și utilizare ajută toți elevii ,cu sau fără dizabilități / situații speciale. Din
ce în ce mai des auzim ,,o școală pentru fiecare ”, deci trebuie să ne gândim și la învățarea personalizată /
individualizată , în cadrul instituțiilor de învățământ , dar și în cadrul familiei sau al comunității. În acest mod
vom valorifica posibilitățile copilului , vom utiliza mai eficient resursele mediului în care trăiește și învăță
copilul , posibilitățile instituțiilor din comuni-tate , mijloace mass-media , tehnologiile de învățare on-line ,
oportunități pentru situații impre-vizibile , speciale.
Învățăturile care se concentrează pe tehnologia digitală sau folosind instrumente și resurse digitale
contribuie la dezvoltarea abilităților cheie ale elevilor, le stimulează imaginația, creati-vitatea , îi ajută să
caute informații , să devină autonomi , îi pregatește pentru lumea profesională, pentru viața de ,, om mare”.
Rolul școlii ar trebui să fie acela de a pregăti elevii pentru viitor , iar acest lucru nu-l putem face folosind doar
metode și mijloace din trecut. Trebuie să pregătim a-dulți responsabili pentru ziua de mâine.
,,Oamenii rafinați au învățat cum să adune din trecut și să investească în viitor”.
(Jim Rohn)
STRATEGII DE CREȘTERE A ATRACTIVITĂȚII ÎNVĂȚĂRII ÎN MEDIUL
ONLINE
Daniela Maria TĂNASE, Prof. Înv. Primar
Școala Gimnazială Filipești
Cu toții dorim ca elevii noștri să învețe bine, adică să rețină informațiile pe termen lung și să le poată
folosi în diferite contexte pentru a rezolva probleme. Rezultatele obținute de aceștia, de multe ori însă, arată
că învățarea nu este deloc eficientă...
Din fericire, în ultimele decenii, științele cognitive ne-au îmbunătățit mult înțelegerea despre învățare,
așa că putem folosi strategii și tehnici de predare, testate științifică, care să îi ajute pe elevi în învățare. Printre
strategiile cele mai eficente evidențiate de studiile din științele cognitive se numără: reactualizarea, spațierea
și feedback-ul.
200
Reactualizarea trebuie văzută ca o strategie de lucru, nu ca o tehnică prin care testăm elevii și le dăm
note. Nu nota ne interesază din această perspectivă, ci exersarea reactualizării cunoștințelor pentru a le
consolida în memoria de lungă durată. De exemplu, putem cere elevilor să noteze două lucruri pe care le-au
învățat la ultima lecție, sau chiar la lecția de astăzi. Reactualizarea poate fi văzută ca o strategie depășită în
ziua de astăzi, când memoria noastră este dispersată pe diferite dispozitive, care rețin informația pentru noi.
Însă, conexiunile dintre neuroni trebuie întărite prin practică.
Studiile legate de metacogniție ne arată cât de ușor este să greșim în estimarea cunoștințelor pe care le
avem. Nu putem fi siguri că știm ceva până când nu încercăm să ne amintim acel lucru și reușim. Pentru că
importanța reactualizării în învățare nu este suficient de evidențiată, elevii cad pradă falsei impresii că știu
dacă citesc ceva în mod repetat (impresie dată de sentimentul de cunoaștere/ feeling of knowing). Dar citirea
repetată este una dintre cel mai puțin eficiente strategii pe care le pot folosi, pe când reactualizarea este una
dintre cele mai puternice.
Spațierea se referă la repetarea celor învățare în momente diferite de timp. În loc să încheiem cu un
subiect după ce l-am predat, învățarea este mai eficientă dacă readucem acel subiect în discuție în mod repetat
de-a lungul unui semestru. Desigur, cel mai bun mod de a-l aduce în discuție este prin reactualizare.
Deoarece intervine uitarea, introducerea spațierii poate fi o provocare atât pentru profesor, cât și pentru
elevi. Profesorul poate avea îndoieli legate de cât de bine a predat o lecție, iar elevii pot fi dezamăgiți de
rezultatele lor. Dar tocmai această reactualizare repetată și efortul implicat vor fi cele care vor duce la
consolidarea cunoștințelor.
Feedback-ul oferit imediat după răspuns poate ajuta elevii să diferențieze între noțiuni și situații
similare. O metodă care poate fi folosită este de a discuta răspunsurile date la un test/ execițiu de reactualizare
și de a discuta cu elevii de ce acestea sunt corecte sau greșite.
Toate aceste strategii au în comun faptul că necesită efort. Realitatea este că învățarea autentică necesită
efort și uneori ne pune față în față cu eșecul evidențiat prin rezultate slabe. Sportivii sunt obișnuiți să folosească
eșecurile pentru a-și îmbunătăți performanța. Pentru un sportiv o greșeală este un semn pentru ce trebuie să
îmbunătățească. De ce nu am folosi aceeași abordare și în învățare? De ce nu i-am învăța pe elevi să se
folosească de eșecurile în învățare (răspunsurile greșite) pentru a-și îmbunătăți performanța?
Competenţa digitală
Aceasta presupune un complex de cunoştinţe, atitudini şi abilităţi, după cum urmează:
Cunoştinţe - semnificarea rolului tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în viaţa individului.
Include aplicaţiile principale de tipul: stocarea şi gestionarea informaţiilor.
Abilităţi - căutarea, colectarea şi filtrarea informaţiei, priceperea de a o utiliza într-o manieră critică;
abilitatea de a accesa, căuta şi folosi servicii bazate pe Internet.
Atitudini - atitudine critică şi reflexivă faţă de informaţia disponibilă, utilizarea în mod responsabil a
mediilor interactive.
Competenţa digitală, în calitatea sa de competenţă transversală, implică utilizarea în manieră logică,
responsabilă şi critică a mijloacelor media electronice.
201
Utilizarea mediului virtual ca mijloc didactic devine necesară în câteva puncte cheie ale activităţii
didactice, după cum urmează:
• Proiectarea activităţii didactice - selectarea unor resurse didactice de calitate, care facilitează atingerea
scopurilor educaţionale urmărite şi centrarea învăţării pe conţinuturi relevante pentru competenţele care trebuie
formate laelevi; utilizarea textului, imaginilor, sunetelor şi animaţiei; angajarea elevilor în activităţi de învăţare
bazate pe explorare, descoperire şi cooperare.
• Derularea procesului de predare-învăţare-evaluare - care înseamnă în acest caz, adaptarea mediului
virtual la nevoile de predare ale profesorilor, în condiţiile asumării rolului de facilitatori ai învăţării şi implică:
- activizarea procesului de predare-învăţare, asigurarea unui cadru interactiv de învăţare;
- implicarea elevilor în căutarea şi prelucrarea informaţiei;
- asigurarea pentru elevi a unui ritm propriu de parcurgere a activităţilor de învăţare şi de rezolvare a
sarcinilor de evaluare, în funcţie de nivelul lor de pregătire;
- creşterea atractivităţii lecţiilor desfăşurate.
• Managementul învăţării - concentrarea activităţii profesorului pe cursant, ajutându-l să înveţe cum să
înveţe, adică să-şi construiască singur cunoaşterea.
Mediul virtual poate facilita în acest context următoarele:
- organizarea unor parcursuri diferenţiate de învăţare;
- îmbinarea lucrului individual, cu lucrul pe echipe;
- angajarea elevilor în activităţi de învăţare care necesită conexiuni interdisciplinare şi transdisciplinare.
Limite referitoare la utilizarea mediului virtual în activităţile instructive-educative:
- maniera în care alegem să proiectăm activitatea didactică (de exemplu, trebuie ca mediul virtual să se
subordoneze scopurilor educaţionale urmărite în vederea desfăşurării unor lecţii interactive şi nu invers);
- alocarea unui timp generos activităţii pe calculator, care depăşeşte activitatea de învăţare propriu-zisă
(de exemplu, decuplarea de la comunicarea reală, în favoarea comunicării în medii virtuale);
- activităţile de învăţare realizate cu formabilii (este util să fie realizate activităţi de învăţare complexe,
care presupun mai mult decât accesarea informaţiilor);
- excesul utilizării mediului virtual în procesul de predare-învăţare-evaluare (este recomandat un
echilibru între tradiţional şi modern în învăţare şi în evaluare) ;
Dezvoltarea competenţelor de specialitate şi metodice presupune o pregătire în specialitate solidă şi
transferul totodată a cerinţelor specifice curriculare referitoare la mediul virtual în situaţii şi în activităţi de
învăţare adecvate acestuia. Integrarea mediului virtual în activităţile de predare-învăţare-evaluare nu se rezumă
doar la utilizarea calculatorului ca mijloc modern pentru activităţile de instruire, ci implică mai multe niveluri
de integrare, respectiv:
1. folosirea de echipamente, computere, telefoane, televiziunea, dispozitivele digitale sau analogice de
înregistrare, camerele de filmat etc.;
2. integrarea unor resurse specifice tehnologiei informaţiei şi comunicării în strategiile tradiţionale de
învăţare – spre exemplu, utilizarea prezentărilor PowerPoint, Prezi;
3. adaptarea metodologiei de predare-evaluare în funcţie de noile tehnologii şi resurse multimedia;
202
4. misiunea cadrului didactic, dintr-o nouă perspectivă, anume aceea de facilitator al învăţării;
5. proiectarea demersului didactic în manieră integratoare în baza unei noi paradigme a învăţării -
paradigma constructivistă.
Bibliografie:
1. AngheL, T. (2009), Instrumente şi resurse web pentru profesori, Bucureşti, Editura All.
2. BocoŞ, M. (2013), Instruire interactivă, Iaşi, Polirom
3. Cerghit, I. (1988), Mijloace de învăţământ şi strategii didactice, În: Cerghit Ioan, Vlăsceanu Lazăr
(coord.), Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii, Bucureşti
4. Velea, S. (2009), Noile tehnologii în educaţie – între slogan şi impact autentic în activitatea de predare-
învăţare. În: Tehnologii moderne în educaţie şi cercetare. CNIV 2009. Bucureşti: Editura Universităţii
din Bucureşti.
5. qualform.snsh.ro/campanie-online/strategii-de-crestere-a-atractivitatii-invatarii-in-mediul-online-2
INOVAȚII ÎN EDUCAȚIE BAZATE PE TEHNOLOGII DIGITALE

Mimi-Lenuța TOMA
Prof. Înv. Primar
Școala Gimnazială „Emil Brăescu” Măgura, jud. Bacău
Tehnologia digitală este inovația secolului XXI și ne modelează felul în care trăim și gândim. Folosirea
tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie firească la
provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Simplul fapt că tehnologia ne însoțește peste tot
este un motiv suficient de bun pentru a schimba modul în care elevii asimilează informația. Pentru a facilita
accesul la informații și cursuri, orele interactive bazate pe programe software create special pentru educație au
îmbunătățit mult nu numai procesul de predare / învățare, ci și relația dintre elevi și profesori și relațiile dintre
părinți și elevi.
Copiii reprezintă viitorul unei societăți, motiv pentru care este important pentru ei să dobândească
abilitățile necesare pentru a trăi decent în societate. Deoarece tehnologia poate fi o sursă de distragere a atenției,
programele puse în aplicare în școli trebuie să urmărească să ofere elevului o experiență de învățare interactivă,
bogată și variată, care îi ajută să devină mai disciplinați și mai informați.
Învăţarea asistată de calculator este considerată o strategie modernă de organizare şi desfăşurare a
conţinuturilor. Utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ devine o necesitate în condiţiile dezvoltării
accelerate a tehnologiei informaţiei. Pentru noile generaţii de elevi, deja obişnuiţi cu avalanşa de informaţii
multimedia, conceptul de asistare a procesului de învăţământ cu calculatorul este o cerinţă intrinsecă.
Calculatorul este perceput pe rând ca o jucărie, o unealtă, o sursă de informaţie. Folosirea calculatorului
reprezintă o nouă strategie de lucru cu copiii, un nou mod de concepere a instruirii şi învăţării care îmbogăţeşte
sistemul activităţilor didactice pe care le desfăşoară şi reprezintă importante valenţe formative şi informative.
Calculatorul stimulează procese şi fenomene complexe pe care niciun alt mijloc didactic nu le poate pune atât
de bine în evidenţă. Prin intermediul lui se oferă copiilor modelări, justificări şi ilustrări ale proceselor şi
conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservate sau greu observabile.
Tehnologiile de informare și comunicare actuale construiesc un nou referențial al învățării, cel vehiculat
sau „creat” de către lumea virtuală. Acesta nu-i mai puțin important decât conținuturile clasice, multe
203
dintre acestea fiind „dublate” de variante virtuale. Picturile dintr-un mare muzeu pot fi explorate la fața
locului, dar pot fi și „inspectate”, din multiple perspective, de la distanță, prin intermediul internetului
(tehnologia VR). Ambele variante induc diferite tipuri de reprezentări sau de experiențe cu conotație formativă
care se completează dar se și stimulează reciproc.
Tehnologiile IT oferă diverse mijloace didactice ultra-moderne: crearea unei poveşti digitale cu
implicarea copiilor (aplicaţia storymaker), realizarea hărţilor conceptuale (aplicaţia kidspiration), crearea de
jocuri educative (aplicaţia kodu), folosirea platformelor de comunicare şi socializare (facebook, skype, blog),
s.a. La acestea se adaugă altele deja cunoscute: motoarele de căutare a informaţiilor (google), platformele de
comunicare (yahoo), crearea de materiale multimedia şi filmuleţe educative (power point, flash), etc.
Tehnologia nu are limite. Dezvoltarea ei este continuă. Folosirea tehnologiei în școli, în domeniul
educației, le oferă elevilor posibilități nelimitate de învățare și evoluție. Limitările date de resurse și acces
redus la informație dispar o dată cu pătrunderea tehnologiei în domeniul educației. În plus, profesorii pot veni
cu diverse metode noi de a atrage elevii și de a-i ține captivați.
Avantajele noilor tehnologii în context educațional sunt nelimitate. Realitatea virtuală, realitatea
augmentată și mediile virtuale de învățare au schimbat întru totul procesele educaționale de predare și învățare.
Aceste noi tehnologii permit elevilor să călătorească și să exploreze lumi virtuale fără a ieși din clasă; elevii
pot călători prin timp și spațiu, pot asista la evenimente istorice sau pot vizita locuri exotice îndepărtate.
De asemenea, elevii pot folosi mediile realității virtuale pentru dezvoltare personală și profesională.
Totodată, mediile de realitate virtuală permit elevilor să intre în contact cu informații utile despre profesii și
ocupații de interes – toate aceste informații îi ajută la orientarea în carieră. Mai mult decât atât, aceste medii
virtuale facilitează contactul și comunicarea cu elevii din medii culturale diferite. Pe lângă toate acestea, elevii
experimentează conținutul actului educativ în manieră tridimensională – aspect care adaugă valoare actului de
învățare.
Un concept căruia i se acordă din ce în ce mai multă importanță în context educational îl reprezintă
mediul virtual de învățare. Acesta este un sistem care permite livrarea de conținuturi de învățare cu ajutorul
internetului. Mai mult decât atât, acest sistem cuprinde un set de instrumente care permit urmărirea mai multor
aspecte care se regăsesc în procesul de predare-învățare: evaluare, colaborare, comunicare și monitorizare,
progres.
Un spațiu virtual de învățare (VLE – virtual learning environment) este un spațiu simulat de computer
în care oamenii se pot „întâlni” și interacționa pentru a lucra împreună. Acest tip de sistem are la bază un mediu
virtual (clasă digitală) care pune la dispoziția utilizatorilor (elevi și profesori) o serie de unelte ce servesc actele
de predare-învățare; mai mult decât atât, prin utilizarea computerelor și a internetului, aceste unelte au rolul de
a adăuga un plus de valoare procesului de învățare al elevilor.
Instrumentele unui VLE permit profesorilor să creeze teste online, chestionare, dar și alte conținuturi
educaționale cum ar fi prezentări, planuri de lecții și teme. Un pachet VLE îi poate ajuta atât pe elevi cât și pe
profesori deoarece conține unelte care permit crearea curriculum-ului (programei), urmărirea progresului
elevilor, comunicarea online (prin e-mail sau chat); totodată, unele unelte pot face trimitere (link-uri) către
resurse care nu se regăsesc în curriculum.
204
Unele dintre cele mai utilizate platforme de tipul VLE includ Moodle, Blackboard și Google Classroom.
Caracteristicile acestor platforme pot fi extinse prin folosirea de instrumente care se regăsesc în link-uri
externe. Astfel, atunci când o anumită platformă VLE nu include caracteristicile necesare nevoilor elevilor,
profesorul poate insera link-uri către alte instrumente și resurse precum (Padlet, Kahoot, Edmodo, Empatico
etc.).
Un mediu personal de învățare (PLE) este „un sistem/mediu care îi ajută pe elevi să-și gestioneze în
diferite moduri atât resursele cât și procedeele învățării. Acest mediu este format dintr- un set de instrumente,
resurse de informații, conexiuni web și activități pe care fiecare elev le poate folosi pentru a-și gestiona multe
dintre procesele prin care are loc învățarea”(Mark van Harmelen, 2006). Caracteristicile unui PLE permit
următoarele: crearea de conținut, partajarea de idei, crearea de grupuri de învățare, colaborarea și publicarea
de conținut care este disponibil tuturor utilizatorilor care doresc să îl folosească. Învățare colaborativă permite
mai multor utilizatori să adauge conținut propriu pentru o mai bună înțelegere a temei discutate. Mai mult
decât atât, utilizatorii pot contribui și cu opinii sau experiențe proprii care au legătură cu tema discutată. Un
PLE oferă elevilor șansa să privească retrospectiv la ceea ce au făcut, dar și la cum au progresat (acest lucru îi
ajută să-și îmbunătățească abilitățile de învățare, dar și să-ți stabilească noi țeluri de învățare).
Realitatea virtuală
Realitatea virtuală este o lume tridimensională generată de computer care ne permite să experimentăm
și să interacționăm cu o lume 3D. Această experiență poate fi trăită de către utilizator prin intermediul unor
dispozitive specifice (HMD – Head Mounted Display) căști și ecran tridimensional. Pentru a face acest lucru,
trebuie doar să punem pe cap dispozitivul de tip cască care ne permite vizualizarea mediului virtual 3D.
Realitatea virtuală folosită în context educațional poate ajuta elevii să dezvolte diferite perspective
asupra mediului înconjurător. Realitatea virtuală stimulează imaginația elevilor, le permite să călătorească prin
„timp și spațiu” și să se bucure de experiențe inimaginabile. Elevii se vor implica mai mult în actul educațional
și își vor găsi inspirația în peisaje din întreaga lume; în urma expunerii la conținut 3D, aceștia vor înțelege mai
bine noțiunile teoretice din cadrul disciplinelor studiate referitoare la zborul cu balonul, lumea înconjurătoare,
corpul uman etc.
Realitatea augmentată
Realitatea augmentată combină prin suprapunere imagini din realitatea înconjurătoare cu imagini
digitale generate de calculator; această tehnologie poate oferi utilizatorului o experiență uimitoare și greu
de descris în cuvinte. O situație de utilizare a realității augmentate este atunci când cu ajutorul unui telefon
mobil sunt capturate imagini din realitatea înconjurătoare; ulterior, în funcție de delimitatorii detectați în
interiorul primei imagini, obiecte digitale sunt adăugate; cele două seturi de imagini sunt afișate concomitent
pe ecranul telefonului mobil.
Realitatea augmentată folosește tehnologie care proiectează sau suprapune în timp real informații
(imagini sau elemente virtuale) peste imagini capturate din lumea reală.
În concluzie, utilizarea noilor tehnologii poate deschide oportunități în procesul de predare- învățare-
evaluare, dar creează, de asemenea, provocări pentru dezvoltarea profesională și formarea profesorilor. Cu
toate acestea, în această revoluție tehnologică, nu trebuie ignorat un aspect: educația trebuie să fie centrată pe
205
învățarea elevilor nu pe tehnologie. Implicarea, motivația, învățarea centrată pe elev, interactivitatea și

colaborarea sunt îmbunătățite prin tehnologie, dar toate, cu mici excepții (de exemplu, situații specifice de
învățare) sunt posibile fără tehnologie.
Bibliografie
1. Benea R. (2005). Strategii de integrare a noilor tehnologii în școală. Conferința Națională de învățământ
virtual, edițiaa III-a. pp. 513-517.
2. Hämäläinen, R., &Cattane, A. (2015). New TEL Environments for Vocational Education – Teacher’s
Instructional Perspective.Vocations and Learning : Volume 8. pp. 135-157.
[https://www.researchgate.net/publication/273299971_New_TEL_Environments_for_Vocational_Educat
ion_-_Teacher's_Instructional_Perspective]. 12 august 2019.
3. Istrate, O. (2010). Efecteșirezultate ale utilizării TIC îneducație. ConferințaNațională de învățământ
virtual, ediția a VIII-a. pp 56-67.
4. European Commission Report. Digital Education Policies in Europe and Beyond.
[http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC109311/jrc109311_digedupol_2017-
12_final.pdf]. 25 iunie 2019
5. Utilizarea realității virtuale în educația școlară – ghidul profesorului– influența pozitivă a realităților
virtuale și augmentate în context educațional vr@school – proiect erasmus+ parteneriate stratege pentru
educație școlară 2018-1-ro01-ka201-049411
INTERCULTURALITATEA- PREMISĂ A DEZVOLTĂRII ELEVULUI

Iulia Diana TUTULAN, Prof. înv. Primar
Școala Gimnazială nr. 309, București
,,Egali suntem, dar totuşi diferiţi,
Nu suntem născuţi de aceeaşi părinţi,
Egali suntem în drepturi şi în îndatoriri
Dar foarte diferiţi în gânduri.”
Școala are misiunea de a permite fiecărui copil să crească, să-și dezvolte spiritul, corpul și inima, deci
inteligența, sensibilitatea, creativitatea; să permită copiilor să învețe să trăiască împreună, unii cu alții, cu
persoane diferite, să-și poată ocupa progresiv locul în societate, să poată deveni cetățeni activi. Şcoala nu poate
fi o instituţie a figurilor copiate la “indigo”. Nu cei diferiţi trebuie să-şi anuleze specificul pentru a se încadra
într-o şcoală dominată de logica “mono”.
Suntem diferiți, dar nu înseamnă că unul este mai bun decât celălalt, cu toții avem un potențial valoric
egal. Toți avem o cultură asemănătoare, dar în același timp și culturi diferite. Acestea țin de religiile noastre,
de grupul nostru etnic, de valorile politice, sociale, de familiile noastre. Unica posibilitate ca oamenii să devină
solidari este recunoașterea și estimarea acestor diferențe și similitudini.
Pentru cadrele didactice este esențial să creeze relații pozitive în interacțiunea dintre semeni, să
favorizeze dezvoltarea persoanei, cât și a relațiilor constructive în grup, pentru a trăi sentimentul propriei
identități.
Educaţia interculturală nu trebuie limitată la bune intenţii, la o acţiune specială, demonstrativă,
prezentată doar în cazul unor schimburi de experienţă. Ea este mai mult decât o activitate extraşcolară, mai
mult decât o măsură tranzitorie, temporară, o nouă activitate introdusă în orar, o nouă disciplină şcolară, o
206
extensie a programei pentru predarea culturilor, care începe la ora 9 şi se termină la 10. Interculturalismul
trebuie să fie o constantă a lumii şcolii, un mod de viaţă permanent.
Venind din culturi diferite avem șansa să ne integrăm într-o societate diferită, multiculturală, care
favorizează sentimentul de a fi în realitatea cotidian, o individualitate care nu seamănă cu nimeni și nimic.
Cunoașterea și înțelegerea celuilalt este un proces progresiv și complex. Primele contacte între oamenii
de culturi diferite sunt însoțite de sentimentul de insecuritate, de frică, de adversitate deschisă față de celălalt.
Datorită învătțării relaționale, pe măsură ce contactele devin frecvente, indispensabile (datorită unor
circumstanțe, locuri de muncă, etc.) acceptarea și înțelegerea celuilalt devin comportamente de bun simț.
Într-o lucrare editată de Consiliul Europei se arată că" abordarea interculturală este o nouă metodologie
ce caută să integreze, în interogația asupra spațiului educațional, datele psihologiei, antropologiei, științelor
sociale, politicii, culturii, istoriei." ( Antonio Perotti)
Diferențele dintre copii, culturi, stiluri de viață și de învățare, dintre componente, sunt firești, pozitive.
De aceea ei nu trebuie forțați să devină copii ale unui model predefinit.
Interculturalitatea este o componentă a realității zilnice din grădiniță și din școală. Tot modul de învățare
este organizat din perspectiva interculturală, permițând învățarea prin colaborare, comunicare și nicidecum de
marginalizare a unor copii. Trăsătura caracteristică a unei regiuni este faptul că alături de populația românească
se găsesc și alte minorități naționale care alcătuiesc grupuri etnice deosebite. Diferite prin limbă, obiceiuri,
ocupații și port, aceste grupuri etnice amintesc despre trecutul istoric al regiunii. Ele păstrează aspectele unui
specific etnic caracteristic originii sale. Elementele vechi apar în croiala diferitelor articole de port, și în
special la costumul de sărbătoare.
Materialele de lână, mătase și bumbac, fireturile din aur și argint, compunerea costumului și compoziția
ornamentală, deosebesc puternic creațiile acestor minoritati de cele din restul țării.
Astăzi, acest costum se păstrează în lăzile bătrânești, fiind folosit doar la manifestări artistice.
Semnificația sa socială aproape a dispărut, el având astăzi, mai ales un interes documentar.
Didactica contemporană promovează concepte și atitudini educaționale noi, menite să determine forme
variate de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul copiilor.
Parteneriatul educațional este un astfel de concept care devine tot mai prezent în relațiile de colaborare
ce se stabilesc între unități de învățământ, între acestea și diferite segmente ale societății. Inițierea și derularea
de activități în parteneriat reprezintă o provocare pentru educatorul de astăzi, necesitând multă creativitate în
concepere, dinamism în derulare, responsabilitate în monitorizare, flexibilitate în luarea deciziilor. Are loc o
schimbare în relația biunivocă educator-educat, copilul fiind implicat în conducerea democratică, el putând să
facă alegeri și să hotărască cât, cum, când se implică, în funcție de posibilitățile individuale, se obișnuiește cu
o varietate de modalități de acțiune.
Concluzionând, interculturalismul în educaţie se poate contura în mod evident ca un real beneficiu
didactic, ca un concept polivalent, ca o nouă pedagogie interactivă şi modernă. Meritele sale fundamentale
sunt centrate pe efortul istovitor, greu cuantificabil, de cristalizare la educatori şi educaţi a unei competenţe
interculturale reale şi funcţionale. Şi chiar dacă pedagogia interculturală este deseori criticată că îşi prpune
207
obiective mai mari decât puterile sale, chiar dacă soluţiile nu sunt întotdeauna uşor aplicabile, această abordare
reprezintă un important punct de reflecţie pentru lumea şcolii.
Bibliografie:
1. CIOLAN, L., Paşi către şcoala interculturală – ghid de educaţie interculturală pentru cadrele didactice,
2000, Bucureşti, Editura Corint
2. CUCOŞ, C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, 2000, Iaşi, Editura Polirom
3. DASEN, P., Fundamente ştiinţifice ale unei pedagogii interculturale, în Educaţie interculturală, 1999, Iaşi,
Editura Polirom
4. NEDELCU, A., Învăţarea interculturală în şcoală – ghid pentru cadrele didactice, 2004, Bucureşti, Editura
Humanitas Educaţional
5. ULRICH, C., Managementul clasei. Învăţare prin cooperare – ghid pentru profesor, 2000, Bucureşti,
Editura Corint
SCRATCH – LIMBAJUL CREATIVITĂȚII

Gabriela UNGUREANU, prof. înv. primar
Școala Gimnazială „Învățător Radu Ion” Vadu-Părului
Povestea noastră, de mici programatori, începe acum mai bine de 3 ani, când școala a apărut pentru
prima dată pe harta Meet and Code. Doi învățători inimoși, care tocmai finalizaseră cursul „Îndreptar Digital”,
organizat de Asociația Techsoup, și care, ulterior, au devenit și ambasadori Îndreptar Digital, și-au propus să
transforme preocupările nativilor digitali și să-i facă din consumatori, creatori de aplicații. Așa am descoperit
limbajul de programare Scratch, inclusiv site-ul https://scratch.mit.eu , pe care le-am explorat, atât cu copiii de
la ciclul primar, cât și cu cei mai mari, de la gimnaziu. Scratch este un site creat în anul 2003 de către echipa
MIT de creat proiecte și animații printr-un limbaj de programare simplu, utilizând blocuri pentru lipire.
Mascota site-ului este Scratch Cat. Sunt cuprinse și alte personaje, cum ar fi Gobo, Nano, Pico și Tera. Sloganul
site-ului este "Imagine, Program, Share" (lit. „Imaginează-ți, programează, distribuie”). Scratch este un limbaj
de programare vizuală bazat pe bloc și un site web vizat în principal copiilor. Utilizatorii site-ului pot crea
proiecte online folosind o interfață asemănătoare unui bloc. În aprilie 2020, statisticile comunității de pe site-
ul oficial al limbii arată mai mult de 52 de milioane de proiecte împărtășite de peste 54 de milioane de utilizatori
și aproape 55 de milioane de vizite lunare de site-uri.
Astfel, din 2018, în luna octombrie, cu toții am sărbătorit Code Week, mobilizând mare parte din elevii
școlii. Mai mult decât atât, prin Asociația de Părinți „Învățător Radu Ion” Vadu-Părului, am atras și
sponsorizări din partea Asociației Techsoup, care ne-a sprijinit implementarea a cel puțin două proiecte pe an.
Scopul Meet and Code este de a introduce copiii/ tinerii în lumea programării. Prin explorarea unei game largi
de subiecte digitale și programare creativă, participanții sunt încurajați să-și dezvolte abilitățile de care au
nevoie într-o eră în continuă transformare. Astfel, dincolo de lucrul pe diferite device-uri, am stimulat
colaborarea, gândirea creativă, comunicarea. Prin programarea propriilor jocuri, copiii au înțeles cum
funcționează acestea, au reușit să-și răspundă unor întrebări precum: „Ce se ascunde în spatele unui joc? Cum
pot să creez propriul meu joc? și … „Dacă l-am creat, îl pot posta pe Magazin Play?” De asemenea, am încercat
în fiecare an să implicăm un număr cât mai mare de fete.
Voi detalia, în cadrul acestui articol, proiectele desfășurate la nivel de ciclu primar.
208
Primul proiect s-a numit „Scratch – azi învăț să programez”. În cadrul activităților, desfășurate în
laboratorul de informatică al școlii, copiii și-au creat conturi pe site, au explorat blocurile, galeria de personaje,
iar câțiva chiar au reușit să schițeze un minijoc. Echipele au fost alcătuite din copii de vârste diferite, de la
clase diferite, dar colaborarea a fost deosebită!
În 2019, am continuat cu „My story in Scratch” și „Jump and go!”, două proiecte frumoase, în care am
îmbinat tehnologia cu literatura, dar și cu mișcarea în aer liber. Activitățile s-au desfășurat tot în echipe, iar
rezultatele ne-au confirmat progresul copiilor implicați, care au creat proiecte mult mai complexe ca în anul
precedent. Poveștile interactive create au abordat teme diverse, au adus împreună personaje din povești diferite,
au înveselit și au însuflețit atmosfera. Profesorii voluntari s-au bucurat și de sprijinul a trei monitori din rândul
elevilor, care au demonstrat reale calități de programatori și, care i-au ajutat cu clarificări/ idei pe ceilalți.
Ediția din acest an s-a desfășurat în format online, din cauza pandemiei Covid, dar implicarea și
produsele au fost la fel de însemnate. Am desfășurat tot două proiecte la ciclul primar: „Fun in my world” și
„Coding 4 you”, la sfârșitul cărora am editat o minienciclopedie
(https://read.bookcreator.com/OZJctfe1SegdBwcRxMO5lBCqItS2/W4dfOVRKRwauwSTbjHsk7w?fbclid=I
wAR0vHKFliPKCo9tZVANoaElQRNVYV3AJohVxaJ4rqoA6q_4u5es029WSMEg) și o serie de jocuri
pentru clasa pregătitoare.
209
Cu toții, mici și mari, ne-am entuziasmat, am visat și am creat, iar concluzia la care am ajuns a fost că
tehnologia aduce un plus valoare activității noastre, dacă o folosim în mod adecvat, gestionând atât timpul
petrecut pe device-uri, cât și calitatea aplicațiilor utilizate
INTERFERENȚA FORMELOR EDUCAȚIEI DIN PERSPECTIVĂ

CONSTRUCTIVISTĂ
Elena VINNICENCO, dr.în ped., lector univ., UST
Rezumat. Educaţia este un fenomen sociouman, cu structură şi funcţionalitate proprie, care vizează
modelarea obiectului educaţiei din perspectiva sistemului de valori, prin intermediul unui ansamblu de relaţii
şi interacţiuni. În acest context, sunt caracterizate formele educației și respectiv influențele pedagogice
proiectate și realizate în cadrul activității de formare/dezvoltare a personalității din perspectivă constructivistă.
Summary. The education is a social human phenomenon with its own structure and functionality that
concerns the modeling of the object of the education from the perspective of the value system, through a set
of relations and instructions. In this context, there are described the forms of education and, respectively,
pedagogical influences projected and realized within development/formation activities of the personality from
a constructivist point of view.
Cuvinte cheie: educație formală, educație nonformală, educație informală, dimensiune constructivistă,
pedagogie contemporană.
Key words: formal education, non formal education, informal education, constructivist dimension,
contemporary pedagogy.
Formele educației reprezintă ansamblul acțiunilor și al infuențelor pedagogice proiectate și realizate în
cadrul activității de formare și dezvoltare a personalității.
În acest context, educația formală include ansamblul acțiunilor pedagogice proiectate instituțional, pe
niveluri și trepte de studii.
Constantin Cucoş susţine faptul că „profunzimea educaţiei formale depinde de calitatea coordonării şi
integrării influenţelor nonformale şi informale”[3, p.48]. Educaţia formală ghidează, completează şi corectează
achiziţiile obţinute prin intermediul educaţiei informale şi nonformale şi exercită o funcţie integrativă, de
sinteză a diferitelor experienţe trăite. Succesul activităţii didactice depinde de profunzimea cunoaşterii
mecanismului psihologic al motivaţiei. Învăţarea antrenează toate componentele vieţii psihice, iar dezvoltarea
lor este compensatorie.
Educaţia informală pune accent pe valorificarea experienţei de viaţă şi de învăţare a individului. De
exemplu, softurile educaționale pot sugera elevului activităţi interesante în cadrul extradidactic (manifestările
şcolare). Educația informală se realizează într-un areal psihosocial, preluând influențele cu efecte pedagogice
rezultate din contextul situațiilor cotidiene.
Educaţia informală include toate influenţele pozitive și negative, spontane şi permanente,
neintenţionate, difuze, eterogene, pe care individul le suportă din mediul existenţial. Această educaţie este
produsul experienţei de viaţă a individului și se realizează prin intermediul instituţiilor culturale, de exemplu:
- muzeele, casele de cultură, cinematografele, bibliotecile etc.
210
- prin mass-media.
Educația nonformală se realizează într-un cadru instituționalizat situat la nivel extrașcolar. În acest
context, educaţia nonformală are următoarele particularități:
- activităţile sunt opţionale;
- integrare activă mijlocită sau nemijlocită în raport cu aceste activităţi;
- adaptarea conţinuturilor la realitatea cotidiană;
Educaţia poate fi analizată din perspectivă constructivistă pe baza celor trei forme ale sale: formală,
informală şi nonformală (tabelul 1) .
Educaţia formală Educaţia nonformală Educaţia informală
- influenţe intenţionate, - influenţe formative; - influenţe neintenţionate,
sistematice; difuze;
- implicare activă şi - este elaborată în afara şcolii - valorifică experienţa de viaţă
responsabilă în procesul de sau prin activităţi opţionale sau şi de învăţare activă a
predare-învăţare- evaluare facultative, cu caracter individului;
colaborativ;
- introduce progresiv elevii în - flexibilizarea ofertei de - se caracterizează prin încercări
paradigma cunoaşterii; învăţare; şi trăiri existenţiale;
- permite asimilarea - vizează desăvârşirea - învăţarea activă revine

sistematizată a cunoştinţelor; profesională într-o activitate; individului;
- facilitează dezvoltarea - conţinuturile acestor activităţi - declanşează o sensibilizare cu

aptitudinilor, atitudinilor şi sunt deschise spre mediul ambiant.
competenţelor individului. interdisciplinaritate/ educaţie
permanentă;
Tabelul 1. Interferența formelor educației din perspectivă constructivistă

Reflectând asupra momentelor expuse anterior, putem menționa că pedagogia clasică evidenţiază rolul
prioritar al educaţiei formale, iar pedagogia contemporană accentuează rolul educaţiei nonformale, aceasta
oferind un câmp motivaţional complex și variat pentru dezvoltarea personalităţii.
Reieșind din problematica educației cele trei forme ale sale pot fi integrate în educaţia permanentă, ceea
ce presupune o valorificare a individului cu un potenţial intelectual, strategii de muncă intelectuală, calităţi de
voinţă indispensabile unui efort de studiu continuu, de dezvoltare permanentă şi de desăvârşire a propriei sale
personalităţi.
Educaţia trebuie să corespundă necontenit exigenţelor existente prin structură, obiective şi conţinut, în
arealul naţional şi internațional.
Caracterul predominant al educaţiei implică organizarea şi conceperea activităţii într-un context
situaţional deschis ce implică optimizarea raporturilor cu ereditatea şi cu mediul. În acest context, valorificarea
educabilităţii reprezintă o direcţie fundamentală de evoluţie a educaţiei care angajează raporturile existente
211
între cei trei factori implicaţi în dezvoltarea fiinţei umane: ereditate - mediu - educaţie. Clarificarea acestui
raport se face prin utilizarea conceptului de educabilitate, care în concepţia pedagogilor desemnează potenţialul
de formare umană sub influența factorilor de mediu sau educaţionali.
Mediul este un factor modelator care permite relevarea, stimularea și chiar amplificarea dispozițiilor
genetice prin acțiuni instituționalizate formal și nonformal.
Deschiderea conţinuturilor învăţământului spre interculturalitate şi spre valorile specifice tinerei
generații pe plan internaţional reprezintă o perspectivă pentru postmodernismul în educaţie.
Educaţia în postmodernitate este mai preocupată de „problemele valorii, de concilierea plurităţii de
valori cu universalitatea acestora, de ierarhizări şi mai ales de procesualitatea valorii, de accesul subiectului la
valoare”[5, p.80].
Dimensiunea constructivistă formulează următoarele puncte de vedere epistemologice:
- subiectul își valorifică cunoștințele în cadrul propriei sale activități;
- obiectul integrat în procesul acestei activități vizează cunoașterea proprie.
În același context, subiectul care învață desfășoară o activitate reflexivă asupra autocunoașterii, acestea
fiind adaptate la situația cu care el se confruntă. Astfel subiectul devine obiectul propriei educații și se observă
o dialectică, o dinamică continuă și flexibilă între achiziții anterioare și cele noi. Aceasta vizează o nouă
organizare, o integrare a strategiilor didactice moderne, o implicare activă şi responsabilă în procesul
educațional, o motivare a elevilor spre o autoeducaţie şi o deschidere spre nou şi spre cerinţele societăţii.
Utilizarea strategii interactive facilitează ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi calitatea performanţelor.
Educația față de mass-media vizează formarea și cultivarea capacității de valorificare culturală a
informației furnizată prin intermediul presei, radio, televiziune, internet etc. în condiții de diversificare și de
individualizare care solicită o evaluare pedagogică responsabilă la scara valorilor sociale.
Impactul mass-mediei asupra personalității are un caracter foarte accentuat, ceea ce implică o
conștientizare a efectelor acesteia asupra modului nostru de a fi şi de acţiona.
Educaţia trebuie să-i permită elevului să se implice direct în procesul de formare şi dezvoltare. Elevii
trebuie învăţaţi să colaboreze, să aibă încredere în forţele proprii, să fie responsabili, să găsească soluţii la
problemele cu care se confruntă şi să tindă să îmbunătăţească mediul în care se dezvoltă. Putem concluziona
că educaţia este un proces de învăţare continuu, care contribuie la evoluţia individului, manifestându-se în
diverse contexte socioumane.
Bibliografie
1. CALLO, T. (coord.), PANIȘ, A., ANDRIȚCHI, V. [et al.]. Educația centrată pe elev: Ghid metodologic.
Chișinău: “Print-Caro" SRL, 2010.
2. CRISTEA, S. Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei. Bucureşti: Editura Litera
Internaţional, 2003.
3. CUCOŞ, C. Pedagogie. Ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom, 2006.
4. SILISTRARU N. Valori ale educației. Chișinău, 2007.
5. ULRICH, C. Postmodernism şi educaţie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2007.
6. VINNICENCO, E., PATRAȘCU, D. Introducere în pedagogie. Teoria educației. Note de curs. Chișinău:
Editura Garomont-Studio, 2015.
212
ȘCOALA ÎN ERA DIGITALĂ
Nicoleta Doina VIZANTIE, Prof.înv.primar
Școala Gimnazială Nr.13 ,Rm. Vâlcea

Folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o
soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea acestora în procesul
tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra inovaţiile tehnologice cu interacţiunea
şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite
având în vedere potenţialul acestui tip de cunoaştere.
Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea acestora, mai
ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului şi a email-ului, a sms-urilor sau a reţelelor de
socializare de tip Yahoo sau Facebook. Acest mod de comunicare se face simţit şi în modul lor de a învăţa.
Chiar dacă profesorul foloseşte sau nu la clasă tehnologia informaţiei şi a comunicării (TIC), elevii
menţionaţi vor folosi cu siguranţă acasă mijloacele moderne de informare ca sprijin pentru teme.
Comunicarea scurta sau abreviata de tip chat sau sms se face simţită deja se la nivelul standardelor
gramaticale şi al ortografiei şi este clar că folosirea TIC acasa deja crează inegalităţi între elevi. Că vrem sau
nu, când se schimbă contextul de viaţă, se schimbă şi felul în care elevul învaţă.
Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp creativ noilor tehnologii şi sub
nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să comunice cu elevii.
De ce este important tipul de învăţare care are care include TIC ?
Adevărata importanţă a tipului de predare–învăţare-eveluare care combină metodele pedagogice
tradiţionale cu TIC ţine de potenţial. Acest tip de învăţare este o oportunitate în a crea experienţe care pot
furniza tipul de predare-învăţare potrivit într-un anumit moment, loc şi pentru un anumit elev nu numai la
şcoală, ci şi acasă. Acest tip de învăţare ar putea deveni global, ar putea transcede graniţele formale ale ţărilor
şi ar putea aduce împreună grupuri de elevi din culturi şi meridiane diferite. În acest context, generalizarea
folosirii TIC în şcoală ar putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru.
În psihologia cognitivă tradiţională, cunoaşterea e văzută ca un fel procesare, adică pare simplu să spui
că aceasta va atinge cote cu atât mai înalte cu cât mintea elevului va fi programată cu ajutorul cât mai multor
strategii meta-cognitive. Într-un mod cu totul diferit, în tradiţia socio-culturală de tip vigotskian, cunoaşterea
este înţeleasă în termeni de învăţare a folosirii instrumentelor culturale. Ca o consecinţă a faptului că acestea
sunt totdeauna specifice unor anumite contexte social-istorice este dificil de trasat modele de învăţare care să
fie general valabile, excepţie fiind câteva instrumente culturale care care traversează cel mult câteva contexte
diferite.
În era digitală în care trăim, paradigma cunoaşterii trebuie să fie una a dialogului, educaţia trebuie să
meargă dincolo de intrumentele culturale specifice, dar făra a fi redusă la abstracţia oferită de psihologia
cognitivă.
Dezvoltarea educaţiei în direcţia dialogului nu poate fi decât rezultatul unui mod de predare-învăţare-
evaluare la un nivel de conceptualizare mai ridicat decât în trecut. Pentru că dialogul presupune deschidere,
213
lărgirea oriontului şi adâncime, acest mod de învăţare este atât o direcţie individuală pentru elev, cât şi una
socială pentru şcoală ca întreg.
Dezvoltarea în direcţia unei gândiri creative libere poate fi promovată prin îndepărtare unor factori de
constrângere şi încurajarea schimbului de perspective între elevi.
Până la urmă, nu e nimic nou soare, deci nici tehnologiile moderne nu sunt ceva ieşit din comun. Papirus
şi hârtie, cretă şi carte tipărită, retroproiectoare, jucării şi emisiuni educative, toate au fost văzute ca inovaţii la
început. PC-ul, Internetul, cd-ul şi mai noile tehnologii complementare mobile sau wireless nu sunt decât cele
mai noi dovezi ale creativităţii umane pe care le putem vedea în jurul nostru. Ca şi celelate inovaţii menţionate,
acestea pot fi asimilate în practica pedagogică fără să afecteze fundamentele învăţării.
Câteva reguli pentru integrarea cu succes a TIC în activitatea didactică
1. Fii sigur că deţii controlul asupra materialului, atât din punct de vedere al conţinututlui, cât şi al
formei, chiar dacă te sprijină un specialist în TIC.
3. Scopul şi forma prezentării să-ţi fie foarte clare
4. Nu fii sedus de stilul atractiv tehnologiei moderne, fie ea video sau audio, şi nu face din aceasta un
Combinarea TIC cu metodele tradiţionale pedagogice reprezintă o schimbare de paradigmă cu
implicaţii asupra cunoaşterii în societate în general şi asupra învăţării în special, de aceea disciplina
pedagogică trebuie modificată în conformitate cu noul context în care trăim.
Folosirea TIC în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie elegantă la
provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea TIC în procesul tradiţional de predare-
învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi implicarea
oferite de modul tradiţional de cunoaştere.
Înţelepciunea tradiţiei poate şi trebuie să fie combinată cu soluţiile tehnologice moderne.
Bibliografie
1. Beetham, Helen& Sharpe, Rhona. Rethinking Pedagogy for a Digital Age – Designing and delivering e-
learning , Routledge, 2007
2. Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009. Raport de
cercetare evaluativă. Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009. (Online:
www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf )
214
3. Istrate, Olimpius – Efecte si rezultate ale utilizării TIC în educaţie în Lucrările Conferinţei Naţionale de
Învăţământ Virtual , Ediţia a VIII-a, 29 octombrie – 31 octombrie 2010, Tehnologii Moderne în Educatie
si Cercetare, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010
4. Thorne, Kaye. Blended Learning – How to Integrate Online and Traditional Learning, 2003, Kogan Page
Limited
5. Wegerif, Rupert . Expanding the Space of Learning, Springer, 2007 Articol complet:
http://www.elearningpapers.eu/en/node/74876
JOCURILE DE MIȘCARE ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA CICLUL

PRIMAR
Tudorița Elena ZĂBAVĂ
Profesor de Educație Fizică și Sport
Creativitatea ca structură definitorie de personalitate îmbracă, din punct de vedere evolutiv, un caracter
procesual supus infuenţelor de mediu. Formele organizate de instrucţie își aduc în mod diferenţiat aportul în
dezvoltarea potenţialului creator al individului în funcţie de conţinutul activităţii, de tipurile de metode
utilizate, de pregătirea și gradul de angajare al cadrelor didactice participante la acţiunile educative.
Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a școlarilor mici este de natură să contribuie la
realizarea unor importante obiective ale formării personalităţii copilului. Școlarul mic trebuie să simtă că este
acceptat așa cum este, că se dorește întâlnirea cu el, că vine la școală să desfășoare o activitate ce-i solicită
efort în cooperare cu ceilalţi copii, cu profesorul, într-o atmosferă de bucurie și nu numai să reproducă, în
competiţii cu ceilalţi ceea ce a învăţat.
Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor
psihicului; efortul este mai ușor declanșat și susţinut mai efcient când se folosesc resursele jocului, când între
joc și învăţare se întind punţi de legătură.
Prin intermediul jocurile de mișcare se pot asimila noi informaţii, se pot verifica și consolida anumite
cunoștinţe, priceperi și deprinderi, se pot dezvolta capacităţi cognitive, afective și volitive ale copiilor, se pot
educa trăsături ale personalităţii creatoare, se pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini
și convingeri.
Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul, spaţiul și materialele puse la dispoziţie, li se poate
dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic și autocritic, capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa și
convergenţa gândirii, flexibilitatea și fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o
anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza și opta pentru cea optimă, de a extrapola consecinţele
unei anumite situaţii concrete, de a interpreta și evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii .
Manifestând creativitate, profesorul va determina avântul libertăţii și creativităţii copiilor, va realiza
echilibru între preocupările pentru formarea gândirii logice, raţionale, flexibile, fluide, creatoare, depășind
înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare și creaţie a copiilor se dezvoltă spontan.
Aplicând cu pricepere jocurile de mișcare, profesorul trebuie să poată valorifica unele din bogatele
resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalităţii copilului de a desfășura o activitate ce
solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere.
215
Jocurile de mișcare în majoritatea lor, au ca element dinamic întrecerea între grupe de elevi sau chiar
între elevii întregului colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoștinţele lor, dar și la spiritul de disciplină,
ordine, coeziune, în vederea obţinerii victoriei. Întrecerea prilejuiește copiilor emoţii, bucurii, satisfacţii.
Jocurile de mișcare constituie o eficientă metodă didactică de stimulare și dezvoltare a motivaţiei
superioare din partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de îndeplinit
sau plăcerea de a cunoaște satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare. Sunt antrenante
pentru toţi elevii și acţionează favorabil și la elevii cu rezultate slabe la învăţătură, crescându-le performanţele
și căpătând încredere în capacităţile lor, siguranţă și promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul
creator al acestora.
Ca mijloace specifice dezvoltării creativițății elevilor în ciclul primar, putem propune câteva jocuri:
• Jocul X și 0
Elevii sunt împărțiți în două echipe așezați în coloane. La o distanță de 10m, se marchează un careu
format din 9 spații. Primii trei elevi din fiecare echipă țin în mână un maiou de departajare(eșarfă) de culori
diferite. O echipă are maiouri de culoare roșie, reprezentând litera X și cealaltă echipă având culoarea albastră,
fiind cifra 0. La semnalul de începere a jocului, primii elevi aleargă și așează maioul(eșarfa), fiecare, în unul
din cele 9 spații. Se întorc, îi ating pe umăr pe următorii colegi care aleargă și așează, la rândul lor, maiourile
încercînd să crească șansele echipelor din care fac parte de a forma o linie, alcătuită din trei spații consecutive
pe orizontală, verticală sau pe diagonală. Dacă primii trei elevi din fiecare echipă nu formează o linie, următorii
mută maiourile până când se reușește formarea acesteia. Câștigă echipa care formează prima o linie.
• Cinci insule
Se desenează cu cretă pe podea cinci cercuri destul de mari pentru ca toţi participanţii să încapă în
ele.Participanţii sunt întrebaţi ce denumire ar vrea să dea fiecărei insule. Fiecare este rugat să aleagă o insulă
pe care ar dori să treacă. Apoi participanţii sunt avertizaţi că una din insule se va scufunda în mare și locuitorii
ei vor fi nevoiţi să treacă repede pe altă insulă. Grupul este lăsat puţin în suspans, după care profesorul anunţă
denumirea(sau cifra) insulei care se scufundă. Participanţii aleargă spre celelalte patru insule. Jocul continuă
până când toţi sunt înghesuiţi pe o insulă.
• Constructorii
Copiii sunt împărțiți în douâ echipe egale așezate în formație de șir. În dreptul fiecărei echipe se așează
o cutie cu cuburi, în fața se trasează marcajul pentru mersul în echilibru și o linie care reprezintă locul unde ei
construiesc.
Primii copii din fiecare echipă iau câte două cuburi, merg în echilibru cu mâinile întinse lateral până la
locul marcat, lasă cuburile acolo, se întorc în alergare, ating pe urmatorii și-și ocupa locurile. Copiii au obligația
să așeze cuburile în asa fel încat să construiască un zid. Sunt declarați buni constructori componenții echipei
care au terminat primii și cel mai corect construirea zidului.
• Ștafeta cu obstacole
Copiii au fost împartiti în două echipe egale, așezate în formație de șir înapoia unei linii de plecare.
Înaintea echipelor pe traseu, se pun în 3 locuri cate doua coșulete din material plastic pe care se sprijină câte
un baston de gimnastică.
216
Distanta dintre obstacole este de 2m. La comanda, primii din fiecare echipă pornesc în alergare și sar
peste obstacole. La întoarcere alearga spre urmatorii coechipieri pe care îi ating pe umăr. Castigă echipa care
termină prima și parcurge corect traseul(fără să doboare bastonul).
217
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR ȘI
PROFESIONAL TEHNIC
(DISCIPLINE REALE)
218
Inovații pedagogice în învățământul secundar și profesional tehnic (discipline reale)
FIZICIENI ROMÂNI
Doina CAPŞA
Prof. Dr. ,Colegiul Național Pedagogic ‘’Ștefan cel Mare ’’Bacău
This article presents early in Romania who are studying physics in the mid nineteenth century and are
characterized by personalities who were trained initially more abroad. They had many contributions both
nationally and globally.
Henri Coandă s-a născut la 7 iunie 1886, în Bucureşti, într-o familie cu ascendenţi care ajung până la
Tudor Vladimirescu şi Iancu Jianu. A urmat şcoala primară şi apoi Liceul “Sfântul Sava”, unde a făcut numai
trei clase. In anul 1900 s-a înscris la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1903, ca şef de promoţie. A
urmat apoi Şcoala Militară de Artilerie din Bucureşti, devenind ofiţer de artilerie in 1905. Atras de ştiinţele
tehnice el şi-a perfecţionat cunoştiinţele studiind mecanica la ''Technische Hochschule'' din Charlottenburg,
apoi urmând cursurile Universităţii din Liege şi ale Institutului de Electrotehnică din Montefiori.În continuare
s-a înscris la Şcoala Superioară de Aeronautică din Paris, pe care a absolvit-o în 1909, în fruntea primei
promoţii a acestei şcoli.
Coandă a avut şi alte preocupări, a studiat sculptura, împreună cu Auguste Rodin, care îl socotea deosebit
de talentat şi a luat şi lecţii de violoncel. Fractura unei mâini l-a împiedicat să urmeze firul preocupărilor sale
artistice.
Henri nu avea nici 14 ani împliniţi când a descoperit o secerătoare-treierătoare, pusă în mişcare de aripile
unei mori de vânt. La 19 ani a construit în Atelierele Arsenalului Armatei, din Dealul Spirii, macheta unui
avion propulsat de o rachetă. Primele preocupări statornice în domeniul aviaţiei le-a avut în 1907, în Belgia,
unde a inceput să construiască planoare, cu prietenul său, cu italianul Caproni. La Paris a desfăşurat o bogată
activitate în domeniul aerodinamicii experimentale şi al construcţiei de avioane. Ajutat de inginerul Gustave
Eiffel, de savantul Paul Painleve, de Sratiant şi de Bleriot, Coandă a realizat un banc mobil, instalat pe o
locomotivă, pentru încercări aerodinamice, cu care a studiat fenomenele aerodinamice din jurul aripilor groase,
cu fante (1908-1909). Între 1910 şi 1912 Coandă a inventat un dispozitiv pentru lansarea torpilelor aeriene.
Peste puţin timp a realizat un aparat cronofotografic, pentru înregistrarea deplasărilor de aer in jurul corpurilor
fuzelate. Pentru a învinge criza de tablă de fier, Coandă a inventat rezervoare de benzină şi de petrol din beton.
In 1918 a conceput case prefabricate din elemente tip, realizând în acest scop o maşină care proiecta o
compoziţie de beton încălzită pe panouri mobile. Deasemenea, Coandă a inventat şi un cuptor solar pentru
produs apă dulce din apa de mare. Pentru a separa sarea de apă, Coandă voia să utilizeze energia solară. O
oglindă de 15 m urma să incălzească aerul ce trecea printr-o conductă până la 500 ºC, iar pentru a o distila
folosea aerul supraîncălzit, care transforma apa de mare în va- pori. In acest fel se foloseau 30-40 calorii pentru
producerea unui litru de apă dulce, ceea ce corespunde cantităţii de căldură dezvoltate de o cantitate de benzină
mai mică decât cea dintr-o brichetă.
Cea mai mare realizare a savantului român Henri Coandă a fost primul avion cu reacţie din lume.
Nicolae Vasilescu-Karpen a fost om de știință, inginer, fizician și inventator român. A efectuat o
importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei și a ingineriei civile
219
fiind şi membru titular al Academiei Române. A realizat pilele Karpen , care funcționează folosind exclusiv
căldura mediului ambiant. După aprecierea profesorului I. Solomon, președinte al Societății Franceze de Fizică
Vasilescu-Karpen "a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună
datorită ei".
S-a născut în Craiova la 28 noiembrie 1870 (10 decembrie stil nou). Aici urmează cursurile școlii
primare și Colegiul Naţional Carol I. După terminarea liceului, urmează cursurile Școlii Naționale de Poduri
și Șosele din București pe care o absolvă, în mod strălucit, ca șef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu
împlinise vârsta de 21 de ani. Timp de trei ani a activat ca inginer în serviciul de Lucrări Publice, unde a lucrat
în domeniul căilor de comunicație.Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris.
Va frecventa aici cursurile Școlii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 - și, paralel,
pe cele ale Universității, al cărei licențiat în științe fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în
capitala Franței pentru a-și face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obține titlul de doctor cu teza
"Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement" susținută în fața unei comisii formată
din Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan.Apreciat pentru realele sale însușiri, Nicolae
Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, pe care a ilustrat-
o, timp de un an. Se întoarce în ţară în 1905.Inaugurând în același an cursul de electricitate și electrotehnică la
catedra cu acest profil înființată atunci în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, tânărul
savant român începe construcția edificiului învățământului ingineresc modern.Numit doctor al Școlii Naționale
de Poduri și Șosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat și realist - proiectul
de transformare a acestuia în Școală Politehnică. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a
deținut această funcție timp de 20 de ani, până în 1940. A desfășurat activitatea de cercetare în domeniile:
elasticitate, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizico-
chimie, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări
asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus pentru prima
dată în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă
frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță. A inventat "Pilele Karpen", care folosesc temperatura
din mediu, pila electrică ce folosește energia oxidantă din alcool (1934), pila electrică cu clorură de argint
(1953) și pila electrică cu concentrație de oxigen și termodinamică (1953). A construit postul de telegrafie de
la Băneasa (1914). Deasemena a scris sau a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de
electrificare ale orașelor (Câmpina,Constanţa).
A fost membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor ( Société française des électriciens)și
membru al Academiei Române (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie 1923,
vicepreședinte între 1930-1932 și 1942-1944, președinte al secțiunii stiințifice între 1945-1948)
Constantin I. Miculescu a fost un fizician român cu rezultate notabile în termodinamică și optică.
Principala sa contribuție la domeniul fizicii poate fi regăsită chiar în lucrarea sa de doctorat, unde a prezentat
o determinare precisă a echivalentului mecanic al caloriei.S-a născut la data de 6 septembrie 1863 în comuna
Crevenicu (județul Teleorman), fiind al zecelea copil al unei familii de țărani nevoiași.Cu ajutorul unei rude în
220
anul 1875 s-a înscris la Liceul ,,Matei Basarab” din București, unde și-a luat bacalaureatul în 1882 și unde l-a
avut ca profesor de fizico-chimice pe Constantin I. Șonțu.
Între anii 1882-1886 a urmat cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității din București, secția
fizico-matematici, unde l-a avut ca profesor pe Emanoil Bacaloglu, fost profesor și la Liceul ,,Matei Basarab”.
Este trimis cu o bursă la Paris unde obține, în anul 1888, licența în Științe la Universitatea Sorbona. Își susține
doctoratul în fizică la aceeași universitate cu teza ''Sur la determination de l'équivalent mécanique de la calorie''
avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Gabriel Lippmann (1845-1921), viitor laureat al Premiului
Nobel pentru fizică în anul 1908.
După revenirea în țară, Constantin Miculescu este numit mai întâi profesor suplinitor la Facultatea de
Științe a Universității București (1891), la catedra rămasă vacantă după decesul lui Emanoil Bacaloglu, apoi
profesor titular de fizică moleculară, acustică și optică (1894), post pe care l-a ocupat până la moartea sa în
anul 1937 .În paralel, a predat și în calitate de profesor de fizică moleculară la Facutlatea de Medicina din
Bucuresti.Din anul 1900, a îndeplinit funcția de inspector al învățământului și membru în Consiliul Permanent
al Ministerului Instrucțiunii. Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul științelor, prof. Miculescu a fost
ales în anul 1904 ca membru al Consiliului de Conducere a Societății franceze de fizică și apoi în anul 1909
ca membru al Comitetului Internațional însărcinat cu culegerea și publicarea constantelor din domeniul
chimiei, fizicii și tehnologiei din cadrul Congresului de chimie de la Londra.
Prof. Constantin Miculescu a organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică al
Universității din București, a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică concretizată în lucrările
publicate în țară și străinătate. Cele mai semnificative lucrări științifice sunt următoarele:
- determinarea indicelui de refracție al unei prisme cu ajutorul microscopului (1905);
- măsurarea diametrului unui fir subțire și a diametrului interior al unui tub capilar, plecând de la o
metodă stabilită de fizicianul M.F. Chaulnes (1907);
- măsurarea coeficientului de elasticitate al corpurilor printr-o metodă acustică (1910).
După ce a determinat cu precizie echivalentul mecanic al caloriei, Miculescu a construit un dispozitiv
special format dintr-un calometru cu apă în care erau rotiți cu un motor electric 4 cilindri concentrici, iar vasul
calorimetric propriu-zis avea trei palete longitudinale și alte trei circulare pentru ca apa să nu capete nici
mișcări circulare, nici longitudinale. Diferențele de temperatura ale apei, rezultate din transformarea lucrului
mecanic efectuat de motorul în caldură, au fost măsurate prin intermediul unor termocuple Pt – Fc, etalonate
în prealabil. Forța electromotoare produsă de termocuple era măsurată prin metoda compensației (metodă de
zero). După un număr de 31 de experimente cu această mașinărie, considerate clasice în lucrările de
termodinamică, Miculescu, a calculat valoarea ca fiind de 4,184 J/cal. Această valoare este foarte apropiată
de valoarea utilizată în prezent, 4,1855 J/cal.
Valoarea echivalentului mecanic al caloriei descoperită de Miculescu a fost înscrisă în tabelele
internaționale de constante și a devenit o constantă fundamentală a termodinamicii. În anul 1950, Comitetul
Internațional de Măsuri și Greutăți a adoptat valoarea găsită de Miculescu care a fost ușor corectată, eroarea
relativă de măsurare a acestei constante determinate de Miculescu fiind de numai 0,005%.
221
Între anii 1905-1908 în laboratorul organizat în cadrul Catedrei de fizică moleculară, acustică și optică,
Miculescu determină indicele de refracție al unei prisme cu ajutorul unui microscop. Prin alte experimente,
bazate pe o metodă dezvoltată de M.F.Chaulnes, fizicianul reușeşte să determine diametrul unui fir subțire și
diametrul interior al unui tub capilar.În anul 1910, printr-o metodă acustică, Miculescu a determinat
coeficientul de elasticitate al corpurilor.
Între anii 1923-1928, prof. dr. Constantin Miculescu a fost decan al Facultății de Științe din București.
Prof. Constantin I. Miculescu a încetat din viață la data de 29 decembrie 1937 în Bucureşti.
Ștefan Procopiu fizician, profesor universitar și inventator român, a descoperit efectul Procopiu de
depolarizare a luminii.
În Bârlad a urmat cursurile școlii primare și ale Liceului „Gh. Roșca Codreanu” (promoția 1908).
Licențiat al secției fizico–chimice a Facultății de Științe din Iași (1912), după care a urmat alte studii
universitare la Paris. Asistent universitar la catedra de Aplicațiile electricității la Universitatea din București.
Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a funcționat la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu”
din Bârlad. A fost clasificat primul pe țară la examenul de capacitate (1919). Devine șef de lucrări la catedra
universitară sus-amintită (1919). Face studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie
Curie, Paul Langevin, Aimè Cotton, Charles Fabry, lucrând în Laboratoire de récherches physique. Devine
doctor în Științe Fizice la Sorbona (5 martie 1924) și până atunci avea publicate 30 de lucrări. Reia catedra sa
din București, iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură și Electricitate
a Universității din Iași, la care a predat până la pensionarea sa (1 octombrie 1962).
A fost decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași de la înființarea ei
(decembrie 1937), până la 1 februarie 1941, când trece decan al Facultății de Științe a Universității Iași.
Membru al Academiei Române (1955), premiat al Academiei Române (1920); Procopiu s-a dedicat stiintei si
cercetarii înca din timpul studentiei. Primele rezultate remarcabile din cercetare sunt publicate în anul 1913
sub titlul "Determinarea momentului magnetic molecular prin teoria cuantelor lui M. Planck” aparuta în
"Bulletin Scientifigue de l'Academie Roumaine de Sciences". În urma studiilor privind teoria cuantelor lui
Planck si a teoriei magnetismului lui Langevin, Procopiu stabileste, pentru prima dată în lume, valoarea
momentului magnetic molecular, numit si magnetonul teoretic. În literatura de specialitate din tara noastra
aceasta descoperire este cunoscuta sub denumirea de magnetonul Bohr-Procopiu. Descoperirea facuta de
Procopiu în 1912 îl consacra pe Procopiu printre fizicienii de renume mondial.
Aceştia sunt doar câţiva din marii fizicieni care au ajutat la dezvoltarea acestei ştiinţe numite fizică şi
care încă rămâne un domeniu vast şi plin de noi descoperiri care să ajute lumea.
Bibliografie:
1. Constantin Bedreag - "Bibliografia fizicii române. Biografii" Editura Tehnică, 1957.
2. Dinu. Moroianu, I. M. Ștefan - "Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și descoperirilor românești",
Editura Știițifică București, 1963.
222
DIGITALIZAREA ÎN PANDEMIE, O ABORDARE GRADUALĂ CĂTRE UN

INVAȚAMÂNT PERFORMANT
Carmen Cerasela CONSTANTIN, profesor, Școala Gimnaziala Căteasca, Argeș, Romania
Marin CONSTANTIN, lector, Universitatea din Pitești, Romania
Alături de globalizare, schimbări climatice, migrație și schimbări demografice, digitalizarea este una
dintre provocările pe termen scurt cu care se confruntă țările europene. La nivelul anului 2020, viziunea
strategică [1] este a unei Europe transformată digital, orientată către utilizatori și bazată pe date, folosind noile
tehnologiile menite să crească eficiența, eficacitatea, transparența și securitatea serviciilor publice,
indispensabile pentru funcționarea Uniunii Europene. Prin mărime, intensitate și diversitate digitalizarea
învățământului este una dintre componentele cu înalt grad de complexitate și dificultate care trebuie
implementată în perioada următoare.
Experiența digitalizării în învățământul din Romania cuprinde experimente cu mize diverse, cu idei
reformatoare bune, încercate sa fie implementate în ultimele două decade. Multe dintre aceste încercări au
murit la nivel de proiect, sufocate de conservatorismul specific oricărei instituții cu obiceiuri vechi, de
incompetență sau de corupție.
Pandemia din 2020 a digitalizat brusc învățământul din România. Peste noapte, profesorii și elevii s-au
văzut în situația de a trece la singura alternativă de lucru posibilă, învățământul on-line. Abordările au fost
diverse, mai ales în perioada de început, ulterior apărând o anumită structurare și tendințe de lucru
recomandate, atât de acumularea de bune practici, precum și de managementul la nivel național sau local.
Lucrarea prezintă, în mod comparativ, două abordări: una la nivelul învățământului gimnazial (C1), iar
cea de-a doua (C2) la nivelul învățământului universitar, ca elemente reprezentative pentru evoluția
învățământului on-line în perioada pandemică din Romania.
Istoric
În 16 martie 2020, în Romania este declarată starea de urgență, cu consecințe directe în deplasarea
persoanelor. Ca o consecință directă toate școlile, indiferent de nivelul de învățământ, se închid. Starea de
urgență durează 30 de zile, după care, pandemia nefiind rezolvată, a urmat o nouă stare de urgență (30 de zile),
și apoi o serie continuă de câte 30 de zile de stare de alertă.
În acest context putem observa trei etape distincte, în cadrul învățământului din Romania, în perioada
pandemiei: (1) etapa stării de urgență (16 martie-15 aprilie), (2) etapa stării de alertă, pană la vacanța de vară
(16 aprilie – iunie), (3) etapa noului an școlar (15 septembrie-prezent).
Prima etapă este caracterizată de o slabă organizare instituțională. Profesorii și elevii au avut o libertate
completă în alegerea modalităților de comunicare, a orarului, prezența la orele on-line a fost opțională,
ministerul a cerut ca profesorii să nu pună note și să facă doar recapitulări ale materiei deja predate. Dintre
metodele utilizate, cel mai frecvent a fost cea a schimbului de mesaje și fișiere (text, video) pe grupuri
Whatsapp. Alți profesori au exploatat posibilitățile de lucru ale social-media, cel mai frecvent prin crearea de
pagini Facebook specializate. Un set mai restrâns a utilizat platformele de educație existente, cel mai adesea
Google Classroom. În a doua etapă școlile au fost ceva mai organizate, o parte dintre ele introducând un orar
223
fix și proceduri de lucru pentru orele on-line. Multe dintre școli nu au avut inițiativa sau nu reușit sa finanțeze
accesul la o platforma educațională școlară dedicata. O parte dintre ele au rămas la Google Classroom. Alte
școli au migrat către utilizarea platformei Adservio [2], iar în învățământul universitar au fost folosite
platformele de învățare la distanță, spre exemplu Moodle. Noul an școlar nu a adus modificări majore, ceea ce
se traduce în faptul ca elementele din etapa a doua au rămas dominante și în ce de-a treia.
Cazuri prezentate
În Tabelul 1 sunt prezentate comparativ cele două cazuri de studiu.
Tabelul 1 Cazuri de studiu
Cazul 1 (C1) Cazul 2 (C2)
Nivel școlar Învățământ gimnazial, Învățământ universitar
Unitatea Școala Căteasca, jud. Argeș Romania UPIT Pitești, Romania
Obiectul de studiu Matematica Sisteme nucleare
Abordare Etapa 1: pagină specializata Facebook Etapa 1: Google Classroom
învățământ on-line Etapa 2: platforma Adservio Etapa 2: Google Classroom
Etapa 2: platforma Adservio Etapa 3: Moodle [3]
Analiza comparativă
În cazul C1, lipsa adreselor de mail ale elevilor a fost factorul determinant care a condus la deschiderea
unei pagini Facebook prin care sa se coaguleze grupurile de lucru pentru fiecare clasă. Ulterior, migrarea către
Adservio a fost un element benefic pe baza deciziei administrative a școlii. Platforma a evoluat din punct de
vedere al comunicării fiind integrate aplicațiile de tip conferință on-line Zoom și Webex.
În cazul C2 alegerea Google Classroom a fost posibilă datorită existentei adreselor de mail ale
studenților și a experienței în utilizarea platformei. Trecerea la platforma Moodle a fost decisă administrativ
în scopul unui management mai performant al resurselor și pentru controlul orelor.
În Tabelul 1 sunt prezentate comparativ avantajele și dezavantajele celor două abordări de educație on-
line, pe baza experienței acumulate de autori în perioada pandemiei.
Tabelul 3 Avantaje și dezavantaje ale abordărilor în cele două cazuri
Cazul 1 (C1) Cazul 2 (C2)
Avantaje Facebook: aderenta inițială rapidă a Google Classroom: structurarea lecțiilor, a temelor, a
elevilor chestionarelor (inclusiv de tip grilă, cu corectare
Adservio: orar bine stabilit, drepturi de automată), controlul temelor, etc.
acces bine precizate pentru Moodle: flexibilitate și ușurință în utilizare, sistem
participanți, controlul temelor integrat de administrare, comunicare și statistici de
utilizare, fără taxe, open source
Dezavantaje Facebook: dificultăți în structurarea Google Classroom: insuficienta integrare a
lecțiilor, temelor, testelor, elementelor grafice pentru științe exacte (ecuații,
comunicarea din partea elevilor este figuri, grafice),
224
sporadică, uneori nefocalizată sau în Moodle: viteza scăzută la utilizarea simultană de un

afara subiectului număr mare de studenți, cerințele de optimizare
Adservio: posibilități grafice necesită cunoștințe de programare specifice
insuficient integrate pentru
matematică și științele exacte;
costurile cu abonamentul
Elemente de inovație și cerințe de creștere a performanțelor
Pentru a diminua dezavantajele menționate autorii au folosit o serie de inovații în desfășurarea lecțiilor:
(1) integrarea figurilor, graficelor, simbolurilor în chestionarele de tip-grila în Adservio, prin plasarea textului
MSword în secțiunea de descriere, focalizarea întrebărilor și eliminarea elementelor de tip simboluri din
variantele de răspuns, (2) pregătirea lecțiilor în format scris, scanarea acestora și prezentarea într-o structură
secvențială simulând prezentarea la tablă, (3) integrarea scrierii cu ajutorul tabletei grafice (4) crearea unui
depozit de stocare a lecțiilor, materialelor video sau scrise.
În mod clar, această perioada a accelerat experiența în folosirea instrumentelor pentru digitalizare în
învățământul din Romania. Pentru a atinge nivelul de performantă cerut este nevoie de măsuri pentru care sunt
necesare resurse care pot fi puse la dispoziție de la nivel ministerial. La nivel pre-universitar, este nevoie de
un efort major pentru crearea unei biblioteci de materiale video care sa urmărească îndeaproape toate lecțiile
pentru toate obiectele de studiu, pe baza unui efort coordonat de autoritățile naționale. La nivel universitar,
realizarea acestui obiectiv ar putea fi făcută combinând efortul propriu al fiecărei universități cu o abordare
de tip „crowdsourcing” (externalizarea unui serviciu, nu către un contractor sau un colaborator, ci către un
grup de specialiști sau o comunitate, sub forma unei competiții). Pe de altă parte, o bază de date cu teste
periodice sau teste finale pentru anul școlar sau un anumit ciclu de învățământ ar fi extrem de utilă pentru
creșterea performantei învățământului on-line.
Este nevoie, totodată, de dezvoltarea unor variante pentru mobil a platformelor educaționale, având în
vedere anumite dificultăți de dotare, în special la nivelul familiilor defavorizate.
Concluzii
(C1) Pandemia a accelerat digitalizarea, cel puțin în partea de utilizare largă a mijloacelor digitale, însă
nu a rezolvat-o. Este nevoie de o viziune coerentă, de soluții extrem de stabile și verificate în practică.
(C2) Dincolo de efortul făcut la nivelul elevilor și profesorilor, este nevoie de o gândire integrativă, la
nivel național, și de resurse pentru crearea unui sistem performant atât din punct de vedere al conținuturilor
lecțiilor, unde ar fi clar nevoie de o bibliotecă națională de lecții video, cât și al managementului acestora.
(C3) Pentru accelerarea creării acestor resurse este necesar un efort de tip „crowdsourcing” și o
structurare a acestor eforturi la nivelul societății civile, inclusiv a unor campanii de conștientizare, la nivelul
decidenților naționali, a nevoii de digitalizare performantă.
Bibliografie:
1. [1] European commission, Digital Strategy - A digitally transformed, user-focused and data-driven
Commission, Brussels, 21.11.2018, C(2018)7118
2. [2] Platforma educațională Adservio, https://www.adservio.ro/
225
3. [3] https://moodle.org/
STIMULAREA CREATIVITĂȚII ÎN CADRUL ORELOR DE CHIMIE.

Nadejda CAZACIOC
Liceul Teoretic Ștefan cel Mare și Sfânt, r. Căușeni s. Taraclia
Rezumat: În cadrul acestui articol se analizează stimularea creatvității elevillor în cadrul orelor de
chimie, aducându-se exemple, metode de dezvoltare a creativității și rezultatele obținute.
Abstract: This article analyzes the stimulation of students' creativity in chemistry classes, bringing
examples, methods for developing creativity and the results obtained.
Cuvinte cheie: creativitate, ingeniozitate, inventivitate, chimie.
Keywords: creativity, ingenuity, inventiveness, chemistry.
Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice.
de Jacque Fresco
Introducere
Complexitatea și rapiditatea dezvoltării tehnologiilor informaționale, condiționate de evoluția socio-
economică dinamică, revoluționează, în mod inevitabil, domeniul educațional care are misiunea de a pregăti
societatea pentru aceste schimbări globale. Astăzi, mai mult ca niciodată, multiplele provocări pun în fața
pedagogului sarcina de a se implica activ în procesul de dezvoltare a sistemului educațional, de a identifica
soluții, deseori neordinare, creative, generate de contextele educaționale concrete. [1] Un rol important în
creșterea tinerii generații îl are sistemul educațional care trebuie să creeze premise favorabile dezvoltării
personalității unui cetățean activ și creativ în același timp, independent și descurcăreț în orice împrejurare.
Stimularea creativității în școală presupune favorizarea unui mediu de învățare interactiv și dinamic. Profesorul
este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente metode prin care să stimuleze potențialul creativ al fiecărui
elev în parte [2]. Dezvoltarea creativității elevilor este factorul primordial al profesorului. Și chiar dacă ne
pare că chimia este știința care ține mai mult de domeniile exacte și are la bază o realitate subiectivă axată pe
procedee algoritmice, chimia lasă mereu loc pentru o scântie de creativitate. Noi profesorii suntem cei care
venim cu misiunea de a demonstra că chimia poate fi altfel, chimia este tot ceea ce ne înconjoară, viața de zi
cu zi, plină de creativitate, ingeniozitate și inventivitate, important este să știi să aprinzi la timp acel foc numit
dragoste față de carte în inimile elevilor, desigur că profesorul este cel care are menirea să aprindă acestă
flacără a cunoștințelor și să aibă grijă ca ea să rămână veșnic vie, mereu antrenând diferite metode de lucru.
Creativitatea presupune activarea potențialului individual în scopul dezvoltării unor concepte originale și utile
în tehnica de rezolvare a diferitor situații de problemă. Pentru dezvoltarea creativității elevilor în cadrul orelor
este necesară și activarea gândirii științifice și de cercetare, unde elevul să poată da dovadă de abilități de a
analiza, gândi și acționa creativ la realizarea produsului propus.
Metode şi materiale aplicate.
Unul din instrumentele utilizate în cadrul orelor de chimie cu scop de a dezvolta creativitatea și în același
timp a activa competențele digitale ale elevilor este platforma Bookcreator [3] care oferă posibilitatea de a
226
combina diferite texte, imagini audio și video materiale pentru a realiza: povești interactive, portofolii digitale,
reviste de cercetare, cărți de poezie, aventuri comice, ș.a. Și pentru că profesorul este exemplu pe care elevii
îl urmează, la finele modulului METALELE, am realizat pentru ei o carte digitală [7] cu ajutorul acestui
instrument, pentru a le provoca curiozitate și în același timp a stimula interesul lor pentru crearea cărțuliilor
digitale. În scop de cercetare și dezvoltare a creativității am propus elevilor din clasa a IX , la finele de studiu
a modului Nemetalele să realizeze un proiect tematic în care să cerceteze un nemetal, iar produsul final să-l
integreze într-o cărțulie digitală pe platforma Bookcreator [4, 5, 6].
Figura 1. Cărțile digitale Bookcreator

Elevii clasei a VIII- a au primit sarcinarea de a cerceta Duritatea apei din diferite surse și ca produs final,
propus de profesor, a fost integrarea cercetării într-un filmuleț, unde ei trebuie să dea dovadă de creativitate,
ingeniozitate și cunoștințe, nu doar în domeniul chimiei. Debutul procesului de cercetare a fost prezentarea
video realizată [9] cu ajutorul platformei Animaker [8] de catre profesor, în care se încadrau cerințele și modul
de lucru. Atunci când vine vorba de creație elevii, se încadrează în totalitate în activitățile propuse și misiunea
noastră de a transmite cunoștințe, și a lor de a le pune în aplicare este îndeplinită în totalitate. Elevilor le place
să experimenteze și în același timp să demonstreze colegilor roadele muncii lor, în așa fel fiecare elev a asimilat
mai ușor cunoștințele demonstrându-și capacitățile de cercetare și creativitate [10].
Figura 2. Realizarea fimulețului Duritatea apei
227
Elevii clasei a VII-a au avut drept sarcină să realizeze un arbore al chimiei cu ajutorul platformei
Wordart [11], care permite realizarea cu ușurință a nourașilor de cuvinte într-un mod creativ fără prea multe
cunoștințe în domeniul IT, platforma permite să alegi modul în care vor fi ordonate cuvintele, forma, marimea
lor, culoarea, tipul scrisului, aici totul deja depinde de ingeniozitatea fiecărui elev. Sarcina pusă de profesor la
clasă a fost să realizeze un nouraș de cuvinte sub forma unui arbore în care să încadreze noțiunile, termenii
cheie, acele cuvinte care ei le consideră mai importante, ceea ce le-a rămas în memorie, din studiul obiectului
Chimie, pe parcursul acestui an.
Figura 3. Arborele chimiei în viziunea elevilor de clasa a 7 a

Rezultate obținute:
În urma aplicării acestor metode în cadrul orelor am efectectuat un mic sondaj în clasele de studiu,
elevii se declară mulțumiți că au avut oportunitatea să creeze singuri, să poată să-și demonstreze compențele
pe care le posedă într-un mod cât mai aproape de sufletul și personalitatea lor. Nivelul motivațional de
cunoaștere a chimiei a crescut în cadrul claselor, de la 47 % la 65% în clasa a VII-a, în clasa a VIII-a -de la
43% la 75%, și de la 40 % la 69% în clasa a IX-a, (vezi figura 4). Acest fapt a fost analizat cu ajutorul
chestionarului de până la aplicarea metodelor și după aplicarea metodelor, prin întrebarea: Cum apreciați voi
dorința de a studia chimia în limita 0-100 %?
Creativitatea oferă libertatea de a demonstra și aplica cunoștințele studiate în modul în care elevul
consideră că este cel mai eficient. Implementarea metodelor de instruire ce stimulează dezvoltarea creativității
permit elevilor să-şi valorifice propriul stil de învăţare, ceea ce îi motivează spre studiere.
Nivelul motivațional de cunoaștere a chimiei
CLASA 9 69%
40%
CLASA 8 75%
43%
CLASA 7 65%
47%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%
După utilizare Până la utilizarea metodelor
Figura 4. Nivelul motivațional de cunoaștere a chimiei

Copiii au o fantezie bogată și talente pe care profesorii ar trebuie să le descopere și să le încline spre
baricada de care avem noi nevoie, pentru a le folosi în formarea competențelor specifice disciplinei de studiu.
228
La întrebarea cât de interesante în viziunea lor au fost aceste metode pentru învățare, elevii spun că sunt 85%
foarte interesante, 10% mai puțin interesante și doar 5% spun că nu le plac deloc.
Nivelul de interes provocat de aceste metode de studiu
5%
10%
85%
Foarte interesante Mai puțin interesante Deloc interesante
Figura 5. Nivelul de interes față de disciplina de studiu provocat de aceste metode.

Concluzii:
Creativitatea elevilor se manifestă cel mai mult în cadrul activităților distractive și joacă un rol important
în asigurarea succesului elevilor creativi;
Dezvoltarea creativității este un proces de creștere și un proces de construire a personalității elevilor;
Trezirea interesului față de disciplina Chimiei și implicarea acestora în procesul educațional se
realizează prin activități interactive, interesante.
Creativitatea permite elevilor să-şi valorifice propriul stil de învăţare, ceea ce îi face unici și motivează
spre studiere.
Bibliografie:
1. COROPCEANU, Eduard. Cuvânt înainte. In: Materialele Conferinței Republicane a Cadrelor Didactice
Didactica științelor exacte. Vol. 1, 1-2 martie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova:
Universitatea de Stat din Tiraspol, 2019, pp. 8-9. ISBN 978-9975-76-271-7.
2. TROFIM, Alina; BORBILA, Diana. Creativitatea - factor productiv în predarea chimiei. In: Materialele
Conferinței Republicane a Cadrelor Didactice Științe ale naturii. Vol. 2, 10-11 martie 2018, Chişinău.
Chișinău, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Tiraspol, 2018, pp. 143-147. ISBN 978-9975-76-
230-4.
3. https://bookcreator.com/
4. https://read.bookcreator.com/bsDgExpvyIaIcGYi9Uru5aMsOcl1/THor3gMgRKiHtCXUzs5Kxg
5. https://read.bookcreator.com/Wmch9i9CWwYsPhRdFWXJhqTrLVo1/3rY9V9xrTmW4VroxP6G8XQ
6. https://read.bookcreator.com/sLA91QOrr9VPF6G3AqmWC1FCN593/CfmMDMUHTBClmvfHOw8q
MA
7. https://read.bookcreator.com/b5TMimAXf5Wga25hKCbAWiJ6pD82/r3ap6GjSSn-ZhdKIpWPSzw
8. https://tool.animaker.com/
9. https://youtu.be/bk97cpLtisc
10. https://youtu.be/YF4bKwHH-ZA
11. https://wordart.com/
229
IMPLEMENTAREA INOVAȚIILOR DIGITALE LA ORELE DE MATEMATICĂ ȘI

INFORMATICĂ
Nina CEGORESCU,
profesor de matematică și informatică, Gimnaziul Codreanca, r-nul Strășeni
Trăim într-o epocă în care schimbările în diverse domenii se realizează într-un ritm rapid , iar cerinţele
care apar în faţa societăţii necesită a fi satisfăcute. Formarea competenţei digitale la elevi şi la cadrele didactice
este un obiectiv primordial al societăţii actuale . În acest context, utilizarea inovațiilor digitale şi a resurselor
digitale eficient, în procesul instructiv - educativ este o prioritate a societăţii actuale.
Inovații digitale
Trăim în secolul vitezei, al tehnologiilor și o dată cu apariția gadget-urilor de ultimă generație ,
problema fundamentală trasată în fața cadrelor didactice din instituțiile de învățământ este:
Cum pot fi modificate tehnologiile didactice actuale pentru realizarea benefică a procesului instructiv
- educativ cu implicarea activă a partenerilor dialogului (elevii ) și realizarea obiectivelor?
Acest scop poate fi realizat prin :
- Implemetarea inovațiilor digitale
- centrarea pe instruire;axarea pe competențe;
- instruirea diferențiată și individualizată;
- învățarea prin colaborare, cooperare, ingeniozititate.
Implementarea inovațiilor digitale la orele de Matematică și Informatică
Am analizat diverse platforme educaționale și instrumente de evaluare pe care le aplic cu succes în
cadrul orelor de matematică și informatică. Interacțiunea cu elevii într-un mediu educațional dinamic, accesibil
, cu design atractiv și în care persistă interacțiunea profesor-elev în timp real, stabilind astfel, o conexiune
eficientă , implicarea activă a elevilor ,fiind motivați, creativi , dezvoltându-le gândirea critică și stimulând
ingeniozitatea acestora.
Instrumente digitale utilizate în cadrul orelor:
Tabla interactivă:
www.padlet.com
Prezentările interactive: www.Prezi.com , www.joomag.com, www.Mentimemtr.com
230
Instrumente de evaluare:www.kahoot.com , www.testmoz.com , www.GoogleForms.com ,

www.quizezz.com, https://learningapps.org, https://app.wizer.me
Aceste resurse reprezintă inovații digitale pe care le implementez în procesul educațional, deoarece
profesorul trebuie să se conformeze doleanţelor, intereselor şi preocupărilor elevilor în epoca în care trăim ,
pentru a atinge obiectivul scontat - educaţia de calitate.
Implementarea inovației digitale Scratch+ lego wedo.
Scratch-ul este un mediu vizual de programare care ușurează crearea de artă interactivă, povești, simulări
și jocuri - și împărtășirea acelor creații online.
În cadrul orelor de informatică am inițiat studierea mediului vizual de programare Scratch , inițial în
clasa a VIII-a , fapt care a influențat la înțelegerea mai eficientă a limbajului de programare Pascal studiat de
elevi în clasa a IX-a, ulterior am inițiat studierea lui și în celelalte clase de gimnaziu.
Proiecte realizate de elevi:
Am implementat studierea scratch-ului , însă am depistat faptul că Scratch poate fi utilizat cu o

aplicabilitate maximă , utilizând scratch+lego wedo 2.0.
Studierea LEGO Education Wedo 2.0.prin Scratch
231
Exemplu scratch+lego wedo 2.0 Senzor distanță , când distanța este mai mică de 26 se schimbă culoarea
decorului , motorul se mișcă pentru 3 secunde, când distanța e mai mare de 26 se pornește muzica si sprite își
modifică culoarea.
Blocuri décor Blocuri sprite
3.Concluzii
În opinia mea, aplicarea instrumentelor, inovațiilor digitale în procesul didactic, permite interconectarea
celor mai importante concepte ale învățământului modern: centrarea pe instruire , axarea pe competențe ,
învățarea prin colaborare.
În activitatea pedagogică , am constatat că un factor esențial care contribuie la realizarea eficientă a
procesului instructiv-educativ este utilizarea resurselor digitale, a inovațiilor din domeniu pentru a forma
cunoștințe ,abilități ,aptitudini și atitudini digitale elevilor, pentru a forma OAMENI integri , cetățeni activi ,
capabili să se încadreze cu succes în societatea actuală.
Produse didactice personale: https://padlet.com/ninutza_93/w8lhepmrrhc4
Bibliografie:
1. https://app.wizer.me/
2. https://www.classtime.com/en/
3. https://www.quizezz.com
4. https://bubbl.us/
5. https://testmoz.com/
6. https://docs.google.com/forms/ etc.
232
TEHNICI DE DEZVOLTARE A GÂNDIRII CRITICE ÎN CADRUL ORELOR DE

CHIMIE. GÂNDIREA CRITICĂ ÎNTRE TRADIȚIE ȘI DIGITIZARE.
Rodica CIOBANU, profesoară de biologie și chimie
IPLT “Alexandru Ioan Cuza”, municipiul Chișinău
“Elevii trebuie să-și spună unii altora și să spună lumii ceea ce știu – pentru a afla ce știu. Spunând, vor
învăța. Spunând, vor interpreta lumea așa cum o văd ei.”
Judith Renyi
Pornind de la conceptul - elevul de azi este cetățeanul de mâine, ne orientează spre ideea că gândirea
critică trebuie să fie formată atât la nivel de familie, cât și la nivel de școală. Elevul trebuie să devină un
consumator care analizează avalanșa de informații pentru a fi manifestată în anumite comportamente.
Ce înseamnă gândire critică?
Din punct de vedere etimologic, gândirea critică este un domeniu care se orientează înspre înțelegerea
unui concept. Din limba greacă “kritikos” se traduce ca “ judecată care desparte în două”. Dacă consultăm
dicționarul explicativ, atunci găsim mai multe descrieri: 1) care apreciază calitățile și defectele unor oameni,
stări, fapte, lucruri. 2) care se referă la un punct sau moment de criză. Filosofic, cuvântul “critic” înseamnă o
analiză ce este criticată dacă se pune semnul întrebării ceea ce se cunoaște deja despre un anumit lucru; o
atitudine obiectivă în urma căreia se ia o concluzie bazată pe fape concrete și corecte.
Gândirea critică – proces complex ce presupune:
- asimilare de cunoștințe, metode, instrumente cu ajutorul cărora se procesează informația;
- formarea unor credințe, convingeri;
- luarea unor decizii pe baza convingerilor, valorilor teoretice ce se vor finaliza cu manifestări
comportamentale adecvate, eficiente în societate.
Abilitățile necesare pentru a dezvolta gândirea critică sunt:
Deținerea unui sistem de cunoștințe valoroase, utile, în baza cărora întemeiem convingeri clare;
Formarea unor opinii independente și acceptarea lor, ca ele să fie supuse evaluării critice de către
ceilalți;
Participarea activă la colaborări, cooperări constructive.
În perioada în care trăim, numită și societate bazată pe cunoștințe și gândire, am descrie cunoașterea ca
“informația achiziționată” sau ”informația conștientizată” în mintea omului, iar prin gândire – parte superioară
a creierului care reflectă realitatea obiectivă, prin intermediul sistemului de cunoștințe, noțiuni, teorii.
În procesul educational, gândirea înseamnă implicație, a le pune la îndoială, a le compara cu alte puncte
de vedere, a construi sisteme de argumentare care să le sprijine. Această gândire este numită gândire critică.
De ce este importantă gândirea critică?
Gîndirea critică este gândire clară, rațională și liberă. Aceasta se bazează pe dezvoltarea capacității de a
procesa informația. Sub umbrela gândirii critice intră următoarele capacități:
De a identifica, înțelege și realiza conexiuni logice între idei și argumente proprii;
De a detecta greșeli de raționament în argument și prezentare;
233
De a înțelege relevanța și importanța unor idei;

De a construi argumente și idei noi pe baza celor acumulate până la momentul actual;
De a distinge între fapte, opinii și judecăți de valoare.
Dezvoltarea abilităților de gândire critică în mediul online este un proces de durată și, pentru fiecare
copil acest proces va fi diferit. Un utilizator online cu abilități de gândire critică va evalua mai ușor situațiile
prin care trece, va anticipa mai ușor consecințele comportamentului său și a altor utilizatori. Va acționa mai
rational și în interesul său.
Pașii necesari pentru dezvoltarea gândirii critice:
Timpul - avem nevoie de timp pentru a forma noi opinii, a explora idei, convingeri şi experienţe
anterioare şi pentru a exprima puncte de vedere. Comunicarea ne oferă ocazia de a cizela ideile şi de a realiza
feedback-ul.
Permisivitatea - este o diferenţă între crearea oportunităţilor de exprimare şi manifestarea indulgenţei.
Oferirea acestor condiţii nu înseamnă a accepta o gândire superficială
Diversitatea - odată ce elevii se simt liberi a-şi expune propriul punct de vedere şi renunţă la convingerea
că există un singur răspuns corect, apare diversitatea de opinii şi idei.
Implicarea activă este esenţială pentru dezvoltarea Gândirii Critice.
Asumarea de riscuri cognitive - ridiculizarea ideilor încătuşează gândirea şi nu vor fi tolerate.
Respectul față de elev vizavi de părerea expusă.
Valoarea– este esenţial să comunicăm elevilor că opinia lor, adică propria lor analiză critică, are valoare.
Când elevilor li se cere să reproducă ce li s-a predat în ziua precedentă, ei înţeleg rapid că cel mai important şi
mai apreciat lucru este învăţarea pe de rost a ideilor altcuiva. Dacă nu asta dorim să se înţeleagă, atunci trebuie
demonstrat ceea ce apreciem, interacţionând în alt fel cu elevii şi cerându-le alt fel de feed-back.
Model de acțiune a celor ce participă în formarea gândirii critice:
Activitatea Activitatea Modul de învățare Modul de evaluare Abilități de
elevului profesorului gândire critică
- Exprimă puncte de - Organizează şi -Apelează la - Măsurarea şi Memorie;
vedere proprii; ghidează învăţarea; experienţa proprie aprecierea Explicație;
- Realizează schimb - Facilitează şi trăită, poate descrie capacităţilor, Aplicație;
de idei cu ceilalţi; moderează euristic; competențelor Sinteză;
- Argumentează; activitatea; - Promovează conform Interpretare;
- Pune întrebări - Ajută elevii să învăţarea prin normativelor; Evaluare.
pentru a înţelege înţeleagă; colaborare în - Accent pe elemente
lucrurile; - Acceptă şi perechi, grup; de ordin
- Cooperează în simulează -Ideile sunt puse în calitativ,aplicativ,
realizarea sarcinilor. exprimarea unor confruntare cu alții. exprimare corectă cu
puncte de vedere utilizarea noțiunilor
diferite; chimice.
234
- Este partener în
învăţare.
Strategii didactice care promovează dezvoltarea Gândirii Critice:
- “Știu, vreau să știu, am nvățat” - lecturarea textelor expositive ce presupue identificarea de către elev,
a punctului de plecare:
- Ce știu? – a aspectelor pe care le cunosc;
- Ce vreau să știu? – ceea ce vor să cunoască;
- Ce am învățat? - ceea ce au dobândit în procesul de învățare.
2.Metoda S.I.N.E.L.G. – un sistem interactiv și util ce le permite elevilor să-și urmărească în mod activ
înțelegerea a ceea ce citesc. Poate fi aplicată la etapa – realizarea sensului. Chimia. Clasa XI.Tema: Alcoolii
monohidroxilici saturați.
a semnul ,,√” (bifă) – conținutul confirm cunoștințele;
b. semnul ,,-” (minus) – conținutul textului infirm opiniile lor;
c. semnul ,,+” (plus) – informația citită este nouă;
d. semnul ,,?” (semnul întrebării) – se consider că un anumit aspect este tratat confuz sau există
un anumit aspect despre care elevii ar dori să afle mai multe informații.
3.Tehnica Cubul - este o strategie care facilitează examinarea unei teme din diferite puncte de vedere.
De exemplu:chimie, clasa XII. Tema: Acizii carboxilici.
Descrie – Proprietățile fizice ale acizilor carboxilici
Compară – proprietățile chimice comuneale acizilor carboxilici cu a acizilor minerali;
Asociază – Metodele de obținere ale acizilor carboxilici inferiori;
Analizează – omolog și izomeri
Aplică - Domeniile de utiliziare;
Argumentează – Rolul acizilor în natură în natură și viața omului.
Integrarea TIC în aplicarea acestei metode a condus la alegerea unor produse care: solicită gândirea
elevului, dezvoltă abilităţi de comunicare, lărgeşte viziunea asupra temei, oferă elevilor posibilitatea de a-şi
dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe a temei, încurajează exprimarea punctelor de vedere
individuale.
4.Instrumentul digital Tagul - folosit în etapa de evocare pentru a descoperi tema lecției sau în etapa
reflecție de a fixa noțiunile noi studiate, procese chimice. (https://wordart.com/edit/bb05jqbi4rin)
5.Instrument digital Diffen (Diagrama Venn) – compararea a două procese, termini care ar permite
elevilor să găsească trasăturile comune și deosebirile dintre ele: classtools.net.
Elevul nu trebuie să fie o maşină de memorat, ci trebuie să fie creator. Avem obligaţia de a asigura
atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da elevilor senzaţia că ei sunt adevăraţii
cercetători ai „noului” (deşi e vorba de o redescoperire). Soluţiile problemelor supuse rezolvării presupun
colaborare şi cooperare. Toţi copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă, pot contribui la
elucidarea situaţiei necunoscute, spunându-şi părerile. Ei trebuie învăţaţi să asculte şi să accepte.
În opinia mea, orice metodă folosită la lecție are avantaje și dezavantaje.
235
Printre dezavantaje se pot observa următoarele: gestionarea ineficientă a timpului de lucru, gălăgie care
necesită un efort suplimentar din partea dascălului.
Avantajele sunt valoroase și multiple.
Transformă elevul din obiect în subiect al învățării;
Este coparticipant la propria formare;
Antrenează toate forțele psihice de cunoaștere;
Dezvoltă motivația pentru învățare;
Permite evaluarea propriei activități.
PSIHOLOGIA FERICIRII: CONSTRUCȚIE TEORETICĂ ȘI RECURS INOVATIV

Elena DAVIDESCU, dr., conf. univ.
Institutul de Formare Continuă
Rezumat. Ce anume vă face fericit? Sentimentul de conexiune cu alţii constituie o sursă de bucurie
profundă pentru mulţi oameni, iar experienţele emoţionale de bucurie şi fericire joacă un rol important în
transformarea acestor relaţii în unele satisfăcătoare. În acest articol, vom analiza sentimentul de fericire pentru
a înţelege dimensiunile fundamentale în comunicarea interpersonală. Dintre toate emoţiile umane, fericirea
este una dintre cele mai uşor de recunoscut şi universală. Fericirea este o stare de mulţumire, bucurie, plăcere
şi voioşie. Oamenii din toate culturile cunoscute îşi manifestă fericirea zâmbind, râzând și fiind plini de
energie; toți interpretează aceste comportamente drept indicii ale fericirii. La fel, vom explora în ce măsură
fericirea este indisociabil legată de viziunea noastră despre lume, de valorile şi convingerile noastre și de ce
este o nevoie fundamentală a fiinţei umane.
Cuvinte-cheie: fericire, psihologia fericirii, psihologie pozitivă, aptitudinea de a fi fericit, experiență
individuală, starea de bine, dimensiunilor fericirii, puterea interioară, satisfacţie şi relaţionare.
THE PSYCHOLOGY OF HAPPINESS: THEORETICAL CONSTRUCTION AND
INNOVATIVE RESOURCE
Summary. What makes you happy? The feeling of connection with others is a source of deep joy for
many people, and emotional experiences of joy and happiness play an important role in transforming these
relationships into satisfying ones. In this article, we will analyze the feeling of happiness in order to understand
the fundamental dimensions in interpersonal communication. Of all human emotions, happiness is one of the
most easily recognized and universal. Happiness is a state of contentment, joy, pleasure and joy. People from
all known cultures express their happiness by smiling, laughing and being full of energy; everyone interprets
these behaviors as signs of happiness. Likewise, we will explore the extent to which happiness is inextricably
linked to our worldview, our values and beliefs, and why it is a fundamental need of the human being.
Keywords: happiness, psychology of happiness, positive psychology, the ability to be happy, individual
experience, well-being, dimensions of happiness, inner strength, satisfaction and relationships.
236
Actualitatea și necesitatea temei abordate. Există astăzi o puternică mişcare ştiinţifică pentru
aprofundarea studiului fericirii, privită dintr-o perspectivă interdisciplinară: educaţională, psihologică, dar mai
ales psihoeconomică, dar şi neuroştiinţifică.
Într-o oarecare măsură, fericirea începe ca o experienţă individuală. Totuşi, când ne simţim fericiţi, avem
tendinţa de a ne apropia de oameni şi de a ne reconecta cu ei. Cu alte cuvinte, fericirea ne determină să ne
împărtăşim bucuria cu alții, căutând contacte şi dând dovadă de expresivitate emoțională în interacţiunile
noastre. Aceste comportamente, la rândul lor, aduc fericire celeilalte persoane, astfel încât fericirea devine o
experienţă cu adevărat socială. Studiile arată că fericirea contribuie şi la sănătatea şi bunăstarea noastră,
ajutându-ne să ne recuperăm după efectele dăunătoare ale stresului [3, p.272].
Practic, se valorizează tot mai insistent paradigma intersubiectivitătii, definibilă ca emergenţă şi generis
de mental, motivaţional, intenţional, cu valenţe de transferabilitate între cel puţin doi subiecţi sau de
„dependenţă de reţeaua socială”. În unele studii (Stern, 1985; Donald, 1991), inter-subiectivitatea este plasată
în cadrul dezvoltării Eului (self-ului) în legături mai ample cu ceilalţi, nu în singurătate.
Scopul cercetării: delimitarea și precizarea conceptuală a Psihologiei fericirii prin abordarea
construcției teoretice și a unui recurs inovativ.
Expunerea conținutului de bază. Domeniul Psihologiei fericirii a apărut relativ recent. În anii 1960,
organizaţiile de cercetători americani au început să formuleze întrebări despre fericire şi satisfacţie. În anii '70-
'80, psihanalistul american Thomas Szasz era unul dintre reprezentanţii de marcă ai anti-psihiatriei, o mişcare
care considera că bolile mentale nu există, ci sunt doar produsul problemelor create de societate. Th. Szasz
afirma că nici fericirea nu există, ci că este „o stare imaginară, pe care cei vii o atribuiau odinioară morţilor şi
pe care astăzi adulţii o atribuie de regulă copiilor, iar copiii adulţilor”. Anti-psihiatria a pierdut de-atunci mare
parte din impactul pe care îl avea, în vreme ce psihiatrii şi psihologii au parcurs un drum care i-a condus la o
abordare a fericirii dintr-o perspectivă mai puţin pasională şi mai ştiinţifică [1, p.119].
Fericirea reprezintă o dimensiune majoră a experienţei umane, care include stare de spirit pozitivă,
satisfacţie de viaţă şi cogniţii, cum ar fi optimismul şi stima de sine.
Fericirea este dragostea de viaţă care se resimte ca o stare de spirit profundă şi durabilă. Este o stare de
pace interioară şi de serenitate care se traduce prin calitatea prezenţei faţă de sine, de alţii şi faţă de clipa
prezentă. Conform unor studii, persoanele fericite au un scop important care le dă sens vieţii. Le oferă, de
asemenea, o direcţie pe care să o urmeze şi le permite să simtă satisfacţie şi plăcere [5, p.19].
Fericirea este parţial cauzată de elementele obiective ale vieţii, cum ar fi bunăstarea, ocupaţia şi căsăto-
ria, dar şi de alţi factori subiectivi, cum ar fi modul în care percepem anumite condiţii, de exemplu, comparaţia
cu alte persoane şi adaptarea. O altă cauză a fericirii este legată de un anumit tip de personalitate, dar acest
aspect poate fi schimbat de experienţele de viaţă [2, p.391].
După cercetările efectuate asupra fericirii şi bunăstării prin psihologia pozitivă, nu evenimentele din
viaţa noastră sunt cele care ne fac fericiţi, ci mai degrabă atitudinea şi reacţia noastră faţă de ele sunt cele care
ne determină adevărata fericire. Se spune deseori că atitudinea este cea care determină altitudinea în viaţă.
Conform psihologiei pozitive, aptitudinea de a fi fericit ar fi repartizată după cum urmează:
237
- 50% este determinată de genetica personală, care ne predispune la a fi fericiţi.

- 10% este atribuită circumstanţelor vieţii (de exemplu: frumuseţea, bogăţia, vârsta, antecedentele
familiale etc.).
- 40% este asociată gestionării propriei existenţe (aceasta este determinată de atitudinea, de gândurile,
de acţiunile, de scopurile şi de alegerile de viaţă individuale) [ibidem 5, p.19].
Tendinţa actuală în psihiatrie este de a utiliza pe scară largă ceea ce numim „modelul bio-psiho-social”,
pentru studiul manifestărilor psihicului omenesc: astfel, pentru a explica apariţia unei tulburări psihologice
precum depresia, se va face apel la date biologice (predispoziţii ereditare şi perturbări ale neuro-
transmiţătorilor), la date psihologice (traiectoria personală a subiectului deprimat) şi la date sociologice
(presiunile sociale din cultura şi epoca în care trăieşte subiectul).
Fericirea a fost şi ea depănată pe mulineta universală a „bio-psiho-socialului” şi astfel s-a propus
conceptualizarea ei ca un ansamblu complex şi ierarhizat, având la bază trei dimensiuni, descrise în tabelul 1.
Tabelul 1. Caracteristici ale dimensiunilor fericirii [ibidem 1, p.140]
Dimensiunea de bază se fundamentează pe:
Biologică satisfacerea dorinţelor esenţiale. Fericirea se întemeiază înainte de toate pe satisfacerea
nevoilor mai mult sau mai puţin indispensabile (hrană, căldură, afecţiune, siguranţă,
sexualitate...). Un asemeanea subiect ar putea fi calificat drept hedonist.
Psihologică necesitatea autorealizării. Este greu să te simţi fericit fără o minimă stimă de sine:
psihoterapeuţii atestă faptul că această dimensiune a personalităţii este capitală pentru a avea
acces la fericire. Asemenea individ poate fi pe drept cuvânt considerat individualist.
Socială preocuparea faţă de ceilalţi şi practicării virtuţilor. Virtutea este ceea ce contribuie la
fericirea societăţii și descrie raporturile între fericire şi altruism. Subiectul marcat
esenţialmente de această dimensiune ar putea fi numit cetăţean, patriot.
Plenitudinea fericirii necesită activarea acestor trei dimensiuni şi, pe cât posibil, la nivel maxim:
satisfacţia biologică, psihologică şi sociologică. Predominanţa unei singure dimensiuni în detrimentul
celorlalte va putea aduce plăcere (hedonistul care îşi satisface dorinţele), reuşită (individualistul care îşi atinge
obiectivele), măreţie (cetăţeanul care acţionează conform convingerilor sale), dar nu întotdeauna fericire.
În realitate, fericirea este rezultatul stării voastre de spirit şi al propriei construcţii prin numeroasele
alegeri pe care le faceţi în fiecare zi. Este în mod intim legată de puterea interioară și investiţia personală pe
care o faceţi în viaţă. Este rezultatul unui proces, care se construieşte încet pe baza experienţelor avute.
Puterea interioară de care avem nevoie pentru a fi fericiţi, pentru a face faţă dificultăţilor şi pentru a
avea succes derivă din structura creierului. Indiscutabil, creierul este cel mai important organ din corpul uman
şi ceea ce se întâmplă în interiorul lui determină ceea ce gândeşti, simţi, spui şi faci. Puterea interioară cuprinde:
o stare de spirit pozitivă, bun-simţ, integritate, linişte interioară, determinare, o inimă caldă, compasiunea faţă
de propria persoană, ataşamentul securizant, inteligenţa emoţională, optimismul învăţat, capacitatea de a te
relaxa, stima de sine, toleranţa la situaţiile stresante, autoreglarea, capacitatea de adaptare şi funcţiile
superioare ale proceselor cognitive. Se folosește termenul de „putere” într-un sens mai larg, pentru a include
238
sentimentele pozitive, cum ar fi: calmul, mulţumirea, grija, dar şi abilităţile, perspectivele şi înclinaţiile utile,
precum şi calităţile concrete precum vitalitatea sau relaxarea. Spre deosebire de stările mentale pasagere,
puterea interioară este o trăsătură stabilă, o sursă solidă de stare de bine, de acţiuni eficiente şi de sprijin pentru
cei din jur [4, p.22-23].
Studiile moderne, abordate de către Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobd pentru economie,
abordează problematica fericirii prin integrarea ei în psihologia plăcerii, pe un fundament economic.
Rezultatul: materializarea acestei stări complexe într-un posibil tablou factorial, esenţa proiectului fiind
identificarea factorilor-cheie care produc/afectează fericirea umană. Astfel, Richard Layard, director al
Centrului pentru Performanţă Economică din Anglia, a evidenţiat şapte astfel de factori-cheie: sănătate
mentală, satisfacţie în profesie plus siguranţă şi afectivitate împlinită, viaţă comunitară lipsită de pericole,
libertate trăită valoric, educaţie plus valori morale generatoare de încredere în sine, în forţele proprii [6, p.187-
189].
Pluralismul abordărilor amplifică densitatea reţelei conceptuale antrenate în demersul nostru de a oferi
un răspuns la întrebarea „Ce este fericirea?”, având în acelaşi timp ecou şi asupra nivelului de rafinare
conceptuală. Aşadar, este necesar să reţinem în câmpul actual al conştiinţei trei concepte nodale: 1) fericire
obiectivă; 2) stare de bine sau fericire subiectivă; 3) stil de viaţă.
Specialiştii discută despre fericire, calitate a vieţii, îmbătrânire activă sau îmbătrânire optimă. Conform
figurii nr.1, fericirea este cea mai importantă componentă a calității vieții subiective, alături de starea de bine,
satisfacția vieții și găsirea de sens.
Figura 1. Abordarea integrativă a calităţii vieţii [7, p.410]
239
E. Jalenques (2008) asociază starea de bine cu fericirea. Un element de relevanţă în contextul analiticii
noastre este reprezentat de ideea autorului citat, conform căruia starea de bine devine o condiţie sine qua non
a normalităţii, fiind dezirabilă la nivelul întregii umanităţi, nu doar al unui segment elitist de populaţie. Fiind
confruntaţi aproape permanent cu dileme, viaţa devine „un joc în care suntem mereu obligaţi să apreciem
cartea pe care vom miza. A ne plânge de diferenţele noastre de potenţial înseamnă a nega o evidenţă: viaţa este
variată, este ca o piesă de teatru în care rolurile sunt distribuite diferit, în aşa fel încât fiecare dintre noi să poată
avea un rol” [8, p.51].
Studiile psihologilor canadieni de la Universitatea Northern British Columbia publicate recent (2006)
în Psychology Today arată că esenţiale pentru a fi fericiţi nu sunt lucrurile sofisticate, ci, dimpotrivă, lucrurile
simple:
- implicarea prin voluntariat în anumite proiecte sociale, a căror utilitate generează stări motivaţionale
pozitive, stimă de sine, sentimentul utilităţii, obţinerea de satisfacţii simbolice, precum şi recunoaşterea
celorlalţi;
- venituri certe, care garantează normalitatea, fără grija zilei de mâine;
- petrecerea raţională şi plăcută a timpului liber, cu evenimente de socializare în activităţi precum
dansul, sportul, care solicită anumite abilităţi, alături de practicarea unui sport de echipă sau a altor hobbyuri
complementare profesiei, toate având calitatea de a da un anumit „sens” vieţii;
- crearea unei bune păreri despre sine, chiar unele stări de uşor narcisism. „O doză de narcisism”, afirma
un specialist în problemă, poate fi o urmă de protecţie în faţa eşecurilor. Aceasta nu înseamnă exagerare,
pentru că există riscul de a nu mai fi capabili să observăm limitele şi să le corectăm”;
- manifestarea unui accentuat simţ al umorului, prin capacitatea de a face haz de necaz, de a rescrie
situaţia noastră într-un context mai optimist;
- crearea unor stări de natură estetică, ştiind că oamenii iubesc frumosul, acesta influenţând şi succesul
profesional;
- manifestarea unei anumite doze de credinţă în divinitate, a unui sentiment de împăcare cu lumea din
jurul nostru;
- asumarea unei stări mentale inteligente, asociate unor aşteptări mai realiste, evitând dezamăgirile,
greşelile, acceptând sau luând lucrurile aşa cum sunt; sau, cum se preciza într-un raport al British Medical
Journal, „capacitatea de a raţionaliza, explica şi înţelege nedreptatea sau inechităţile socioeconomice”;
- adoptarea strategiilor gândirii pozitive care se maturizează cu vârsta, în ciuda apariţiei unor probleme
de sănătate, de ordin financiar, de rupere a relaţiilor directe cu copiii, deveniţi familişti etc. [ibidem 6,
p.188].
Toată viaţa căutăm drumul care duce la fericire, acea stare de conştiinţă pe deplin satisfăcătoare. Viaţa
este departe de a fi un parcurs liniar, iar noi o apucăm pe drumuri diferite, în funcţie de perioada vieţii în care
suntem şi de alegerile pe care le facem. Pentru a se realiza, sunt posibile mai multe drumuri pentru a descoperi
calea spre fericire. Vestea bună este că niciodată nu este prea târziu pentru schimbare iacă nu sunteţi satisfăcut
de viaţa actuală. Conştientizăm că drumul înseamnă însăşi destinaţia, aşa cum spunea înţeleptul hindus Sri
240
Nisargadatta Maharaj: „Odată ce vă daţi seama că drumul este scopul şi că sunteţi în continuare pe drum, mi
pentru a atinge un scop, ci pentru a-i aprecia frumuseţea şi înţelepciunea, totul încetează a mai fi o sarcină şi
devine natural şi simplu, un extaz în sine” [ibidem 5, p.37].
În consecinţă, fericirea este călătoria şi nu destinaţia finală, iar această înţelegere ne aduce direct la noi
înşine şi la atitudinea noastră faţă de viaţă. Psihologul Susan Krauss Thitbourne a făcut un studiu asupra
parcursului a 200 de persoane pe care le-a urmărit timp de 40 de ani.
Descrierea pe care o face principalelor parcursuri este relevantă pentru realitate, de unde interesul de a
o împărtăşi:
- Parcurs sinuos: Este drumul pe care îl fac cei care nu ai obiective speciale şi care sunt incapabili să
aleagă. Au un concept foarte vag despre ei.
- Parcurs linear şl îngust: Este drumul oamenilor cu o viaţă previzibilă, confortabilă şi în siguranţă, cu
puţine riscuri.
- Parcurs cu pante: Este drumul persoanelor care trec prin schimbări bruşte din cauza alegerilor sau
circumstanţelor proaste. În consecinţă, acest lucru generează un reflex de prudenţă.
- Parcurs de învingător: Este drumul celor care par să aibă totul în viaţă: o atitudine pozitivă şi fac
alegeri corecte. Ştiu să facă faţă provocărilor din ce în ce mai importante.
- Parcurs autentic: Este acelaşi parcurs cu al învingătorului, cu diferenţa că persoanele se asigură
întotdeauna că merg în direcţia bună. Pentru că sunt aproape de ei înşişi, ei rămân pe calea lor prin alegerile
pe care le fac. Este un drum autentic care corespunde lucrurilor pe care doresc să le înfăptuiască [ibidem 5,
p.38].
Din aceste cinci parcursuri, calea autentică le permite oamenilor să nu renunţe la identitatea personală
şi la potenţialul deplin. În plus, acest lucru le permite să trăiască cu regularitate experienţe optime şi să obţină
mai multă satisfacţie.
Concluzii:
- Numeroase studii arată că experienţele ne modifică necontenit creierul într-un fel sau altul.
- Pentru a programa fericirea la nivelul creierului e necesar să descoperi care experienţe pozitive
importante îţi pot îndeplini nevoile esenţiale de siguranţă, satisfacţie şi relaţionare.
- Toată viaţa căutăm drumul care duce la fericire, acea stare de conştiinţă pe deplin satisfăcătoare.
- Pe măsură ce dobândeşti pacea interioară, mulţumirea şi iubirea, nu va mai trebui să alergi după
situaţiile plăcute sau să te lupţi cu cele neplăcute. Te vei bucura tot mai mult de o stare de bine,
necondiţionată de factorii externi.
Bibliografie
1. Andre Ch. Cum să-ți construiești fericirea. Psihologia fericirii. Bucureşti: Editura TREI, trad. din l. franc.
Dorneanu S., 2014, 292 p.
2. Argyle M. Psihologia fericirii. București: Ideea Europeană, 2018, 470 p.
3. Floyd K. Comunicarea interpersonală. Iaşi: Editura Polirom, 2013, 504 p.
4. Hanson R.-Dr. Creierul fericit. Cum să fim calmi, relaxați și să avem încredere în noi cu ajutorul
neuropsihologiei. București: Litera, 2019, 344 p.
241
5. Leroux L. Fericire şi leadership. Ghid de iniţiere, Trad.: Năşcuţiu A.-M., Bucureşti: Editura Niculescu,
2016, 246 p.
6. Neacşu I. Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării, Iaşi: Editura Polirom, 2010, 331 p.
7. Neacşu I. Psihologia educației. Fundamente. Procese. Mecanisme. Aplicații, Iaşi: Polirom, 2018, 430 p.
8. Jalenques E. La therapie du Bonheur. Bucureşti: Editura Teora, 2008
EVALUAREA PSIHOLOGICĂ ȘI EDUCAȚIONALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN

SITUAŢII DE RISC
Daniela DODON, psiholog,
Rezumat. Pentru psiholog, evaluarea este un prim instrument ce îi conferă o imagine asupra acţiunii
sale. De-a lungul timpului, în teoria şi practica educaţiei şi a instruirii, conceptul de evaluare a suferit
modificări semnificative; de la simpla verificare a cunoştinţelor acumulate de elev şi notarea lor de către
profesor s-a ajuns la extinderea acţiunilor evaluative asupra rezultatelor sociale ale sistemului de învăţământ,
asupra proceselor de instruire, a durabilităţii cunoştinţelor elevului, a calităţii curriculumului şcolar şi a
pregătirii personalului didactic. Dezvoltarea copilului depinde de felul în care el este stimulat şi de crearea
situaţiilor care îi oferă câmpul necesar învăţării. Familia, şcoala şi comunitatea au, fiecare, rolul lor în
dezvoltarea copilului tocmai prin posibilitatea de a crea ocazii de învăţare şi a încuraja experienţele acestuia.
Cuvinte cheie: evaluare, copil aflat în situații de risc, evaluare educațională, evaluare psihologică,
dezvoltarea copilului
PSYCHOLOGICAL AND EDUCATIONAL EVALUATION OF CHILDREN IN RISK
SITUATIONS
Abstract. For the psychologist, evaluation is a first tool that gives him an image of his action. Over
time, in the theory and practice of education and training, the concept of evaluation has undergone significant
changes; from the simple verification of the knowledge accumulated by the student and their grading by the
teacher, the evaluation actions on the social results of the education system, on the training processes, on the
sustainability of the student's knowledge, on the quality of the school curriculum and on the teacher training.
The child's development depends on how he is stimulated and on the creation of situations that provide
him with the necessary field for learning. The family, the school and the community each have their role in the
child's development precisely through the possibility to create learning opportunities and to encourage his
experiences.
Keywords: assessment, child at risk, educational assessment, psychological assessment, child
development
Actualitatea temei de cercetare. La ora actuală, datorită intensificării procesului de globalizare, a crizei
economice ce a cuprins întreaga lume (divorţ, migraţie, violenţă în familie, trafic de fiinţe umane, agresivitate,
conflicte, traume, suferinţe, sărăcie, decăderea din drepturile părinteşti, pierderea unui părinte sau a ambelor,
etc.), a schimbărilor climatice majore şi a intensificării catastrofelor naturale, au devenit vizibile în mod global,
242
mai mult ca oricând în istorie, pierderile, traumele şi suferinţele grupurilor de copii aflaţi în situaţii de risc [2,
p.37].
Educaţia, alături de acţiunile curative (adresate persoanelor şi familiilor deja afectate de disfuncţii
sociale şi psihosociale) şi cele preventive (centrate pe clienţii aflaţi în situaţii de risc), este o componentă
importantă a profesiei asistenţiale (psiholog, pedagog social, psihopedagog, asistent social,) existând şi o
specializare în acest sens: puericultori (educatorii din grădiniţele de copii), consilieri familiali, educatori
sociali, animatori socioculturali, logopezi etc.
Profesiile sociale cu dominantă educativă diferă şi în funcţie de publicul ţintă: copii, adolescenţi, vârsta
a treia, persoane cu dizabilităţi, astfel încât se conturează un câmp vast al intervenţiei asistenţiale educative [9,
p.526].
Fiecare copil are caracteristici, interese, abilităţi şi cerinţe de învăţare unice şi de aceea, pentru ca dreptul
la educaţie să aibă un sens, atunci trebuie concepute sisteme educaţionale şi trebuie implementate programe
educaţionale care să ţină seama de extrem de marea diversitate a acestor caracteristici şi cerinţe [13, p.8].
Conceptul de situaţie de risc este legat de dezvoltarea copilului şi de condiţiile în care aceasta se petrece.
El corespunde identificării acelor situaţii în care procesul de dezvoltare poate fi împiedicat sau deformat. La
început au fost considerate ca situaţii de risc numai cele determinate de factorii socioculturali. Enumerarea şi
recunoaşterea situaţiilor de risc duce la folosirea unui alt concept important: nevoi/cerinţe speciale şi cerinţe
educative speciale, ce se referă la particularităţi sau caracteristici de învăţare şi dezvoltare pe care le prezintă
anumite persoane. Dacă aceste particularităţi pot fi acoperite prin programe educaţionale, vorbim de cerinţe
educative şi de cerinţe educative speciale [14, pp.74-75].
În unele ţări, aceste planuri fac parte din programele naţionale de educaţie a copiilor, pe când în altele,
planurile sunt elaborate la nivel regional, local sau constituie obiectivul unei singure instituţii.
Scopul cercetării constă în descrierea metodologiei de evaluare a copiilor aflaţi în situaţii de risc.
Discuții și cercetări. Evaluarea ca demers tehnic şi ca temă de reflecţie are o istorie relativ scurtă, dar
bogată, fiind legată de apariţia programelor sociale de dezvoltare în contextul anilor ’60 [15, p.150].
Evaluarea beneficiarului este un proces continuu în încercarea lor de a produce schimbarea. Evaluarea
poate indica necesitatea de a redefini problema (sau de a defini o problemă complet nouă), de a restabili
obiectivele (sau de a dezvolta noi obiective) ori de a schimba planul de intervenţie. Obiectivele clar stabilite
fac posibilă evaluarea corectă. De asemenea, un plan de intervenţie cu specificaţii clare este necesar pentru a
stabili dacă activitatea cu beneficiarul este potrivită pentru realizarea obiectivelor [10, p.355].
Acoperind conotaţiile utilizate în practica psihosocială socială, a evalua înseamnă a estima, a măsura şi
a analiza o situaţie dată (iniţială) sau un traseu parcurs, cu scopul de a cunoaşte şi a înţelege o problemă socială,
de a identifica resursele existente la nivelul beneficiarului şi al mediului, de a elabora ipoteze explicative şi
obiective de lucru sau de a controla/monitoriza/aprecia o situaţie/acţiune, utilizând în acest sens criterii şi
instrumente specifice (grile/fişe de analiză/evaluare; teste; instrumente de investigare; rapoarte finale ş.a.)
[9, p.510].
243
Din punctul de vedere al definirii evaluării, există definiţii bazate pe obiectiv (pentru a stabili în ce
măsură sunt atinse obiectivele unui program sau tratament), caz în care vorbim despre evaluările prognostic,
definiţii descriptive (colectarea informaţiilor care ajută la luarea unei decizii), situaţie în care vorbim de
evaluările inventare, şi definiţii juridice (când o judecată este emisă în termeni de validitate, merit sau valoare),
când este vorba despre evaluările diagnostic [3, p.300].
În lucrarea sa, fără a face o definire clară a termenului, I. Mitrofan [7, p.98] consideră că evaluarea este
o etapă. Ea precizează că cele trei modalităţi prin care se poate realiza evaluarea sunt: observaţia, interviurile
anamnezice şi testele psihologice, iar scopurile evaluării copilului sunt:
- identificarea tipului de problemă actuală şi a semnificaţiei sale;
- evaluarea modului în care problema de bază este legată de dezvoltare, de contextul familial şi social
al existenţei sale, de la naştere până în prezent;
- conturarea problemelor predominante şi al celor asociate;
- elaborarea unui plan de intervenţie educaţională adecvat.
Evaluarea trebuie privită ca un proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi estimare cantitativă
şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de învăţare a copilului, de planificare şi programare
care orientează elaborarea planului de servicii personalizat şi programele de intervenţie personalizate.
Evaluarea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de date, punerea şi
rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei şi intervenţiei. Probele şi testele de evaluare nu urmăresc
în principal evidenţierea deficienţei şi a blocajelor copilului, ci determinarea abilităţilor şi a disponibilităţilor
imediate pentru dezvoltare [5, p.81].
Definiţia evaluării propusă de Ion T. Radu poate fi reţinută alături de celelalte deja prezentate, în sens
larg, evaluarea se referă la acea activitate prin care sunt colectate, prelucrate şi interpretate informaţiile privind
starea şi funcţionarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obţine, activitate ce conduce la aprecierea acestora
pe baza unor criterii şi prin care este influenţată evoluţia sistemului [11, pp.14-18].
Prin evaluare se desemnează „o activitate prin care sunt colectate, asamblate şi interpretate informaţii
despre starea, funcţionarea şi/sau evoluţia viitoare probabilă a unui sistem (fie acesta elev, profesor, instituţie
de învăţământ sau sistem de învăţământ), activitate a cărei specificitate este conferită” de un ansamblu de
caracteristici: orientarea spre scop, atitudinea metodologică, existenţa unor criterii şi a secvenţei de
interpretare, înregistrarea şi comunicarea, efectul retroactiv [6, p.13].
Sensul anterior se regăseşte parţial şi în varianta concepută de A. Stoica: evaluarea educaţională este
procesul de colectare sistematică, orientată de obiectivele definite, a datelor specifice privind evoluţia sau
performanţa evidenţiate în situaţia de evaluare, de interpretare contextuală a acestor date şi de elaborare a unei
judecăţi de valoare cu caracter integrator care poate fi folosită în diverse moduri, pre-specificate însă în
momentul stabilirii scopului procesului de evaluare [12, p.10].
Evaluarea educaţională constituie un proces de colectare sistematică a unor informaţii referitoare la o
gamă largă de teme (evoluţia, performanţele şi activităţile şcolare ale elevilor, caracteristicile şi obiectivele
programelor de tip şcolar, calitatea procesului didactic etc.). Altfel spus, evaluarea educaţională este o formă de
244
evaluare întemeiată pe identificarea scopului şi specificarea unui set de obiective: în baza atingerii/realizării
acestor obiective, părţile interesate pot face judecăţi/aprecieri cu caracter obiectiv; caracterul obiectiv al
acestor judecăţi se întemeiază pe analiza şi interpretarea unor date reale, colectate pe parcursul procesului; nu în
ultimul rând, judecăţile/ aprecierile elaborate sau constatate pot fi folosite atât la optimizarea continuă a
procesului, cât şi la luarea deciziilor cu impact asupra sistemului sau chiar a elementelor de politică educaţională [4,
p.147]. În acord cu teoria dezvoltată de H.G. Macintosh (1991) şi cu experienţa practicii educaţionale,
evaluarea educaţională îndeplineşte următoarele funcţii, prezentate în tabelul 1:
Tabelul 1. Funcţiile evaluării educaţionale [ibidem 4, p.148]
Funcţia Descrierea
Diagnostică permite nu numai constatarea stării de fapt a unei situaţii, ci sunt analizaţi factorii care
conduc la obţinerea anumitor rezultate de către elevi, în vederea ameliorării sau
restructurării demersului pedagogic;
Prognostică oferă posibilitatea de a emite presupoziţii şi a anticipa performanţele viitoare ale elevilor,
luând în consideraţie rezultatele înregistrate; această funcţie este necesară pentru a
organiza şi planifica următoarele secvenţe didactice;
De certificare a nivelului de cunoştinţe şi abilităţi ale elevilor la sfârşitul unei perioade lungi de instruire
(ciclu de învăţământ);
De selecţie a elevilor pentru accesul într-o treaptă superioară de învăţământ sau într-un program
specific de instruire;
Motivaţională de stimulare a învăţării, pe baza rezultatelor oferite de realizarea operativă şi eficientă a
conexiunii inverse care ajută la îmbunătăţirea demersurilor instructiv-educative;
De feedback asigurând reglarea proceselor de învăţare şi predare;
De perfecţionare, de optimizare a activităţii, prin clarificarea ideilor şi adoptarea celor mai
ameliorare bune finalităţi de ameliorare şi recuperare;
De (control sau monitorizare), prin efectuarea de verificări obiective, sistematice şi riguroase
supraveghere privind îndeplinirea obiectivelor, progresele înregistrate, eficienţa acţiunilor (timp,
resurse şi energii consumate);
De orientare evaluarea şcolară oferind informaţii despre performanţele elevilor şi direcţia pe care
şcolară şi aceştia o pot urma cu succes în concordanţă cu propriile aptitudini.
profesională
În domeniul asistenţei sociale, evaluarea este o etapă orientată atât spre analiză (adunarea informaţiilor,
înţelegerea lor, raportarea la anumite standarde, la proceduri de investigare, investigaţie), cât şi spre diagnostic
(de stabilire a valorii datelor obţinute, de apreciere a consecinţelor), în urma cărora se face predicţia (se iau
hotărâri cu privire la intervenţia sau nu asupra cazului, a sesizării).
Planurile personalizate şi cele specifice, la care se adaugă şi planul de intervenţie educaţional sunt
documente care însoţesc permanent beneficiarul, atât timp cât se află în sistemul de protecţie [8, p.35].
245
Obiectivele fixate trebuie formulate clar, realist şi limitate prin stabilirea unei anumite perioade de timp
pentru atingerea lor. Realizarea obiectivelor propuse necesită o legătură permanentă între echipa de specialişti şi
părinţii copilului deficient. În prezent, în ţara noastră există puţine preocupări pentru diagnosticul precoce şi
pentru intervenţia educativă precoce [1, p.28].
Privitor la semnificaţia sintagmei „evaluare psihologică”, dicţionarele, enciclopediile sau tratatele
publicate în limba română nu fac precizări explicative asupra acesteia, care este însă folosită în diferite contexte
şi de diverşi autori. Adesea, sintagma este asimilată celor de „testare psihologică”, „psihodiagnostic” sau
„diagnostic psihic” [ibidem 3, p.168]. Pe baza lui se poate acorda asistenţă complexă medico-psiho-socială şi
pedagogică. Se desfăşoară în două etape: prima cu caracter de descriere amănunţită; a doua de reconstituire a
dinamicii subiectului
Concluzii:
1.În urma evaluării psihologice, este elaborat psihodiagnosticul, care măsoară gradul de maturizare
psihomotrică, intelectuală şi afectivă, conduita socială, precum şi deficienţele fizice, senzoriale, de limbaj.
Componentele psihologice evaluate pot include: aspecte afective; aspecte cognitive; aspecte
comportamentale; aspecte psihofiziologice; aspecte de personalitate; aspecte relaţionale.
2.Descrierea realizează o triplă analiză: a comportamentului (aspectul general, prezentarea, cooperarea,
reacţiile la consemne, mimica, gesturile, atitudinile, vocea, privirea, sentimentele exprimate); a aptitudinilor
şi inteligenţei (coeficientul intelectual, vârsta mentală, memoria, atenţia, asociaţia de idei, judecata,
raţionamentul concret şi cel abstract, tipul de inteligenţă, ritmul general de lucru); și a afectivităţii.
Bibliografie:
1. Albu A., Albu C. Asistenţa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic, Iaşi: Editura Polirom,
2000, 221 p.
2. Buzducea D. Asistenţa socială a grupurilor de risc. Iaşi: Editura Polirom, 2010, 894 p.
3. Doron R., Parot F. Dicţionar de psihologie, Bucureşti: Humanitas, 1999
4. Gherguţ A. Educaţia incluzivă şi pedagogia diversităţii, Iaşi: Editura Polirom, 2016, 228 p.
5. Gherguţ A. Sinteze în psihopedagogia specială, Iaşi: Editura Polirom, 2005, 409 p.
6. Lisievici P. Evaluarea în învăţământ: cadrul conceptual şi metodele esenţiale. În Revista de Pedagogie,
1992, nr. 3-4
7. Mitrofan I. Evaluarea psihopatologică şi psihodiagnostică a copilului. În I. Mitrofan, Cursa cu obstacole
a dezvoltării umane. Iaşi: Editura Polirom, 2003, 475 p.
8. Muntean A. Intervenţia. În Ş. Ionescu, Copilul maltratat. Evaluare, prevenţie, intervenţie, Bucureşti:
Editura Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie, 2001
9. Neamţu G. Tratat de asistenţa socială, Ed. a II-a, Iaşi: Editura Polirom, 2011, 1340 p.
10. Neamţu G. Tratat de asistenţa socială, Ed. a II-a, Iaşi: Editura Polirom, 2003, 1013 p.
11. Radu I. Evaluarea în procesul didactic. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2000
12. Stoica A. Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Bucureşti: Editura ProGnosis, 2001
13. UNESCO, Conferinţa de la Salamanca, Cadrul de acţiune privind cerinţele educaţionale speciale,
Traducere UNICEF, MEN, 1994
14. Vrasmaş E. Intervenţia socio-educaţională ca sprijin pentru părinţi, Bucureşti: Aramis, 2002, 176 p.
15. Zamfir C. Stănescu, S. Enciclopedia dezvoltării sociale, Polirom, Iaşi, 2007
246
UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DIGITALE LA MATEMATICĂ

Simona GAVRILĂ
Profesor matematică
Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”
Favorizate de gradul din ce în ce mai extins de conectivitate la internet a școlilor și a cadrelor didactice
și datorită avantajelor pe care le au în construirea unor situații de instruire, aplicațiile on-line câștigă teren pe
zi ce trece, fiind din ce în ce mai valorificate în activități de învățare formale și informale.
Internetul este resursă și în același timp un excepțional suport în activitățile de predare și învățare, pentru
că are o mare capacitate de a oferi fiecărui elev sau profesor, din orice instituție școlară, beneficii formative în
procesul de învățare:
- acces la informații din toate domeniile de cunoaștere și activitate;
- exersarea capacităților de informare, actualizare, selecție și prelucrare a informației;
- mediu de comunicare (sincron și asincron) chiar și în afara programului școlar;
- spațiu pentru învățare în cooperare și de creare colaborativă de produse inovative;
- acces la forme de instruire la distanță de tip formal și informal.
Procesul de învățare a matematicii este facilitat de multitudinea de aplicații disponibile pe internet.
Folosind diferitele aplicații educaționale disponibile pe internet, competențele asociate rolurilor
didactice se diversifică și se dezvoltă, profesorul diversificând activitatea didactică prin organizarea și
structurarea unităților de învățare în relație cu anumite aplicații disponibile, asigurarea situațiilor de învățare
relevante, dezvoltarea metodelor și a instrumentelor de evaluare, realizarea unui echilibru optim între mediile
de învățare on-line (exclusiv prin mijloace electronice), mediul mixt (combinarea on-line cu instruirea directă,
realizată în clasă) și mediul adițional (aplicațiile on-line reprezintă un instrument suplimentar pe lângă cel
tradițional).
Preocuparea pentru calitatea procesului de instruire aduce în atenția cadrelor didactice, utilizarea
instrumentelor digitale în activitățile de predare - învățare - evaluare la matematică, pentru realizarea unui
proces educațional relevant din perspectiva împlinirii și dezvoltării personale, dar și a societății în care se
integrează elevii, a reușitei pe piața muncii, precum și a exercitării cetățeniei active.
Principalele avantaje ale utilizării instrumentelor digitale în studierea de către elevi a matematicii sunt:
- promovarea învățării centrate pe elev;
- susținerea învățării prin suporturi și materiale didactice realizate în format electronic;
- susținerea unor modalități de învățare, prin schimbarea paradigmei în ceea ce privește metodologia
folosită (de exemplu, învățarea bazată pe proiect);
- personalizarea învățării;
- stimularea creativității;
- realizarea evaluării și a autoevaluării prin utilizarea unor bănci de itemi.
Avantajele utilizării instrumentelor digitale pot fi considerate atât din perspectiva profesorului care
predă matematica, cât și din perspectiva elevului, așa cum sunt sintetizate în tabelul următor:
247
Principalele avantaje ale utilizării

Domeniul vizat Implicații asupra procesului didactic instrumentelor digitale din
perspectiva învățării
Proiectarea - alegerea unor resurse didactice de bună - implicarea elevilor în activități de
activității calitate care facilitează atingerea scopurilor învățare bazate pe explorare și
didactice educaționale propuse; descoperire, cooperare, existența
- proiectarea unor activități relevante din feedback-ului.
perspectiva competențelor care trebuie
formate la elevi, inclusiv a competențelor
funcționale esențiale pentru reușita socială
(gândire critică, utilizare de informații,
comunicare).
Desfășurarea - apropierea învățării de viața reală și - selectarea instrumentelor digitale
procesului de accentuarea caracterului practic - aplicativ al potrivite pentru nevoile de învățare a
învățare - predare - învățării; elevilor;
evaluare - stimularea învățării prin acțiune, bazată pe - implicarea elevilor în demersuri de
sarcini concrete; căutare și prelucrare a informației;
- dinamizarea procesului de predare - - asigurarea pentru elevi un ritm
învățare, asigurarea unui cadru interactiv de propriu de parcurgere a activităților de
învățare; învățare și de rezolvare a sarcinilor de
- implicarea elevilor în rezolvarea de evaluare, în funcție de nivelul lor pre
probleme; pregătire;
- sporirea interesului elevilor pentru lecțiile - creșterea obiectivității și a
desfășurate. transparenței evaluării elevilor;
- dezvoltarea creativității elevilor.
Managementul - centrarea învățării pe elev; - implicarea elevilor în activități
învățării - organizarea activității în concordanță cu complexe de învățare care necesită
nevoile elevilor, prin organizarea unor conexiuni interdisciplinare și
parcursuri diferențiate de învățare; transdisciplinare;
- alternarea lucrului individual, pe echipe și - creșterea eficienței învățării.
în grupuri mici.
Instrumentele digitale pot fi folosite în procesul didactic pentru matematică astfel:

- Realizarea de proiecte disciplinare sau interdisciplinare sau a unor proiecte educaționale prin activități
colaborative interactive.
- Realizarea de evaluări formative sau sumative on-line, sau prin încărcarea de documente și
vizualizarea de către toți elevii a comentariilor / corecțiilor realizate de profesor.
248
- Realizarea unor portofolii tematice pentru teme disciplinare sau interdisciplinare.

- Realizarea materialelor pentru teme de recapitulare sau sistematizare a informațiilor și aplicațiilor
relevante pentru acea temă de către profesori prin activitatea colaborativă în grup.
- Realizarea, prin activitate colaborativă, de postere necesare în prezentarea unor proiecte tematice
disciplinare sau interdisciplinare.
- Realizarea unor hărți conceptuale pentru teme disciplinare sau interdisciplinare prin activitatea
colaborativă a elevilor.
- Realizarea unor prezentări integrate în procesul de predare - învățare - evaluare.
- Utilizarea șabloanelor pentru realizarea unor scheme grafice care desriu procesul de rezolvare a unor
probleme cu evidențierea argumentelor care susțin metoda de rezolvare.
Bibliografie:
1. NICOLA, I., Tratat de pedagogie școlară, Târgu-Mureș, Editura Aramis, 2003, ISBN 973-8473-64-0
2. OPREA, C.L., Strategii didactice interactive, repere teoretice și practice, ediția a III-a revizuită și
adăugită, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008, ISBN 973-30-1506-7
3. TOMA, S., Teaching in the Knowledge Society: The Impact of Intel Teach Program in Romania,
Bucharest, Agata Publishing House, 2009.ISBN 978-973-7707-64-2
4. www.simonagavrila.ro
METODOLOGIA IMPLEMENTĂRII EVALUĂRII ONLINE ÎN PROCESUL DE

FORMARE INIȚIALĂ A ELEVILOR DIN CLASELE LICEALE
Silvia GHIDORA
Profesor de Fizică și Informatică,
Instituția Publică ,,Centrul de Excelență în Construcții"
Orice proces formativ presupune în mod obligatoriu și segvențe de valorizare și semnificare a ceea ce
se învață. Educația, ca orice acțiune umană, presupune un moment de ,,cântărire”, de semnificare, de valorizare
a ceea ce s-a obținut, dar și a eficienței căii prin care s-a ajuns la un anumit scop. Feedback-ul conduce la o
întărire a efortului achizitiv, la creșterea motivației, la statuarea unei binevenite autoreflecții în legătură cu
calitatea învățării. Uneori, printr-o centrare exagerată pe această segvență, eventual decuplată de procesul de
predare-învățare, se ajunge că evaluarea să pericliteze sau să diminueze eficiența procesului de învățare
propriu-zis.
Obiectivul major al instruirii îl constituie acumularea de cunoștinte, formarea și dezvoltarea
competențelor. Dacă în trecutul nu prea îndepărtat, într-o societate cu un ritm lent de dezvoltare, accentul se
punea pe memorarea cunoștintelor, în prezent, când societatea cunoaște un ritm accelerat de evoluție, accentul
se pune pe formarea competențelor elevilor, fară a neglija, desigur, asimilarea cunoștințelor.
Rolul fundamental al evaluării constă în asigurarea unui feedback permanent și corespunzător necesar
atât actorilor procesului educațional, cât și factorilor de decizie și publicului larg. În procesul educațional
integrat predare-învățare-evaluare este un component în care evaluarea ocupă un loc de importanță supremă,
atât psihopedagogică, profesională, cât și socială.
249
În acest context, evaluarea depistează și stimulează succesul elevilor, nu insuccesul acestora și nu-i
pedepsește.
Scopul tezei este studierea și implementarea evaluării interactive/online în procesul didactic la
informatică.
Obiectivele principale:
- Studierea și analiza definițiilor evaluării, a funcțiilor evaluării, obiectului evaluării și evidențierea
actorilor implicați în procesul de evaluare.
- Studierea și analiza tipurilor de evaluare didactică.
- Sudierea și analiza avantajelor оfегitе de TIC, în special a testelor online, și argumentаrеа utilității
implementării lor în аriа didactică preuniversitară.
- Elaborarea unei baze de date cu itemi la capitolul ”Elemente de web Design” (Informatica, clasa XII-
a) grupați după gradul de dificultate: I - elementar, II - mediu și III – complex.
- Argumentarea reperelor metodologice de utilizare a testelor online realizate prin intermediul
instrumentului ProProfs Quiz Maker în procesul de formare la Informatică în clasele liceale.
- Îmbunătățirea complexului instructiv-metodic la disciplina Informatica prin implementarea evaluării
online/interactive.
Structura tezei: teza conține introducerea, unde sunt specificate scopul și obiectivele tezei, trei capitole,
concluzii, lista bibliografică, anexe și adnotări.
În primul capitol Evaluarea - proces continuu de diagnosticare, motivare și prognozare a
demersului de formare a competențelor elevului sunt prezentate reperele teoretice cu privire la: definiția
evaluării, funcțiile evaluării, actorii imlicați în procesul de evaluare. De asemenea, se vorbește despre tipurile
de evaluare: inițială, formativă, sumativă și evaluarea interactivă/evaluarea online. Accentul a fost pus pe
evaluarea interactivă/evaluarea online.
Al doilea capitol Integrarea evaluării online în procesul didactic este destinat descrierii istoriei
evaluării online. Sunt descrise mai multe resurse online pentru realizarea evaluării, dintre care: testul Quizizz,
Kahoot - o platformă gratuită de învățare bazată pe joc și tehnologie educatională, lansat în august 2013 în
Norvegia etc. Așa cum, la etapa actuală, tehnologiile sunt foarte dezvoltate, adică o mare parte din elevi dețin
cele mai performante telefoanele mobile etc., iar conectarea la resursele internet este practic peste tot,
realizarea unei evaluări printr-o platformă online nu mai prezintă o problemă. Obținerea feedback-ului printr-
o evaluare online este benefică pentru ambii actori împlicați în procesul de evaluare - atât pentru elevi cât și
pentru profesori.
Capitolul III Metodologia implementării evaluării online prin intermediul instrumentului
ProProfs Quiz Maker în procesul de formare inițiale la Informatică în clasele liceale este consacrat
descrierii realizărilor proprii, unde sunt prezentate abordările didactice privind elaborarea testelor online și
aplicarea lor în cadrul orelor de informatică. ProProfs Quiz Maker este un instrument online de editare a
testelor. Scopul utilizării unui astfel de instrument este de a ajuta beneficiarii (profesori, companii etc.) să
dezvolte teste online pentru a evalua performanțele instruiților/angajaților etc.
250
În concluzii sunt rezumate ideile principale din cele trei capitole și realizările principale ale autorului
tezei.
Anexele conțin o bază de date, elabortată de autorul tezei, 393 itemi grupați după gradul de dificultate:
I - elementar (229 itemi), II - mediu (137 itemi) și III - complex (27 itemi).
Actualitatea temei investigate este determinată de unele aspecte atât teoretice cât și practice. Utilizarea
TIC în educație este dictată de noile cerințe ale societății și permit implicarea activă a instruiților în procesul
didactic, diversifică metodele și formele de predare – învățare – evaluare, economisind atât timpul profesorului
cât și al elevului.
Punerea în valoare a potențialului formativ al noilor tehnologii informaționale devine realitate numai
atunci când atât instruiții cât și cadrele didactice au acces deplin la utilizarea TIC în sala de curs şi în afara
acesteia.
De rând cu alte mijloace tehnice inovative, integrate în procesul didactic, pot fi aplicate și instrumentele
de testare online. Aceste resurse sunt utilizate pentru a îmbunătăți eficiența procesului educațional, feedback-
ul operațional, implicarea activă a elevilor în procesul didactic. Avantajul acestor mijloace digitale este că nu
necesită, în mod obligatoriu, un calculator pentru fiecare student.
Integrarea evaluării interactive/online permite profesorului să verifice nivelul de asimilare a
cunoștințelor la diferite etape ale procesului de instruire, să vadă imediat rezultatele elevilor sub formă de
tabele, grafice, diagrame.
Alte aspecte pozitive ale acestei forme de evaluare este posibilitatea de a utiliza repetat materialele
(testele) create și economisirea timpul profesorului folosit la verificarea testelor.
Utilizarea testelor online în combinație cu alte mijloace tehnice permit modelarea activităților didactice
în cadrul orelor facilitând, astfel, obținerea unei calități ridicate de însușire a informaticii.
Noile tehnologii informaționale au capacitatea de a integra mai multe instrumente (mijloace) digitale în
același timp, asigurând interactivitatea și un nivel înalt de flexibilitate și conectivitate. TIC permit extinderea
caracteristicilor spațiu și timp creând un context didactic nou, flexibil, axat pe instruit, transformând procesul
didactic în unul activ și lărgind baza de instrumente didactice digitale.
Principalele metode folosite sunt metodele teoretice (cercetarea și documentarea ştiinţifică; analiza;
comparaţia; sinteza; generalizarea; sistematizarea; proiectarea, descrierea), metode de analiză (analiza
cantitativă și calitativă a rezultatelor obținute).
În corespundere cu obiectivele lucrării de față, analizei și generalizării surselor teoretice, precum și în
baza studiului de caz realizat, autorul a sintetizat următoarele concluzii:
Este important ca fiecare manager şcolar, profesor, elev şi părinte să conştientizeze că evaluarea
în orice circumstanţe trebuie să fie obiectivă.
Evaluarea reprezintă, alături de predare şi învăţare, o componentă operaţională fundamentală a
procesului de învăţământ. Ea constituie elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă, prin
sistemul de învăţământ privit ca sistem cibernetic. În perspectiva corelaţiilor sistemice dintre predare-
învăţare-evaluare, evaluarea ne informează despre eficienţa strategiilor şi metodelor, de predare-
251
învăţare dar în acelaşi timp asupra corectitudinii stabilirii obiectivelor operaţionale şi a măsurii în
care acestea se regăsesc în rezultatele şcolare.
În urma unei evaluări de calitate se obține o motivare accentuată a elevului pentru învățare.
Alegerea strategiei de evaluare trebuie să facă echilibrul dintre evaluarea axată pe cunoștințe și cea
axată pe ccompetențe, între cea formativă și sumativă, între evaluarea achizițiilor din domeniul
cognitiv și efectele produse în plan atitudinal. Eficientizarea acesteia constă în diversificarea
metodelor și instrumentelor de evaluare.
Evaluarea online este susţinută de aceleaşi principii de valabilitate, fiabilitate, flexibilitate şi
echidistanţă şi utilizează multe din strategiile folosite în predarea şi evaluarea tradiţională. Diferenţa
constă în contextul evaluării, în interacţiunile dintre evaluator şi cei care sunt evaluaţi şi procesele de
colectare şi administrare. Atât învăţarea online cât și evaluarea online prin natura sa, necesită un grad
de independenţă al elevilor şi abilitatea de a rezolva probleme (adică, abilitatea de a rezolva probleme
de învăţare şi probleme tehnice). S-a incercat trecerea către abordări centrate pe elev în ceea ce
priveşte predarea şi învăţarea care încurajează elevii să facă acest lucru. Se pare că acest principiu
trebuie extins şi la evaluare.
În vederea implementării evaluării online în demersul didactic înaintăm următoarele recomandări:
Pentru a fi realizate la nivel maxim de calitate, activitățile socio-umane, inclusiv cele didactice,
necesită o organizare și proiectare minuțioasă. Procesul de învățământ liceal, la fel, deține un caracter
organizat și se realizează în cadrul anumitor forme.
La nivel national ar fi benefică formarea profesorilor de licee, gimnazii, școli profesionale în
domenul implementării TIC în procesul didactic, în special, la capitolul implementarea evaluările
online/interactive în demersal educational.
Bibliografie:
1. Bocoș, M-.D. Instruirea interactivă: repere axiologice și metodologice. Iași: Polirom, 2013. 470 p.;
2. Manolescu M. Teoria și metodologia evaluării. București: Editura Universitară, 2010. 330 p.;
3. Gremalschi A. Modernizarea învățământului preuniversitar prin implementarea pe scară largă a
tehnologiei informației și a comunicațiilor. În: Didactica Pro…, revistă de teorie și practică educațională,
nr. 6(64), 2010. p. 2-5.;
4. Deinego N. Testarea adaptivă ca factor de optimizare a procesului de instruire în învăţământul universitar.
Teză de doctor în pedagogie. Teoria şi metodologia instruirii (informatica). Bălţi, 2009. 173 p.;
5. Codul Educației al Republicii Moldova.
252
PROMOVAREA METODELOR ACTIVE - FACTOR STIMULATOR ÎN STUDIUL

INDEPENDENT AL ELEVILOR ȘI STUDENȚI.
Corina GADIBADI, psiholog
Liceul Academic de Arte Plastice Igor Vieru
Victoria GUCI, lector universitar UASM
Rezumat: Actuala societate aduce sistemului educațional cerințe tot mai exigente, formulând o
comandă socială inexistentă anterior. Aceste schimbări sunt generate în special, de transformările considerabile
din ultimile decenii, de necesitatea de cetățeni activi, cu inițiativă capabili să se integreze în această societate.
Cuvinte cheie: Metoda, studiu, elevi, educație, proces educațional.
Abstract: The current society brings to the educational system more and more demanding requirements,
formulating a social order that did not exist previously. These changes are generated in particular, by the
considerable changes of the last decades, by the need for active citizens, with initiative able to integrate into
this society.
Keywords: Method, study, students, education, educational process.
Rolul educației la momentul actual al dezvoltării se determină de sarcinile și cerințele societății moderne
în dezvoltarea dinamică și continuă. În educație, se determină principiul variabilității.
Astfel sarcina principală pentru ziua de azi nu este de a transmite elevilor anumite cunoștințe, ci de a
influența modul lor de gindire, analizare și soluționare a problemelor. Procesul educațional ar trebui să fie
ghidat de o gamă largă de modele tehnologice inovatoare moderne. Bazându-se pe tehnologiile inovatoare de
formare organizate intenționat acestea contribuie la dezvoltatrea activității cognetive, independente, creative,
gândirea productivă a elevilor. Astăzi tehnologiile pedagogice moderne puse în practică de către profesori
contribuie asupra capacității acestora de a elabora nu numai o lecție interesantă, dar și de a creea un mediu
pedagogic special în care este posibilă implimentarea unor metode active de predare.
Metoda întotdeuna este examinată ca un element a activității de învățare deoarece anume ea indică cum
trebuie de învățat pe alții.
Metodele activ-interactive, sporesc eficiența elevilor pentru cunoasterea profundă a realității, cultură,
spiritul de investigație oferindu-le o motivare superioara a învățării.
Metoda poate servi pentru elev, mijloc de învățare, poate să facă procesul de instruire mai atractiv, să
ajute la formarea intereselor cognitive. Metodele active de predare,sunt acele metode ce încurajează gândirea
activă și activitatea practică a elevilor în procesul de analizare a materialelor didactice. Se presupune că elevii
trebuie să fie interesați în procesul educațional, să fie implicați în evenimente reale, să fie capabili să analizeze
diferite situații problemă ce apar.
Modul de utilizare și eficiența unor metode didactice nu depinde numai de personalitatea profesorului,
ci de o mulțime de factori ce țin de personalitatea elevilor, de geneza și de formarea intereselor lor de
cunoaștere, de nivelul lor, de natura disciplinei și a conținuturilor. Utilizarea de către profesor a diferitor
metode pedagogice active permite ca procesul educațional să fie nu numai interesant pentru elevi, dar și
eficient.
253
Până în prezent există multe metode active de predare,de exemplu în activitatea pedagogică practicată
în sala de clasa pot fi utilizate următoatele metode: metoda brainstorming, metoda studiului de caz, metoda
fundamentalistă, metoda proiectului, etc. Fiecare din aceste metode are propriile sale caracteristici, în
continuarea o să dezvăluim unele dintre ele.
Metoda studiului de caz- presupune parcurgerea de către alevi a unor etape, la finalul cărora trebuie să
prezinte rezultatul muncii sale. Actualitatea metodei date constă în faptul că pe parcursul prezentării elevii își
pot demonstra originalitatea.
Metoda brainstormingului- este o tehnică de creativitate în grup, menită se genereze un număr mare de
idei, pentru soluționarea unei probleme. Această tehnică a fost propusă de către Alex S. Osborn ce a dezvoltat
principiile metodei în cartea sa Applied Imagination (1953).
Metoda ciorchinelui- reprezintă modelul sau ansamblul organizat al procedeelor sau modurilor de
realizare practică a operaţiilor care stau la baza acţiunilor parcurse în comun de profesori şi elevi şi care conduc
în mod planificat şi eficace la realizarea scopurilor propuse. Este o tehnică de predare-învăţare menită să
încurajeze elevii să gândească liber şi să stimuleze conexiunile de idei. Este o modalitate de a realiza asociaţii
de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însuşite anterior. Este o tehnică de căutare a drumului spre propriile
cunoştinţe, evidenţiind propria înţelegere a unui conţinut.
Tehnica întrebărilor socratice- reprezintă o modalitate eficientă de a explora idei în profunzime. Ea
poate fi utilizată la toate nivelurile de învăţământ şi reprezintă un instrument foarte util pentru toţi profesorii.
Tehnica poate fi utilizată în diferite etape ale unei unităţi de învăţare sau proiect. Apelând la această abordare,
profesorii promovează gândirea independentă a elevilor şi le dau sentimentul de „proprietate” asupra a ceea ce
învaţă. Capacităţile de gândire de nivel superior sunt prezente în timp ce elevii gândesc, discută, dezbat,
evaluează şi analizează conţinutul prin filtrul propriei gândiri şi a celor din jurul lor. Aceste tipuri de întrebări
pot necesita o anumită perioadă de practică, de exerciţiu, atât din partea profesorilor, cât şi a elevilor, deoarece
pot reprezenta o metodă absolut nouă de învăţare.
Una din metodele des utilizate este metoda de activitate independentă- reprezintă acea categorie de
metode de învățare în care elevii individual sau în colectiv, își însușesc prin eforturi proprii, noi cunoștințe,
competențe, comportamente și găsesc soluții originale, la problemele cu care se confruntă, sub supravegherea
profesorului, dar fără participarea lui directă. Metodele de activitate independentă sunt actuale deoarece:
Se bazează pe stimularea, exersarea și dezvoltarea reflecției personale a elevului, pe gindurea lui activă,
interogativă, logică, critică, imaginativă și creatoare
Permit individualizarea învățământului prin oferirea posibilităților fiecărui elev de a desfășura activități
în ritm propriu, în funcție de propriile particularități.
Categoria de metode independente ( studiul cu manualul și alte cărți, lectura personală, învățarea cu
ajutorul fișelor de lucru, efectuarea de lucrări practice și experimentale, efectuarea de referate și proiecte).
Orice metodă are un potențial formativ și un potențial de activizare specific intrisec, anumite resurse
latente, ce pot fi exploatate, valorificate și transformate în valențe activizatoare. Aceste valențe urmează să
confere metodei semnificația prin care elevii îsi însușesc prin efort propriu cunoștințele direcționat de cadrul
254
didactic. Astfel cum s-ar putea explica faptul că aceeași metodă de învățământ în mâna mai multor persoane,
are efecte educaționale diferite.
Modul de utilizare și eficiența unei metode didactice nu depind doar de personalitatea profesorilor, ci
sunt multideterminate de o seamă de factori legați de personalitățile elevilor, de geneza și formarea intereselor
lor de cunoaștere, de nivelul lor, de natura și conținutul disciplinei.
Pentru o activizare autentică a elevilor în activitățile de predare, învățare și evaluare, este extrem de
important să nu se piardă din vedere faptul că implicarea subiectului care învață este determinată cantitativ și
calitativ de propria sa subiectivitate, de interpretarea subiectivă a sarcinilor de instruire.
Din aceste considerente următoarele cerințe sunt extrem de importante pentru profesori:
- Directivele operaționale să fie foarte clar fixate( în termen de comportament observabil) și anunțate
elevilor, ce urmează să le înțeleagă, accepte, interiorizeze și sa le asume;
- Toți elevii să înțeleagă corect sarcinile de lucru;
- Profesorul să se asigure că sunt întrunite premisele cognitive și psihomotorii ale activității didactice,
respectiv că elevii dețin achizițiile minime necesare rezolvării sarcinilor de lucru;
- Să se urmărească realizarea unei învățări active sau interactive- bazate pe activități individuale, dar și
de cooperare, independente, dar și interdependente și pe confruntare de idei, opinii, puncte de vedere;
- Să se solicite elevilor integrarea noilor informații în sistemul cognitiv propriu în viziunea sistematică;
- Să se valorifice reflecția personală a elevului vizavi de noile cunostințe și strategii cognitive;
- Elevii să fie încurajați să adopte o atitudine critică față de noul material și să îl prelucreze într-o manieră
proprie, originală, cu spirit deschis, critic și creator;
- Să nu se neglijeze formarea limbajului științific;
- Elevii să fie învățați cum să învețe;
- Să se pună accent pe strategiile și abilitățile metacognitive utilizate de elevi;
- Să se încurajeze spontanietatea, imaginația și creativitatea cadrului didactic în proiectarea, organizarea
și conducerea activității didactice.
Este enorm să afirmăm că metodele didactice tradiționale nu sunt eficiente și că cele moderne sunt mult
mai efective, orice metodă are atât valențe specifice, cât și limite specifice, determinate de contextul
educațional, precum și de personalitățile profesorului și ale elevilor care o utilizează.
Eficiența unei metode depinde în mod decisiv, de modul în care ea este valorificată în contextul didactic,
în măsura în care antrenează eforturile elevilor, de cantitatea de efort intelectual și practic solicitată de influența
pe care o are asupra rezultatelor școlare.
Bibliografie:
1. Васильева, М. Профессионально -прикладная направленность обучения математике как средство
формирования математической компетентности ( на примере аграрного вуза), М., 2014.
2. Cerghit I. Metode de învățământ. Bucureșt: EDP, 1997.
3. Stanford University Newsletter on Teaching Fall; vol 5. Active Learning: Getting Students to work and
Think in the Classroom. 1993.
255
IMPACTUL PLATFORMELOR EDUCAŢIONALE ÎN ŞCOALA DIN MEDIUL

RURAL
Marcela MATEI
Profesor, Şcoala Gimnazială ,,Iuliu Grama” Chiheru de Jos, Mureş
Perioada prin care trecem reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită – întregul
nostru stil de viață este pus la îndoială pe o perioadă nedeterminată, veștile negative ne asaltează din toate
părțile, izolarea ne afectează resursele pe diferite paliere.
Învățământul on-line deschide posibilitatea unei pregătiri structurate, coordonate și corect etapizate
(vedem acum multitudinea de platforme și soft-uri educaționale on-line, care abundă media în această
perioadă); reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă, destinată celor care nu au posibilitatea de a accesa
sistemul de învățământ clasic, traditional, ”față în față” sau adecvată unor contexte speciale, așa cum se
întâmplă în perioada actuală de pandemie, când întregul sistem de învățământ, public și privat, indiferent de
nivel sau ciclu curricular este închis. Acest mod de învӑțare este impus acum de perioada dramaticӑ pe care o
traversӑm. Această nouă abordare a educației trebuie să fie direcționată în spiritul dezvoltării autoeducației,
atât a cadrelor didactice, cât și și a elevilor și studenților pentru că nimeni nu a fost pregătit pentru învățarea
în totalitate în mediul online.
Cadrele didactice au fost provocate să se adapteze rapid și să transmită un mesaj important elevilor:
învățarea continuă dincolo de școală și cu instrumente online accesibile tuturor și multă determinare; se poate
face progres; se pot încuraja elevii /studenții să învețe și să lucreze independent. Situația nou generată,
neexperimentată și neadaptată s-a concretizat rapid într-o învățare de tip online, sincronă, care a fost inițial
abordată cu scepticism de către cei mai mulți profesori și cu entuziasm și curiozitate de către cei mai mulți
elevi.
În acest context, profesorii au fost nevoiți să integreze într-un timp foarte scurt TIC și noile tehnologii
de predare în programele lor de instruire. Organizarea procesului de învățare în mediul online presupune o
pregătire specială, nu numai din perspectiva adaptării și gestionării conținutului, a asigurării mijloacelor
necesare procesului de instruire, a flexibilității metodologiei de predare, ci, mai ales, din perspectiva pregătirii
resursei umane, profesori și elevi, deopotrivă, pentru o astfel de experiență didactică.
Având ca premisă un astfel de obiectiv, managementul instituțiilor de învățământ a fost determinat în a
lua decizii și a implementa diferite modalități de interacțiune educațională între cadrele didactice și elevi. În
unele situații, există decizii clare privind modalitățile de interacțiune educațională. În cele mai multe situații,
însă, cadrele didactice și/sau elevii au accesat diferite forme educaționale, mai mult sau mai puțin
convenționale, de la mijloace de comunicare informaționale precum Whatsapp, Facebook Messenger, e-mail,
serviciul Drive, Skype, la platforme educaționale variate care au fost promovate în această perioadă pe internet
și sunt în varianta free - Google Meet, Zoom și aplicații ASQ, Kahoot, Quizziz, Wordwall, Padlet, Twinkl,
Digitaliada, până la platforme educaționale recomandate instituțional, precum Suita Google for Education,
Google Classroom, Edmodo, EasyClass și ClassDojo.
256
Tehnologia digitală a facilitat în bună măsură continuarea unor activități didactice la distanță, în perioada
suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu se poate face
online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Profesorii semnalează disfuncții
în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru învățare: comunicare autentică și relaționare umană,
sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente şi limite în relaționarea cadru didactic – elev. Are
însă și limite, care au impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a activității didactice
față-în-față nu se poate face virtual. În mod explicabil, sprijinul pe care în mod tradițional îl ofereau elevilor
cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare este greu de oferit online, date fiind limitările tehnologice
implicite. În realitate, în mediul online, fiecare elev poate să reprezinte pentru cadrul didactic o posibilă situație
de dificultate în învățare, făcând astfel dificilă identificarea celor cu probleme reale. Chiar dacă profesorul își
cunoaște bine clasa și elevii și știe cine are nevoie de sprijin suplimentar, acest lucru s-ar putea realiza eventual
ulterior activității de predare online, prin consiliere individuală. Este foarte dificilă interacțiunea personalizată
cu un elev anume în contextul în care contactul nu este direct, profesorul este urmărit online de o clasă întreagă
și fiecare elev îi solicită atenția.
Platformele educaționale online, platformele de streaming, în general, facilitează comunicarea în timp
real între profesor și elevii săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent percepută ca
fiind oarecum artificială, pe de parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback comunicațional real (ceea
ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului incomod al plasării în spațiul virtual.
Faptul că poți fi înregistrat, faptul că poți fi auzit de orice persoană (nu doar de elevii tăi), neavând un control
real al publicului-țintă, îi determină pe profesori să construiască un discurs corect, consistent, fluid.
Comunicarea nonverbală și utilizarea mediată a paralimbajului completează paradigma dificilă a comunicării
în mediul online în cazul în care comunicarea se realizează prin chat instant, iar unele indicii pe care o bună
comunicare nonverbală le putea produce pentru susținerea comunicării verbale sunt acum pierdute prin
întreruperi sau blocaje specifice acestor sesiuni in condiții de capacitate de banda limitata sau de trafic încărcat.
Printre dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în
ordine: lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dificultăți de ordin tehnic –
platforme care trebuie instalate, care nu funcționează, lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități
de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: lipsa instrumentelor potrivite pentru
predare-învățareevaluare la disciplina lor, lipsa conținutului educațional (resurse digitale) în domeniul
disciplinei, lipsa unui computer suficient de performant și lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea
adecvată a instrumentelor și resurselor digitale.
Lipsa dotărilor tehnice performante, complicațiile generate de necesitatea instalării, mentenanței, setării
și managementului platformei, lipsa unor instrumente tehnologice necesare în managementul real al clasei, în
obținerea feedbackului real sunt doar câteva elemente precizate de către colegii profesori. Din păcate nici cele
mai sofisticate și mai performante platforme educaționale online nu sunt ideale, astfel încât să asigure condiții
257
similare cu o clasă reală. Clasele virtuale nu vor putea niciodată înlocui clasa reală, pot cel mult completa. Pot
fi complementare, niciodată alternative.
Analizând diferențele în funcție de mediul de rezidență al școlii, discrepanțele mai proeminente între
cadre didactice apar în zona „tehnică” și includ dotarea cu echipamente și accesul la Internet, acestea sunt
semnificativ mai mari în școlile din mediul rural, comparativ cu cele din mediul urban mic sau urban mare. În
cazul accesului limitat la internet și a lipsei unui computer suficient de performant, diferențele sunt
semnificative între toate cele trei categoriile, aceste impedimente fiind semnificativ mai prezente în mediul
rural comparativ cu urban mic și urban mare, dar și în urban mic semnificativ mai mult decât în urban mare.
Pentru a susține activități de învățare la distanță, profesorii și elevii, mai ales cei din mediul rural,
folosesc mai multe mijloace specifice, dintre care cel mai frecvent:
• aplicații simple/ cunoscute deja, pentru comunicare asincronă de grup, precum Whatsapp, Facebook
messenger etc.;
• apeluri telefonice/ SMS/ canal de comunicare cu fiecare elev;
• utilizarea resurselor educaționale deschise și conținutului digital, cum ar fi situri cu informații și
ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale, Digitaliada,
LearningApps etc;
• aplicațiile pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri video/ videoconferințe precum Webex,
Zoom, Meet, Teams, Skype;
• platformele specializate de elearning – Moodle, Google classroom, Edmodo, Easyclass etc.;
Analizând opiniile colegilor mei din şcoală referitoare la aspectele privind procesul didactic în condițiile
derulării activităților didactice online pe perioada suspendării întâlnirilor față-în-față, se remarcă identificarea
preponderentă a dezavantajelor, firească în contextul schimbării radicale a modului de lucru. Suspendarea
activităților didactice față-în-față poate să afecteze în mod negativ procesul de învățare în general. Profesorii
consideră că dedică mai mult timp decât în maniera tradițională și reușesc mult mai greu să motiveze și să
mențină treaz interesul elevilor. Cadrele didactice descoperă limitele instrumentelor de lucru și ale platformelor
online prin experiență directă, concluziile la care ajung fiind, de fapt, cunoscute din literatura de specialitate
din ultimii ani .
Bibliografie:
1. Petre Botnariuc şi colab., ȘCOALA ONLINE ELEMENTE PENTRU INOVAREA EDUCAȚIEI Raport
de cercetare evaluativă București, Mai 2020, Editura. Universităţii. din Bucureşti
2. https://unibuc.ro/continuitatea-pedagogica-si-pandemia-prof-univ-dr-anca-nedelcu/
3. https://www.upit.ro/ro/upit-pentru-comunitate/educatia-fata-cu-provocarile-unei-situatii-exceptionale/
258
ELABORAREA CONȚINUTULUI EDUCAȚIONAL BAZATĂ PE TIC

Pavel MAXIAN,
profesor de informatică, Liceul Teoretic „A. Agapie”, s. Pepeni, r. Sângerei
Una din prioritățile politicilor educaționale actuale este integrarea mijloacelor digitale în educație,
motivul principal fiind deschiderea de noi orizonturi pentru procesul didactic. Pentru a avea succes un profesor
trebuie să-și dezvolte competențe digitale, una dintre care fiind competența de a proiecta conținut educațional
cu integrarea TIC.
În procesul de proiectare a conținutului educațional o atenție deosebită trebuie acordată teoriilor învățării
și corelării conținutului educațional cu stilurile de învățare [7]. Conținutul digital educațional este o
componentă majoră a tehnologiilor digitale [6, pag.88].
În procesul de elaborare a conținutului educațional se recomandă cunoașterea și implementarea
principiilor celor mai importante teorii ale învățării [3]. O problemă frecvent întâlnită în conținutul educațional
digital creat de profesori este supraîncărcarea informațională, care este o ignorare a principiilor teoriei
încărcării cognitive și în consecință diminuează eficiența conținutului respectiv.
Un aspect relevant al procesului de creare conținut educațional este cel motivațional. Proiectarea
motivațională este sistematică și bazată pe dovezi științifice asupra motivației umane. Un produs al teoriei
proiectării motivaționale a învățării este modelul ARCS [4, 43].
Pentru îmbunătățirea performanțelor și realizarea pro-schimbării în domeniul dezvoltării competenței
digitale a profesorilor se propune o metodologie de elaborare a conținutului educațional cu utilizarea TIC.
Metodologia de elaborare a conținutului educațional cu utilizarea TIC presupune etapele:
Evaluarea contingentului
Primul pas în planificarea unei lecții bazată pe TIC este identificarea în mod specific a contingentului
de educabili: caracteristici generale a elevilor, competențe specifice inițiale, stiluri de învățare.
Definirea obiectivelor instruirii
La definirea obiectivelor se precizează ceea ce va face elevul, performanța de care va fi capabil după
parcurgerea unei secvențe a procesului de predare-învățare.
Selectarea strategiei didactice
Strategia didactică exprimă modul de combinare si organizare cronologică a metodelor, procedeelor,
mijloacelor de învățământ și a modurilor de organizare a învățării, în derularea lor secvențială pentru atingerea
obiectivelor.
Dezvoltarea conținutului educațional
Conținutul educațional de calitate se poate dezvolta prin aplicarea următoarelor principii:
Principiul multimedia
Conținutul de tip multimedia ne oferă diferite combinații de text, imagini, sunet, animație, video.
Principiul multimedia presupune respectarea următoarelor recomandări:
- Includeți text și grafică, nu doar text.
- Respectați regulile de tehnoredactare pentru texte [5].
259
- Utilizați eficient culorile, respectând recomandările din domeniul graficii pe calculator.

- Utilizați culorile corespunzător recomandărilor din teoria acțiunii psihologice a culorilor:
- Folosiți imaginile corespunzător tipului de grafică. Adăugarea graficii relevante la materialele de
instruire poate crea un câștig mediu de învățare de 89%.
- Utilizați organizatori grafici corespunzător etapei din procesul educațional [1].
- Includeți informație audio pentru a substitui informația de tip text.
- Utilizați imaginile video cu conținut dozat pentru învățare.
- Repetați elementele de design – fonturi, culori, tipuri de imagini.
Principiul contiguității
- Integrați textul cu grafica în mod avantajos, astfel se poate de câștigat circa 68% din atenție.
- Plasați textul imprimat lângă grafică corespunzătoare (continuitate spațială).
- Sincronizați textul vorbit cu grafica corespunzătoare.
Principiul modalității
- Modalitatea este o formă de a produce expresia umană și este compusă dintr-o combinație de percepție
și memorie.
- Prezentați textul ca discurs (narațiune), mai degrabă decât text afișat la monitor. Avantajul psihologic
al folosirii prezentării audio este un rezultat al separării în cele două canale de cogniție: cuvintele spre
canalul auditiv, iar imaginile spre canalul vizual.
Principiul redundanței
- O serie de studii au arătat că învățarea este deprimată cu o medie de 79% atunci când o grafică este
explicată atât de textul de pe ecran, cât și de o narațiune audio. Principiul redundanței este relevant numai
atunci când textul explică o grafică. Pentru respectarea principiului redundanței:
- Explicați elementele vizuale cu cuvinte în format audio sau text, nu ambele.
- Analizați posibilitatea de a adăuga text pe ecran la narațiune în situații speciale.
Principiul coerenței presupune că adăugarea de material care nu sprijină scopul instructiv
trebuie evitat. Conform unor estimări, respectarea acestui principiu poate spori atenția cu 105%.
Pentru a respecta principiul coerenței, evitați conținut care include: un sunet inutil, grafică
neesențială, cuvinte ”interesante” însă neesențiale.
Principiul personalizării
- Utilizați stilul conversațional în schimbul celui formal.
- Puneți întrebări și comentarii directe către educabili.
- Favorizați limbajul politicos față de limbajul direct.
- Folosiți voci umane pentru narațiune.
- Utilizați agenți de predare (personaje pe ecran) eficienți, care ajută la ghidarea procesului de învățare.
Agenții pot fi reprezentați vizual ca personaje de desene animate, ca avatar din realitatea virtuală sau ca
persoane reale.
260
Testarea conținutului educațional

În etapa de testare trebuie să planificați rolul de predare pentru utilizarea mijloacelor, materialelor și
tehnologiei pentru a ajuta elevii să atingă obiectivele de învățare.
În acest sens se propune să urmați procesul celor 5P-uri:
- Previzualizați tehnologia, mijloacele și materialele.
- Pregătiți tehnologia, mijloacele și materialele.
- Pregătiți mediul de desfășurare – acomodați facilitățile conform tipului de local.
- Pregătiți contingentul de elevi – presupune ”încălzirea” din punct de vedere didactic.
- Petreceți lecția efectiv urmărind realizarea planului elaborat.
Implicarea educabililor și realizarea feedback-ului
Oricare ar fi strategia de predare, permiteți-le educabililor să construiască cunoștințe spre deosebire de
a încerca să le ”predați” cunoștințe. Este esențial să solicitați participarea elevilor prin practică directă cu noile
cunoștințe și abilități. A acorda feedback conduce la îmbunătățirea comportamentelor, la generarea de atitudini
eficiente, la sporirea efectelor comunicării. Feedback-ul este constructiv când face referire numai la acțiunea
în sine și nimic altceva.
Evaluarea conținutului educațional
Această evaluare trebuie să examineze întregul proces instructiv și impactul utilizării tehnologiei și
mijloacelor. Este foarte important să reflectați asupra lecției, obiectivelor formulate, strategiei, materialelor
instructive și să stabiliți dacă aceste elemente au fost eficiente sau trebuie modificate.
Evaluarea trebuie să prevadă măsuri multiple și oportunități pentru elevi de a crea și demonstra ceea ce
au învățat. Instrumente de evaluare sunt într-o gamă diversă.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
De foarte multe ori, noile tehnologii oferă nimic mai mult decât o simplă digitizare a conținutului, fără
o valoare substanțială adăugată. Pentru a îmbunătăți calitatea predării și învățării și a-și dezvolta competențe
digitale un profesor trebuie să posede abilități de:
- creare de conținut eficient pentru învățare,
- integrare a instrumentelor TIC în activitățile de învățare ale elevilor,
- creare a documentelor multimedia pentru a facilita instruirea, și
- demonstrare a cunoștințelor de etică și echitate legate de tehnologie.
- Un design educațional de calitate presupune parcurgerea urmărilor pași [2]:
- Studiați teoriile, strategiile și modelele de design educaționale.
- Explorați psihologia din perspectiva comportamentelor de învățare.
- Alegeți instrumentul corect pentru utilizarea curentă și specifică.
- Creați propriul portofoliu de instrumente și învățați din experiențele altora.
Utilizarea în practica educațională a metodologiei de elaborare a conținutului educațional bazată pe TIC
va eficientiza și facilita procesul didactic astfel încât cadrele didactice să creeze context și conținut adecvat
261
învățării, formării de competențe necesare secolului XXI, cultivării de atitudini care să stimuleze curiozitatea,
dorinței de a progresa și dezvolta personalitatea.
Bibliografie:
1. ATHURALIYA, A. The Ultimate List of Graphic Organizers for Teachers and Students. 2020. [Accesat
06.11.2020] Disponibil: https://creately.com/blog/diagrams/types-of-graphic-organizers/#Writing
2. COLMAN, H. How to Become an Instructional Designer? 2019. [Accesat 06.11.2020] Disponibil:
https://www.ispringsolutions.com/blog/how-to-become-an-instructional-designer
3. PALE P., PETROVIĆ J., JEREN B. Learning Theories. 2012. [Accesat 06.11.202] Disponibil:
https://www.learning-theories.org/doku.php?id=learning_theories:list
4. KELLER, J. Motivational design for learning and performance: The ARCS Model Approach. Springer
Science & Business Media, 2010, ISBN 978-1-4419-1250-3.
5. KINDER H. How to use typography to improve your E-learning. 2015. [Accesat 06.11.2020] Disponibil:
https://community.articulate.com/e-books/how-to-use-typography-to-improve-your-e-
learning/download
6. REDECKER, C., PUNIE, Y. European Framework for the Digital Competence of Educators. 2017.
[Accesat 06.11.2020] Disponibil: http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/ JRC107466/
pdf_digcomedu_a4_final.pdf
7. WIKIPEDIA Stiluri de învățare. 2019. [Accesat 06.11.2020] Disponibil:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Stiluri_de_învățare
OPORTUNITĂȚILE UTILIZĂRII INSTRUMENTELOR DIGITALE ÎN CADRUL

LECȚIEI DE MATEMATICĂ
Natalia OVCINNICOVA, profesoară de matematică,
grad didactic întâi, IPLT ”Hyperion”
Galina OBLETSOVA, profesoară de matematică,
grad didactic doi, IPLT ”Principesa Natalia Dadiani”
Rezumat: În lucrare sunt descrise unele instrumente digitale, aplicate la lecțiile de matematică, care au
fost descoperite în perioada pandemică. Ele au fost studiate și aplicate de către noi, autorii acestui articol, pe
care în continuare le vom descrie și propune cadrelor didactice care predau disciplina matematică, și nu numai.
Cuvinte cheie: matematică, instrumente digitale, evaluarea, predarea, aplicații, suita google, TIC.
În anul 2020, un an fără precedent, un an pandemic, cadrele didactice din întreaga lume au fost supuse
provocării de a studia peste noapte noi instrumente web, noi TIC-uri pentru a favoriza accesul elevilor la studii
pe vreme de carantină. Mulți, atât profesori cât și părinți au primit această provocare cu un spirit mai
conservator, unii și până în prezent rămân nemulțumiți de predarea – învățarea – evaluarea prin intermediul
TIC-ului, dar în acest articol vom încerca să descoperim împreună oportunitățile acestei triade tehnologizate.
Pe parcursul ultimilor luni noțiunile de GOOGLE MEET, ZOOM sau CLASSROOM au devenit pentru
profesori destul de familiare, dar învățarea online presupune doar predarea pe zoom a lecției și verificarea pe
classroom a sarcinilor propuse elevilor? Oare?
A apărut întrebarea: ce metode noi, tehnici pot fi aplicate în acest proces de studiu? Să “începem cu
începutul”, prezentările Power Point care au fost și rămân bagheta magică la orice conferință, seminar, atestare,
262
apărare a tezelor de licență/master/doctor sau oricare altă comunicare publică pot fi înlocuite, completate sau
chiar modernizate? Dar dacă apare întrebarea, nu întârzie să se ivească și răspunsul.
Cadrele didactice, doar fiind scoase din zona de confort, au descoperit că pot învăța lucruri noi din
domeniul TIC – ului. În decursul primelor două săptămâni de carantină, profesorii deja lucrau cu elevii online
atât sincron, cât și asincron. Ce fenomen interesant este faptul că nu au făcut-o pentru careva remunerare, dar
dintr-un simț enorm al responsabilității – cum elevii să piardă temele sau să rămână în urmă cu ele? Atunci, în
acea perioadă de nedeterminare, noi, cadrele didactice am început să studiem tutorialele instrumentelor web,
fiindu-ne dată undă verde la webinarele atât din Republica Moldova, cât și din țările vecine, am atacat
internetul spre descoperirea a noi căi de predare – învățare – evaluare, și am reușit.
În continuare vom expune câteva instrumente web care le-am utilizat cu succes în cadrul lecțiilor de
matematică la diferite etape.
Reactualizarea cunoștințelor și a capacităților este puntea de trecere de la verificarea temei de acasă la
predarea temei noi. Încercăm să utilizăm metode care trezesc curiozitatea și stârnesc interesul elevilor pentru
ceea ce au învățat la lecția precedentă. Unele dintre ele sunt:
- verificarea însușirii noțiunilor noi:
- crosswordlabs (https://crosswordlabs.com/view/rapoarte-algebrice);
- wordart (https://wordart.com/8x3t72wrpkzz/poligon);
- bubbl (http://go.bubbl.us/a43420/aea3?/Triunghiul);
- wordwall (https://wordwall.net/ro/resource/3046610/elementele-triunghiului-dreptunghic);
- puzzle (https://im-a-puzzle.com/teorema_lui_pitagora_6BqFb7IS.puzzle).
- test grilă pentru verificarea însușirii formulelor, proprietăților și teoremelor:
- testmoz (https://testmoz.com/5563266);
- google forms (https://forms.gle/YvywwroyspZhWCYq9).
- exerciții interactive/jocuri (itemii fiind cu aspect mai complex, care pot fi utilizați și ca evaluare
formativă): quizizz; learningapps; triventy; kahoot etc.
Etapa de predare este una semnificativă în triadă educațională. Deci apare problema alegerii
instrumentelor web eficiente pentru obținerea unui rezultat optim. După mai multe încercări, putem cu
certitudine enumera și descrie cele mai potrivite instrumente pentru predarea disciplinei matematica online:
tabla Idroo, Google PowerPoint, Loom, Open Board.
Tabla interactivă Idroo ne-a dat accesul la conlucrarea sincronă cu elevii. Profesorul fiind conectat pe
Google Meet, transmite link-ul elevilor, permițându-le participarea activă la tabla Idroo. Simultan elevii
rezolvă la tablă exercițiile propuse de profesor, și explică algoritmul de rezolvare. Un avantaj este că în caz de
necesitate, profesorul poate bloca accesul la tablă al elevilor, ei rămân doar actori pasivi în procesul
educațional. Un alt avantaj este că profesorul poate creea gratuit până la 5 table, câte una pentru fiecare clasă.
Istoricul de la lecții poate fi păstrat pentru următoarele lecții la clasa respectivă sau poate fi șters.
Un alt instrument este Google Prezentare, produsul căruia poate fi utilizat atât sincron, cât și asincron.
Bineînțeles că pregătirea unei prezentări necesită mult timp, dar aceasta o vom utiliza ani la rând, chiar și cu
263
implementarea unui nou curriculum, ea poate fi modificată după noile cerințele apărute. Avantajul prezentării
este că aceasta fiind creată în drive, permite accesul elevilor în orice zi și la orice oră. Cadrul didactic o poate
utiliza și în timpul lecției (prin partajare de ecran în timpul conexiunii online) în predare sincronă, cât și a o
propune elevilor pentru studiul individual. Un alt factor primordial este că prezentarea îi permite profesorului
de matematică accesul la bara de formule, care în matematică sunt de neînlocuit. Există și multe alte
instrumente (canva, padlet, genially etc.) care permit crearea prezentărilor, dar acestea nu reprezintă varianta
optimă pentru o lecție de matematică.
Loom, un instrument “viu” pentru predarea asincronă. El permite înregistrarea unei lecții video de 15
minute, care ulterior poate fi transmisă elevilor prin link. Lecțiile rămân în internet și pot fi utilizate în perioada
când cadrul didactic nu poate fi prezent la lecție sau servește ca material suplimentar elevilor.
Pe lângă întâlnirile online, când partajăm ecranul, putem crea o tablă interactivă pe care să notăm în
timp ce prezentăm, ne vine în ajutor aplicația Open Board. Se poate descărca gratuit și urmează înregistrarea
cu un cont. Tabla permite încărcarea documentelor ce le expunem pe ecran, în timpul întâlnirii online și putem
face adnotări în timp real, asemenea unei table interactive. Aplicația permite înregistrarea lecției și salvarea ei
într-un video, care poate fi trimis elevilor.
Orice activitate presupune realizarea unei verificări. Pentru verificarea cunoștințelor și a capacităților
utilizăm diverse tipuri de evaluare, fiecare având instrumentele sale: pentru evaluarea formativă –
learningapps.org, quizizz.com, liveworksheets.com etc, iar pentru cea sumativă – testmoz.com și google forms.
Avantajele acestor instrumente de evaluare în cadrul lecțiilor:
- acces rapid la sarcini și simplitate în utilizare;
- promovarea învăţării centrate pe elev;
- ușurarea muncii profesorului;
- calcularea punctajului și procentajului acumulat conform baremului;
- afișarea imediată a rezultatului după finisarea testului;
- evaluările pot fi descărcate și utilizate la clasă.
Evaluarea cu ajutorul liveworksheets.com (https://www.liveworksheets.com/1-jc1438385xb),
learningapps.org (https://learningapps.org/display?v=ptp5csrwn20) și quizizz.com
(https://quizizz.com/join/quiz/5e8325801f405f001b342942/start ) poate fi realizată la finele lecției și este
percepută de elevi ca un joc sau concurs, cine reușește mai repede sau obține mai multe puncte. Aceasta
favorizează motivarea elevului spre studiu.
Pentru evaluarea competențelor specifice la matematică se poate de utilizat teste create cu ajutorul
aplicației Testmoz. Aceasta este o aplicație simplă care ajută la crearea și administrarea testelor cu multiple
tipuri de itemi: cu alegere duală și/sau multiplă; Adevărat/Fals; completarea răspunsului de la tastatură (răspuns
scurt); stabilire de corespondențe între seturi de liste; de tip eseu (cu răspuns complet). Testmoz oferă o adresă
pentru test care se transmite elevilor pentru realizare, timpul pentru evaluare îl alegem de 45 min și oferim
doar 1 posibilitate de rezolvare a evaluării. Crearea evaluărilor cu ajutorul Google Forms este asemănătoare
cu cea în Testmoz. Ambele instrumente oferă o statistică (pentru toată clasa, pentru fiecare elev aparte, pentru
264
fiecare item) care ajută profesorul să monitorizeze gradul de realizare a obiectivelor și lacunele care sunt în
cunoștințele elevilor.
Majoritatea profesorilor evită utilizarea diferitor instrumente digitale la lecțiile de matematică, deoarece
ele nu dispun de formule și simboluri matematice (editori matematici), care sunt prezente, practic, la fiecare
subiect. Dar, o soluție este utilizarea http://atomurl.net/math/ , care transpune formula matematică într-o
imagine, se generează link-ul, care apoi poate fi introdus în diverse fișe, formulare, activități etc.
Competențele se manifestă prin acțiune și se materializează în produsele obținute. Din perspectiva
formării competenţelor, metoda proiectelor este o metodă eficientă de evaluare. Avantajul instrumentelor
digitale este faptul că lăsăm în istorie referatele scrise de mână sau descărcate din internet care nu descriu
deplin cantitatea de muncă depusă de elev sau care necesită doar reproducerea informației din referat. Am
propus proiecte în următoarele instrumente web:
- StoryJumper (https://www.storyjumper.com/book/read/80872115/5e82556d5a855#);
- (https://www.storyjumper.com/book/read/81981685/Geometria-%C3%AEn-art%C4%83#);
- Bookemon (https://www.bookemon.com/read-book/850601#book/)
- BookCreator(https://read.bookcreator.com/H1qj3BfutZYYFwcF6RP6e9r4AkC3/MHgSp6KyR3SAL
dTSzh0bYA);
- Flipsnack(https://www.flipsnack.com/LoredanaCicati/matematica-n-opera-lui-ion-barbu-cicati-
loredana.html)
Oportunitățile sunt: crearea unui material de calitate de către elev, util în timpul orelor, dezvoltarea
competențelor digitale, crearea pentru elev a unei situații de cercetare etc.
Da, metodele bazate pe utilizarea instrumentele digitale nu vor înlocui încă decenii metodele
tradiționale, cum sunt rezolvarea de exerciții și probleme, problemele de demonstrații, etc. Dar perioada
pandemică, sau de “mobilizare didactică” ne-a impus pe noi, cadrele didactice să facem un pas decisiv înainte,
prin deschiderea a noi orizonturi în triada predare - învățare - evaluare.
Bibliografie:
1. MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA,
CURRICULUM NAȚIONAL, ARIA CURRICULARĂ MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE, Clasele X-XII,
Chişinău, 2019
2. REPERE METODOLOGICE PRIVIND ORGANIZAREA PROCESULUI EDUCAȚIONAL LA
DISCIPLINA ȘCOLARĂ MATEMATICĂ ÎN ANUL DE STUDII 2020-2021
3. http://alem.aice.md/resources/conferinta-platforme-educationale-online/
265
INOVAȚII PEDAGOGICE IN MEDIUL ONLINE. APLICAȚII UTILIZATE IN

MEDIUL ONLINE ÎN PREDAREA DISCIPLINELOR TEHNICE
Olguța POPA, profesor inginer,
Colegiul Aurel Vijoli
Pe fundalul pandemiei de coronavirus, profesorii din România sunt acum provocați să se adapteze rapid
și să transmită un mesaj important elevilor: învățarea continuă dincolo de școală ,cu instrumente online
accesibile tuturor și cu multă determinare, poate aduce progrese și, mai mult decât oricând, elevii
pot fi încurajați să învețe și să lucreze independent.
Pentru a crea niște obiceiuri de succes, conducerea fiecărei școli a trebuit să coordoneze organizarea
școlii online și profesorii să comunice cu fiecare clasă în parte, în grupuri de mesagerie instantă organizate în
prealabil. Tot acest context înseamnă mai mult timp de pregătire și un efort mai mare de coordonare pentru
profesori. Chiar dacă nu va putea fi recuperată întru totul interacțiunea din clasa fizică și nu toate orele vor
putea fi organizate online, exemplele reușite ale celor care deja au aplicat aceste măsuri arată că oricât de
anevoios, procesul este fezabil, cu motivație și multă răbdare. Succesul unui astfel de demers ține întâi de toate
de o planificare cât mai bună.
Cea mai eficientă metodă pentru a avea o planificare care să sincronizeze activitățile profesorilor dintr-
o școală și pentru a evita numeroasele grupuri de comunicare, ar fi centralizarea orarului școlii online într-un
folder, pe Google Drive. Acesta poate fi organizat pentru fiecare clasă în parte, fiecare având subfolderul ei
denumit 9M, 10 E, etc., iar separat orarul cu toți profesorii și orele alocate la fiecare clasă, ținut într-un
document excel.
La final de săptămână, calendarul fiecărei clase poate fi înnoit de către diriginte pentru săptămâna
următoare, cu instrucțiunile de conectare pentru lecțiile online, completate de către profesorii care își planifică
lecțiile online. Calendarul poate fi ținut într-un document Word, pe Google Drive, în folderul corespunzător
clasei.
Pentru a crea un mediu de învățare cât mai aproape de o clasă reală, este nevoie de trei tipuri de resurse:
O platformă de interacțiune în timp real, cu video și text, cu elevii gen Zoom și Google Meet (cu
sugestii de alternative unde procesul de a crea o întâlnire online e similar și accesul e gratuit).
Aplicații sau platforme de colaborare online, care facilitează schimbul de documente, teste sau teme
pentru acasă, între profesori și elevi și înregistrează o evidență a acestora, care permite și feedback din partea
profesorului gen Google Classroom și alternative folosite de profesori, precum Edmodo, EasyClass și
ClassDojo.
Resurse și aplicații de învățare pe care le poate crea profesorul sau resurse deja existente sub formă
de prezentări, lecții, fișe, imagini și clipuri pe care le putem folosi atât în timpul lecțiilor live, cât și ca teme de
lucru pentru acasă. Aici lista e mai lungă și include aplicații precum ASQ, Kahoot, Quizziz, Wordwall, Padlet,
Twinkl sau Digitaliada, precum și surse de inspirație pentru filme, teme și studiu individual.
Detaliind fiecare tip de resurse concluzionăm că: Zoom ne va ajuta să creem o sală de cursuri virtuală,
unde profesorii și elevii pot interacționa online, iar în felul acesta pot colabora pentru a-și duce acțiunile la bun
266
sfârșit. Platforma aplicației permite efectuarea de apeluri video de grup de pe PC, laptop, smartphone sau tabletă,
prin folosirea chat-ului, care împarte ecranul între fereastra profesorului și utilizarea unei table virtuale interactive.
Pentru a folosi aplicația Zoom nu ai nevoie de cont, ci trebuie doar să accesezi link-ul pe care îl primești din
partea colegului/prietenului/profesorului de școală și să descarci aplicația pe mobil ori pe laptop/calculator, iar
ulterior să te conectezi cu un microfon și/sau webcam. Următorul pas este să intri într-o întâlnire pe net, acolo unde
poți să comunici cu profesorul de la școală pe chat, audio sau video și poți vedea ce lucruri îți împărtășește
profesorul prin opțiunea share screen.
Pentru Google Meet principiul este cam același. Totul se bazează pe un link care joacă rolul de invitație
și care poate fi împărtășit cu oricine prin orice canal de comunicare fie el online, cât și offline.Se confirmă
faptul că dorești ca website-ul să aibă acces la microfon și cameră în timpul întâlnirii astfel încât ceilalți
participanți să te poată auzi și vedea. Partajarea ecranului oferă posibilitatea de a împărtăși cu toți
participanții ceea ce se desfășoară pe ecranul principal al dispozitivului tău.
Classroom își propune să eficientizeze procesul de partajare al fișierelor între profesori și elevi. Google
Classroom combină Discul Google pentru crearea și distribuirea temelor, documentele, foile de calcul și
prezentările Google pentru scriere, Gmail pentru comunicare și Google Calendar pentru programe. Elevii pot
fi invitați să se înscrie la o clasă printr-un cod privat, sau importați automat dintr-un domeniu școlar. Fiecare
clasă creează automat un folder separat în Discul utilizatorului respectiv, unde elevul poate trimite lucrări
pentru a fi notat de un profesor. Aplicațiile mobile, disponibile pentru dispozitivele iOS și Android, permit
utilizatorilor să facă fotografii și să le atașeze la teme, să partajeze fișiere din alte aplicații și să acceseze
informații offline. Profesorii pot monitoriza progresul pentru fiecare elev, iar după ce îi notează pe elevi,
profesorii pot lăsa comentarii private pe baza temei. Temele sunt stocate și notate pe suita de aplicații de
productivitate Google care permite colaborarea dintre profesor și elev sau între mai mulți elevi. În loc ca
documentele care se află pe discul Google al elevului să fie partajate cu profesorul, fișierele sunt găzduite pe
discul elevului și apoi sunt trimise pentru notare. Atunci când profesorul atribuie o temă, acesta poate alege să
trimită tema ca un șablon pe care fiecare elev să îl poată modifica individual și apoi să-l trimită înapoi
profesorului. Astfel, fiecare elev își editează propria copie și apoi poate fi notat, în loc ca profesorul să permită
tuturor elevilor să vizualizeze, să copieze sau să editeze același document. Elevii pot alege, de asemenea, să
atașeze documente suplimentare din discul lor la temă.
Google Classroom acceptă multe sisteme de notare diferite. Profesorii au opțiunea de a atașa fișiere la
o temă pe care elevii le pot vedea, edita sau obține o copie individuală. Elevii pot crea fișiere și apoi le pot
atașa la temă dacă o copie a unui fișier nu a fost creată de către profesor. Profesorii au opțiunea de a monitoriza
progresul fiecărui elev în cadrul temei unde pot face comentarii și pot edita. Temele predate pot fi evaluate de
către profesor și trimise înapoi cu comentarii pentru a permite elevului să revizuiască tema și să o retrimită.
Odată notate, temele pot fi editate numai de către profesor, cu excepția cazului în care profesorul retrimite
tema înapoi manual.
Anunțurile pot fi postate de către profesori în fluxul clasei, care pot fi comentate de elevi, permițând
comunicarea în două sensuri între profesor și elevi. Studenții pot posta, de asemenea, în fluxul clasei, dar nu
267
vor avea o prioritate la fel de mare ca postarea unui profesor și pot fi moderați. Mai multe tipuri de media din
produse Google, cum ar fi videoclipuri YouTube și fișierele Disc Google pot fi atașate la anunțuri și postări
pentru a partaja conținut. Gmail oferă, de asemenea, opțiuni de e-mail pentru profesorii pentru a trimite e-
mailuri la unul sau mai mulți elevi din interfața Google Classroom. Classroom poate fi accesat pe web sau prin
aplicațiile mobile Android și iOS Google Classroom.
Classroom le permite profesorilor să arhiveze cursurile la sfârșitul unui an. Când un curs este arhivat,
acesta este eliminat de pe pagina de pornire și plasat în zona Clase arhivate pentru a ajuta profesorii să își
organizeze clasele actuale. Când un curs este arhivat, profesorii și studenții îl pot vizualiza, dar nu vor putea
să facă modificări până la restaurarea acestuia.
Kahoot! este o platformă gratuită cu ajutorul careia se pot creea teste interactive. Se creează un joc
distractiv în câteva minute. Se adresează o serie de întrebări , formatul şi numărul de întrebări depind doar de
alegerea profesorului. Se pot adăuga imagini, clip-uri video şi diagrame întrebărilor tale pentru a face testul
cât mai plăcut.
Kahoot-urile se joacă cel mai bine în grup, de exemplu, o clasă. Jucătorii răspund întrebărilor de pe
propriile dispozitive, în timp ce întrebările şi răspunsurile sunt afişate pe un ecran comun, pentru a uni lecţia.
Jocul creaza un "moment-foc de tabără" , încurajând jucătorii să interacţioneze.
Pe lângă puterea de a creea propriul kahoot, jucătorii pot să caute prin milioanele de jocuri deja existente.
Bibliografie:
1. https://www.libertatea.ro/stiri/cum-folosesti-aplicatia-zoom-pentru-scoala-online
2. https://geeki.ro/google-meet-tutorial
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Google_Classroom
4. https://aplicatiiutileinscoala.weebly.com/kahoot.html
METODOLOGIA REZOLVĂRII UNOR PROBLEME LOGICE LA ORELE

FACULTATIVE DE MATEMATICĂ ÎN CLASA A IX-A
Ana RÎPA
doctorandă, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
Rezumat. În publicația curentă se subliniază necesitatea acordării unei atenții mai mari rezolvării
problemelor logice la orele de matematică atât curriculare, cât și extracurriculare. Se propune o atenție sporită
problemelor logice ce țin de implimentarea elementelor de logică matematică, teoriei mulțimilor, teoriei
probabilităților, statisticii matematice, informatică etc.
Cuvinte chee. Problemă școlară la matematică, problemă logică, sistem de ecuații logice, rezolvarea
unui sistem de ecuații logice, operație logică, conjuncție, disjuncție, falsă ipoteză.
Abstaract. In this current publication is underlined the need to pay more attention solving logical
problems at the math classes both curricular and extracurricular. Is being proposed and increased attention to
logical problems related to the implimentation of elements of logical math, multimers theories, theory of
probabilities, mathematical statistics, informatics.
268
The key words. The school problem in the mathematics, logical problem, system of logical equations,
solving a system of logical equations, logical operation, conjunction, disjunction, false hypothesis.
Dezvoltarea gândirii logice în procesul studierii matematicii în gimnaziu și liceu reprezintă obiectivul
principal al acestui proces. Rol important spre realizarea obiectivului numit și formarea competenței respective
aparține rezolvării problemelor și, în mare măsură rezolvării problemelor logice. În manualele școlare de
matematică existente către finile secolului XX, cât și în ultimul timp există compartimente aparte de probleme
considerate adesea probleme logice. Spre exemplu: în manualul [2] problemele logice sunt expuse pe mai
multe pagini sub titlurile „Probleme distractive”, „Probleme pentru Concurs” etc. Este salutabil și faptul că în
acest manual întâlnim și clasificare problemelor numite în „Probleme de logică” [pag.10]. Apropo, pe paginile
10 și 11 ale manualului respectiv sunt expuse 10 probleme logice şi modelul rezolvării uneia din aceste 10
probleme. Manualul [5], dar și alte manuale de matematică pentru gimnaziu și liceu semnate de către Ion
Achiri și alții conțin probleme și exerciții pentru viitorii campioni la olimpiade. Conținutul și varietatea acestor
probleme reprezintă o temă de cercetare detailată având în centrul atenției rezultatele nesatisfăcătoare ale
susținerii BAC-ului în ultimii ani la matematică, participarea pasivă a elevilor la olimpiadele locale de
matematică.
În acest articol ne vom mărgini doar la unul din aspectele conținutului și metodologiei rezolvării
problemelor numite în publicațiile [5,6] probleme pentru viitorii campioni la olimpiade.
Pornind de la necesitatea implimentării concepției logico-mulțime în matematica preuniversitară,
considerăm drept necesară cerința revenirii spre mărirea volumului problemelor logice și metodologiei
rezolvării acestora pe întreg parcursul matematicii gimnaziale și liceale atât în cadrul orelor curriculare cât și
extracurriculare. Nu există și nici nu poate exista în didactica matematicii o definiție strictă a noțiunii problemă
matematică logică. În majoritatea cazurilor această noțiune se explică asfel: problemă matematică logică este
o problemă în care calculele numerice, transformările geometrice, etc. sunt simple, elementare, dar corelațiile
dinte acestea sunt foarte dificile.
Exemple de probleme logice:
1. A zice: „B minte”, B zice: „C minte”, C zice: „A și B sunt mincinoși”. Cine minte și cine nu minte?
2. Ionel și Tudorel au decis să cumpere fiecare câte o cutie de creioane la același preț. Au constatat însă
că lui Ionel nu îi ajung 3 lei, iar lui Tudorel nu-i ajung 2 lei. Comasând banii Ionel și Tudorel n-au putut
cumpăra nici o singură cutie preferată de creioane. Cât costă cutia?
3. Într-o cutie sunt 100 de bile identice după mărime și greutate. Bilele sunt de culoare roșie, verde,
galbenă și albastră. Care este cel mai mic număr de bile extrase din cutie, fără a privi în interiorul ei și a întoarce
bila extrasă, încât cel puțin 10 bile să fie de aceeași culoare.
Luând în considerație dorința elevilor clasei a IX-a de a rezolva la orele facultative și probleme logice,
parțial propuse de ei în baza celor extrase din diverse surse, am rezolvat pe parcursul a două ore facultative
următoarele probleme logice care au fost acceptate cu mare atenție și considerate ca aceste probleme să fie de
folos și pentru alți profesori.
În continuare vom expune problemele numite și rezolvările lor.
269
Problema 1: Elevele Maria, Nina, Olga și Paulina au participat la olimpiada sportivă raională, ocupând
primele patru locuri. La întrebarea ce loc au ocupat fiecare din ele la olimpiada sportivă, cele patru fete au
răspuns: Olga a ocupat primul loc, iar Nina a ocupat locul al doilea; Olga a ocupat primul loc, iar Paulina a
ocupat locul trei; Maria a ocupat primul loc, iar Paulina a ocupat locul patru.
În fiecare din aceste răspunsuri este o parte de adevăr, iar altă parte este falsă. Ce loc a ocupat fiecare
din cele patru participante la olompiada sportivă raională?
Rezolvare: Vom compune sistemul de ecuații logice în baza celor trei răspunsuri:
𝑂₁ + 𝑁₂ = 1
{ 𝑂₂ + 𝑃₃ = 1
𝑀₁ + 𝑃₄ = 1
Înmulțim primele două ecuații logice ale sistemului obținut:
O₁O₂ + O₁P₃ + N₂O₂ + N2P3 = 1 ⟺ O1P3 + N2P3 = 1.
Înmulțim ecuația logică O1P3 + N2P3 = 1 cu ecuația a treia a sistemului inițial de ecuații logice obținând:
O₁P₃M₁ + O₁P₃P₄ + N₂P₃M₁ + N₂P₃P₄ = 1 ⟺ N₂P₃M₁ = 1.
Prin urmare Maria a ocupat la olimpiada sportivă raională primul loc, Nina a ocupat la această olimpiadă
locul doi, Paulina a ocupat locul trei. Este evident că Olga a ocupat locul patru.
Problema 2: Intrarea pe stadion se face prin două porți – 1 și 2. Prin una din aceste două porți intrarea
este cu plată, iar prin alta – fără plată. Pentru vizitatori nu este cunoscut care intrare este cu plată și care este
fără plată. La fiecare din aceste două porți se află câte un portar – unul din ei minte, iar altul nu minte.
Vizitatorului stadionului i se permite a pune o singură întrebare succintă numai unuia din portari, la care
portarul este obligat să raspundă prin afirmația „da” sau „nu”. În dependență de răspunsul obținut vizitatorul
alege poarta fără plată. Care este această întrebare?
Rezolvare: Întrebarea poate fi: mincinosul e la poarta cu plată
Să reprezentăm situațiile posibile:
Poarta cu plată Poarta fără plată Poarta cu plată Poarta fără plată
Mincinosul răspunde Cinstitul răspunde „Da” Cinstitul răspunde „Nu” Mincinosul răspunde
„Nu” „Da”
Concluzia: Vizitatorul intră la stadion prin poarta „Da”.
Problema 3: Dintre cei 1000 de locuitori ai unei insule, unii spun întotdeauna adevărul, iar ceilalți mint
întodeauna. Știind că cel puțin un locuitor minte, află câți locuitori mint și câți spun adevărul, dacă dintre
oricare doi locuitori cel puțin unul spune adevărul.
Rezolvare: Din condiția „dintre oricare doi locuitori, cel puțin unul spune adevărul” rezultă că nu există
o pereche de locuitori care ar minți. Dar ținând cont și de condiția „cel puțin un locuitor minte” rezultă că un
singur locuitor minte.
Problema 4: În zece cutii sunt cantități egale de piese identice. În 9 din aceste 10 cutii piesele sunt
veritabile – fiecare piesă cântărește 10g, iar într-o cutie piesele sunt false - fiecare piesă din această cutie
cântărește 11g. Determinați printr-o singură cântărire în care cutie piesele sunt false.
270
Rezolvare: Vom numerota cele 10 cutii: 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10. Luăm din fiecare cutie numerotată
respectiv câte 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10 piese. Determinăm greutatea celor 55 de piese. Fie greutatea M – g. M – 550
va indica numărul cutiei în care sunt piesele false. Într-adevăr, dacă toate cele 10 cutii ar conține doar piese
veritabile atunci greutatea celor 55 piese ar fi 550g.
Problema 5: Într-o cutie sunt 10 creioane de culoare roșie, 8 creioane de culoare albastră, 8 creioane de
culoare verde și 4 creioane de culoare galbenă – toate identice după mărime și greutate. Câte creioane să fie
minim extrase din această cutie, încât:
4 creioane să fie de aceeași culoare;
Câte un creion de fiecare culoare;
6 creioane de culoare verde?
Rezolvare: 1) Pentru a avea cu siguranță extrase 4 creioane de culoare roșie, se cere a fi extrase din
această cutie 8 + 8 + 4 + 4 = 24 (creioane); Pentru a avea cu siguranță 4 creioane de culoare albastră, se cere a
fi extrase din această cutie 10 + 8 + 4 + 4 = 26 (creioane); Pentru a avea cu siguranță extrase 4 creioane de
culoare galbenă, se cere a fi extrase din această cutie 10 + 8 + 8 + 4 = 30 (creioane).
Prin urmare, este suficient a extrage din cutie 24 creioane pentru ca să fie extrase minim 4 creioane de
aceeași culoare (ele pot fi cu siguranță de culoare roșie).
2) Pentru a fi siguri că s-a extras un creion de culoare roșie este suficient a extrage din această cutie 8 +
8 + 4 + 1 = 21 (creioane); Pentru a fi siguri că s-a extras un creion de culoare albastră este suficient de a extrage
din această cutie 10 + 8 + 4 + 1 = 23 (creioane); Pentru a fi siguri că s-a extras un creion de culoare verde, este
suficient de a extrage din această cutie 10 + 8 + 4 + 1 = 23 (creioane); Pentru a fi siguri că s-a extras un creion
de culoare galbenă, este suficient de a extrage din această cutie 10 + 8 + 8 + 1 = 27 (creioane).
Prin urmare pentru a fi siguri că s-a extras din această cutie câte un creion de fiecare culoare se cer a fi
extrase 27 creioane.
3)Pentru a fi siguri că din această cutie s-au extras 6 creioane de culoare verde, urmează să extragem:
10 + 8 + 4 + 6 = 28 (creioane).
Toate aceste probleme au fost rezolvate de către elevi cu mare atenție si interes. Probleme asemănătoare
au fost compuse și parțial rezolvate în cadrul orelor facultative.
Concluzii
Prin rezolvarea problemelor de logică se cultivă o serie de atitudini: de a gândi personal şi activ, de a
folosi anologii, de a anliza şi descompune o problemă în probleme simple. Problemele de logică sunt strâns
legate de viaţa practică atât prin enunţul lor cât şi prin rezolvarea lor. Ele ne arată că acea algoritmizare a
rezolvării problemelor trebuie să existe şi în treptele pe care le parcurgem în viaţă. Dacă păşim peste o etapă,
atunci ajungem în impas, la o ecuaţie a cărei rezolvare este imposibilă.
Bibliografie
1. Hariton A. Matematică. Exerciții și probleme pentru concursuri, clasele I-IV. Chișinău: Editura Prut
Internațional, 2004, 190p.
2. Ursu L., Lupu I., Iasinschi I. Matematică. Manual pentru clasa a 4-a. Chișinău: Editura Prut Internațional,
2008, 136p.
271
3. Buruiană M., Baltag V. Culegere de exerciții și probleme la matematică clasele I-IV. Chișinău: Editura
Cadran, 2008, 384p.
4. Hariton A. Elemente de logică matematică. Chișinău: Editura USC, 1986, 38p.
5. Achiri I., și alții. Matematică. Manual, clasa a 5-a. Chișinău: Editura Prut Internațional, 2010, 232p.
6. Achiri I., și alții. Matematică. Manual, clasa a 9-a. Chișinău: Editura Prut Internațional, 2010, 224p.
ACTIVITĂŢI INTERACTIVE ÎN CADRUL ORELOR DE INFORMATICĂ

Svetlana RUDOI, profesor de informatică,
Liceul Teoretic Dante Alighieri,
mun. Chişinău, Republica Moldova
Vreau să prezint cîteva activităţi de lucru în cadrul orelor de informatică care transformă predarea
temelor dificile de programare în activităţi atractive pentru elevi şi profesor.
Culori. Se selectează 3-4 programe la tema studiată care se împart în blocuri: descrierea datelor, citirea
datelor, algoritmul şi afişarea rezultatelor. Se creează un desen cu blocurile date. Fiecare participant primeşte
câteva creioane colorate. Se formulează problema. Desenul trece pe cerc de la un participant la altul: primul
colorează declararea datelor pentru problema dată, al doilea-citirea datelor pentru această problemă cu aceeaşi
culoare, următorul-algoritmul, apoi afişarea rezultatelor. Participanţii îşi schimbă locurile şi profesorul
formulează următoarea problemă. În final obţinem un desen colorat, unde fiecare program va fi format din
desenele de aceeaşi culoare.
Exemplu. Rezolvarea problemelor utilizând operatorul condiţional.

Problema 1. Pentru dezvoltarea normală a peştilor în acvariu e necesar minim 3 litri de apă pentru
fiecare peştişor. Cunoscînd volumul acvariului şi numărul de peşti, determinaţi dacă acvariul nu e
suprapopulat. La ecran se va afișa DA dacă nu e suprapopulat și NU – în caz contrar.
272
Problema 2. Anişoara, Sănduţ şi Ştefănel au găsit în ghetuţe cadouri de la Moş Nicolae. Fiecare din ei
a găsit printre cadouri un vaucer cu o careva sumă de bani. Ei doresc să cumpere o rachetă care costă S lei.
Suma trebuie plătită exact, folosind unul, două sau trei din vaucerele copiilor. Afișați la ecran DA, dacă copii
pot cumpăra racheta și NU-în caz contrar.
Problema 3. Verificaţi, dacă compoziţia muzicală, care durează m minute şi n secunde, poate fi înscrisă
pe un disc ce are spaţiu liber 6 MB, ştiind că pentru înregistrarea unei secunde e necesar 16 KB. La ecran se
va afișa DA dacă poate fi înregistrată și NU în caz contrar.
Culorile utilizate de elevi ne vorbesc despre emoţiile lor, despre atitudinea lor faţă de procesul de
învăţare, faţă de obiectul respectiv.
Cartografiere. Profesorul scrie câteva probleme la tema studiată, fiecare pe o foaie aparte, care apoi le
transformă în hulubaşi şi îi plasează pe o hartă în anumite oraşe. Denumirile oraşelor se scriu pe foiţe şi elevii
trag la sorţi foiţele date şi rezolvă problema din oraşul respectiv.
Puzzle. Se scriu programele apoi se taie în bucăţi şi elevii unesc bucăţile date pentru a obţine rezolvarea
problemei.
Labirintul. Într-un labirint se scriu instrucţiuni din program, prin parcurgerea corectă a labirintului se
va obţine rezolvarea problemei.
Exemplu. Parcurgeţi corect labirintul pentru a obţine un program care citeşte de la tastatură lungimea
laturii unui hexagon regulat, calculează aria şi perimetrul şi afişează rezultatele la ecran.
Utilizarea activităţilor interactive în procesul de studiere a informaticii fac procesul atractiv, iî motivează
pe elevi la un studiu mai aprofundat şi dezvoltă creativitatea.
273
SĂ PROIECTĂM ŞI SĂ CONSTRUIM DIN DEŞEURI MATERIALE

Adriana RUS,
profesor, Școala Gimnazială Horea, Cluj-Napoca, Cluj
La disciplina Educaţie tehnologică şi aplicaţii practice, elevii îşi pot manifesta iniţiativa, creativitatea şi
responsabilitatea, cu accent pe activitatea practică de tip proiect care include:executare, planificare, organizare,
analiză, comunicare, evaluare, valorificare, înregistrare a rezultatelor.
Accentul se deplasează vizibil de la „a cunoaşte „ diverse tehnici şi materiale de lucru, spre „a le utiliza”
în vederea formării şi exersării unor abilităţi practice, de aceea în Curriculum şcolar “Educaţia tehnologică şi
aplicaţii practice” este integrată în sfera educaţiei artistice, alături de educaţia plastică cea muzicală şi cea
informatică. Pe lângă abilităţile practice elevii trebuie să aibă si abilităţi digitale, prin folosirea calculatorului
şi a diferitelori softuri educaţionale.
Activitatea de învățare este centrată pe elev, în implicarea acestora în realizarea practică de produse cât
şi pe formarea competenţelor digitale generale şi specific prin:
Realizarea unor produse inovative pe baza reutilizării creative a unor deşeuri din material
Crearea unor planuri de locuinţe cu ajutorul unui soft: Edraw Max,instalat pe calculator Figura.1 Edraw
Max este un software cu ajutorul căruia se pot crea planuri de locuinţă, obiecte de mobile şi alte elemente
specific unei locuinţe.
Figura.1
Executarea unor produse simple/machete, pornind de la planul realizat cu ajutorul softului şi o fişă
tehnologică realizată cu sprijin din partea profesorului
Identificarea de modalităţi pentru economisirea resurselor şi pentru reutilizarea deşeurilor
Activitatea practică s-a materializat printr-un proiect individual , prin confecţionarea unei lucrări simple,
utile, necesare, rezultat al imaginaţiei şi al gîndirii creatoare.realizat de elevi din clasa a VI a care au construit:
Macheta unei case.
În prima etapă au realizat la calculator un plan parter al unei locuinței compuse din:camera de
zi,dormitor,bucătărie,hol,baie,garaj.Au folosit simboluri specifice aplicaţiei pentru a construii: pereţi, uşi,
ferestre, mobilier , încăperi. Partea de produs proiectat la calculator,cu ajutorul unei aplicatii Edraw
Max.Figura 2
274
Figura 2
În a doua etapă au construit din deşeurile materiale
căsuţa,în care au reprezentat în secţiune un plan parter şi etaj al
casei repezentate grafic la calculator. Figura 3
Scopul sustenabilităţii este de a împiedica aruncarea
produselor prin prevenirea generării de deşeuri şi reciclarea
acestora. Aceste metode de sustenabilitate ajută nu numai mediu
înconjurător, dar şi în activităţile practice ale elevilor la orele de
Educaţie tehnologică şi aplicaţii practice.
Figura3
Acestor deşeuri ,elevii pot să le dea viață, şi pot să-și exprime creativitatea oferindu-le o altă formă și
utilitate. Este doar o provocare în fața unei astfel de provocări, elevii sunt deschiși și dispuși să colecteze și să
experimenteze, au chiar inițiative pe care le pun în practică cu ajutorul calculatorului, şi a softului educaţional.
Pentru formarea de convingeri şi priceperi de a munci, în scopul formării propriei personalităţi și
dezvoltarii potenţialului productiv şi creator al elevului, prin valorificarea capacităţilor sale cognitive şi
psihomotorice am folosit următoarele metode: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiu (metoda
principală de formare şi dezvoltare a deprinderilor care face să atingă obiectivul propus,deţine ponderea cea
mai mare şi antrenează imaginaţia şi creativitatea).
Această ultimă metodă în cadrul unei ore demonstrează eficienţa metodelor anterior prezentate, precum
şi calităţile didactice ale profesorului, care are sarcina de a supraveghea atent modul de lucru, de a ajuta elevii
care au nevoie, de a încuraja şi aprecia lucrările acestora.
Interesul şi efortul elevilor pot solicita sarcinile elevului de lucru pe o perioadă de timp mai îndelungată
decât o oră de “Educaţie tehnologică şi aplicaţii practice”, multe devenind obiect al preocupărilor extraşcolare
sau prelungindu-se în timpul lor liber. Asfel elevii vin în contact cu bogăţia de forme şi culori a obiectelor pe
care le execută contribuind la educarea gustului pentru frumos şi face ca ei să nu devină simpli admiratori
pasivi ai acestuia, ci să aibă o atitudine creatoare prin activitaţi practice şi digitale.
Bibliografie
1. Alina Roşca, Vasilica Marcu-Aplicaţii cu materiale din natură, ed. Aramis , Bucureşti 2009
2. Păcurari,O.,Ţârcă, A., Sarivan , L.,-Strategii didacticeinovative-Suport de curs, Bucureşti, 2003
3. https://www.edrawsoft.com/download-edrawmax.html
275
APLICAREA BLENDED LEARNING ÎN PREDAREA DISCIPLINELOR TEHNICE.

Anjelica ȘEREUJEVA, profesoară discipline tehnice
Maria MANOLE, profesoară discipline tehnice
Colegiul Tehnologic din or. Chișinău
Abstract: Articolul descrie tendințele inovative de folosire a softurilor educaționale în planificarea
demersului didactic pentru predarea disciplinelor tehnice. În lucrare este analizată situația actuală în
învățământul profesional tehnic postsecundar nonterțiar din prisma schimbărilor globale create de necesitatea
digitalizării învățării, sunt cercetate softurile educaționale și propusă utilizarea lor conform celor patru etape a
lecției de predare-învățare (de asimilare de noi cunoștințe) – evocarea, realizarea sensului, reflecția şi
extinderea. Pentru fiecare etapă se propun mai multe softuri posibil de utilizat și este descrisă destinația lor.
Cuvinte cheie: inovații, e-learning, blended learning, învățare mixtă, predare, platforme educaționale,
softuri, discipline tehnice.
Introducere
În contextul schimbărilor produse la nivel global, semnificativ sa accelerat digitalizarea procesului
educațional. Actualitatea temei abordate este condiționată de faptul că predarea, învățarea și formarea prin
dezvoltare a unor metodologii de îmbinare a metodelor didactice centrate pe elev și pe demersuri interactive
cu utilizarea platformelor educaționale în învățământul profesional-tehnic devin o necesitate absolută.
Aplicarea tehnologiilor inovative de predare presupune: dezvoltarea motivării elevului pentru învățare,
formarea unui nivel înalt de pregătire a elevului grație implicării active în procesul de învățare impedimentul
cărui e în permanentă creștere, sistematizarea și recapitularea sistematică a materiilor studiate.
E-learning, blended learning – procese de instruire integrată.
Integrarea eficientă a tehnologiilor informaționale în sistemul de învățământ profesional-tehnic
reprezintă un șir de acțiuni complexe, care presupune utilizarea nu doar a tehnologiilor dar şi aspectelor
curriculare şi didactice. Termenul e-learning este un termen preluat din literatura anglo-saxona și după
extinderea de la sensul său inițial de învățare prin mijloace electronice, parcurgând acum domeniul de
intersecție a acțiunilor didactice cu mijloacele electronice moderne. Cu referire la învățământul profesional-
tehnic e-learning înrolă instruirea cu utilizarea rețelelor informaționale. Unii autori în lucrările sale recurg la
noțiunea de online learning. O parte componentă a e-learningului este învățarea WEB care se referă la învățarea
cu utilizarea unui sau mai multor din sistemele de navigare (exemplu: Google, Yahoo, Safari etc.)
Blended learning la rândul său reprezintă un model de instruire mixtă. Această metodă combină
metodele didactice tradiționale aplicate în sala de clasă cu utilizarea concomitentă a soluțiilor și instrumentelor,
platformelor e-learning. În sens larg s-ar explica în felul următor: elevii în clasă învață, primesc sarcini, susțin
unele teste sau probe cât în mod tradițional așa și cu folosirea instrumentelor e-learning (poșta electronică,
Google Classroom, Quizzez, Padlet, LearningApps, etc.).
Instruirea mixtă (blended learning) şi extinderea ei prezintă acceptarea faptului, că instruirea la distanță
este o metodă de învățare relevantă doar pentru unele categorii de elevi, care au o motivare de a învăța
imanentă, condiționată de particularitățile psihologice personale. Pentru majoritatea elevilor din învățământul
276
profesional-tehnic postsecundar nonterțial învățarea la distanță nu poate asigura un nivel la fel de înalt al
atingerii finalităților unui curs, ca cel ce poate fi atins în situația când elevul în activitățile sale de învățare este
ghidat de un profesor real. Din teoria constructivistă a învățării derivă că procesul de învățare cere un mediu
de învățare centrat pe elev. Iar învățarea este percepută ca un proces în care individul își structurează noile
cunoștințe în baza celor acumulate anterior şi a experienței practice dobândite. Experiența permite celor
instruiți să definească unele noțiuni noi şi să acumuleze unele experiențe ulterioare. În așa rând de idei
cunoștințele nu mai sunt independente de elev şi nu mai sunt preluate pasiv, ele sunt create într-un proces activ,
în care cei instruiți sunt implicați, prelucrează informația, fac ipoteze, elaborează decizii, toate acestea cu
utilizarea cât a metodelor și mijloacelor tradiționale atât și a softurilor (platformelor, aplicațiilor) educaționale.
Planificarea pe etape a lecției de formare a capacităților de dobândire a cunoștințelor cu utilizarea
blended learning la discipline tehnice.
Strategiile didactice – reprezintă modele de interacțiune a metodelor, procedeelor, mijloacelor şi
modurilor de instruire, ce implică o succesiune de operații raportate la obiective generale sau specifice în
funcţie de anumite criterii: conținuturi, particularități de vârstă, unitati de instruire etc. [4, 9]. Evident la baza
proiectării lecției cu aplicarea tehnologiei blended learning stă planificarea tradițională pe etape, cu stabilirea
obiectivelor operaționale, strategiilor didactice, metodelor didactice potrivite. În baza demersului didactic
tradițional planificat se pot integra tehnologiile informaționale. Aceștia fiind planificate și folosite pe etape a
lecției, în vederea creșterii interesului elevilor ce sunt digitalizați practic de la vârsta fragedă și sunt extrem de
atrași de tehnologiile informaționale.
În lucrare se vor descrie și analiza softurile educaționale pentru lecțiile de predare-învățare (de asimilare
a noilor cunoștințe). Evocarea reprezintă un debut a lecției și include salutul, momentul organizatoric și
reactualizarea cunoștințelor asimilate anterior (se verifică tema pe care elevii au avut-o de realizat acasă, se
discută unele elemente a acestei), una din metodele didactice tradiționale este conversația. În contextul aplicării
blended learning-ului potrivit pentru utilizare este Google Sites cu ajutorul căruia elevii pot crea portofolii
digitale abordând tema pentru acasă multilateral și prezentând rezultatul lucrului său în timp restrâns. La fel
un soft ușor de utilizat, interactiv și potrivit etapei este ThingLink, care oferă posibilitatea de la o imagine de
bază trecerea la alte imagini, text, videouri, linkuri integrate. Pentru verificarea frontală a cunoștințelor clasei
se pot utiliza testele interactive create în Kahoot sau Quizizz.
Pentru captarea atenției elevilor este necesar de creat o situație în care se va valorifica un anumit
element: ghicitoare, imagine, joc. Potrivite sunt plazurile și crosswordul, softurile ce pot fi utile sunt i’m a
Puzzle Chrome și Crossword Labs. Cu ajutorul acestor softuri se creează puzluri și crossworduri care pot fi
rezolvate de către elevi cu ajutorul telefoanelor mobile sau tabletelor ce au conecțiune la rețeaua internet. Tot
aceste instrumente pot fi folosite cât pentru recapitulare atât și pentru îndrumarea elevilor în procesul de
descoperire a temei noi ce urmează a fi predată la lecție.
Realizării sensului este o etapă de bază a lecției la care elevii învață conținuturi noi, exersează
deprinderi. Profesorul explică tema și noțiuni, conversează cu elevii, folosește prezentări electronice și aplică
metode didactice potrivite etapei. În cazul lecției mixte (blended learning) un drept ajutor servesc Near Pod și
277
Peardeck, două softuri cu ajutorul căror se pot crea prezentări interactive cu sarcini și jocuri integrate pe care
elevii pot să le rezolve în timp real. Un avantaj ar acestor softuri este compatibilitatea cu Google Classroom,
care poate fi folosit ca un soft de baza, grație accesibilității sale, comodității de utilizare.
Reflecția oferă elevului posibilitatea să valorifice cunoștințele și deprinderile învățate, să evalueze
subiectul nou prin prisma cunoștințelor obținute anterior. Etapa această poate deveni foarte importantă în cazul
când profesorului îi reușește să pună accentele pe formarea competențelor, pe exersare și rezolvare a situațiilor
problemă. Ca instrumente soft pot fi utilizate: pentru crearea hărților conceptuale BubbleUs, InfoGram pentru
infografice și diagrame, Canva pentru crearea posterelor (elevii având posibilitatea să conlucreze cu păstrarea
distanței fizice). Dacă e necesar să se lanseze un sondaj, dezbateri sau dacă e necesar elevii să fie repartizați
pe grupuri se poate utiliza Tricider.
Extinderea poate fi concepută ca tema pentru acasă, drept punct de la care va porni lecția următoare.
La etapa extinderii pentru ca toți elevii în timp scurt să poată expună răspunsurile, opiniile adresate de către
profesor, ca și la etapa evocării este benefică folosirea Padlet-ului.
Pentru transmiterea temei pentru acasă pot fi utilizate poșta electronică sau Google Classroom, ultimul
fiind deja bine cunoscut majorității elevilor și fiind activ folosit de către cadre didactice. La fel pentru
transmiterea mai rapidă a temei pentru acasă se poate folosi QRCod Studio, un soft ce oferă posibilitate creării
unui QRcode direct spre sursa recomandată de profesor (manual digital sau soft).
Concluzii:
Asimilată ca o strategie efectivă de predare belnded learning (învățarea mixtă) cu folosirea softurilor
educaționale în proiectarea demersului didactic desigur trezește un interes din partea elevilor contemporani.
Dar este important să fie corect alese metodele didactice pe etape a lecției, să fie bine integrate softurile,
respectat numărul de softuri utilizate pentru a nu obosi elevii, pentru a putea ține mersul lecției sub control și
pentru a obține rezultatul planificat. Este cert faptul că informația vizuală electronică se percepe mai ușor și
mai bine, dar și mai repede duce la o oboseala și incapacitate de a învăța. Reieșind din cele spuse nu s-ar
recomanda folosirea mai mult de 2-3 softuri pentru o lecție. La selectarea softurilor descrise s-a luat în
considerație accesibilitatea lor, posibilitatea de logare prin conturi deja existente (pe platforme educaționale
sau rețele de socializare), ușurința de a fi folosite. Folosirea mijloacelor didactice disponibile cu scopul
obținerii învățării cu succes cu adevărat este o artă.
Bibliografie:
1. Ghid metodologic: Instrumente de implementare a tehnologiilor în învăţământul general/ Svetlana Nastas,
Aurelia Pisău, Ionela Hîncu; Inst. de Ştiinţe ale Educaţiei. – Chişinău : IŞE, 2018 (Tipogr. „Print-Caro”).
– 86 p. ISBN 978-9975-48-140-3
2. Manual de instruire a profesorilor pentru utilizarea platformelor de e-Learning. Litera Internațional, 2007
3. Maria Nicorici. Racordarea interogării multiprocesuale la elaborarea sarcinilor didactice pe nivele. MCŞI:
Calitatea formării specialiştilor în învăţământul superior: strategii, forme, metode, Bălţi, 5-7.10.2005, p.
96-103
4. Cerghit I. Metode de învăţământ. Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită. Iaşi: Polirom, 2006.
5. Sorin Cristea – Teorii ale învăţării. Modele de instruire. Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti,
2005.
6. Sorin Cristea, Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
278
7. Cartaleanu T., Cosovan O., Goraş-Postică v., lîsenco S., Sclifos l. Formare de competenţe prin strategii
didactice interactive. Chişinău: Centrul Educaţional PRO DIDACTICA, 2008.
ANALIZA SISTEMELOR DE OPERARE PENTRU CALCULATOARELE

PERSONALE
Serafima SOROCHIN,
lector universitar, UTM , Chișinău, Moldova, serafima.sorochin@srco.utm.md
Lilia SAVA,
conf.univ.,dr., UTM , Chişinău, Republica Moldova, e-mail: lilia.sava@srco.utm.md
Summary
Information technologies, especially computer, occupy a pretty important place in everyday life. On the
one hand, the computer is addictive, and on the other hand with the construction of this tool, the world has
been enriched enough because through the network we can find out about trips, fun, news, travel / theater
tickets and more. In this report we will discuss the general features of the operating systems, the differences
between the most usable operating systems, and what is better than the others.
Termeni cheie— sisteme de operare , sistemul de calcul, calculatoare personale, tehnici de prelucrare,
microcalculatoare.
ÎNTRODUCERE
Ultimele generații ale omenirii sunt dispuși să privească cea mai puternică și grandioasă revoluție din
toate timpurile care au existat vreodată, aceasta revoluție poartă numele de tehnologia informației. Construirea
sistemelor de operare pentru calculatoarele personale la fel este un pas imens, la fel ca descoperirile din sferele
medicinei, biologiei, chimiei, fizicii și altor științe ce stau la baza vieții contemporane. În ziua de astăzi
sistemele de operare pentru calculatoarele personale se împart în trei grupe mari: Windows, Mac OS și Linux.
Cea mai mare pondere de utilizare pe piață o are grupul de sisteme de operare Windows, ce are aproximativ
88 % din numărul total de calculatoare. Al doilea loc după pondere îl ocupă grupul sistemelor de operare Mac
OS, cu 10%, Linux cu 1% și încă 1% acaparat de alte sisteme de operare. [1]
I CLASIFICAREA SISTEMELOR DE OPERARE
Ce este sistemul de operare ? Sistemul de operare este o colecție de programe de sistem, care are rolul
de a utiliza eficient.
Clasificarea sistemelor de operare din punctul de vedere al execuţiei proceselor.
În general, programele utilizează în mod diferit resursele unui sistem de calcul. Unele ocupă mai puţină
memorie ca altele, unele au mai multe operaţii de intrare-ieşire, etc. Pentru utilizarea eficientă a resurselor
sistemului de calcul, unele sisteme de operare pot gestiona execuţia concurentă a mai multor procese,asigurând
proceselor din sisteme accesul concurent la resursele sistemului sau protejarea resurselor. Aceasta înseamnă
că la un moment dat în sistem se pot afla în execuţie mai multe procese, care concurează între ele pentru accesul
la resursele sistemului, iar sistemul de operare gestionaeză resursele astfel încât să poată satisface cât mai multe
cereri. O caracteristică importantă a unui sistem de operare este măsura în care poate asigura execuţia
concurentă a proceselor. [3] Pe baza acestui criteriu sistemele de operare se împart în:
279
- Sistem de operare monotasking

- Sistem de operare multitasking
Clasificarea sistemelor de operare după gradul de interacţiune cu uilizatorul. Un sistem de operare are
rolul de a interfaţa comunicarea între utilizator şi sistemul de calcul. Tendinţa actuală în cererea utilizatorilor
este de a creşte atât gradul de interacţiune cu sistemul de calcul cât şi gradul de accesibilitate a interfeţei cu
sistemul de calcul. Aceste două tendinţe, în general contradictorii, determină creşterea complexităţii
componentei sistemului de operare, de interfaţă cu utilizatorul. Pe de altă parte, din punct de vedere al gradului
de utilizare şi al accesibilităţii, o caracteristică importantă este numărul de utilizatori care pot avea acces
simultan la un sistem de calcul. Din acestpunct de vedere, sistemele de operare pot fi:
- sistem de operare seriale, pentru care gradul de interacţiune cu utilizatorul este nul;
- sistem de operare interactive.
- monouser
- multiuser
II.CLASIFICAREA SISTEMELOR DE OPERARE DUPĂ CONFIGURAREA HARDWARE
DESERVITĂ
Se obişnuieşte împărţirea sistemelor de calcul în trei mari categorii, în funcţie de puterea lor de
prelucrare a informaţiilor şi de capacitatea lor. Corelat cu această împărţire, se clasifică şi sistemele de operare
după configuraţia hardware pe care o deservesc. [4]
Structura sistemelor de operare este influențată de structura sistemului de calcul, pentru că, în general e
nevoie că punctele mai slabe ale hardware-ului să fie compensate prin funcții suplimentare, asigturate de
sistemul de operare. Pe de altă parte un sistem de calcul puternic care permite prelucrări complexe, are nevoie
de un sistem de operare la fel de puternic, capabil să asigure o bună coordonare a activității sistemului de calcul
și o gestionare optimă a resurselor. După configurația hardware deservită, sistemele de operare sunt:
- Sisteme de operare pentru microcalculatoare
- Sunt puternic interactive.
- Au un limbaj de comandă accesibil şi unele chiar interfeţe grafice.
- Unele dintre ele sunt multiuser şi multitasking.
- Sunt uşor configurabile, oferind proceduri automate pentru instalarea şi încărcarea sistemului de
operare.
- Ocupă un spaţiu redus în memoria internă.
- Suportă dezvoltări pentru a permite conectarea în reţele de calculatoare sau ca terminale la sistemele
de operare mari.
- Au funcţia de gestionare a informaţiei dezvoltată în direcţia manevrării unui număr mare de fişiere de
mici dimensiuni.
- Sisteme de operare pentru minicalculatoare.
- Sunt interactive, multiuser şi multitasking.
- Folosesc un limbaj de comandă pentru utilizatori avizaţi.
280
- Procedurile de instalare sunt mai laborioase.

- Sunt mai rigide în cazul modificării configuraţiei hardware.
- Asigură un sistem de priorităţi de execuţie dezvoltat.
- Oferă un sistem complex de protecţie a informaţiei.
- Sisteme de operare pentru calculatoare mainframe.
- Sunt sisteme de operare seriale sau interactive şi multitasking.
- Limbajul de comandă pentru utilizatori este adresat specialiştilor.
- Gestionează un număr mare de echipamente periferice.
- Sunt orientate pentru prelucrări complexe şi pentru volume mari de date.
- Clasificarea sistemelor de operare din punct de vedere al tehnicii de prelucrare. Potrivit acestui criteriu
sistemele de operare se împart în:
- Sisteme de operare cu prelucrare pe loturi (batch processing).
- Sisteme de operare în timp real.
- Sisteme de operare time-sharing (cu partajarea timpului). [2]
III. SISTEMELE DE OPERARE UTILIZATE PENTRU CALCULATOARELE PERSONALE
Windows
Cel mai cunoscut și utilizat sistem de operare poartă denumirea Windows. Creat încă din anii 80 ai
secolului trecut , acest sistem de operare ocupă locul I la capitolul de compatibilitate și prevalență. Încă un pus
semnificativ este acesta că orice computer asamblat din componente hardware după specificarea
producătorului, anul de producere, numărul de serie, generație de produs pot fi compatibile și instalate sub o
formă deosebită de celelalte sub denumirea de bloc de alimentare a computerului. Fiind socotit “Cel mai bun
sistem de operare”, după o anumită perioadă de timp acet sistem de operare se recomandă de reinstalat minim
în fiecare 6 luni, din cauza sectoarelor deteriorate ale discului de sistem, memoriei cache și productivității
generale ale sistemului de operare. La capitolul cerințe de sistem este nevoie de processor cu 2 nuclee, minim
memorie operativă cu volumul de 1 Gb și placă video de nu chiar primele generații. Sistemul dat este socotit
vulnerabil din cauza că la ultimele versiuni operează profesioniști mai puțin calificați decît precedentele.
Sistemele de operare Windows NT și Windows XP au fost foarte bine structurate, de aici și reiese stabilitatea
lucrului sistemului de operare. Încă un punct important în clasificare dată sistemelor de operare este simplitatea
și comoditatea în folosire. Orice OS (exclusiv Windows 8) are o interfață simplă și clară, ce face utilizarea
acestuia mai ușoară și fără probleme. [3]
Fig1.Evoluția Sistemului de operare Windows

281
Linux
Sistemul de operare din familia Unix are modificări în vederea întrebuințărilor utilizatorilor, atît pentru
profesioniști și programiști, cît și pentru gospodine. Cel mai mare avantaj al acestui sistem de operare este
faptul modificării ușoare mulțumit codului de ieșire deschis, care poate fi schimbat. Sistemul dat de operare
este cel mai utilizat în sferele persoanelor ce se ocupă la nivel avansat de programare și acest OS are
instrumente incorporate pentru instalare/dezinstalare a softului. Pentru a susține acest sistem de operare este
nevoie de procesor doar cu un nucleu și 256 Mb de memorie operativă și absolut oricare placă sau chip video.
Fiecare distributiv se execută de persoane din diferite colțuri ale lumii, ci nu de un producător anumit sau un
grup de oameni. [3]
Fig.2. Evoluția Sistemuuil de operare Linux

Mac OS X
Cel mai optimizat sistem de operare sub numele Mac OS. În comparație cu sistemul de operare
Windows, nu are o întrebuințare simplă, însă este cel mai bine structurat, în așa fel acest OS este efectuat în
așa mod ca ele să consume puțină energie electrică, dar să efectueze coduri și programe mai rapid și stabil.
Sistemul Mac OS X este un sistem hardware și operațional, astfel nu se poate calcula ce resurse minime
hardware este nevoie de a rula acest sistem. Teoretic Mac OS poate funcționa stabil pe 512 Mb de memorie
operativă, un procesor cu un nucleu cu frecvența de 1GHz și doar 9 Gb de spațiu liber pe spațiul de stocare.
Cel mai securizat OS pentru calculatare personale și laptopuri, are o asigurare foarte bună împotriva
programelor Maleware și Spyware, pe unele site-uri hacktiviste se oferă o recompensă foarte bună pentru
spargerea acestor OS. Sistemul de operare cu cea mai ușoară utilizare, în care producătorii iau seama de toate
lucrurile mici, inclusiv desktop-ul de lucru, instrumente și frumusețe a sistemului. [3]
282
Fig.3. Evoluția Sistemului de operare Mac OS X

CONCLUZII
Avantaje/Dezavantaje
Windows Linux Mac OS
Administrare ușoară Este gratuit Interfață simplă și intuitivă
Fără linie de comandă Soft gratuit Optimizare
Multe jocuri Absența virușilor Eficiență înaltă
Instalare programe simplă Securitate înaltă Fără crack-uri
Instalare/reinstalare Superadministrator Soft bine pus la punct
ușoară
Licențiat Absența blocării Securitate înaltă
Rularea cu bad-uri Documentație accesibilă Compatibilitate
Suport implicit Fiabilitate înaltă Performanță
Instalare drivere simple Modificări pentru necesitate Actualitate pe timp îndelungat
Acces ușor la programe de Customizabil Instrumente avansate de prelucrare
bootare audio și video
Bibliografie:
1. BOIAN , F. Sisteme de operare interactive. Cluj-Napoca: Editura Libris.2012. ISBN 973-96494-1-
6.2012.
2. DODESCU, Gh., VASILESCU, A., OANCEA, B.: Sisteme de operare. București: Editura Economică.
2009. ISBN:973-590-790-9.
3. TANEMBAUM, A. Sisteme de operare moderne. București: Editura Byblos. 2014. ISBN: 9738669928,
89738669925.
4. RUGHINIȘ ,R., DEACONESCU, R., MILESCU, G. Introducere în sisteme de operare. București:
Editura Printech . 2011. ISBN: 68620928-40018134.
5. http://www.scritube.com/stiinta/informatica/
283
DESPRE UNII FACTORI CARE POT INFLUENȚA PERFORMANȚELE ELEVILOR

Ludmila SPINEI,
profesoară de matematică, grad didactic superior, CNC al ASEM
Obținerea succesului în activitatea de învățare depinde de foarte mulți factori. În continuare propunem
pentru examinare o serie de factori globali, comuni pentru toate sistemele de învățământ și unii locali, ce țin
de mediul de învățare.
Elevii trebuie să cunoască că în septembrie 2015, Republica Moldova, alături de alte 192 de state
membre ale ONU, a adoptat Declarația Summit-ului privind Dezvoltarea Durabilă, prin care s-a angajat să
pună în aplicare Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Astfel, până în anul 2030, țara noastră, de rând cu
celelalte țări, urmează să-și mobilizeze eforturile pentru a elimina toate formele de sărăcie, pentru a combate
inegalitățile și pentru a aborda problemele schimbărilor climatice, asigurând că nimeni nu este lăsat în urmă
[1]. Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) sunt un apel universal la acțiune pentru a pune capăt sărăciei,
pentru a proteja planeta și pentru a asigura faptul că toți oamenii se bucură de pace și de prosperitate. Aceste
17 obiective se bazează pe succesele Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, iar acum acoperă și domenii
noi. Printre aceste Obiective vom menționa Obiectivul 4 – Educația de calitate, în care se menționnează că
dezvoltarea durabilă și creșterea economică se bazează pe un capital uman adecvat, care este asigurat prin
educație.
După cum se menționează în Raportul Național ”Republica Moldova în Programul Internațional de
Evaluare a Elevilor PISA 2018” [2, 38], prin includerea datelor PISA în cadrul indicelui global al ONU,
comunitatea globală a recunoscut rolul PISA în monitorizarea progreselor în realizarea ODD pentru educație
în decursul următorului deceniu. PISA este principala sursă de date pentru măsurarea progreselor, după gen,
în proporția de copii și tineri care, la finele ciclului secundar, posedă cel puțin competențe minime la lectură,
matematică și științe (indicatorul global ODD 4.1.1c).
Un factor important care ar influența performanțele elevilor ar consta în cunoașterea rezultatelor reale
ale elevilor noștri în comparație cu ale elevilor din alte țări. Pentru aceasta, rezultatele PISA trebuiesc
diseminate și aduse la cunoștința tuturor elevilor și părinților. Principala constatare care a fost făcută la
anunțarea rezultatelor elevilor de la evaluarea PISA 2018 a fost aceea că aceste rezultate nu sunt mai joase
decât cele de la PISA 2015. Da, este bine, dar trebuie să mai operăm și cu alte date, care arată că mai avem
mult de lucru. Astfel, din 78 de țări participante, Republica Moldova se situează pe locul 51 la Lectură, pe
locul 55 la Matematică și pe locul 52 la Științe.
Tabelul 1. Punctajul mediu la PISA 2018: Republica Moldova, OECD și UE
Lectura Matematica Științe
Punctaj Locul în Punctaj Locul în Punctaj Locul în
clasament clasament clasament
Republica Moldova 424 51 421 55 428 52
OECD 487 31 489 29 489 30
UE 484 31 490 29 486 30
284
Iar la nivel național mai constatăm o diferență semnificativă între performanțele elevilor din instituțiile
de învățământ urbane și cele rurale. Elevii din instituțiile de învățământ urbane au performanțe mai bune în
toate trei domenii comparativ cu elevii din instituțiile rurale. Cea mai mare diferență în scor mediu se atestă la
citire/lectură - 64 de puncte, iar la științe și matematică diferențele sunt egale cu 56 de puncte și 55 de puncte,
respectiv. Trebuie de avut în vedere că diferența de 40 de puncte echivalează cu un an de studii.
Pornind de la aceste rezultate, trebuiesc proiectate și implementate măsuri de ameliorare a situației din
învățământ.
Un imbold pentru sporirea performanțelor elevilor trebuie să servească dezvoltarea proceselor bazate pe
Inteligența artiificială, robotizare, digitalizare care vor influența puternic piața forței de muncă și implicit
educația și formarea profesională. Într-un subtitlu din [3, 15] se constată: ”Inteligența artificială, impact mai
mare decât al oricărei inovații din istorie”. Studiile Companiei Internaționale Horvath&Partners constată că
dezvoltarea proceselor bazate pe inteligența artificială, robotizare, digitalizare va influența puternic piața forței
de muncă și implicit educația și formarea profesională.
După cum menționează profesorul universitar Gabriel Gorghiu în articolul Educația pentru Nanoștiințe
și Nanotehnologii – esențială pentru înțelegerea Științelor [4, 84], la începutul secolului XXI au apărut o serie
de tehnologii și materiale noi, inclusiv nanomateriale și nanotehnologii, care au dus la obținerea unor produse
cu proprietăți din ce în ce mai bune și având dimensiuni din ce în ce mai mici, nanotehnologia – în general –
fiind descrisă ca tehnologie definitorie a secolului XXI, care reprezintă în fapt tehnologia potențială de definire
a revoluției industriale a viitorului. Nanoștiințele și Nanotehnologiile oferă punți de legătură între științe.
Aceste conexiuni îi ajută pe elevi să dezvolte o înțelegere mai profundă a relațiilor existente între diferite
discipline și că noțiuni teoretice despre nanomateriale, modul în care ele sunt produse pot să își găsească loc
în conținuturile programelor școlare. Interdisciplinaritatea nanoștiințelor este evidentă și, în consecință,
implicațiile și aplicațiile acestora ating o serie de domenii, prezentate în figura de mai jos:
Figura 1. Domenii care definesc caracterul interdisciplinar al nanoștiințelor

Recomandăm aplicarea Modelului 6E, care reprezintă un scenariu didactic în 6 pași, optim pentru
promovarea educației pentru Nanoștiințe și Nanotehnologii [4, .88], în care cadrul didactic creează un mediu
de învățare stimulativ, axat pe investigare, cercetare, experimentare, descoperire, plasând elevul în ipostaza de
cercetător responsabil. În acest fel, elevii ajung la achiziția de noi cunoștințe printr-un demers investigativ,
bazat pe cunoștințele și deprinderile lor anterioare, în care profesorul are doar rol de facilitator al învățării.
285
Pot fi îmbinate Modelul 6E și Proiectele STIM/STIAM, promovate de Recomandarea Consiliului UE

din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții. Aceste Recomandări
prevăd în acest sens [5, 3]: Pentru a motiva cât mai mulți tineri să îmbrățișeze cariere în domeniile științei,
tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), inițiative din întreaga Europă au început să asocieze mai strâns
educația științifică cu artele și alte subiecte prin folosirea de pedagogii bazate pe cercetare și prin colaborarea
cu o gamă largă de actori societali și industrii. Susținerea dezvoltării competențelor în domeniile STIM devine
din ce în ce mai relevantă și ar trebui să se reflecte în prezenta recomandare. Actuala Curricula pentru diferite
discipline prevăd aplicarea unor proiecte STIM, dar pentru a obține rezultate semnificative, comensurabile cu
cele ale elevilor din țările dezvoltate, ar fi necesar un Program Guvernamental, cu o susținere financiară expres
și o platformă științifică.
Ar fi binevenite unele studii cu caracter pedagogic sau științifico-pedagogice, care ar exemplifica
importanța fiecărei discipline de studii în formarea elevului cu potențial de încadrare în societate. Sunt de
menționat unele abordări ale acestei probleme în Revista națională a educației românești Tribuna
Învățământului, numerele 1-7 din anul 2020. În articolul Fizica și școala [3, 90-91], inspectorul școlar Victor
Stoica abordează o serie de probleme de genul ”La ce ne folosește Fizica? De ce toți elevii trrebuie să studieze
Fizica? Cum ne poate ajuta Fizica să fim educați?” Mulți elevi și-ar schimba atitudinea față de Fizica școlară,
dacă ar pătrunde în esență că ”Fizica este, probabil, cea mai importantă știință a naturii”. Fizica reprezintă
totodată baza pentru proiectarea tehnologiilor care oferă soluții pentru rezolvarea problemelor din ce în ce
mai complexe ale lumii reale, dar mai ales pentru înțelegerea a tot ce se întâmplă frecvent în viața de zi cu zi.
În ciuda descoperirilor importante din ultimele secole, există probleme deschise în fizică ce așteaptă să fie
rezolvate. Acesta ar putea fi un alt motiv care, cu siguranță, pentru o parte din elevii de astăzi ar putea constitui
un argument pentru a deveni cercetătorii de mâine. Ne vom întreba: de ce atâtea exigențe față de competențele
matematice și digitale? Un prim argument ar fi necesitatea dezvoltării acestor competențe pentru a asigura o
bună bază pentru specialitățile tradiționale de ingineri, economiști, medici, specialiști IT etc. Dar dacă
observăm dezvoltarea unor ramuri noi, cum ar fi Educația pentru Nanoștiințe și Nanotehnologii, ne dăm bine
seama că cerințele față de aceste competențe vor crește inevitabil.
Cu toate că specialitățile de la CNC diferă de cele care susțin dezvoltarea Nanoștiinței și a
Nanotehnologiilor, avem mulți elevi care studiază cu plăcere matematica și științele reale, dau dovadă că
reușesc să-și formeze competențele-cheie prevăzute de Codul Educației, necesare pentru implicarea în
activitatea practică și continuarea studiilor.
Pentru toți elevii, probabil că următoarea sintagmă ar putea sta la baza motivației pentru învățare: „Este
frumos să privești lumea, dar este și mai frumos să o înțelegi“.
Bibliografie :
1. Agenda de dezvoltare durabilă 2030 [Accesat 01.11.2020] Disponibil
https://cancelaria.gov.md/ro/apc/agenda-de-dezvoltare-durabila-2030.
2. Raportul național ”Republica Moldova în Programul Internațional de Evaluare a Elevilor – PISA 2018”
[Accesat 20.10.2020] Disponibil https://ance.gov.md/content/transparen%C8%9B
3. Victor Stoica. Fizica și școala. Tribuna învățământului, nr.2, 2020.
286
4. Gabriel Gorghiu. Educația pentru Nanoștiințe și Nanotehnologii – esențială pentru înțelegerea științelor.
Tribuna învățământului, nr.3, 2020.
5. Recomandarea Consiliului UE din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot
parcursul vieții. [Accesat 20.10.2020] Disponibil https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018H0604(01)&from=EN
EVALUAREA ELEVILOR – ACTIVITATE DECIZIONALĂ ÎN VEDEREA

ATINGERII SUCCESULUI ȘCOLAR
Liliana Daniela SPIRIDON
Prof. ing.., Colegiul ”Aurel Vijoli” Făgăraș
O problemă care se impune rezolvată, este rezultatul în urma evaluării elevilor. Calitatea este
reprezentată aici, nu de încărcarea conţinutului cu foarte multe cunoştinţe, ci cu acele cunoştinţe care spun
mult sub aspectul semnificaţiilor, valorii, viabilităţii, eficienţei practice.
Lucrare se doreşte a fi o cercetare cu caracter ameliorativ, al cărei scop este verificarea ipotezei conform
căreia tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul lecţiei de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor după
predarea unei unităţi de învăţare duce la obţinerea unui progres real al elevilor, la o creştere a performanţelor
obţinute de elevi, în special la clasele eterogene şi/sau cu un nivel coborât de pregătire.
Tratarea diferenţiată a elevilor este necesară datorită existenţei celor trei diferenţe între elevi:
- diferenţe în nivelul de pregătire
- diferenţe în modalitatea preferată de învăţare
- diferenţe în interesele personale
Perioada de cercetare s-a întins pe perioada unui semestru şi s-a desfăşurat în aceeaşi unitate de
învăţământ (Colegiul „Aurel Vijoli” Făgăraş).
S-au luat în studiu două clase – clasa a XI-a A (29 elevi) şi clasa a XI-a B (27 elevi) – cu nivel de
pregătire şi nivel atitudinal asemănătoare, astfel încât rezultatele experimentale să poată fi comparate şi
experimentul să fie edificator pentru ipoteza fixată. Aprecierea omogenităţii celor două clase s-a realizat prin
calcularea mediei aritmetice a rezultatelor obţinute de fiecare clasă în parte, după administrarea aceluiaşi test
iniţial.
Modelul experimental s-a desfăşurat în mai multe etape:
- Administrarea testului iniţial - acelaşi pentru ambele clase, pentru cunoaşterea nivelului de plecare
propriu-zis şi pentru aprecierea omogenităţii celor două clase.
- Introducerea factorului experimental, respectiv modificările vizate la clasa experimentală (XI B),
pe care o vom denumi “grup iexperimental B”.
- Administrarea testelor de evaluare la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare şi la finele semestrului I,
aceleaşi pentru ambele clase.
- Interpretarea testelor s-a realizat prin completarea tabelului de analiză a testelor, care oferă prilejul
cunoaşterii rezultatelor fiecărui elev, precum şi rezultatele la nivelul clasei, defalcate.
În etapa de interpretare a rezultatelor experimentului pedagogic am folosit valoarea semnificativă
a diferenţei dintre mediile aritmetice ale datelor colectivelor experimental şi martor.
287
În urma aplicării şi corectării testului iniţial de stabilire a nivelului de pregătire anterioară a elevilor
celor două clase, am constatat că există o diferenţă minimă între mediile aritmetice ale celor două clase , deci
cele două clase au niveluri asemănătoare de cunoştinţe, ceea ce permite cercetări experimentale comparative.
Pentru o mai bună comparare a rezultatelor celor două clase la testul predictiv şi pentru o evidenţiere a
progresului şcolar viitor, am trasat poligonul frecvenţelor pentru cele două colective de elevi, pe aceleaşi
coordonate (fig.1) şi diagrama areolară, reprezentând, în procente, numărul elevilor situaţi pe cele patru
nivele de performanţă amintite.
Frecventa
10
Grup A
5
Grup B
0
3 4 5 6 7 8 9
Note
Fig.1 Poligonul frecvenţelor pentru cele două clase după aplicarea testului iniţial
Numărul mic de note peste şase obţinut de elevii ambelor clase la testul iniţial dă o conformitate
deosebită curbei docimologice, notele centrându-se spre extrema stângă, iar amploarea curbei fiind mai mare
în jurul notei cinci,atât în cazul grupului martor A, cât şi pentru clasa de studiu B. Se observă că nivelul celor
două clase este scăzut.
Cu ajutorul acestei reprezentări se observă cu uşurinţă dezacordul dintre cantitatea de informaţie stocată
şi posibilitatea elevilor de a opera cu ea.. Se observă, de asemenea, că nici un elev nu are formate competenţe
de tip “rezolvare de probleme”, care implică creativitatea elevului. Situaţia este asemănătoare pentru ambele
clase.
Pentru a putea demonstra valabilitatea ipotezei formulate şi pentru o analiză corectă şi completă a
progresului şcolar, am administrat un test final , la sfârşitul semestrului I, acelaşi pentru ambele clase, iar
rezultatele obţinute de elevii celor două colective, experimental şi martor.
La sfârşitul semestrului se menţine decalajul dintre notele obţinute de elevii celor două clase. Astfel că:
în cazul clasei experimentale curba frecvenţelor s-a menţinut aproximativ între aceleaşi limite ca şi la
ultimul test de progres, media clasei urcând foarte puţin, de la 6,85 la 6,92; maximul curbei docimologice a
rămas în jurul notei 7;
în cazul grupului martor A, media aritmetică a notelor a scăzut mai mult, iar amploarea curbei
frecvenţelor s-a mutat de la nota 6, la testul de progres 2, la nota 5, în cazul testului final.
Analizând rezultatele obţinute de elevii clasei experimentale, comparativ cu cele obţinute de elevii clasei
martor de-a lungul semestrului I, s-a observat o creştere a performanţelor acestora în ceea ce priveşte
înţelegerea şi asimilarea cunoştinţelor noi, precum şi formarea deprinderilor de a rezolva probleme prin
aplicarea celor mai adecvate metode. Evoluţia curbelor docimologice de-a lungul semestrului, în cazul claselor
de studiu (vezi fig. 2), ilustrează o deplasare, în timp, spre dreapta (note peste 5) a maximului acestor curbe.
În cazul clasei martor, evoluţia curbei docimologice de-a lungul unui semestru nu arată un progres real
al elevilor acestei clase în ceea ce priveşte operaţionalitatea şi creativitatea gândirii.
288
12 9
10 8
t.initial 7 t.initial
Frecventa
Frecventa
8 6
t. pr. 1 t. pr. 1
6 5
t. pr. 2 4
4 t. pr. 2
t.final 3
2 2 t.final
0 1
3 4 5 6 7 8 9 10 0
3 4 5 6 7 8 9 10
Note
Note
Fig.2 Evoluţia curbelor docimologice de-a lungul semestrului I pentru grupul experimental A și pentru
grupul experimental B
Succesul şcolar este un indicator sintetic al randamentului şcolar, o relaţie de concordanţă între
solicitări (“ceea ce se cere” , exigenţele şcolare în vigoare) – capacităţi (resursele psihoindividuale, “ceea ce
se poate face” efectiv) – realizări (rezultate, note, performanţe).
Progresul realizat de elevii clasei de studiu, în comparaţie cu elevii clasei martor, care au primit aceleaşi
informaţii, aceleaşi teste de evaluare didactică, singura variabilă introdusă clasei experimentale fiind tratarea
diferenţiată a elevilor în lecţiile de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor după predarea unei unităţi de
învăţare, dovedeşte că strategia diferenţierii este o strategie importantă de optimizare a învăţării, de
prevenire şi înlăturare a fenomenelor de inadaptare, eşec, insucces şcolar.
DINAMIZAREA ȘI EFICIENTIZAREA LECȚIEI ONLINE

Raisa TACU, profesor de matematică,
Instituția Publică Centrul de Excelență în Transporturi
Plictiseala este unul dintre cei mai mari dușmani ai atenției elevilor. Lipsa ei duce la minimalizarea
reținerii și procesării informației.
Ținând cont de contextul actual, elevii au foarte multe impedimente în fixarea atenției, mai ales atunci
când studiul se efectuează online. Atenția le este sustrasă de mulți factori.
Drept urmare, mă întreb ce pot face în actul de predare, astfel încât să le atrag și să le mențin atenția pe
tot parcursul orei, ce tehnici și modalități de interacțiune, dinamizare și adaptare să aplic care ar da mai bune
rezultate în menținerea atenției elevilor în timpul orelor.
Cum putem ține lecția online?
Avem nevoie de trei tipuri de resurse:
- O platformă de interacțiune în timp real. ( Zoom, Google Meet )
- Aplicații sau platforme de colaborare online care facilitează schimbul de teste, teme pentru acasă între
profesor și elevi, permițând feedback din partea profesorului. ( Google Classroom, Easyclass )
- Resurse și aplicații de învățare sub formă de prezentări, lecții, fișe, imagini, clipuri pe care le putem
folosi atât în timpul lecțiilor live, cât și ca teme de lucru pentru acasă. (Kahoot, Quizziz, Padlet)
- Eficientizarea reese din aspectul ludic pe care cadrul didactic îl conferă predării – învățării.
- Simplitatea predării care este esențială, instrucțiunile trebuie să fie clare, să fie folosite doar una sau
două resurse.
- Elevii să aibă un punct de reper digital similar unei clase.
289
- Atenția se educă și ea, însă cu cât activitatea didactică este mai interesantă, mai atractivă pentru elevi,
cu atât ei se vor concentra cu succes pe sarcina didactică pe care o are de îndeplinit.
- Un volum corect de teme.
Ca un fir roșu se conturează lipsa atenției din timpul orei și refuzul de a-și face temele acasă. O posibilă
explicație ar fi instrumentele de studiu neadaptate nevoilor noilor generații de copii ai erei digitale. Deseori,
acei elevi care manifestă deficit de atenție în timpul lecției obișnuite sunt foarte implicați și activi în cadrul
lecției desfășurate cu ajutorul instrumentelor digitale.
Folosirea instrumentelor digitale este foarte antrenantă pentru elevi, le mobilizează atenția, gândirea,
imaginația, îi motivează și le facilitează înțelegerea conținuturilor. Elevii participă cu plăcere la lecție, sunt
mai creativi și mai implicați. Folosirea judicios în cadrul lecției a produsele de învățare digitale sporesc
calitatea actului didactic și optimizează învățarea.
Minimul necesar este planificarea lecției, pregătirea materialului de prezentare digital și folosirea
platformei de interacțiune în timp real, urmărind ca pentru teme și lucrul individual să găsesc o alternativă în
afara instrumentelor de colaborare online.
Selectarea unor resurse didactice de calitate, care facilitează atingerea obiectivelor educaționale urmărite
și centrarea învățării pe conținuturi relevante pentru competențele care trebuie formate la elevi profesorul
angajează elevii în activități de învățare bazate pe explorare, descoperire și cooperare, adaptează mediul virtual
la nevoile de predare, asumându-și rolul de facilitator a învățării. Dat faptului,
* asigură un cadru interactiv de învățare,
* implică elevii în căutarea și prelucrarea informației,
* asigură pentru elevi un ritm de parcurgere a activităților de învățare și de rezolvare a sarcinilor de
evaluare în funcție de nivelul fiecăruia de pregătire, ritmului personal de învățare,
* crește atractivitatea lecției desfășurate.
Concentrarea activității profesorului pe elev, îl ajută să înțeleagă cum să învețe, adică să-și construiască
singur cunoașterea. Prin intermediul mediului virtual, utilizând softurile educaționale ( programe, lecții în
format electronic, proiecte ) profesorul facilitează:
* accesarea diverselor surse informaționale,
* procesarea informației,
* organizarea unor parcursuri diferențiate de învățare,
* îmbinarea lucrului individual cu lucrul pe echipe,
* angajarea elevilor în activități de învățare care necesită conexiuni interdisciplinare și transdisciplinare,
* învățarea devine posibilă în cadrul interactivității elev – program calculator, urmând un traseu impus
sau sugerat,
* modificarea unor parametri ai comportamentului sistemului prin reprezentarea controlată a unui
fenomen, proces sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog,
* însușirea unor date, proceduri, tehnici, în formarea unor deprinderi specifice ce permit validarea
promptă a răspunsului.
290
Rolul profesorului se schimbă, se transformă în ghid, dar și elevii trebuie să facă mai multe activități în
clasele virtuale decât atunci când sunt în clase obișnuite. Lecțiile online sunt mai solicitante, atât pentru
profesori, cât și pentru elevi, deoarece ei trebuie să se concentreze vizual, auditiv, intelectual în același timp,
chiar și în condițiile existenței unor eventuali factori disturbatori. Mediul de învățare este diferit și divers:
confortabil sau nepotrivit pentru învățare, logistică necorespunzătoare. E binevenită abordarea cât de cât
unitară a experiențelor online de către toți profesorii clasei pentru a evita confuziile și disconfortul.
Activitatea online are, dincolo de avantaje evidente, limite în relaționarea cadru didactic – elev. Aceste
limite au un impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a activității didactice față-în
-față nu se poate face virtual. Sprijinul pe care în mod tradițional îl ofer elevilor cu nevoi speciale sau cu
dificultăți de învățare este greu de oferit online, date fiind limitările tehnologice implicite. În realitate, în mediul
online, fiecare elev poate să reprezinte pentru cadrul didactic o posibilă situație de dificultate în învățare,
făcând astfel dificilă identificarea celor cu probleme reale. Se solicită experiență în domeniul utilizării
calculatoarel0or, costuri pentru proiectare și întreținere.
Platformele, în general, facilitează comunicarea în timp real între profesor și elev, cu toate acestea,
comunicarea poate fi artificială din cauza imposibilității obținerii unui feedback comunicațional real, ori din
cauza contextului incomod al plasării în spațiul virtual. Un alt factor determinant privește gradul de penetrare
a noilor tehnologii. Sunt diferențe semnificative între mediul rural și urban în ce privește disponibilitatea
instrumentelor tehnologice.
În concluzie, impactul folosirii resurselor TIC în lecții este în mod evident unul pozitiv pe multiple
planuri. Se constată creșterea rolului activ al elevului în procesul de predare- învățare-evaluare, stimulează
interesul pentru nou, activează memoria vizuală. Toate acestea permițând aprecierea obiectivă a rezultatelor și
progreselor obținute de către elevi, vizualizarea greșelilor atât pentru elevi cât și pentru profesor. De asemenea,
utilizarea acestor metode oferă elevilor certitudinea că sunt în pas cu nivelul european de instruire generând
creșterea interesului de a învăța, creșterea participării la ore, obținerea unei concentrări mai bune, o atmosferă
de lucru mai caldă și mai prietenoasă, asigurarea trecerii de la un învățământ centrat pe profesor, la un
învățământ centrat pe elev.
Bibliografie:
1. Petre Botnariuc, Cătălin Glava, ș.a. Școala online. Elemente pentru inovarea educației, București, 2020.
2. Carliner S., An overview of online learning, Amherst, MA: HRD Press, 2004.
3. http://www.iteach.ro
291
EXPERTIZA MEDIULUI EDUCAȚIONAL INOVAŢIONAL

Tatiana TINTIUC, dr., conf. univ.
Rezumat. În acest articol veţi pătrunde în esența noțiunii de „expertiză” al mediului educaţional, se
examinează baza expertizei mediului educațional inovaţional; se caracterizează nivelul de cunoaştere a
instituției de învățământ; tipologie a mediului educaţional.
Scopul urmărit este de a prezenta o viziune de ansamblu asupra expertizei mediului educațional
inovaţional.
Cuvinte-cheie: expertiză, tipologie a mediului educaţional, parametri, criterii, metodă de evaluare
EXPERTISE IN THE INNOVATIONAL EDUCATIONAL ENVIRONMENT
Summary. In this article you will enter into the essence of the notion of “expertise” of the educational
environment, the basis of the expertise of the innovative educational environment is examined; the level of
knowledge of the educational institution is characterized; typology of the educational environment.
The aim is to present an overview of the expertise of the innovative educational environment.
Keywords: expertise, typology of the educational environment, parameters, criteria, evaluation method
Noțiunea de „expertiză” este interpretată în literatura de specialitate ca „examinarea unei probleme de
către experți pentru a face nişte constatări”, „cercetarea unei probleme, care necesită cunoștințe speciale, cu
prezentarea unui aviz motivat” (S.I. Ojegov, p. 1338). Cu alte cuvinte, expertiza constă în realizarea „de către
experți de autoritate a unei evaluări a stării obiectului, a consecințelor unui fenomen sau eveniment, a
fezabilităţii unui proiect etc.” (I.A. Baeva, 2009, p.274). Expertiza ca metodă de evaluare a eficienței implică
unele competențe și o anumită experiență din partea specialistului-expert (I.A. Baeva, 2009).
Pornim de la faptul că la baza expertizei mediului educaţional inovaţional trebuie să se afle criteriul de
credibilitate. Ceea ce înseamnă că în timpul expertizei trebuie luate în considerare faptele reale în ansamblu,
că trebuie să se realizeze o analiză calitativă şi sistemică a acestora. Psihologul V.I. Panov distinge în calitate
de obiect al expertizei „instituții de învățământ de diferite tipuri (grădinița, școala primară, liceul, instituţia de
învăţământ superior etc.), sisteme de învățământ regionale” (p. 105).
Savantul V.A. Jasvin identifică o serie de parametri cantitativi pentru evaluarea eficacității mediului
educațional: de bază – „deschidere”, „intensitate”, „conștientizare” și „durabilitate”; parametri de ordinul „doi”
– „emotivitate”, „generalizare”, „predominanţă”, „activitate socială”, „coerență”, „mobilitate”.
Astfel, parametrul cantitativ „deschidere” este considerat de V.A. Jasvin drept o caracteristică structural-
compoziţională, care indică ce subiecţi, obiecte, procese și fenomene pot fi incluse într-un mediu educaţional.
Acest parametru de evaluare a eficacităţii mediului educațional implică excursii locale, călătorii, schimb de
pedagogi, schimb de studenți, volumul bazei materiale, vizite ale instituțiilor de cultură, posibilitatea de a alege
micromediile educaționale.
Parametrul cantitativ „intensitate” este considerat de V.A. Jasvin drept o caracteristică dinamico-
structurală, care dezvăluie gradul de saturație și concentrare a manifestării condițiilor, influențelor și
oportunităților mediului educațional. Intensitatea mediului educațional este determinată de: nivelul de cerințe
292
faţă de elevi, nivelul de organizare a odihnei active, a formelor și metodelor de predare interactive, a
programului şcolar pentru elevi.
Parametrul cantitativ „conștientizare” se caracterizează prin nivelul de cunoaştere a instituției de
învățământ (simbolurile acesteia), legătura cu foștii absolvenți.
„Durabilitatea” se referă la stabilitatea mediului educațional în timp și include durata activităţii
directorului şi a întregii administraţii în cadrul instituției de învățământ.
„Emotivitatea” dezvăluie raportul dintre componenta rațională și cea emoțională și include: relația dintre
cadrele didactice în colectivul pedagogic, interacțiunea pedagogilor cu elevii, părinții, gradul de emotivitate a
design-ului mediului spaţio-material. Ratele ridicate ale „emotivităţii” se remarcă cel mai des în mediul
educaţional de tip creativ și carieră.
„Generalizarea” stabilește gradul de coordonare a tuturor actorilor și dezvăluie conceptul de dezvoltare
a instituției de învățământ, formele de lucru cu colectivul pedagogic, implicarea părinților și a elevilor în
procesul educaţional.
„Predominanţa” indică prioritatea mediului educațional pentru toţi actori procesului educaţional și
importanța mediului educațional pentru pedagogi, elevi și părinți.
„Activitatea socială” se referă la orientarea, direcţionarea socială şi difuzarea realizărilor, lucrul cu
mass-media, iniţiative sociale, semnificația socială a absolvenților instituției de învățământ.
„Coerența” caracterizează continuitatea cu alte instituții de învățământ, integrarea regională, integrarea
socială pe scară largă.
Și, în sfârșit, parametrul „mobilitate” se referă la: mobilitatea obiectivelor și a conținutului, mobilitatea
metodelor de educație, mobilitatea cadrelor didactice în mediul educațional, mobilitatea mijloacelor
educaţionale.
Parametrul „modalitate” constituie o caracteristică calitativ-conținutală (2001, p. 119-159).
Conform poziției teoretice a lui I.A. Bayeva, următoarele criterii caracterizează din punct de vedere
psihologic mediul educațional:
- atitudinea actorilor procesului educaţional faţă de mediul educaţional (poate fi pozitiv, neutru sau
negativ); acest criteriu se măsoară printr-un sistem de măsuri ce vizează componente cognitive, emoționale
și comportamentale;
- orientarea persoanei în comunicare, care se măsoară la toţi actorii procesului instructiv-educativ;
- centrarea pe sine sau pe alții, măsurată prin intermediul testului reacţiilor asociative egocentrice;
- sentiment de securitate emoțională, de siguranţă - violenţă, umilire și insultă în școală;
- indicele satisfacţiei de mediul școlar, care este calculat ca totalul caracteristicilor mediului social al
școlii (2003, p. 22-24).
Savantul E.N. Pavlyutenkov distinge drept indicatori de expertiză a mediului educaţional bogăția
calitativă și cantitativă a activităților, precum și gradul de libertate a alegerii activităților elevilor, ce definesc
echilibrul dintre reglementarea internă și cea externă a activității acestora (p. 7).
293
Metodologia modelării vectoriale, potrivit lui V.A. Jasvin (2000, 2001), permite de a determina
„modalitatea” mediului educațional. Ca rezultat, mediul educațional studiat poate fi clasificat drept unul dintre
cele patru tipuri majore identificate, prezentate în Figura 1.
Activitate
Mediu educaţional Mediu educaţional

creativ bazat pe carieră
Libertate Dependenţă
Mediu Mediu educaţional

educaţional calm dogmatic
Pasivitate
Figura 1. Sistemul de coordonate pentru modelarea vectorială a mediului educaţional

La modelarea mediului educațional V.A. Jasvin se bazează pe tipurile de mediu educaţional, delimitate
de J. Korczak (dogmatic, ideologic, mediul consumului calm, mediul bazat pe eleganţa externă și pe carieră),
precum și pe tipurile de elevi specificate de P.F. Lesgaft (ipocrit, ambițios, amabil, puţin umilit, tare umilit,
asuprit, normal (ideal)).
Astfel, în tipul de mediu educaţional bazat pe carieră, adică în care accentul se pune pe „eleganţa externă
şi pe carieră”, elevii sunt activi, dar dependenţi. Atestăm la ei un nivel destul de înalt de motivare a activităţii,
aceştia folosesc toate oportunitățile disponibile pentru a se dezvolta, însă un rol important în atingerea
obiectivelor joacă colectivul pedagogic al școlii. Elevii din acest tip de mediu educațional sunt independenţi
în activitate sunt competitivi, dar la ei se atestă o anumită indiferență față de alții, fățărnicie și calcul rece.
Tipul dogmatic de mediu educațional se caracterizează prin pasivitatea și dependența elevilor; acesta
impune disciplină, ordine și control permanent asupra elevilor din partea administrației școlii. Informaţia este
însuşită de elevi în mod principal prin învățare pe de rost.
Într-un tip calm de mediu educaţional elevii sunt liberi, dar pasivi. După J. Korczak, elevii dintr-un astfel
de tip de mediu educaţional nu sunt controlaţi suficient din partea școlii. Aceştia sunt pasivi, evită să ia decizii
majore. Ei nu au scopuri și aspirații clare. Sunt modeşti şi prezintă un grad scăzut de utilizare a resurselor
educaționale pentru dezvoltare.
Potrivit lui J. Korczak, „un mediu de învățare creativ” (sau, după V.A. Jasvin, „ideologic”) contribuie
la dezvoltarea libertății și activităţii elevilor. În acest tip de mediu elevii creează, iar profesorii introduc
294
corectări în rezultatele activităților acestora. Totuşi, acest tip de mediu educațional nu este durabil în timp.
Activitatea și dezvoltarea elevilor sunt determinate din interior, şi nu din afară (J. Korczak).
Savantul A.I. Artyukhina propune următoarea tipologie a mediului educaţional, bazându-se pe șase
poziții:
- cea a funcţiilor pedagogice (didactică, educaţională, intelectuală şi de dezvoltare);
- cea a profilului instituției de învățământ, în care există mediul educaţional (mediul instituţiilor
preşcolare, al școlii (gimnaziu, liceu), instituţie de învăţământ, mediul universitar, mediul regional şi
etnocultural);
- cea a structurilor organizatorice, reprezentate în mediu;
- cea a comunităților implicate în procesul educațional al participanților;
- cea a caracteristicilor structurale și calitative (bazate pe funcţia adaptivă, integrare culturală,
componenta informațională etc.);
- cea de integrare a mediului în conținutul educațional (în cazul realizării modelului educaţional personal
de dezvoltare) (p. 17-18).
Expertiza mediului educațional inovaţional constituie o estimare de către experți a caracteristicilor sale
într-o anumită instituție de învățământ.
Potrivit savanţilor V.A. Petkov și S.I. Andryushchenko, productivitatea proiectării mediului educațional
inovaţional trebuie evaluată în baza rezultatelor monitorizării pedagogice a indicatorilor săi principali, precum
şi a indicilor și criteriilor incluse în structura sa.
R.A. Kassina distinge următoarele caracteristici ale criteriilor de calitate a mediului educațional
inovaţional:
- prezența unor nişe inovaţionale, ca parametru posibil pentru o căutare pedagogică liberă, a căror
funcție principală este de a oferi oportunități pentru însuşirea inovațiilor;
- predominanța unor elemente pozitive de creativitate și căutare pentru realizarea oportunităţilor unui
mediu inovaţional (p. 16).
G.N. Krizhanovskaya remarcă că „prezența unei evaluări de către experţi a stării mediului educațional
inovaţional permite de a determina calitatea predării și activității manageriale, de a identifica climatul social,
condiţiile organizaționale și pedagogice” (p. 9).
Prin urmare, un mediu educațional inovaţional trebuie proiectat astfel, încât acesta să contribuie la
dezvoltarea libertăţii și activităţii elevilor. Cu alte cuvinte, expertiza unui mediu educațional inovaţional
trebuie să aibă drept scop de a identifica eficacitatea acestuia pentru o dezvoltare de ansamblu a personalității
elevilor. Iar utilizarea metodei de „modelare vectorială” va permite de a identifica nu doar tipul mediului
educațional, dar şi măsura în care elevii pot folosi resursele ce se conțin în mediul educațional inovaţional
pentru dezvoltarea lor.
Bibliografie
1. Артюхина, А.И. Образовательная среда высшего учебного заведения как педагогический феномен
(на материале проектирования образовательной среды медицинского университета) : автореф.
дис.: д-ра пед. наук: 13.00.08 / А.И. Артюхина ; Волгогр. гос. пед. ун-т. –Волгоград, 2007. –40 с.
295
2. Баева, И.А. Экспертиза психологической безопасности образовательной среды /И.А. Баева, Е.Б.
Лактионова // Нар. образование. –2009. –№ 2. –С. 273–76.
3. Ожегов, С.И. Толковый словарь русского языка : ок. 100 000 слов, терминов и фразеол. выражений
/ С.И. Ожегов ; под ред. Л.И. Скворцова. –26-е изд., испр. и доп. –М. :Оник : Мир и образование,
2009. –1357 с.
4. Павлютенков, Е.М. Обогащенная образовательная среда общеобразовательной школы / Е.М.
Павлютенков. –Мозырь : Белый ветер, 1999. –50 с.
5. Кассина, Р.А. Инновационная образовательная среда образовательного учреждения как
интегральное средство профессионального развития учителя : автореф. дис. канд. пед. наук :
13.00.08 / Р.А. Кассина ; ГОУ ВПО «Волжский государственный инженерно-педагогический
университет». –Нижний Новгород, 2006. –22 с.
6. Крижановская, Г.Н. Управление развитием инновационной образовательной среды / Г.Н.
Крижановская // Реформирование системы государственного управления в субъекте Российской
Федерации: традиции и инновационные практики : сборник материалов VIII Международной
научно-практической конференции; под общ. ред. Т.С. Болховитиной. –Брянск: изд-во Брянского
филиала РАНХиГС, 2012.
7. Ясвин, В.А. Образовательная среда: от моделирования к проектированию / В.А. Ясвин. –2-е изд.,
испр. и доп. –Моск. гор. психол.-пед. ин-т. –М.: Смысл, 2001. – 366 с.
8. Ясвин, В.Я. Экспертиза школьной образовательной среды / В.А. Ясвин; отв. ред. М.А. Ушакова. –
М.: Сентябрь, 2000. –125 с. –(Библиотека журнала «Директор школы» ; Вып. 2).
ÎNVĂȚAREA RĂSTURNATĂ (FLIPPED LEARNING) – APLICAREA PRACTICĂ

ÎN CADRUL DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE
Lilia ZESTREA
Șef catedră, profesor GD I ,Centrul de Excelenţă în Construcţii
ABSTRACT
The article presents the Flipped Classroom approach and its application at the department of Civil and
Industrial Construction. In the new digital age, the lecturers expect them to be creative and to prepare their
assignment using new approaches. It is required to use more and more online tools which should contribute to
a quality education. Learning styles are going to be diversifying. The educational process is becoming more
innovative and popular through the application of media and online learning tools. One solution for teachers
is to make short, concise videos to use it for the new topic. The given videos can be in the form of images,
slides, movies, links and other resources.
Introducere
Învățarea răsturnată (Flipped learning), este un instrument nou de lucru care a apărut din anii 2000 și a
produs o revoluție în sistemul educațional. }n Republica Moldiva se utilizează parțial, însă începând cu acest
an, instrumentul dat a început a fi utilizat din ce în ce mai mult. Profesorul plasează informația nouă elevilor.
Elevii studiază de sine stătător această informație și în clasă elevii împreună cu profesorul aplică informația
studiată la rezolvarea diferitor probleme, situații de integrare, și activități practice sau elaborarea de proiecte
și produse. După lecții mai este spațiu pentru explorarea și extinderea activităților începute în clasă. În așa fel
are loc o continuitate și consecutivitate în cadrul studierii informației noi și cele studiate.
Elementele caracteristice ale flipped classroom (clasa răsturnate)
296
Etapele de lucru în cazul în care aplici tehnica clasa răsturnată ar fi:

- Profesorul plasează informația nouă, sub formă de video, prezentări, note de curs, surse bibliografice
etc. și le plasează elevilor, ca să aibă acces la ele.
- Înainte de lecția nouă, elevii accesează informația nouă, o studiază și analizează, îndeplinesc
chestionar, exerciții și prezintă un feedback profesorului.
- Profesorul colectează întrebările și neclaritățile elevilor și le discută în timpul lecției. Încurajează elevii
să se implice la găsirea răspunsurilor corecte cu privire la tema nouă, prin diferite metode interactive de
lucru precum dezbateri, situații de simulare sau integrare,problematizarea, studiu de caz, jocul de rol etc.
- La finalul lecției și după lecție, elevii sunt evaluați și aplică cunoștințele acumulate la diferite sarcini
efectuate în grup sau individual, care au o legătură directă cu competențele specifice specialității.
Practic se schimbă rolurile dintre elevi și profesor. În educația tradițională profesorul prezintă la lecție
tema nouă și elevii acceptă pasiv informația nouă. În clasa răsturnată sau inversată, rolul profesorului se
schimbă în calitate de facilitator și a elevilor - în calitate de participanți activi în procesul educațional. În așa
fel, interacțiunea dintre elevi și profesor este la un nivel înalt.
Prin utilizarea video-urilor scurte și concise, informația nouă este descompusă în mai multe părți mici.
Accesul elevilor la informație este diversificat ca de exemplu de pe calculator, tabletă, telefon și managementul
independent a platformei de către fiecare participant în parte. Utilizând metode de învățare atât online cât și
offline este rezonabil de utilizat resurse în așa fel încât elevii au posibilitatea de a învăța independent, prin
crearea unui program individual de învățare, într-o atmosferă plăcută de învățare.
Metode de cercetare
Grupele implicate în cadrul acestei cercetări sunt A 18.09 și A 17.09, specialitatea Arhitectura, anul III
în cadrul Centrului de Excelență în Construcții, numai că în ani diferiți. În total sunt 54 elevi în ambele grupe,
28 elevi în grupa A 18.09 și 26 elevi în grupa A 17.09. Ambele grupe au studiat aceeași disciplină, a fost
utilizată aceeași curriculum și plan tematico-calendaristic și disciplina dată a fost predată de același profesor.
În cadrul disciplinei s-au elaborat produse sub formă de lucrări practice, studiu de caz, proiect de grup. La
elaborarea acestor produse, elevii nu numai au aplicat teoria ci și au analizat sau sintetizat informația nouă, au
rezolvat diferite situații de integrare. În grupa A 17.09 a fost predat tradițional însă la grupa A 18.09 a fost
predat după metoda clasa răsturnată. La grupa A 18.09 a fost luat în calcul ca la I capitol Sisteme de forțe
coplanare, concurente și arbitrare, elevii să aibă acces la informație și să li se ofere suficient timp pentru
studiere. Elevilor li s-a avut plasat video, de maxim 10 minute, ei privesc și după care răspund la niște întrebări
ca profesorul să se asigure că a fost înțeles tema nouă. Totodată, elevii pot întâmpina întrebări de înțelegere și
ei notează aceste întrebări într-un chestionar plasat de către profesor. În clasă, acțiunea se bazează pe
interacțiunea dintre profesor și elevi, prin explicarea întrebărilor, discuții sau dezbateri. În prima parte a lecției
profesorul generalizează informația nouă, răspunzând la întrebările elevilor. După care, profesorul setează
sarcini și cerințe de realizare în coordonare cu ce competență profesională dezvoltă în cadrul lecției. Elevii
rezolvă sarcina propusă după care prezintă rezultatele obținute și fac schimb de idei. Însă este foarte important,
297
ca profesorul să asigure continuitatea învățări și după lecție, așa că oferă elevilor diferite situații de integrare
și probleme specifice temei studiate.
Argumente pro și contra
Rezultatele obținute au arătat că la capitolul Sisteme de forţe coplanare, concurente și arbitrare elevii au
obținut rezultate mai bune la lecțiile clasei răsturnate. Deoarece le permite elevilor implicarea activă,
dezvoltarea gândirii critice sau creșterea stimei de sine, învățarea autonomă, utilizarea eficientă a timpului -
căci fiecare participant are tempoul său de învățare. Un alt avantaj este că odată ce ai utilizat un video sau ai
creat materialele auxiliare pentru o temă, ele pot fi reutilizate și la alte grupe și de către alți profesori care
predau aceeași disciplină. Totodată, clasa de studii va deveni un mediu flexibil, unde băncile pot fi aranjate în
diverse moduri, care să permită elevilor să exploreze în totalitate tema nouă.
Dezavantajul principal al acestei metode este că se bazează foarte mult pe tehnologie. Elevii trebuie să
aibă acces la internet, să dețină un calculator performant, ceea ce nu e posibil pentru toate familiile, în special
cele din mediu rural sau când în familie sunt mai mulți copiii. Pentru profesori aceste abordări cer mai mult
timp și mai multe resurse. Se cere ca profesorul să descopere modalități de a-i încuraja pe elevi să lucreze
independent sau în grup, utilizând la maximum timpul petrecut în clasă.
Concluzie
În cadrul acestui articol s-a prezentat eficiența utilizării metodei clasei răsturnate la disciplina Mecanica
teoretică, capitolul Sisteme de forţe coplanare, concurente și arbitrare. O parte din participanți au fost instruiți,
prin metoda tradițională și o altă parte prin metoda clasei răsturnate. S-a dovedit că în practică clasa răsturnată
a dus la obținerea unor rezultate mai bune într-o perioadă scurtă de timp, însă nu a arătat o îmbunătățire
evidentă a abilităților la această disciplină. A ajutat elevii să devină activi în cadrul lecțiilor și mult mai
comunicativi în cadrul lecțiilor, ceea ce duce la îmbunătățirea relațiilor, lucrului în echipă și elevii devin
mulțumiți de rezultatele obținute în cadrul acestui curs. Însă această metodă nu are nici un avantaj evident în
dezvoltarea interesului de a învăța.
Ca concluzie, comparativ cu metoda tradițională de predare, clasa răsturnată este o metodă cu multe
provocări. Se cere ca la fiecare temă, să fie prezentate video, de maxim 10 minute cu explicarea detaliată a
temei noi. Profesorii trebuie să posede abilități TIC în așa fel încât să elaboreze, redacteze video-urile care să
integreze și dezvolte competențele specifice disciplinei și specialității. Un alt moment este că structurarea
temelor și procesului de învățare este foarte important. Implementarea clasei răsturnate cere elevilor să
finalizează studiul de sine înainte de lecție ceea ce este destul de complicat pentru profesor să urmărească
procesul de învățare și rezolvarea tuturor întrebărilor legat de tehnologia informației întâmpinate de către elevi.
Elevii ”trebuie educați” să învețe de sinestătător. O altă cerință este ca profesorul să aibă o organizare bună a
classroom și time management, o pregătire atentă a lecțiilor prin răspunderea la toate întrebările care sunt de
tema nouă, dezvoltarea unor discuții interactive bazate pe tema studiată și menținerea unei atmosfere plăcute
de lucru. Clasa răsturnată cere multă practică și acumulare de experiență pentru a construi un model durabil și
cu rezultate bune.
298
Bibliografie:
1. Ozomatli, F. & Asiksoy, G., Flipped classroom approach. World Journal on Educational Technology:
Current Issues.8 (2), 98-105, 2016. (in English)
2. Flipped Learning Network (FLN). [Online]. Available:
https://flippedlearning.org/site/Default.aspx?PageID=92 The Four Pillars of F-L-I-P™. 3/5/2015, 2014.
(in English)
3. Mária Hartyányi, lldikó dr. Sediviné Balassa, Flipped classroom in practice, 2018 (in English)
4. Androulla Vassiliou (2013). Commission launches 'Opening up Education' to boost innovation and digital
skills in schools and universities. Retrieved from http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-859_en.htm
(Accessed: 27/07/2018).
5. Ghidul începătorului pentru învățarea răsturnată (flipped learning),
https://creeracord.com/2020/10/20/ghidul-incepatorului-pentru-invatarea-rasturnata-flipped-
learning/?fbclid=IwAR3BUFr0_eANDWxyjJQR-tCATk2k7PIqXhe4xiFgYws9gWAFHFuopBGZAHo
299
Inovații pedagogice în învățământul secundar și profesional tehnic (discipline umaniste)
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR ȘI
PROFESIONAL TEHNIC
(DISCIPLINE UMANISTE)
300
STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN EVALUAREA ELEVILOR

Daniela AGAFIŢEI
Profesor , Şcoala Gimnazială Nr.3 “Ciprain Porumbescu” Constanţa
Evaluarea este amintită în multe contexte sociale, atât în ceea ce privește funcţionarea sistemului de
învăţământ, cât şi în viaţa cotidiană. Pe parcursul vieţii şcolare, există momente puternic marcate de evaluare.
Însă nu doar principalii actori ai şcolii, profesorii şi elevii, sunt interesaţi de evaluare, ci şi societatea în
ansamblul ei.
Evaluarea tradiţională şi evaluarea modernă nu sunt neapărat două concepte diferite, aflate în opoziție
sau în competiție, dar realitatea şcolară actuală demonstrează opţiunea pentru o evaluare modernă, centrată pe
competenţe, pe procesele cognitive ale elevului, precum şi pe componentele personalităţii acestuia. Astfel,
metoda proiectului, alături de cea a cafenelei literare, stimulează şi dezvoltă potenţialul cognitiv multiplu al
elevilor (Teoria inteligenţelor multiple, H. Gardner), dezvoltă abilităţile necesare secolului XXI, contribuie la
dezvoltarea abilităţilor de gândire de nivel superior (Taxonomia lui Bloom) și orientează procesul de instruire
către interesele elevilor (predare centrată pe elev).
Metoda proiectului poate, mai mult ca oricare dintre metodele de predare-învățare-evaluare moderne, să
ofere un cadru generos pentru formarea diferenţiată a elevului. Ideea învăţării bazate pe proiect a fost lansată
de William H. Kilpatrick, prin lucrarea The project method (1918).
Cafeneaua literară este un atelier interactiv care permite transferul achizițiilor și optimizarea unui produs
realizat anterior în grup. Aceasta permite cunoașterea profundă de către fiecare a ceea ce au realizat ceilalți
precum și găsirea de soluții noi prin împărtășirea experiențelor. Cele două metode mai sus amintite sunt
fundamentate pe principiul învăţării prin acţiune, cu finalitate practică (“learning by doing”) ceea ce le conferă
şi motivaţia necesară.
Lucrarea de față propune, pe rând, două tipuri de evaluare - formală și non-formală - , inițial o strategie
alternativă de evaluare formală, în cadrul unei lecții de limba și literatura română, ulterior evaluarea printr-un
proiect educativ, așadar o modalitate non-formală de evaluare.
Intrând în subiect, ca exemple de bună practică vă propunem în primă instanță un proiect didactic de tip
inter- şi transdisciplinar, în care sunt valorificate aptitudinile elevilor şi capacitatea acestora de a colabora în
cadrul grupelor de lucru. Gruparea elevilor a avut în vedere tipul de inteligenţă predominant, conform Teoriei
inteligenţelor multiple a lui H. Gardner.
Pentru organizarea grupelor, în calitate de profesori de limba română, dar şi de diriginți, am colaborat
cu psihologul şi cu informaticianul. Astfel, elevii au fost iniţial testaţi online în cadrul opţionalului de
informatică, sub supravegherea celor doi profesori amintiţi, iar rezultatele personale şi le-au notat în caiete. La
ora de dirigenţie am discutat despre caracteristicile fiecărui tip de inteligenţă, inclusiv în corelaţie cu stilurile
de învăţare, iar elevii au înţeles că nicio persoană nu are un tip pur de inteligenţă, dar că, într-adevăr, unul
dintre ele predomină. Au confirmat apoi că rezultatele testului îi caracterizează.
Au fost, aşadar, valorificate abilităţile şi competenţele elevilor, care au demonstrat cum pot asocia
mesajul transmis de poezia propusă spre studiu, cu inteligenţa predominantă: „Scriitorii” (inteligenţa
lingvistică), „Consilierii” (inteligenţa interpersonală), „Artiştii plastici” (inteligenţa vizual – spaţială),
301
„Logicienii” (inteligenţa logico-matematică) şi „Muzicienii” (inteligenţa muzical – ritmică) şi-au unit forţele
şi talentul şi au realizat, grupaţi în două echipe, argumentări sensibile şi competente de apartenenţă a operei
propuse, la genul liric. În plus, au fost valorificate şi aptitudinile pentru jocul de şah a doi elevi, şi înclinaţiile
artistice a doi elevi şi înclinaţiile evidente pentru IT ale altor patru elevi. Cele două echipe au fost echilibrate,
fiind alcătuite din toţi „experţii” menţionaţi anterior.
În acelaşi timp, proiectul vizează şi pregătirea elevilor de clasa a VIII-a pentru examenul de Evaluare
Naţională, fiind un exemplu de lecţie de consolidare a noţiunilor despre genul liric. Deoarece elevii se vor
confrunta, atât la examen, cât şi în viaţa de zi cu zi, cu texte la prima vedere, am ales să valorific valenţele unei
opere lirice din creaţia lui Mihai Eminescu. Specific faptul că romantismul nu face obiectul studiului literaturii
române în gimnaziu, dar elevii au luat contact cu câteva creaţii de acest gen, citind anterior lecturi suplimentare
şi participând la alte activităţi extracurriculare, de genul Cafenelei literare.
Argumentarea apartenenţei unui text literar la un gen literar face parte atât din programa şcolară pentru
clasa a VIII-a, cât şi din programa pentru examen. Este un gen literar mai puţin accesibil, la această vârstă, în
special băieţilor, cu conotaţii mai greu de descifrat, dar exerciţiul anterior, îmbinarea cu arta (pictura şi muzica)
şi sensibilitatea elevilor mei a permis abordarea inter- şi transdisciplinară a acestei lecţii.
Ca metode de evaluare, am utilizat observarea sistematică (pe baza listei de control – verificare), analiza
produselor activităţii, autoevaluarea şi interevaluarea (pe baza grilelor de auto-/interevaluare), dublate de
aprecierile verbale. Lecţia a fost susţinută demonstrativ, în cadrul Cercului pedagogic al profesorilor de Limba
şi literatura română din Centrul metodic Nr. 1 Constanta.
Proiectul educativ local „Cu civism și responsabilitate din școală către societate”, al cărui profesor
coordonator am fost alături de alte colege a mele, s-a desfășurat vreme de trei ani școlari , s-a adresat atât
elevilor de gimnaziu, cât și celor de liceu, și a privit necesitatea formării unor deprinderi pentru un stil de viaţă
social sănătos, a unui stil implicat și responsabil în viața comunității școlare, a comunității locale și județene
și a societății în general. Proiectul educativ ,,Cu civism şi responsabilitate din şcoală către societate”, a avut ca
parteneri şcoli generale, licee teoretice şi tehnologice din oraşul şi judeţul Constanţa în care s-au derulat
activităţi de grup, prin reprezentanţii legali (directorii şi responsabilii de proiect din şcoalǎ), precum și
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa - Serviciul
Rutier, prin reprezentanţii lor.
Activităţile propuse în acest proiect, în ordinea în care s-au desfăşurat, au fost:
302
- Lansarea şi promovare proiectului educativ ,,Cu civism şi responsabilitate din şcoală către societate"
- Prezentarea activităților propuse și înscrierea partenerilor la cele la care doresc să participe (atât cadre
didactice, cât și elevi);
- „Să nu rămânem indiferenţi la faptele antisociale – Să luăm atitudine !” –concurs de scenete;
- Civism în spaţiul public - ,,Cum să folosim raţional resursele planetei”- concurs de desene, machete,
referate;
- ,,Cu civism şi responsabilitate din şcoală către societate” – simpozion pentru cadre didactice;
- Valori şi responsabilitate ,,Elevi disciplinaţi ȋn trafic" – concurs pe tematică rutieră;
- Diseminarea rezultatelor proiectului educativ - „Jurnalul şi panoul publicitar al proiectului nostru”.
În fiecare unitate şcolară s-au format elevi voluntari, în jur de 100 de elevi în total, care au participat la
sesiuni de instruire, de către reprezentantul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa şi al
Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa - Serviciul Rutier, elevii dobândind deprinderi de bază despre
cum trebuie să reacţioneze atunci când asistă la producerea unor fapte antisociale sau în cazul unor conflicte,
dar şi să cunoască legislatia pentru a nu ajunge să comită fapte de natură contravențională, penală. Elevii
instruiţi au mers apoi în şcolile de unde proveneau şi au diseminat colegilor lor noţiunile însuşite în cadrul
acţiunilor de instruire, continuând cu implicarea acestora în celelalte activități ale proiectului.
Celelalte activități ale proiectului au vizat dezvoltarea deprinderilor etic-moral-civice, și au constat în
organizarea de dezbateri, workshop-uri și competiţii pe teme de educație civică, gospodărească, de protecție a
mediului, de realizare de scenarii de negociere a conflictelor, de familiarizare cu legislația drepturilor
cetățenești.
Modalităţile de evaluare folosite au fost observaţia, analizarea şi dezbaterea materialelor pregătite,
jurizarea şi premierea acestora, chestionarul, jurnalul și albumul proiectului și testele interactive, prin
intermediul auto-evaluării, al inter-evaluării colegilor, a beneficiarilor şi a altor părţi interesate.
Impactul educativ asupra grupului țintă prin activitățile proiectului a constat în conștientizarea din partea
participanților a necesității dezvoltării comportamentului civic, ca liant al normalității societății europene, în
creşterea numǎrului de participanți care au solicitat înscrierea la activităţile propuse în proiect de la an la an,
ceea ce a condus la îmbunǎtǎţirea comportamentelor civice manifestate, dar și în îmbunǎtǎţirea activității de
consiliere a profesorilor prin susţinerea de workshop-uri interactive.
303
Bibliografie:
1. Consiliul Național pentru Curriculum, Ghid metodologic.Aria curriculară limbă și comunicare, Ed.
Aramis, București, 2002;
2. Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române, ediţia a IV-a, Colecţia
Metodica activă, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008;
3. Gardner, Howard, Inteligenţe multiple. Noi orizonturi, ediţia a II-a, Ed. Sigma, Bucureşti, 2006;
4. Nicola, Ioan, Pedagogie, ediţia a II-a, EDP R.A. Bucureşti, 1994;
5. Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, ediţia a V-a, Colecţia
Metodica activă, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008;
6. Popa, Ion; Popa, Marinela, Literatura română. Manual preparator pe baza tuturor manualelor alternative
ale ciclului gimnazial, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2006;
7. Căpiță Laura, Didactici și evaluare, suport de curs pentru Modul 1 al Proiectului educațional strategic cu
finanțare europeană, POSDRU 2007-2013 „Investește în oameni!”- Inovație și performanță în dezvoltarea
profesională a cadrelor didactice din mediul urban, București, 2011
8. * * * Curriculum naţional: http://www.edu.ro/index.php/articles/c42/ ;
9. * * * Evaluarea proiectelor (Intel® Education):
10. http://educate.intel.com/ro/assessingprojects .
SCENARII DIDACTICE CU PLATFORME EDUCAȚIONALE ONLINE. CREAREA

ACTIVITĂȚILOR DIGITALE CU PLATFORMA WOOCLAP.
Ana BARANEȚCAIA, profesor de limba engleză
Instituția Publică Gimnaziul Sîrcova, Rezina
Platformele educaționale au devenit o necesitate pentru educarea Generației Z, elevilor din zilele
noastre, care de fapt nu-și imaginează o zi fără conexiune la internet. Aici intervine procesul educațional de
astăzi care prioritizează dezvoltarea competențelor digitale atât a profesorilor cât și a elevilor prin implicarea
în proiecte educaționale online, utilizarea masivă a instrumentelor web ceea ce devine din ce în ce mai mult o
hrană necesară pentru lecția pe care o desfășurăm. Un Profesor actual nu se mai consideră a fi unul bun, în
vogă dacă nu este digitalizat, dacă nu este citit, dacă nu este informat. Odată cu trecerea timpului, Profesorul
are nevoie de o schimbare în strategia sa de predare a materiei, de o dezvoltare profesională în continuu astfel
să dețină abilitatea de a schimba procesul de predare a materiei pe care o promovează și o transmite celorlalți.
Un scenariu didactic necesită mult timp, gândire, tact, cunoștințe și aptitudini. Și iată aici ne vin în ajutor
platformele educaționale online care ne fac lecția mai specială, mai diferită, mai diversificată. În practica mea
pedagogică am utilizat diverse platforme educaționale atât de predare cât și de evaluare/ consolidare a
cunoștințelor. Unele din ele sunt mai accesibile și ușor de utilizat, altele te uimesc prin complexitatea lor și
toate au un impact pozitiv asupra dezvoltării personale ale elevului de astăzi.
Wooclap. Ce este Wooclap? Este o platformă colaborativă cu diverse activități digitale pe care le putem
utiliza la orice etapă a lecției. Această platformă ne poate oferi un feedback atât de scurtă durată cât și de lungă
durată, astfel profesorul își poate crea un întreg scenariu didactic utilizând o singură resursă digitală. Doar
printr-un singur cod din șase litere majuscule avem acces la o activitate interactivă și productivă cu elevii
noștri.
304
Wooclap. Ce putem crea cu Wooclap? Putem crea următoarele evenimente interactive digitale:
- Întrebări cu răspunsuri multiple/ cu un singur răspuns
- Nourașe de cuvinte/ sondaje scurte
- Potrivire de imagini/ de text/de numere/de figuri
- Sortarea/prioritizarea datelor
- Sliduri informaționale/ asalturi de idei
- Discuții asupra unei secvențe audio/ video
- Prezentări PPT/PDF încărcate și trasnformate în activități interactive
Wooclap. De ce Wooclap ? Acest răspuns îl voi reprezenta prin Analiza SWOT.
Punctele tari
- Conține un amalgam de activități diverse și disponibile gratuit pentru orice eveniment ne dorim.
- ( lecție, seminar, ședință, conferință online )
- Dispune de organizarea evenimentelor nelimitat fără plată și oriunde ai nevoie.
- Facilitează procesul de predare-învățare-evaluare, astfel dezvoltând un interes sporit de participare la
elevi.
- Poate fi utilizat atât la predarea sicnronă cât și la cea asincronă.
- Poate fi ușor utilizat atât de începători cât și de avansații specialiști în platforme educaționale online.
- Creează cu certitudine un climat destins, de colaborare, între cadrele didactice și elevi.
- Creează o colaborare bună a şcolii cu comunitatea școlară.
- Amplifică disponibilitatea şi interesul crescut al elevilor pentru activităţile școlare și extrașcolare.
Punctele slabe
- Este nevoie de o conexiune la internet pentru a-l accesa.
- Se cere ca ambele părți participante să detină de un gadget. ( computer, telefon, tabletă)
- Se pot crea doar 2 activități într-un eveniment.
- Se atestă lipsa unor instrumente de stimulare a elevilor participanţi la activităţile educative
extracurriculare si extraşcolare.
- Se observă lipsa de interes a unor elevi/profeosi, neimplicarea activa a acestora în viaţa şcolii.
Oportunități
- Contribuie nemijlocit la dezvoltarea competențelor digitale atât a profesorilor cât și a elevilor.
- Este o soluție de resursă-web pentru o interacțiune de timp reală și imediată.
- Transformă telefonul mobil într-un instrument digital de învățare.
- Utilizarea acestei platforme sprijină elevii talentaţi care pot face performanţă, precum şi a elevilor cu
nevoi speciale.
305
- Atragerea elevilor în programe educaţionale care să îi pună în valoare, să îi implice activ în viaţa
comunităţii, responsabilizându-i.
- Adaptarea platformei educaţionale la nevoile individuale ale elevilor, care să răspundă intereselor de
formare pe termen scurt, mediu şi lung ;
Amenințări
- Suprasolicitarea internetului poate duce la lipsa motivării elevilor şi atitudinea pasivă în privinţa
viitorului.
- Utilizarea masivă a platformelor educaționale online poate avea un impact nefast al stării psihologice
a participanților.
- Persistă o creștere de slabă motivaţie a personalului din invăţământ în implicarea activităților digitale.
Wooclap. Cum putem accesa această platformă? Putem accesa această platformă, având trei roluri
disponibile
Rolul 1. Participant
Accesăm platforma dată formând site-ul www.wooclap.com.
Scriem codul din șase litere majuscule primit de la organizatorul evenimentului, în spațiul rezevat
codului în partea stângă sus sub bara de instrumente.
Apăsăm butonul GO.
Realizăm activitatea propusă conform sarcinii reprezentate pe ecran.
Rolul 2. Organizator
Accesăm platforma www.wooclap.com.
Ne creăm un cont propriu cu poșta electronică personală. ( gmail/mail/yahoo)
Alegem butonul Create event de pe interfața platformei Wooclap.
Selectăm tipul activității dorite. ( menționate mai sus )
Completăm spațiile necesare pentru a desfășura evenimentul.
Distribuim codul evenimentului participanților.
Colectăm răspunsul participanților.
Rolul 3. Importator. Importator – este persoana care dorește creeze un eveniment pe platforma
Wooclap, îmrpumutând acest eveniment din contul unui alt profesor-organizator cu ajutorul codului din șase
litere majuscule oferite de acest organizator.
Accesăm platforma www.wooclap.com.
Ne logăm cu contul deja creat pe platformă.
Accesăm butonul Import event de pe interfața platformei Wooclap.
Introducem codul evenimentului dorit, pe care l-am împrumutat de la un alt organizator de pe platformă.
Încărcăm evenimentul selectat în contul propriu.
Organizăm evenimentul cu participanții doriți, distribuinu-le un alt cod de participare.
Colectăm răspunsurile, ne bucurăm de rezultate.
306
Astfel, platforma Wooclap este o inovație pedagogică care ne oferă posibilitatea să creăm evenimente
online într-un format sigur și eficient. Elevii de astăzi au nevoie de această schimbare în era digitală dar cu o
maximă atenție și siguranță online. Deci dragi Profesori, nu vă fie frică să explorați mediul virtual, să implicați
platforme educaționale online în procesul dvs. de predare-învățare-evaluare.
Căci adevărul este precum se zice în acest citat,
Dacă îmi spui o să uit, dacă o să-mi arăți o să țin minte, dacă mă implici o să înțeleg. Anonim
Bibliografie
1. Capterra Reviews 2020, Online software marketplace [Accesat: 02.11.2020] Disponibil:
https://www.capterra.com/p/177865/Wooclap/
2. Interfața platformei Wooclap, Online Platform, [Accesat: 03.11.2020] Disponibil:
https://www.wooclap.com/
NUANŢE DISTINCTIVE ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE ONLINE

Mariana BATOG, cercetător științific
Institutul de Științe ale Educației, doctorandă, ULIM
Abstract: The Covid 19 pandemic situation installed worldwide, has prompted the national and
international communities of psychologists to develop a new online insurance system with psychological
services, focused on the availability and needs of beneficiaries, oriented on adapting psychological tools to the
limits of the online environment.
Keywords: psychological counseling online; conceptualization; forms; privileges, shortcomings.
Dezvoltarea și avansarea rapidă a tehnologiilor digitale, contribuie actualmente la formarea unui mediu
socio economic global și a noilor structuri organizatorice, instituționale în toate sferele vitale ale societății.
Lumea se schimbă, se modifică aspectele sale, iar procesele tradiționale se manifestă prin diverse modalități
originale, generând apariţia noilor fenomene. Digitalizarea devine practic un stil de viaţa indispensabil, în
special în condiţiile de carantină pandemică. Situaţia de pandemie Covid 19 instalată la nivel mondial, a
impulsionat comunităţile naţionale şi internaţionale a psihologilor să dezvolte un nou sistem online de servicii
psihologice, axat pe disponibilitățile şi nevoile beneficiarilor, orientat pe adaptarea instrumentelor psihologice
la limitele mediului online. Consilierea psihologică realizată în mediul virtual devine o nouă opțiune, din ce în
ce mai necesară și solicitată în condiţiile pandemice actuale. Cercetătorii și psihologii practicieni manifestă tot
mai mult interes pentru consilierea psihologică online.
Conform Asociației Britanice de resort, consilierea reprezintă utilizarea într-o maniera abilă și
principială a relaţiei dintre consilier și client, în scopul de a susţine și favoriza cunoașterea de sine,
autoacceptarea, maturizarea și dezvoltarea resurselor profesionale [apud 4., p.12]. În accepțiunea F. Inskipp şi
H. John (1984) consilierea este o cale de a relaţiona şi de a răspunde unei persoane, pentru a o ajuta să-şi
exploreze gândurile, emoţiile şi comportamentul pentru a se înţelege pe sine mai bine şi pentru a învăţa să
găsească, să utilizeze părţile sale forte sau resursele, încât să depășească dificultăţile vieţii mai uşor, luând
decizii echilibrate şi acţionând constructiv [apud 3].
307
Consilierea psihologică online este catalogată ca fiind o metoda inovatoare ce oferă flexibilitate,
pliindu-se pe nevoile subiectului, ce poate fi utilizată în orice moment şi din orice loc: de la birou, de acasă,
din concediu, în week-end [2]. Consilierea psihologică online implică analiza problemei, construirea unor
soluții personalizate, adaptate nevoilor și resurselor personale, ghidaj în implementarea soluțiilor identificate
și adaptarea lor pe măsură ce sunt puse în practică. Conceptul de consilierea psihologică online este întrebuinţat
de către unii specialişti în domeniul psihologiei [7, p.4-15], ca o sintagmă generală ce ar include mai multe
tipuri de ajutor psihologic (prevenţie, remediere, dezvoltare personală, psihoterapie individuală). Specialiştii
recomandă intervenţia psihologică online ca fiind benefică în vederea soluţionării problemelor referitoarea la
afectivitate: gestionarea emoțiilor, stresul, fobiile, irascibilitate, atacuri de panică, anxietate, depresie etc.
Consilierea psihologică online se realizează mai mult cu adolescenţii, tinerii, adulţii, iar pentru copii e util
suportul psihologic acordat faţă în faţă. Scopul consilierii online a adolescenţilor, tinerilor şi adulților este
identificarea şi soluţionarea problemelor inerente ale vieţii. În procesul consilierii psihologice online pot fi
învăţate: un stil de comunicare asertiv; conștientizarea şi înțelegerea propriilor nevoi; recâștigarea încrederii
în sine, acceptarea şi mulțumirea de sine [1; 2]; înţelegerea factorilor ce declanşează problemele; strategii de
soluţionare a problemelor; intervenţii în situaţii de burnout, mobbing etc.
Consilierea psihologică online presupune o discuţie punctată, personalizată, limitată în timp şi poate fi
realizează prin intermediul Skype, Viber, Facebook Messenger, WhatsApp, dar şi a platformelor psihologice
online (ex: Telepsychology.ro, PAXonline.ro și Depreter.ro, Respiro.md), or şi a blogurilor, forumurilor
psihologice etc. Astfel, se poate comunica atât sincron, cât şi asincron prin mesaje. Consilierea psihologică
administrată online este mai eficientă, dacă este utilizată în sinergie cu suportul psihologic acordat faţă în faţă
cu beneficiarul. O astfel de combinaţie poate fi numită consilierea psihologică de tip hibrid. În funcție de
formele de realizare, consilierea psihologică online se poate clasifica în următoarele tipuri: individuală și de
grup (focus grup); anonimă și personalizată; privată și publică; familială, de carieră, psihopedagogică; textuală,
audio, video, prin date codate [6, p.86].
Privilegiile oferite de consilierea online: este ușor accesibilă și se poate realiza la orice oră;
clientul își poate alege psihologul independent de zona geografică, în funcție de specializare sau servicii
oferite; se realizează în confortul și siguranța propriei locuințe; avantajează persoanele care nu pot ieși din
casă, nu se pot deplasa; posibilitatea de a beneficia de condiții de anonimat și de intimitate;
o poți solicita din orice alt loc de unde te simți confortabil; în caz de ești în altă țară și nu cunoști limba
vorbită, poți vorbi cu un specialist din țara ta; mamele cu bebeluși mici sau părinții care nu au cu cine lăsa
copiii pentru a veni la ședințe [5]; economisirea timpul de deplasare care poate fi utilizat mai eficient, eviți
costuri suplimentare; în unele condiții speciale poți beneficia de consiliere gratuită etc.
Studii în vederea stabilirii diverselor tipuri de ajutor psihologic solicitat online au fost promovate de
personalităţi notorii în domeniu psihologiei: Robin N Kok (2012), T. Donker (2013), G. Andersson (2014), N.
Titov (2014) etc. [apud 1]. În Rusia, problema serviciile psihologice online a fost analizată în lucrările mai
multor psihologi ruşi: О.В. Иванцов, А.И. Кокорева, Н.А. Коновко (2009) elucidează factorii ce ţin de
apelarea preadolescenţilor la ajutor psihologic prin intermediul telefonului de încredere şi internet [7, p.51];
В.Ю. Меновщиков (2010) analizează consilierea psihologică online din perspectiva culturii postmoderne [7,
308
p.4]; И.В. Постников (2010) descrie modalităţi de supervizare online a specialiştilor psihologi [7, p.39]; А.В.
Виноградов (2010) abordează problematica asistenţei psihologice online a persoanelor aflate în detenţie [7,
p.44].
La Moscova a fost creată Federaţia Psihologilor consultanţi online, iar scopul acestei organizaţii
rezidă în dezvoltarea teoriei şi practicii consilierii psihologice profesioniste online, susţinerea cercetărilor
ştiinţifice şi standardelor referitor la consilierea psihologică online [7, p.72]. Federaţia Psihologilor consultanţi
online se implică în editarea revistelor, proiecte ce vizează domeniul respectiv, colaborează cu organizaţii
internaţionale, organizează ateliere de instruire a psihologilor în vederea dezvoltării competențelor de realizare
a consilierii psihologice online.
În domeniul psihoterapiei și al consilierii, în SUA există practica terapiei prin videoconferință de peste
15 ani. Acest domeniu poartă denumirea de „telepractice” debutând în cadrul departamentului care se ocupă
de veteranii de război. S-a constatat că respectivii, au nevoie de asistență psihologică, dar nu pot beneficia din
cauza distanței și lipsei de mobilitate. Telepractica psihologică se referă la orice tip de ajutor oferit la distanță:
prin telefon, videoconferință, e-mail [1]. Formele și metodele psihologice utilizate în cadrul consilierii
psihologice online sunt fundamentate științific şi exclud lezarea integrității fizice sau psihice, a demnității şi a
onoarei personale. Confidențialitatea consilierii este asigurată în conformitate cu Codul Deontologic al
profesiei de psiholog [2]. În cadrul consilierii psihologice online pot fi utilizate varii forme şi metode
psihologice: suportul informațional; consiliere psihologică, tehnici de respirație; tehnici de suport emoțional;
autocontrol mental; tehnici de relaxare; tehnici de reîncărcare cu resurse; psihoterapie individuală;
psihosugestie etc.
Dezavantaje ale consilierii psihologice online: unele probleme nu pot fi abordate online; validitatea
diagnosticului psihologic online este scăzută [1]; nu poate fi utilizată pentru tulburări severe; aprofundarea
înstrăinarea de sine, alte persoane; dependenţa de lumea virtuală (separarea de viaţa reală, instabilitatea, lipsa
de ancorare în lumea reală; conformismul și dependența de realitatea virtuală).
În opinia specialiştilor din domeniul psihologiei, serviciile psihologice online nu pot înlocui în totalitate
şedinţele realizate faţă în faţă cu psihologul, îndeosebi în cazul tulburărilor severe. Serviciile psihologice online
vin ca o completare a serviciilor psihologice acordate faţă în faţă. Or, există situaţii în care această formă de
ajutor psihologic devine unica sursă accesibilă, în special pe timp de carantină sau situație de urgență în
sănătate publică. situaţie în care persoanele au nevoie enorm de susţinere psihologică avizată.
În concluzie intenționăm să reliefăm următoarele idei: Consilierea psihologică online constituie o
relație proactivă ce implică un suport psihologic, generând în finalitate o schimbare, fiind ghidată după
principiul a te ajuta, ca să te ajuți singur. Consilierea psihologică online a apărut ca o provocare la condiţiile
de incertitudine şi criză ale epocii contemporane: este tehnologizată, se află în concordanţă cu timpul,
cunoştinţele, ritmul de viaţă şi nevoile omului contemporan; subliniază pluralismul și eclectismul în acordarea
opțiunilor de ajutor psihologic și accesul liber la varii specialişti și la numeroase resurse psihologice.
Bibliografie:
1. BATOG, M. Consilierea psihologică online: avantaje, riscuri şi probleme. În: Curriculum şcolar:
provocări şi oportunităţi de dezvoltare, 7-8 decembrie, 2018. Materialele Conferinţei Ştiinţifice
309
internaţionale, 7-8 decembrie 2018, IŞE. Coord. șt: Pogolșa L., Bucun N. Chișinău: Lyceum, IŞE, 2018,
p.593-599. ISBN 978-9975-3275-0-3.
2. BLAGOI, A. Consiliere şi psihoterapie online. [Accesat 01.11.2020] Disponibil:
http://alinablagoi.ro/psiholog-online-skype/.
3. CUZNEŢOV, L.; MICLEŞANU, Z. Bazele consilierii. Ghid metodologic. Chişinău: Primex-Com SRL,
2015. 127 p. ISBN 978-9975-110-24-2.
4. GEORGESCU, M. Introducere în consilierea psihologică. București: ed. Fundației România Mare, 2004.
193 p. ISBN 973 -582-958-4.
5. TARCEA, D. Consiliere psihologică online. [Accesat 01.11.2020] Disponibil:
https://parintecuminte.ro/consiliere-psihologica-online/
6. Костригин А.А.; Хусяинов Т.М. Онлайн-консультирование: организационные и психологические
аспекты. В: Общество, семья, личность: теория и практика решения актуальных проблем.: сб.
науч. статей / под. ред. Ю.В. Братчиковой. Екатеринбург: Урал, 2013, с.84-88. ISBN 978-5-7186-
0562-4.
7. Психологическое консультирование Онлайн. Научно-практический журнал, 2010, №2, 77 p.
[Accesat 5.11.2020] Disponibil: https://counseling.su/f/psyconsonline-002.pdf
ИЗУЧЕНИЕ ФУНКЦИОНАЛЬНО-СЕМАНТИЧЕСКОГО ПОЛЯ В ПРАКТИКЕ

ПРЕПОДАВАНИЯ РУССКОГО ЯЗЫКА В ШКОЛАХ С РУССКИМ ЯЗЫКОМ
ОБУЧЕНИЯ
Татьяна БОГДАНИЧ,
преподаватель по русскому языку и литературе,
Политехнический колледж мун. Бэлць
Ключевые слова: поле, функционально-семантическое поле, русский язык, система, методика.
Одним из наиболее перспективных путей совершенствования системы языкового воспитания
является активное использование в обучении достижений лингвистической науки, применение новых
научных данных для повышения эффективности преподавания. Усиление функционального и
коммуникативного подходов в обучении связано и с результатами развития этих направлений
современной лингвистики.
Функциональный подход связан преимущественно с направлением изучения языка от значения
к форме и функции. Такой системно-интегрирующий взгляд на язык формирует концентрическую
модель языковой системы. Она опирается на традиционную уровневую структуру языка, но идет от
смысла к способам его выражения и далее – к их функции в речи. Так формируется грамматика
«функционально-семантических категорий и полей» (школа А.В. Бондарко и его последователей).
Понятие и теория поля в лингвистике восходит к определению языка как системы. Наиболее
значимый вклад в систематизацию языка внесли работы следующих лингвистов: И.А. Бодуэн де
Куртенэ, Ф. де Соссюр и Э. Бенвенист. Фердинанд де Соссюр говорил о замкнутом характере системы
языка, о равнозначности и взаимозависимости всех элементов данной системы [7, 69]. Во второй
половине 20 века понимание системы становится все более философским, базируется на общем
понимании системы. «Системный подход ориентирует исследователя на раскрытии целосности
310
объекта и обеспечивающих ее механизмов, на выявление многообразных типов связей смежного

объекта и сведение их в единую теоретическую картину [5, 612-613].
В дальнейшем в связи с развитием функционального подхода к изучению языковых явлений,
когда единицы языка исследуются в движении «от функций к средствам» (ономасиологический
подход, предлагаемый в сочетании с традиционным, семасиологическим в работах представителей
Пражского лингвистического кружка, Ш. Балли, Ф. Брюно, Л.В. Щербы, Е.С. Кубряковой и других
исследователей), возникло направление функциональной грамматики, разработанное А.В. Бондарко.
В русской лингвистике изучение функционально-семантического поля (ФСП) неразрывно
связано функциональной грамматикой Бондарко А.В., его теорией поля. Ученый вводит понятие
функционально- семантическое поле, которую понимает, как «систему разноуровневых средств
данного языка (морфологических, синтаксических, словообразовательных, лексических),
объединенных на основе общности и взаимодействия их семантических функций» [2, 5].
Бондарко А.В. в своей теории выделяет два типа полей: первый тип – это ФСП с
морфологическим ядром, которое обладает идентичными признаками функционально-семантических
категории, категорий темпоральности, персональности, аспектуальности и т.д.; второй – ФСП с
функционально-семантическими инвариантами, то есть полями лексическими или грамматическими.
Рассматривается как их единство, так и их различия. ФСП охватывает не только один языковой
уровень, более широкую языковую сферу, в которую входят единицы разных языковых уровней [2,
11]. Таким образом, мы понимаем функционально-семантическое поле как систему объединяющую
разноуровневые языковые средства, базирующуюся на семантической категории.
Центром, объединяющим фактором ФСП, А.В. Бондарко считает морфологическую категорию,
которая рассматривается во взаимоотношениях с окружающими ее лексическими,
словообразовательными и синтаксическими средствами. Таким образом, указывается на приоритет
грамматического категориального значения в определении доминанты семантики поля и
грамматических средств в формировании ФСП [2, 26].
В отличие от А.В. Бондарко, Ё.В. Гулыга и Е.И. Шендельс признают равноценность как
лексических, так и грамматических средств выражения единого общего значения, что отражается в
названии, которое они дают рассматриваемым группировкам - грамматико-лексическое поле. Такое
поле имеет следующие свойства: 1) инвентарь средств разных уровней, связанных между собой
системными отношениями - конституентов поля; 2) общее значение (понятийное поле), в той или иной
степени присущее его конституентам; 3) дробность общего значения (оно распадается минимум на два
значения, образующие микрополя); 4) неоднородную и, как правило, сложную структуру в виде
горизонтального и вертикального сечений. По горизонтали располагаются семантические участки -
микрополя. По вертикали располагаются конституенты микрополей, которые в то же время являются
конституентами макрополя. Вертикальное строение поля зависит от характера и числа конституентов
и их расположения по отношению друг к другу. В большинстве полей выделяется доминанта -
конституент поля, наиболее специализированный для выражения данного значения, передающий его
наиболее однозначно и систематически используемый [1, 16].
311
Рассматривая полевое разноуровневое образование, B.C. Юрченко называет его языковым

полем, под которым понимается семантическое поле, образуемое инвариантной структурой
предложения со всеми ее связями - внеязыковыми и внутриязыковыми, к которым относятся мысль,
части речи, слово, высказывание. Термин «языковое поле», выступая гиперонимом по отношению к
другим терминам, приведенным выше, охватывает, таким образом, содержание этих самых терминов,
но не конкретизирует сущность совокупности средств языка, объединенных общей функцией –
инвариантным значением. По нашему мнению, термин, наиболее точно отражающий все особенности
полиуровневого полевого образования - ФСП (с учетом позиции Е.В. Гулыги и Е.И. Шендельс
относительно характера инвариантной семантической категории поля) [7, 29].
П.В. Чесноков предлагает классификацию ФСП, базирующуюся нахарактере фактора,
объединяющего их конституенты и разграничивающего их в микрополях. Традиционно выделяемое
ФСП следует назвать онтолого-онтологическим: в нем объединяющим фактором является
определенное объективное (онтологическое) содержание, и микрополя разграничиваются благодаря
объективно существующим различиям в этом содержании. Так, ФСП времени распадается на три
микрополя - настоящего, прошедшего и будущего времени. В ФСП второго типа фактором,
объединяющим микрополя в единое поле, также является определенное онтологическое содержание,
но конституенты микрополей различаются не объективным содержанием, отражающим реальное
различие компонентов, составляющих поле, а формой отражения - формой мысли, которая передает
одно и то же содержание. Поэтому такое поле называется онтолого-гносеологическим, так как
расслоение на микрополя связано лишь с различием в мыслительном процессе. Примером поля с
различиями в семантических формах мышления служит ФСП отрицания, объективируемое на уровне
прямого и косвенного запрета. В ФСП третьего типа и фактор, объединяющий различные средства
языка в поле, и фактор, разграничивающий в нем микрополя, представляет собой формы мысли [1, 21].
Обращение к теории функционально-семантических полей ведет к обогащению методических
пособий, практикумов по современному-русскому языку, курса «Культура речи» в доуниверситетских
учебных заведениях, так как способствует формированию коммуникативной компетенции учащихся.
Использование теории ФСП предполагает эффективное решение проблем в преподавании языкового
материала, развития коммуникативной функции, организацию учебного материала с углублением в
концетричность на семантической зоне и поэтичность синтаксических структур, с учетом
психологической составляющей речевого акта. [3, 196].
Выделение в рамках ФСП центра и периферии помогает осмыслить правила выбора той или иной
языковой единицы в конкретных актах речи. Зная, что есть центральные (главные, основные) и
периферийные (менее типичные, второстепенные) средства, мы используем сознательно те или иные
из них в соответствии с типом и ситуацией речи.
Очевидно, что в практике преподавания языка (особенно в школе) нет необходимости
отказываться от традиционной уровневой системы представления языка, но использование
результатов современных теоретических исследований в области функциональной и коммуникативной
312
грамматики может и должно дать позитивный импульс к улучшению системы лингвистического

образования и воспитания.
Библиография:
1. БАКУЛЕВ, А.В. Функционально-семантическое поле каузальности в современном русском языку
\ Автореферат диссертации на степень доктора филологических наук, Белгород, 2009.
2. БОНДАРКО, А.В., Функциональная грамматика. Л.: Наука, 1984.
3. ПАРМЕНОВА, Т.В., Практическая функциональная грамматика русского языка // Specimina
philologiae Slavicae. Band 127. Verlag Otto Sagner. Munchen, 2000. 247 S.
4. СОССЮР, Ф., Труды по языкознанию. Переводы с французского языка под ред. А. А. Холодовича.
— Москва: Прогресс, 1977.
5. Философский энциклопедический словарь, 1983: 612-613.
6. ЩЕРБА, Л.В., О трояком аспекте языковых явлений и об эксперименте в языкознании // Языковая
система и речевая деятельность. М., 1947. С. 24–39.
7. ЮРЧЕНКО, В.С., Языковое поле: лингвофилософский очерк. Изд-во Саратовского
Педагогического Института, 1996.
EVALUAREA ÎN ONLINE
Miredda CȂMPEAN
Profesor, Liceul Teoretic " Axente Sever " - Mediaş
Cu ajutorul calculatorului, evaluarea este făcută
instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Este o
evaluare brută, cu un feedback insuficient, deoarece
comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu
privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Însă tocmai
acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare/înțelegere.
De multe ori spun că: examenul este ultima lecție pe care o
primește studentul înainte de a absolvi, fără a folosi lecție în
sensul peiorativ.
Evaluarea… Offf evaluarea este cel mai mare chin, din punctul meu de vedere. Să predai e simplu.
Poate fi chiar frumos, dacă îți place ceea ce faci. Învățarea nu e chiar treaba ta ca profesor. Ai un curriculum,
ai predat cum ai putut mai bine, să învețe elevul/studentul… că și tu ai făcut asta la rândul tău. Dar evaluarea
e în responsabilitatea ta. Iar pentru asta atât profesorul cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele
3C caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă.
De ce avem nevoie de evaluare ?
Alain Kerland consideră că evaluarea se face pornind de la următoarele întrebări cheie:
Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcțiile acesteia)?
În raport cu ce se face (care este sistemul de referință, care sunt criteriile evaluării)?
Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluții)?
Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se face evaluarea?
Etapele evaluării
313
Structura procesului de evaluare, analizat în viziune sistemică de mai mulți autori cuprinde următoarele
trei etape: verificarea, măsurarea și notarea.
Verificarea presupune colectarea de informații referitoare la nivelul performanțelor școlare ale
evaluaților, respectiv la cunoștințele, abilitățile, capacitățile, competențele, comportamentele și atitudinile
acestora, prin aplicarea unui ansamblu de strategii, metode, tehnici, procedee și instrumente.
Măsurarea reprezintă acțiunea de interpretare și aprecierea performanțelor evaluaților prin raportarea
lor la indicatori de performanță, la sisteme de referință, la standarde de performanță, la sisteme de criterii de
evaluare. În general, evaluarea se referă la acordarea unei semnificații cantitative caracteristicilor calitative,
măsurarea, în calitate de componentă a evaluării se referă la acordarea unor semnificații.
Notarea sau decizia de ameliorare, presupune precizarea și mai exactă, rafinarea semnificației atribuite
prin măsurare, grație emiterii unor judecăți de valoare asupra rezultatelor și adoptării deciziei. În actul evaluativ
decizia este luată ca urmare a asocierii rezultatelor cu scări de notare și acordării de note sau calificative
școlare. Notarea reprezintă acțiunea cadrului didactic de apreciere prin note școlare a progresului școlar realizat
de elevi, respectiv cuantificarea nivelului lor de cunoștințe, abilități, capacități, atitudini, aptitudini, etc.
Tipuri de evaluare
În mare parte în literatura de specialitate formele de evaluare sunt structurate în:
- predictivӑ ( inițialӑ)- se realizeazӑ la ȋnceputul unui ciclu , a unei teme noi
- formativӑ ( continuӑ )- la fiecare lecție sau temӑ nouӑ ,
- sumativӑ - la sfȃrşitul unui ciclu , a unui capitol.
Pentru realizarea evaluӑrii formative ȋn mediul online , putem folosi: observația , conversația ( sondaje
, interviuri 1 la 1) ,autoevaluarea ( reflecții asupra ȋnvӑțӑrii, grile şi liste de verificare) , artefacte/ dovezi ale
ȋnvӑțӑrii ( diverse informații legate de ȋnvӑțarea elevilor, lucrӑri, implicare ȋn activitӑți) .
Folosind evaluarea formativӑ se colecteazӑ informații diverse , bazate pe o varietate de instrumente şi
strategii :
- chestionare -quizz ( rӑspunsuri multiple , adevӑrat - fals , rӑspuns scurt , de completare , pereche ) ,
sondaje ȋn timpul interacțiunii sincrone .
- gamificare ( curs sau activitate) ȋn interacțiuni sincrone şi asincrone : Kahoot , Quizizz , Wordwall ,
Mentimeter , Edmodo
- bazat pe studiu individual asincron : Quizlet https://quizlet.com/ , Wordwall https://wordwall.net/ro
, Kahoot https://kahoot.com/ .
Pentru evaluarea sumativӑ putem folosi :
- testele - evaluarea abilitӑților cognitive : formulare Google , aplicații pentru e-teste
- referatul - reprezintӑ o lucrare scrisӑ ȋntocmitӑ de cӑtre elev , pe o temӑ aleasӑ , structurӑ , bibliografie
etc
- proiectul - trebuie sӑ ȋndeplineascӑ anumite condiții :
- prezentarea sarcinii de lucru şi explicarea acesteia de cӑtre profesor la clasӑ
- rezolvarea / realizarea proiectului individual / colaborativ
- prezentarea proiectului de cӑtre elev , la clasӑ ȋn fața colegilor
314
Evaluarea , ȋn ceea ce priveşte proiectul , va urmӑri douӑ categorii de

criterii :
- criterii care vizeazӑ calitatea proiectului ( calitatea produsului)
- criterii care vizeazӑ calitatea activitӑții elevului ( calitatea procesului
- ePortofoliu - metodӑ de evaluare complexӑ , integratoare , flexibilӑ ,
colecție de activitӑți realizate de elev ( individual sau colaborativ)
Evaluarea se poate realiza :
- pe fiecare componentӑ ȋn parte
- holistic - impresia generalӑ asupra performanțelor , avȃnd ȋn vedere elementeleindividuale , dar şi
structura de ansamblu
Existӑ mai multe tipuri de portofoliu :
- de prezentare - cuprinde o selecție a celor mai importante lucrӑri
- de ȋnvӑțare sau de progres - conține toate lelmentele realizate pe parcursul activitӑții
- de evaluare - cuprinde : obiective , stategii , instrumente de evaluare , tabele de rezultate .
Ceea ce se întâmplă în această perioadă și modul în care bâjbâim metodele pe care să le folosim, denotă
faptul că nu scriem suficient. Nu dezbatem suficient. Nu am anticipat și nu ne-am pregătit pentru așa ceva.
Scriem știință de dragul promovărilor, cu excepțiile de rigoare, dar când școala nu mai e la fel, realizăm că nu
s-a gândit nimeni la planurile de continuitate a procesului educațional. Improvizăm, dar hai să nu o facem
oricum.
Bibliografie
1. Crăciun, D., (2019). Training future language teachers to educate the digital generation, Journal of
Educational Sciences, 20(1), 90-107.
2. Cucoș, C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010, ISBN: 978-973-46-0936-9
3. Florea, N.M., Valorificarea evaluărilor privind rezultatele școlare pentru ameliorarea procesului didactic,
Editura ArsAcademica, March 2010, ISBN: 978-606-8017-47 1,
4. Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 978-
973-0-118346
315
ÎNVĂȚAREA ACTIVĂ CU AJUTORUL HĂRȚII CONCEPTUALE

Galina CĂUIA,
prof., grad did. superior, IP LT „Elena Alistar”, Chișinău
Rezumat
Sensul schimbărilor în educația postmodernă este orientat spre formarea de competenţe, adică a acelor
ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţarea activă, care permit identificarea
şi rezolvarea unor probleme specifice, în diverse contexte. În pedagogia contemporană învăţarea activă este
un tip de învăţare care are la bază implicarea profundă - intelectuală, psihomotorie, afectivă şi voliţională a
subiectului învăţării în dobândirea noului.
Abordare teoretică
A promova învăţarea activă înseamnă a-i ajuta pe cei care învaţă să îşi gestioneze propria învăţare. Nu
există nici un mod unic, adecvat tuturor elevilor, de a învăţa ceva; este nevoie de o multitudine de sarcini şi
experienţe pentru a satisface necesităţile individului. Studiile arată că activităţile de învăţare care impun
elevului prelucrarea activă a materiei, duc la o fixare mai trainică a cunoştinţelor, la o învăţare mai profundă.
Abordarea tematicii învățării active nu este nouă, ea a fost prezentă în gândirea şi practica pedagogică,
începând cu pedagogia clasică şi până la pedagogia postmodernă, actuală.
Un interes deosebit legat de activitatea şi activizarea elevilor în procesul de învățământ întâlnim în opera
pedagogică a celor mai marcante personalităţi din domeniile filosofiei şi al pedagogiei: Socrate, Platon,
Aristotel, J.A. Comenius, Jean-Jacques Rousseau, Pierre Bovet, John Dewey, Maria Montessori, Jean Piaget
și alții.
Termenul de „școală activă” a fost lansat de Pierre Bovet în anul 1917, iar reprezentantul de seamă al
școlii active – Adolphie Ferriere (1879-1960) l-a fundamentat din punct de vedere teoretic în lucrările sale:
„Școala activă”, „ Practica școlii active” ș.a. În spațiul românesc, școala activă este promovată de I.
Nistreanu, A. Manolache, I. Neacșu, I Cerghit, C. Cucoș, ș.a.
După J. Bruner „esenţiale în învăţarea activă se consideră a fi interacţiunile care se stabilesc în interiorul
clasei între profesori şi elevi, între elevi şi între perechi etc.”.
„Învățarea activă angajează capacități productiv-creative, operațiile de gândire și de imaginație, apelează
la structurile mintale – structurile operatorii și structurile cognitive de care dispune elevul și de care el se
folosește ca de niște instrumente în susținerea unei noi învățări”, menționează I. Cerghit.
I. Neacșu consideră ..„scopul primordial al școlii active este implicarea copilului cu întreaga sa
personalitate în actul învățării, identificarea și dezvoltarea potențialului său, formarea unei personalități
responsabile și autonome”
Învățarea activă are loc atunci, când elevul lucrează productiv, răspunde la întrebări, ia parte la
activități, are propriile sale sugestii, propune noi interpretări, este capabil să aplice o strategie de învățare într-
o situație din viața reală. Cheia învățării active este trăirea deplina de către elev a acestei experiențe, el depune
un efort personal, își construiește cunoașterea, își dezvoltă abilitățile cognitive, operative și comportamentale.
Caracteristicile unui elev care învaţă activ sunt următoarele:
- are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă;
316
- are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să le utilizeze;

- foloseşte resursele disponibile în mod eficace;
- ştie care îi sunt punctele tari şi punctele slabe;
- înţelege procesul de învăţare;
- îşi controlează sentimentele în manieră adecvată;
- îşi asumă responsabilitatea în procesul de învăţare;
- îşi planifică, îşi monitorizează, îşi evaluează şi îşi adaptează procesul de învăţare.
Eficientizarea învățării la lecțiile de Geografie presupune folosirea unor metode, tehnici şi procedee,
care să-l implice activ pe elev în procesul de învăţare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea
creativităţii, formarea și dezvoltarea personalității integre.
În acest sens metodele pentru o învăţare activ-participativă la lecțiile de Geografie pot fi: cele care
favorizează înţelegerea simbolurilor geografice, a proceselor și fenomenelor naturale și sociale, care valorifică
experienţa proprie a elevilor, care dezvoltă competenţe de comunicare şi relaţionare, de deliberare pe plan
mental şi vizează formarea unei atitudini active ( citirea și interpretarea hărții geografice, elaborarea hărții
conceptuale, a posterului, etc.). Metodele care stimulează gândirea şi creativitatea, îi determină pe elevi să
caute şi să dezvolte soluţii, să facă reflecţii critice şi judecăţi de valoare, să compare şi să analizeze situaţiile
date (învățarea prin descoperire, studiul de caz, rezolvarea de probleme, jocul didactic, exerciţiul, etc.).
Metode active sunt și cele prin care elevii sunt învăţaţi să lucreze productiv cu alţii şi să-şi dezvolte abilităţi
de colaborare şi ajutor reciproc (investigația geografică, mozaicul, cafeneaua, proiectul în grupuri mici, etc.).
Toate aceste metode, fiind implementate la lecțiile de Geografie, produc o confruntare de idei, opinii şi
argumente, creează situaţii de învăţare profundă, activă.
Abordare practică
Harta Conceptuală
Una din abilitățile necesare ale învățării active, care trebuie formate și dezvoltate la elevi este gândirea
sistemică, ceea ce semnifică exersarea unei gândiri conștiente în înţelegerea şi realizarea conexiunilor dintre
părțile componente ale unui concept, proces, fenomen, sistem. În realizarea acestui deziderat curricular un rol
important îl are metoda Harta Conceptuală, care este o modalitate de organizare logică a informaţiilor,
evidenţiind relaţiile dintre diverse concepte şi idei, astfel realizând o învățare activă.
Avantajele utilizării hărții conceptuale sunt multiple: ea organizează cunoştinţele deja existente şi
pregăteşte elevii pentru asimilarea achizițiilor noi; se bazează pe conceptul de învățare colectivă, dar este
eficientă și în aplicarea individuală; promovează învățarea conştientă şi activă, ordonând informaţiile
dobândite şi descoperind altele noi, prin efort propriu; dezvoltă creativitatea şi spiritul inventiv.
Fondatorii acestei metode sunt psihopedagogii americani Joseph D. Novak și David Ausubel. Pentru
prima dată Joseph Novak a descris harta conceptuală ca fiind o tehnică de reprezentare vizuală, bazându-se
pe faptul că învăţarea temeinică a noilor concepte depinde de cele existente în mintea elevului şi de relaţiile
care se stabilesc între acestea. Esența cunoașterii constă în modul cum se structurează cunoștințele. Cu alte
cuvinte, important este nu cât cunoști, ci relațiile care se stabilesc între cunoștințele asimilate.
317
Harta Conceptuală se mai numește Harta Cognitivă, fiind o reflectare a modului de gândire și înțelegere
a elevilor care o elaborează, la început într-un mod simplist, apoi tot mai complex și creativ. Această metodă
didactică este una transdisciplinară, ea poate fi utilizată atât în predare/ învățare, cât și în evaluare, la toate
disciplinele școlare.
Harta conceptuală poate fi definită drept acel grafic care include concepte (centrale – localizate în
centrul hârții sau secundare – localizate către marginea hărții), ierarhizări pentru a determina locul acestora,
conexiuni stabilite între concepte (prin care se comunică felul în care este înțeleasă relația între concepte) și
interpretări, ce relevă relațiile dintre diferite părți ale hărții.
Realizând harta conceptuală în cadrul activităților didactice la lecțiile de geografie, elevii își formează
o viziune de ansamblu asupra naturii și sistemelor ei componente.
Prezentăm un exemplu de elaborare a hărții cognitive.
Geografia Continentelor și Oceanelor, cl. a VI-a
Tema. Australia. Clima tropicală de Deșert.
Competența: raportarea realității geografice la suporturi statistice, grafice și cartografice, dovedind spirit
analitic și practic.
Etapele de elaborare a hărții conceptuale
Etapa de brainstorming (alegerea ideii principale). Elevii, organizaţi în grupuri, exprimă idei deja
cunoscute despre continentul Australia. Ex: continentul este arid; continentul este intersectat de Tropicul de
Sud; continentul este lipsit de zonele de climă rece ș.a. Elevii, fiind monitorizați de profesor, aleg ideea
principală - Continentul este intersectat de Tropicul Capricornului. Se notează pe tablă, în ordine aleatorie,
toate informațiile care vin de la elevi și țin de ideea principală ( aer uscat; mișcarea descendentă a aerului;
grad mic de condensare; cer senin; cantitate redusă de precipitații; vegetație specifică de deșert; animale
adaptate; activitatea limitată a omului etc. )
Etapa de organizare (stabilirea conținutului hărții cognitive). La această etapă are loc procesarea
textului din manual. Subiectul principal Continentul este intersectat de Tropicul Capricornului se scrie pe o
coală mare de hârtie în partea de jos. Celelalte idei, informații (cunoscute și dobândite) sunt grupate de către
elevi după criteriul relațiilor reciproce, cauzale, fiind ajutați de profesor. Astfel sunt obținute grupe şi
subgrupe de informaţii.
Etapa de aranjare în pagină (aranjarea ideilor pe hartă). Este cea mai importantă etapă. Ideile trebuie
să treacă una în alta pentru ca cititorul să-și dea seama cu ușurință despre relațiile dintre procesele naturale,
dintre cauză și efect, despre relațiile reciproce între componentele naturii. Elevii scriu, în partea de jos a
paginii subiectul principal, îl conturează într-un dreptunghi, după care aranjează, în funcţie de relaţiile
existente, și celelalte idei din grupurile şi subgrupurile formate în faza anterioară. La această etapă metoda
capătă un caracter interactiv.
Etapa de legătură continuă (de finalizare), faza de fixare a relaţiilor de legătură dintre componentele
zonei climatice de deșert. Elevii sunt solicitați să dea o formă finală hărții cognitive, folosind săgeţile
unidirecţionale sau bidirecţionale, arcuri între idei. Ei stabilesc pe diagramă locul final al fiecărei idei. Condiția
obligatorie este ca cititorul să poată citi cu ușurință schema cognitivă despre Deșerturile din Australia.
318
Produsul final, harta conceptuală este o sursă importantă de evaluare și autoevaluare, este bogată în
informații. Profesorul poate verifica cunoștințele achiziționate de elevi, înțelegerea relațiilor între
componentele unei zone climatice, complexitatea unui sistem natural, eficiența strategiilor utilizate,
creativitatea lor. La finele unei astfel de activități, realizate prin metoda hărții conceptuale, observăm că
evaluarea vizează nu doar domeniul cognitiv (adesea exclusiv vizat în verificare), ci și pe cel creativ.
Pentru început elaborarea hărții conceptuale este un proces, care decurge greu, dar cu ajutorul
profesorului elevii devin motivați în realizarea hărții cognitive și obțin succesul școlar scontat. Cu timpul
elevii singuri aleg conceptele, ideile şi stabilesc relaţiile care le caracterizează.
CONCLUZII
Prezentarea schematizată a cunoştinţelor prin intermediul hărții conceptuale ajută la o mai bună
structurare a lor, precum şi la o învățare durabilă. Hărţile conceptuale sunt deosebit de valoroase, deoarece
promovează învățarea activă și conștientă; stimulează generarea de idei; facilitează înțelegerea și
aplicabilitatea cunoștințelor; valorifică şi stimulează potenţialul creativ, originalitatea din partea elevilor;
formează și dezvoltă gândirea critică și sistemică a elevilor; permite profesorului să emită aprecieri referitoare
la eficiența stilului de învățare al elevilor; ordonează informațiile dobândite; încurajează spiritul de echipă.
Harta conceptuală: Clima de deșert a Australiei
Aer uscat
Cer senin
Alizee uscate
M. descendentă
P. ridicată
Continentul este intersectat de Tropicul Capricornului
Bibliografie:
1. Bruner J. Pentru o teorie a instruirii. București: E.D.P., 1970
2. Cerghit I. Metode de învățământ. Iași: POLIROM, 2006
3. Dulamă M.E., Roșcovan S. Didactica Geografiei. Chișinău: Ed. Bons-Offices, 2007
4. Joiţa Elena. Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie. Iaşi: Editura Polirom, 2002
5. Miclea M. Psihologia cognitivă, Modele teoretico-experimentale. Iaşi: Editura Polirom, 1999
6. Neacşu I. Învăţarea academică independentă. Ghid metodologic. București: Editura Universității din
București, 2006
319
ŞTEFAN CEL MARE - PERSONAJ ŞI SIMBOL

Mariana-Gabriela CERBU
Profesor Școala Gimnazială Sascut
Distingem, în evocarea folclorică şi literară a lui Ştefan cel Mare, două moduri de portretizare: unul
biografic şi documentar, alimentat de cronicari şi de tradiţia populară şi transpus cu mijloace epice sau
dramaturgice (sub forma generalizată de baladă, naraţiune istorică, poem, cîntec), şi altul simbolic, realizat în
proiecţii mitopoetice arhetipale, prototipale. El apare, ca personaj şi ca simbol, printr-un transfer de la evocarea
factologică la cea mitologică.
Virtuţile reale ale personajului istoric se transformă într-o marcă deontologică şi ontologică, domnitorul
fiind conceput ca o fiinţă exemplară, stând sub semnul desăvârşirii morale şi spirituale. Faptul documentar este
substituit prin semnificaţie (mitică, simbolică, parabolică). Se conturează, cu toată claritatea, Modelul,
dimensiunile paradigmatice. E vorba de un domnitor devenit Domnitor, personaj-cheie al istoriei, în care el
apare ca model de împlinire umană. Se valorizează, astfel, mitul „bunului sălbatic” al Vârstei de Aur şi
perfecţiunii începuturilor.
Ştefan cel Mare este omul exemplar în mijlocul unei istorii vitrege, terorizată de păgâni, de
necredincioşii externi, de trădătorii şi duşmanii interni.
După Hegel, poporul este moral, virtuos şi puternic în măsura în care realizează ceea ce voieşte şi îşi
apără creaţia sa împotriva tuturor forţelor din afară printr-o străduinţă constantă de a se obiectiva. El se
identifică, în perioadele de împlinire, cu esenţa sa lăuntrică, el „este la sine, se are pe sine în faţă, ca obiect” .
O lege implacabilă face ca individul să treacă de la vârsta bărbăţiei la vârsta bătrâneţii. Zeii şi domnitorii pot
da acestei treceri un scop prin crearea unei alcătuiri morale şi politice. „În acest chip a stăpânit la început
Cronos timpul în epoca de aur, lipsită de înfăptuiri morale, iar ceea ce s-a născut, copiii acelei epoci, au fost
înghiţiţi de către ei înşişi. Jupiter, abia, din capul căruia s-a născut Minerva şi în preajma căruia se aflau Apolo
şi muzele, a înfrânt timpul, dând trecerii lui un ţel. El este Zeul politic, care a dat existenţă unei alcătuiri morale,
anume statului” [1. p, 74].
Mutatis mutandis, Ştefan cel Mare este domnitorul, „zeul politic” care a impus „vârsta bărbăţiei”, a
înfrânt timpul, dând marii treceri un scop şi existenţă unei alcătuiri morale prin fortificare statală. Intuiţia lui
Eminescu, în Muşatin şi ursitorile, mergea anume spre această semnificaţie istorică şi supraistorică, zeiască-
politică a voievodului medieval, Evul Mediu fiind de asemenea, în reprezentarea sa, o epocă a împlinirii.
Cu Ştefan cel Mare poporul român capătă, prin urmare, o conştiinţă de sine, care este esenţialul factor
constructiv al naţionalităţii.
Procesul de mitizare a voievodului muşatin are şi acest temei al trecerii la etapa superioară a împlinirii
sale în istorie.
În schimbul elementului biografic şi hagiografic vine encomionul valorizator de esenţă, de proiectare a
eului (individului) în conştiinţa de sine a naţiunii, pe care o întruchipează Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Putem urmări acest proces în evoluţia mijloacelor stilistice encomiastice, care se nuanţează şi se
esenţializează valoric prin asocierea procedeelor antonomastice (sinecdocice). Domnitorul este, în
reprezentările mitopoetice ale scriitorilor noştri care potenţează acea imagine prototipală de „om nu mare de
320
stat”, „adînc gânditor”, „măreţ”, „plin de duh, apărător al dreptăţii”, „care era de faţă la orice bătaie, înţelegea
foarte bine măiestria războiului, mai totdeauna în triumf la biruinţă” (ea apare la cronicari, apoi în compilările
lui Vartolomei Măzăreanu, Constantin Lecca ş.a.), un „erou”, un „duios părinte”, un Luceafăr (Gheorghe
Asachi), „erou al Moldovei”, al „Ţării noastre părinte”, un „principiu nebiruit” (Constantin Stamati), urmaş al
romanilor, mama lui fiind „o spartană” (Ion Heliade-Rădulescu), „un suflet mare” ce „alerga la idei mari”,
adică unirea tuturor românilor (Dimitrie Bolintineanu), „fiind de natură gigantică, divină”, „creator sublim”,
„în care crede întreaga Românime” (Vasile Alecsandri), „strămoşul cuminte”, „omul viteaz, dar nu crunt, pe
care-l vreau vremurile” (Nicolae Iorga), „diplomat ascuţit”, „strateg teribil şi prudent”.
Sintetizând aceste encomioane, care sunt expresia unui personaj-mit, Tudor Vianu conchidea că pe lângă
tradiţiile populare care ne-au transmis figura unui viteaz, a unei personalităţi şi domnitor creştin consunător cu
interesele poporului, pe lângă mărturiile documentare ale cronicarilor care au mijlocit cunoaşterea
evenimentelor „Scriitorii moldoveni au întreţinut flacăra vieţii pe altarul domnului. Interpretarea muntenească
a pus într-o lumină mai vie lupta lui Ştefan împotriva tiraniei străine, solidaritatea lui cu mulţimile. Alecsandri
s-a oprit şi el, într-unul din momentele cele mai fericite ale creaţiei sale, asupra legăturii lui Ştefan cu poporul
său” . Ispirescu a realizat o povestire în limba vie a poporului, Iorga i-a reliefat virtuţile politice şi forţa
caracterului, Delavrancea a surprins voinţa de legalitate a suveranului supus însă condiţiei obşteşti, Mihail
Sadoveanu a vorbit despre sufletul uman şi viaţa interioară a eroului (în Viaţa lui Ştefan cel Mare) şi a dat
cea mai adâncă viziune asupra personalităţii cu o misiune universală în Fraţii Jderi, epopee naţională, „o
Iliadă a noastră” [2, p. 625].
Imaginea mitopoetică cea mai complexă pare a fi cea eminesciană. Ştefan cel Mare este însăşi conştiinţa
noastră identitară, este lucrarea ei întru şi împotriva istoriei, este „atletul creştinătăţii” care aleargă cu ideea
mare a unei Europe creştine unite cu toţi românii uniţi întru această idee. Căci dacă Decebal este ipostaza eului
sfâşiat şi căzut din paradis în istorie, Ştefan cel Mare este ipostaza Eului care cunoaşte, în mod hegelian,
suprema realizare de sine, redacizarea afirmării.
Bibliografie
1. Hegel, G.W.F., Prelegeri de filologie a istoriei, Bucureşti, 1997.
2. Vianu, Tudor, Studii de literatură română, Bucureşti, 1964.
ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR

Ancuța-Mihaela CIONCA, profesor de limba și literatura română
Școala Gimnazială Nr.1 Mădăras, loc. Mădăras, jud.Bihor
Fenomenului educational, i se impun o serie de restructurări adaptative care să genereze un spaţiu din
ce în ce mai complex şi mai elaborat, în scopul stimulării continue a învăţării spontane a copilului, de
dezvoltare a capacităţii de a realiza transferuri rapide şi eficiente între diferitele discipline, de a colecta, a
sintetiza şi a utiliza sistematic şi integrat cunoştinţe, deprinderi şi competenţe dobândite prin studierea
disciplinelor de la clasă. Activitatea de predare de la clasă care este un act de creație inedit al profesorului,
irepetabil, astfel se adeverește a fi mai mult decât comunicare, iar rolul dascălului indiferent de disciplina pe
care o predă este unul covârșitor. Schimbarea fundamentală constă în modul de realizare a cunoaşterii care
321
transferă importanţa, accentul de la cunoaşterea de tip disciplinar la cunoaşterea de tip transdisciplinar, de la

importanța conținuturilor la formarea competențelor astfel încât finalitatea să fie înțelegerea lumii prezente.
Abordarea integrată a curriculum-ului (noul mod de producere a cunoașterii) pornește de la problemele
semnificative ale lumii reale și de la nevoile de învățare ale elevilor în contextul lumii de azi:
Impusă
(prin Curriculum Național)
Finalitate
(Limba-cel mai important
mijloc de comunicare) Cerută ( de structura
sistemică a limbii)
Abordarea
Acțiune didactică
integrată
(formarea formatorilor) Necesitate (dat diind particularitățile de
este:
vârstă și individuale ale elevilor)
Noţiunea de integrare a predării ştiinţelor este fondată pe postulatele conexe că universul prezintă o
unitate intrinsecă şi că ştiinţa – tentativă de explicare a lumii naturale – oferă în obiectivele, conţinutul şi
demersurile sale o unitate ce transcede divergenţele de limbaj sau de formă ale diverselor ştiinţe.5
Din perspectiva educaţiei permanente, integrarea conţinuturilor este abordată atât ca o integrare
verticală, ce asigură coerenţa diferitelor stadii ale educaţiei unui individ, cât şi ca o integrare orizontală, ce
determină formarea capacităţii de a transfera cunoştinţele dobândite în context şcolar la domenii de cunoaştere
sau de acţiune care nu au fost abordate de şcoală. În Psihopedagogie pentru exemenele de definitivare şi grade
didactice6, autorii prezintă principiile integrării verticale şi a integrării orizontale.
Principiile integrării verticale:
,,Toate fazele educaţiei converg spre acelaşi ideal de om: omul ca zidar sau ca agricultor are aceeaşi
valoare ca omul în calitate de medic sau de înalt funcţionar şi fiecare om trebuie să-şi aibă locul în grupul
sau/şi în societatea oamenilor.
Nicio fază a educaţiei nu este ultima, fiecare îşi are raţiunea sa de a fi, dar că etapa spre o realizare mai
profundă a omului care se educă şi nu ca ţintă finală.
Orice om trebuie să poată parcurge stadiile de la bază până la vârf, oricare ar fi calea sau filiera pe care
şi-a ales-o; trebuie, de asemenea, să poată în orice moment să intre în punctul care corespunde intenţiilor sale
şi competenţelor sale de pornire.
Delimitarea stadiilor trebuie să fie judicioasă în raport cu maturitatea intelectuală, cu motivaţiile şi cu
vârsta celor care învaţă.
Nicio fază nu este izolată: fiecare se sprijină pe precedenta şi se deschide spre următoarea. În particular,
educaţia şi viaţa adultă sunt în întregime integrate.
Baez A., Lìnnovation dans lènseignement des sciences, synthése mondial, UNESCO, Paris, 1977, p.56.
5
Constantin Cucoş (coord.), op.cit. p.125.

6
322
Fazele sunt complementare.

Trecerea de la un studiu la altul trebuie să se opereze fără ruptură”.7
Principiile integrării orizontale:
,,Abordarea nondisciplinară a conţinuturilor, atât la nivelul programelor, cât şi la cel al aplicării lor.
Introducerea în curriculum a unor obiective de transfer, cum ar fi ,,a învăţa să înveţi” etc.
Integrarea în achiziţiile cognitive a unor obiective afective destinate să creeze atitudinile care fac
cunoştinţele operante.
,,Repartizarea echilibrată a activităţilor de învăţare, între cea şcolară şi cea extraşcolară, astfel încât cel
ce învaţă să fie plasat în contextele cele mai variate şi, pe cât posibil, cele mai apropiate de realitatea în care el
va trebui să-şi investească învăţarea.”8
Curriculum integrat desemnează, atât relaţionarea diferitelor arii de studiu traversând barierele
disciplinare şi accentuând conceptele integratoare, cât şi abordarea corelată a conţinuturilor şi rezultatelor
învăţării. O astfel de abordare a curriculumului sugerează o schimbare de la procesul de predare-învăţare
centrat pe acumularea de informaţii şi fapte la o abordare care încurajează dezvoltarea de relaţii conceptuale
între subdomeniile cunoaşterii şi a variatelor discipline; o abordare centrată pe elev, care îi permite acestuia
să-şi construiască singur sensuri şi semnificaţii. Această abordare susţine procesul de gandire-învăţare,
rezolvarea de probleme şi integrarea de cunoştinţe la nivelul elevilor. Curriculum integrat poate lua diferite
forme: multi- sau pluridisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar.9
Aşa cum reiese din cartea lui Szekely, în raport cu resursele interne existente ale competenţei, de care
persoana dipune în momentul acţiunii, integrarea este implicată în mobilizare. Integrarea cunoştinţelor şi
abilitaţilor în reţele ori sisteme de operare intervine în însuşi demersul mobilizării resurselor respective. A
mobiliza înseamnă, printre altele, a integra. Notele distinctive ale integrării, care justifică analiza ei ca demers
al acţiunii competente, se constituie sub două aspecte:
În primul rând, integrarea vizează nu doar cunoştinţele ori abilităţile existente, ci şi pe cele nou
achiziţionate. Sub acest aspect, competenţa este văzută nu ca o structură rigidă, definitiv cristalizată, ci ca o
structură flexibilă şi evolutivă, capabilă pe de o parte să elimine componentele perimate sau redundante, iar pe
de altă parte să integreze ,,din mers” noile achiziţii susceptibile să aducă o ameliorare a performanţelor sau o
extindere a gamei de sarcini şi situaţii în care competenţa se poate exercita. Evident, demersul integrării noilor
achiziţii este solicitat cu deosebire în procesul de învăţare a competenţei, atunci când competenţa este în curs
de formare sau/şi de dezvoltare. În acest context, a integra o cunoştinţă nouă nu este pur şi simplu a o adăuga
la sfârşitul unei liste de elemente deja existente în memorie10. A integra înseamnă a adapta transformând atât
noua achiziţie cât şi achiziţiile existente şi a reorganiza noul ansamblu de resurse în funcţie de cerinţele sarcinii
şi ale situaţiei. Este un demers cu dublu sens:
7
D`Hainaut, L. Une conception modulaire de lèducation , in Ėducation et culture, 1981, nr. 2, p.231.
8
Idem, Ibidem, p. 235.
9
Szekely, Eva, Monica, Didactica limbii şi literaturii române, 2008, Editura Universitătii “Petru-Maior”, editia a
V-a, p.76.
10
G.Scallon,Apud Florea Voiculescu, Suport de curs, Modulul I, p. 60-61.
323
- pe de o parte, noile achiziţii sunt asimilate în reţeaua operatorie de resurse existente, încărcându-se cu
valenţele acesteia, dobândind noi valori ori limite, noi posibilităţi ori noi constrângeri privind utilizarea lor
în acţiunea competentă;
- pe de altă parte, achiziţiile existente sunt acomodate în funcţie de noile achiziţii rezultând o reţea
operatorie schimbată, cu alte configuraţii şi ierarhii interne şi, desigur, cu alte valenţe în manifestarea
competenţei, cu alte posibilităţi ori constrângeri privind utilizarea ei în acţiunea competentă.
În al doilea rând, integrarea este implicată în însuşi procesul de învăţare al competenţelor, cu referire în
special la procesul de asamblare a competenţelor specifice sau/şi disciplinare în competenţe supraordonate cu
caracter general sau transversal (nondisciplinar). Este vorba despre faptul că o competenţă specifică, oricât de
particulară ar fi, conţine un minimum de elemente comune care se pot transfera altor competenţe specifice,
printr-un proces de integrare care le extinde gama de aplicare. Învăţarea nu mai are loc numai în şcoli ci pare
să se petreacă în epoca contemporană în afara ei, în familie, comunitate şi mai ales mass-media; vorbim apoi
despre o educaţie pe tot parcursul vieţii ca o educaţie permanentă; cultura trece de la monoculturalitate la
interculturalitate conceptul de învăţarea a căpătat semnificaţii noi. Astfel elevii au nevoie de a învăţa cum să
înveţe, de a rezolva probleme. Această idee a fost promovată şi de raportul UNESCO în care sunt introduşi
aşa-numiţii piloni ai educației: a învăța să fii, a învăța să faci, a învăța să cunoști, a învăța să trăiești
împreună cu alții. Diagrama dezvoltării abilităţilor de viaţă, cu valoare curriculară autentică, sintetizează
simbolic treptele devenirii umane prin educaţie şi formare:
1. Cercul din centru cuprinde cele patru dimensiuni ale existenţei umane: a fi, a şti, a face, a convieţui.
2. Cercul doi dinspre centru cuprinde direcţiile generale de dezvoltare a abilităţilor de viaţă.
3. Cercul al treilea este cel al competenţelor cheie care stau la baza educaţiei formale în şcoală.
4. Cercul al patrulea este cel al abilităţilor de viaţă necesare pentru a trăi o viaţă de calitate.
Apoi este introdus conceptul a învăţa să te transformi pe tine şi să schimbi societatea. În concluzie
nevoia omului contemporan este aceea a unei învăţări dincolo de discipline. Cunoașterea și autocunoașterea
înseamnă putere, înseamnă nivel superior al calității vieții individuale și comunitare iar copiilor trebuie să le
fie insuflată dorința de a cunoaște, dar să nu uităm și de nevoia lor de afecțiune, de relații și de grup, de
distracție și culturalizare, de independență și autodeterminare, de împlinire.
324
VALORIFICAREA INTELIGENŢELOR MULTIPLE ÎN EFICIENTIZAREA

PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
Victoria CIUDIN,
Master în Științe ale Educației;
Doctorandă, Universitatea de Stat din Moldova;
Profesor de limba și literatura română, IP Liceul Moldo-Finlandez, Chișinău
„Este foarte important să recunoaştem şi să dezvoltăm toată diversitatea de inteligenţe umane şi toate
combinaţiile de inteligenţe. Dacă recunoaştem acest lucru, cred că vom avea cel puţin o mai bună şansă de a
ne ocupa în mod adecvat de problemele pe care le întâmpinăm în viaţă.”
(Howard Gardner)
Educaţia este considerată, pe bună dreptate, valoarea umană supremă, datorită căreia omul, prin
cunoaştere, se orientează şi devine factor al schimbării, iar şcoala este instituţia care transmite elevilor un
sistem de valori intelectuale, morale, sociale etc., care trebuie să fie în acord cu cerinţele timpului.
Dacă până nu demult societatea educa persoane care să nu se deosebească prin nimic de cei din jur,
astăzi învăţământul constituie un demers complex, care să pună în centru pe elev, avându-l ca beneficiar de
bază, considerat personalitate capabilă să se implice, responsabilă şi care tinde să crească, să se dezvolte. Faptul
că învăţământul contemporan îl aduce în centrul atenţiei pe cel care învaţă aduce anumite schimbări în procesul
instructiv-educativ, profesorul devenind organizatorul unor experienţe de învăţare relevante, creând un mediu
educaţional care încurajează motivaţia şi interacţiunea pozitivă. Succesul şi insuccesul şcolar sunt definite în
raport cu inteligenţa. Abordarea unidimensională a acesteia nu mai este de actualitate în contextul educaţiei
actuale.
Cercetătorul H.Gardner a demonstrat că intelectul uman este multiplu şi că orice individ reprezintă o
„colecţie de inteligenţe”, iar capacitatea cognitivă a unui elev poate fi mai bine descrisă printr-un set de abilităţi
sau deprinderi mentale, pe care le numeşte inteligenţe multiple. În opinia sa, orice individ posedă, într-o măsură
mai mare sau mai mică, fiecare dintre aceste inteligenţe. Ceea ce îi diferenţiază însă pe oameni este gradul lor
diferit de dezvoltare şi natura unică a combinării acestor inteligenţe. Tocmai din această cauză, fiecare persoană
este unică, iar unicitatea ei se manifestă prin faptul că are mai dezvoltat un anume tip de inteligenţă, ceea ce şi
îi determină randamentul asimilării cunoştinţelor, al interiorizării şi al explicării relaţiilor, al implicării sociale
etc.
Pe baza acestor criterii, H. Gardner şi-a fundamentat identificarea celor opt tipuri de inteligenţă umană:
inteligenţa lingvistică, inteligenţa logico-matematică, inteligenţa spaţial-vizuală, inteligenţa muzical-ritmică,
inteligenţa corporal-kinestezică, inteligenţa naturalistă, inteligenţa interpersonală, inteligenţa intrapersoanlă.
Teoria inteligenţelor multiple (TIM) reprezintă astăzi una dintre cele mai impunătoare şi promiţătoare teorii,
care va revoluţiona atât viziunea asupra conceperii actului educaţional, cât şi practicile de proiectare şi realizare
a activităţii de predare-învăţare-evaluare[6]. Astfel, pornind de la TIM fiecare persoană posedă numeroase
reprezentări mentale şi limbaje ale intelectului, deosebindu-se prin formele şi dimensiunile acestor
reprezentări, prin uşurinţa cu care se folosesc de ele şi modul în care pot fi schimbate aceste reprezentări.
325
Prin urmare, orice modalitate uniformă de predare este, evident, nesatisfăcătoare, de vreme ce fiecare
elev este atât de diferit. De aceea, susţine H.Gardner, procesul educaţional trebuie planificat şi realizat în mod
individualizat, din perspectiva inteligenţelor multiple.
Profesorii trebuie să ţină cont de faptul că la fiecare elev toate tipurile de inteligenţă funcţionează
împreună în domenii unice, unii având un nivel înalt de funcţionare a tuturor inteligenţelor, alţii însă având
câteva tipuri de inteligenţă bine dezvoltate, majoritatea dezvoltate modest şi una sau două nedezvoltate. Dar
întrucât fiecare persoană îşi poate dezvolta toate tipurile de inteligenţă la nivel înalt, rezonabil, de performanţă,
profesorul trebuie să propună activităţi adecvate de învăţare, încurajare şi îmbogăţire. În plus, niciun tip de
inteligenţă nu există şi nu se dezvoltă separat, ele interacţionează. De exemplu, pentru a pregăti o comunicare,
elevul trebuie să se documenteze (inteligenţă lingvistică), să selecteze informaţia (inteligenţă logico-
matematică) după propriul interes (inteligenţă intrapersonală), dar să ţină cont şi de interesul colegilor săi, al
profesorului (inteligenţă interpersonală), să găsească modalitatea de prezentare a informaţiei (inteligenţă
spaţial-vizuală sau muzical-ritmică) etc.
Cunoaşterea cât mai timpurie a profilului de inteligenţă de care dispune elevul permite profesorului să
stabilească interesul şi dezinteresul elevului pentru anumite discipline şcolare sau a punctelor tari şi slabe ale
fiecărui elev. Este important ca profesorul să identifice ce tip de inteligenţă este mai dezvoltat la un elev sau
altul, pentru a-şi adapta activitatea didactică la nevoile educative ale fiecărui elev.
În etapa de planificare a lecţiei este importantă selectarea adecvată a metodelor şi procedeelor de lucru
şi a activităţilor de predare-învăţare-evaluare care să se suprapună cel mai bine pe profilul de inteligenţă şi
stilul individual de învăţare al fiecărui elev, dar şi să corespundă obiectivelor propuse şi ţintelor necesare de
atins prin activitatea propriu-zisă.
Din punctul de vedere al TIM, activitățile la ore pot fi clasificate astfel:
Inteligența lingvistică – lumea înțeleasă prin intermediul Scrierea poeziilor, compunerilor
cuvintelor rostite și scrise. Capacitatea de a folosi cu Crearea acronimurilor
uşurinţă limba pentru a exprima şi înţelege realităţi Crearea metaforelor și analogiilor
complexe, respectiv capacitatea de a rezolva probleme şi a Definirea/restructurarea termenilor
dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic. Parafrazarea, etc.
Inteligența spațial-vizuală – lumea înțeleasă prin Postere
intermediul vizualizării și orientării spațiale. Colaje
Abilitatea de a vizualiza, de a percepe spaţiul, de a rezolva Exerciții de imaginație
probleme şi de a crea produse cu ajutorul reprezentărilor Reclame
mentale, simbolurilor grafice, diagramelor, precum şi a Alcătuirea de diagrame
imaginilor şi culorilor. Prezentări Power Point, etc.
Inteligența muzical-ritmică - lumea înțeleasă prin ritmuri Muzica în timpul activităților
și melodii. Aparţine persoanelor care gândesc în sunet, Compunerea de melodii /cântece
ritmuri, melodii şi rime, sunt sensibile la tonalitatea, Folosirea mijloacelor audio-video
intensitatea, înălţimea şi timbrul sunetului. Tehnica VAS (văd/aud/simt), etc.
326
Inteligența logico-matematică – lumea înțeleasă prin Rezolvarea de probleme

cauze și efecte. Abilitatea de a calcula, cuantifica, evalua Crearea de diagrame
propoziţii şi de a efectua operaţii logice complexe, de a Analogii
opera cu modele, categorii, relaţii, de a grupa şi ordona date Puzzle-uri
şi de a le interpreta, de a efectua raţionamente. Prezentarea logică și secvențială a informației,
etc.
Inteligența corporal-kinestezică – lumea înțeleasă prin Jocuri pe echipe
intermediul aspectelor concrete. Pasarea ca la baschet a întrebărilor și
Are ca dominantă gândirea în mişcări şi folosirea corpului răspunsurilor, RAI
în moduri sugestive şi complexe. Joc de rol dramatic, etc.
Inteligența interpersonală – lumea înțeleasă prin ochii Schimburi de idei
altora. Capacitatea de a comunica permanent cu lumea Jocuri de echipă
exterioară, de a rezolva probleme şi de a crea produse Negocierea
graţie empatiei, cunoaşterii şi înţelegerii altor persoane, a Împărtășirea ideilor
conştientizării sentimentelor, trăirilor, intenţiilor, Feedback-ul
motivaţiilor, intereselor, modurilor de interacţiune Studiile de caz în grup
specifice celorlalte persoane şi graţie Jocul de rol
interacţiunii/relaţionării cu alţii. Proiectul colectiv, etc.
Inteligența intrapersonală – lumea înțeleasă din propriul Reflecția
punct de vedere. Capacitatea de a comunica permanent cu Autoanaliza
propria lume interioară, conştientizarea propriilor Exerciții de imaginație
sentimente, trăiri, stări interioare, emoţii, intenţii, motivaţii, Studiul individual
interese; înţelegerea propriei personalităţi şi „colaborarea“ Jurnalul, etc.
cu sinele.
Inteligenţa naturalistă reprezintă abilitatea de a învăța din Organizarea activităților în aer liber
natură. Persoanelor cu inteligență naturalistă le place să Utilizarea materialelor din natură
învețe, să lucreze și să-și petreacă timpul în aer liber. Ei Asocieri cu elemente din natură
iubesc natura, plantele și animalele.
Aplicarea teoriei inteligenţelor multiple la clasă prezintă o serie de avantaje. Clasa devine un adevărat
laborator de cercetare, scopul nefiind doar acela de a-i antrena pe elevi în formularea de răspunsuri şi întrebări,
ci şi acela de a-i ajuta să descopere căile de a pune întrebările şi de a găsi răspunsuri. Abordarea învățării
centrate pe elev reclamă remarcarea și exploatarea acestor inteligențe specifice fiecărui individ în parte. În
acest fel, procesul instructiv-educativ este exat pe elev, care devine mai motivat și implicat.
Aplicând teoria inteligenţelor multiple, elevii capătă mai multă încredere în sine, obţin performanţe mai
bune, fac faţă cu succes dificultăţilor emoţionale, înregistrează un procent scăzut pentru problemele de
disciplină, iar profesorii personalizează instruirea, fac învăţarea autentică şi relevantă, promovează
autoevaluarea elevilor, mobilizează şi motivează participarea elevilor în alegeri, decizii şi control.
327
Bibliografie:
1. Callo T. O pedagogie a integralităţii. Teorie şi practică. – Chişinău: CEP USM, 2007.
2. Cazacu T. Limba română în contextul noilor valorificări // Univers pedagogic, nr. 3, 2011. – Chişinău,
2011. – P. 66-69.
3. Gardner H. Inteligențe multiple. Noi orizonturi. – București, Editura Sigma, 2006.
4. Guţu Vl. Profesorul contemporan: competenţe, funcţii, stiluri // Modernizarea procesului de formare a
cadrelor didactice. Materialele conferinţei naţionale, 30.10.2013. – Chişinău, 2013. – P. 16-26.
5. Hadîrcă M., Cazacu T. Adaptări curriculare şi evaluarea progresului şcolar în contextul educaţiei
incluzive. – Chişinău, 2012.
6. Hadîrcă M. Dezvoltarea teoriilor educaţionale în învăţământul preuniversitar din Republica Moldova //
Univers pedagogic, nr. 3, 2011. – Chişinău, 2011. – P. 39-46.
ROLUL PROFESORULUI ÎN DEZVOLTAREA GÂNDIRII SISTEMICE

Tatiana COMENDANT, profesor de geografie,
Liceul Teoretic ,,Vasile Alecsandri”, or. Chișinău, grad didactic I.
„Scopul învăţământului modern, este de a forma oameni capabili să opereze cu

informaţii, de a afla din informaţiile dobândite un instrument de căutare,
cercetare şi descoperire de noi adevăruri”
G.Mialeut
Procesul de reformare al sistemului de învăţământ, racordarea lui la standardele naţionale impun
operarea unei serii de acţiuni, inclusiv asigurarea calităţii învăţământului. Modelul centrat pe elev reclamă
revizuirea tehnologiilor de predare/învăţare/evaluare, necesită utilizarea metodelor interactive, care constituie
un suport important al învăţării formative. Metodologia didactică are un rol important în dobândirea şi
dezvoltarea competenţilor de către elevi în procesul educaţional. Prin modul de aplicare a strategiilor didactice,
deseori se influenţează: motivaţia elevilor pentru învăţare, dezvoltarea autonomiei elevilor în învăţare,
formarea abilităţilor de a lucra în grup sau individual, învăţarea implicită, dezvoltarea gândirii critice şi
dezvoltarea capacităţilor de autoevaluare.
În cadrul lecțiilor de geografie, am reuşit să combin metodile tradiţionale de predare cu cele interactiv-
active, bazate pe acţiune. Am pus accent pe dezvoltarea competențelor, evaluarea cunoştinţelor prin
compararea rezultatelor obţinute de elevi la începutul şi la sfârşitul anului.
Pentru profesor, metoda este calea pe care îi conduce pe elevi în aflarea adevărului. Este un mod de
organizare a învăţării, de a direcţiona şi a transmite cunoştiinţe, de a dezvolta capacităţile şi aptitudinile
intelectuale ale elevilor.
Pentru elev metoda, este drumul pe care-l parcurge de la necunoaştere la cunoaştere, este o tehnică de
învăţare, o modalitate de însuşirea materiei de învăţământ, a unor forme comportamentale. Metoda reprezintă
un ansamblu de procedee organizate pentru a se ajunge la atingerea unui scop. La lecţile de geografie pun un
accent deosebit pe metodele axate pe dialog şi gândire sistemică. Anume conversaţia, dezbaterea,
328
problematizarea, brainstorming și sistematizarea sunt metodele care dezvoltă logica şi ajută elevul să înţeleagă
problema în cauză.
Lumea, obiectele, fenomenele și procesele sale sunt un sistem complex. Pentru a reflecta corect toate
trăsăturile realității, gândirea umană trebuie să fie și sistemică. Gândirea sistemelor se caracterizează printr-o
percepție holistică a fenomenelor, luând în considerare interconexiunile lor inerente.
Sistemul este deobicei înțeles ca un anumit set de elemente organizate special, interconectate într-un
întreg. Orice fenomen al realității, inclusiv obiecte materiale și procese sociale, teorii științifice, imagini
artistice, constituie un sistem. Elementele sale sunt interconectate prin conexiuni stabile și temporare și
funcționează astfel încât întregul sistem să își poată îndeplini scopul. Gândirea obișnuită nu este întotdeauna
capabilă să reflecte pe deplin complexitatea interconexiunilor în sisteme.
De ce avem nevoie de gândirea sistemică? Deoarice, copii în ziua de azi cresc într-o lume în care cele
mai importante știri sunt: acidentele ecologice, încălzirea globală, declanșarea conflictelor etc. Pentru a
înțelege ei trebuie să devină conștienți de cauze, consecințe, măsuri de soluționare într-o multitudine de sisteme
interconectate. Gândirea sistemică reprezintă un set de elemente organizate special, interconectate într-un
întreg. Deseori gândirea sistemică este confundată cu gândirea analitică. Gândirea analitică este o metodă
generală de cercetare a realității bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor
componente; examinare amănunțită a unei probleme spre deosebire de gândirea sistemică ce reprezintă un
ansamblu de elemente aflate într-o relație structurală, de interdependență și interacțiune reciprocă, formând un
tot organizat.
Dezvoltarea gândirii sistemice în cadrul lecțiilor creează o serie de avantaje:
1. Un mod mai eficient de a înterpreta complexitatea tuturor proceselor analizate complex.
2. Abilitatea de a înțelege și de a vedea imaginea în ansamblu.
3. Capacitatea de a analiza integrat interacțiunile dintre fenomenele sociale, economice, de mediu și
culturale.
Un elev care gândește sistemic generalizează informația studiată anterior, face o legătură
interdisciplinară, utilizează hărțile tematice (în cadrul lecțiilor de geografie, istorie, biologie) spre deosebire
de un elev care nu gândește sistemic și simte nevoia de a studia informația din manual sau din alte surse
suplimentare pentru a caracteriza un proces (fenomen) complex.
Profesorul este regizorul care poate crea această deprindere prin diferite activități. În cadrul lecțiilor de
geografie dezvoltarea gândirii sistemice poate fi dezvoltată prin intermediul imaginilor sugestive, utilizarea
unui algoritm de caracterizare, lecții interdisciplinare, studiu de caz, hartă conceptuală etc. Utilizarea TIC-ului
și prezentarea informației digital captează atenția elevului. Actual, orice activitate poate fi digitalizată și
propusă elevilor .
Diversitatea platformelor transformă o lecție tradițională într-o lecție modernă cu implicarea directă a
elevului prin analiză, sinteză.
Studiu de caz este o modalitate foarte bună de a dezvolta gândirea sistemică la elevi. De exemplu
profesorul selectează studiu de caz ,,Un cutremur puternic s-a produs la 20 aprilie 2013, în S-V Chinei, cu
magnitudinea de 6,6 grade, hipocentrul fiind localizat la adâncimea de 12,3 Km. Bilanțul a ajuns la 100 de
329
morți și 3000 de răniți, energia electică a fost sistată, s-au distrus mii de clădiri...”. Pentru a dezvolta abilitatea
de a gândi sistemic profesorul tratează această problemă printr-un algoritm bine stabilit:
- Analiza și identificarea problemei.
- Determinarea cauzelor și consecințelor.
- Formularea unei concluzii (prognoză).
- Soluții de rezolvare.
Fig.1
Cu ajutorul acestui plan de lucru elevul este pus în situația în care este necesar să apeleze la realitate,
cunoștiințe anterioare (inclusiv de la alte discipline), să elaboreze o prognoză.
Studiile de caz pot fi descriptive, evolutive, interactive și realizate prin diferite platforme educaționale.
Exemplu de studiu de caz realizat cu ajutorul platformei Wakelet ,,Problema apei”. Cu ajutorul acestei
platforme orice studiu de caz poate fi analizat interactiv cu ajutorul imaginilor sugestive, secvențe din diferite
filme documentare, prezentări, grafice (date statistice) etc.
Studiu de caz
realizat cu ajutorul
instrumentului
Wakelet
Fig.2
În acest context analiza studiului de caz devine mai accesibilă, mai simplu de explicat unele procese și
fenomene analizate. Prin intermediului studiului de caz elevul este în situația să acționeze sistemic, să-și
propună anumite obiective spre realizare.
330
În cadrul lecțiilor de geografie, gândirea sistemică poate fi dezvoltată cu ajutorul hărții conceptuale. O
hartă conceptuală ajută la organizarea gândurilor/ideilor. Hărțile conceptuale pot fi utile în diferite situații
atunci când trebuie să te gândești la o temă specifică: adunarea ideilor, pregătirea pentru o prezentare,
planificare unui proiect etc. Hărțile conceptuаle sunt de fаpt o imаgine а modului de gândire, de înțelegere а
conceptelor, pe cаre elevul le reprezintă lа început simplist, аpoi găsind tot felul de legături şi completări între
аcesteа. Аceаstă metodă impune un efort mentаl substаnțiаl din pаrteа elevului pentru а reаlizа legăturile cele
mаi corecte între conținuturi. Cu ajutorul acestei metode profesorul ajută elevul să dezvolte gândirea sistemică,
însăși harta conceptuală este o modalitate în care elevul este în situație să dezvolte o idee de la simplu la
complex. Tendințele actuale în educație și interesele elevului provoacă profesorul să abordeze problemele prin
intermediul platformelor educaționale, digitale.
O hartă conceptuală creată cu ajutorul TIC creează o serie de avantaje pentru elevi: se pune accent pe
creativitatea și individualitatea fiecărui elev, asimilarea conținuturilor noi (necesitatea de a studia individual),
prezentarea schematică cu ajutorul legăturilor între conținut și într-un final elevul începe a gândi sistemic.
Am aplicat metoda hărţilor conceptuale în proiectarea unor teme la geografie având ca scop dezvoltarea
gândirii sistemice. Pentru a captiva elevii am utilizat instrumentul Coggle. Am observat că odată cu utilizarea
tehnologiilor moderne interesul elevilor crește atât pentru lecții, cât și pentru realizarea temelor pentru acasă.
Fig.3
În etapa contemporană profesorul are rol de ,,dirijorul lecţiei ”, el deja nu mai redă materialul prin
povestire, dar motivează elevii că aceştea să fie cointeresaţi singuri să-l găsească prin diferite metode. Însă nu
trebuie să operăm doar cu metode noi şi tehnici activizante, elevii trebuie stimulaţi prin dialog, prin
contrazicere în orientarea spre noi cunoştiinţe, spre dezvoltarea gândirii sistemice. Rolul profesorului în
desfășurarea lecției este primordială. În dependență de cerințele acestuia este desfășurat procesul. Profesorul
este creator în sensul adaptării tehnologiei de lucru la specificul fiecărui colectiv şi al fiecărui elev. Orice
profesor poate şi trebuie să dezvolte interesele şi talentele elevilor, ajutându-i să-şi valorifice la maximum
aptitudinile. Organizarea corectă, sistematică a procesului instructiv-educativ de calitate este obiectivul de bază
a cadrului didactic.
În activitatea educaţională nu există lucruri mai mult sau mai puţin importante. Profesorului îi revine
nobila misiune de a face să crească dorinţa de a învăţa, adică de a face din ştiinţă o enigmă şi a cultiva enigma
cu bună ştiinţă.
331
Bibliografie
1. Dulamă Maria Eliza, Serafima Roşcovanu ,,Didactica Geografiei”, 2007, Editura BONS OFFICES,
Chişinău.
2. https://rum.topbrainscience.com/3323129-what-is-systemic-thinking
3. https://www.living-democracy.com/ro/textbooks/volume-2/students-manual-10/tool- 2/toolbox-5/
4. https://edict.ro/harta-conceptuala-metoda-complementara-de-invatare-evaluare-la-matematica/
5. https://administrare.info/management/3801-profesorul-organizator-%C5%9Fi-conduc%C4%83tor-al-
procesului-educa%C5%A3ional
6. http://caionescu.blogspot.com/2011/09/gandireasistemica-si-nevoia-de.html
ÎNVĂȚAREA DE LA DISTANȚĂ - CONTRIBUIE LA SCHIMBAREA RADICALĂ A

ÎNVĂȚĂRII TRADIȚIONALE.
Tatiana CORASEVICI, profesor geografie-biologie IPCEEE
Faptul că trăim într-o societate modernă care dispune de o tehnologie avansată aplicată în diferite
domenii de activitate impune ca demersul educativ să țină pasul cu toate aceste descoperiri ale științei. În
contextul actual, milioane de oameni de peste tot din lume accesează într-un singur minut motorul de căutare
Google pentru a găsi informații, comunică cu alți oameni prin mesaje pe Messenger, Viber și Whatsapp, trimit
emailuri, urmăresc sau postează videoclipuri pe Youtube, folosesc aplicațiile Zoom, Google Meet, etc., pentru
a participa la ședințe sau la cursuri. Impactul inovator al tehnologiei se resimte la nivelul întregii societăți, prin
urmare, școala trebuie să se adapteze unui mod de viață digitalizat, să includă utilizarea acestor dispozitive,
gadgeturi și instrumente web în predare pentru a face lecția mult mai interesantă și atractivă pentru elevi,
precum și pentru a-i pregăti pentru rolul pe care, ulterior, fiecare dintre ei îl va avea în societate.
Necesitatea unei astfel de abordări în munca cu elevii a fost evidentă în această perioadă de pandemie
când predarea s-a mutat online la nivel global și profesorii au fost nevoiți să se bazeze în totalitate pe tehnologie
pentru a-și desfășura activitatea. Astăzi internetul ne permite accesarea unui număr mare de platforme
educaționale gratuite și de instrumente web cu ajutorul cărora orele de curs pot deveni mult mai captivante
pentru elevi.
Învățământul profesional-tehnic, de asemenea a fost restructurat în condițiile organizării învățământului
de la distanță. MECC a organizat mai multe sesiuni online de formare profesională continuă a cadrelor
didactice din învățământul profesional tehnic din perspectiva utilizării tehnologiilor informaționale la distanță.
Formarea cadrelor didactice a fost organizată în cadrul proiectului Swift Edu „Competențe digitale pentru
angajare în economia modernă”, implementat de Centrul Educațional Pro Didactica, cu sprijinul financiar al
Agenției Austriece pentru Dezvoltare din fondurile Programului de Cooperare Austriacă pentru Dezvoltare.
Printre domeniile de formare în cadrul sesiunilor online, se numără: proiectarea învățării la distanță și
comunicarea digitală, crearea și utilizarea resurselor multimedia, organizarea activității interactive la distanță,
crearea cursurilor digitale, utilizarea instrumentelor pentru educația la distanță, cum ar fi managementul
documentelor și managementul clasei etc. Am avut oportunitatea de a mă familiariza cu utilizarea acestor
instrumente web și platforme educaționale în vederea stimulării creativității și captării interesului elevilor în
332
cadrul sesiunilor de formare online a Institutului de Formare Continuă, Chișinău; Centrul Republican pentru
Copii și Tineret: Artico; Academia de Inovare și Schimbare prin Educație, cât și a celor din afara țării.
Prin participarea la aceste cursuri (ore) am aflat că internetul ne oferă o varietate mare de aplicații și
instrumente web care pot fi folosite la clasă cu scopul de a-i ajuta pe elevi să se exprime liber, să își dezvolte
gândirea critică prin folosirea unor metode de predare cum ar fi problematizarea, să realizeze sarcini de lucru
prin colaborare cu colegii lor de clasă în echipe sau grupe, să se autoevalueze și să fie evaluați. Cu un simplu
cont activ de gmail pot fi accesate o multitudine de aplicații și instrumente web cum ar fi: Kahoot, Quizizz,
Socrative, Plickers, Edmondo, Google classroom, Prezi, Padlet, Popplet, Flipping Book, Survey Monkey,
TedEd, Book Creator, Mentimeter, Autocollage, Crossword, MyHistro etc. pentru a crea momente în cadrul
lecției pe care elevii le așteaptă cu interes mai ales pentru că le oferă șansa de a folosi telefonul mobil sau
tableta. Pentru profesori toată această informație poate părea greu de gestionat și de aplicat în munca cu elevii
în special în etapa de început, însă prin intermediul utilizării repetate la clasă, în scurt timp, atât profesorii cât
și elevii devin obișnuiți cu această modalitate de predare nouă.
O platformă utilizată de foarte mulți elevi și profesori de peste tot din lume este Plarforma Quizizz
(Quizizz.com – pentru profesori, join.quizizz.com – pentru elevi). Aceasta le permite profesorilor să îi
evalueze pe elevi atât în clasă cât și de acasă atunci când aceștia nu pot fi prezenți fizic la școală. Elevii pot
intra și singuri pe această platformă pentru a se autoevalua fiind încurajat în acest fel studiul autonom. Mai
întâi profesorul trebuie să își creeze un cont cu o adresă de gmail în care se va loga de fiecare dată când va dori
să desfășoare activități pe această platformă. Odată intrat în contul său, profesorul poate crea noi teste în funcție
de noțiunile pe care dorește să le evalueze și să le fixeze la clasă sau poate alege un test deja postat de către un
alt profesor. Elevii au nevoie doar de o adresă de gmail și intră în jocul de evaluare cu codul de șase cifre
generat automat de aplicație pe desktopul profesorului. Testul este creat anterior de către profesor, acesta fiind
cel care selectează timpul de răspuns pentru fiecare întrebare și răspunsurile corecte.
Elevii se loghează cu numele lor și după fiecare întrebare aplicația le indică dacă răspunsul ales de ei a
fost corect sau greșit. Exercițiile din testare pot fi tip grilă, sondaj sau li poate cere să bifeze căsuța corectă, să
completeze spațiile libere, să răspundă la întrebări despre o imagine sau pot fi și întrebări deschise pentru care
elevii vor formula singuri răspunsul. Când profesorul decide că e momentul ca testarea să se încheie, platforma
îi oferă automat clasamentul elevilor, punctajele obținute de către aceștia și evidențiază elevii care s-au clasat
pe primele locuri. Sunt indicate întrebările cele mai ușoare și cele mai dificile, iar rezultatele pot fi descărcate
și trimise pe email părinților.
Astfel de testări pot fi date și ca temă de acasă, profesorul putând observa cât de bine au înțeles elevii
noțiunile predate în clasă și care sunt elementele care nu au fost însușite în totalitate și necesită mai multe
exerciții sau explicații suplimentare. Elevii participă cu entuziasm la activitățile desfășurate pe Quizizz, fiind
captivați de această modalitate de evaluare.
Un alt instrument de lucru foarte important este aplicația Mentimeter, care îi oferă profesorului
posibilitatea de a interacționa cu elevii în timp real: profesorul pune o întrebare iar elevii cu ajutorul unui
telefon mobil conectat la internet pot da răspunsul. De asemenea, cu această aplicație pot fi realizate sondaje
și chiar prezentări. Profesorul are nevoie de o adresă de gmail cu care își creează un cont pe menti.com.
333
Pentru a desfășura o activitate va intra în contul său și va apăsa butonul New presentation. Apoi va
introduce titlul întrebării, va alege modul în care vor fi prezentate variantele de răspuns date de elevi și va
selecta butonul Present pentru ca întrebarea să apară și pe ecranul clasei. Elevii vor accesa prin motorul de
căutare Google platforma menti.com, vor introduce codul generat de aplicație vizibil pe ecranul clasei și
ulterior vor scrie răspunsul. Răspunsurile introduse de fiecare elev vor putea fi văzute de întreaga clasă. Pe
ecranul clasei, după ce elevii au introdus deja răspunsurile lor la întrebarea formulată de către profesor, se va
putea observa: codul pe care trebuie să îl introducă, întrebarea și răspunsurile pe care ei le dau organizate sub
forma unui word cloud („nor de cuvinte”) care are în centru scris cu caractere mai mari și boldate (aldine)
cuvântul care se repetă și reprezintă răspunsul dat de cei mai mulți elevi. O astfel de activitate poate fi utilizată
de profesor în diferite momente ale lecției, elevii fiind foarte receptivi și entuziasmați. De la acest „nor de
cuvinte” profesorul poate porni o discuție cu clasa pentru a clarifica anumite noțiuni și poate analiza
răspunsurile formulate de către elevi împreună cu aceștia.
Pentru a crea unele cărți digitale sau povești ,Storybird (storybird.com) este o aplicație care permite
crearea de povești ilustrate, utilizând resursele disponibile online. Platforma Flipgrid (https://flipgrid.com/) ne
permite postarea mesajelor video în grupuri. Un instrument foarte util pentru a lucre în echipă și a implica toți
elevii și după ore, mai ales atunci când avem clase cu un număr mare de elevi și nu reușim sa-i evaluăm pe toți
în timpul orelor.
Pe lângă aceste aplicații descrise mai sus există o mulțime de alte instrumente web pe care profesorii
împreună cu elevii le pot descoperi și introduce treptat în activitatea lor la clasă. Prin aplicarea acestor metode
de predare-învățare moderne și interactive care au în vedere utilizarea tehnologiei și a instrumentelor web în
procesul instructiv-educativ, ora de curs va deveni mult mai interesantă pentru elevi deoarece ei vor fi stimulați
să învețe prin joc.
Trăind într-o societate modernă în care tehnologia îi atrage ca un magnet pe cei mici și pe cei tineri
deopotrivă, reușind să facă parte din viața lor de zi cu zi, trebuie să recunoaștem necesitatea ca școala, și mai
ales modalitatea prin care aceasta decide să îi instruiască pe elevi și să comunice cu ei, să se adapteze acestei
noi realități digitalizate interacționând cu elevii pe înțelesul lor. În acest sens, o multitudine de mijloace
moderne de predare, de aplicații și instrumente web vin în ajutorul profesorilor și al elevilor. Lecțiile pot deveni
mult mai atractive și interactive, elevii îmbinând tehnologia și jocul pentru a învăța noțiuni noi, pentru a-și fixa
cunoștințele referitoare la o anumită temă sau capitol studiat și pentru a fi evaluați.
Cadre didactice au accentuat că în procesul de organizare a învățării de la distanță s-au adaptat treptat
condițiilor specifice create de criză. Ei au menționat că au învățat să comunice mai eficient și să relaționeze
mai bine cu elevii, cultivând încrederea în forțele elevilor, dar și ei singuri devenind mai încrezuți. Pentru
majoritatea, însă, școala online, chiar de la începutul pandemiei, a fost un moment dificil, care a provocat
tensiune și frustrare, venită pe neașteptate. Respondenții au menționat că nu au fost pregătiți pentru gestionarea
crizei, au avut puține resurse și instrumente digitale pentru a se adapta la învățământul online. Cadrele didactice
au depus un efort dublu, pentru a studia și a utiliza noi tehnologii de învățare în condițiile învățării de la
distanță. Ei consideră că elevii mai greu au fost monitorizați, fără contactul direct, fără o comunicare deschisă
și liberă. De asemenea, elevii trebuiau instruiți cu referire la platformele online, în special Classroom, Zoom,
334
Moodle și altele. Evaluarea sarcinilor a decurs cu dificultăți, așa cum nu era clar dacă elevii le-au realizat cu
ajutorul manualelor sau altor materiale.
Bibliografie:
1. Adrian L., Eficiența utilizării noilor tehnologii în educație. EduTic 2009. Raport de cercetare evaluativă.
București: Centrul pentru Inovare în Educație, 2009;
2. P. Cerbușca Învățământul general în mod online: eficacitate și eficiență Analiza a politicilor educaționale
în condițiile stării de urgență, Chișinău, 2020;
3. http://alem.aice.md/resources/conferința-platforme-educaționale-online/
PLAN DE ACŢIUNE PENTRU EVALUAREA UNUI PROIECT

Paula Cristina FLORESCU,
profesor Liceul Tehnologic Constantin Brâncuşi Piteşti
Învăţarea prin metoda proiectului şi-a câştigat un loc sigur în practicile şcolare deoarece elevii devin
mai implicaţi în procesul de învăţare atunci când au posibilitatea de a analiza, de a cerceta probleme complexe,
provocatoare, care se aseamănă cu cele din viaţa reală.
Învăţarea bazată pe proiecte oferă o mulţime de beneficii pentru elevi: o mai bună stimă de sine,
asumarea responsabilității pentru propriul proces de învăţare, posibilităţi de dezvoltare a unor abilităţi
complexe, precum rezolvarea problemelor, colaborarea şi comunicarea. Fie că realizează un film documentar
despre un monument sau o regiune, elaborează o broşură turistică sau realizează o prezentare multimedia
despre argumentele pro şi contra pentru o vacanţă la munte, elevii sunt implicaţi în activităţi reale, care au
semnificaţie dincolo de sala de clasă.
Unităţile de învăţare bazate pe proiecte necesită mai multă muncă de planificare şi pregătire la nivelul
de bază, planificarea proiectelor implică următoarele etape:
1. Să stabilească obiectivele operaţionale pornind de la standardele de performanţă (obiective de
referinţă şi competenţe specifice) şi capacităţile cognitive de nivel superior vizate;
2. Să formuleze întrebări cheie ale curriculumului;
3. Să realizeze un plan de acțiune şi evaluare;
4. Să proiecteze activităţile.
Orice proiect trebuie să aibă un plan de acțiune, de aceea vă prezint un plan de acţiune pentru urmărirea
şi evaluarea unui proiect de limba franceza, plan pe care eu l-am realizat ca urmare a unui curs on-line pe
platforma iTeach, curs intitulat „Evaluarea în şcolile secolului XXI”. Este un proiect pe care l-am pus în
aplicare şi la clasă şi s-a bucurat de succes.
a. Scopuri importante ale învăţării/Activitatea: Obiective pentru competenţele secolului
XXI/Unitate/Proiect: Prezentarea unei regiuni din Franţa (prezentare multimedia)
1. Standarde si obiective
335
Standarde vizate Obiective
Oferirea şi solicitarea de informaţii necesare Să colaboreze în grupuri mici

pentru îndeplinirea unei sarcini de lucru Să investigheze şi să înregistreze în jurnal informaţii vitale
pentru realizarea prezentării
Extragerea de informaţii esenţiale pentru a Să adune informaţii dintr-o varietate de surse

rezolva o sarcină de lucru
Formularea clară a informaţiilor şi întrebărilor Să utilizeze informaţiile pentru a realiza o prezentare

Să descrie modul de organizare al regiunii
Participarea la conversaţii folosind unui limbaj Să utilizeze informaţiile pentru a scrie un discurs,
adecvat la context asumându-şi rolul unui ghid
b. Planul de evaluare/Activitatea: Grafice de timp ale evaluării eficiente

Scopuri: măsurarea nevoilor elevilor, încurajarea colaborării şi a autonomiei, monitorizarea progreselor,
verificarea înţelegerii şi încurajarea metacogniţiei, demonstrarea înţelegerii.
2. Graficul de timp al evaluării
Brainstorming Fişe de observaţii Grila de evaluare
Discuţie Grila de evaluare pentru criterială
investigaţiile proprii a proiectului
Grila de evaluare criterială a
colaborării (interevaluare)
Activitatea: Metode de evaluare şi scopuri ale evaluării
3. Tabel al strategiilor de evaluare
Evaluare Procesul şi scopul evaluării
Brainstorming Un brainstorming la începutul proiectului mă ajută să aflu care sunt ideile lor
despre ce trebuie sa conțină proiectul
Discuţie O discuţie la începutul unităţii mă ajută să aflu care sunt cunoştinţele anterioare
Fişe de observaţii Înregistrez în fişe comportamentul de lucru şi interacţiunea dintre elevii ce

lucrează pe grupe în vederea evaluării
Grilă de evaluare pentru Elevii folosesc o grilă de evaluare criterială în timp ce desfăşoară investigaţii
investigaţiile proprii pentru a-şi autoevalua abilităţile de căutare şi selecție a informaţiilor.
Grila de evaluare Elevii folosesc grila de evaluare criterială pentru a-şi monitoriza abilităţile de
criterială a colaborării colaborare în timp ce lucrează împreună la proiect.
(interevaluare)
336
Grila de evaluare Elevii folosesc grila de evaluare criterială pentru a se asigura că au îndeplinit
criterială a proiectului cerinţele proiectului şi pentru a le oferi feedback colegilor. Eu folosesc grila de
evaluare criterială pentru a evalua prezentarea
d. Instrumente de evaluare/Activitatea: Adaptarea grilelor de evaluare
Am adaptat grila de evaluare pentru prezentarea multimedia astfel încât să fie adecvată şi pentru alte
prezentări . Elevii vor folosi această grilă pentru a-şi evalua propriile prezentări şi pe cele ale colegilor. Eu
voi folosi grila atunci când dau nota finală
4. Grilă de evaluare criterială a prezentării multimedia
4 3 2 1
Conţinut: Scop
Prezentarea mea are un Prezentarea mea are un Prezentarea mea are un Subiectul prezentării
scop sau o temă. Toate subiect. Toate părţile subiect. Cele mai multe părţi mele este neclar. Multe
părţile prezentării mele prezentării mele spun ale prezentării mele spun ceva părţi ale prezentării par
spun ceva semnificativ ceva important despre important despre subiect. că nu au legătură cu un
despre scop sau temă. subiect. subiect.
Conţinut: Concluzii
Îmi folosesc cunoştinţele Formulez concluzii Cu ajutor, formulez concluzii Rar formulez concluzii
pentru a formula logice pe baza pe baza investigaţiilor mele. pe baza investigaţiilor
concluzii semnificative. investigaţiilor mele. mele.
Conţinut: Puncte cheie
Prezentarea mea combină Prezentarea mea Încerc să descriu ideile Prezentarea mea
investigaţiile şi descrie ideile principale ale investigaţiilor conţine prea multe
concluziile pe care le-am principale ale mele în câteva puncte, dar informaţii sau lipsesc
formulat în câteva puncte investigaţiilor şi prezentarea mea poate să informaţii importante.
concise, importante. concluziilor mele în conţină prea multe informaţii
câteva puncte. sau să aibă informaţii lipsă.
Conţinut: Informaţii suport
Includ date adecvate şi Includ date adecvate Încerc să includ date din Nu includ suficiente
semnificative din din investigaţii pentru a investigaţii pentru a sprijini şi informaţii pentru a
investigaţii credibile care sprijini şi explica a explica punctele principale, sprijini şi a explica
sprijină şi explică punctele principale. dar unele informaţii sunt punctele principale.
punctele principale. incomplete sau inexacte.
337
Caracteristici multimedia
Folosesc eficient Folosesc eficient Folosesc eficient Folosesc eficient

elemente grafice, video, elemente grafice, video, elemente grafice, video, elemente grafice, video,
sunet şi alte trăsături sunet şi alte trăsături sunet şi alte trăsături sunet şi alte trăsături
multimedia pentru a multimedia pentru a multimedia pentru a multimedia pentru a
sprijini punctele cheie şi a sprijini punctele cheie şi a sprijini punctele cheie şi a sprijini punctele cheie şi a
creşte semnificaţia creşte semnificaţia creşte semnificaţia creşte semnificaţia
prezentării. Respect toate prezentării. Respect toate prezentării. Respect toate prezentării. Respect toate
legile copyrightului când legile copyrightului când legile copyrightului când legile copyrightului când
folosesc trăsături folosesc trăsături folosesc trăsături folosesc trăsături
multimedia. multimedia. multimedia. multimedia.
Creativitate
Prezentarea mea cuprinde Prezentarea mea cuprinde Prezentarea mea cuprinde Prezentarea mea cuprinde
trăsături neobişnuite şi trăsături neobişnuite şi trăsături neobişnuite şi trăsături neobişnuite şi
surprinzătoare, precum şi surprinzătoare, precum şi surprinzătoare, precum şi surprinzătoare, precum şi
componente care trezesc componente care trezesc componente care trezesc componente care trezesc
interesul publicului faţă interesul publicului faţă interesul publicului faţă interesul publicului faţă
de subiect şi cresc de subiect şi cresc de subiect şi cresc de subiect şi cresc
semnificaţia. semnificaţia. semnificaţia. semnificaţia.
Prezentare orală
M-am pregătit şi am M-am pregătit şi am M-am pregătit oarecum, Nu m-am pregătit deloc.
repetat prezentarea. repetat prezentarea. dar ar fi trebuit să repet Nu am repetat
Vorbesc clar şi cursiv, Vorbesc clar. mai mult. prezentarea.
într-un mod antrenant.
Organizare
Prezentarea mea începe cu o Prezentarea mea începe Prezentarea mea nu are o Prezentarea mea
introducere interesantă a temei, o introducere a temei, introducere sau concluzii nu are o
construieşte informaţiile în mod construieşte clare, iar informaţiile e introducere,
logic şi se sfârşeşte cu o încheiere informaţiile şi se posibil să fie prezentate concluzii şi nici o
care lasă în mintea publicului o sfârşeşte cu concluzii. ilogic. ordine.
idee interesantă.
e. Recapitulare/Activitatea: Înregistrare reflecţii.
338
Am învăţat că înainte de începerea unui proiect trebuie să am un plan de evaluare pentru a fi sigură că
proiectul nu deviază de la scopurile propuse şi elevii sunt mult mai atenţi şi mai implicaţi în realizarea de
proiecte Planul de acțiune si evaluare este planificat dinainte şi încorporat în proiect pe toată durata sa de
desfăşurare, sarcinile de lucru, grilele de evaluare criterială, listele de verificare şi testele sunt folosite ca
instrumente de evaluare.
Învăţarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe elev. Acest tip de învăţare dezvoltă
cunoştinţe şi capacităţi care promovează investigaţia şi demonstraţiile autentice ale învăţării prin rezultate şi
performanţe.
Bibliografie:
1. https://iteach.ro/pg/cursuri/view/55979/-digitaledu--evaluarea-in-scolile-secolului-xxi
[Accesat23.10.2019]
METODE MODERNE DE PREDARE A LITERATURII ROMÂNE LA CLASELE DE

GIMNAZIU
Valentina FOAMETE
Se ştie că la ora actuală se citeşte din ce în ce mai puţin. Condiţiile care au determinat îndepărtarea
tinerilor de lectură sunt cunoscute tuturor. Trăim într-un secol al vitezei, deci accesul la internet şi la informaţii
este la îndemâna oricui. E mult mai util să dai un click şi să obţii informaţiile necesare în locul unei lecturi
cronofage.
În asemenea situaţii, profesorul de literatură română nu poate face abstracţie de schimbările majore.
Acesta trebuie să se adapteze la noile situaţii şi să joace un rol în fiecare oră. Va fi pentru elevii săi un regizor
care va încerca să-i atragă spre lumea lecturii.
Procesul instructiv-educativ este, prin excelenţă, “un act teleologic care urmăreşte, în mod conştient,
atingerea unor finalităţi anterior stabilite”11, chiar dacă nu exclude caracterul neprevăzut, spontan pe alocuri.
Iată motivul pentru care proiectarea didactică ne apare ca o condiţie absolut necesară unei activităţi didactice
optime. Ea reprezintă activitatea complexă de anticipare (prefigurare, prognozare) a modului de desfăşurare a
procesului instructiv-educativ şi, mai ales, a componentelor sale. Sensul modern al termenului de proiectare
devine sinonim cu sintagma design educaţional, înţeles ca act de “anticipare, prefigurare a demersului didactic,
în termeni care să-l facă intraductibil în practică.”12
Nu mai trebuie de mult demonstrat faptul că eficienţa pedagogică, atât desfăşurarea, cât şi rezultatele
procesului de învăţământ, depind mai ales de metodele alese de cadrul didactic. După cum o arată etimologia
termenului, metodele de învăţământ reprezintă căile, modalităţile, procedeele, tehnicile şi mijloacele adecvate
pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ: mai mult decât atât “căile folosite în şcoală de către
profesori pentru a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa”, ele sunt mijloace prin
11
Cojocariu, Venera Mihaela, Teoria şi metodologia instruirii, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 2002, p. 98.
12
Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p. 228.
339
care se formează şi se dezvoltă priceperile şi desprinderile elevilor, dar şi capacitatea acestora de a utiliza
roadele cunoaşterii în aşa fel încât să-şi formeze şi să-şi dezvolte personalitatea.
Metodele moderne utilizate la clasă sunt:
Metoda Piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă presupune acumularea treptată a opiniilor
individuale ale participanţilor. Are ca principiu de bază împletirea activităţii individuale cu cea de grup.
Profesorul expune elevilor datele problemei în cauză. Elevii o rezolvă mai întâi individual, în aproximativ 5
minute. Elevii formează apoi diade, pentru a discuta rezultatele la care a ajuns fiecare. Se vor forma 2 grupe
mari, egale ca număr, în care se dialogheză asupra soluţiilor pentru care s-a optat. Întreaga clasă, reunită,
discută sarcina de lucru aleasă de profesor, analizează atât soluţiile la care au ajuns până în această etapă, cât
şi problemele la care trebuie găsite răspunsuri. Se optează pentru soluţia cea mai bună şi se stabilesc concluziile
întregului colectiv. Acestă metodă poate fi utilizată cu succes la orele de literatură. Sarcina de lucru ar suna
astfel:
- Cum aţi reacţiona în locul ciobănaşului avertizat de mioara năzdrăvană?
- Cum aţi fi preferat să utilizaţi scrisoarea adversarului politic, dacă aţi fi fost în postura lui Nae
Caţavencu?
Braistormingul (metoda “asaltului de idei”) este o metodă interactivă iniţiată de Alex Osborne.
Acesta i-a descoperit şi valorizat funcţia distinctă, aceea de a înlesni căutarea şi găsirea celei mai adecvate
soluţii a unei probleme de rezolvat, printr-o intensă mobilizare a ideilor tuturor participanţilor la discuţie.
Metoda “asaltului de idei” are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluţii privind modul de
rezolvare a unei probleme, într-un grup coordonat de un moderator ce îndeplineşte rolul de animator şi de
mediator al discuţiei.
Metoda Starburst este similară celei prezentate mai sus, cu care totuşi nu se confundă, deşi presupune
organizarea clasei de elevi într-un grup şi stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul
dezvoltă construcţia de idei pe idei. Metoda stimulează atât creativitatea individuală, cât şi cea de grup, spiritul
de cooperare şi cel de competiţie. Se alege o problemă de dezbătut apoi se înşiră, în jurul conceptului respectiv,
mai multe întrebări care au legătură cu el. Întrebările de început sunt: cine?, ce?, unde?, când?, cum? şi pot da
naştere la alte întrebări.
Cum?
Când? Ce?
Unde? Cine?
340
Exemple: 1. Imaginaţi-vă o serie de întrebări care să aibă legătură cu obrăzniciile personajului – copil
din schiţa studiată.
2. Enumeraţi întrebările de care ar trebui să ţină seama autorul unei descrieri ştiinţifice.
Tehnica 6 / 3 / 5 presupune împărţirea clasei în grupe de câte 6 membri însă, spre deosebire de
brainstorming, participanţii notează pe o foaie de hârtie câte trei soluţii la o problemă dată, timp de 5 minute.
Totalul obţinut însumează, aşadar, 18 răspunsuri în 30 de minute, pentru fiecare grup.
Exemple : Care sunt modalităţile de caracterizare a personajului preferat din povestirea/nuvela studiată
? / Identificaţi, în textul liric studiat, trei figuri de sunet sau de construcţie şi analizaţi-le.
Tehnica “acvariului” (fishbowl) presupune o anumită aşezare a scaunelor din cabinetul de literartură,
ceea ce justifică şi denumirea ei: ele sunt dispuse în două cercuri concentrice, unul din cercuri incluzându-l
pe celălalt. Elevii aşezaţi în cercul interior primesc un timp de 8 – 10 minute pentru a discuta o problemă
controversată, anunţată dinainte. În acest timp, cei aşezaţi în cercul exterior fac observaţii privind felul în care
se relaţionează în primul cerc, tipurile de srategii folosite de participanţii la dialog pentru a-şi susţine poziţia,
reacţiile lor şi contribuţia fiecăruia la reuşita dezbaterii. Urmează expunerea observaţiilor de către cei din cercul
exterior, apoi schimbarea locurilor : cei din cercul interior trec în cel exterior şi invers. Dezbaterea continuă
cu un alt subiect controversat, pe care îl analizează acum cei care în prima fază au fost observatori, urmând ca
la final să se concluzioneze asupra activităţii.
Reţeaua de discuţii este o metodă ce presupune o condiţie obigatorie, existenţa unui conţinut al învăţării
conflictual, deci care să suscite interpretări diferite, impunând formularea unei întrebări binare asupra acestuia.
După ce profesorul formulează o întrebare – care să permită în egală măsură răspunsuri afirmative şi negative,
pro şi contra – , elevii meditează la aceasta şi îşi formulează, într-un timp dat, propriile răspunsuri. Elevii sunt
grupaţi apoi câte patru, iar în interiorul fiecărui cvartet, în câte două diade. În fiecare diadă, apoi în fiecare
cvartet, se discută răspunsul la întrebare, după care s notează argumentele care susţin fiecare tp de răspuns, pe
o foaie de caiet. Fiecare grup trebuie să îşi sintetizeze răspunsurile şi să îşi exprime o concluzie privitoare la
problema de dezbătut. Eventual, la sfârşitul discuţiilor se apelează şi la o metodă evaluativ-participativă, gen
unul stă, ceilalţi circulă sau turul galeriei, care permite elevilor vizualizarea şi reflecţia asupra rezultatelor
muncii colegilor şi, în replică, evaluarea şi autoevaluarea propriilor rezultate ale muncii.
Jocul este “o acţiune generatoare de distraţie şi de reconfortate.”13 Jocul poate deveni un adevărat
instrument educativ şi didactic, o bază a metodelor de instruire şi educaţie, nu doar în învăţământul preşcolar
şi primar.
Bingo – fiecare elev sau grupă de 4-5 elevi primeşte câte un carton cu 6 careuri, în fiecare fiind trecută
sarcina de lucru cerută. Câştigă elevul sau grupa care rezolvă corect şi cel mai repede careul.
Exemplu: Călin (File din poveste) – poate avea următoarele sarcini de lucru: caracteristica naturii
sugerată în prima parte, imagini predominante, determinantul pădurii descrise, sentimental sugerat al
privitorului, numele figurii de stil din sintagma “cuibar rotind”, semnificaţia termenului “harnici”.
13
E.E. Geissler, Mijloace de educaţie, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1977, p. 195.
341
Şarpele – joc folosit în secvenţele de fixare sau evaluare a însuşirii unor termeni de teorie literară.
Presupune notarea pe o hârtie pliată (în formă de şarpe sau acordeon) a unui termen, constând într-o noţiune
ce trebuie verificată; prima parte a hârtiei se pliază, iar pe următoarea parte al doilea participant notează
definiţia noţiunii respective. Fără a vedea noţiunea iniţială, al treilea participant citeşte doar definiţia şi scrie
termenul-noţiune care îi corespunde, care va fi citită de următorul participant. La final se reface traseul şi în
cazul unuor erori, se depistează autorul şi cauza greşelii respective, operându-se eventualele ameliorări.
Procesul literar – este o formă complicată de dramatizare a unor fragmente literare şi chiar a unor opere
întregi, văzută în fond ca o “dezbatere problematizată a universului unei opere literare, în care elevii se
antrenează ca inculpaţi, acuzatori sau apărători ai destinelor personajelor respective.”14 Procesul presupune
distribuirea unor roluri specifice: preşedintele tribunalului, grefieri, procurori, secretari, avocatul apărării, pe
lângă rolurile personajelor din opera literară de aici, numărul mare de elevi care trebuie implicaţi în procesul
literar.
Exemplu: Procesul greierului acuzat de lene şi neglijenţă.
Metoda cubului presupune analiza unui concept, a unei noţiuni sau a unei teme prin proiectarea ei pe
cele şase faţete ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând o abordare distinctă a subiectului respectiv. În cele
şase faţete ale cubului elevii trebuie să răspundă la următoarele instrucţiuni:
- Descrie – Cum arată?
- Compară – Cu ce seamănă şi prin ce se diferenţiază?
- Asociază – La ce te face să te gândeşti?
- Analizează – Din ce e făcut?
- Aplică – Cum poate fi folosit?
- Argumentează pro sau contra – E bun sau rău? De ce?
Prin metoda cubului se pot învăţa noţiuni de teorie literară la clasele mai mici, în ciclul curricular de
dezvoltare (fibula, schiţa, povestirea, nuvela, imnul, comedia), se pot analiza categoriile estetice la clasele de
liceu.
Metoda horoscopului poate fi utilizată doar în cazul unor lecţii de studiere a textelor epice şi dramatice,
mai exact în secvenţele didactice în care se vizează caracterizarea unor personaje literare. Clasa se organizează
în grupe de 4 elevi şi se desfăşoară următorii paşi: citirea individuală a textului, alegerea personajului pentru
discuţie, citirea trăsăturilor fiecărui semn zodiacal, opţiunea fiecărei echipe pentru încadrarea personajului în
sfera unui semn zodiacal, prezentarea în faţa clasei a opţiunilor şi a argumentelor ce le justifică, urmată de
discuţii, descoperirea unei alte soluţii mai potrivite sau îmbogăţirea argumentării.
Exemplu: Vitoria Lipan este identificată ca aparţinând Taurului (tenace, stoic, prudent, inflexibil,
convenţional, încăpăţânat, rigid).
Schimbă perechea (Share – pair circles) este o metodă interactivă, de lucru în diade. Profesorul
împarte clasa în două grupe egale ca număr; elevii din fiecare grupă se aşază faţă-n faţă cu perechea, rezultatul
fiind două cercuri concentrice. Elevii îşi pot alege singuri prechea sau pot fi aşezaţi în grupe de profesor. Elevii
14
Parfene, Constantin, Literatura în şcoală, Ed. Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1997, p. 126.
342
lucrează doi câte doi timp de câteva minute. Apoi elevii din cercul exterior se mută în sensul acelor de
ceasornic, pentru a-şi schimba partenerii şi pentru a realize noi perechi. Jocul continuă până când se epuizează
problemele ce trebuie soluţionate sau până când fiecare elev îşi regăseşte partenerul iniţial. În această etapă,
se analizează soluţiile/ideile emise de toate perechile.
Exemplu: La clasa a V-a, studierea basmului popular Prâslea cel voinic şi merele de aur poate debuta
cu această metodă; perechile de elevi pot primi următoarele sarcini de lucru, mai uşoare, desigur, ţinând cont
de faptul că sunt abia la începutul analizei:
- Ce sugerează formula folosită la începutul poveştii?
- Unde se desfăşoară întâmplările povestite? Locurile respective se pot identifica pe hartă?
- Care personaje reprezintă binele? dar răul?
- Există în basm personaje cu puteri miraculoase? Daţi exemple!
- Care sunt calităţile eroului?
- Cum le dovedeşte el?
- Care cifră se repetă cel mai des? În ce situaţii?
Pălăriile gânditoare (metoda thinking hats) este o metodă interactivă, de gândire critică, ce presupune
interpretarea de roluri de către participanţii care şi aleg una dintre şase pălării – figurine decupate sau simple
simboluri – de diferite culori, cărora le corespund semnificaţii şi implicit, modalităţi diferite de interpretare.
Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul: pălăria albă este neutră, participanţii sunt învăţaţi să gândească
obiectiv, pălăria roşie dă frâu liber sentimentelor, oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor. Pălăria
neagră este perspective gândirii negativiste, pesimiste, pălăria galbenă este simbolul gândirii pozitive şi
constructive, al optimismului. Cel ce stă sub pălăria verde trebuie să fie creativ. Gândirea laterală este specifică
acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte
pălării. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările, reconcentrează informaţiile pe
parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în vedere
respectarea regulilor. Un exemplu de întrebări posibile în acest joc este:
Pălăria Pălăria
Pălăria albă Pălăria roşie Pălăria neagră Pălăria verde
galbenă albastră
Ce informaţii Punându-mi Pe ce se bazeză Care sunt erorile? Putem să Şansa
avem? pălăria roşie, uite aceste idei? Ce ne împiedică? rezumăm? succesului este
Ce informaţii cum privesc eu Care sunt La ce riscuri ne Care e următorul dacă…
lipsesc? lucrurile… avantajele? expunem? pas? Cum poate fi
Ce informaţii am Sentimentul meu Pe ce drum o Ne permite Care sunt ideile altfel atacată
vrea să avem? e că… luăm? regulamentul? principale? problema?
Cum putem Nu-mi place felul Dacă începem Să nu pierdem Putem face asta
obţine cum s-a aşa… sigur vom timpul şi să şi în alt mod?
informaţiile? procedat. ajunge la ne concentrăm Găsim şi o altă
rezultatul bun! asupra…, nu explicaţie?
credeţi?
Metoda Frisco seamănă cu cea prezentată anterior, deoarece presupune, ca şi aceasta, interpretarea unor
roluri, de data aceasta în număr de patru: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul. Metoda are
343
următoarele etape: etapa propunerii problemei de către profesor sau elevi; etapa organizării colectivului, în
care se explică rolurile şi se stabilesc “actorii” care le vor interpreta; etapa dezbaterii colective în care sunt
interpretate rolurile şi susţinute punctele de vedere; etapa sistematizării ideilor emise şi a concluzionării.
Metoda mozaicului (jigsaw) este bazată pe conceptual de team learning, deci pe învăţarea în echipă –
deloc întâmplător, este denumită şi metoda grupurilor independente. Presupune împărţirea clasei de elevi în
grupe de lucru, în cadrul cărora fiecare membru primeşte o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert,
în aşa fel încât ulterior să îşi iniţieze şi colegii cu privire la subiectul respectiv.
Etapele acestei metode sunt: pregătirea materialului de lucru, organizarea colectivului în echipe de
învăţare de câte 4-5 elevi, constituirea grupurilor de experţi, reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare şi
evaluarea.
Exemplu: La clasa a VII-a – Nuvela (definiţie, trăsături, reprezentanţi).
Gândiţi / lucraţi în perechi / comunicaţi este o metodă propusă de F. Lyman în ultimul deceniu al
secolului trecut şi mizează pe participarea activă a elevilor la propria lor instruire. Procedura de lucru este
foarte simplă: profesorul lansează o întrebare legată de conţinutu lecţiei respective, elevii reflectă asupra ei
într-un timp dat, apoi se grupează în diade pentru a discuta, în perechi, răspunsurile. În final fiecare diadă ia
pe rând cuvântul şi îşi împărtăşeşte concluziile cu privire la subiectul abordat. Metoda se utilizează cu
precădere în faza de evocare, pentru a fixa într-o manieră plăcută conţinutul predate anterior, a cărui
sistematizare este necesară pentru lecţia în curs, dar şi în alte faze ale demersului didactic, pentru a dirija atenţa
elevilor spre un detaliu semnificativ: termenul-cheie sau toposul central dintr-o succesiune de versuri sau de
paragrafe dintr-un text narativ/dramatic; semnificaţia de profunzime a unor secvenţe sau scene, a apariţiei
unor pasaje episodice.
Bibliografie:
1. Cojocariu, Venera Mihaela, Teoria şi metodologia instruirii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2002.
2. E.E. Geissler, Mijloace de educaţie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
3. Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Editura Dacia, Cluj –
Napoca, 2002.
4. Ionescu, M., Radu, T., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2001.
5. Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
6. Parfene, Constantin, Literatura în şcoală, Editura Universităţii din Iaşi, 1997.
PREDAREA ONLINE
Gabriela GĂLĂȚIANU
Profesor la Colegiul “Aurel Vijoli”, Făgăraș
Predarea online eficientă nu înseamnă doar preluarea conținutului lecției și transmiterea lui folosind
tehnologia. Mediul online de învațare vine cu provocari și resurse specifice, care presupun ca atât profesorii,
cât și elevii să se adapteze și să-și schimbe modul de lucru. Din pacate, încă nu există un curs de „pedagogie
online”, dar există ghiduri și recomandări realizate de universități care au implementat predarea online de mai
mult timp.
344
Bill Pelz, profesor de psihologie și câștigător al premiului Sloan de Excelență în Predarea Online, a
formulat trei principii esențiale pentru predarea online, care pot ghida cadrele didactice indiferent de materie
și nivel de învățământ:
1. Lasă elevii să facă cea mai mare parte a muncii - implicarea elevilor în discuții, autoevaluarea sau
evaluarea temelor colegilor, activitați de documentare înainte de lecții, toate sunt modalități prin care elevii
pot fi implicați direct în învățarea online.
2. Interactivitatea este sufletul predării online. Interactivitatea nu înseamnă doar discuții live între
copii sau între copii și profesori. Când vine vorba de predarea online, copiii pot fi încurajați să interactioneze
prin proiecte de grup și prin încurajarea discuțiilor în forumuri și comentarii. Avantajul predării online în
aceasta privință este că elevii au mai mult timp să gândească și să formuleze întrebări și răspunsuri corecte
decât în discuțiile live.
3. Incurajează prezența autentică. Copiii vor fi mai implicați în lecțiile online atunci când li se permite
să se exprime social, cognitiv și legat de conținutul învățării și atunci când cadrul didactic se exprimă din aceste
puncte de vedere.
Prezența sociala a copiilor se referă la: exprimarea emoțiilor ("Mă cam stresează proiectul de grup."),
la exprimarea părerilor și gândurilor despre răspunsurile altor colegi ("Mulțumesc pentru răspuns, m-ai ajutat
să înțeleg!" sau "Întotdeauna ai păreri interesante.") sau reațtiile care sprijină sentimenul de grup și
apartenență ("Am facut o treabă buna toți!").
Prezența cognitivă a copiilor și a cadrului didactic se referă la felul în care aceștia contribuie cu idei și
informații legate de materia predată.
Prezența legată de conținutul învățării este încurajată când profesorii și elevii confirmă înțelegerea
informațiilor, sumarizează discuția, răspund sau formulează întrebări, încurajează participarea la discuție a
altor copii, aduc informații noi din alte surse etc.
Predarea online. Doua tipuri de lecții: live și înregistrate
Ambele pot fi folosite cu succes, în scopuri diferite. Pentru predarea unei noțiuni noi, profesorii pot
înregistra un material video scurt pe care copiii să îl urmarească în cadrul orei sau înainte de ora, apoi pot
interacționa live pentru a raspunde la întrebări, a verifica înțelegerea informației și a adauga idei noi.
Lecțiile înregistrate
Cele mai eficiente lecții înregistrate respectă câteva reguli:
- oferă la început o hartă a conținutului care va fi prezentat, astfel încat copiii să știe la ce să se aștepte.
- materia este împărțită în segmente scurte, urmate de întrebări și teme de reflecție pentru elevi, care să
îi ajute pe copii să facă deducții și să înțeleagă materia.
- includ materiale vizuale (scheme, fotografii relevante, grafice etc.) care sprijină înțelegerea noțiunilor
noi
Avantajul lecțiilor înregistrate dinainte este că profesorul va avea un mai mare control asupra
conținutului și asupra felului în care acesta este prezentat, rezultând o calitate mai bună a materialului. De
asemenea, este recomandat ca lecția online să fie înregistrată pe segmente mai scurte, astfel încat atunci când
apar erori, profesorul să poată înlocui ușor un segment cu altul. În plus, lecțiile înregistrate dinainte nu vor fi
345
afectate de întreruperile care apar inevitabil legate de conexiunea copiilor la internet sau de funcționarea
platformei folosite.
Profesorii pot inregistra o prezentare în Power Point.
Lecțiile live
Dacă folosesc Zoom, profesorii pot include în prezentarea lor materiale vizuale și audio prin funcția de
Share Screen, care fac posibile prezentările Power Point sau materialele video.
Întrebările elevilor în timpul lecțiilor live – cadrele didactice pot cere copiilor să scrie întrebările în chat,
pentru a nu întrerupe lecția. Profesorul verifică din când în când chatul pentru a vedea care sunt întrebările
copiilor.
Lecțiile live pot fi folosite cu succes pentru a încuraja interacțiunea cu elevii. Iată câteva exemple de
activități care se potrivesc cel mai bine:
- studii de caz
- rezolvare de probleme
- dezbateri
Copiii au acces la materiale si dupa încheierea lecției online
La fel ca atunci când invață în clasă, nu toți copiii vor întelege explicațiile profesorului din prima
încercare. De aceea, este important ca elevii să poată descarca imaginile și materialele video folosite de
profesori în timpul lecției, pentru a reveni la ele după încheierea acesteia. De asemenea, transcrierea
conținutului audio (explicațiile oferite verbal de către profesor fie live, fie în materiale video înregistrate) este
esențială pentru învățarea online eficientă.
Profesorii pot de asemenea să înregistreze lețtia și să o posteze (fie pe Youtube, fie pe un alt site/blog
unde doar elevii au acces). Zoom oferă opțiunea înregistrării lecțiilor live.
Invitați speciali în lecțiile online
Unul dintre aspectele pozitive ale predării online este că profesorii pot aduce invitați speciali care să
participe la lețtii. Acestia pot fi autori, profesori, studenți sau profesionițti din domenii asociate cu materia
predată.
Recomandări generale pentru cadrele didactice:
Explorați și exersați înainte de lețtie toate funcțiile aplicației online folosite pentru interacțiunea cu
elevii.
În cazul lecțiilor live, exersați cel puțin o data prezentarea acesteia, incluzând eventuale prezentări Power
Point sau materiale video.
Nu e nevoie ca ritmul de prezentare a informațiilor să fie mai lent sau mai rapid decât în clasa, însa sunt
importante momentele în care verificați dacă toți elevii au ințeles și urmăresc explicațiile.
Recomandări pentru Zoom:
- Microfoanele copiilor ar trebui să fie închise – pentru a evita zgomotul de fundal.
- Camerele video ale copiilor ar trebui să fie deschise – pentru a vă asigura că sunt atenți la lecție.
- Este preferabil ca opțiunea de înregistrare a discuției să fie setată automat pe ON.
346
- Pentru a menține atenția copiilor, este important ca profesorul să rămână vizibil tot timpul, chiar și în
timpul prezentărilor PowerPoint.
Predarea online este o provocare pentru copii, pentru parinți și pentru cadrele didactice. Ajută însa o
atitudine deschisă și flexibilă, pentru a evalua corect ce functionează și ce nu, pentru a încerca idei noi și pentru
a învăța din experiența altor cadre didactice.
Iată câteva metode de predare pe care profesorii din alte țări le folosesc pentru a se asigura că au atenția
copiilor:
Metoda 10:2. Ideea este simpla: dupa 10 minute de predare, copiilor li se oferă 2 minute în care să se
gândească la informțtiile predate, să pună întrebări referitoare la lecție și să ofere sau să găsească răspunsuri.
Profesorul poate folosi cele doua minute pentru a asculta ideile și întrebările copiilor sau pentru a adresa el
întrebări cu privire la ce a predat.
Găsiți greșelile. Pentru a activa atenția copiilor și implicarea lor în activitatea din clasă, profesorul scrie
pe tabla un text în care strecoară câteva greșeli. Copiii sunt apoi împărțiți în echipe de câte 3 sau 4 și fiecare
echipă trebuie să găsească greșelile cât mai repede. Când o echipă anuță că a terminat, profesorul mai lasă un
minut sau doua și restul echipelor să lucreze. Apoi cere fiecărui reprezentant al unei echipe să ridice mâna,
indicând cu degetele ridicate numărul greșelilor găsite. Echipa care a gasit cel mai mare numar de greșeli va
explica pe rând fiecare eroare identificată. Restul copiiilor pot interveni cu contraargumente sau cu propriile
descoperiri.
Tombola întrebărilor. Într-un bol sunt adunate bețișoare cu numele fiecarui copil din clasă. Profesorul
începe o sesiune de întrebări trăgând la sorți câte un bțtișor. Copiii vor fi atenți pentru ca activitatea presupune
un nivel relativ de suspans. Este important ca întrebările să fie uțoare, astfe lîncât oricare copil este extras, să
știe să răspundă.
Descoperă cuvântul. La începutul lecției, profesorul scrie pe tabla titlul lecției sau un concept important
din lecție amestecând literele cuvintelor, astfel încât copiii să fie nevoiți să le rearanjeze în ordinea potrivită și
să descopere cuvântul sau expresia respectivă. Tehnica poate fi folosită și în mijlocul lecției, înainte de a
introduce un concept sau o informțtie importantă.
Sesiune de întrebări fulger. După predarea unei parți din lecție, copiii sunt rugați să răspundă în scris,
cât mai repede, la câteva întrebări despre informațiile care tocmai au fost predate.
Metoda 3.2.1 este folosita pentru a sumariza lecția predată. Aceasta metodă este foarte utilă atât pentru
elevi, cât și pentru profesor. Elevilor li se cere să noteze pe hârtie 3 lucruri pe care le-au învățat pe parcursul
lecției, 2 lucruri interesante pe care le-au aflat și o întrebare pe care o au. Apoi, elevii fac schimb de foi între
ei și-și răspund unii altora la întrebări.
Alte recomandări
Înainte de a le cere să răspundă la întrebare, este bine ca elevii să aiba 5-10 secunde timp pentru a
se gândi la răspuns. Unii copii sunt mai rapizi în gândire, n timp ce alții sunt mai lenți, de aceea e important să
li se ofere timpul de care au nevoie.
347
Integrarea mișcării în cadrul lecțiilor. Mișcarea face bine atât corpului, cât și atenției și memoriei
copiilor. În funțtie de vârsta copiilor, aceștia pot lua o pauză în timpul orei pentru a mișca din mâini și din
picioare, a aplauda sau pur și simplu pentru a-și intinde brațele și picioarele.
Oferirea de feedback frecvent și eficient. Feedback-ul adecvat este o parte esentială a procesului de
învățare și de evaluare. Atunci când e oferit într-un mod constructiv, are rolul de a-i menține pe elevi motivați
să progreseze și să reușească
Punerea la dispoziție a unor produse educaționale online capabile să transforme învățarea într-o
activitate plăcută.
Umorul, surprizele sau schimbările de registru sunt la fel de eficiente când e vorba de atragerea atenției
copiilor. Iar modalitățile prin care copiii pot participa activ la lecție sunt întotdeauna armele sigure împotriva
distragerii atenției acestora.
Bibliografie:
1. Constantin Cucos –“Pedagogie” –Editura Didactica (1996)
2. Ioan Nicola –“Tratat de pedagogie scolara” –Editura Didactica (1996)
3. Cristea Sorin –“Pedagogie generala” –Editura Didactica (1996)
4. Marin Manolescu –Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolarteoretic şi practic –Editura
CREDIS 2004 Pamfil,Alina, Didactica literaturii: reorientări, Editura Art, București, 2016.
5. Pamfil,Alina, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45,
Pitești, 2009.
6. Parfene, Constantin, Metodica predării limbii şi literaturii române, Editura Polirom, Iași, 1999.
7. www.suntparinte.ro › predarea-online
8. https://suport.office.com/en-us/article/record-a slide-with-narration-and-slide-timings
9. www.suntparinte.ro ›miscarea-fizica-si-invatarea
METODE INOVATIVE DE INSTRUIRE - E-LEARNING

Maria GEORGESCU, profesor, doctorandă,
Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă” Chișinău
Summary: E-learning is an innovative, interactive, educated approach that makes the information
environment a first hand ally. Technology makes classical training to be replaced by technical support and
intelligently designed software. The new formative device predisposes the educated, but also the educator, to
a special positioning towards the learning situation through a degree of responsibility, decisional and action
autonomy, self-control and self-evaluation.
Keywords: E-learning, innovation, learning, technology.
Rezumat: E-learning-ul este o abordare inovativă, interactivă, centrată pe educat, care face din mediul
informaţional un aliat de primă mână. Tehnologia face ca instruirea clasică să fie înlocuită de suportul tehnic
şi de programele informatice inteligent constituite. Noul dispozitiv formativ îl predispune pe educat, dar şi pe
educator, la o poziţionare aparte faţă de situaţia de învăţare prin grad de responsabilitate, autonomie decizională
şi acţională, autocontrol şi evaluare de sine.
Cuvinte cheie: E-learning, inovație, învățare, tehnologie.
E-Learning-ul desemnează acea realitate educaţională realizată prin intermediul reţelelor electronice şi
prin implicarea noilor tehnologii comunicaţionale şi multimedia. Termenul este preluat din literatura anglo-
348
saxonă şi se referă la învăţarea facilitată de mijloacele electronice. La nivelul Comisiei europene (AFEC-Info,
2004), e-Learning-ul este definit ca „utilizarea noilor tehnologii multi-media şi a Internetului pentru a ameliora
calitatea învăţării, facilitând accesul la resurse şi servicii precum şi schimburile şi colaborarea la distanţă”.
Este o altă ipostază a învăţării, bazată pe un alt tip de suport (digital), un nou tip de afectare a capacităţilor de
sesizare a stimulilor, bazată pe o relaţionare inedită ce afectează vechile condiţionări de ordin spaţial şi
temporal [1].
E-learning-ul poate fi înţeles ca o abordare inovativă, interactivă, centrată pe educat, care face din mediul
informaţional un aliat de primă mână. Tehnologia face ca instruirea clasică să fie înlocuită de suportul tehnic
şi de programele informatice inteligent constituite. Aspectele definitorii ale noii modalităţi de formare sunt
evidenţiate prin următoarele opt dimensiuni:
Dimensiuni ale e-learning- Descriere
ului din punct de vedere:
Instituţional E-learningul este asimilat unei afaceri administrative, publice,
contextualizată din perspectiva formativă şi academică
Managerial Conducerea vizează maximizarea caracterului educogen al mediului
socio-cultural şi disiparea inteligentă a cunoaşterii
Tehnologic E-learning-ul oferă suportului tehnic o relevanţă cu totul aparte;
infrastructura de ordin hardware şi software face posibil noul cadru
de instruire
Pedagogic Dimensiunea pedagogică este intrinsecă edificiului e-learning şi
vizează rezolvarea unor probleme privind decelarea conţinuturilor,
stabilirea obiectivelor, proiectarea metodologică, organizarea
situaţiilor de învăţare etc.
Etic Consideraţiile de ordin etic vizează stabilirea influenţelor de ordin
socio-politic, privind diversitatea culturală, particularităţile
educaţilor, inegalităţile digitale etc.
Profilul interfeţei Interfaţa facilitează relaţia dintre emitentul cunoaşterii şi beneficiarul
aflat în faţa calculatorului; structura unei pagini web, designul şi
conţinutul acesteia, dispozitivele de navigare, accesibilitatea,
incitările prevăzute sunt tot atâtea elemente care generează un bun
contact
Suport-resursă Resursa poate fi directă, dar şi implicită, prin promovarea unor
circuite suplimentare de informare (trimiteri către alte pagini web)
Evaluare Evaluarea şi controlul sunt consubstanţiale acestei formule, atât la
nivelul achiziţiilor educaţilor cât şi al dispozitivelor de formare
propriu-zise
Tabelul nr. 1 Dimensiuni ale e-learning-ului [1]
349
Spargerea determinărilor topografice, punerea la distanţă a elevului faţă de educator, delocalizarea şi

desincronizarea medierii pedagogice atrag după sine o schimbare a funcţionalităţii metodelor, o altă
combinatorică a derulării acestora, o altă „faţă” a conţinuturilor, o redefinire şi recompunere a elementelor de
ordin tehnic ce prezidează activitatea de încorporare a unor valori. Pe de altă parte, noul dispozitiv formativ îl
predispune pe educat (dar şi pe educator) la o poziţionare aparte faţă de situaţia de învăţare (prin grad de
responsabilitate, autonomie decizională şi acţională, autocontrol şi evaluare de sine etc.). Sesizăm, astfel, chiar
o interpenetrare şi inversare a rolurilor, o asumare secvenţială a unor statute mai puţin obişnuite, o libertate de
uzitare a unui evantai de roluri mai puţin directivate şi normate. În acelaşi timp, actorii implicaţi în acest proces
trebuie să dea dovadă de nişte competenţe bazale, de o alfabetizare de alt ordin, cea digitală. A deţine deprinderi
minimale de manipulare a noilor tehnologii constituie o condiţie necesară activării acestui mod de a face
educaţie [1].
Conceptul de e-Learning prezintă şi o latură complexă (cf. Viens, Wzrsch, 2004, p.182), întrucât alianţa
dintre procesualitatea învăţării şi contextul tehnologic ridică o serie de probleme. În primul rând, cele două
elemente pretind o anumită punere de acord şi compatibilizare, neştiindu-se, cu siguranţă, care dintre ele va
face mai multe concesii (în sensul mulării tehnologiei în consens cu exigenţele educaţiei sau încorporării
tehnologiei de către educaţie). În al doilea rând, trebuie să reliefăm potenţarea lor reciprocă, în sensul că un
câştig într-o direcţie atrage după sine un plus şi în cealaltă parte. Progresul tehnologic, se ştie, este determinat
şi de o creştere a ponderii educaţiei, după cum şi educaţia poate profita de pe urma avansului tehnologic.
Pe de altă parte, şi excesul de tehnologizare (şi implicit, de mecanizare) a învăţării ridică o serie de
interogaţii. La un moment dat, abuzul de tehnologie poate bloca sau anihila creativitatea necesară în activitatea
de procesare a informaţiei primită din exterior. Calitatea procesării va fi dată şi de dimensiunile euristice ale
poziţionării faţă de informaţie ce este limitată de cadrajul tehnic activat la un moment dat. Tehnologismul, în
educaţie ca şi în viaţă, induce şablonizare, algoritmizare, uniformizare. Tehnologia este şi un facilitator, dar şi
un obstacol în faţa cunoaşterii şi a aflării adevărului.
Se pot inventaria mai multe ocazii de manifestare a e-Learning-ului: poşta electronică, grupul de discuţii,
conferinţa telematică, chat-ul, telefonia, videofonia, lista de difuzare, cutia de întrebări şi probleme, liste de
afişaj etc. Chiar şi tratamentele succesive de texte prin clasicul Word, ce trec pe la mai mulţi colegi, fiecare
marcând (prin culori, de pildă) puncte personale de vedere (în perspectiva corijării sau perfectării acestuia),
constituie o formulă de manifestare a e-learning-ului. Dispozitivul electronic, prin sine, nu instaurează automat
învăţarea on-line. Acesta se cere a fi înţeles, gestionat, implicat în mod corespunzător în acţiunea de extindere
a cunoştinţelor. Dacă, de pildă, folosesc aplicaţia PowerPoint doar pentru a vizualiza producţiile altora, fără a
formata propriile mele idei în acest program, nu dau curs unei situaţii de tip e-Learning [1].
Pentru crearea unei situaţii de tip e-Learning, e nevoie de coroborarea a cinci elemente, fiecare având o
funcţionalitate specifică (cf. Mingasson, 2002, p. 214):
- o componentă strategică, legată de nevoi foarte concrete precum nevoile permanente de formare,
antrenarea resurselor, direcţionarea investiţiilor etc.;
- o componentă pedagogică, incluzând o serie de strategii de intervenţie ce au ca finalitate formarea
individualizată în conformitate cu anumite strategii de intervenţie;
350
- o componentă organizaţională, ce permite sistemului să funcţioneze judicios şi eficace (alternări şi

compuneri de activităţi care să genereze o formare autentică);
- o componentă tehnică, realizată prin adecvarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare la
contextul educaţional;
- o componentă umană, ce rezidă în antrenarea unui mănunchi de specialişti ce concură pentru edificarea
unei reţele incitante de formare [1].
E-Learning-ul asamblează şi compatibilizează principii ce vin dinspre psihopedagogie, teoria
informaţiei, teoria comunicării, managementul cunoaşterii. Este un sistem care facilitează ca informaţia şi
cunoaşterea să vină spre cei ce au nevoie, când, unde şi cât au nevoie. El obligă la o regândire a educaţiei şi o
reaşezare a ei în consens cu noile presiuni ale globalizării şi tehnologizării. Se pare că noile tehnologii nu
funcţionează doar ca suporturi sau situaţii pentru transmiterea cunoaşterii, ci ele generează un plus de
cunoaştere amplificând şi potenţând registrul de abilităţi privind procesarea cunoaşterii. Înseşi procesele
învăţării se perfectează sub impactul acestor ocazii, luând o turnură mult mai fluidă, mai mobilă, mai rafinată.
Faţă de situaţiile clasice de învăţare, e-learning-ul se distinge prin câteva elemente de bază: organizarea
„materială” a sistemului, structura parcursului pedagogic, proximitatea cu seria activităţilor operaţionale,
gestionarea conţinuturilor, a resurselor umane sau de timp. Schema de mai jos dă seama de aceste diferenţieri,
cu domeniile subsecvente (cf. Mingasson, 2002, p. 27):
Formarea tradiţională E-Learning
Organizarea timpului
Modalităţile de formare sunt fixate şi se impun Educatul îşi organizează el însuşi formarea în
tuturor, dincolo de timpul de muncă perioada timpului de muncă
Organizarea parcursului pedagogic
Progresie lineară şi predefinită Progresie adaptabilă fiecăruia, în funcţie de
situaţie
Conexiune cu activităţile operaţionale
Fără o legătură imediată Integrată activităţilor operaţionale
Modalităţi
Activitate punctuală, având loc precis cu date de Activitate continuă
început şi sfârşit impuse
Conţinut
Conţinutul este acelaşi pentru toţi şi trebuie să Conţinutul ţine cont de nevoile individuale şi de
satisfacă pe cât mai mulţi. interacţiunile dintre participanţi şi tutore.
Este explicitat prin programe, într-o modalitate Conţinutul se schimbă continuu prin aportul
centralizată. utilizatorilor, al experienţelor ivite pe parcurs, al
Nu ţine cont de schimbările intervenite pe parcurs practicilor inedite.
decât destul de târziu.
Tabelul nr. 2. Diferențieri între formarea tradițională și E-Learning [1]
351
În concluzie, sistemele de e-Learning devin instrumente de formare a personalităţii şi creativităţii

utilizatorilor. Prin instruire personalizată şi colaborare distribuită se vor putea eficientiza toate activităţile
umane în societatea bazată pe cunoaştere a acestui început de secol. Instruirea asistată capătă un conţinut cu o
anumită funcţionalitate, aflat într-o permanentă evoluţie, condiţionată de echipele de profesori, formatori şi
administratori ai conţinutului şi ai funcţionalităţii acestuia şi de specialiştii din domeniul tehnologiei
informaţiei, care asigură portabilitatea în noile medii. Contextul este deschis şi condiţionat de segmentul de
instruiţi vizat şi de „dorinţa de viaţă“ a sistemului viu numit e-Learning [2].
Bibliografie:
1. [1]. Cucoș, C., Informatizarea în educaţie. Aspecte ale virtualizării formării. Iași: Editura Polirom. 2006.
216 p. ISBN: 973-46-0295-0.
2. [2]. Dobre, I., Studiu critic al actualelor sisteme de e-learning. București. 2010. online:
http://www.racai.ro/media/Referatul1-IulianaDobre.pdf accesat la data 02.11.2020.
EVALUAREA CALITĂȚII PRODUSELOR CURRICULARE DIGITALE

Patricia-Maria GEORGESCU,
profesor, Palatul Copiilor Municipiul Râmnicu Vâlcea, România
doctorandă, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă” Chișinău
Summary: The evaluation of educational sites or virtual learning aids is quite difficult in terms of
establishing criteria and benchmarks. In the case of web pages, the object to be evaluated is unstable,
undefined, ambiguous. The document can be changed any time from unknown directions. The author can
establish new links, directing openings to other areas of information. Often, non-specific information,
advertisements, sponsor identification data, inter-institutional references, implicit aesthetic information, etc.
can be found. In this article we aim to present the evaluation criteria of a virtual product.
Keywords: criteria, evaluation, web page, site, technology.
Rezumat: Evaluarea site-urilor educative sau suporturilor virtuale de învăţare este destul de dificilă din
punct de vedere al stabilirii criteriilor şi elementelor de referinţă. În cazul paginilor Web, obiectul de evaluat
este instabil, nedefinit, ambiguu. Documentul se poate modifica de la o clipă la alta, din direcţii necunoscute.
Autorul poate instaura noi legături, direcționând deschideri către alte zone de informaţii. Adesea, se pot regăsi
informaţii nespecifice, reclame, date de identificare a sponsorilor, referinţe inter-instituţionale, informaţii
estetice implicite etc. În acest articol ne propunem să prezentăm criteriile de evaluare ale unui produs virtual.
Cuvinte cheie: criterii, evaluare, pagină web, site, tehnologie.
Trăim cu toții într-o societate globalizată, aflată într-o continuă modernizare, „pusă în mişcare de
tehnologii, alimentată de informaţii şi condusă de cunoştinţe” [1], în care calitatea educației determină calitatea
vieții individului. În contextul actual al pandemiei generate de COVID-19, sistemul educațional se bazează în
cea mai mare măsură pe tehnologiile informaționale și comunicaționale. Evaluarea unui site educativ sau
suport virtual de învăţare este destul de dificilă privind stabilirea criteriilor şi a elementelor de referinţă. În
cazul evaluării unui manual, baremele şi criteriile de validare sunt stabilite prin metodologii ale ministerului
educației prin Centrul Naţional de Evaluare și Examinare (CNEE). Evaluarea durează câteva luni, după care
se stabileşte fiabilitatea şi valabilitatea, iar produsul poate circula. În cazul paginilor Web, obiectul de evaluat
352
este instabil, nedefinit, ambiguu. Documentul disponibilizat se poate modifica de la o clipă la alta, din direcţii
necunoscute, chiar dacă numai autorul ar avea acces, şi acesta poate interveni cu o anumită frecvenţă, uneori
neprogramat, neanunţându-i operativ pe beneficiari. În plus, autorul poate instaura noi legături, sugerând
deschideri către alte zone de informaţii. Totodată, pe o pagină web editată în scop educaţional se pot regăsi şi
informaţii nespecifice, reclame, date de identificare a sponsorilor, referinţe inter-instituţionale, informaţii
estetice implicite etc. [1].
Calitatea unui produs curricular digital se cere a fi validată pornind de la un set de caracteristici
determinate în consens cu o serie de criterii. În cele ce urmează venim cu mai multe modele de valorizare, de
la unul „clasic”, ce are în vedere conţinuturile unui manual, până la modele construite în consens cu
conţinuturile digitale [1].
Un model de circumscriere a relevanţei acestui tip de conţinut este dat de următorul referenţial valoric,
sugerat de Grupul Editurilor Educaţionale Europene ce a încetăţenit Premiul pentru Cel Mai Bun Manual
(North, 2005). Sistemul de evaluare precizat se referă, în special, la conţinuturile unui manual clasic, şi deci,
prin extensie, la cunoştinţele explicitate de un produs virtual. Iată care ar fi criteriile:
1. Relevanţa: caracterul adecvat/ potrivit al problematicii invocate în suport în raport cu nevoile,
obiectivele şi scopurile utilizatorului (elevul, profesorul etc.). Relevanţa se poate referi atât la conţinut, cat si
la metodologia implicată ce prezidează învăţarea propriu-zisă. Sub-principii:
- Centrarea pe elev: suportul curricular (conţinutul, situaţiile invocate, abilităţile cerute) ia in considerare
caracteristicile personale ale elevilor. Aceasta cere o bună cunoaştere a elevilor şi a nevoilor lor, precum şi
realizarea unei diferenţieri în selecţia si organizarea materialelor, în aşa fel încât suportul curricular să
corespundă diferenţelor dintre elevi.
- Caracterul adecvat/ potrivit: suportul curricular este potrivit cu contextul în care va avea loc învăţarea.
Abordările, materialele, exemplele si activităţile iau in considerare caracteristicile sociale, culturale si
educaţionale ale elevului.
2. Transparența/ accesibilitatea: acele caracteristici ale suportului care din punct de vedere cognitiv,
contribuie la facilizarea accesului și utilizării. Sub-principii:
- Claritatea scopurilor: suportul curricular indică în mod clar obiectivele învăţării. Cu alte cuvinte,
utilizatorului i se dă ocazia să stabilească dacă suportul curricular se potriveşte cu nevoile lui. Mai mult,
abilităţile ce vor fi exersate şi nivelul de performanţă până la care elevul trebuie să ajungă sunt specificate în
mod clar.
- Claritatea formulării rezultatelor pe care le va obţine elevul: suportul curricular îl ajută pe elev să
devină conştient de achiziţiile pe care le realizează, de progresul în însuşirea materiei, să determine în fiecare
moment stadiul în care se afle în raport cu obiectivele învăţării.
- Claritatea prezentării: conţinutul suportului curricular este clar organizat, modul de structurare a
fiecărei unităţi de conţinut este logic şi uşor de înţeles, instrucţiunile sunt clare.
- Claritatea principiilor metodologice: suportul curricular sprijină profesorul din punct de vedere
metodic, explicând perspectiva din care a fost abordat procesul învăţării. Pentru profesor, este important ca
fundamentele şi scopurile metodologice să fie clar explicate.
353
3. Validitatea: consistenţa internă a conţinutului/ materialelor, la modul în care conţinutul şi metoda se

sprijină reciproc – ceea ce facilitează procesul de predare-învăţare. Sub-principii:
- Coerenţa internă: conţinuturile şi materialele sunt bine construite, cu o consistentă inter-relaţionare
între părţile lor. Prezentarea, explicaţiile, activităţile practice, exerciţiile, modalităţile de evaluare și de
feedback etc. sunt inter-relaţionate coerent.
- Unitatea metodologică: conceperea conţinutului suportului curricular, selecţia activităţilor şi
exerciţiilor reflectă premise metodologice valide.
- Caracterul unitar şi coerent al textului: suportul curricular este unitar sub aspectul limbajului şi stilului.
Textele autentice citate sunt relevante, adaptarea textelor respectă principiile logice şi deontologice.
- Integritatea factuală: suportul curricular prezintă informaţii corecte, exemplele şi afirmaţiile sunt
corecte, se referă la comportamente sociale autentice.
- Practicabilitatea: exerciţiile şi activităţile pot fi efectuate cu succes de către elevii avuţi în vedere.
Gradul de dificultate al acestora corespunde nivelului elevilor.
4. Atractivitatea: sintetizează toate acele caracteristici ale suportului curricular care fac apel la elev şi,
ca urmare, contribuie la întărirea motivaţiei pentru învăţare a acestuia. Sub-principii:
- Caracterul prietenos: suportul curricular este uşor de folosit, conţinutul este uşor accesibil, cu o
interfaţă prietenoasă şi cu ilustraţii potrivite. Acest aspect este deosebit de important mai ales în cazul
materialelor multimedia şi a celor destinate învăţării autonome/ independente.
- Interactivitatea: suportul curricular construieşte un dialog cu elevul, îi oferă sprijin şi feedback,
stimulează curiozitatea elevului şi generează o atmosferă plăcută.
- Varietatea: conţinutul suportului curricular se caracterizează printr-o largă varietate de activităţi, tipuri
de interacţiune (elev-elev, elev-profesor) şi ritmuri de lucru. Motivaţia pentru studiu a fiecărui elev poate fi
stimulată de către profesor prin accentuarea cu preponderenţă a acelor activităţi care corespund nevoilor şi
intereselor fiecărui elev.
- Sensibilitatea: materialele şi activităţile iau în considerare dimensiunea afectivă a învăţării, permit
crearea unui mediu de învăţare atractiv, în care progresele elevului sunt încurajate, corecţiile nu blochează
dorinţa elevului de a învăţa şi există atenţie şi răbdare cu elevii care învaţă mai greu.
5. Flexibilitatea: modalităţile individuale (atât cognitive, cât şi afective) de abordare a procesului
predării-învăţării, la acele caracteristici ale suportului curricular care sunt sensibile la specificitatea individuală
a utilizatorului, inclusiv la diferenţele dintre diferitele grupuri în clasă. Sub-principii:
- Individualizarea: suportul curricular ia în considerare diferitele caracteristici ale elevului, cum sunt
experienţele sale de învăţare anterioare, stilul de învăţare, dispoziţia pentru învăţare, autonomia etc. Suportul
curricular permite diferitelor tipuri de elevi să folosească activităţi sau tehnici de abordare a temelor diferite.
- Adaptabilitatea: suportul curricular permite extinderi, reduceri, adaptări în sensul reducerii gradului de
dificultate sau al creşterii caracterului provocator/ stimulativ în raport cu diferite scopuri ale învăţării.
Conţinutul este suficient de deschis şi flexibil ca să permită unui anumit elev să aprofundeze în mod special o
temă sau sarcina particulară care îl interesează.
354
6. Caracterul deschis/ generativ: caracteristica suportului curricular de a facilita dezvoltarea cognitivă

şi transferul a ceea ce s-a învăţat la alte contexte şi la sarcini mai generale. Sub-principii:
- Transferabilitatea: suportul curricular încurajează transferul strategiilor de lucru, abilităţilor şi
conţinuturilor informaţionale de la activităţi controlate către activităţi ghidate şi, mai departe, către activităţi
libere, de la un context la altul, în interiorul clasei şi în afara ei.
- Integrarea: conţinuturile suportului curricular se construiesc pe baza cunoştinţelor anterioare (în mod
progresiv) şi îl ajută pe elev să relaţioneze conceptele.
- Dezvoltarea cognitivă: suportul curricular oferă elevului oportunitatea de a învăţa să înveţe (strategii
cognitive, strategii de rezolvare a problemelor, antrenament etc.) şi de a deveni conştient de aceste aspecte ale
învăţării.
7. Participarea. Se referă la capacitatea suportului curricular de a oferi elevului şi profesorului
posibilitatea de a face alegeri şi de a împărtăşi responsabilitatea în procesul predării-învăţării. Principiul
participării conţine următoarele sub-principii:
- Implicarea: suportul curricular permite elevului să fie deplin şi activ implicat în procesul învăţării.
Aceasta presupune că activităţile – atât în dimensiunea lor cognitivă, cât şi în dimensiunea lor afectivă – să fie
concepute în aşa fel încât elevul să dispună în fiecare moment de cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a
lua parte la procesul învăţării.
- Interesul personal: conţinuturile şi activităţile suportului curricular încurajează elevul să integreze
interesele, atitudinile, opiniile şi experienţele sale în procesul învăţării, astfel încât să poată conferi
respectivelor activităţi un sens personal, ele să devină semnificative pentru el.
- Parteneriatul: suportul curricular încurajează elevul să facă alegeri, să participe la luarea deciziilor şi
să îşi asume responsabilitatea pentru învăţare.
8. Socializarea. Se referă la ,,valoarea adăugată” pe care suportul curricular o aduce, dincolo de
competenţele efectiv predate/ exersate. Principiul este realizat dacă suportul curricular vizează:
- Abilităţi sociale: conţinuturile şi activităţile urmăresc să promoveze şi să dezvolte la elevi abilităţi
sociale, cum sunt capacitatea de a coopera şi de a lucra împreună cu ceilalţi, de a empatiza. În plus, elevii sunt
încurajaţi să dezvolte concepte noi şi să privească lucrurile din perspective diferite.
- Conştiinţa interculturală: suportul curricular cere elevilor să reflecteze asupra cunoştinţelor şi modului
de înţelegere specific culturii căreia îi aparţin, dar şi asupra altor culturi, ca şi asupra atitudinii lor faţă de
acestea [1].
Bibliografie:
1. [1]. CUCOȘ, C., Informatizarea în educaţie. Aspecte ale virtualizării formării. Iași: Editura Polirom. 2006.
216 p. ISBN: 973-46-0295-0.
355
CULTIVAREA VORBIRII CORECTE PE ECRAN DIGITAL

Ludmila HAIDUCU,
profesor de limba și literatura română, grad didactic II,RO-ENG CENTRE, Chișinău
Motto: “Limba este un oraș la construirea căruia fiecare om a adus câte o cărămidă.”
Ralph Waldo Emerson
Problema corectitudinii vorbirii poate fi o problemă pe cât de particulară, pe atât de colectivâ, adică a
fiecăruia și a noastră, a tuturora. De foarte multe ori mă gândesc la faptul că limba română , fiind la ea acasă,
nu este în sinea ei ,nu este în haina ei și nu este,regretabil, în frumusețea ei.Dacă nu ești știut la tine acasă,
atunci unde mai poți fi cunoscut.Îmi amintesc acum de spusele ilustrului nostru lingvist Conf.dr.,profesor.
univ. USM, Ion Melniciuc că limba română este ,,tragic de neştiută, tragic de nevorbită, tragic de
schimonosită”Și mă întreb mereu dacă mai rămâne oare viabilă dorința de a învăța să scriem și să vorbim
corect românește pe tărâmul modernității.Sugestia retorică a enunțului de mai sus mă face totuși să cred că atât
timp cât se vorbește limba română este și firesc să avem grijă de ea și vorbitorii trebuie să fie prudenți cum îi
utilizează cuvântul sau, unul lângă altul, cuvintele.
Abilitatea de a comunica fluent, frumos limba maternă îl va salva pe vorbitor de complexul inferiorității,
sfială, izolare etc. Or, vorbirea plăcută, estetică îl va face pe cel ce comunică simpatic și liber.
Jucând rolul meu mic de profesor, îmi dau bine seama că o lecție trebuie totdeauna să fie nouă,
schimbată, interesantă.Materia de predare trebuie să fie accesibilă prin simplitatea abordării. Astăzi societatea
tânără privește la tradiționalele lecții cu profund plictis și cu dispreț la teoria curriculară.
Astfel, curriculumul de limba şi literatura română este perceput în continuare ca unul teoretizat,
supraaglomerat,iar descongestionarea lui se efectuează lent, cu efecte minore.
Fiindcă generațiile care vin nu seamănă cu părinții, ci cu timpurile în care se nasc, cele ale informaticii,
predarea prin TIC devine o condiție sine qua non în școală.
Tema ce am ales-o, titlul de sus, nu este una ce s-ar conține în ore întregi, într-o unitate de învățare sau
măcar într-o parte de unitate. Este repartizată, bucățită în cadrul fiecărei lecții:4-5 min. O însușire trainică a
informației este asigurată atunci când capătă caracter repetitiv. Prin intermediul computerului putem crea
momente minunate de învățare. Adaptarea predării la nivelul, posibilitățile și înțelegerea copilului este
adevăratul tact și talent pedagogic . Mi-am creat propriile principii ca să văd subiecții lecției de limba și
literatura română tentați, curioși, provocați, motivați etc.
Orice lecție/etapă de lecție devine eficientă dacă va fi:
*interesantă
*motivantă-provocatoare
*cu amuzament
*colorată
*pe înțelesul subiectului lecției -simplă
*cu mult material vizua
*cu fișe de lucru atractive etc.
Greșelile de exprimare
356
Corectitudinea comunicării reflectă în general modul de exprimare îngrijit al oamenilor culți.

Cu toate că acest compartiment al exprimarii solicită multă atenție și multă argumentare cu miză pe
informația de specialitate, pentru a fi înțeles și memorat, mă străduiesc la lecție să fac predarea dexteră, simplă
și accesibilă.
Cele mai frecvente greșeli de stil sunt pleonasmele, tautologiile,cacofoniile etc. .Putem aduce pe ecran
diverse fișe-imagini care se găsesc pe internet cu rapiditate.
Deși este un material vizual accesibil, nu este de ajuns o simplă prezentare ca să fie memorat.
E nevoie de mai multe exersări.Aici sunt binevenite schemele,imaginile, desenele etc.
Taie cuvântul intrus
zboruri aeriene, luni de zile alegeri electorale etc. sau unele înlocuiri amuzante
pentru a spori memorarea: arșiță rece pentru arșiță fierbinte;a aranja în dezordine pentru a
aranja în ordine etc.
Prin urmare, aceste prezentări clarifică pe deplin utilizarea inutilă a termenului al doilea din
îmbinare.
Dezacordul dintre cuvinte rămâne la fel un compartiment încurcat și fragil.Aici amintim
problemele ce țin de utilizarea articolului genitival-posesiv: al,a,aia,ale.O soluție bună este asocierea.
El al proiect al cursantului Ea a idee a enunțului
Emoticoanele-salvatoare dragele mele dragile mele mulțumesc

la toți mulțumesc tuturor Substantivul la cazul dativ(cui?) nu se urilizează cu prepoziție
Imagini repere de învățare
357
A servi înseamnă pe cineva , dar nu eu servesc cu sensul de mănânc și beau.

Cuvintele cu mai multe forme de plural, omonimele, creează deseori probleme de utilizare.Cu
ajutorul imaginilor se fac ușor lămuriri.
Vise visuri
Bustrofedonul inserează voit mai multe greșeli și descifrarea lui dinamizează studierea și
fortifică memorarea.
Asearăcândserveammasamiavenitoaspețieraudragelemelecolegecarenulevăzusemlunidezileșiaicărorvo
cinulemauzit demult
Strategiile digitale pot fi abordate divers de profesor și elevi în învățarea unei teme:extinse/restrânse,
adaptate necesităților/posibilităților grupului,schimbate, actualizate etc.
Important rămâne claritatea, simplitatea și ceea ce este pe măsura așteptărilor discipolilor.
Numai în aceste condiții învățarea va deveni interesantă și eficientă.
INOVAȚIE ÎN EDUCAȚIE PRIN FOLOSIREA PLATFORMELOR

EDUCAȚIONALE
Rodica HELE
Daniela RADA
Prof. Școala Gimnazială ,,Nicolae Popoviciu”
În aceste vremuri mereu în schimbare și mai ales în această perioadă de criză, începând cu luna martie,
din care am intrat în online, cadrele didactice au dat dovadă de deschidere, implicare și dorința de a se adapta
acestor schimbări majore. În această perioadă ne-am mobilizat și am participat la o serie de programe de
formare în domeniul educației digitale, în vederea formării și dezvoltării aptitudinilor și competențelor digitale,
astfel că noi, profesorii am devenit creatori de lecții digitale.
În școala noastră folosim platforma Adservio, pe care înainte să o folosim a trebuit să participăm la
sesiuni de instruire, toți colegii fiind deschiși, înțelegând că este mult mai bine și că munca noastră este mult
mai bine organizată și în avantajul tuturor folosirea unei platforme. Însă înainte de a folosi acestă platformă
fiecare dintre noi a lucrat fie pe whatt app, mail și alte mijloace digitale, dar toată lumea a dat dovadă de multă
seriozizate și dorință da a se perfecționa și de a face față acestor provocări, pentru a fi alături de elevii noștri.
Activitățile din Săptămâna Școala altfel, ,,Să știi mai multe, să fii mai bun”, în perioada 30.03-03.04 2020 le-
am desfășurat tot online, pe acestă platformă și lucrurile au decurs foarte bine, elevii implicându-se în toate
activitățile desfășurate, cum ar fi: Ne gândim la o meserie!, Fii sănătos prin alimentație și sport!, Salatele,
preferatele mele, Sănătatea naturii, sănătatea noastră.
358
Am participat la cursul ,,Profesor în Online” desfășurat în perioada 6-13 aprilie 2020, în cadrul
metodologiei de dezvoltare a competențelor digitale a Comisiei Europene, deprinzând următoarele: abilități
de comunicare și colaborare online, folosind Gmail și Google Meet, cunoștințe de creare de conținut digital,
folosind Google Classroom, abilități de lucru cu programe software, precum cele din suita Google Apps
,competențe de lucru cu aplicații de digitalizare a informațiilor, abilități de susținere a lecțiilor în direct (live)
în regim online, organizat de către Digital Nation.
În perioada 6-11 iulie am participat la Conferința internațională online, la mai multe webinare și sesiuni
facebook live, eveniment desfășurat sub patronajul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Republicii
Moldova, în parteneriat cu Primăria Municipiului Chișinău, organizat de Direcția Generală Educație, Tineret
și sport. În cadrul acestor webinarii și sesiuni facebook live, prin multitudinea de instrumente digitale
prezentate de către colegi din Republica Moldova și România am deprins o serie de abilități și competențe
digitale foarte utile în aceste timpuri, fiind foarte benefice pentru toți cei care au participat.
După ce am participat la aceste cursuri de formare am creat mai multe materiale, pentru a facilita
predarea - învățarea - evaluarea online, dar și oflline. Am creat mai multe materiale pe platforma didactic.ro,
printre care am multe fișe de lucru. Aceste fișe de lucru se pot folosi fie la fixare și consolidare, fie la
recapitulare.
img1
Am folosit instrumentul lerning apps, pentru a determina elevii să aprofundeze cunoștiințele predate,
prin folosirea acestor jocuri, pe care poți să le repeți, să verifici ceea ce ai ales până când s-a produs învățarea
și prin intermediul cărora procesul de învățare devine mult mai plăcut și mai eficient.
359
img2
Padlet este o aplicație colaborativă, care permite elevilor să co-creeze proiecte, materiale și sarcini de
lucru. La clasa I, la lecția Dumnezeu ne-a dăruit o lume frumoasă am realizat un padlet în care am atașat un
cântecel ,,Tot ce e pe lume”, iar apoi am pus două întrebări.
img 3
La clasa a VII-a la lecția Iisus Hristos, Mântuitorul lumii am creat un joc, care are zece întrebări, cu
răspunsuri multiple, la fiecare întrebare am atașat fie un filmuleț de vreo 30 de secunde, fie o imagine, cu
răspunsul corect. Odată cu jocul se realizează și evaluarea, fără ca elevii să fie stresați, din contră sunt relaxați.
img 4
Tehnologia, însă contribuie la creșterea calității lecției în măsura în care profesorul o integrează
armonios în activitatea didactică, ținând cont de specificul clasei. Elevii contribuie astfel la propria învățare,
fiind implicați în actul didactic.
GALAXIA ȘI SISTEMUL SOLAR
Irina-Denisa HUPLE-MOLDOVAN,
director ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 CIUMEGHIU
Universul reprezintă totalitatea de energie şi materie, inclusiv Pământul, galaxiile şi conţinutul
intergalactic.
Steaua este un corp cosmic format din gaze inerte reţinute de atracţia gravitaţională proprie, care emite
radiaţii elecromagnetice, mai ales lumină care este produsul direct al reacţiilor termonucleare interne.
Aproximativ 8000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber de pe Pământ. Astronomii au calculat că în Calea Lactee
sunt sute de miliarde de stele. Calea Lactee, la rândul ei, este una din sutele de milioane de galaxii care pot fi
văzute cu ajutorul telescoapelor.
360
Planetele sunt corpuri cosmice nonluminoase, mai mari decât un asteroid sau o cometă. Ele sunt
luminate de cele mai multe ori de steaua în jurul căreia orbitează. Cele nouă planete în ordinea distanţelor faţă
de Soare sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto.
Ştiinţa care se ocupă de toate planetele şi sateliţii lor, comete şi meteoriţi, materia interstelară, sisteme
solare cunoscute, galaxii şi porţiuni de galaxii se numeşte astronomie. Egiptenii sunt, probabil primii care au
descoperit poziţia relativă a stelelor.
Babilonienii au realizat în 400 î.Ch. că mişcarea aparentă a Soarelui şi a Lunii în jurul zodiilor nu au o
viteză constantă. Ei cunoşteau poziţia Lunii şi a Soarelui pentru fiecare zi a lunii şi puteau prezice Luna nouă.
De asemenea, ei au calculat poziţiile planetelor.
Aristarh din Samos credea că Pământul se roteşte în jurul axei sale o dată la 24 de ore, împreună cu alte
planete în jurul Soarelui. Explicaţia sa a fost respinsă de cei mai mulţi filozofi greci, care priveau Pământul ca
o planetă fără mişcare în jurul căreia se roteau celelate planete. Teoria lui Aristarh din Samos, cunoscând
sistemul geocentric rămâne neschimbată de peste 2000 de ani. În secolul al doilea d.Ch. astronomii greci
Hiparh şi Ptolomeu au folosit o serie de cercuri concentrice, cu Pământul aproape de centru pentru a reprezenta
mişcarea generală a Soarelui, Lunii şi a planetelor în jurul zodiilor. Pentru a explica variaţiile de viteză ale
Soarelui şi Lunii şi regresia planetelor, ei au presupus că fiecare din aceste obiecte se roteşte în jurul unui al doilea
cerc numit epiciclu centrat pe circumferinţa celui dintâi.
În seculul 16 contribuţia astronomului polonez Nicolaus Copernic a schimbat dramatic astronomia. El
a arătat că mişcarea planetară poate fi explicată prin ocuparea unei poziţii centrale a Soarelui şi nu a
Pământului. În 1609 Galileo Galilei a construit un mic telescop de refracţie şi a descoperit că Venus, la fel ca
Luna are faze, ceea ce indică că se roteşte în jurul Soa-relui. De asemenea el a descoperit patru sateliţi naturali
ai lui Jupiter şi inelele lui Saturn. El s-a născut în 1564 şi a fost unul dintre cei mai mari fizicieni şi astro-nomi
din epoca Renaşterii. El a descoperit legea inerţiei, legea căderii corpurilor, legea compunerii mişcărilor. Ca
astronom a descoperit natura stelară a Căii Lactee, petele de pe Soare şi rotaţia acestuia în jurul axei sale,
confirmând prin acestea concepţia heliocentricã a lui Copernic. Cu ajutorul astronomului german Johannes
Kepler au început revoluţia ştiinţifică. Lui Galilei i se atribuie celebra replică rostită în faţa Inchiziţiei: “Eppur
si muove”. El a fost somat de Inchiziţie să-şi retragă ideile eretice, dar pentru că nu a renunţat la ele, a fost pus
sub arest la domiciliu.
Îmbunătăţirea radiotelescoapelor a permis examinarea suprafeţei planetelor, descoperirea a numeroase
stele mai puţin strălucitoare şi măsurarea distanţelor interstelare. În secolul al 19-lea spectroscopia a dat
informaţii despre compoziţia chimică şi mişcarea obiectelor astronomice. De-a lungul lungul secolului 20
constrirea unor telescoape din ce în ce mai mari a permis cunoaşterea structurii galaxiilor şi a unor părţi din
galaxii. Au fost construite clase noi de echipament astronomic sensibil la variaţia radiaţiilor electromagnetice.
Prin folosirea telescoapelor, tot mai mulţi noi membri ai Sistemului Solar au fost descoperiţi, incluzând
Uranus în 1781, Neptun în 1846 şi Pluto în 1930. Numărul sateliţilor cunoscuţi a crescut la peste 60. Cercetările
spaţiale au descoperit inele în jurul lui Jupiter şi noi sateliţi ai lui Saturn şi Uranus. Cea mai apropiată stea,
Alpha Centauri, este de 260.000 de ori mai departe faţă de Pământ decât de Soare. Prima distanţă interstelară
măsurată a fost în 1838. Masele stelare nu pot fi determinate pentru Soare şi pentru câteva stele. Dintre stelele
361
cele mai apropiate 10% sunt mai strălucitoare, mai mari şi mai masive decât Soarele. În 1960 astronomii
britanici Jocelyn Bell şi Antony Hewish au descoperit pulsarii, care sunt aparent ultimul stagiu al “morţii”
stelei într-o gaură neagră. Oamenii de ştiinţă estimează că gaura neagră are o masă între 2,5 şi 3,5 miliarde de
ori mai mare decât o stea.
La sfârşitul secolului al 18-lea, Sir William Herschel a observat că Soarele face parte dintr-un nor de
stele, numit Calea Lactee. Un fascicul luminos, la o viteză de 300.000 km/s ar necesita 400.000 ani să
traverseze Calea Lactee. Aceasta este o galaxie în spirală, conţinând aproximativ 1 milion de stele. Soarele se
află la aproximativ 30.000 ani lumină faţă de centrul Căii Lactee. Calea Lactee este una din numeroasele
galaxii, unele chiar la miliarde ani lumină. Cuasarul descoperit prin anii 1950 cu ajutorul radiotelescoapelor
este considerat de mulţi astronomi a fi nucleul energetic al unei galaxii îndepărtate. Un cuasar a fost descoperit
la 12 miliarde ani lumină în 1991. Astronomul american Edwin Hubble a arătat că galaxiile se distanţează de
Calea Lactee, demonstrând că universul se dilată, şi că şi-a avut originea într-un loc extrem de cald, dens,
cauzat de o explozie, numită Big Bang.
Ştiinţa care se ocupă de studiul universului, inclusiv teorii despre origine, evoluţie, structură şi viitor
este cosmologia.
Mii de galaxii se află în exteriorul Căii Lactee, care conţin sisteme solare. Fiecare galaxie conţine sute
de miliarde de stele. Cele mai multe galaxii se îndepărtează de Calea Lactee, la o viteză de câteva sute de km/s.
Astronomul american Edwin Hubble a descoperit că galaxiile izolate au viteze de îndepărtare mai mari.
Universul se dilată, îndepărtând galaxiile între ele. Datorită atmosferei, telescoapele de pe Pământ nu au o
imagine destul de clară pentru a studia stele, galaxiile, etc. În 1995 NASA (agenţia naţională de aeronautică şi
spaţiu din SUA) a lansat un telescop pe orbita Pământului. Acest proiect, în valoare de 1 miliard de dolari, a
fost menit să rezolve problema cauzată de atmosferă. Telescopul se numeşte Hubble şi poate “vedea” mai
adânc în spaţiu decât orice alt telescop. Cu ajutorul lui s-au putut vedea imagini spectaculoase.
Dacă rata de expansiune a Universului este cunoscută se poate estima vârsta sa. În zilele noastre
estimările referitoare la vârsta Universului se situează între 7 şi 20 miliarde de ani. Limita inferioară a
estimărilor vârstei este în conflict cu vârsta celei mai vechi stele, despre care se crede că are în jur de 16
miliarde de ani.
Fizicianul germano-american Albert Einstein a propus o teorie despre Univers bazată pe relativitatea
generală, în care gravitaţia este echivalentă cu o curbă a spaţiului în patru dimensiuni. Soluţia sa indică că
Universul nu este static dar trebuie să se extindă sau con-tracte. Din nume-roasele teorii ne-statice, cea propusă
de matematicianul rus Alexander Friedmann este cea acceptată. Soarta Universului lui Friedmann depinde de
media densităţii materiei Universului. Dacă este relativ puţină materie în Univers, atracţia gravitaţională între
galaxii va fi slabă, iar Universul se va extinde la nesfârşit. Dacă densitatea materiei este aproape de valoarea
critică, expansiunea va înceta şi se va putea transforma în contracţie, sfârşindu-se în colapsul total al întregului
Univers. Soarta acestui colaps nu este sigură. O altă teorie spune că Universul va exploda, producând un alt
Univers care va colapsa la rândul său.
Încă nu se ştie dacă Universul se va dilata la nesfârşit sau se va contracta din nou. O metodă de a afla
răspunsul este de a afla densitatea medie a materie in Univers. Înmulţind masa fiecărei galaxii cu numărul
362
galaxiilor este doar 5 –10 % din numărul critic al lui Friedmann. Înmulţind masa zonelor galactice cu numărul
zonelor galactice rezultă un număr aproape de valoarea critică. Diferenţa dintre aceste valori indică prezenţa
unei materii invizibile, aşa numita materie neagră, aflată în afara galaxiilor, dar în interiorul zonelor
intergalactice. Până când fenomenul este înţeles, această metodă de a determina soarta Universului va rămâne
neconcludentă.
În Univers sunt aproximativ 50 de miliarde de galaxii, cea mai mare fiind de 13 ori mai mare decât Calea
Lactee. Pe lângă stele şi planete, galaxiile conţin hidrogen, molecule complexe şi radiaţii cosmice. Galaxiile emit
lumină vizibilă, unde radio, raze infraroşii, ultraviolete şi raze X. Astronomii au estimat distanţele comparând
obiecte din alte galaxii cu cele din galaxia noastră. Stele care îşi schimbă periodic strălucirea sunt valoroase,
deoarece perioada de variaţie este raportată la strălucirea stelei, indicând distanţa. Viteza stelelor care orbitează
în galaxie depinde de strălucirea galaxiei şi indică distanţa.
Galaxiile sunt grupate, formând zone largi. Galaxia noastră este una din cele 20 din Grupul Local. Calea
Lactee şi Andromeda sunt două dintre cele mai mari. Grupul Local este membru în zona Virgo, care conţine
mii de galaxii. Cele mai îndepărtate galaxii cunoscute sunt albastre deoarece sunt fierbinţi datorită stelelor
tinere pe care le conţin. Galaxiile la o distanţă de 13 miliarde ani lumină s-au format când Universul era doar la
10-20 % din vârstă. Aceste galaxii par a fi sferice. Stelele orbitează în galaxii pe o traiectorie spiralată mai
repede spre exterior decât spre centru. La periferie au fost măsurate chiar şi viteze de 3000 km/s. Creşterea
vitezei însemnă că masa galaxiilor nu este concentrată în centru. Corpurile la distanţe mari de centru au o
luminozitate atât de redusă încât au fost detectate doar pe baza atracţiei gravitaţionale. Natura lor exactă este
necunoscută.
Bibliografie:
1. Dumitru Constantin, Inteligența materiei , București, Editura Militară, 1981.
2. Hubert Reeves, Răbdare în azur, București, Editura Humanitas, 1993.
3. Jean Guitillon, Grișka și Igor Bogdanov, Dumnezeu și știința, București, Editura Harisma, 1992.
SĂ ÎNVĂŢĂM LIMBA ENGLEZĂ ÎNTR-UN MOD ATRACTIV

Veronica ION,
Profesor, Liceul Tehnologic Verneşti, România
Limba engleză este cea mai utilizată limbă la nivel internaţional şi una dintre cele mai uşoare limbi
străine pe care o persoană o poate învăţa; este limba de comunicare a multor organizaţii internaţionale, limba
publicităţii globale şi a internetului. Dar cu toate acestea, învăţarea unei limbi străine poate fi pentru unii dintre
noi un lucru foarte greu de realizat. Învăţarea unei limbi străine este influenţată de factori afectivi cum ar fi
motivaţia, atitidinile, anxietatea lingvistică, factori metacognitivi sau demografici. Astfel, se ştie că învăţarea
unei limbi străine presupune memorarea vocabularului şi conexiunile cu limba maternă, de fapt este un proces
ce depaşeşte în complexitate memorarea ceea ce implică semnificativ personalitatea celui care învaţă şi
atitudinea lui faţă de învăţare, de efortul, timpul şi practicile utilizate.
Profesorul este mijlocitorul definitoriu al achiziţiilor educaţionale, acţiunile sale, vârsta şi experienţa în
predare sunt parte componentă al procesului educaţional; este factorul decisiv în formarea competenţelor la
363
elevi. Totuşi nu avem cum să nu remarcăm că unii elevi învaţă cu uşurinţă o limbă străină, iar altora le este
foarte greu. Se ştie că centrul motivaţional al elevului este definit în functie de toate etapele învăţarii şi mai
ales de obiectivele lui bine stabilite.
Profesorii cu experienţa afirmă că elevii care chiar vor să înveţe reuşesc indiferent de circumstanţele în
care aceştia încearcă sau metodele tradiţionale sau modene folosite în actul de predare-învăţare. Harmer (1998)
afirma că motivaţia de care dispun elevii este cel mai mare factor determinant al succesului.
Cum spuneam, nu toti elevii sunt determinaţi, nu au o motivaţie sau capacitate de învăţare crescută. Şi
de aici vine întrebarea: cum procedăm în astfel de cazuri? Cum convingem un elev pentru care învăţarea unei
limbi străine nu prezintă o prioritate? Cum îi atragem pe elevii care optează pentru învăţamantul profesional
de trei ani, şi pentru care prioritatea este să înveţe o meserie şi mai puţin să exceleze la învăţatură, sau cum îi
convingem că învăţarea unei limbi străine este cheia succesului spre integrarea rapidă pe piaţa muncii? Cum
îi motivăm pe aceşti elevi că învăţarea unei limbi străine reprezintă o competenţă pentru viaţă?
Multilingvismul este una dintre caracteristicile primordiale ale Europei, iar Uniunea Europeană are deja
24 de limbi oficiale şi de aici putem trage concluzia că limbile străine reprezintă o punte către interacţiune
culturală, toleranţă, şi nu în final adaug, de oportunităţile oferite de cunoşterea/vorbirea cel puţin a unei limbi
străine pentru o dezvoltare personală şi profesională optimă.
De-a lungul timpului, abordările predării-învăţării limbii engleze arată tendinţe în schimbare. Astfel se
cunosc aborări cum ar fi: una de gramatică-traducere, una funcţională, una comunicativă, lexicală sau bazată
pe sarcini de lucru şi nu în ultimul rând, o combinaţie între toate acestea. Experienţa profesorilor a demonstrat
că o abordare “perfectă” nu poate fi atinsă, deoarece fiecare elev este unic şi lucruri diferite funcţionează în
cazul unor clase de elevi diferţi şi în contexte educaţionale diferite. Astfel că o abordare potrivită în orice
situaţie de predare-învăţare a unei limbi străine este una eclectică, utilizând o multitudine de abordări şi tehnici,
alegându-le şi dându-le formă în moduri care sunt adecvate elevilor în funcţie de vârstă, capacitatea de
înţelegere sau stilul de învăţare, nevoi şi interese.
Din experienţa mea la catedră, de aproape şaisprezece ani într-un liceu tehnologic din Romănia din
mediul rural, pentru care optează copii din mediile defavorizate, ai caror părinţi au o situaţie financiară şi
socială modestă şi de multe ori precară, pot afirma că m-am confruntat cu situaţii în care munca mea a fost o
continuă provocare şi o muncă asiduă. Nu tot ceea ce ştiam şi mai ales învăţasem la cursurile de formare
continuă mergea şi puteam să aplic cu success la clasă pentru toţi elevii.
Diferenţa de mediu asociată cu marile diferenţe socio-economice şi uneori şi culturale, face evident
comparaţiile defavorabile dintre liceele teorietice şi cele tennologice sau şcolile profesionale. Acestea având
profil tehnologic se confruntă cu lipsa laboratoarelor cu dotări specifice învăţării unei limbi străine şi mai ales
cu lipsa manualului potrivit nevoilor şi intereselor acestor elevi. Participarea în cadrul proiectului Erasmus +
„Formarea cadrelor didactice pentru reducerea abandonului școlar” RO01-KA101-048148, cursul: “Creativity
in Teaching and Learning using ITC: The Digital Clasroom” a venit ca o soluţie inovativă şi cumva
premergătoare situaţiei în care ne aflăm astăzi, predare-învăţare online. Trecerea de la învăţarea face-to-face,
la învăţarea online nu a fost o problemă pentru mine, deoarece eu aplicasem cu un an înainte un model de
platformă educaţională online şi alte metode de e-learning învăţate la cursul menţinat mai sus.
364
EDMODO este o platformă e-learning care asigură o comunicare eficientă între profesor-elevi-părinţi.
Această platformă educaţională permite comunicarea conţinuturilor, distribuirea chestionarelor, sarcinilor de
lucru/temelor pentru acasă. Profesorul îşi creează un cont accesând opţiunea “I’m a teacher” completând
câmpurile care apar pe ecran. Astfel, pe această platformă, profesorul îşi creează clasele de elevi pe ani sau
grupe de specializare. Clasele se află sub atenta supraveghere a profesorului, oferindu-i-se posibilitatea de a
şterge conţinutul distribuit de catre elevi dacă îl consideră nepotrivit. După creearea claselor, platforma
generează automat un cod format din şase caractere. Fiecare elev, la rândul său îşi creează un cont accesând
opţiunea “I’m a student” de pe pagina platformei, iar pentru a accede la grupul dorit, va introduce codul
declanşat iniţial la cererea clasei/grupului.
Accesul părinţilor pe această platformă se face în baza unui cod ce poate fi creat de către profesor, însă
numarul de activităţi pe care le pot iniţia aceştia este unul limitat. Părinţii se pot conecta la opţiunea “I’m a
parent”.
Platforma EDMODO este foarte generoasă, opţiunea LIBRARY permite profesorului să îşi încarce
diverse materiale pe care le poate stoca automat în această opţiune. Opţiunea ASSIGNEMENT este destinată
temelor. Aici există,pe lângă redactarea temei/textului propriu zis, şi posibilitatea anexării unui
fişier/document. Tot aici există şi un sistem de notare a elevilor, dar si de a corecta sau de a adauga notiţe,
observaţii pe marginea textului, elevul având posibilitatea de a vedea unde anume a greşit şi de ce.
QUIZZ este opţiunea destinată elevilor. Aici profesorul îsi poate crea itemii cu alegere multiplă,
adevărat/fals, răspuns scurt sau de completare a spaţiilor libere. Profesorul poate selecta termenul /data de
rezolvare a testului, dar şi timpul de rezolvare.
GRADES ofereră posibilitatea de a menţine situaţia şcolară a fiecărui elev, activităţile la care a
participat, rezultatele obţinute.
Avantajele folosirii acestei platforme: este gratuită, are interfaţă prietenoasă semănând cu reţeaua de
socializare deja folosită de către elevi, Facebook; este un mediu controlat de către profesor, acesta poate vedea
fiecare mesaj, fişier sau conţinut distribuit de către membrii clasei/grupului.; învăţarea este sincronă şi
asincronă; accesul la învăţare este în orice moment şi din orice locaţie; elevul este participant direct; elevul
poate lucra individual, dar şi în grup; permite accesul la noile competenţe cerute de viaţa modernă; materialele
pot fi peronalizate; elevul poate învăţa în ritmul propriu şi poate beneficia de feedback rapid şi permanent;
capacitate mare de stocare, Internetul având o capacitate mult mai mare în stocarea materialelor comparativ
cu locaţiile fizice.
Pe de altă parte, vorbind despre dezavantajele acestei platforme, aş putea aduce în discuţie timpul alocat
pregătirii cursului-este mai costisitoare, lipsa unor resurse tehnologice performante şi a conexiunii optime la
reţea ar putea crea probleme. Nu mai există un contact face to face cu elevii, esenţial de multe ori pentru
socializare, dar şi necesitatea experienţei elevilor în domeniul calculatoarelor sau motivaţia lor de a participa
la cursuri online. Tehnologia nu poate înlocui rolul profesorului în procesul educaţiei, dar se pretează a fi un
instrument foarte util atât pentru elevi cât şi pentru profesori.
În concluzie, de ce această platformă? Pentru că este accesibilă tuturor şi oferă confort şi flexibilitate.
Elevii sunt implicaţi activ şi constructiv. Oferă o evaluare corectă asigurând corelarea dintre obiectivele
365
propuse şi performanţele elevului; îmbină metodele clasice de învăţare cu metode care se bazează pe folosirea
tehnologiei. Utilizând această platformă cu elevii la clasă, am reuşit să îi motivez sa-şi rezolve sarcinile de
lucru şi să participe activ la ore chiar şi pe cei cărora învăţarea limbi engleze le crea probleme.
PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE CU AJUTORUL TEHNOLOGIILOR

INFORMATICE
Maria LOVIN
Prof., Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Feteşti
Integrarea tehnologiilor informatice şi comunicaţionale (TIC), în procesul de predare-învăţare-evaluare,
a devenit în ultimele două decenii o prioritate a politicilor educaţionale pe toate meridianele lumii întrucât se
deschid noi orizonturi pentru practica educaţiei: facilitarea proceselor de prezentare a informaţiei, de procesare
a acesteia de către elev, de construire a cunoaşterii.
Tehnologiile multimedia (MM) îi oferă utilizatorului diferite combinaţii, imagine, sunet, voce, animaţie,
video, pe când, tehnologiile hipermedia (HM) combină multimedia cu hypertextul, facilitând navigarea fără
obstacole între diferite tipuri de date: texte, sunete, imagini fixe, imagini animate.
Rolul cadrului didactic din învăţământului tradiţional, de transmiţător al informaţiei, se poate
transforma în cel de facilitator al învăţării prin regândirea propriei misiuni: crearea unui ambient (scop,
informaţii, resurse, strategie) care să-i permită elevului să-şi construiască/ dezvolte cunoaşterea, cu ajutorul
TIC.
Majoritatea specialiştilor consideră că nu trebuie să ne mai întrebăm dacă instruirea se îmbunătăţeşte
prin utilizarea calculatoarelor, ci cum pot fi utilizate mai bine calităţile unice ale calculatoarelor, care le
deosebesc de alte medii. Calităţile unice ale acestui mediu:
o interactivitatea calculatorului;
o precizia operaţiilor efectuate;
o capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor;
o interacţiune semnificativă şi diferenţiată cu fiecare elev în parte.
La începuturile instruirii asistate de calculator dominau programele de tip drill-and-practice -
valorifica resursele dezvoltate prin exerciţiu şi algoritmizare - ultima perioada este marcată prin softuri
complexe - care încurajează construcţia activă a cunoştinţelor, asigură contexte semnificative pentru
învăţare, promovează reflecţia, eliberează elevul de multe activităţi de rutină şi stimulează activitatea
intelectuală asemănătoare celei depuse de adulţi în procesul muncii. Utilizarea calculatorului
(computerului) a condus, o dată cu evoluţia lui, la dezvoltarea unui sistem de instruire extrem de
flexibil, cunoscut sub numele de instruire asistată de computer (IAC). Aceasta flexibilitate se
datorează: elaborării softului educaţional; organizării interacţiunii elev-program cu reglarea instruirii
după modelul sistemelor cibernetice cu comandă şi control; a individualizarii parcursului în raport cu
reacţiile elevului, şi a proiectării întregului demers utilizând cea mai eficientă strategie pedagogică în
raport cu obiectivele planificate. Pentru a nu se reduce IAC la utilizarea computerelor pentru activităţi
366
punctiforme, prin "soft educaţional" înţelegem, un program proiectat să rezolve o sarcină/ problemă
pedagogică, adică softul proiectat pentru a fi utilizat în instruire/ învăţare.
Softurile educaţionale pot fi grupate în mai multe categorii:
Softurile interactive pentru însuşirea unor cunoştinte noi. Acestea creează un dialog între
educabil şi programul respectiv. Interacţiunea poate fi controlată de computer (dialog tutorial) sau de
educabil (dialog de investigare). Termenul generic de tutor desemnează softul în care 'drumul'
educabilului este dirijat de computer. De regulă, un tutor preia una din funcţiile profesorului, fiind
construit pentru a-l conduce pe educabil, pas cu pas, în procesul de învăţare după o strategie stabilită
de proiectantul softului.
Spre deosebire de tutor, softul de investigare foloseşte o altă strategie: elevului nu i se indică
calea de parcurs - informaţiile deja structurate, ci un mediu de unde elevul poate să-şi extragă toate
informaţiile (atât cele factuale, cât şi cele procedurale) necesare pentru rezolvarea sarcinii, pe baza
unui set de reguli; calea parcursă depinde într-o mare măsură de cel care învaţă (atât de nivelul
propriu de cunostinţe, cât şi de stilul de învăţare).
Softuri de exersare (Drill-and-Practice). Prin softurile de acest se realizează exersarea individuală
pentru însuşirea unor date, procedee, tehnici sau formării unor deprinderi specifice; sunt, de obicei, un
supliment al lecţiei tradiţionale. Acestea îl ajută pe profesor să realizeze activităţile de exersare, permitând
fiecărui elev să lucreze în ritm propriu şi să aibă mereu aprecierea corectitudinii răspunsului dat. Valoarea
pedagogică este reflectată de măsura integrării în realizarea activităţii de învăţare.
Evoluţia pedagogică a exerciţiilor marchează saltul formativ, realizabil de la exerciţiul automatismelor
(care are o sferă de acţiune limitată) la exerciţiul operaţiilor, care angajează un câmp aplicativ mai larg,
perfectibil la diferite niveluri de referinţă didactică şi extradidactică. (Cerghit, I., 1980)
Softuri de simulare. Permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul
unui model cu comportament analog. Se oferă astfel, posibilitatea modificării unor parametri şi observării
modului cum se schimbă comportamentul sistemului.
Experimentul, reprezintă o metodă didactică în care predomină acţiunea de cercetare directă a realităţii
în condiţii specifice de laborator şi poate fi desfăşurat cu succes şi cu ajutorul softurilor de simulare.
Scopul simulării este de a ajuta elevul în crearea unui model mental util permiţând acestuia să testeze în
mod sigur şi eficient comportarea sistemului în diverse situaţii.
Simulările: pot conţine o prezentare iniţială a fenomenului, procesului sau echipamentului; ghidează
activitatea educabilului; oferă situaţii practice pe care educabilul trebuie să le rezolve şi atestă nivelul de
cunoştinte şi deprinderi pe care acesta le posedă după parcurgerea programului de instruire.
Avantajele utilizării activităţilor de simulare pe calculator sunt numeroase. Menţionăm câteva
dintre acestea: creşterea motivaţiei; învăţarea eficientă; controlul asupra unor variabile multiple;
prezentări dinamice şi reluarea simulării în ritmul propriu al elevului, atât timp cât este necesar, pentru
înţelegerea fenomenului.
367
Softuri pentru testarea cunosţintelor. Specificitatea acestora depinde de mai mulţi factori - momentul
testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feedback imediat sau nu). Aceste softuri apar uneori
independente, alteori făcând parte integrantă dintr-un mediu de instruire complex; secvenţe de testare pot exista
şi în alte tipuri de softuri, în dependenţa de strategia pedagogică şi sunt destinate pentru a măsura progresul în
învăţare.
Rezultatul evaluării este afişat la terminarea testului şi asigură reconcentrarea atenţiei elevului asupra
elementelor incorecte din răspuns.
Jocuri educative. Softuri care sub forma unui joc - atingerea unui scop, prin aplicarea inteligentă a unui
set de reguli - îl implică pe elev într-un proces de rezolvare de probleme. De obicei se realizează o simulare a
unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalităţi de a influenţa atingerea scopului.
Jocul didactic reprezintă o metodă de învăţamânt în care predomină acţiunea didactică simulată.
Jocurile pentru instruire pot fi incluse în diverse situaţii în vederea creşterii motivării elevului şi a
creşterii nivelului de efort pentru activităţi specifice. Implică, activ, elevul în procesul didactic şi încurajează
interactivitatea socială, prin intermediul realizării conexiunilor dintre participanţi.
Sfat: Profesorul (utilizatorul) este necesar să ştie diferenţa între un soft educaţional (în accepţia clasică
a IAC) şi un soft utilitar sau soft tematic; numai softul educational (IAC) cuprinde în el şi o strategie
pedagogică (concretizată în sarcinile de lucru) care determină modul de interacţiune al elevului cu programul:
această interacţiune, a cărei specificitate este determinată de obiectivele urmărite, produce învăţarea.
Softurile utilitare sau softurile tematice pot fi utilizate în demersul instruirii, numai că, pentru aspecte
punctuale ale demersului didactic.
Un soft tematic cuprinde informaţia structurată în jurul unui domeniu, fenomen, eveniment etc.; astfel
de softuri pot oferi date, procedee, simulari, dar nu se adresează unei anumite categorii de utilizatori, care
urmăresc un anumit obiectiv. Profesorul este cel care decide modul în care elevii vor interacţiona cu ceea ce
poate oferi un soft tematic.Aceste softuri prezintă un continut disciplinar şi pot fi utile în instruire, ca urmare,
se foloseşte şi pentru ele sintagma de "softuri educaţionale", deşi ele nu dispun de atributul "educaţional",
deoarece nu integrează o strategie continând sarcini de lucru care să producă învăţarea. Şi softurile utilitare -
editoare de texte, tabele matematice, instrumente grafice etc. - pot fi folosite în practica procesului educaţional.
Softurile care integrează cunoştintele disciplinare transmise printr-o strategie pedagogică,
concretizându-se într-un demers interactiv elev - soft (program), demers care solicită din partea elevului o
procesare mintală a informaţiei, rezolvarea unor sarcini de lucru, şi care, ar trebui să-l conducă spre construirea/
dezvoltarea cunoaşterii intenţionate descrise de obiectivele curriculare ale programelor şcolare constituie
subiectul secţiunii care urmează.
Etapa 1
Fiecare soft este însoţit de un "Manual al profesorului", cuprinzând următoarele secţiuni: 1.
Terminologie; 2. Structură generală (Obiective didactice, Conţinut, Recomandări de structurare şi predare); 3.
Bibliografie.
Primul aspect de luat în seamă din manual, din punctul de vedere al analizei, îl vor constitui obiectivele/
competenţele - dacă corespund cu cele din programa şcolară. Deoarece rezultatul învăţarii îl reprezintă o
368
schimbare, o modificare a comportamentului, apariţia unei noi reacţii, este de verificat dacă acest
comportament este observabil, prin analiza obiectivelor operaţionale. Acest fapt este relevant pentru că un
obiectiv operaţionalizat ne serveşte atât pentru a evalua eficacitatea învăţarii cât şi pentru motivarea elevului,
întrucât atingerea lui oferă satisfacţia succesului şi încrederea în forţele proprii. Urmează verificarea derivării
obiectivelor operaţionale din obiectivele de referinţă/ obiectivele programei.
Etapa 2
Efectuarea analizei obiectivelor operaţionale ne conduce imediat la verificarea corectitudinii
construcţiei instrumentelor care pot pune în evidenţă progresul elevilor: dacă acestea măsoară ceea
ce avem nevoie - măsura îndeplinirii obiectivelor de referinţă/ competenţelor specifice. Un prim
indiciu este furnizat de formularea completă a obiectivelor operaţionale pentru evitarea
ambiguităţilor, interpretărilor diferite etc.
Etapa 3
"Am subliniat mereu caracteristica specifică unui soft educaţional: prezenţa unei strategii
pedagogice care prin interacţiunea elev-soft să-i ofere elevului informaţii şi sarcini de lucru capabile
să producă învăţarea. Pentru a pune în evidenţă prezenţa şi tipul strategiei, profesorul va lansa softul/
programul şi va alcătui un tabel cu mai multe coloane: în prima coloană va introduce toate sarcinile
de lucru; în cea de a doua coloană, analizând fiecare sarcină, va marca ce comportament a fost
solicitat; în cea de a treia coloană va nota propriile observaţii: existenţa unei bucle de ratrapare,
numărul de sarcini pe un anumit element de conţinut disciplinar, succesiunea sarcinilor, conduc la
dezvoltarea unui/ unei model/ teorii/ metode, centrarea demersului pe o anumită teorie/ model al
instruirii, contribuţia la dezvoltarea potenţialului creativ etc. Un exemplu:
Ce ar trebui să observăm analizând un astfel de tabel?
a) În primul rând, dacă nivelul taxonomic al sarcinilor de lucru atinge treptat nivelul taxonomic al
obiectivului (operaţional) enunţat; aici trebuie să ne aducem aminte de clasica piramidă a învăţarii:
SE ÎNVAŢĂ
- 10% din ce se citeşte
- 20% din ce se aude
- 30% din ce se vede
- 50% din ce se aude şi vede
- 70% din ce se spune şi scrie
- 90% din ce se spune în timp ce se aplică
În aceeaşi ordine de idei: pentru a produce învăţarea până la atingerea obiectivelor se impune ca în
parcurgerea softului elevul să aibă de rezolvat sarcini de lucru din ce în ce mai complexe şi care să solicite
activităţi cu un sporit coeficient de eficacitate. Citirea (unui text explicativ) ca mod de procesare a informaţiei
este mult mai puţin eficace decât o reprezentare grafică sau decât informaţia prezentată pe două canale (auditiv
şi vizual).
369
b) în al doilea rând, dacă softul este "sensitiv" la reacţiile/ răspunsurile elevului la sarcinile de
lucru; în raport cu tipul de răspunsuri (alegere multiplă sau răspuns construit), dacă există un feedback
şi de ce fel. Mecanismul suport al interacţiunii cuprinde patru momente distincte şi anume:
- oferirea de către computer/ soft/ program a unei informaţii prin care se declanşează o anumită activitate
a elevului,
- activitatea (mentală) a elevului,
- introducerea de către elev în computer a rezultatului acestei activităţi,
- reacţia computerului/ programului la datele introduse.
Ciclul se reia, variind doar informaţia vehiculată de acest mecanism-suport.
Suportul are valoare prin funcţia sa: declanşarea unei anumite operaţii mentale la elev. El poate vehicula
modalităţi diferite de solicitare a răspunsului elevului sau de reacţie a programului. Aceste modalităţi - forme
de interacţiune - pot fi diferite, în funcţie de modul în care este gândită strategia pedagogică.
La solicitarea computerului (sarcina de lucru) elevul introduce răspunsul/ reacţia sa (date), apărând două
posibilităţi:
- răspunsul poate fi găsit într-un ansamblu de reacţii date (răspunsuri la alegere - dicotomică sau
multiplă);
- răspunsul poate fi produs/ construit de elev (prin corelare sau deschis).
Pe foaia de analiza a softului ne vom marca şi caracteristicile constatate până acum, subliniind dacă
după un răspuns greşit al elevului programul dispune de o buclă de corecţie/ ratrapare sau se limitează la
constatarea greşelii şi revenirea la aceeaşi sarcina de lucru.
c) În al treilea rând: marcaţi pe tabel câte sarcini de lucru cuprinde secvenţa dedicată fiecarui nou
element de conţinut disciplinar; notaţi în rubrica observaţii dacă sunt suficiente sau nu sarcinile existente.
d) În al patrulea rând: analizând tipul sarcinilor de lucru, încercaţi să identificaţi dacă succesiunea lor
presupune intenţia proiectantului de a concretiza un model/ o teorie/ o metodă din cele tratate în literatura de
specialitate. Proiectarea demersului învăţării poate reflecta/ concretiza (se poate axa pe) o anumită teorie a
învăţării/ instruirii sau un anumit model. Pentru unul şi acelasi capitol, cu aceleasi obiective, un proiectant va
adopta un demers general deductiv (de la general la particular), altul - un demers inductiv (de la particular la
general), ceea ce va conduce la realizarea a două softuri cu totul diferite în ceea ce priveşte calea pe care o
parcurge elevul, adică modul specific în care are loc învăţarea. Un alt exemplu: dacă una dintre finalităţi este
dezvoltarea potenţialului creativ, din sarcinile de lucru incluse în program (soft) nu pot lipsi cele bazate pe
gândirea divergentă.
Tot acum profesorul îşi poate nota observaţii cu privire la alte aspecte, cum ar fi natura sau
modul de prezentare a informaţiei:
- numai elementele pertinente şi utile în raport cu obiectivele explicite;
- recurgerea numai la pre-achiziţiile enunţate;
- adaptarea nivelului de dificultate al noilor noţiuni la nivelul de şcolaritate în cauză;
- corectitudine şi exactitate a informaţiei;
370
- vocabular în funcţie de nivelul şcolar;

- propoziţii scurte, usor de înţeles;
- imagini pertinente în raport cu tematica şi textul de pe ecran;
- ordonarea situaţiilor implicate în învăţare: de la cunoscut la necunoscut;
- de la simplu la complex; de la concret la abstract; de la observare la raţionament; de la o privire
generală la o tratare în detaliu;
- secvenţe de actualizare a cunostinţelor introduse anterior;
- sinteze ale unor ansambluri de cunoştinte sau pentru restructurarea acestora
Etapa 4
"O caracteristică esenţialp a IAC o reprezintp adresabilitatea: pentru a fi eficiente softurile educaţionale
sunt proiectate întotdeauna pentru o anumită populaţie-ţintă. Numai în acest fel este posibilă interacţiunea cu
respectiva populaţie de elevi şi individualizarea instruirii.
Prin caracteristici ale populaţiei-ţintă se înţeleg o serie de factori personali (structura cognitivă, nivelul
de dezvoltare cognitivă, capacitatea intelectuală, aspecte ale stilului cognitiv), factori motivaţionali şi
atitudinali, situaţionali (socio-psihologici) şi didactici care pot varia de la un grup la altul. De obicei, nu există
date suficiente pentru toţi aceşti factori; ca urmare, adaptarea softului la caracteristicile populaţiei-ţintă lasă
întotdeauna de dorit.
Etapa 5
"Profesorul trebuie să cunoască problemele ergonomice, deosebit de delicate, pe care le ridica utilizarea
computerului. Gradul de iradiere al monitoarelor actuale este destul de ridicat, fapt care impune luarea unor
măsuri preventive, în special în ceea ce priveşte poziţia elevului faţă de ecran. Câteva exemple:
Lizibilitatea caracterelor (literelor, cifrelor) depinde de mărimea şi forma lor, precum şi de contrastul cu
fondul. Un text cu literă mică îl obligă pe elev să se apropie de ecran; un text cu font sans serif se citeşte mai
greu decăt cu serif; un text cu font cu efecte de tip shadow încetineşte citirea, iar afişarea pe un ecran cu fond
deschis este mai puţin obositoare pentru utilizator.
Culorile folosite corect pot ameliora perceperea şi procesarea informaţiei vizuale: pe un fond închis
pentru caracterele alfanumerice se recomandă verde, galben, oranj, alb şi cyan, iar pe un fond deschis - roşu şi
bleu. În general, se recomandă limitarea numărului de culori, maximum 3 în editarea de texte.
Organizarea informaţiei afişate influentează, de asemenea, procesarea ei, întelegerea solicitărilor,
orientarea activităţii. Astfel, nu se recomandă prezenţa concomitentă pe ecran a mai multor ferestre,
schimbarea locului de acces la o rutină frecvent utilizată, distanţele mari între punctele
Bibliografie:
1. *** (2004). Impactul formativ al utilizarii AEL in educatie. Bucuresti: TEHNE. Centrul pentru Dezvoltare
si Inovare in Educatie.
2. *** (2007) Programul Intel-Teach. Cursul Intel Teach - Instruirea in societatea cunoasterii. Versiunea 10,
p. 2.31
3. *** (2002). Tehnologia informatiei si a comunicatiilor in procesul didactic - gimnaziu si liceu. Ghid
metodologic. Bucuresti: Aramis Print.
4. Radu, I. T. (2000). Evaluarea in procesul didactic. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica
371
VERBA DOCENT, EXEMPLA TRAHUNT

Larisa-Mioara MAREȘ,
prof. Școala Gimnazială Plosca, Teleorman
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Lumea în care se nasc copiii de astăzi este
una complexă, într-o permanentă schimbare, iar aceștia trebuie pregătiți să înțeleagă și să accepte provocările
într-un mod practic, creativ și inovator. Spre deosebire de învăţarea clasică, metodele interactive din mediul
online sunt variate, îi ajută să reţină mai uşor informaţiile, le sunt întotdeauna la îndemână. Internetul le pune
la dispoziţie imagini, filmuleţe, planşe şi o mulţime de materiale interactive. Odată cu evoluția societății trebuie
intervenit și în organizarea vieții sociale.
La disciplina ,,Consiliere și dezvoltare personală“, în cadrul unei ore, la clasa a VI-a, am desfășurat o
activitate de învățare pornind de la Competența generală 4. Luarea deciziilor legate de continuarea studiilor
şi carieră prin valorificarea informațiilor despre sine, educație și ocupații, având drept Competență specifică
4.1. Compararea unor trasee educaționale din perspectiva alegerii carierei.
Activitate de învățare: „Modele de viață, modele de carieră“
Modalitate de valorificare a resursei la clasă:
La începutul activității, propun să răspundă la unele ghicitori pentru a descoperi tema lecţiei. Se
definesc termenii model, meserie. Li se cere să dea exemple de cât mai multe meserii (vechi, actuale, de
viitor, bănoase, grele, uşoare etc.). Solicit elevilor să se gândească la diverse meserii pe care le preferă și îi
rog să-și prezinte opiniile. Le propun să joace roluri potrivite unor meserii – ,,Ghicește meseria!“. Elevii vor
extrage câte un jeton și va trebui să indice prin gesturi sau expresii meseria din imaginea de pe jeton – la
nevoie, elevii vor fi îndrumați. Succesiv, fiecăre va mima o meserie. Ceilalți vor menționa meseria pe care au
identificat-o. Elevii aleg varianta pe care ei o consideră corectă şi anume: ,,Pot deveni ce mi-ar plăcea“ sau
,,Nu am calităţile necesare pentru meseria la care m-am gândit“. Astfel ei pot să mediteze asupra drumului pe
care şi-l doresc în viaţă, asupra a ceea ce doresc să profeseze. Dorinţele lor se pot schimba pe parcursul
vieţii, dar este important să-şi cunoască posibilităţile fizice şi intelectuale, aptitudinile şi talentele astfel încât
aspiraţiile să se apropie de realitate.
În continuare, elevii urmăresc un filmuleț. Sursa materialului a fost: Copiii îi imită pe cei mari
(https://youtu.be/F6JSjz5xO4A) din care ei trebuie să remarce faptul că modelele pe care și le aleg își pun
amprenta foarte mult asupra comportamentului lor și trebuie să se gândească dacă fac selecțiile potrivite.
Pe baza filmului vizionat, elevii vor primi întrebări, lucrând în grupe sau individual, despre tema
filmului, relația dintre personaje, emoțiile trăite în timpul vizionării, alegerea pentru ei a unui model potrivit.
Sunt invitați câțiva părinți/bunici/rude care împărtășesc experiențele de viață, modul în care și-au
descoperit pasiunile și felul cum lucrează. Pornind de la ideile exprimate de părinți/bunici/alți membri ai
familiilor, le cer elevilor să noteze pe post-it-uri câte o trăsătură/ valoare umană care i-a ajutat pe aceștia să
reușească. Apoi acestea sunt așezate pe o coală de flip-chart și am remarcat câteva dintre calitățile reținute de
elevi: pasiune, seriozitate, ambiție, dăruire.
În continuare, le solicit elevilor să își noteze, pe câte o fișă de lucru, denumită Mâna, completarea
următoarelor enunțuri:
372
- Una dintre calitățile mele este...

- Un lucru pe care îl fac eu cel mai bine...
- Un lucru pe care îl fac cu plăcere...
- Un motiv pentru care te apreciază oamenii...
- Un lucru pe care îl aduci într-o prietenie...
Elevii primesc un timp de reflecție, după care își prezintă, pe rând, răspunsurile, intervenind și cu
aprecieri la adresa colegilor, ceea ce le-a sporit stima și încrederea în sine. Astfel s-a realizat și o interevaluare,
elevii fiind invitați să-și acorde emoticoane pentru răspunsurile date.
Ultima secvență a lecției a fost prilejuită de realizarea unui proiect personal de construire a unei viziuni
pe termen lung cu privire la învățare: Imaginaţi-vă că aveţi 30 de ani! Într-un text de 50-60 de cuvinte, elevii
și-au formulat obiectivele de învățare și propriile motivații, și-au proiectat peste ani imaginea de adult. Și-au
însoțit textele și cu desene sugestive, simbolice, apoi le-au prezentat până la sfârșitul activității. În acest mod,
s-a realizat și o autoevaluare, elevii conștientizându-și abilitățile, pasiunile, deprinderile, etc.
Explic elevilor că pe parcursul vieţiii vor întâlni diverse obstacole care pot fi depăşite cu perseverenţă
şi curaj. „Să reuşeşti într-o profesie dificilă necesită o încredere oarbă în tine însuţi. Tocmai de aceea oameni
aproape lipsiţi de talent, dar care cred în ei, ajung deseori mai departe decât unii dintre cei mai talentaţi“
(Sophia Loren).
Concluzionez prin faptul că fiecare meserie trebuie să ofere stabilitate, satisfacție, mulțumire sufletească
și să ne reprezinte cât mai bine. Le dau ca temă să realizeze Arborele profesional al familiei, precizând pentru
fiecare membru al familiei profesia/ocupația pe care o au sau au avut-o.
Sugestii de adaptare la categorii de elevi în risc: În clasa la care am proiectat activitatea nu există elevi
cu dizabilități, cu deficiențe mari, dar au dificultăți de învățare, tulburări de limbaj, cu tulburări socio-afective
și de comportament și consider că strategiile adoptate au fost adecvate și pentru aceștia, deoarece un elev cu
deficiențe de limbaj se poate manifesta în plan artistic, desenând foarte frumos portretul unui membru din
familie sau simboluri ale meseriei preferate, iar un altul cu dificultăți de învățare, ar putea dovedi abilități
practice pe care să le evidențieze sau pe baza unor imagini încearcă să transmită ce văd în acele desene, fiind
motivați să descopere și alte simboluri. Și pentru elevii în risc reprezintă un mijloc de a interacţiona cu întregul
colectiv, de a înţelege că şi ei sunt la fel de importanţi, că sunt ascultaţi, felicitaţi pentru implicarea lor, pentru
participarea activă.
Verba docent, exempla trahunt. (Vorbele predau, exemplele ghidează)
Pornind de la premisa că literatura poate fi înţeleasă şi ca mijloc de educaţie morală şi estetică, profesorul
de limba și literatura română pune accent, în cadrul lecţiilor, atât pe discutarea conţinutului moral al textului,
cât şi pe valenţele lui estetice. Dacă textele literare ajung să aibă un înţeles ca rezultat al activităţii de
interpretare a elevilor, trebuie ca profesorul să încurajeze elevii, să întrebe, să asocieze, să reflecteze pe măsură
ce citesc. Competenţa digitală o putem forma prin susținerea unor proiecte cu tematică specifică disciplinei
folosind mijloace multimedia şi realizarea unor prezentări utilizând imagini/grafice folosind aceste mijloace
în scopul convingerii auditoriului. De asemenea, utilizarea platformelor educaționale, a materialelor audio-
video și a celorlalte oportunități oferite de acestea au o contribuție însemnată în formarea și dezvoltarea
373
competenței vizate. Sensibilizarea şi exprimarea se formează prin aprecierea unor elemente ale contextului
cultural, prin realizarea de lucrări creative folosind diverse medii, inclusiv digitale.
Activitatea desfășurată în cadrul orei de Consiliere și dezvoltare personală poate fi replicată și la
disciplina Limba și literatura română la clasa a VI-a, Unitatea de învățare 3. ,,Modele în viață“, unde am realizat
acest lucru. Pornind de la vizionarea aceluiași film, le-am cerut elevilor să realizeze un text descriptiv, de 100-
120 de cuvinte, în care să prezinte un membru al familiei sau o cunoștință care reprezintă un model pentru ei.
În realizarea textului, elevii vor avea în vedere următorul plan:
- Cine este persoana care e model pentru mine?
- Cum arată? Care sunt trăsăturile ei fizice?
- Ce trăsături morale are aceasta?
- Cum se comportă cu ceilalți?
- Care este relația mea cu această persoană?
- Ce reprezintă ea pentru mine?
Având în vedere provocările întâlnite în ultima perioadă, dar și experiența interacțiunii față în față cu
elevii, pot spune că este benefic pentru copii, dar și pentru noi, cadrele didactice, să îmbinăm metodele de
predare tradiționale cu cele moderne și să oferim elevilor modele pentru a deveni ei înșiși modele pentru alții.
Copiii au mai multă nevoie de modele decât de critici. (Joseph Joubert)
Bibliografie:
1. http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-
progr/118Consiliere%20si%20dezvoltare%20personala.pdf
2. http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/01-
Llimba%20si%20literatura%20%20romana%20materna.pdf
3. https://formare.educred.ro/
4. OPREA CRENGUȚA-LĂCRĂMIOARA, Strategii didactice interactive, București, Editura Didactică și
Pedagogică, 2009
5. https://youtu.be/F6JSjz5xO4A
CONFLICTELE PEDAGOGICE ȘI SOLUȚIONAREA LOR

Galina MELNICIUC
Psiholog / Profesor de educație pentru societate
IP LT „Ștefan cel Mare” or. Drochia
Într-o colectivitate umană trebuie să acceptăm conflictele ca fiind absolut normale, iar rezolvarea lor
trebuie să fie un proces de grup, deoarece orice grup uman cuprinde membri cu personalităţi diferite, cu
motivaţii diferite şi cu un potenţial de muncă şi creaţie care variază în limite foarte largi.
Şcoala pregătește viitorul adult astfel încât să poata preîntâmpina conflictele cu care se confruntă şi să
le evite atunci când e cazul, sau cel puţin a le rezolva în cel mai bun mod, astfel încât atât el, cât şi cei implicaţi
să nu fie stopaţi în acest proces de schimbare şi de evoluţie şi, deci, de dezvoltare personală.
Conflictul este o parte firească a vieţii de zi cu zi, o realitate a vieţii cotidiene; conflictul poate fi tratat
pe căi pozitive sau negative; abordat printr-o gândire pozitivă, conflictul poate avea rezultate creative, poate fi
374
o forţă pozitivă pentru creşterea personală şi schimbarea socială; abordat printr-o gândire negativă, conflictul
poate avea rezultate distructive atât din punct de vedere emoţional, spiritual, cât şi fizic; conflictul poate deveni
o sursă de maturizare şi învăţare, ajută la descoperirea propriilor valori şi credinţe, la sănătatea mentală şi
individuală; capacităţile de management al conflictului pot fi învăţate; prin practică putem îmbunătăţi
comunicarea, negocierea, medierea conflictelor; modul în care definim o problemă determină dacă o vom
rezolva; într-un conflict sentimentele sunt importante, câteodată nu ajungem la motivele conflictului şi nu-l
putem rezolva până când nu luăm în considerare sentimentele neconştientizate.
Este adevărat că atât noi, cât cadrele didactice şi elevii noştri, suntem martorii şi, uneori, chiar produsul
manifestărilor prin care conflictele sunt soluţionate impropriu şi, în acest sens, se soldează cu repercursiuni
asupra tuturor persoanelor implicate.
Actualitatea acestui articol se lămureşte pin faptul că cultura soluţionării conflictelor, însuşită de către
generaţia în creştere în timpul aflării în şcoală, este transpusă în viaţa ulterioară, în procesul de socializare a
elevilor. Dacă pe parcursul procesului de socializare tânăra generaţie va însuşi o cultură conflictuală negativă,
atunci poate apărea un cerc vicios, cînd conflictele se vor produce într-o continuă creştere şi acutizare,
transformîndu-se în conflicte grave cu urmări destul de neplăcute pentru toți cei implicați. De aceea, şcoala
trebuie să-l înveţe pe elev să aprecieze corect conflictele şi să le soluţioneze în mod constructiv. Elevul trebuie
să ştie ce este conflictul şi cum trebuie el soluţionat. Dar pentru realizarea acestui scop este nevoie, ca cei ce-i
învaţă pe elevi, adică profesorii, managerii școlari și psihologii să aibă o pregătire adecvată în acest domeniu.
Pedagogii posedă unele cunoştinţe dispersate în psihologia elevului, în tipurile de comportament în
comunicare, dar nu concep integral conflictul şi căile de soluţionare a acestuia, cu toate că societatea modernă
o cere. Aceasta este o contradicţie, de rezolvarea căreia depinde, într-o mare măsură, climatul psihologic din
şcoală şi, implicit, din societate.
Termenul de "conflict" provine de la verbul latinesc confligo, ěre = a se lupta, a se bate între ei, cu
participiul substantivat de conflictus, având sensurile de ciocnire, șoc dar și de ceartă, lupta împotriva cuiva.
Multe dicționare definesc conflictul prin termeni similari violenței, ca disensiune, dispută, ceartă, scandal,
luptă, război. Ce înţelegem sub noţiunea de conflict? În dicţionarul Enciclopedic Social acest fenomen
este descris în felul următor: „Conflictul este un proces de dezvoltare şi soluţionare a scopurilor, relaţiilor
şi acţiunilor contradictorii ale oamenilor, determinat de cauze obiective şi subiective şi care decurge în două
forme interdependente - stări psihologice contradictorii şi acţiuni contradictorii deschise la nivel individual
şi de grup" [3, p.117]. Zoltan Bogathy susține că conflictele organizaționale cunosc, de regulă, o anumită
evoluție prin acumularea treptată a stărilor tensionale [4, pag. 117]. Din acest punct de vedere pot exista cinci
stadii:
Starea tensională, în care există toate condițiile declanșării conflictelor, fără ca acestea să fie încă
sesizate. Caracterul limitat al resurselor, dorința de autonomie, corelată cu neacceptarea controlului,
neconcordanța dintre scopurile personale și cele ale unității pot duce la apariția stării tensionale.
Recunoașterea stării conflictuale de către cei implicați în conflict sau de către alte persoane din afara
grupurilor sau persoanelor implicate. Țelurile divergente nu generează conflictul decât în momentul în care
această divergență este sesizată. Conflictul înțeles este încă într-o fază incipient, iar părțile nu au reacționat
375
încă afectiv. Amenințările sunt percepute, dar ele nu sunt considerate ca fiind suficient de importante pentru a
le acorda atenție. Odată focalizată atenția asupra acestor stări, situația conflictuală este resimțită, recunoscută
și începe să-i preocupe pe toți cei implicați în conflict.
Accentuarea stării conflictuale constă în acumularea stării tensionale. În această fază conflictul este
inevitabil, dar el nu a fost încă declanșat.
Declanșarea conflictului. În acest stadiu, conflictul este vizibil chiar și de cei neimplicați direct în
conflict.
Sfârșitul conflictului se realizează prin schimbarea condițiilor inițiale care au dus la declanșarea
conflictului. Apar astfel condițiile care permit cooperarea sau declanșarea unui nou conflict.
În relațiile dintre pedagogi și elevi sau pedagogi și pedagogi obiectul principal este dialogul
comunicativ. Particularitățile și specificul acestui dialog constau în: respect și exigență, sinceritate, bunăvoință.
În procesul comunicării pedagogul se străduie să realizeze un dialog favorabil pentru orice situație. Acest lucru,
însă, nu se întâmplă permanent, motivele fiind diferite.
Succesul activității pedagogice depinde de priceperea pedagogului de a organiza și dirija interacțiunea
comunicativă cu elevii, cu administrația, cu părinții; de a preveni conflictele care distrug comunicabilitatea; de
a soluționa la timp conflictele. Situațiile de conflict sunt exprimate la început prin nemulțumire, divergențe,
neînțelegeri, apoi prin acțiuni condamnabile.
Paradigma creativ-dialectică a conflictului afirmă că conflictul este o condiţie necesară şi pozitivă pentru
dezvoltarea şi creşterea copiilor şi adolescenţilor şi, din această cauză, şcoala trebuie să stimuleze şi să susţină
conflictul, să fie o organizaţie constructivă conflictuală într-o măsură mai mare decât o organizaţie negativă
conflictuală. Și totuşi, frica de conflict în şcoală este destul de mare. Cauzele atitudini negative faţă de conflict
în şcoală sunt legate de faptul că violenţa şi conflictul dirijat destructiv în societate depăşesc influenţa pozitivă
a conflictului asupra procesului educaţional. Alte cauze sunt nivelul insuficient al cunoştinţelor despre tipurile
conflictelor ce au loc în şcoală şi despre căile de dirijare a acestora, sau nivelul insuficient de dezvoltare al
programelor de soluţionare a conflictelor şi de intermediere, bazate pe un model teoretic.
Perceperea negativă a conflictului de către profesor se bazează pe faptul că el este cointeresat în păstrarea
relaţiilor interpersonale favorabile, iar existenţa conflictului arată că aceste relaţii s-au deteriorat. Un alt motiv
se ascunde în faptul că majoritatea profesorilor au fost educaţi într-o cultură, care nu permitea gândul despre
acceptarea conflictului ca ceva pozitiv. Stereotipul care s-a format faţă de conflict ne împiedică să recunoaştem
existenţa conflictului în şcoală şi influenţează comportamentul oamenilor în situaţiile de conflict. Existența
conflictelor însă nu constituie neapărat o tragedie. În ciuda reputației proaste dobândite din pricina
consecințelor sale de multe ori dramatice, conflictul are totuși potențialul de a crea rezultate pozitive. Cum este
posibil un astfel de lucru? Totul depinde de modul în care conflictul este gestionat și îndreptat cu succes pe
calea rezolvării.
Dacă este soluționat în mod eficient, conflictul ne poate descoperi o nouă viziune și ne poate ajuta să
evoluăm, atât din punct de vedere personal, cât și profesional. În felul său surprinzător, conflictul este o forță
salutară care aduce la lumină multe dintre problemele pe care până acum nu am vrut să le recunoaștem și să le
înfruntăm sau de care pur și simplu nu am fost conștienți.
376
Conflictul în şcoală este un fenomen foarte răspândit. Cu toate că la nivel de societate conflictul, în
general, este privit ca şi fenomen pozitiv, în şcoală predomină punctul de vedere, că conflictele trebuiesc evitate
sau înăbuşite. Această opinie a majorităţii profesorilor şi managerilor şcolari se încadrează în limitele
paradigmei structurale şi funcţionale a conflictului, în care conflictul este privit ca şi o încălcare, o disfuncţie
ce trebuie lichidată. În acelaşi timp, trebuie de menţionat că studierea sistematică a acestui obiect, din punctul
de vedere al paradigmei dialectice creative, abia începe. Conflictologia pedagogică, ca şi domeniu de ştiinţe
teoretice şi aplicative, se află la etapa formării, când condiţia principală de formare este acumularea faptelor
concrete. Se creează baza pentru însuşirea de către profesori a metodelor de soluţionare a conflictelor în
limitele paradigmei dialectice creative, fapt care va permite diminuarea urmărilor fricii faţă de conflict în
rândul subiecţilor procesului educaţional.
Conflictul exercită o influenţă atât pozitivă, cât şi negativă asupra persoanei sau organizaţiei. Este
imposibilă soluţionarea eficientă a conflictului, dacă nu se face analiza acestuia. Nu există stiluri de
comportamente rele sau bune. Fiecare stil este bun în situaţia concretă. Trebuie să fim flexibili atunci, când
alegem stilul de comportament.
A asculta corect înseamnă a auzi şi accepta sentimentele reale a celui ce vorbeşte. Este necesar să
însuşim regulile ascultării active, să cunoaştem procesul comunicării eficiente să realizăm conexiunea inversă,
să studiem comunicarea non verbală şi conflictul prin intermediul emoţiilor, comunicării prin gesturi, să
recomandăm tratativele ca mijloc de soluţionare a conflictelor. Sunt importante întrebările şi sfaturile pentru
desfăşurarea tratativelor. Contactele bine determinate preîntâmpină viitoarele conflicte.
Pentru a soluționa cu succes conflictele pedagogice, propunem următoarele recomandări pentru cadrele
didactice: să studieze literatura de specialitate cu scopul determinării teoriei şi praxiologiei conflictelor
pedagogice; să organizeze şi desfăşoare traininguri cu elevii, părinţii, membrii comisiilor metodice în scopul
depistării şi soluţionării conflictelor apărute; să colaboreze activ cu psihologul școlar pentru a soluţiona
conflictele apărute; să-şi acumuleze noi cunoştinţe în domeniul psihopedagogic apelând la serviciile de
formare continuă în cadrul diversilor ateliere pe lângă instituţiile superioare de învăţământ cu scopul formării
cadrelor didactice în domeniul soluţionării conflictelor; să ţină cont de recomandările metodice în soluţionarea
conflictelor pedagogice; să aleagă corect strategia comportamentală în conflict ce i-ar permite să păstreze
atmosfera de lucru în colectivul pedagogic; să posede metode adecvate de ieşire din situaţiile de conflict; să
identifice sursele conflictului, a persoanelor implicate în el şi a problemelor în cauză, fie ele de natură
personală, organizaţională sau ideologică; să implementeze strategiile învățate; să apeleze la negociere, astfel
încât să nu existe nici învingător nici învins; să încurajeze gândirea creativă şi spiritul de a genera soluţii
pentru rezolvarea constructivă a conflictului; să identifice şi să examineze diferenţele pentru a putea înţelege
toate punctele de vedere; să dezvolte alternative pentru îmbogăţirea dezbaterilor.
Recomandări pentru managerii şcolari: să conlucreze activ cu psihologul şcolar; să ţină cont de
rezultatele chestionarelor, anchetelor referitor la problemele conflictelor pedagogice cu scopul soluţionării
pozitive ale lor; să acorde ajutor şi sprijin profesorilor, părinţilor, elevilor în soluţionarea pozitivă a
conflictelor; să susţină psihologul şcolar în organizarea şi desfăşurarea trainingurilor, chestionarelor; să lucreze
eficient în susţinerea climatului psihologic în şcoală; să organizeze şi să desfăşoare cu pedagogii, părinţii,
377
elevii diverse activități, dispute profesionale privitor la conflictele în şcoală; să posede metode adecvate de
soluționare din situaţiile conflictuale; să frecventeze cursuri de formare continuă la modulul psihopedagogie.
În acest context putem oferi următoarele recomandări în vederea diminuării stărilor conflictuale,
argumentând că ele nu favorizează performanţa şi confortul psihic:
• Nu vă surmenaţi peste masură;
• Convingeţi-vă că vă place munca pe care o desfăşuraţi, deoarece o şi profesaţi;
• Organizaţi-vă munca;
• Nu faceţi mai multe lucruri deodată;
• Faceţi de la început orice lucru calitativ, corect pentru a nu mai fi necesar să reveniţi;
• Fiţi calm;
• Respectaţi programul zilnic pe care l-aţi stabilit deja;
• Fiţi prietenos;
•Autocontrolaţi-vă stările emoţionale violente, furia, frustrarea şi starea de agresivitate interioară.
În consecinţă se impune construirea unui climat de muncă deschis care să încurajeze procesele
competitive benefice, în care părţile să „concureze” unele cu altele dar fără a se ajunge la conflicte
disfuncţionale, cu efecte negative atât la nivel individual, cât şi la nivel organizaţional.
Bibliografie
1. Andrițchi V. Management educațional, ghid metodologic pentru formarea/ autoformarea continuă a
managerilor școlari. Chișinău: CEP USM, 2014. 160 p.
2. Barbu I.D. Climatul educaţional şi managementul şcolii. Bucureşti: E.D.P., R.A., 2009.
3. Bontaş I. Pedagogie. Bucureşti: editura ALL, 1997. 204 p.
4. Bogathy Z. Conflicte și organizații. Timișoara: Editura Eurostamp, 2012. 85 p.
5. Cojocaru V., Cojocaru V., Postica A. Diagnosticarea pedagogică – din perspectiva calității educației.
Chișinău: F.E.-P.„Tipografia Centrală”, 2011. 192 p.
6. Cosmovici A., Iacob L. Psihologie școlară. Iași: Polirom, 1998. 304 p.
7. Deutsch M. Soluţionarea conflictelor constructive. Principii, instruire şi cercetare., în: Stoica-
Constantin, Ana & Neculau, A. (coord.), 1998. pp. 165-186
8. Guzgan V. Management educațional. Cultura organizațională în unitatea școlară. Chișinău: Valinex,
2003. 282p.
9. Petelean A. Managementul conflictelor. Bucureşti : EDP, R.A., 2006. 331 p.
10. Roşca, C. Varzaru, M. Roşca, I. Gh. Resurse umane: management şi gestiune. Bucureşti: ed. Economică,
2005. 638 p.
11. Sapiro D. Conflictele și comunicarea: un ghid prin labirintul artei de a face față conflictelor. Chișinău:
editura ARC, 1998. 322 p.
378
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN DISCIPLINELE SOCIO-UMANE

Roxana Mihaela MOISOIU
Profesor discipline socio-umane,
Colegiul German „GOETHE”, București – România
Societatea contemporană, se caracterizează prin schimbări radicale care se petrec pe toate palierele, deci
și în educație.
Profesorul - făuritorul de suflete - trebuie să încurajeze creativitatea elevilor utilizând un set de
instrumente pedagogice care să stimuleze inovarea și unicitatea. Actul didactic trebuie direcționat în funcție
de cunoașterea psihologică a capacităților , a intereselor și aptitudinilor elevilor.
În mediul digital - cu atât mai mult, trebuie creată o apropiere, o interacțiune constantă iar cunoașterea
caracteristicilor generale de personalitate ale elevilor cu care interacționăm în mediul on-line este de un real
sprijin.
Capacitatea creativă a cadrului didactic este rezultatul unui șir lung de studii, a unei gândiri imaginative
ce conlucrează cu un spirit novator. Propria experiență ajută la dezvoltarea
gândirii creative.
În cadrul acestui proces complex observarea elevilor ne ajută să
descoperim fanteziile lor, să construim împreună momente unice.
Relația educațională prin atitudinea profesorului în clasă și în afara ei
reprezintă esența stimulării capacității creative a elevilor. Profesorul realizează
un demers complex pe care elevii îl împrumută alături de opinii, de sistemul de
valori ce reprezintă achizițiile procesului didactic.
Disciplinele socio-umane prin natura lor au delimitări esențiale ce se
concretizează prin capacitatea sintetică a personalității, transmit emoții și
atitudini, sunt motivaționale.
Profesorul de discipline socio-umane are o misiune dificilă. Disciplinele
umaniste sunt profund formative și vizează în mod direct personalitatea elevului.
Evaluarea aplicată trebuie să fie obiectivă și nu foarte rigidă, trebuie să evalueze elevul ca un întreg și să
prevadă conturul viitorului adult. Misiunea cu care se confruntă este cu atât mai dificilă cu cât trebuie să facă
anumite corecții ce țin de structura personală, profesională și socială.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie variate și numeroase, valorificate cât mai optim.Astfel.ca un
adevărat artist, profesorul trebuie să transforme în aliați de nădejde toate metodele și mijloacele de evaluare
specifice atingerii obiectivelor propuse.
Elevii percep aceste discipline ca o imagine unitară și înţeleg mai bine ca niciodată modul în care
oamenii au viziune asupra timpului şi consecinţele pe care acest lucru le transferă realităţii umane.
Din prisma educației în disciplinele socio-umane, profesorul este unul dintre cei mai importanți parteneri
de modernizare a sistemului de învățământ. Alături de educația centrată pe elev, acestuia îi revine rolul de
mediator între cursanţi şi mediul lor.
379
În cazul școlii on-line instaurarea unui climat adecvat printr-o pedagogie cooperativă dezvoltă relaţia
profesor - elev asigură colaborare, încredere şi respect reciproc. Elevul nu se simte „controlat”, ci sprijinit.
Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator, un facilitator al accesului la informații. Predarea este
în acest sens, un proces de provocare la discuţii şi analize în grup. Faptul că interacționează doar on-line
învățarea trebuie să fie un proces de interacţiune, descoperire a experienţelor de viaţă care antrenează valenţele
pozitive ale grupului de elevi.
Dezideratul şcolii moderne vizează înzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competenţe de tip
funcţional.
Ar trebui ca profesorul să explice foarte clar elevilor ce au de făcut în timpul unei lecţii în care învaţă
prin cooperare, dând o sarcină de învăţare concretă. Elevii sunt îndemnaţi să gândească independent, să-şi
exprime părerea, să facă legături între concepte. Este o metodă care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei,
îi ajută pe elevi în corelarea cunoştinţelor, ierarhizarea şi sistematizarea acestora. Poate fi utilizat atât în
evocare, prin inventarierea ştiinţei elevilor, cât şi în etapa de reflexie.
Elevul trebuie pus permanent în situaţia de a face, a judeca, a coopera, a da răspunsuri, a avea păreri, a
analiza răspunsurile auzite, a ajunge la identificarea răspunsurilor corecte, din care apoi descoperă cunoştinţele
noi. Toate acestea depind de abilitățile cadrului didactic.
Abordarea interdisciplinară și realizarea unui liant informațional impune cu precădere valorizarea
fiecărui elev ca subiect al învăţării, respectarea individualităţii acestuia, pentru a face din fiecare, o persoană
curioasă, competentă, capabilă să înveţe şi să acţioneze eficient pe toată durata vieţii. Scopul lecțiilor ar trebui
să fie crearea unei culturi generale și favorizarea creativității.
Stimularea imaginaţiei trebuie să constituie un obiectiv de bază, alături de educarea gândirii.
Dezvoltarea imaginației elevilor este un punct forte pentru orice cadru didactic.
Profesorii trebuie să aibă relaţii prietenoase cu elevii, să-i încurajeze în a pune întrebări şi să nu-i
ironizeze când greşesc, astfel încât aceștia să-şi manifeste în voie curiozitatea, să-și susțină eficient toate
trăirile.
Există mijloace pentru dezvoltarea creativităţii: putem cere elevilor să elaboreze compunere/un
referat/un proiect având în centru un obiect simplu sau un exemplu din viața lor. Putem cere să extragă morala
și să argumenteze elementele ce se degajă dintr-o imagine complexă. Aceste procedee favorizează inițiativa
elevilor, îî implică, îî motivează la o gândire independentă.
Faptul că elevii utilizează , pentru învățare, device-uri cu care sunt familiarizați , depinde de profesor
să-i motiveze și să reducă încorsetarea pe care ei o resimt în activitățile tradiționale de la școală.
Metodele și mijloacele moderne produc schimbări în planul gândirii și conturează opinii, mentalități.
Acestea trebuie aplicate ca un joc de reguli ce ține de inventivitatea fiecărui cadru didactic. Elevii trebuie să
fie activați prin forme variate și etapizate de învățare. Capacitatea creatoare a profesorului conduce la finalități
educaționale ce ating obiectivele propuse.
Concret, cadrul didactic trebuie să capteze în orice moment atenția elevilor, să realizeze eficient un
dialog constructiv cu cei din spatele ecranului. Practic, ecranul tabletei sau al altui device nu desparte , ci din
contră apropie. Depinde de fiecare din noi, cadrele didactice, cum reușim să dezvoltăm în spiritul elevilor
380
noștri dorința de a-și însuși mai mult decât materia curiculară , noțiuni pe care elevii trebuie să le cunoască și
să le înțeleagă.
Tehnologia schimbă modul de predare al materiilor în școli și, implicit, modul în care elevii acumulează
noi noțiuni. Școala on-line este o continuă provocare, atât pentru profesori cât și pentru elevi și părinți.
Personalitatea profesorului este un atu în predarea on-line. Faptul că profesorul se impune prin propria
personalitate conduce la aspectul emoțional al procesului educativ. Iar în spatele ecranului este nevoie de
emoție. Orice oră de curs trebuie să producă emoție! Pârghiile didactice ce produc emoții trebuie să înlesnească
tuturor elevilor accesul deplin la procesul educativ formativ.
Vorbind de inovații pedagogice în disciplinele socio-umane trebuie să reliefăm faptul că acestea depind
de fiecare profesor în parte și trebuie să conducă la realizarea și optimizarea unor ore interactive unice. Cât
privește evaluarea, inovațiile permit trecerea de la metodele clasice la metode moderne. Un exemplu ar fi
proiectul. Realizarea proiectului implică elevul în activitatea de cercetare individuală. Suportul lecțiilor
tradiționale poate fi schimbat sau îmbunătățit reducând distanța dintre profesor și elev și conferind acestora un
nou mod de interacțiune.
Faptul că se utilizează media și că se oferă elevilor o serie de opțiuni, place enorm , iar atunci când un
lucru se realizează din plăcere este foarte ușor reținut. Elevii își dezvoltă creativitatea într-un mod uluitor. Sunt
implicați și dornici de explorare , iar implicarea este absolut esențială.
Proiectele elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar creativitatea cu ajutorul
informațiilor și a tehnologiei permite o exprimare directă și nelimitată, cu un aspect pozitiv. La rândul lor,
profesorii au integrat rețelele de socializare în sarcini de evaluare, având alegeri nelimitate.
Un alt mod de evaluare on-line poate fi utilizarea platformelor on-line. Exemplu Storybird
(storybird.com) este o aplicație care permite crearea de povești ilustrate, utilizând resursele disponibile online
(diverse reprezentări grafice). Ca majoritatea instrumentelor, aceasta are un nivel care poate fi folosit gratuit.
Aceasta este împărțit în secțiuni pentru
profesori, elevi și părinți. Aceștia pot interacționa și au posibilitatea de a oferi feedback
prin postarea de comentarii la produsele de activitate. Odată finalizate, poveștile pot fi făcute
publice sau pot fi vizualizate doar de grupul clasei.
Profesorii pot stabili o temă din zona dedicată acestui scop , pot vizualiza materialele realizate de elevi,
pot să le ofere feedback și pot invita părinții să vadă poveștile realizate de proprii copii.
Părinţii nu au acces decât la materialele realizate de copiii lor, nefiind permis accesul la materialele
celorlalți elevi (decât dacă acestea sunt postate în zona publică). Aplicaţia Storybird este un instrument ușor
de utilizat pentru discipline socio-umane.
Alte aplicații cu suport gratuit , dar cu timp limitat pot fi utilizate atât în predare cât și în evaluare. Dintre
acestea amintim: Zoom, Google Classroom , Microsoft Teams - o platformă ce beneficiază de un spaţiu de
lucru bazat pe chat , Edmodo , Easyclass , Intuitext , Kinderpedia, Digitaliada, myKoolio, Kidibot şi Ask.
Utilizarea eficientă a tehnologiei on-line oferă oportunitatea de a elabora materiale reprezentative și a
oferi un mod modern de aplicare a criteriilor notării.
381
Dar „Oricât de performant sau prietenos ar fi o aplicație de evaluare on-line, aceasta nu poate înlocui
pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, acțiuni inițiate prin micro-deciziile educatorului.”15
În acest context al derulării procesului educativ-formativ în mediul on-line atât cadrele didactice cât și
ceilalți actori implicați trebuie să evolueze și să se adapteze din mers noilor cerințe.
Strop cu strop, oferim zi de zi o parte din suflet, elevilor noștri, doar pentru a le face zborul lin în
tumultul vieții de adult.
Trăim reușitele lor ca și cum ar fi ale noastre, căci
am contribuit direct, învățându-i să zboare. Pentru acest
lucru și pentru multe altele este nevoie de emoție...de
inovare pedagogică, de dragoste pentru copii și pentru o
profesie unică, nobilă, aceea de șlefuitor și făuritor de
caractere.
Imagini preluate https://www.pexels.com/ro-ro/
DEMERS DIDACTIC PRIN COMPETENȚE-CHEIE LA LIMBA ROMÂNĂ

Anca-Marcela NĂDĂȘAN
profesor
Liceul teoretic „Ion Constantin Brătianuˮ/Școala Gimnazială „Aron Densușianu” Hațeg
Institutul de Științe ale Educației a publicat „Descriptivul competențelor cheie europene”, traducere și
adaptare după Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului privind competențele cheie pentru
învățarea pe parcursul întregii vieți.
Competenţele cheie sunt prezentate ca rezultate ale învățării, fiind ansambluri de cunoştinţe, abilități şi
atitudini care urmează să fie formate tuturor tinerilor, ca instrumente culturale pentru învățarea pe parcursul
întregii vieți. Acestea sunt:
- Comunicare în limba maternă;
- Comunicare în limbi străine;
- Competenţe matematice (A) şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii (B);
- Competenţa digitală (abr. TSI – Tehnologia societăţii informaţiei);
- A învăţa să înveţe;
- Competenţe sociale (A) şi civice (B);
- Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;
- Sensibilizare şi exprimare culturală.
În contextul actual, într-un sistem în care sunt predate discipline școlare clasice de către profesori formați
monodisciplinar, pentru dascăli poate fi o misiune dificilă aplicarea la clasă a competențelor cheie.
Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 978-973-0-
15
11834-6
382
Oferim un exemplu de realizare a demersului didactic la limba și literatura română pentru textul
„Oracolul” de Mircea Cărtărescu, text narativ literar, astfel încât să contribuie la dezvoltarea competențelor
cheie ale elevilor din clasa a VI-a. Se vor aloca trei ore de curs pentru activitățile prevăzute în tabel.
Competența Timp Demers/ abordări/ soluții +competența vizată
cheie de (Ce vor face elevii?)
realizare
Ora 1
Comunicare în 10 min+5 După lectura textului, elevii își vor exprima impresiile folosind metoda
limba maternă min cadranelor (1 Mi s-a părut interesant…; 2 M-a pus pe gânduri…; 3 Nu am
înțeles…; 4Mi-a amintit de…)
C: Receptarea şi interpretarea unor idei/informaţii/ opinii/ sentimente în
contexte previzibile
Comunicare în 15 min Vor alcătui un minidicționar român-englez-francez care cuprinde
limbi străine cuvintele-cheie ale secvențelor textului
C:Participarea la interacţiuni verbale, pe teme cunoscute, în limba străină
Competenţe 20 min 1.Vor primi bilețele cuprinzând repere temporale utilizate în text, apoi vor
matematice realiza un grafic al reperelor care aparțin timpului desfășurării
(A) şi întâmplărilor prin repartizarea pe secvențele textului.
competenţe de 2.Vor primi secvențe din text, apoi vor ordona secvențele în succesiunea
bază în ştiinţe apariției lor în text, utilizând o formă tabelară.
şi tehnologii C: Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual,
(B) inclusiv în format grafic.
C: Aprecierea schimbărilor produse de activitatea umană în mediul
înconjurător şi aplicarea unor reguli de păstrare a sănătăţii (corelată cu
competența digitală).
Ora 2
Competenţă 15 min Vor utiliza internetul pentru a afla mai multe informaţii despre IDR
digitală (testarea cutanată pentru tuberculoză). Astfel vor înțelege de ce personajul-
narator era speriat de dimensiunea petei după administrarea testului (testul
se citește după 48-72 de ore de la administrare); totodată vor afla că
tratamentul tuberculozei presupune izolarea bolnavului un timp îndelungat
(află de ce se prefigura trimiterea băiatului la preventoriu) și că există
metode de prevenire și menținere sub control a bolii.
C: Utilizarea unor metode si tehnici specifice de căutare, selecţie,
colectare si organizare a resurselor informaţionale, educaţionale şi a
aplicaţiilor în format digital în limba română şi în cel puţin o limbă
modernă, disponibile pe internet.
383
A învăţa să 35 min Vor achiziționa și procesa noi cunoștințe: timpul desfășurării

înveţi întâmplărilor/ timpul povestirii întâmplărilor (în ora următoare:
momentele subiectului și personajul colectiv).
C: Manifestarea unei atitudini centrate pe gestionarea obstacolelor și a
schimbărilor din procesul învăţării; Autoreglarea în activitatea de lucru
independent și în grup, managementul constructiv al emoțiilor personale
în
învățare (optimism, stima de sine, automotivare, încrederea în propriul
potenţial de reuşită, disponibilitatea pentru efort fizic şi intelectual,
gestionarea
frustrării).
Ora 3
Competenţe 5 min Vor discuta despre atitudinea colegilor față de personajul-narator
sociale şi civice (marginalizare, etichetare) și față de Petruța (aparține etniei rome) care
poate face profeții referitoare la sentimentele de iubire, simpatiile dintre
colegi și pare a fi capabilă să influențeze soarta (după atingerea petei
colegului, aceasta se micșorează ca prin minune). Vor descoperi că atunci
când se pun etichete, cel etichetat are o stare de disconfort (etichete care
apar în text: „tuberculosul”, „ofticosul”).
C: Manifestarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi, faţă
de identitatea culturală proprie şi faţă de identitatea celor care aparţin
unor culturi diferite.
Spirit de 35 min Vor lucra în echipe pentru a realiza un afiș care să îndemne la acceptarea
iniţiativă şi diferențelor.
antreprenoriat C: Manifestarea abilităţii de a lucra individual şi în echipe pentru
rezolvarea unor probleme care presupun schimb de opinii, planificare,
organizare, obţinerea unor rezultate, evaluare, reflecţie critică.
Sensibilizare şi 10 min Vor urmări, sub îndrumarea profesorului, diferite imagini (Bocca della
exprimare (pe Verita, Templul Oracolului de la Delphi) și vor citi texte despre acestea
culturală parcursul precum și un fragment din „Exuvii” de Simona Popescu, care să le releve
celor 50 credința oamenilor în ideea că există un destin care poate fi prevăzut/ forțe
de minute superioare care conduc destine.
alocate C: Identificarea relaţiei dintre artă şi societate la nivel local, naţional şi
pentru ora european, în contexte cronologice diferite.
a III-a)
384
Exemplul dat contribuie la facilitarea învățării dincolo de manual, dincolo de exemplul standard, către
instrumentalizarea disciplinei limba și literatura română, astfel încât să fie funcțională pentru nevoile elevului
acasă, la școală, la un viitor loc de muncă, în timpul liber.
Bibliografie
1. SÂMIHĂIAN, F., DOBRA, S., HALASZI, M., DAVIDOIU-ROMAN, A., Limba și literatura română.
Clasa a V-a, București, Ed. Art, 2017. ISBN 978-606-710-493-6
2. SÂMIHĂIAN, F., DOBRA, S., HALASZI, M., DAVIDOIU-ROMAN, C0RCHEȘ H., Limba și literatura
română. Ghidul profesorului. Clasa a V-a, București, Grupul Editorial ART, 2018; 978-606-003-104-8
3. Descriptivul competențelor cheie europene. Accesat [26.10.2020] Disponibil: http://www.ise.ro/wp-
content/uploads/2015/04/Competente-cheie-europene.pdf
EDUCAȚIA CREATIV-PEDAGOGICĂ ÎN ERA DIGITALĂ

Mihail PASTUȘOC,
profesor de matematică,CAP ,,Alexandru Plămădeală”
Summary : The article highlights the continuous development of digital technologies and their
harmonization in the process of creative education, which assumes the analysis of ways of using new digital
technologies for current generations of users, technology changes on the one hand, and on the other, the impact
and importance that technological resources have in the lives of digitally creative people.
Keywords: creative education, digital technologies, intelligent processes, digital development.
Rezumat: articolul scoate în evidență dezvoltarea continuă a tehnologiilor digitale și armonizarea
acestora în procesul educației creative, fapt ce îi asumă analiza formelor de utilizare a noilor tehnologii digitale
pentru generațiile actuale de utilizatori, de transformările din domeniul tehnologiei pe de o parte, și pe de altă
parte, de importanța accentuată pe care resursele tehnologiilor digitale o au în viața nativilor creativi digitali.
Cuvinte cheie: educație creativă, tehnologii digitale, procese inteligente, dezvoltare digitală.
Dezvoltarea tehnologiilor și integrarea acestora în domeniul educativ de activitate a societății, a
direcționat la solicitarea sistemului educației de a face față noilor cerințe și provocări pentru instituțiile de
învățămînt, pentru actorii acestora, dar și pentru cei ce sunt responsabili de formarea lor. Integrarea
tehnologiilor digitale în educația creativă reprezintă un proces amplu și complex, care antrenează atît
necesitatea dezvoltării unor măsuri corente privind asigurarea resurselor digitale în instituții, cît și existența
unor documente reglatorii care să susțină și să promoveze utilizarea acestora în activitățile educativ-creative.
Utilizarea tehnologiilor digitale în domeniul educativ-creativ reprezintă curcubeul schimbărilor, pentru a da
culoare și răspuns nevoilor manifestate de generația de elevi nativi digitali, favorizînd totodată calitatea și
interactivitatea actului creativ-educativ, dar nu fără a presupune o preocupare permamentă și susținută pentru
pregătiea personalului didactic și pentru asigurarea serviciilor necesare de sprijin și mentenanță a
tehnologiilor. Punerea în folosință a resurselor digitale permite formarea de priceperi și deprinderi de lucru ce
facilitează dezvoltarea gîndirii creative și ulterior integrarea adultului în societate.
Perfectarea continuă a proceselor inteligente noi sub aspectul tehnologiilor digitale influențează pe zi ce
trece dezvoltarea nivelului social și academic, fiind clar că influența tot mai accentuată a tehnologiilor digital
385
moderne și accesul la resursele Internet vor avea un progres semnificativ în viitor, practic în toate domeniile
de activitate.
Problemele mereu implică umplerea unui gol existent la nivelul întregului. Doar prin intermediul
cunoștințelor dobîndite din informații și demonstrații vizual-practice i se poate găsi soluția, care ar permite în
mod direct lichidarea acestui gol care a generat apariția problemelor.
Profesorul este persoana ce lărgește creativitatea discipolului său aplicînd ce le mai optime apariții noi
tehnologice în deosebi cele digitale în planificarea și desfășurarea activităților creativ-practice, pentru a genera
dezvoltarea ideilor individuale a elevului, de ai da posibilitatea de a realiza corect și calitativ idei și produse.
Prin prisma educației creative, facem posibil deschiderea unor noi posibilități și anume reactualizarea
proceselor educative și modernizarea gîndirii.
Dezvoltarea permamentă a metodelor de predare în profundă armonizare cu tehnicile moderne digitale
la nivel de produs și de proces, situate și orientate în sensul obținerii unor rezultate creativ pedagogice ca
originalitate, implică valorificarea deplină a resurselor cognitive ale gîndirii, în special prin activarea optimă a
operațiilor fundamentale (analiza, comparația, generalizarea și abstractizare) și instrumentale (algoritmice) în
contextul pedagogic obișnuit.
Rolul de bază și cel mai important în dezvoltarea creativității aplicînd tehnologiile digitale îi revine
resurselor psihologice de tip noncognitiv. Aici se are în vedere că aceste resurse au rol final în realizarea
creativității la nivel de vîrf , în cercetarea fundamentală în toate domeniile cunoașterii (matematică,
informatică, artă, filozofie ). În cazul profesorului creator, se are în vedere motivația internă – ce permite
stimularea calității produselor create; afectivitatea pozitivă; voința – ca proces reglatoriu-autoreglatoriu care
determină apariția unei importante trăsături moral-volitive, de caracter, exprimată prin: capacitatea de
receptare a obstacolelor cognitive și noncognitive, capacitatea de susținere a unui efort voluntar adecvat pe tot
parcursul realizării activității de referință pentru depășirea obsacolelor sesizate, capacitatea de menținere a
unui efort voluntar adecvat în orce context indiferent de factorii de perturbație ce pot apărea, capacitatea de
valorificare integrală a efortului voluntar; caracterul – care permite evaluarea corectă a produselor și
proceselor pedagogice creative, validate prin grad înalt de originalitate.
Trebuie de ținut cont de faptul că procesul educațional mereu este atent la componenta tehnică prin
exploatarea valențelor tehnologice în profitul formării creativ pedagogice. Astfel discipolii noștri mereu sunt
și vor fi cu impresii pozitive, căci realizările lor devin pe zi ce trece din ce în ce mai calitativ-creative și mai
performante, dezvoltînd în practică ideile creative. Educația din punct de vedere procesual implică o gamă
largă de elemente materiale și inteligente care sunt convertite în factori educaționali astfel scotînd în evidență
reușita și calitatea prin simpla lor uzuanță. Din acest spectru larg ce mereu este în dezvoltare continuă, educația
creativă își subsumează în scopuri specifice orice avans tehnic, această direcție fiind cea mai de succes a
reușitei în planul formării. Cum că mereu progresul tehnologic nu ocolește creativitatea, acesta mereu se
armonizează cu tehnici și mijloace noi de informare și comunicare.
Educația creativă armonizează în sine tehnologiile digitale de informare și comunicare actuale, astfel
construiește un nou referențial al învățării, cel ”creat” de lumea digitală. Picturile dintr-o galerie pot fi explorate
la fața locului, dar pot fi și ”vizualizate”, din multiple perspective, de la distanță, prin intermediul internetului.
386
Ambele variante induc diferite tipuri de reprezentări sau de experiențe cu conotație formativă care se
completează dar se și stimulează reciproc. Legătura dintre tehnologia digitală și educația creativă devine tot
mai dinamică, asistăm la o evoluție continuă a digitalizării, la noi actualizări pe zi ce trece, ceea ce impune
uneori din partea utilizatorilor la formare de noi atitudini, abilități. Competențe. Pe de altă parte, și gradul de
absorbție sau permisivitate a tehnicului în raport cu exigențele perimetrului educațional evoluează într-un ritm
alert. Astfel încît, relația dintre cele două devine mult mai dificilă. De multe ori se întîmplă ca inovații tehnice
să fie acceptate ușor în spațiul educativ creativ (calculatorul, telefonul), alteori acestea sunt elaborate încă de
la bun început pentru uzuanță explicit didactică (platforme educative virtuale, tabla interactivă etc). Astăzi,
procesul educativ-creativ nu se limitează doar la sala de clasă, iar dacă ar fi să comparăm metodele tradiționale
de creare cu cele noi, descoperim o schimbare semnificativă nu doar în metode, ci și în abordarea dobîndirii
cunoștințelor și informațiilor. Însă ambele moduri de predare – învățare au propriile lor avantaje și dezavantaje.
Armonizarea educației creativ pedagogice cu tehnologiile noi din mediul digital în instituțiile de învățămînt
accentuează perspectivele de articulare, de interdependență permamentă între formele educației, introducînd
sintagma “ era digitală”.
Bibliografie
1. Bates, A.W., 2000, Managing Technological Change: Strategies for College and University Leaders, San
Francisco: Jossey-Bass;
2. Bennet, Sue; Corrin, Linda, 2016, From Digital Natives to Students Experiences With Technology,
Encyclopedia of Information Science and Technology, Fourth Edition;
3. Bennett, S.; Maton K., 2010, Beyond the ‘digital natives’ debate: Towards a more nuanced understanding
of students' technology experiences, în Journal of Computer Assisted Learning, Vol. 26, Nr. 5;
4. Brown, John Seely, 2002, Learning in the Digital Age, în The Internet & the University: Forum for the
Future of Higher Education, Eds. Michael Devlin şi Joel Meyerson;
5. Buedding, H; Schroer, F., 2009, Knowledge to Go: Using mobile technologies for mobile learning inside
and outside university and school, în International Journal of Mobile Learning and Organisatin, Vol. 3,
Nr. 1;
6. Calvert, S. L.; Jordan, A. B.; Cocking, R. R., 2002, Children in the digital age: Influences of electronic
media on development, Praeger Publishers/Greenwood Publishing Group
7. Cucoș, Constantin, 2006, Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizarii formării, Editura Polirom,
Iași;
387
METODE DIDACTICE INTERACTIV-ACTIVIZANTE UTILIZATE ÎN CADRUL

ORELOR DE GEOGRAFIE
Gabriel PÎNTEA,
Profesor, Şcoala Gimnazială Plopeni, oraşul Salcea, jud. Suceava
Metodele didactice interactiv-activizate sunt acele metode de învăţare bazate pe acţiune reală sau fictivă
care ajută elevii să-şi extindă şi să-şi restructureze ideile pe care le au deja, să interpreteze şi să înţeleagă
fenomene noi prin prisma cunoştinţelor proprii. Aceste metode permit elevilor să-şi exprime creativitatea,
experienţa şi părerea proprie.
Ca metode interactiv-activizante putem aminti: lucrările practice, diferite exerciţii, proiecte, studii de
caz, participarea la acţiuni socio-culturale, jocurile didactice, etc. Aceste metode ajută profesorii în
eficientizarea predării lecţiei, iar pe elevi în consolidarea, fixarea informaţiilor şi a cunoştinţelor acumulate.
Aceste metode de instruire sunt centrate pe elev şi presupun participarea activă a elevului în procesul învăţării.
În Geografie aceste metode pot fi utilizate cu succes ajutând elevii în înţelegerea logică a elementelor
geografice şi a spaţiului înconjurător. Prin intermediul exerciţiilor, jocurilor, schemelor, ilustraţiilor, desenelor,
lucrărilor practice, excursiilor, cercetărilor elevul va înţelege aspectele legate de climă, de circulaţia apei în
natură, componentele reliefului, ale hidrosferei, etc.
Să luăm ca exemplu analiza SWOT. Acesta studiază concomitent mediul intern şi cel extern al unui
spaţiu - mai precis: punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările (riscurile). În Geografie această
metodă poate fi utilizată la analiza unei localităţi, regiuni, ţări sau chiar la analiza unui întreg continent şi
presupune prima dată o acumulare a informaţiilor, iar după selectarea ideilor principale şi clasificarea lor,
presupune participarea activă a elevilor în procesul instruirii. Elevii trebuie să citească un text despre România
(de exemplu), după care sunt organizaţi pe grupe de câte trei-patru elevi, fiecare având sarcini diferite - o grupă
trebuie să listeze punctele tari ale ţării, cealaltă grupă punctele slabe şi aşa mai departe. Ideile selectate trebuie
prezentate , opiniile trebuie argumentate de către fiecare grupă - astfel se ajunge la o discuţie la care participă
întreaga clasă şi în care sunt corectate şi completate toate informaţiile. Elevii îşi exprimă propriille opinii şi
ascultă opiniile celorlalţi elevi având dreptul de a se exprima dacă sunt de acord sau nu cu colegii lor. Cadrul
didactic are rolul de coordonator şi evaluator, el îndrumă elevii, pune întrebări, corectează greşelile.
Analiza SWOT se utilizează pentru dezvoltarea abilităţilor personale prin căutarea răspunsurilor la
câteva întrebări specifice, cu ajutorul ei, elevii îşi antrenează şi dobândesc capacitatea de a analiza un aspect
din mai multe perspective, învaţă să-şi susţină, să-şi argumenteze opinia şi să combată părerile colegilor, sau
chiar şi a profesorului prin contraargumente.
Proiectul este o altă metodă interactiv-activizantă de învăţare şi un complex instrument de evaluare.
Este o lucrare cu caracter aplicativ, întocmită pe baza unei teme date de profesor. În cadrul geografiei poate fi
utilizată cu succes - dezvoltă aptitudinea de a gândi şi acţiona în perspectivă. Prin faptul că elevii trebuie să
cerceteze, să caute informaţii pentru realizarea proiectului, să facă comparaţii, să caute soluţii la diferite
probleme, să încerce să formuleze concluzii, ei îşi dezvoltă aptitudinea de a stabili relaţii între acţiune şi
consecinţele acesteia. După realizarea proiectului elevii trebuie să-l prezinte profesorului, să argumenteze şi
să-şi susţină opiniile. Astfel ei au posibilitatea de exprima şi a susţine gândurile, opiniile, părerile. Elevii
388
primesc o temă – de exemplu – "Importanţa protecţiei mediului". Ei trebuie să caute informaţii legate de
poluarea mediului, să prezinte cauzele şi efectele poluării. Realizarea proiectului este anticipată de o amplă
cercetare, iar apoi elevii trebuie să tragă nişte concluzii din informaţiile citite şi să formuleze propriile păreri.
Acest proces conduce la consolidarea informaţiilor acumulate, nu numai la o învăţare sistematică, la
reproducerea lor.
Ambele metode interactiv-activizante sunt eficiente şi prezintă numeroase avantaje în procesul învăţării
faţă de metodele tradiţionale, care conduc la o simplă reproducere a informaţiilor, fără înţelegerea sau
consolidarea lor. Aceste metode pot fi folosite atât în cadrul geografiei, cât şi în procesul predării altor materii.
Bibliografie:
1. - Bocoș, M., Instruirea interactivă. Repere axiologice și metodologice, Editura Polirom, Iași, 2013.
2. - Bocoș, M., (coord.), Dicționar praxiologic de pedagogie, vol. I, Editura Paralela 45, Pitești, 2016.
3. - Chiș, V., Pedagogia contemporană - pedagogia pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-
Napoca, 2005.
4. - Ionescu, M., Chiș, V., Strategii de predare și învățare, Editura Științifică, București, 1992.
5. - Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
6. - Iucu, R., Teoria și metodologia instruirii, M.E.C., Proiect pentru învățământul rural, 2005.
PREDAREA ISTORIEI ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN

Elena Mihaela PRISACARIU,
Prof. Colegiul Tehnic ,,D. Ghika” Comănești , jud. Bacău
Noile cerinţe ale demersului educaţional impun restructurarea lecţiei de istorie în direcţia folosirii mai
frecvente a metodelor interactive de predare- învăţare. Odată cu deplasarea accentului de pe activitatea
profesorului pe cea a elevului, noile metode îi determină pe elevi să înţeleagă mai bine logica fenomenelor şi
faptelor istorice, stimulează formarea de opinii personale argumentate, încurajează munca individuală, însă în
funcţie de situaţii şi spiritul de echipă, contribuie la formarea de deprinderi şi atitudini durabile.
Prezentăm, în continuare, trei dintre metodele ce pot fi folosite în cadrul orelor de istorie.
1. Brainstorming-ul cunoscut şi sub numele de asaltul de idei, acesta constă în formularea a cât mai
multe idei, chiar şi fanteziste, ca răspuns la o problemă de rezolvat prin participarea membrilor grupului,
respectiv clasa de elevi. Avantajele folosirii acestei metode sunt: stimulează creativitatea în grup, implică
participarea activă a tuturor partcipanţilor, permite exprimarea personalităţii şi eliberarea de prejudecăţi,
exersează analiza şi capacitatera de a lua decizii şi imprimă dinamism lecţiei. Pentru o mai bună aplicare a
metodei, trebuie parcurse două etape: prima fază a producţiei de idei în care are loc alegerea temei şi a
sarcinilor, precum şi solicitarea exprimării ideilor legate de tema în discuţie sau de rezolvarea unei situaţii
problemă, conturate în legătură cu aceasta. Urmează înregistrarea ideilor în scris, apoi anunţarea unei pauze
care poate fi între 15 minute şi o zi. A doua fază este cea a aprecierii critice a ideilor, în care are loc reluarea
ideilor emise şi gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini sau alte criterii. Această etapă este
urmată de analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul clasei
sau a grupurilor mai mici. După analiză, are loc selectarea ideilor valoroase, originale sau a celor mai apropiate
soluţii pentru problema supusă atenţiei. Se recomandă în această etapă discuţiile libere, urmate de afişarea
ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale cuvinte, propoziţii, colaje, imagini, desene joc de rol, în
389
funcţie de nivelul clasei. Pentru o mai bună aplicare a metodei se recomandă încurajarea exprimării a cât mai
multor idei, preluarea ideilor celorlaţi şi îmbunătăţirea. Prezentăm în continuare un exemplu de aplicare a
acestei metode.
Unitatea de învăţare : Marile conflicte ale secolului XX - clasa a X - a
Lecţia : Primul război mondial
Secvenţa : Războiul total
Scenariu didactic:
Prima etapă - profesorul scrie pe tablă conceptul de război total şi solicită elevilor să enunţe în maxim
5 minute toate ideile care le vin în minte în legătură cu acest concept.
A doua etapă – sunt reluate ideile expuse de elevi, grupate pe categorii şi se realizează o analiză critică
şi de evaluare a ideilor.
A treia etapă – în urma selectării ideilor expuse de către elevi, sub îndrumarea profesorului, se ajunge
la concluziile referitoare la acest concept.
Aspecte economice : mobilizarea populaţiei în vederea dezvoltării capacităţii economice.
Teritoriile ocupate sunt obligate să susţină economic efortul de război al inamicului, intervenţia statului
în economie, slăbirea capacităţii economice şi de luptă a inamicului, blocadă economică.
Aspecte politice : implicarea în război a numeroase state organizate în alianţe, statele monarhice devin
republici, desfiinţarea imperiilor multinaţionale.
Aspecte sociale : implicarea întregii populaţii atât în industrie cât şi agricultură, folosirea muncii
prizonierilor de război, raţionalizarea bunurilor de primă necesitate, rechiziţii, victime, propagandă.
Aspecte militare : folosirea tuturor resurselor militare şi umane, producerea unor noi tipuri de arme.
2. Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare, la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite
de fiecare membru al grupului unui alt grup. Dintre avantajele folosirii acestei metode amintim încurajarea
încederii în sine a elevilor, dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul
grupului, dezvoltarea gândirii critice, logice şi independente, a răspunderii individuale şi de grup, optimizarea
învăţării prin achiziţiile alcuiva.
Etapele aplicării acestei metode sunt următoarele:
a. Împărţirea clasei în grupuri eterogene de câte 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind o fişă de învăţare
numerotate de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de învăţare.
b. Explicarea sarcinilor care constau în înţelegerea unităţii de cunoaştere .
c. Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi, astfel încât elevii care
au numărul 1, vor forma un grup, la fel cei cu numărul 2, 3, 4, 5, 6,7 .
d. Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit fiecărui grup. Strategiile de predare rămân la
latitudinea grupului de experţi, fiind foarte important sa fiecare membru al grupului să înţeleagă că este
responsabil de predarea cunoştinţelor membrilor grupului iniţial.
e. Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite pentru ceilalţi.
f. Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală. Este important de monitorizat ca în
cazul predării, informaţiile să fie transmise corect.
390
Ca metodă de cunoaştere a efectului acestei metode se recomandă utilizarea metodei ciorchinelui,

profesorul având posibilitatea de a verifica dacă elevii şi-au însuşit corect şi complet cunoştintele esenţiale
pentru subiectul predat.
3. Sinelg este o metodă care permite eficientizarea lecturii şi gândirii, reprezentând o modalitate de
decodificare a textului, permitându-i celui care învaţă să asculte, să citească şi să înţeleagă în mod activ şi
pragmatic un anumit conţinut. Ca metodă este specifică etapei de realizare a sensului în cadrul unei lecţii. Se
folosesc ca bază de plecare pentru lectura sau ascultarea textului, cunoştinţele anterioare ale elevilor. Dintre
avantajele acestei metode amintim facilitarea muncii în echipă, valorifică cunoştinţele anterioare ale elevilor,
asigură învăţarea conştientă, angajează procese psihice complexe – analiza, sinteza, comparaţia. Etapele
aplicării metodei sunt :
a. În timpul lecturii / ascultării, elevii marchează în text sau notează pe hârtie :
- cunoştinţele confirmate de text √
- cunoştinţele infirmate sau contrazise de text -
- noi, neîntâlnite până atunci +
- cunoştinţele incerte, confuze care merită să fie cercetate ?
b. După lectură se trec într-un tabel :
√ - + ?
a. Informaţiile obţinute individual se discută în perechi sau grupuri, apoi se comunică de către perechi
profesorului care le centralizează într-un tabel similar pe tablă.
b. Cunoştinţele incerte rămân ca temă de cercetare pentru lecţiile următoare. Această metodă poate fi
folosită mai ales la analiza documentelor scrise .
Folosirea metodelor active atât în predare cât şi evaluare, pe lângă avantajele menţionate mai sus implică
şi alte elemente cum ar fi o mai bună organizare a timpului ]n cadrul orelor, o reaşezarea a mobilierului în
cadrul sălii de clasă precum şi implicarea elevilor indiferent de nivelul de pregătire. Utilizarea acestui tip de
metode poate deveni, în timp, baza unui nou sistem de predare – învăţare în învăţământul preuniversitar.
Bibliografie:
1. [1] *** Demersuri didactice la disciplina istorie. Ghid pentru profesori şi învăţători, Râmnicu Vâlcea,
2006.
2. [2] Iutiş, Gh., Pânzariu , A., Iriciuc, V., Istorie. Ghid pentru studenţi şi profesori debutanţi, Iaşi, 2005.
3. [3] Manea, M., Palade, E., Sasu, N., Predarea istoriei şi educaţia pentru cetăţenia democratică – demersuri
didactice inovative, Bucureşti, 2006.
4. [4] Păcurari, O., Învăţarea activă. Ghid pentru formatori, MEC CNPP, 2001.
5. [5] Păcurari, O., Ţârcă, A., Sarivan, L., Strategii didactice inovative – suport de curs, Bucureşti, 2003.
391
FORMAREA ELEMENTELOR CONSTITUENTE ALE COMPETENȚEI

PROFESIONALE LA ELEVI
Lilia SAVA,
conf.univ.,dr., Universitatea Tehnică a Moldovei , Chişinău, Republica Moldova, e-mail:
lilia.sava@srco.utm.md
Serafima SOROCHIN ,
lector universitar, , Universitatea Tehnică a Moldovei , Chișinău, Moldova, e-mail:
serafima.sorochin@srco.utm.md
ÎNTRODUCERE
În condiţiile exploziei informaţionale, ale educaţiei permanente şi ale eforturilor pentru continuă înnoire,
instruirea şi dezvoltarea elevilor, ca proces general de acumulare de cunoştinţe, trebuie să reprezinte un
element-cheie al activităţii oricărei instituţii.
Economia de piaţă impune exigenţe sporite faţă de problemele instruirii şi dezvoltării elevilor. Se insistă
foarte mult asupra creşterii eficienţei acestei preocupări, mai ales în ultimii ani, şi, ca atare, trebuie depuse
eforturi susţinute, pentru ca procesul respectiv să nu fie formal, ci de înaltă calitate.
Competenţa profesională poate fi asigurată printr-un proces continuu de instruire şi dezvoltare, precum
şi prin calităţile personale de care dispune fiecare individ. Oamenii competenţi sunt acei care se ridică la
înălţimea aşteptărilor de performanţă.
Asupra conceptului de competenţă profesională există mai multe accepţiuni, în funcţie de felul cum este
tratat acesta.
În accepţiune extinsă, competenţa profesională se bazează pe însuşirea tuturor exigenţelor specifice unei
meserii sau profesii, temeinica pregătire teoretico-ştiinţifică şi tehnică-generală şi de specialitate, atestată prin
acte oficiale – diplome, certificate, conjugată cu deprinderile de muncă şi comportamentul social. Competenţa
profesională presupune capacitatea de analiză şi sinteză, responsabilitatea în luarea deciziilor, originalitatea în
gândire şi acţiune, spirit de iniţiativă, autoritate în materie de eficacitate în muncă etc.
În accepţiune restrânsă, competenţa profesională reprezintă capacitatea de rezolvare a problemelor într-
o anumită meserie sau profesie.
Într-o altă abordare, conceptul de competenţă este alcătuit din competenţă personală şi competenţă de
resort.
competenţa personală este un concept bazat pe persoană, care se referă la dimensiunile comportamentale
care stau la baza execuţiei competente a muncii;
competenţa de resort este un concept legat de sarcinile de muncă, care se referă la domeniile de muncă
în care este competentă persoana.
Prin urmare, criteriul care defineşte competenţa profesională este constituit, atât din elemente ce
caracterizează angajatul, cât şi din elemente specifice locului de muncă ocupat de angajat, astfel alese, încât să
poată evidenţia gradul în care acesta reuşeşte sau este în măsură să întrunească cerinţele detaliate şi impuse de
sarcinile de muncă, respectiv de exigenţele şi particularităţile activităţilor pe care le desfăşoară. În figura 1,
sunt prezentate elementele constituente ale competenţei profesionale.
392
Elementele constituente ale competenţei profesionale reprezintă doar nişte repere, după care se conduc
întreprinderile în procesul elaborării cadrului normativ al competenţei profesionale pe diferite meserii, specialităţi
sau posturi de muncă. Printre cele mai importante competenţe corporative, care, la rândul lor, formează un cadru
normativ de competenţe, pot fi menţionate:
- orientarea spre realizare sau rezultate. Indică dorinţa de a realiza lucrurile la un nivel înalt şi
capacitatea de a fixa şi îndeplini obiective dificile, de a crea criterii proprii de excelenţă şi de a căuta
permanent căi de îmbunătăţire a performanţei;
- discernământul economic informat. Reprezintă capacitatea de a identifica permanent şi a explora
ocazii favorabile de afaceri, precum şi capacitatea de a înţelege posibilităţile şi priorităţile economice ale
întreprinderii şi de a căuta constant metode de sporire a eficienţei profesionale în toate activităţile
întreprinderii;
- abilităţile de comunicare. Presupune capacitatea de a comunica în mod clar şi convingător, verbal sau
în scris;
- flexibilitatea. Exprimă capacitatea de adaptare şi de muncă eficace în situaţii diferite, precum şi
capacitatea de a executa o diversitate de sarcini;
Competenţa profesională
Cunoştinţe Abilităţi Resurse
Cunoştinţe Abilităţi operaţionale Resurse psihologice

teoretice - abilitatea de a opera; - dirijarea propriei
- abilitatea de a energii;
- cunoştinţe de examina. - suportarea
înţelegere;
presiunii,
- cunoştinţe de
interpretare. - reacţia la stres.
Abilităţi sociale şi
Cunoştinţe privind relaţionale
Resurse emoţionale
mediul - abilitatea de a
coopera; - resimţirea
- cunoştinţe de - abilitatea de a se situaţiei;
adaptare; comporta - posedarea
- cunoştinţe de instinctului.
acţiune asupra
lucrurilor. Abilităţi cognitive
- abilitatea de a
gândi;
- abilitatea de a
diferenţia lucrurile;
Figura 1. Elementele constituente -
ale competenţeiabilitatea de a
profesionale
învăţa
- efortul în echipă. Presupune capacitatea de a coopera flexibil cu ceilalţi membri ai echipei,
demonstrând o înţelegere deplină a rolului care se cere îndeplinit ca membru al echipei;
393
- capacitatea de conducere. Reprezintă capacitatea de a-i inspira pe ceilalţi să ofere tot ce au mai bun
pentru obţinerea rezultatului dorit, precum şi capacitatea de a întreţine relaţii eficace atât cu membrii
individuali ai echipei, cât şi cu echipa ca un tot unitar;
- rezolvarea problemelor. Se referă la capacităţile de a analiza situaţii, de a diagnostica probleme, de a
identifica aspectele problematice esenţiale, de a stabili şi evalua căi de acţiune alternative şi de a veni cu o
soluţie logică şi acceptabilă;
- planificarea. Presupune capacitatea de a decide asupra căilor de acţiune, asigurând resursele necesare
pentru implementarea acestora şi planificând graficul lucrărilor necesare pentru obţinerea unui rezultat final
definit;
- folosirea în comun a cunoştinţelor. Presupune disponibilitatea de a împărtăşi celorlalţi cunoştinţele
proprii în interesul întreprinderii;
- dezvoltarea celorlalţi. Dorinţa şi capacitatea de a stimula dezvoltarea membrilor echipei, oferindu-le
feedback, încurajare şi îndrumare metodică;
- concentrarea pe client. Reprezintă grija manifestată permanent în protejarea intereselor clienţilor
interni şi externi, pentru a avea siguranţa că necesităţile, dorinţele şi aşteptările lor sunt îndeplinite sau
depăşite.
Managerii, de regulă, sunt obligaţi să ţină cont de competenţa profesională a angajaţilor aflaţi în
subordinea lor, deoarece aceasta reprezintă unul din indicatorii de bază pentru îndeplinirea normelor de muncă
şi de producţie, precum şi de creşterea sistematică a productivităţii muncii. Pus în situaţia să-şi evalueze
angajaţii, managerul poate să o facă cu sau fără discernământ. Evaluarea incorectă a competenţei profesionale
a angajaţilor constituie o cauză a eşecurilor viitoare.
Astfel, managerul încearcă să surprindă un anumit stadiu prezent al reuşitei profesionale, care, cu un
anumit timp în urmă, era fixat la un anumit nivel şi care, la momentul dat, realizează un alt nivel al competenţei
profesionale. În funcţie de dinamica competenţei profesionale a titularului postului, managerul poate lua
decizii cu privire la necesitatea instruirii acestuia.
Competenţa profesională este condiţionată nemijlocit şi de conceptul de creativitate. Prin creativitate,
se înţelege capacitatea de a crea. Angajaţii cu un nivel înalt de competenţă profesională au o predispunere mai
mare de a crea sau de a dezvolta idei noi, care ar asigura dezvoltarea şi competitivitatea întreprinderii.
Nevoia de a crea în cadrul întreprinderii este determinată de existenţa unei disfuncţionalităţi, dar şi de
dorinţa de a progresa pentru a-şi întări poziţia în raport cu concurenţii. Creativitatea poate fi aplicată pentru:
- creare, invenţie şi inovare;
- rezolvarea problemelor;
- optimizarea a ceea ce există.
Pentru întreprindere, sunt foarte importante inovaţiile în domeniul produselor şi tehnologiilor, dar nu
trebuie neglijate inovaţiile în alte departamente (sisteme informaţionale, structuri organizatorice etc.). Pe plan
mondial, se observă, tot mai accentuat, tendinţa de proliferare a acestora din urmă, ceea ce va duce la
optimizarea activităţilor în cadrul întreprinderilor. În SUA, tehnicile creative au fost, în mod original,
imaginate de ingineri, iar în Europa Occidentală, părinţii creativităţii au fost responsabili de marketing care,
394
prin temperament şi prin funcţie, au descoperit înaintea altora beneficiile ce pot fi aduse rapid prin utilizarea
metodelor neconvenţionale.
Dezvoltarea unei activităţi creative în cadrul întreprinderii se poate face printr-un proces de instruire şi
perfecţionare profesională. Încă Aristotel evidenţia faptul că, pentru creaţie, sunt necesare atât elemente
înnăscute, cât şi elemente dobândite prin învăţătură şi experienţă.
Or, instruirea şi dezvoltarea profesională a personalului au implicaţii directe asupra dezvoltării
creativităţii angajaţilor întreprinderii. Pentru a dezvolta spiritul creativ al persoanelor care învaţă, este necesar
ca instructorul sau formatorul să posede şi anumite calităţi pedagogice, ceea ce ar permite o însuşire mai bună
a materialului studiat. Cu alte cuvinte, pentru a dezvolta spiritul creativ al celor care învaţă, este necesar ca
instructorul să se bazeze pe anumite principii:
- antrenarea şi dezvoltarea flexibilităţii mintale. Aceasta presupune revigorarea încrederii în sine,
considerând că rigiditatea nu vine decât de la condiţionare şi rutină, fiind provocată şi de frica de nou,
precum şi de lipsa de independenţă;
- a învăţa cum să înveţi. Ajută pe fiecare să descopere propria strategie de învăţare şi mijloacele de
optimizare;
- conştientizarea învăţării continue. Presupune că învăţarea trebuie să se realizeze permanent şi că este
o condiţie necesară a creşterii şi dezvoltării profesionale a personalului;
- instruirea angajaţilor prin prisma conceptului „organizaţia care învaţă”. Constă în faptul că strategia
de instruire şi dezvoltare a personalului trebuie să fie privită ca o parte integrantă a strategiei de resurse
umane, în special, şi a strategiei organizaţionale, în general.
Luând în considerare aceste principii, în procesul de instruire şi dezvoltare profesională a personalului,
se pot obţine rezultate favorabile în dezvoltarea spiritului creativ al angajaţilor, precum şi în însuşirea unor
competenţe mai mari, ceea ce le-ar permite îndeplinirea unor sarcini mult mai complexe şi mai dificile. Sau,
în condiţiile societăţii informaţionale, dezvoltarea competenţei profesionale şi a spiritului creativ se poate
realiza printr-un proces continuu de actualizare şi îmbogăţire permanentă a cunoştinţelor teoretice şi abilităţilor
în muncă rezultate din instruirea şi dezvoltarea profesională.
Aşadar, necesitatea sporirii competenţei profesionale este determinată de fenomenele şi procesele
calitative caracteristice economiei concurenţiale şi societăţii informaţionale. Dezvoltarea galopantă a
tehnologiilor şi proceselor economice pun noi probleme şi exigenţe faţă de forţa de muncă cu privire la
instruirea şi perfecţionarea profesională, ocuparea forţei de muncă, modul de utilizare a acesteia, care au un
impact direct asupra competenţei profesionale. Pentru a face faţă noilor cerinţe şi a spori competenţa
profesională, se impune luarea mai multor măsuri, şi anume:
- intensificarea proceselor de mobilitate a forţei de muncă, în mod special, a mobilităţii profesionale.
Necesitatea intensificării mobilităţii profesionale este rezultatul:
- modernizării structurale a producţiei;
- sporirii productivităţii muncii;
- perfecţionării managementului şi a organizării producţiei;
- creşterii gradului de utilizare a timpului de muncă programat;
395
- introducerii tehnologiilor noi etc.;

- creşterea, în mod inevitabil, a rolului funcţiunii formativ-instructive în cadrul întreprinderilor. Aceasta
se datorează faptului că întreprinderile sunt direct interesate de gestionarea resurselor umane superior
calificate şi corespunzător activităţilor efectiv desfăşurate, care alături de celelalte resurse (materiale şi
financiare), pot contribui decisiv la afirmarea lor prin creşterea productivităţii muncii şi, respectiv, a
eficienţei economice;
- perfecţionarea şi actualizarea cunoştinţelor teoretice şi abilităţilor practice. Aceste măsuri se realizează
în raport cu evoluţia dotărilor tehnice, cu exigenţele impuse de progresul tehnic şi organizatoric, cu
ameliorarea calităţii produselor şi a serviciilor pentru sporirea competitivităţii acestora pe pieţele interne şi
externe.
Îndeplinirea acestor măsuri va conduce, în mod inevitabil, la sporirea competenţelor profesionale ale
angajaţilor necesare pentru realizarea obiectivelor organizaţionale cu privire la asigurarea competitivităţii
acesteia şi la sporirea performanţei organizaţionale.
CONCLUZII
Prin urmare, instruirea şi dezvoltarea elevilor în şcoli precum şi cea profesională a personalului la
nivelul întreprinderilor reprezintă o activitate destul de importantă, care trebuie să preocupe, tot mai mult,
managementul superior. În toate domeniile de activitate, instruirea şi dezvoltarea profesională a angajaţilor
au devenit o cerinţă a perioadei în care trăim. Dacă în trecut tinerii specialişti care dobândeau o anumită
meserie sau profesie reuşeau, pe baza cunoştinţelor acumulate în timpul instruirii, să o exercite pe toată
durata vieţii, în prezent, cunoştinţele se perimează foarte rapid. Problema este cu atât mai acută în ţările ex-
socialiste, în care sistemul de instruire profesională a orientat specialistul spre o anumită mentalitate şi spre
anumite proceduri care, aplicate în noile condiţii ale economiei concurenţiale, conduc la non-performanţă.
În perioada actuală de schimbări rapide prin care trece Republica Moldova, instruirea şi dezvoltarea
profesională a personalului trebuie să constituie un proces continuu şi organizat, care să ia în considerare
toate schimbările conjuncturale, care au loc în societate.
Bibliografie
1. ARMSTRONG ,M. Managementul resurselor umane. Manual de practică. Bucureşti: Editura CODECS
, 2003. ISSN 1857-1433.
2. BRILMAN ,J. Les meilleures pratiques de management. Paris : Éditions dÓrganisation, 2005.
3. CIOTEA ,F., COȘA, L. „Managementul performant al resurselor umane”, Cluj-Napoca: Editura Libris.
Centrul regional de management şi dezvoltare, 2001; ISBN 973-8021-75-8 .
4. MUNTEANU, I., IONIȚĂ ,V. Managementul cunoştinţelor. Chişinău: Editura Cartier. 2005.
5. MUNTEAN , M., DANĂIȚĂ, D. Managementul cunoştinţelor în societatea bazată pe cunoaştere. În:
Revista Informatica Economică, nr. 2/2011.
396
ARTA DE A FI PROFESOR ÎN SECOLUL XXI

Natalia SECRIERU
profesor de istorie, LTPR „Mihai Marinciuc”, mun. Chișinău
În secolul cu tehnologia avansată, a fi profesor este o adevărată provocare. Metodelor tradiţionale s-au
adăugat metodele moderne de învăţare, toate acestea fiind potenţate de tehnologia modernă, accesul la
informaţie fiind mai rapid. Tehnologia a avansat și pune la dispoziția spațiului educațional instrumentele sale.
Tinerii și copiii sunt atrași de cultura digitală și de suporturile tehnice care o promovează. Pentru a intra in
conexiune cu acești tineri și copii, profesorii trebuie să vorbească limba lor, să valorifice abilitățile lor pentru
oferirea de noi experiențe de învățare. Noile tehnologii de informare și comunicare pot ușura instruirea, pot
să îi confere acesteia noi dimensiuni în spațiul virtual (jocuri virtuale, grupuri de discuții, clase mobile, resurse
on line, proiecte de grup on line, portofolii digitate etc.). Integrarea tehnologiei în practicile de instruire aduce
experiențele de învățare la un alt nivel și mult mai apropiat de limbajul generației nativilor digitali. Profesorul
de azi trebuie să fie capabil să își analizeze practicile de instruire și să se adapteze la nevoile elevilor, fie că e
vorba de integrarea de tehnologii, de reconsiderarea metodelor de predare sau de evaluare sau de gestionarea
relației cu elevii. Principalele caracteristici ale unui cadru didactic inovator sunt cooperarea,
colaborarea,încrederea în ceilalţi, dorinţa şi voinţa de a inova.[2,8]
şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite
având în vedere potenţialul acestui tip de cunoaştere. Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia
părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea acestora, mai ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea
internetului şi a email-ului, a sms-urilor sau a reţelelor de socializare. Acest mod de comunicare se face simţit
şi în modul lor de a învăţa. [3,59]
Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp creativ noilor tehnologii şi
sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să comunice cu elevii.
Combinarea TIC cu metodele tradiţionale pedagogice reprezintă o schimbare de paradigmă cu implicaţii
asupra cunoaşterii în societate în general şi asupra învăţării în special, de aceea disciplina pedagogică trebuie
modificată în conformitate cu noul context în care trăim.
învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi
implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere. Înţelepciunea tradiţiei poate şi trebuie să fie combinată
cu soluţiile tehnologice moderne.
La data de 11 martie 2020 autorităţile moldoveneşti au închis toate şcolile ca măsură de răspuns la
epidemia COVID-19. Utilizarea tehnologii informaționale și comunicaționale (TIC) pentru asigurarea
continuității învățământului la distanță a devenit prioritatea de bază a sistemului de învățământ în Republica
Moldova. Calitatea predării și interacțiunii este, fără îndoială, cel mai important factor în determinarea
397
rezultatelor învățării și influenței asupra calității învățământului în ansamblu. În contextul crizei pandemice,
Ministerul Educației, Culturii și Cercetării și gigantul american Google au semnat Memorandumul de
Înțelegere, prin care profesorii și elevii din Republica Moldova au acces gratuit la tehnologiile și instrumentele
Google pentru Educație, din pachetul G Suite.
Printre tehnologiile Google de care beneficiază profesorii și elevii din Republica Moldova se enumeră
Google Classroom (interacțiunea între profesori și elevi), Google Meet (organizarea lecțiilor video online),
Google Drive (stocarea materialelor pe Cloud și colaborare), Google Sites (organizarea și prezentarea temelor),
precum și alte aplicații utile procesului de studiu, care dezvoltă competențe digitale indispensabile în secolul
XXI. Aplicațiile Google pot soluționa aproximativ 70% din necesitățile tehnologice de învățare online pentru
școlile din Republica Moldova. Comunicarea se produce prin sesiuni sincrone şi asincrone, asigurate de
instrumente software comode şi simple în utilizare: chat (text/audio/video), forumuri, bloguri, aplicaţii
specializate. Pentru socializarea elevului pot fi organizate şi microconferinţe web video sau sonore [1,29].
Utilizând Google Classroom și aplicațiile Goolge am identificat mai multe avantaje:
1.Aplicație gratuită și accesibilă
Aplicația Google Classroom nu conține reclame și nu folosește niciodată conținutul sau datele elevilor
sau profesorilor în scopuri publicitare. Puteți accesa Google Classroom cu orice navigator de Internet al unui
computer.
2. Ușor de configurat
Cu aplicația Google Classroom profesorii pot crea un curs și pot invita elevi și profesori colaboratori să
se alăture cursului.
3. Creați șabloane printr-un sigur clic
Puteți crea fișiere individuale pentru fiecare elev, printr-un singur clic, distribuind șabloane de orice tip
(documente, prezentări, foi de calcul, imagini etc.).
4. Creați materiale de evaluare complexe
Adăugați materiale de facilitare la sarcinile de lucru, cum ar fi videoclipurile YouTube, chestionare cu
Google Forms, fișiere de tip PDF și alte fișiere din dosarele Google Drive. Profesorii și elevii pot desena, pot
scrie note și evidenția datele în aceste documente cu ajutorul aplicației Google Classroom de pe dispozitivele
mobile.
5. Pregătiți conținutul unui curs în avans
Puteți programa anunțurile, întrebările și temele pentru a fi postate automat în fluxul cursului, la o
anumită dată și la o anumită oră. Astfel, elevii vor avea acces la informații doar în momentul în care au nevoie
de ele și se pot organiza mai bine.
6. Păstrați resursele într-un singur loc
Puteți să creați o pagină de resurse a cursului pentru documente cum ar fi: programa cursului sau
programa școlară, manuale electronice, modalitățile de evaluare, regulile clasei, catalogul virtual, metodologii,
norme de lucru și de protecție, instrucțiuni de securitate și sănătate în muncă etc.
7. Evaluați și acordați note rapid și ușor
398
Sortați elevii alfabetic, vizualizați cine a predat tema, notați temele și adăugați comentarii private. În
plus, adnotați și oferiți feedback pentru teme, inclusiv din versiunea mobilă a aplicației. Google Classroom vă
permite să exportați rezultatele evaluărilor într-o foaie de calcul sau într-un fișier
8. Inițiați dezbateri cu elevii și gestionați discuțiile
Puteți posta anunțuri, angaja elevii în discuții bazate pe întrebări sau muta subiecte importante pentru a
fi poziționate primele în fluxul cursului. În plus, aplicația vă permite să gestionați permisiunile pentru cei care
pot face postări și să excludeți din discuție anumiți elevi, dacă decideți că aceștia și-au pierdut dreptul de a
posta sau de a comenta în cadrul fluxului unui curs.
9. Oferiți feedback în timp real
Vizualizați, comentați și editați fișierele în care lucrează elevii, în timp real. Puteți face adnotări direct
de pe dispozitivul mobil
10. Inițiați conferințe video
Google Meet ne oferă posibilitatea de a organiza lecții video online nelimitat, distribuind linkul pentru
participanți
Pentru mine, Google Classroom reprezintă Clasa Viitorului: o predare cu instrumente digitale moderne
și o organizare eficientă pentru profesor, și, nu în ultimul rând, lecții interactive și interesante pentru elevi care
îi ajută pe aceștia să fie mai implicați în propria învățare și să dezvolte abilități digitale utile în viitor. Să nu vă
gândiți că pentru a utiliza aplicația Google Classroom sau celelalte aplicații Google pentru educație este
necesar să fii profesor de informatică sau expert în domeniul tehnologiei. Dacă aveți competențe de bază în
utilizarea computerului, veți utiliza ușor Google Classroom pentru că această aplicație are o interfață
prietenoasă și nesofisticată. Vă garantez că, pentru elevi, va fi la fel de ușor și de plăcut!
În concluzie Integrarea TIC în actul educativ prezintă o multitudine de avantaje în ce priveşte
dezvoltarea colaborării şi comunicării în grup, parteneriatul, sprijinul reciproc, creativitatea, iniţiativa şi
interevaluarea, stimularea învăţării active, învăţarea bazată pe proiect, sarcini de lucru de tip aplicativ, crearea
de parcursuri de învăţare diferenţiate care conduc către demersuri didactice de tip constructivist, centrate pe
elev, asigurarea accesului la baze de date, articole ştiinţifice, a filme de prezentare ce favorizează formarea
unei imagini unitare asupra fenomenelor şi proceselor istorice.
Însă integrarea mijloacelor TIC în procesul instructiv-educativ poate avea și anumite limite care constau
în utilizarea la întâmplare, la un moment nepotrivit, a calculatorului în timpul lecţiei care poate duce la
plictiseală, monotonie, neparticiparea unor elevi la lecţie, repulsie, pierderea abilităţilor practice, de calcul şi
de investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane, iar individualizarea excesivă a învăţării, negarea
dialogului elev-profesor şi la apariția sedentarismului.
Deși sunt multiple avantajele integrării mijloacelor TIC în procesul instructiv-educativ, profesorul nu
poate fi înlocuit cu un calculator, ci trebuie utilizat doar pentru optimizarea acestui proces, deoarece softul
educaţional nu poate răspunde tuturor întrebărilor neprevăzute ale elevilor.
Bibliografie:
1. Corlat Sergiu, Elemente de instruire la distanţă şi de autoinstruire în pregătirea elevilor pentru
2. concursurile informatice Instruirea la distanţă, în Didactica Pro nr.6, 2010, pag.29
399
3. Lilia Pogolşa, Inovaţia În Educaţie, Tehnologii Didactice Moderne, disponibil:

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/3-10_6.pdf
4. Utilizarea TIC pentru activități educaționale – Ghid pentru profesori, București, 2012, disponibil:
http://www.marinpredapitesti.ro/wp-content/uploads/2013/11/ghid-pentru-profesori.pdf
PROVOCĂRILE ÎNVĂȚĂRII MIXTE LA DISCIPLINA EDUCAȚIE PENTRU

SOCIETATE
Alexei SLIVCA,
Profesor, LT “I. L. Caragiale”, Orhei
Începând cu luna martie 2020, sistemul educațional are o nouă provocare-organizarea procesului
didactic în condițiile învățării mixte determinate de contextul epidemiologic de COVID-19. Noile condiții sunt
o provocare atât pentru elevi cât și pentru cadre didactice, care în situația creată sunt obligați să valorifice din
plin noile tehnologii didactice.
În aceste condiții, cadrele didactice trebuie să folosească cât mai creativ diverse mijloace de învățare
(hărți, atlase, manuale digitale, laboratoare virtuale), dar care din păcate nu pot fi utilizate în cadrul tuturor
disciplinelor școlare. Astfel, în cazul obiectului Educație pentru societate, procesul de predare-învățare-
evaluare devine mai dificil. Acest lucru se datorează în mare parte specificului acestei discipline care contribuie
plenar la formarea competențelor elevilor pentru cultură democratică.
Problema majoră în realizarea demersului didactic se referă la proiectarea și realizarea lecțiilor ținând
cont de cele 7 modele de organizare a procesului educațional în contextul pandemic propus de Ministerul
Educației Culturii și Cercetării al Republicii Moldova (MEEC, ordinul nr.840/220).
Din experiența proprie, pot spune că cele mai mari provocări pentru profesori ar fi realizarea lecțiilor
după Modelul 3,4,5 și 6 propus de MECC.
Apar întrebările De Ce? și Ce Putem Face?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, este necesar să analizăm mai întâi de toate punctele forte și punctele
slabe acestor modele.Puncte forte
- Toți elevii participă la procesul educațional
- Dezvoltarea continuă a competențelor digitale ale cadrelor didactice și elevilor
- Sunt utilizate pe larg resursele digitale existente
- Puncte slabe
- Dotarea insuficientă a sălilor de clasă cu tehnica necesară
- Riscuri ce țin de siguranța online a elevilor
- Suprasolicitarea elevilor
Analizând informațiile prezentate anterior, atestăm faptul că în primul rând, cadrele didactice se
confruntă cu insuficiența tehnicii necesare pentru realizarea procesului educațional ținând cont de rigorile
actuale în educație. Această situație este ușor depășită de instituțiile care care au beneficiat de proiectul
„Reforma Învățământului în Moldova” finanțat de Banca Mondială, gestionat de MECC și implementat de
către FISM ( în total 17 instituții). LT “I. L. Caragiale” din municipiul Orhei fiind una din aceste instituții a
400
beneficiat de reabilitarea infrastructurii și dotarea acesteia conform standardelor de asigurare a calităţii. Astfel,
instituția dispune de toate cerințele de desfășurare a procesului educațional de tip mixt: fiecare sală de clasă
este dotată cu o tablă interactivă sau/și un laptop și un notebook, mobilierul elevilor este unul individual( astfel
păstrându-se distanța socială de 1 m între elevi). În aceste condiții, în cadrul lecțiilor de Educație pentru
societate ( și nu doar), profesorul utilizează un șir de strategii de predare-învățare cu caracter interactiv la care
participă atât elevii din clasă cât și cei care nu se află fizic în sala de clasă (în dependență de Modelul selectat
de școală). Este important, ca în procesul de predare de tip mixt, să fie respectate un șir de cerințe cum ar fi:
Inițial, elevii aflați în afara sălii de clasă se conectează la oră prin intermediul unei platforme web
conferecing (Google Meet, Microsoft Teams, Skype,Viber) pregătită din timp de cadru didactic și cunoscută
de elevi.
Respectarea etapelor lecției conform cadrului ERRE ținând cont de specificul învățării la distanță
Cadrul didactic va oferi tuturor elevilor aceleași sarcini, în baza în baza diferitor platforme educaționale
sau Resurse educaționale deschise (RED) în care sunt incluse studii de caz , filme didactice etc.
(https://12plus.md/ , https://eduonline.roedu.net/ , https://siguronline.md/ , https://www.living-
democracy.com/ )
Este important ca sarcinile oferite elevilor (inclusiv și eventualele prezentări în format PPT, Google
Slides etc.) să fie prezentate la tabla interactivă/proiector, inclusiv și elevilor care învață la distanță prin
partajarea ecranului pentru a asigura un mediu de învățare egal tuturor.
Nu neglijăm manualul școlar, cel tipărit pentru elevii din clasă și manualul digital pentru elevii cu studii
online ( manualul digital la Educația pentru societate este disponibil pe http://ctice.gov.md/manuale-
scolare/ ), acesta fiind un document curricular oficial de politică educaţională
Evaluarea rezultatelor învățării se va face prin intermediul autoevaluării și reflecției personale, astfel de
sarcini pot fi realizate prin intermediul unui șir de instrumente web care vor evita suprasolicitarea elevilor-
POLL EVERYWHERE (oferă feedback instantaneu), MENTIMETER (oferă feedback instantaneu
pentru brainstorming și reflecție), WOOCLAP (oferă feedback interactiv), KAHOOT, TRICIDER etc.
A doua provocare se referă la riscurile ce țin de siguranța online a elevilor, astfel cadrele didactice
trebuie să întreprindă un șir de acțiuni pentru a asigura în mediul online nu doar securitatea și siguranța elevilor,
dar și păstrarea în siguranță a datelor cu caracter personal( nume, prenume, e-mail, poze din timpul sesiunilor
on-line etc.). În aceste condiții dificile, este foarte important ca cadrele didactice să monitorizeze fluxul de
informații la care are acces elevul și să întreprindă un șir de măsuri pentru formarea unui comportament
responsabil în mediul virtual. Printre acestea, pot fi enumerate următoarele:
- Selectarea conținuturilor predate și a strategiilor didactice în dependență de particularitățile de vârstă
și deprinderile elevilor de a lucra/învăța în mediul virtual
- Observarea sistematică a elevilor în mediul virtual (analizând conținutul expus de aceștia în chat pe
platformele educaționale/ platformele web conferecing )
- Informarea neântârziată a părinților/reprezentanților legali/ diriginte vis-a vis de eventualele schimbări
în comportament sau situații neplăcute (abuz online/violență online etc.)
401
- Securizarea platformelor educaționale și a instrumentelor web (prin setarea unei parole de conectare
pentru sesiunile online cunoscută doar colectivului de elevi)
- Nu se va permite înregistrarea activității de către elevi, pentru a fi păstrate datele cu caracter personal
Suprasolicitarea elevilor reprezintă și ea o provocare pentru realizarea procesului educațional în mediul
virtual la disciplina Educație pentru societate. Este necesar ca elevii și cadrele didactice să devină mai flexibile
în actul comunicării la distanță prin realizarea unui contaxt psiho-emoțional prietenos care va pune accentul
nu doar pe aspectele curriculare dar va ține cont de abilitățile și experiența elevului la alte discipline școlare.
De asemenea, este necesar ca cadrele didactice să revadă etapele de desfășurare a lecției ERRE realizând actul
didactic sincron/asincron utilizând diverse resurse ( manualul digital, caietul de lucru, prezentările digitale și
resursele web/audio/video). Elevii vor fi încurajați să parcurgă unitățile de conținut într-o modalitate diferită:
- Să se implice în acțiuni de voluntariat ( clasa XII, Unitatea Tineri în acțiune)
- Să realizeze sarcini de reflecție/autoevaluare asupra experiențelor personale( claza X, Unitatea
Libertatea implică responsabilități; clasa XI, Unitatea Dilema sustenabilității)
- Realizarea produselor recomandate valorificând abilitățile și cunoștințele TIC - pagină web, blog
personal, wiki etc. care vor cuprinde: chestionare, rapoarte de monitorizare, studii individuale, prezentare
foto/video.
Analizând cele trei provocări, putem constata că educația în mediul virtual are efectele scontate doar
atunci când elevii și cadrele didactice valorifică corect resursele digitale, utilizând diverse metode și mijloace
didactice specifice învățării online. Doar în aceste condiții, elevii își vor fi dezvolta competențe pentru o
cultură democratică constituit din valori, atitudini, abilități, cunoștințe și înțelegere critică.
Bibliografie:
1. Repere metodologice privind securitatea și siguranța online a elevilor în procesul educațional la distanță,
2020 [Accesat 01.11.2020] Disponibil:
https://mecc.gov.md/sites/default/files/img20201007_13332167.pdf?fbclid=IwAR3SH0rhE6Uf
j3R3cve1bumJgqxzKb7OE42K44kzi0UPX4oJ7eeDZJDwjUI
2. Repere metodologice privind organizarea procesului educațional în condițiile învățării mixte, 2020
[Accesat 01.11.2020] Disponibil: https://mecc.gov.md/sites/default/files/repere_inv_mixta.pdf
3. Curriculumul disciplinar Ghidul de implementare a curriculumului disciplinar,2018 [Accesat 01.11.2020]
Disponibil: https://mecc.gov.md/sites/default/files/eps_liceu_2018-08-14_curriculum_ghid.pdf
4. Repere metodologice privind organizarea procesului educațional la disciplinele școlare Educație pentru
societate/Educație civică 2020 [Accesat 01.11.2020] Disponibil
https://mecc.gov.md/sites/default/files/_19.educatie_pentru_societate_repere_metodologice_20
20-2021_ro_final.pdf
402
ROLE-PLAY IN THE ENGLISH CLASS

Ana STOICA
Profesor de limba engleza, Colegiul National Sfantul Sava
Limba engleza, desi este utilizata si ascultata frecvent de catre elavi in filme si muzica, acestia nu au o
disponibilitate extraordinara in a se exprima liber si a-si expune ideile personale. Pentru a veni in sprijinul lor
, joaca de-a personajele , prin impersonarea altor persone , realizarea de role-play s-a dovedit de-a lungul
timpului eficace, deoarece elevii intra in pielea personajului si se dezinhiba . Ei nu mai vorbesc despre ceea ce
simt, cred, traiesc ei , ci personajele pe care le interpreteaza.
Pentru a veni in sprijinul cadrelor didactice, am hotarat sa prezint planul unei lectii de tip TALK-SHOW
sau role-play in care elevii joaca rolul a 4 artisti celebri din Marea Britanie, jurnalisti de tabloide, jurnalisti de
televiziune si 1 moderator.
LESSON PLAN
Name: Ana Stoica
School:” Saint Sava” National College
Class profile: 18- year- old ss, large class, 2 classes a week
Form: 12th
Time of lesson: 50’
Aids: pen and paper, board, handouts, OHP, computer
Lesson: Is This Modern Art? -Talk-Show
Date: March 17th
Strategies: T-C, S-S-S, PW, Individual work
Aims: -listening for specific information
- developing ss ‘creativity and critical thinking
- using specific language as a means of expressing values and judgements
Competences at the end of the lesson:
1.2 Identifying points of view, attitudes and feelings expressed on a certain topic
2.1 Expressing personal opinions and points of view sustained with arguments and examples
3.1 Answering questions on a certain topic and motivating opinions
3.4 Participating in conversations using appropriate language according to their roles and the
relationship with the other participants
4.2 Transferring information from different sources to other forms of presentation
Contents:
- Aspects related to the world of art and artists
-vocabulary related to modern art
-the target language: expressing opinions and points of view
Communicative functions:
To express opinions and points of view
To request and offer information about events, experiences, professional activities
403
To break into conversations politely

To express intention, wishes, preferences
To provide arguments to personal opinions
The role of the teacher: in receptive skills: organizer, observer, feedback organizer, prompter ,
- in productive skills: motivator, resource, feedback provider ,participant,
Assumptions: ss are familiar with free discussions upon different subjects; they do no panic if they
don’t know the meaning of words and they can reformulate what they want to say, they enjoy taking on new
personas and act out real life situations ;
Anticipated problems: ss may not be strict with timing or could get lost in details if they like the topic;
some of them may have problems getting involved from the beginning, and others may monopolise the whole
discussion;
Possible solutions: T should try to encourage them to speak;
T should try to remind them about timing and about sticking to the point;
T explains the tasks clearly;
T tries to involve ss in the completion of the task
Activity 1 Lead-in (pre-stage)
Aims: activating ss’ schemata;
engaging ss in the topic of the lesson
encouraging ss to express opinions
Timing 7’ Teacher: motivator, organizer, feedback provider;
Interaction: T-C,
Procedure: Teacher activates ss by asking them to look around and say whether they like what they see;
then the students are asked to identify ways that could improve the way their classroom looks. The teacher
hangs some pictures on the blackboard and starts a discussion about different kinds of art(painting ,music,
literature) , and draws a mindmap on the blackboard.
Activity 2 - Engage
Timing-10’ Interaction T-C,
Teacher- motivator , resource
Aim: listening for specific information
expressing opinion
Procedure: The students watch a short clip about modern art and then the teacher
challenges ss to express their opinions on what they have seen guided by some questions:
Is modern art limitless?
Do modern artists push boundaries too far?
Activity 3 –Study
Timing:10’ Interaction T-C;
Teacher-motivator, feedback organiser
Aims: preparing ss for real- life communication situations
404
Procedure: The students are given handouts in which they find information about 4
modern artists . They read the information sheet and then the teacher shows them the most representative
painting for each artist.
Activity 4- Activate
Timing 15’ Interaction –T-C , Roleplay
Teacher-motivator, organiser ,observer
Aim: developing ss fluency and communicative efficiency in speaking
supporting opinions with arguments
Procedure: The students have to act as if they were at a talk- show in which the 4 artists
are invited. They have to assume different roles: artists, journalists from tabloids, journalists from art
magazines , art critics, members of the audience and a moderator. Journalists and art critics ask questions,
either professional or personal, and the 4 artists have to answer them and sustain their opinions with relevant
arguments.
Homework
The teacher asks the students to write a review of an art exhibition of one of the four artists in 150 words
These are the works of art of the 4 artists.
These are the four artists
Chris Offili Damien Hirst Tracey Emin Rachel Whiteread
405
PREDAREA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE ONLINE

Iulia Maria SUSAN,
Profesor, Liceul Tehnologic ”Horea” Marghita
Cea mai mare provocare pentru cadrele didactice din acest an a fost să își mute întreaga activitate excusiv
în mediul online. Recunosc, pentru mine a fost destul de dificil să mă acomodez cu faptul de a nu interacționa
fizic cu elevii mei, de a nu avea posibilitatea de a merge la școală și, mai mult decât atât, de a-mi organiza
întreaga activitate de acasă, dar din dorința de a evolua și de a duce la bun sfârșit ceea ce am început, m-am
pus pe treabă.
Nu trebuie să uităm că învăţarea nu presupune doar acumulare de cunoştinţe, ci creştere, îmbogăţire,
evoluţie. Până la urmă, nu e nimic nou sub soare, deci nici tehnologiile moderne nu sunt ceva ieşit din comun.
De la papirus la hârtie, cretă şi carte tipărită, retroproiectoare, jucării şi emisiuni educative, toate au fost văzute
ca inovaţii la început. PC-ul, Internetul, cd-ul şi mai noile tehnologii complementare mobile sau wireless nu
sunt decât cele mai noi dovezi ale creativităţii umane pe care le putem vedea în jurul nostru. Ca şi celelate
inovaţii menţionate mai sus, acestea pot fi asimilate cu ușurință în practica pedagogică fără să afecteze
fundamentele învăţării și implicit vor duce la creșterea actului educational.
Elevii din ziua de azi sunt asemeni unui burete, absorb toate informațiile oferite de cadrul didactic, carte
sau internet. Sursa de inspirație pentru elevi și nu numai este Internetul. În activitatea la clasă pe care o desfășor
în cadrul unei instituții cu profil tehnologic încerc să îmbin predarea tradițională cu cea modernă, oferindu-le
elevilor posibilitatea de a-și selecta materialele din mai multe surse bibliografice la realizarea proiectelor, a
studiilor de caz sau a portofoliilor.
Literatura ne oferă libertate și dreptul la originalitate și creativitate, din această premisă a pornit și
adaptarea mea, ca profesor, la noile metode de predare online. Dezvoltarea în direcţia unei gândiri creative
libere poate fi promovată prin îndepărtarea unor factori de constrângere şi încurajarea schimbului de
perspective între elevi.
În era digitală în care trăim, paradigma cunoaşterii trebuie să fie una a dialogului, educaţia trebuie să
meargă dincolo de intrumentele culturale specifice, dar făra a fi redusă la abstracţia oferită de psihologia
cognitivă.
Dezvoltarea educaţiei în direcţia dialogului nu poate fi decât rezultatul unui mod de predare-învăţare-
evaluare la un nivel de conceptualizare mai ridicat decât în trecut. Pentru că dialogul presupune deschidere,
lărgirea oriontului şi adâncime, acest mod de învăţare este atât o direcţie individuală pentru elev, cât şi una
socială pentru şcoală ca întreg.
De-a rândul anilor am întâmpinat aceeași problemă în cadrul prezentărilor proiectelor de către elevi.
Lipsa lecturii și a comunicării este problema tinerilor pe care îi instruim. Socializarea constă în conversații pe
diferite rețele de socializare, fără a ține cont de reguli de scriere și ortografie, ceea ce duce la distrugerea limbii.
Lipsa încrederii în forțele proprii poate fi rezolvată prin implicarea elevilor în proiecte educative prin care să
capete acea încredere de care au nevoie, să se risipească teama de a vorbi în fața unui auditoriu, respectiv
împărtășirea sentimentelor și a emoțiilor cu alte persoane. Împreună cu ei am reușit să identificăm problemele
ivite, să le recunoaștem și să le rezolvăm.
406
Vă ofer o listă de sfaturi utile pentru elevi pentru a creea și prezenta proiecte reușite:
- Fii sigur că deţii controlul asupra materialului, atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al formei,
chiar dacă te sprijină un specialist în TIC, sau profesorul de limba română
- Fă-ţi un plan pe hârtie, separat de materialul aflat pe suport digital.
- Scopul şi forma prezentării să-ţi fie foarte clare
- Nu fi sedus de stilul atractiv al tehnologiei moderne, fie ea video sau audio, şi nu face din aceasta un
scop în sine. Concentrează-te asupra mesajului/a ideii principale şi a limbajului adecvate varstei/gradului
de înţelegere al elevului.
- Un bun prezentator nu are nevoie de o prezentare complicată tehnic. E mai important să fie atractivă
- Mai presus de orice, concentrarea trebuie să fie asupra elevului şi a nevoilor lui de învăţare. Cel mai
Sunt doar câteva dintre sfaturile pe care le-am oferit elevilor, iar rezultatele nu au încetat să apară. Rolul
nostru ca profesor nu este doar acela de a transmite și a evalua cunoștințe, ci mult mai important este să educăm
și să oferim elevilor încrederea și căldura de care au nevoie.
În cadrul orelor de limba și literatura română comunicarea, dialogul și structurarea indeilor joacă un rol
important, chiar dacă activitatea de predare-învățare-evaluare se desfășoară online. În tradiţia socio-culturală,
TIC este definită ca miloc de mediere pentru cunoaştere, iar din perspectiva dialogică, e văzută ca mijloc de
deschidere, adâncire şi lărgire a spaţiilor de dialog. Pentru întreaga activitate recomand folosirea platformei
Google Classroom, cu toate funcționalitățile de care dispune, dar și de extensiile pe care aceasta le ofera. Pentru
interactivitate și diversitate am apelat și la alte instrumente extrem de interesante și uitile, cum ar fi:
LearningApps, Kahoot, Mentimeter, Mozabook. Din punctul meu de vedere, din portofoliul unui cadru
didactic care își dorește o colaborare mai eficientă cu elevii săi, nu ar trebui să lipsească: Soft-uri educaționale;
Manualule digitale; Filmulețe educative de scurtă durată; Tutoriale educaționale; Fișiere audio, video și grafice
ce pot fi utilizate atît pentru a demonstra și explica anumite teme, cât și la captarea atenției sau pentru
momentele de recreere din timpul orelor; Prezentări multimedia interactive. De asemenea, folosind
următoarele instrumente, cadrul didactic are posibilitatea de a împărtăși experiența și cunoștințele sale atât
direct cît și indirect, oriunde nu s-ar afla: Norul virtual (ex: Google Drive); Platformele e-learning (ex:
MOODLE); Blogul profesorului; Comunități virtuale (grupuri pe site-urile de socializare).
407
INOVAŢII PEDAGOGICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SECUNDAR ŞI PROFESIONAL

TEHNIC (DISCIPLINE UMANISTE) LIMBA ENGLEZĂ – NIVEL GIMNAZIAL
Lavinia Florina ŢELE
Școala Gimnazială Conţeşti
Mobilităţile Erasmus+ sunt, fără îndoială, printre cele mai productive experienţe pe care le poate
dobândi un cadru didactic. Motivele sunt pe cât de numeroase, pe atât de convingatoare: posibilitatea
diversificării metodelor de abordare a conţinuturilor, a viziunilor, eficientizarea propriei modalitǎţi de predare,
schimburi multiculturale şi de bune practici cu parteneri din alte ţǎri, accesul la o multitudine de informaţii
privind universităţi din Europa pentru elevii noştri spre a-i ajuta în hotărârea de a alege o anumită specialitate
în viitor şi bineînţeles îmbogǎţirea orizonturilor turistice.
Trǎim într-o lume în care educaţia constituie o necesitate care trebuie promovată ca modalitate de a
clădi punţi culturale între comunităţile diferite ale Europei. În calitate de educatori, suntem interesaţi să avem
schimburi culturale permanente cu alţi profesori din Europa, sǎ cunoaştem alte sisteme de învăţământ, să ne
familiarizǎm cu diverse metode şi tehnici noi de învǎţare pe care sa le adaptam la propriile nevoi educaţionale.
Pregătirea se traduce de cele mai multe ori în capacitatea de diversificare a metodelor folosite, iar din
această perspectivă cursurile Erasmus+ de predare şi formare ale personalului didactic sunt extrem de
valoroase în ceea ce priveşte schimbul de idei, dialogul, relaţiile de colaborare, perfecţionarea cunoştinţelor de
limba engleză, dezvoltarea culturală, noile metode şi tehnici de predare, cu efecte directe, benefice asupra
elevilor noştri şi implicit asupra şcolii şi comunităţii în care trăim.
În acest sens, în cadrul proiectului instituţional Erasmus+ KA1 ”Dezvoltarea resurselor umane ale Școlii
Gimnaziale Conţeşti prin strategii moderne de abordare a actului didactic şi metode de educaţie non-formală”,
am beneficiat de o bursă de formare continuă în Londra, Marea Britanie, în perioada 12-18 august 2015,
organizat de ADC Technology Training Ltd. Obiectivele cursului au vizat:
- diversificarea metodelor interactive de abordare a actului didactic la orele de limba engleză
- explorarea tehnicilor multimedia şi a site-urilor cu resurse online pentru pentru a creşte motivaţia
elevilor integraţi într-o lume digitală
- promovarea dialogului între culturi şi mărirea gradului de conştientizare a diversităţii culturale.
Cursul “Language Development” mi-a pus la dispoziţie o gamǎ variatǎ de metode şi de materiale
didactice, mi-a oferit noi piste de exploatare a resurselor online, mi-a deschis noi oportunitǎţi de a compara
didactica predǎrii limbii engleze în diferite tǎri europene, de a schimba idei şi de a dezvolta legături între
profesorii din diferite ţări europene.
Formarea în abordarea interactivǎ a lecţiilor de limbă engleză permite inovarea propriului demers
didactic şi creşterea interesului elevilor pentru limba engleză, precum şi diversificarea suporturilor de învăţare
care vor conduce către accesul elevilor la noi competenţe lingvistice, la noi oportunitǎţi de a studia şi a deveni
cetăţeni europeni într-o Europǎ comunǎ fǎrǎ graniţe.
Cursul a pus accentul foarte mult pe lucrul în echipă, pe activităţi menite să stimuleze creativitatea
elevului, să-i ofere libertate în comunicare. În mod automat, jocurile stimulează interesul elevilor, distrăgându-
le atenţia de la studiul formelor lingvistice, fapt pentru care aceştia folosesc limba engleză în mod receptiv,
408
spontan şi productiv. Prin astfel de activităţi se crează un cadru favorabil spiritului de echipă, dezvoltării
personalităţii fiecărui elev precum şi a unui spirit de competiţie.
Printre metodele interactive interesante, menţionez Dictagloss – o metodă prin care elevii trebuie să
lucreze iniţial individual, apoi pe grupe pentru a reconstitui cât mai concret un text dictat. Avantajul major al
acestei tehnici interactive este faptul ca elevii vor reţine ”chunks of language”, adică expresii care merg
împreunǎ într-un context. Pornind de la aceastǎ metodǎ, se poate lucra pe o temǎ datǎ, de exemplu Facebook,
şi se poate dezvolta metoda colţurilor, cu argumente pro/contra Facebook, se poate realiza o dezbatere sau
prezentǎri ale elevilor pe facebook ori crea un spaţiu pentru conversaţii pe Facebook.
Încurajarea comunicǎrii pe diverse teme generale alese împreunǎ cu elevii, aceştia fiind grupaţi pe
echipe, fiecare trebuind să vorbească timp de un minut despre un subiect la alegere, a fost de asemenea o idee
captivantă.
De asemenea, utilizarea cântecelor pentru reiterarea unor structuri gramaticale pot face lecţiile mai
atractive şi mai stimulante pentru învǎţarea limbii engleze în context comunicativ.
Partea pe care vreau sa o evidenţiez în mod aparte este utilizarea resurselor online în clasǎ. Dezvoltarea
impetuoasǎ a societǎţii în care trǎim impune creşterea volumului de informaţii care trebuie analizate şi
prelucrate. În consecinţa, utilizarea tehnologiilor digitale reprezintǎ o necesitate şi o provocare cǎreia atât
profesorii cât şi elevii trebuie sǎ facǎ faţǎ. În acest mod, calculatorul şi mediul virtual pot aduce inspiraţie şi
diversitate orelor de limba englezǎ. Elevii pot fi învǎţaţi sǎ realizeze prezentǎri video şi audio pentru a-i motiva
să vorbeascǎ şi sǎ comunice tot mai activ.
Audioboom (http://audioboom.com) este gratis şi poate fi utilizat pentru prezentǎri audio.
Audacity, de asemenea, (http://audacity.sourceforge.net) este de asemenea un instrument software care
poate fi descarcǎt pe orice tip de calculator şi utiliza chiar dacǎ nu sunteţi conectat la internet.
Voicethread este un site pe care profesorii îl pot folosi pentru a încǎrca imagini, texte, prezentǎri şi
înregistra diverse activitǎţi pentru ca elevii sǎ asculte şi sǎ realizeze sarcini cerute.
Aceste tipuri de resurse digitale prin care elevii posteazǎ online înregistrǎri proprii ale unor sarcini de
lucru, avantajeazǎ elevii introvertiţi, nesiguri care nu au abilitǎţi de comunicare foarte bune sau nu sunt oratori
buni, pot eficientiza timpul profesorului, pot fi folosite pentru a crea un jurnal personal, un articol, pentru
realizarea unor sarcini de lucru de catre profesor şi transmise ca temă pentru acasă elevilor.
De asemenea, puteti stimula imaginaţia elevilor prin realizarea unui joc cu variante de răspuns pe care
să îl încărcaţi pe Kahoot.it şi apoi elevii îl pot juca de pe propriile telefoane în clasă, o modalitate prin care le
permiteţi elevilor să utilizeze telefonul în timpul orei, dar utilizarea va fi în scop educativ.
Multe alte materiale utile pentru numeroase activităţi interesante pot fi găsite pe site-urile Scoop.it
(www.scoop.it/t/online-teaching-resources) şi pe http://goo.gl/1TzizO.
Cadrele didactice de limba engleză vor avea ocazia să beneficieze de metode noi interactive şi materiale
autentice care vor aduce un plus pregătirii lor metodice şi profesionale şi care vor impune o dimensiune
europeanǎ în abordarea modului de predare a limbii engleze.
Există două tipuri de joc de rol care pot fi folosite în predarea limbii engleze: cu text scris și fără text
scris. La un joc de rol cu text scris, profesorul poate folosi un exemplu din manualul de limba engleză, elevii
409
lucrând în perechi, fiecare elev vorbind cu partenerul său și interpretând roluri diferite. Jocurile de rol fără text
scris sunt cele în care fiecărui elev i se atribuie un rol, iar elevul trebuie să utilizeze cunoștințele pe care le are
pentru a vobi cu partenerul. În cele ce urmează sunt prezentate câteva idei care pot fi folosite la orele de limba
engleză.
Ele pot fi adaptate pentru fiecare situație în parte. ❖ Conversație la telefon Vorbitul la telefon este diferit
de conversația față în față deoarece se bazează exclusiv pe limbaj pentru a comunica. Pentru ca jocul de rol să
funcționeze corect, profesorul le cere elevilor să se așeze spate în spate. Există o largă paletă de idei care se
folosi pentru acest tip de joc de rol: a telefona pentru a face o plângere, a vorbi cu un prieten sau a cere
informații despre un loc de muncă. ❖ Mersul la cumpărături Acest joc de rol poate fi oricât de simplu sau de
complex, în funcție de situație. Frazele cheie precum: „I would like...”, „How much are...”, „Good morning”
sunt adesea importante aici. ❖ A face rezervare la un hotel Acest tip de joc de rol le permite elevilor să practice
un vocabular specific. De obicei acesta va fi în limbajul formal, deoarece este o conversație de afaceri. Se
poate realiza și sub forma unei discuții telefonice. Există o largă paletă de oportunități aici pentru ca elevii să
învețe noi forme de vocabular. ❖ Împărtășirea opiniilor Profesorul alege un subiect de care toți elevii sunt
interesați. Îi aranjează pe elevi în perechi și le dă o listă de întrebări pe care să o folosească. Aceasta le va
permite să folosească propriile lor expresii și să utilizeze limbajul într-un mod mult mai practic. ❖ Interviu
pentru obținerea unei slujbe Munca este de obicei un subiect bun. Drept rezultat, un joc de rol pentru obținerea
unei slujbe este un mod excelent pentru ca întreaga clasă să învețe vocabularul specific. Acest joc de rol poate
fi cu text scris sau fără text scris. O idee bună ar fi ca intervievatorul să conceapă un set de întrebări, iar
intervievatul să răspundă la ele.
Concluzia mea personală: Activităţile de formare contribuie la sporirea încrederii cǎ şcoala şi
programele europene oferǎ şanse reale de reuşitǎ profesorilor de a găsi resurse educaţionale diverse pentru
creşterea motivaţiei elevilor de a studia limbile moderne precum şi a interesului comunitǎţii faţǎ de
preocupările cadrelor didactice pentru lărgirea orizontului lor profesional şi a necesitǎţii ca sistemul
educaţional sǎ fie susţinut în continuare.
În plus, comunicarea cu partenerii internaţionali oferǎ posibilitatea introducerii dimensiunii europene la
orele de curs, cunoaşterea unor metode şi practici europene în domeniul educaţiei, precum şi dezvoltarea de
noi parteneriate Erasmus+.
Bibliografie:
1. Audioboom: http://audioboom.com
2. Audacity: http://audacity.sourceforge.net
3. Dogaru, Mihaela, Methodology and Ways of Teaching English. Module II, Editura Credis, Bucureşti,
2002;
4. Kahoot: Kahoot.it
5. Scoop.it: www.scoop.it/t/online-teaching-resources
6. Ur, Penny, A Course in Language Teaching, Cambridge University Press, 1996.
7. Voicethread: https://voicethread.com/
410
TEHNOLOGIE, INOVAȚIE ȘI CONTROL

Iulian Nicușor ȚIGĂNELE
Profesor Liceul Tehnologic ,,Matei Basarab" Strehaia
şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere. Dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul
acestui tip de cunoaştere.
Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea acestora, mai
ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului şi a email-ului, a sms-urilor sau a reţelelor de
socializare de tip Yahoo sau Facebook.
Dezvoltarea în direcţia unei gândiri creative libere poate fi promovată prin îndepărtare unor factori de
constrângere şi încurajarea schimbului de perspective între elevi.
În tradiţia socio-culturală, TIC este definită ca miloc de mediere pentru cunoaştere, iar din perspectiva
dialogică, e văzută ca mijloc de deschidere, adâncire şi lărgire a aspaţiilor de dialog.
PC-ul, Internetul, cd-ul şi mai noile tehnologii complementare mobile sau wireless nu sunt decât cele
mai noi dovezi ale creativităţii umane pe care le putem vedea în jurul nostru. Ca şi celelate inovaţii menţionate,
acestea pot fi asimilate în practica pedagogică fără să afecteze fundamentele învăţării.
Reguli pentru integrarea cu succes a TIC în activitatea didactică
1. Fii sigur că deţii controlul asupra materialului, atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al formei,
chiar dacă te sprijină un specialist în TIC.
3. Scopul şi forma prezentării să-ţi fie foarte clare
4. Nu fii sedus de stilul atractiv tehnologiei moderne, fie ea video sau audio, şi nu face din aceasta un
învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi
implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere.
411
Toate facilităţile şi serviciile oferite de Google nu pot fi accesate dacât dacă utilizatorul are creat un cont
Google. Un singur cont Google pentru toate serviciile Google. Prin urmare, utilizatorul ce nu are creat un cont
Google, trebuie să-şi creeze cont sub Google, şi astfel beneficiază de toate serviciile Google, de exemplu:
Gmail (serviciul e-mail), crearea unui Blog (Blogger), crearea unui site (Sites), aplicații pentru educație Google
Apps for Education (GAFE), creare şi stocarea de documente (Docs şi Drive), crearea de formulare şi
chestionere (Drive) etc.
Școala virtuală Google (Google Classroom) este esențială dacă se utilizează Google Apps for Education
(GAFE), deoarece este o modalitate excelentă de a gestiona fluxul de lucru pentru studenți. Este atât de ușor
să se partajeze documente Google cu clasa dvs. și, cel mai important, permite profesorilor să creeze o copie a
documentului pentru fiecare elev. De aici, clasa Google creează, de asemenea, dosare stocate în Google Drive,
atât de profesor cât și de elevi. Funcția de anunțare este, de asemenea, foarte utilă pentru crearea de discuții
online cu clasa, Elevii nu pot folosi clasa Google într-o școalăcu conturile lor personale Google Classroom:
interacțiune și colaborare - Aplicația facilitează interacțiunea și colaborarea profesor – elev/student deoarece
elevii/studentii pot să inițieze conversații cu profesorul și să adreseze întrebări la care pot primi răspuns în timp
real, iar temele pot fi predate mai ușor de pe orice dispozitiv utilizat de către elevi (desktop, tabletă,
smartphone). Google Classroom le permite elevilor inserarea de imagini la întrebări și răspunsuri multiple în
formularele Google (Google Forms). Google Classroom oferă părinților posibilitatea să primească rezumate
ale activității copiilor pentru a fi informați permanent cu privire la evoluția și rezultatele lor la școală.
ELEMENTE SPECIFICE EDUCAȚIEI DE GEN ÎN CURRICULUMUL

IMPLEMENTAT ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPECIAL DIN ROMÂNIA
Ovidiu-Marius TOMA,
profesor, Școala Profesională Specială „E. Gârleanu” Galați
Din nevoia de a combate atitudinile și comportamentele de gen de tip stereotip s-a conturat o nouă
disciplină, și anume, Educația de gen. Aceasta reprezintă una dintre noile educații, pe care UNESCO și
comunitatea științifică le consideră răspunsuri la problematica lumii contemporane. Elaborarea modelului
transdisciplinar al educației de gen în contextul noilor educații constituie o contribuție semnificativă la
dezvoltarea metodologică a concepției educației de gen, la general, și a paradigmei educației de gen, în special.
Educația de gen reprezintă o componentă importantă a noilor educații care are ca scop educarea și
transmiterea normelor de gen ale societății actuale, încurajându-se ori descurajându-se o serie de
comportamente și atitudini ce sunt considerate potrivite sau nu din punct de vedere social și cultural.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Instituto de Formacion Integral în ghidul
Prevenirea stereotipurilor despre femei și bărbați la vârsta copilăriei definesc educația de gen ca fiind
„educația adecvată la nevoile de învățare diferite ale fetelor și băieților, cu scopul de a le asigura acestora șanse
egale de dezvoltare” [1, p. 6].
Handrabura, L. și Goraș-Postică, V. în Educație pentru echitate de gen și șanse egale alături de
conceptul de educație de gen, folosesc și alte concepte din această sferă, precum: gen, identitate de gen,
socializare de gen, roluri de gen, concepte care ajută la definirea mai precisă a educației de gen. Acestea
412
definesc educația de gen ca o „modalitate de schimbare a conștiinței sociale ce conduce la reconsiderarea

concepției de viață, extinderea libertății de alegere, oferind șanse egale de autorealizare a potențialului
individual feminin și masculin” [2, p. 42].
Școala este o instituție socială profund marcată de norme, stereotipuri și ideologii de gen, modelele de
gen transmise de ea fiind importante pentru plasarea și integrarea individului în societate. La nivel de structuri,
programe, relații microsociale, politici educaționale, școala este o instituție „genizată”. Ea produce și transmite
mesaje de gen, contribuie, prin diverse mecanisme, la procesele de identificare, asimilare sau segregare de gen,
creează bărbați și femei cu orientări, preferințe și competențe diferite, limitând uneori posibilitățile de
exprimare ale individului în viața publică (valabil mai ales pentru femei) și/sau în viața privată (valabil mai
ales pentru bărbați) [3, p. 237].
În mediul educațional, prin intermediul conținuturilor și a modalităților specifice de transmitere a lor, se
formează modele de gen care influențează mai târziu gradul de integrare socială și profesională a indivizilor.
Acest mod de formare se poate folosi de modul social clasic de abordare a interacțiunii dintre genuri (prin
experiențele din familiei sau prin intermediul grupurilor sociale din care face parte) ori poate încerca reflexiv
acest mod, neluând toate aspectele ca fiind „bătute în cuie”.
Criteriul de gen a constituit un aspect important în domeniul educației de la primele forme de instrucție
în familie și în comunitate, până la modalități diferite de abordare care au oscilat între principiul separării pe
sexe (educația fetelor/ educația băieților) și cel al integrării (co-educația – educație comună pentru ambele
sexe) [4, pp. 6-11].
Pornind de la această idee, am dorit evaluarea prezenței elementelor specifice educației de gen, mai
exact a dimensiunii de gen, în învățământul special prin analiza unor elemente macro-sistemice (curriculum,
materiale didactice etc.), precum și prin analiza micro-sistemică, la nivelul unității școlare și a clasei (opiniile
elevilor, opiniile cadrelor didactice, observarea activității didactice etc.) și conturarea unui set de recomandări
privind dimensiunea de gen, prin propuneri de intervenții specifice la nivelul diferitelor componente ale
sistemului de învățământ special și special integrat pentru a facilita schimbarea de atitudine, înțelegerea valorii
femeilor și bărbaților în viața publică și privată indiferent de deficiențe, precum și încurajarea
comportamentului de respectare reciprocă a acestora în medii și roluri sociale diferite.
În acest demers investigativ am plecat de la presupunerea că în produsele curriculare și curriculumul din
învățământul special dimensiunea de gen este superficial și inegal valorificată și de la faptul că în învățământul
special există tendința de a induce diverse stereotipii și prejudecăți de gen.
În realizarea prezentei cercetări au fost utilizate mai multe metode și instrumente, în funcție de ipoteza
analizată. Astfel, am utilizat metoda analizei produselor activității și a cercetării documentelor deoarece
reprezintă cea mai adecvată metodă pentru obținerea unor informații privitoare la acțiunea educațională și a
rezultatelor ei. De asemenea, au fost studiate cataloagele școlare din două unități școlare de învățământ special
pentru a vedea dacă există o influență în notarea elevilor ca urmare a unor stereotipii și prejudecăți de gen a
cadrelor didactice. Am folosit metoda anchetei realizată pe baza chestionarului. Această metodă este ideală
pentru obținerea unor informații legate de opiniile, atitudinile și preferințele cadrelor didactice și elevilor, care
pot fi cuantificate în vederea validării sau invalidării ipotezei cercetate. Pe baza clasificării acestei metode de
413
către Ana Gugiuman (1993), putem spune că am folosit o „ancheta mică și simplă” deoarece am urmărit
constatarea atitudinii și opiniei elevilor și cadrelor didactice cu privire la problematica de gen în unitatea
școlară. În cadrul anchetei realizate am folosit ca instrument chestionarul, acesta fiind un instrument care are
la bază un sistem de întrebări pe care l-am elaborat în așa fel încât datele obținute să fie relevante pentru situația
cercetată.
Lotul de subiecți a fost format din elevi cu deficiențe de intelect ușoare și moderate și cadre didactice
din învățământul special din județul Galați, în funcție de ipoteza analizată.
Demersul nostru a avut patru etape majore, și anume: analizarea planurilor cadru și a programelor
școlare utilizate în învățământul special; studierea documentelor școlare, mai exact a cataloagelor; aplicarea
unor chestionare cu scopul de a observa dacă există o percepție diferită a cadrelor didactice față de cea a
elevilor asupra manifestării concrete a dimensiunii de gen în învățământul special și analizarea datelor
colectate și conturarea unor recomandări, propuneri de intervenții ameliorative.
În urma analizei documentelor școlare, a planurilor cadru, a programelor școlare și a chestionarelor
aplicate, se pot formula o serie de concluzii cărora li se pot asocia ușor propuneri variate de elemente de politici
educaționale de gen. Însă, indiferent de politicile abordate, introducerea conceptelor din aria dimensiunii de
gen trebuie să fie percepută de către toți participanții (cadre didactice, elevi, părinți etc.) ca un fenomen normal
al procesului de educație.
În România, statutul epistemologic în domeniul studiilor de gen se află încă în construcție, iar procesul
investigativ asupra dimensiunii de gen în educație este încă la început. În aceste condiții, acest demers
investigativ desfășurându-se în învățământul special, o ramură în care problematica de gen este și mai puțin
cercetată, multe dintre presupozițiile de la care am pornit în analiza noastră au un caracter explorator.
Cercetarea de față poate fi continuată atât la nivel învățământului special și special integrat, cât și la nivelul
învățământului de masă, cu scopul de investiga cât mai multe aspecte legate de acest fenomen în educație.
Astfel, se pot pune bazele unor procese investigative care să evidențieze clar manifestarea stereotipurilor de
gen, dar și de altă natură (etnice, rasă, orientare sexuală etc.) la nivelul relațiilor de tip intra-grup și inter-
grupuri din mediul educațional, să evidențieze diverse modalități de reflectare a genului în curriculumul școlar,
să investigheze modul în care cadrele didactice gestionează problematica de gen și eficiența acestora, să
cerceteze manifestarea concretă a dimensiunii de gen pe diverse cicluri curriculare și a oportunităților egale în
educație.
În urma analizei și interpretării datelor colectate am constatat următoarele:
- la nivelul ciclului primar se observă un potențial ridicat de abordare a unor discipline specifice
educației de gen prin intermediul curriculumului la decizia școlii, această posibilitate scade o dată cu creșterea
nivelului de învățământ, dar la toate nivelurile de învățământ special, terapia educațională complexă și
integrată și consilierea psihopedagogică reprezintă alternativele terapeutice care pot ajuta la conturarea
percepției elevilor asupra manifestării concrete a genului în societate;
- la nivelul învățământului special preșcolar și primar, problematica de gen nu este abordată în mod
explicit în nicio programă;
414
- raportul de gen al autorilor programelor analizate este puternic dezechilibrat la toate nivelurile de
învățământ special studiate și poate fi datorat faptului că sistemul de învățământ este marcat de puternice
dezechilibre de gen, mai ales în rândul cadrelor didactice;
- există teme care prezintă un potențial ridicat de abordare a dimensiunii de gen care se repetă în foarte
multe programe, cele mai des întâlnite sunt cele legate de cunoaștere, autocunoaștere, comunitate, reguli și
norme, dar standardele curriculare lipsesc în cazul majorității programelor, iar acolo unde sunt prezente nu fac
niciun fel referire la gen;
- programele analizate pun accentul pe potențialul fiecărui elev, bazându-se pe diferențiere și
individualizare, ceea ce era de așteptat având în vedere că sunt programe pentru învățământul special;
- ciclul gimnazial este singurul ciclu, din cele analizate, în care am identificat competențe specifice care
să se refere la dimensiunea de gen detaliate explicit la nivelul exemplelor de activități de învățare prin exerciții
care prezintă un potențial explicit de gen;
- competențele specifice au un caracter puternic teoretic, ceea ce se reflectă și în formularea
conținuturilor și sunt însoțite de exemple de activități de învățare diverse, într-un număr suficient de mare, dar
fără o diferențiere a acestora pe baza genului;
- la nivelul conținuturilor și al temelor de învățare, majoritatea programelor prezintă formulări cu
potențial de gen, potențial care rămâne la decizia cadrului didactic dacă va fi sau nu valorificat, nefiind
încurajat prin sugestii metodologice solide;
- sugestiile metodologice oferite de autorii programelor pentru nivelul gimnazial special vizează de cele
mai multe ori aspecte didactice, dar întâlnim și sugestii legate de nivelul personal și o singură sugestie legată
de gen în cadrul ciclului gimnazial;
- dimensiunea de gen este abordată insuficient în mod explicit (doar în cadrul a 3 programe), însă am
identificat un număr ridicat de formulări de conținut cu potențial de gen;
- apariția efectivă a unor elemente/formulări/aspecte specifice dimensiunii de gen diferă în funcție de
nivelul de învățământ și de aria curriculară din care face parte programa;
- la nivel gimnazial, ariile curriculare Om și societate și Consiliere și orientare prezintă cel mai mare
potențial de formare și dezvoltare a dimensiunii de gen;
- elevii au o tendință mai accentuată de a atribui caracteristici în funcție de gen;
- cadrele didactice și elevii percep ca fiind mai important în societate pentru băieți să aibă mulți prieteni
și să fie buni sportivi, iar pentru fete ca fiind mai important să desfășoare activități artistice și de voluntariat;
- se observă o „genizare” a profesiilor, mai accentuată la elevi, profesiile de educator-puericultor, cadru
didactic pentru învățământul preșcolar și personal de serviciu într-o unitate de învățământ fiind considerate a
fi în principal pentru genul feminin, iar cele de personal administrativ într-o unitate de învățământ și tehnician
școlar sunt văzute ca fiind pentru genul masculin;
- în ceea ce privește relația elevi-cadre didactice, am constatat că, în toate situațiile prezentate, elevii
consideră că profesorii tratează în mod egal băieții și fetele, deși cadrele didactice percep fetele ca având mai
multe capacități/înclinații/abilități, spre deosebire de băieți, această percepție nu este resimțită de către elevi;
415
- elevii de gen masculin nu au rezultate semnificativ mai bune la disciplinele reale și tehnice, iar elevii
de gen feminin nu au rezultate semnificativ mai bune la disciplinele socio-umane. Aceste rezultate confirmă
ca fiind reală percepția elevilor conform căreia la notare nu este favorizat un anumit gen, ceea ce evidențiază
faptul că elevii consideră că sunt notați corect. Totuși, trebuie verificată și influența pe care o poate avea
variabila gradul deficienței de intelect asupra notării pentru a afirma cu siguranță acest lucru.
Concluzionând, putem spune că în manifestarea elementelor specifice educației de gen în învățământul
special din România, mai ales a dimensiunii de gen, se observă o invizibilitate de gen, genul nefiind o
preocupare explicită, în programele școlare sunt promovate roluri tradiționale și anacronice, genul fiind
abordat mai mult indirect. Aceste concluzii ne pot ajuta în a pune baza pentru a îndeplini rolul cel mai important
al educației de gen, nu atât de a evita ca elevul să se lovească de stereotipuri și prejudecăți de gen, ceea ce este
aproape imposibil, cât mai ales de a-l face capabil să le recunoască, să lupte contra acestora și să le depășească,
astfel, în timp, va scădea și frecvența apariției lor. Aici, un rol important îl are sistemul de învățământ, care,
atât timp cât va acorda o importanță majoră reprimării discriminărilor de gen și a manifestărilor contra unor
valori precum egalitatea, echitatea și integrarea în societate, va fi un sistem superior a cărui superioritate constă
tocmai în faptul că lupta contra acestor fenomene nu o duce cadrul didactic, ci elevul însuși, cadrul didactic
fiindu-i numai un aliat fidel în această „luptă”.
Bibliografie:
1. [1] Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, „GenderBudgets,” 1 9 2012. Available:
http://genderbudgets.ru/biblio/ghid-privind-prevenirea-stereotipurilor-de-gen-la-.pdf. [Accesat 18 10
2019].
2. [2] L. Handrabura și V. Goraș-Postică, Educație pentru echitate de gen și șanse egale, Chișinău:
ProDidactica, 2016, p. 166.
3. [3] L. Vlăsceanu, Manual de sociologie, București: Polirom, 2010.
4. [4] P. Frangopol, „O radiografie a stiinţei si invăţământului din România,” Albatros, București, 2002.
APLICAREA INSTRUMENTELOR INTERACTIV COGNITIV-

CONSTRUCTIVISTE ÎN CADRUL PROCESULUI EDUCAȚIONAL
Diana ȚUREA-BANDALAC ,
Magistru în Ștințe Umanistice, profesoară de istorie, grad didactic II,
Centrul de Excelență în Transporturi, Chișinău
„Nu există decât un singur fel de a învăța, prin acțiune” (P. Coelho)
Societatea contemporană este într-o continuă și rapidă schimbare, de aceea noile tehnologii necesită a fi
implimentate și valorificate pentru generația Z. Informația singură nu este suficientă pentru a provoca o
revoluție în mediul școlar, de aceea creativitatea și inovarea sunt armele eficiente ale profesorului pentru ținta
finală – progresul educațional al fiecărui elev de zi cu zi. Progresul înseamnă schimbare, iar cel mai important
factor de schimbare este capacitatea de a inova.
Constructivismul este o teorie a cunoașterii ce explică rolul înțelegerii și al dezvoltării cognitive
calitative a proceselor mentale. Aceasta are loc prin organizarea și reorganizarea proprie a informațiilor și a
relațiilor între ele, în sens variat și neliniar, sub forma reprezentărilor prelucrate propriu, prin formularea de
reflecții pentru autoreglare.[ 1, 9]
416
În baza constructivismului profesorul are rolul de facilitator, îndrumător, ghid și nu de transmițător de

informații care explică, demonstrează prin asimilare întocmai. Obiectul primordial al profesorului pentru
generația Z este de a pune accent pe procedee și strategii cognitive individuale și colaborative în mod activ,
direct, experiențial, personalizat întâi și apoi colaborativ pentru generalizarea și obiectivizarea cunoașterii.
Astfel, în consecință elevul se va implica direct, propriu în parcurgerea etapelor construcției înțelegerii și
rezolvării sarcinii precum și a sesizărilor dificultăților și a căilor de înțelegere, soluționare dar și a trăirilor.[ 2,
10]
Introducând învățarea constructivistă, respectiv instrumentele specifice procedurale în construcția
cunoașterii, înțelegerii ne asigurăm că elevul are posibilitatea de a lucra individual având în față setul de
materiale –suport, sarcina clar formulată, modelul schiță al unui demers posibil de explorare individuală și
independentă; unde elevul poate liber să își exprime reflecțiile și propunerile proprii.[ 3,19]. De ce avem nevoie
de asemenea metode pentru a progresa calitativ? Răspunsul ar fi unul actual și practic: sunt tinerii care au
crescut utilizând tehnologia digitală și se plictisesc repede, le place să descopere singuri informația, răspund
rapid la conținuturile video, selectează rapid informația, totul trebuie și vor să fie personalizat, le place sa fie
implicați în proces să propună soluții, idei.
Criterii de aplicare a metodelor cognitiv-constructiviste: simplitatea metodei, prezentarea vizuală-tabel
schiță, reprezentare, solicitarea punctului de vedere personalizat, activarea mecanismelor mentale
(identificarea, orientarea, diferențierea, reprezentarea, integrarea, reactualizarea, soluționarea, esențializarea,
combinarea, argumentarea).
Instrumentele procedurale cognitiv-constructiviste[4,32] care le-am aplicat în cadrul procesului
educațional care și-au dovedit eficiența sunt:
- De construcție a înțelegerii prin prelucrarea primară a informațiilor: scala cronologică;
- De înțelegere, integrare, acomodare dialogul dintre pesimist și optimist.
- De înțelegere prin formularea de judecăți și raționamente: pălăria reflexivă, diagrama ideilor esențiale,
mineritul textului, lanțul „S” al interpretărilor etc.
- De înțelegere prin rezolvarea de probleme și situații: jobenul soluțiilor și al obstacolelor.
Scala cronologică. Un organizator grafic cronologic ce permite elevilor să urmărească evoluția unui
concept sub aspect temporal de la sensul etimologic până la semnificația actuală a acestuia.
Avantaje: permite descoperirea unor adevăruri noi, invită la reflecții, observații personale, redefiniri
proprii, accentuează activitatea proprie a elevului;
Sarcină: Prezentați pe o scală cronologică momentele importante în evoluția conceptului Metropolă (
perioada antică, modernă, postmodernă precum și definirea proprie a conceptului) ( fig. 1)
417
Metropola
Definirea
conceptului Definirea in
perioada
in perioada postmodernă
antică
Definirea in Definirea
perioada proprie a
modernă conceptului
fig. 1
Dialogul dintre pesimist și optimist. Această metodă apelează la capacitatea elevilor de a distinge
aspectele esențiale ce derivă din abordarea optimistă a unui subiect și din cea pesimistă a acestuia, de a realiza
cu ușurință transferul de la o perspectivă la alta. La realizarea acesteia este nevoie de a parcurge următoarele
etape: identificarea aspectelor pozitive din trecut și până în actualitate și a aspectelor negative; ordonarea,
sistematizarea, argumentelor, ideilor; revederea punctelor de vedere din cele două cu motivarea alegerii ei;
exprimarea personală a uneia dintre cele două concepte;
Avantaje: permite analiza comparativă a ideii, incită la gândirea critică, de reflecție, analiză, comparare,
asigură interconexiunea cunoștințelor recente și cele anterioare, ajută la formarea unor priceperi, deprinderi de
muncă individuală a unor capacități și competențe;
Sarcină: Construiți un dialog între un optimist și pesimist cu privire la Al doilea război mondial și
identificați câteva consecințe ale alegerii uneia sau alteia dintre aceste 2 poziții(pro/contra) fig.2
fig.2 fig.3
Mineritul textului. Metoda dată are la bază următoarele aspecte: identificarea ideii de bază și a ideilor
secundare din text; analiza/comentarea fiecărei idei prin identificarea argumentelor autorului și exprimarea
punctului de vedere propriu în legătură cu acestea; formularea unor concluzii și reflecții personale;
Avantaje: înțelegerea contextului teoretic și situațional al problemei, explorarea diferitelor date ale
situațiilor prin analiză, reprezentare, aplicare, diferențiere, modelare, combinarea cunoștințelor, raportarea
situației la cerințe, utilizarea gândirii critice și creative; afirmarea propriului stil de înțelegere prin analiză
critică;
418
Sarcină: Studiază textul și realizează sarcinile propuse (identifică ideea de bază, identifică ideile
secundare, raportează la propriile idei, formulează o concluzie la evenimentul propus) la subiectul Revoluția
de la 1848-1848 ( fig.3)
Diagrama ideilor esențiale. Diagrama ideilor esențiale reprezintă un instrument care poate fi folosit în
instruirea de tip cognitiv-constructivist, în etapa de realizare a sensului, de înțelegere proprie a textului.
Realizarea acestui instrument presupune parcurgerea următoarelor etape: identificarea tuturor ideilor esențiale
la subiectul dat; personalizarea ideilor și formularea lor în generale; esențializarea ideilor conform reflecțiilor
personale;
Avantaje: oferă posibilitatea înțelegerii și reprezentării mentale proprii a unor idei, concepte,
favorizează îmbinarea activității individuale cu cea de grup, creează posibilitatea impunerii unui ritm
propriu de lucru, asigură dezvoltarea gândirii logice precum și a capacității de argumentare și susținere a unor
ideii.
Sarcină: Identificați ideile esențiale din textul propus la subiectul Unificarea Italie.
Ulterior alegeți 3 dintre acestea primordiale și organizațiile într-o manieră personală.(fig.4)
fig.4 fig.5
Jobenul soluțiilor și al obstacolelor. Utilizarea acestui instrument depinde de respectarea unor exigențe
minimale: alegerea unui subiect semnificativ important; prezentarea tuturor informațiilor necesare;
monitorizarea și coordonarea activității; participanții la sarcină au libertatea de a analiza problema, de a stabili
diverse variante de răspuns făcând apel la propriile cunoștințe, la propria experiență, la instituție.
Avantaje: dezvoltă gândirea analitică, capacitățile interactive, stimulează capacitățile de a lua decizii în
situații concrete, de a analiza, de a anticipa posibile situații.
Sarcină: Identificați obstacolele întâlnite de Ștefan cel Mare în luptele cu otomanii și propuneți soluții
concrete cum procedai personal în situația dată.(fig.5)
Aplicând instrumentele cognitiv-constructiviste am sesizat în plin plan trecerea de la învătarea pasivă a
elevului la cea activă, prin descifrare de sensuri, formularea de întrebări și ipoteze, studiu variat și moduri
individuale de reprezentare. În cazul aplicării acestor tipuri de metode este vizibil învătarea în stil propriu,
exersarea prioritară a capacităților, a abilităților cognitive-constructiviste cât și apelul la dimensiunea afectiv-
motivațională. Astfel în rezultatul eficienței aplicarea metodelor date elevul apelează direct, efectiv pe
419
instrumental multiplicat și distribuit, își organizează mai adecvat modul de prelucrare a materialelor - suport,
procedurile de rezolvare, timpul acordat pentru fiecare secvență controlul final, formularea de noi întrebări cât
și perfecționarea stilului de construire a înțelegerii și rezolvarea sarcinii.
Bibliografie
1. Joiţa, E.(coord.), Ilie, V., Frăsineanu, Ec., Mogonea, R., Mogonea F., Popescu, M., Ştefan M., Boboilă,
C., Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învăţare cognitiv-constructivistă. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, (2008). ISBN 978-973-30-2338-8
2. Joiţa, E. (coord.), A deveni profesor constructivist. Demersuri constructiviste pentru o profesionalizare
pedagogică iniţială. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2008. ISBN 978 973 30 2366 1
3. Joița, E. (coord.), Vali I, Novac, V., Popescu, A., Frăsineanu, E., Mognea, R. și alții, Strategii
constructiviste in formarea initiala a profesorului., Vol. I, Craiova, Editura Universitară, 2005.
ISBN 973 742 241 4
4. Joita E., Instruirea constructivistă o alternativă, Fundamente. Strategii. Editura Aramis, București, 2006.
ISBN 973 679 316 8
ABILITĂȚI DE VIAȚĂ INDEPENDENTĂ LA ELEVI

Sorina Elena VASLUIANU
Profesor , Liceul Pedagogic „Matei Basarab”, Slobozia
Într-o perioadă în care învățământul românesc se confruntă cu noi provocări, profesorul se descoperă
prins în postura de a transforma procesul didactic într-unul cu beneficii de lungă durată. Închiderea temporară
a școlilor, pune sub semnul întrebării predarea și învățarea. Poate profesorul profita și adapta „stilul Corona”
contextului educațional? Poate extrage efecte pozitive pentru elevii săi? Virusul a încetinit sau a accelerat
învățarea?
Cert este că întreaga perioadă a determinat o regândire atât a valorilor care ghidează profesorul, cât și a
întregului sistem educațional. Astfel, pentru cadrul didactic devin prioritare:
- suportul acordat elevilor;
- predarea într-o manieră distinctă;
- efortul depus pentru propria formare.
Ca în toate domeniiile, și în cel educațional soluția „școlii de acasă”, școala online a fost salvatoare.
Deci, digitalizarea a cuprins și sistemul de învățare, noile tehnologii folosind la realizarea materialelor de
predare-evaluare, profesorul devenind „managerul”, cel care ghidează elevul în platforma digitală, dar și cel
care dă startul către nou, către ceva necunoscut. Lui îi revine rolul major de a facilita trecerea de la sala de
clasă la ecranul calculatorului. În aceste context, suportul acordat elevilor se bazează pe crearea unei atmosfere
„digitalizate” corespunzătoare caracteristicilor psihice ale acestora. Punând accent și dezvoltând valori
precum: flexibilitate, compasiune, empatie, autoritate, profesorul poate deprinde elevii cu capacitatea de a face
față dificultăților și schimbărilor, de a fi curioși, și nu anxioși în legătură cu tot ceea ce li se întâmplă nou în
viață.
Astfel, nu doar orele de consiliere și orientare trebuie centrate pe activități ce prevăd autocunoașterea,
ci și orele obișnuite de curs. Orice disciplină poate cuprinde dincolo de tematica de specialitate și exerciții prin
care învățarea devine activă și intensă. De exemplu, un moment de reflecție poate fi constituit în felul următor:
420
-desenează propria palmă pe o foaie A4; scrie în mijlocul palmei o teamă, un moment tensionat prin
care ai trecut; pe fiecare deget vei nota câte o acțiune pe care ai realizat-o în momentele în care teama respectivă
a existat în sufletul tău; de-a lungul fiecărui deget, vei nota un număr de la 1 la 10 în funcție de gradul în care
ai fost mulțumit de acțiunea respectivă.
-cu ajutorul programului Mentimeter, elevii pot răspunde la întrebările: Cum mă simt astăzi? Care sunt
temerile mele?
Este foarte important ca accentul să se pună pe brainstorming, în special la începutul orei pentru a se
crea a atmosferă ocrotitoare, pozitivă, un mediu care să le permită elevilor să se simtă în siguranță. Pornind de
la această atmosferă exterioară, dezvoltarea abilităților de viață, dezvoltarea interioară a elevului se pot realiza
mult mai ușor. Fără aceste abilități, procesul de transmitere a unor informații nu se va realiza cu succes.
Așadar, schimbările profunde și rapide ce caracterizează lumea de astăzi impun formarea unor abilități
de viață independentă la elevi, deprinderi care le vor permite integrarea în comunitatea din care fac parte,
participarea la viața socială într-un mod care să-i valorizeze și să-i satisfacă, în concordanță cu normele și
valorile individuale și sociale. Adaptarea și deschiderea față de schimbare, valorificarea critică a informațiilor
și acceptarea diferențelor, a diversității reprezintă principalele valori constituente în formarea tânărului de
mâine.
INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ERA DIGITALĂ. MODERNIZAREA TEHNOLOGIEI

DIDACTICE ÎN CONTEXTUL PREDĂRII ANATOMIEI PLASTICE.
Nina VOINSCHI,
profesor de anatomie plastică, desen tehnic și geometria descriptivă, gradul didactic superior,
Colegiul de Arte Plastice ,,Alexandru Plămădeală”
În condițiile societății contemporane și ale modernizării sistemului de învățământ, prioritate au nu

informațiile pe care le achiziționează subiecții implicați în procesul educațional, ci competențele profesionale
formate la ei în procesul realizării lucrărilor practice și ale produselor artistice în cadrul orelor . Cercetările
efectuate în ultimii 25 de ani arată că pasivitatea din clasă nu produce învățare decât în foarte mică măsură (5,
8). În această ordine de idei, rolul tehnologiei didactice este acela de a crea un context situațional, astfel încât
cel care învață să participe în mod activ la realizarea obiectivelor predării. Orice strategie didactică este
eficientă numai în măsura în care, transmițând o cantitate de informație, reușește să-i antreneze pe elevi în
asimilarea ei activă și creatoare. Pe baza acestor considerente putem conchide, că modernizarea tehnologiei
didactice constă în crearea unui cadru adecvat, care să asigure transformarea celui care învață în subiect al
propriei formări. Aplicare a de către profesor în activitatea de predare a principiilor moderne pe care le
sugerează psihologia contemporană constituie un aspect al tehnologiei în aceeași măsură cu folosirea mașinilor
de învățat, a computerului și a altor mijloace tehnice. (4, 440). Formarea competențelor vizual-spațiale în
cadrul orelor de anatomie plastică, influențează dinamica procesului de implicare în activități ca: desenul,
pictura, compoziția, modelarea capului sau a corpului uman, etc. Activitatea lor are ca rezultat produse
creative. Anatomia plastică dezvoltă la elevi competențele artistice la desenarea omului, dă posibilitate de a
421
evita erorile la reprezentarea corpului uman. Se va renunța la predarea tradițională a acestei discipline, la care
profesorul ține o prelegere. Elevilor li se va oferi ocazia studiului practic al corpului uman, a discuției, a
investigației, a acțiunii, a învățării active prin interacțiune. Un rol important în procesul predării-învățării și
achiziționării de către elevi a unor cunoștințe noi în cadrul orelor de anatomie plastică le vor avea așa principii
didactice ca: Principiul intuiției sau unității dintre senzorial și rațional și Principiul corelației
interdisciplinare. Principiul intuiției sau unității dintre senzorial și rațional presupune utilizarea în procesul
orelor de anatomie plastică a mijloacelor didactice, care facilitează transmiterea mesajelor și asimilarea
informației: tăblițe anatomice, literatură de specialitate, ecorșeuri anatomice, schelet, craniu, oase aparte,
exemple de lucrări din fondul metodic, fișe de lucru, material video, etc. Principiul corelației interdisciplinare
presupune legătura cu disciplinele înrudite: desen, pictura, compoziția, istoria artelor plastice, biologia,
psihologia, etc., prin care se stimulează imaginația creatoare a elevilor și transferul lor de cunoștințe. Din
experiența proprie am observat, că atunci când elevilor li se asigură legătura dintre anatomia plastică și alte
discipline, la ei apare un interes și o motivație mai serioasă pentru învățare. Strategiile didactice de maximă
eficiență, utilizate de către profesor la lecție, asigură realizarea sarcinilor specifice instructiv – formative ale
procesului de învățământ, dezvoltă sensibilitatea, imaginația și gândirea spațială a elevilor. La alegerea unei
metode profesorul va ține cont de: finalitățile educației; conținutul procesului instructiv; particularitățile de
vârstă; specificul perceperii artisticului de către educabili; psihologia grupurilor școlare; mijloacele de
învățământ cele mai potrivite; experiența și competența didactică proprie. Tinerii preocupați de artă posedă un
ansamblu de calități importante anume pentru creație (1, 6). Ei sunt impresionabili, expresivi, originali, deseori
denotă o intuiție, spirit de observație și sensibilitate ieșite din comun. O motivație puternică pentru astfel de
elevi de a învăța este profesorul, ce poate crea în clasă o atmosferă, care duce la dorința elevilor de a face ceva.
O instruire bine organizată are un caracter educativ (2, 147). Un profesor de vocație va respecta următoarele
repere didactice:
- lecțiile vor fi bine gândite, planificate și predate în baza unui curriculum bine conceput, în baza
integrării curriculare și interdisciplinare;
- în procesul predării se vor utiliza mai mult metode activ-participative;
- aplicarea corectă a tehnologiei și strategiilor didactice, centrate pe elev, orientate spre finalități de
învățare;
- axare mai mult pe succesul, decât insuccesul elevilor;
- manifestarea interesului față de atitudinile, sentimentele, nevoile elevilor, utilizând o comunicare
didactică eficientă și asertivă. Modernizarea comunicării didactice presupune o pregătire și perfecționare
continuă al profesorului. Ea presupune stabilirea dintre cei doi poli a unui schimb reciproc de mesaje, o
cooperare, crearea unui mediu școlar adaptiv favorabil pentru instruire. În procesul de predare-învățare în
cadrul orelor de anatomie plastică este important de a nu ne axa pe dezvoltarea abilităților tehnice de
reproducere a corpului uman și ale detaliilor lui, ci pe dezvoltarea imaginației creative, a spiritului de
observație, a capacităților de analiză, sinteză, comparație, receptivitate emoțională. Folosirea diverselor
strategii în cadrul orelor, impune un sens ascendent de la activitatea elevilor simplă de reproducere la cea
creatoare. Se vor alege cele mai potrivite metode pentru stimularea creativității la tinerii preocupați de artă.
422
Una din metodele eficiente, ce poate fi des utilizată la însușirea unor informații noi este Clustering. Această
metodă permite organizarea activității de sistematizare a cunoștințelor în mod captivant și atractiv. Respectiva
metodă poate fi aplicată la etapa de evocare a lecției în scopul reactualizării cunoștințelor noi, sau la cea de
realizare a sensului, în scopul însușirii materiei noi. Metoda dată oferă posibilitatea de organizare și
sistematizare grafică a informației. Este utilă de însușire sau de consolidare a noțiunilor din domeniul anatomiei
plastice, deoarece la tinerii preocupați artă este bine dezvoltată percepția, memoria, gândirea vizuală. Ei judecă,
analizează, memorează, compară, percep mai bine informația prezentată în formă de schemă, desen, diagramă.
Problematizarea este o altă metodă eficientă de învățare, cea mai apreciată în psihopedagogie. Elevilor li se
propun sarcini, la care ei cu mare plăcere găsesc răspuns. Spre exemplu la tema: Scheletul membrului inferior
li se propune să rezolve problema: Să se afle înălțimea omului, dacă se știe că lungimea osului femur este egală
cu 40 cm. Știind că conform proporțiilor, osul femur de 4 ori se cuprinde în înălțimea corpului, ei trebuie să
afle cu ușurință că înălțimea omului va fi egală cu 160 cm. Diagrama Venn se aplică la temele, la care este
necesar de a enumera deosebirile și asemănările ale unor oase, mușchi sau părți ale corpului. Metoda
Investigației le dă posibilitate elevilor cu mare interes să descopere curiozități din domeniul anatomiei plastice,
cum ar fi:
- Michelangelo Buonarroti a studiat anatomia plastică timp de 12 ani;
- Leonardo da Vinci, a fost primul savant, care a realizat studiul anatomic al ochiului, numindu-l
,,Manuscrisul Di”;
- cel mai lung os al scheletului uman este osul femur;
- cel mai scurt os-scărița, aflat în urechea medie, etc. Urmează ca procesul de învățământ să-l pună pe
cel care învață în ipostaza de ,,cercetător”, obligându-l să parcurgă el însuși drumul cunoașterii pentru a
descoperi adevărurile anatomice. În procesul de învățământ trebuie să existe și conexiunea inversă. Anume
evaluarea reflectă acea secvență a procesului de învățământ, care este conexiunea inversă. Cu ajutorul evaluării
pot fi obținute o serie întreagă de informații privitoare la rezultatele procesului de învățământ. Una din
metodele de evaluare complementară, benefică pentru a fi utilizată la finele unității de învățare sau a unității
de curs la anatomia plastică este Portofoliul. Această metodă îi permite elevului să-și conștientizeze propriul
progres, parcurgând o anumită etapă la studierea corpului uman din punct de vedere anatomic. La anatomia
plastică Portofoliul elevului va conține:
- schițe din natură ale diverselor părți ale corpului cu denumiri de oase, mușchi, repere metrice. Despre
importanța schițelor din natură vorbea și întemeietorul Anatomiei artistice Leonardo da Vinci: ,,Te sfătuiesc
să înveți anatomia mușchilor, a tendoanelor și oaselor; fără această cunoștință, nu vei face mare lucru. Dacă
desenezi după natură, modelajul va fi lipsit de formele adevărate musculare, în mișcarea pe care o cauți și nu
vei avea întotdeauna ușurința nudurilor corecte, și nu vei putea să copiez totdeauna; este mai bine și mai util
să ai practică și în spirit ușurința necesară”, (3, 18);
- curiozități despre oase, mușchi sau informații suplimentare descoperite individual la temele studiate;
- fotografii, imagini cu detaliile anatomice;
- referate, comunicări și alte informații scrise în formă de rezumat. Portofoliul face ca evaluarea să fie
un proces mai puțin stresant pentru elevi și le oferă oportunități de a se manifesta, de a selecta materialele
423
necesare cu un interes mai mare. Ca lecție netradițională la anatomia plastică poate fi: lecția - excursie la
muzeul anatomic din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițeanu” din
Chișinău. Exponatele anatomice, detaliile corpului uman, informațiile relatate de ghid, vor da un puternic
imbold elevilor pentru a studia cu un interes mai mare anatomia plastică. Evident că în contextul epidemiologic
de COVID-19, îmbinarea învățării față în față cu învățarea online, integrând în măsură optimală componente
online în învățământul tradițional, este soluția pentru conturarea procesului educațional. Astfel, învățarea mixtă
a devenit un imperativ al actualității, generând necesitatea unor adaptări și dezvoltări la nivel organizațional,
tehnic, didactic, etic, etc. Concluzionând cele menționate vom spune că modernizarea tehnologiei didactice va
desemna demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor, strategiilor, metodelor activ-
participative, formelor variate de activitate în cadrul orelor de anatomie plastică, iar cel ce învață va participa
activ la procesul instructiv-educativ.
Cuvinte-cheie: tehnologie didactică, strategii didactice, metode activ-participative, integrare
curriculară și interdisciplinară, comunicare didactică.
Key words: technology didactic, strategy didactic, methods active-participatory, curricular and the
conexion of all objects interdisciplinary, didactic communication.
Bibliografie:
1. CUZNEȚOV L., Adolescentul preocupat de artă, Ministerul Învățământului și Științei, Institutul de Științe
Pedagogice și Psihologie, Chișinău, 1997;
2. JELESCU P., RACU Ig., Psihologia generală, Chișinău, 2007;
3. Dr. GH. GHIȚESCU, Anatomie Artistică, Editura Meridiane, București, 1962
4. IOAN NICOLA, Tratat de pedagogie școlară, ARAMIS, București, 2003;
5. RODICA CONSTANTIN, LUMINIȚA DUMITRESCU, Predarea-învățarea interactivă centrată pe elev,
București, 2009.
PREDAREA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE LA DISTANȚĂ SINCRON ȘI

ASINCRON PRIN INTERMEDIUL PLATFORMELOR DIGITALE EDUCAȚIONALE
(ÎN INSTITUȚIILE CU PREDARE ÎN LIMBILE MINORITĂȚILOR NAȚIONALE)
Eugenia ZAPOROJAN,
profesor de limba și lit-ra română, Liceul Teoretic ,, Alecu Russo,,
mun. Chișinău, grad didactic I
Instruirea modernă nu se reduce doar la cunoaşterea TIC. Tehnologiile utilizate în cadrul procesului
de predare- învățare- evaluare nu modifică esenţa procesului educaţional. O educaţie de calitate poate fi
obţinută doar în cazul când utilizăm tehnologiile moderne care transformă lecţiile in oaze de inspirație atât
pentru elevi cât și pentru profesori.
Vara anului 2020 ne-a dat posibilitatea să asistăm la o mulțime de webinare și conferințe online care
ne-au instruit cum să desfășurăm procesul educațional la distanță în așa mod ca fiecare din membrii implicați
în acest proces să beneficieze în mod egal de achiziţionarea cunoștințelor și dezvoltarea personală.
Vorbind despre predarea la distanță putem afirma cu certitudine că inceputurile acestui proces și-au
făcut apariția demult, în anul 1945, în articolul lui Vannevar Bush „As we may think” , apoi datorită lui Norbert
424
Wiener, cu cunoscuta sa lucrare “Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine”
(MIT Press, 1948).
Predarea la distanță poate fi desfășurată sincron sau asincron. Învăţarea asincronă, de obicei este
organizată prin intermediul email-ului, grupurilor de discuţii, altor resurse web. Cel mai des activitățile
asincrone sunt selectate pentru a se desfăşura învăţătura împreună cu alte activități. Lecţiile asincrone permit
elevilor să se conecteze la mediul de învăţare în orice moment de timp şi să folosească toate resursele puse la
dispoziția lor de către profesori. Pe de altă parte, aceeaşi facilitate o au şi profesorii, care pot monitoriza
progresul elevilor în momente de timp, comode pentru ei.
Însă învăţarea sincronă este directă, în timp real. Ea are la baza sa interacţiuni directe, orientate spre
învăţare. O caracteristică importantă a învăţării sincrone este folosirea canalelor digitale de comunicare. Multe
școli din țară, în toamna anului 2020 au trecut la învățarea mixtă care, desigur, este indiscutabilă și permite o
schimbare cardinală a procesului de predare-învățare-evaluare pentru toți participanţii la procesul de instruire.
În condiţiile specifice de organizare a procesului educațional în anul de studii 2020-2021, conceptul
demersului didactic se axează pe următoarele prevederi:
1. plasarea accentului de pe actul de predare pe cel de învățare, de pe învățarea față în față pe învățarea
individuală/ de sine stătătoare;
2. plasarea accentului pe însușirea tehnicilor de învățare individuală/ de sine stătătoare și pe aplicarea
lor în studierea materiei noi;
3. cadrul didactic va propune elevilor algoritmul de acțiuni și metode/ tehnici de învățare pentru fiecare
lecție care sunt cele mai relevante privind studierea temelor respective, ținând cont de specificul clasei, de
vârsta și nivelul elevilor, dar și de stilurile de învățare ale elevilor.
Astăzi fiecare profesor este menit să utilizeze pe câmp larg platforme educaționale interactive pentru a
face lecţiile cât mai interesante și captivante. Metodologia predării la distanță sincron și asincron este o
experiență cu totul inovativă pentru toate generatiile de profesori și elevi din RM.
Dinamismul vremurilor actuale impune învăţarea de tip inovativ, cu însuşirile ei esenţiale: caracterul
anticipativ şi participativ. Cele patru coloane de susţinere ale educaţiei în sec. al XXI-lea trebuie să fie: a învăţa
să cunoşti; a învăţa să faci; a învăţa să fii; a învăţa să convieţuieşti.
De ce e necesar să folosim învăţarea interactivă în învăţământ?
Atunci când utilizăm la clasă noile strategii didactice interactive elevii asimilează la un nivel mai
profund; reţin ideile mai mult timp; sunt motivaţi şi le place şcoala; pot corela ceea ce au învăţat cu viaţa
reală; dezvoltă relaţii de calitate cu ceilalţi şi îşi întăresc abilităţile sociale; deprind abilităţi de cooperare care-
şi dovedesc utilitatea în societate;
Disciplina Limba şi literatura română este un domeniu cu mare deschidere formativă şi informativă, cu
încărcătură culturală şi cu efect major asupra comunicării, ca activitate specific umană. Întâlnirile cu elevii se
realizează în mod sincron sau asincron. Întrevederile sincron nu trebuie să depășeasca o durată de 15 minute.
În cadrul lecțiilor de Limba și literatura română (pentru instituțiile de învățământ cu predare în limbile
minorităților naționale), interacţiunea sincronă cu elevii este foarte importantă. Deoarece ne dorim ca fiecare
lecție să fie cât mai eficientă, interesantă și utilă pentru elevi, le oferim explicaţii cu referire la anumite
425
conținuturi lingvistice, îi îndemnăm să comunice cât mai mult în limba română, să participe la proiecte
educaționale extracurs și le oferim diferite oportunităţi pentru a le dezvolta spiritul de lucru în echipe.
Atunci când vorbim despre componentele şi diferenţele dintre activităţile sincrone şi asincrone asimilăm
faptul că învățarea sincronă se caracterizează prin timp real, este directă, se programează din timp, este
colaborativă, simultană și concurentă. Orele sincrone se realizează prin mesaje instante, chaturi online,
difuzare de video in direct, conferințe video, conferințe web etc..
Învățarea asincronă se caracterizează prin acces sau interacţiuni intermitente, autoorganizare,
comunicare individuală, învățare individualizată, disponibilitatea resurselor în orice momente de timp. Această
formă de instruire se realizează prin e-mailuri, discuții fragmentare, table de discuții, trening-uri, producere
video, suporturi de date, trening-uri la calculator.
Pentru realizarea instruirii la distanță se pot utiliza o mulțime de platforme educaționale și nu numai.
Pentru desfășurarea comunicării sincrone în grup, organizarea de conferințe video sau apeluri video ne vin în
ajutor platformele: Facebook, Messenger, ZOOM, Meet, Teams, Skype, Viber. Atunci când dorim să
desfășurăm diverse activități de învățare utilizăm așa platforme ca:
Kahoot, Padlet, Bubl.us, Dotstorming, WordWalle, însă pentru o desfășurare calitativă a procesului de
instruire sunt binevenite următoarele platforme educaționale specializate ca: Moodle, Googe, Clas room,
Easyclass. E bine să nu uităm și de resursele educaționale deschise: Biblioteci online, muzee digitale,
Digitaliada.
În calitate de resurse de învățare, noi, profesorii, utilizăm manualul și materialele didactice tradiționale,
dar fiecare din noi, cadrele didactice își poate extinde setul de resurse plasate în spațiul online. Manualele
școlare, în format PDF, pot fi accesate pe site-ul: http://ctice.gov.md/manuale-scolare/. O resursă
recomandată pentru instruirea la distanță este biblioteca digitală „Educație Online”, care ne oferă o varietate
de materiale digitale: lecții video, activități interactive, manuale în format PDF, încărcate și stocate pe
platformă și partajate prin intermediul canalelor de Youtube și a rețelelor de socializare
(http://www.educatieonline.md/).
Orele la disciplina Limba și literatura română în condiţii de pandemie se desfăşoară cu ajutorul utilizării
mijloacelor instruirii asistate de calculator și metodelor de instruire la distanță. Platformele interactive se pot
utiliza în orice etapă a lecţiei (de la captarea atenţiei şi până la retenţia şi transferul cunoştinţelor), dar şi în
toate tipurile de lecţii (comunicare/însuşire, formare de priceperi şi deprinderi, recapitulare/sistematizare,
verificare/evaluare, mixtă). Metodele de utilizare a acestora stimulează creativitatea, dezvoltă gândirea,
limbajul, atenţia, spiritul de observaţie etc.
Unul dintre instrumentele preferate de brainstorming la distanță este POLL EVERYWHERE -
https://youtu.be/p7Lu3_ghtJo , iar instrumentele Vocaroo și Voice Spice le putem utiliza pentru a evalua
discursul oral al elevului la distanță - https://voicespice.com/.
Platforma UMA-IGRA este un tutorial pentru un editor extraordinar de jocuri educative pentru toate
disciplinele care pot fi utilizate în clasă, dar și acasă.
426
Atunci când avem nevoie de un website pentru un proiect cu elevii, pentru portofoliul personal, pentru
catedră, pentru un parteneriat internațional, dar nu am creat niciodată unul, ne ajută - platforma WIX să creăm
un website profesional, chiar și fără cunoștințe avansate în domeniu. https://youtu.be/iAJMN9geMAg .
Platforma ANIMAKER ne va ajuta să creăm animații super simple și atrăgătoare pentru elevi. Dacă
ne-am plictisit de Power Point și Prezi și dorim să încercam ceva nou, Animaker, este un instrument super
simpatic care ne va permite să creăm desene animate / filme animate doar în câteva minute utilizând șabloane
și personaje prestabilite - https://tutorial.animaker.com/how-to-make-an-animated-video.
În procesul de creare a planurilor de lecții și portofoliilor digitale interactive suntem invitați pe
platforma GRAASP - 386dfbf71b8356ea0.
Un instrument pentru a lucra cu tabla interactivă este Jamboard - https://youtu.be/8C3MhYKicq8,
Iar atunci când avem documente pdf, dar ne este greu să lucrați cu ele online - utilizați platforma
FlipBook, care transformă orice pdf într-un manual digital cu pagini. https://youtu.be/aXLlQ3K3KA4.
Platforma Mentimeter ne va ajuta să-i ținem pe elevi interesați și activi în cadrul exercițiilor de
brainstorming, de feedback, de recapitulare a materiei, de evaluare, de evocare - https://youtu.be/sabMuX-
niDE.
Metodele active şi interactive noi au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii
critice, stimularea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a
realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a
esenţializa informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, elevii învaţă să respecte
părerile colegilor. Folosirea sincron și asincron a metodelor şi mijloacelor moderne ne dă nouă, dascălilor, un
elan mai mare de lucru, ne face să ne descoperim calităţi pe care până acum nu ştiam că le avem, ne fac mai
încrezători, mai puternici şi de ce nu ne scot din monotonia plictisitoare a orelor de altădată.
A realiza un proces educaţional de calitate presupune nu numai a le transmite elevilor un volum mare
de cunoştinţe, ci şi a-i învăţa cum să opereze cu acestea, cum să le aplice în situaţii cât mai variate. Mergând
pe această idee, [învăţământul nu mai poate rămâne doar la teoretizări; el trebuie să determine aplicarea în
multe feluri a cunoştinţelor teoretice în activităţi practice şi să asigure, astfel, încheierea unui ciclu complet al
procesualităţii învăţării]. [Cerghit, 195].
Meditând asupra experienţelor noastre, capacitatea noastră de înţelegere depinde de lumea în care trăim.
Fiecare dintre noi generează propriile „reguli” şi „metode mentale”, pe care le folosim pentru a da sens
experienţelor la care suntem supuşi. Prin urmare, învăţarea implică adaptarea modelelor noastre mentale la
noile experienţe. S-a dovedit că adevărata învăţare se produce în condiţiile activităţii proprii de gândire, iar
a gândi înseamnă a opera, a acţiona.
Bibliografie:
1. Andronache Daniel, Mușata Bocoș, Vasile Ghe, Teoria și practica instruirii şi a evaluării, EICON, Cluj-
Napoca, 2013.
2. Bocoş, M., Jucan, D. (2007), Teoria şi metodologia instruirii. Repere şi instrumente didactice pentru
formarea profesorilor, Editura Paralela 45, Piteşti.
3. Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Ediția a IV-a, Iaşi, Polirom, (p. 195), 2003, 2006.
427
4. Drăghicescu L., Strategii didactice interactive şi rolul lor în eficientizarea procesului de predare-învăţare,
2013.
5. Zlate Stefania, Metode şi tehnici de dezvoltare a competenţei comunicaţionale, 2013.
6. Platforma POLL EVERYWHERE - https://youtu.be/p7Lu3_ghtJo
7. Vocaroo și Voice Spice - https://voicespice.com/.
8. Platforma WIX - https://youtu.be/iAJMN9geMAg
9. Platforma ANIMAKER https://tutorial.animaker.com/how-to-make-an-animated-video.
10. Platforma GRAASP - 386dfbf71b8356ea0.
11. Platforma Jamboard - https://youtu.be/8C3MhYKicq8
12. Platforma FlipBook - https://youtu.be/aXLlQ3K3KA4.
13. Platforma Mentimeter - https://youtu.be/sabMuX-niDE.
14. Educație Online - http://www.educatieonline.md
ТРЕНИНГ ПО ТЕМЕ: «СОВРЕМЕННЫЕ ФОРМЫ И МЕТОДЫ ОЦЕНИВАНИЯ

ДОМАШНЕГО ЗАДАНИЯ НА УРОКАХ АНГЛИЙСКОГО ЯЗЫКА»
Разработала и провела учитель английского языка:
КРУКОВСКАЯ М.В. (вторая дидактическая категория)
Дата проведения: 01.03.2019
Цель: поделиться опытом применения форм и методов оценивания на уроках английского языка.
Задачи: рассмотреть, как данная система оценивания даёт возможность определять, насколько
успешно усвоен тот или иной учебный материал, сформирован тот или иной практический навык
Ожидаемые результаты: участники мастер - класса смогут активно внедрять данные
приемы в свою практическую деятельность и в разнообразной форме применять для
оценивания домашнего задания.
Методы и приемы: формативное оценивание, групповые формы работ,
исследовательская беседа
Оборудование: презентация, раздаточный материал, стикеры, онлайнн платформы.
Ход тренинга
I. Мотивация
Добрый день, уважаемые коллеги! Сегодня я мы проведем тренинг на тему
«Современные формы и методы оценивания домашнего задания на уроках английского
языка»
II. Психологический настрой на работу
Давайте начнём нашу работу с улыбки. Как здорово, что наш тренинг объединил вместе
активных, заинтересованных в своём профессиональном росте людей. Работать нам предстоит в
группах, потому что вместе учиться полезнее и интереснее. Вместе вы сможете успешно преодолеть
все трудности, потому что команда – это на самом деле сила!
Для того, чтобы наша работа была полезной и плодотворной, я предлагаю вам поделиться на
группы. Коллеги, у вас на столах лежат листочки. Применив стратегию «Закончи предложение», я
предлагаю вам написать слова благодарности друг другу.
428
Я благодарна (-ен), ______________________________________

Взаимооценивание. Пусть каждый из вас прочитает свое предложение в группе. Затем нужно
выбрать самое удачное, на ваш взгляд, предложение и прочитать его всем. Обсудите в группе, почему
вы выбрали именно это предложение. Аргументируйте свой ответ.
Уважаемые коллеги, обратите внимание, что вы не просто выполнили определенное задание, но
и были вовлечены в процесс взаимооценивания.
Применив данную технику оценивания на своих уроках, вы сможете определить и оценить
уровень знаний по какой либо-определенной теме. Например: русский язык-знание определений
частей речи.
Мы предлагаем вам просмотреть видео про оценивание глазами родителей в начальной школе и
в старшем звене. Что вы думаете по этому поводу? (высказывание учителей)
III. Проведение цикла заданий
Оценка? Человек пусть не часто употребляет это слово в речи, но её применение использует
каждый день. Прежде всего, я заинтересовалась тем, что такое оценка? Если посмотреть на буквы этого
слова, то можно увидеть в нем слово «цена», то есть дать цену за услугу или простым языком
«оплатить». По мнению Александера, «за любой формой оценивания значатся не только объективные
или недостаточно объективные нормы и стандарты, но и понятия о развитии, обучении и мотивации
ученика, а также ценности, касающиеся таких категорий, как самооценка, способности и усилия»
Задание 1 «Принципы оценивания» выберите
Уважаемые коллеги, используя технику «Ранжирование», вы должны выбрать 5 главных
принципов оценивания и наклеить на лист. (Приложение 1)
Спасибо всем группам и выступающим за плодотворную работу. А мы движемся дальше.
Вывод: Уважаемые коллеги, хочу обратить ваше внимание, что технику «Ранжирование» можно
применить в процессе проверки домашнего задания на всех уроках. Например, русский язык-знание
алфавита (расставить слова в алфавитном порядке), литературное чтение-знание литературного
произведения (построение модели рассказа), математика (определить порядок действия при решении
примеров), познание мира (строение почвы).
Задание 2: У вас на партах лежат листочки с карикатурами. Посмотрите на них, какие
ассоциации у вас возникают, обсудите их в группах и прокомментируйте, пожалуйста, для всех: что
же хотел сказать автор этой серии карикатур, под называнием «Великие за партой»? (Приложение2)
И так, у кого про Морзе? Прочитайте, сначала текст, выразительно.
Слайд1. Своим бесконечным стуком, Морзе, ты мешаешь товарищу отвечать!
- Прокомментируйте, пожалуйста!
Вот видите, я неслучайно дала вам эти картинки. У каждого из нас своё мнение. Очень
сложно оценить правильность ваших ответов. В школе, порой мы сталкиваемся с проблемой: ЧТО
поставить ученику за работу, если он сегодня “поднялся” на одну ступеньку выше, но всё еще не
“дотягивает” до желаемой “9” или “10”, или даже “6”, но “рост” ученика заметен!!! Как не дать
угаснуть тому огоньку, который теплится в нём?
429
Задание 3 Практическая работа

Я поделюсь с вами, как мои ученики учатся взаимооцениванию. Цель его состоит в том, чтобы
заинтересовать ученика в поддержании качества своей работы и помочь им проанализировать
возможности её улучшения. Ученики приходят к пониманию, что не только учитель несёт
ответственность за процесс обучения. Так при проверке д/з: чтения стихотворения или басни наизусть,
предварительно обсуждаем с детьми критерии оценивания. Дети их уже знают, так как не первый раз
занимаются оцениванием. Но всё равно, каждый раз критерии успешности объявляются перед каждым
оцениванием.
Задание (оценивание смайлики, таблица ,кружки)
Предлагаю попробовать такой приём оценивания. Предлагаем рассмотреть критерии оценивания
Критерии на слайдах.
- Выберем жюри. По 1 человеку от каждой группы. Представьте их.
- У нашего жюри есть 3 вида смайликов:
Также у них есть листы оценивания, которые они будут заполнять.

- Перед тем как читать стихотворение, оно лежит у вас на столах, давайте ещё раз назовём, какие
критерии мы будем использовать, чтобы ответить на «отлично».
Декламация стихотворения участниками.
- Слушаем оценку жюри. Оценивание
Давайте покажем своё отношение к мнению жюри.
Кто согласен - поднимает зелёные кружки, кто нет - красные. (Если нет, почему не согласен).
Хочу заметить, что применяя данную технику оценивания, вы являетесь молчаливым
наблюдателем. В процессе работы вы выслушиваете мнение детей, задаете наводящие вопросы,
но не в коем случае не навязываете им свою оценку. В результате такого оценивания, у детей
повышается мотивация и получается, что не я оцениваю ребёнка, и не ученика оценивают, а его умение
читать произведение наизусть.
Как вы думаете? Для чего делается такая работа? Зачем мы разрабатываем критерии?
О: развиваем умение оценивать свою работу, а главное, чтобы улучшить результат.
В процессе нашей работы, мы оцениваем учеников не для того, чтобы контролировать и ставить
оценки, а чтобы ребёнок мог показать лучший результат своего труда, в данном случае - речевой
продукт. Все вы знаете, что оценивание – инструмент поддержки, а не контроля.
Я пришла к выводу, что я иду на урок, не для того что бы контролировать и говорить детям то,
что они не знают, а я иду для того, чтобы помогать им, быть успешными.
На уроках английского языка мы используем образовательные платформы такие как Quizzis,
Kahoot, Learning apps, которые помогают в оценивании домашних заданий и повышать интерес
учащихся к изучению английского языка. Мы вам предлагаем выполнить задания онлайн.
Спасибо за сотрудничество.
430
Посмотрите ералаш и скажите нужно ли ставить оценку «2» за невыполненное домашнее

задание?
IV Анализ и оценка опыта тренинга и его эффективности.
Мы предлагаем вам задание на обобщение темы нашего тренинга.
Рефлексия. «Озеро творчества»
Участники прикрепляют в центре озера - лебедей, по краям- цветы, на берегу –камушки.
Лебеди – работа была полезной, плодотворной.
Цветы – довольно неплохо справлялись с заданиями.
Камушки – не всё получилось.
Приложение 1
1.Доверить оценку детям! Самооценка, взаимооценка, индивидуальная оценка должны стать
неотъемлемой частью учебной деятельности каждого школьника.
2. Давать детям время на оценивание.
3. Процесс оценивания должен строиться на основе понятных детям критериев и дескрипторов.
4. Оцениваться должен не только результат оценивания. Но и процесс обучения.
5. Не скупиться на похвалу. Нет такого «двоечника», которого не за что было бы похвалить.
6. Хвалить исполнителя, критиковать только исполнение.
7. «На ложку дегтя- бочка меда» - даже в море неуспеха можно найти островок успеха и
закрепиться на нем.
8. Ставить перед ребенком только конкретные цели.
9. «За двумя зайцами…». Не надо ставить перед школьником несколько задач одновременно.
10. Формула «Опять ты не…» - верный способ выращивания Неудачника.
11. Оценка должна сравнивать сегодняшние успехи ребенка с его вчерашними неуспехами.
12. Ставить перед ребенком достижимые цели, и он их попытается достичь.
13. Объяснять оценки, отмечать специфические ошибки, давать советы по исправлению.
14. Анализировать прошлый успех. Повторять и закреплять успехи.
15. «Обратная связь» должна быть своевременной, содержательной: не просто «хорошо
выполнил работу», а «такие плюсы и минусы в этой работе, и что необходимо еще сделать.
Приложение 2
431
ÎNVĂȚĂMÂNTUL EXTRAȘCOLAR /
VOCAȚIONAL
432
Inovații pedagogice în învățământul extrașcolar / vocațional
PAȘAPORTUL PLURILINGV AL VOLUNTARULUI LA COLEGIUL NAȚIONAL

PEDAGOGIC „SPIRU HARET”,FOCȘANI
Svetlana BACIU,
Ionela BATOG,
prof., Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret”, Focșani
Albert Pine a spus " Ceea ce facem pentru noi înșine ,moare odată cu noi, ceea ce facem pentru ceilalți
și pentru lume, este și rămâne nemuritor."Activitatea de voluntariat implică punerea nevoilor celorlalți mai
presus de sine, dezvoltarea altruismului și compasiunii față de semeni.
Limba reprezintă o punte de legătură între popoare şi culturi iar voluntarii internaționali sunt mesageri
ai tradițiilor și obiceiurilor din țările în care provin, precum și din țările în care desfășoară activități de
voluntariat.
Într-o eră a internetului și a globalizării,diversitatea lingvistică şi culturală, multilingvismul şi
multiculturalismul sunt printre principalele valori ale Europei, conform motto-ului „unitate în diversitate”.
Limba engleză tinde să deţină primul loc la nivel mondial în diverse domenii ale vieții umane. După cum
marele Johann Wolfgand von Goethe afirma, „cel care nu cunoaşte nicio limbă străină, nu ştie nimic de a lui”.
Conform siteului europedirect.org , în prezent, UE numără 500 de milioane de cetățeni, 28 de state membre, 3
alfabete și 24 de limbi oficiale, din care unele sunt utilizate la nivel mondial. Din patrimoniul UE fac parte alte
60 de limbi, vorbite în anumite regiuni sau de anumite grupuri. La acestea se adaugă numeroasele limbi aduse
de imigranți: se estimează că, în momentul de față, pe teritoriul UE conviețuiesc cel puțin 175 de naționalități.
Proiectele Erasmus+ sunt o punte de legătură între culturi, oferindu-le posibilitatea tinerilor și nu numai,
să paricipe la, cursuri de formare, plasamente, activităţi de predare, stagii pentru studiu sau voluntariat,
schimburi de tineri etc. . Uniunea Europeană are diverse reglementări și programe de voluntariat care au ca
principal scop încurajarea voluntariatului în toate țările membre. Serviciul European de Voluntariat (SEV sau
EVS – European Voluntary Service) este un program al Comisiei Europene, destinat tinerilor cu vârste între
18-30 ani, finanțat prin programul Tineret în Acțiune, care sprijină serviciul de voluntariat transnațional al
tinerilor (www.voluntareuropean.ro). Acest program le permite tinerilor sădesfășoare stagii de voluntariat
pentru perioade de la câteva săptâmani până la 12 luni în organizații dintr-o altă țară decât țara lor de reședință,
de regulă țări din cadrul UE sau alte țări partenere în acest program.
Tinerii cu varste cuprinse între 17 și 30 de ani se pot înscrie în Corpul European de Solidaritate, o nouă
inițiativă lansată la nivelul Uniunii Europene, care le oferă șansa de a participa la anumite proiecte ca voluntari
sau de a-și găsi locuri de muncă în statele UE pentru o perioadă cuprinsă între două și 12 luni.
Prin inscrierea in Corpul European de Solidaritate, tinerii au sansa sa participe la o serie de proiecte care
sa promoveze solidaritatea si sa contribuie la rezolvarea situatiilor dificile de pe teritoriul UE.
Liceul Pedagogic „Spiru Haret”, Focșani a derulat pe parcursul anului școlar 2017-2018, în colaborare
cu organizația “Voluntariat pentru viață “, Mărășești, proiectul județean “ Pașaportul multilingv al
voluntarului”. Principalele obiective ale acestui proiect au fost promovarea programelor de voluntariat
europene (EVS – European Voluntary Service și European Solidarity Corps) și internaționale (Corpul Păcii-
Peace Corps).
433
Proiectul a avut două etape , prima în decembrie 2017 și cea de-a doua în mai 2018, perioade în care
zece voluntari internaționali au organizat activități pentru prezentarea programelor de voluntariat și pentru
promovarea interculturalității și a multilingvismului.
Cristina Baciu, voluntar în Corpul Păcii, a vorbit despre avantajele pe care voluntariatul și interacțiunea
plurilingvă le-au avut asupra dezvoltării ei în carieră.
John Korst, voluntar american , a menționat satisfacțiile dar și nobstacolele care pot apărea în activitatea
de voluntariat.
Drăgan Any Mary și Adrian Mangu, voluntari români, au prezentat câteva din proiectele de voluntariat
pe care le-au derulat în România.
Charlotte Cauzit, Virginia Ruiz Trujillo, Nicola Grazzi, Bahar Bὅzaci,Carmen Nerida Corbaton
Sanchez, Eren Turkylmaz, Marine Karapetyan, Katerina Amvrazi au făcut un periplu cultural și lingvistic,
prezentânf în limba maternă specificul țării din care provin.Elevii și cadrele didactice ale Liceului Pedagogic
au dialogat în limbile englezăm franceză, spaniolă, italiană, turcă și greacă cu invitații, realizându-se un schimb
multicultural și multilingv. Astfel, voluntarii străini au învățat câteva cuvinte în limba română și au aflat
informații despre specificul cultural al țării noastre.Concluziile proiectului au fost unanime :voluntariatul în
altă țară este o modalitate extraordinară de a intra în contact cu alte culturi și de a-ți face prieteni noi. În același
timp, îți dă satisfacția de a-i ajuta pe ceilalți și posibilitatea de a dobândi competențe noi , iar cunoașterea a cât
mai mulltor limbi străine de circulație internațională constituie avantaje și pe piața muncii,dar și în activitatea
de voluntariat.
Avantajele de a fi multilingvist sunt multiple și constituie un atu în activitatea de voluntariat.Fiecare
limbă poate constitui o diferită versiune a realității.Atunci când vorbești direct cu persoane din diferite culturi
începi să le înțelegi mai bine și să vezi similarități în modul de viață. Limbajul apropie oamenii. De asemenea,
este mai ușor acceptat faptul că există diferențe în religie, cultură și traditii, obiceiuri si politica, dar si faptul
ca fiecare dintre noi are o opinie.
Consiliul Europei a propus deja validarea învățării non-formale și informale care include dimensiunea
voluntariatului și pașaportul european al competențelor. În acest sens, pentru recunoașterea corespunzătoare a
cunoștințelor dobândite prin voluntariat, pașaportul nu ar trebui să conste într-o serie de noi certificate separate,
ci, mai curând dintr-un document global care să cuprindă toată experiența practică, formarea, competențele
netehnice și aptitudinile profesionale dobândite prin învățarea pe tot parcursul vieții, inclusiv cele însușite prin
voluntariat, dacă voluntarul dorește acest lucru.
Bibliografie:
1. Baker, Colin, 2001, Foundations of Bilingual Education and Bilingualism, 3rd edition, Multilingual
Matters LTD: Clevedon-Buffalo-Toronto-Sydney.
2. Balboni, Paolo E., 2004, “Transition to Babel: The Language Policy of theEuropean Union”, în
Transition Studies Review, 11 (3): 161-170.
3. Bassnett, Susan, 2002, Translation Studies, Routledge: London and NewYork.
4. Bassnett, Susan, 2007, “Culture and Translation”, în Kuhiwczak Piotr;Littau, Karen (eds.), A Companion
to Translation Studies, MultilingualMatters LTD: Clevedon-Buffalo-Toronto.
5. Braunmüller, Kurt, Ferraresi, Gisella, 2003, Aspects of Multilingualism in European Language History,
John Benjamins Publishing House,Amsterdam-Philadelphia.
434
6. González, Josué M. (ed.), 2008, Encyclopaedia of Bilingual Education,SAGE Publications: Los Angeles-
London-New Delhi-Singapore.
7. Graddol, David. 1997, The Future of English? A guide to forecasting the popularity of English in the 21st
century, British Council.
Site_uri :
8. www.europedirect.org
9. www.voluntareuropean.ro
DILEMELE PSIHOLOGICE ÎN CONTEXTUL PROVOCĂRILOR MEDIULUI

ONLINE
Mariana BATOG,
cercetător științific, Institutul de Științe ale Educației,
doctorandă, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
Abstract: Excessive use of information technologies causes emotional and behavioral problems in
children and adolescents. Today specialists psychologists intervene more with psychological support services,
provided online, to support the psychological well-being of all children.
Keywords: challenges of the online environment ; excessive exposure to media sources, online abuse
of teenagers, child pornography, psychological difficulties.
Copii şi adolescenţii astăzi sunt tentaţi de numeroase provocări ale mediului virtual, iar
expunerea frecventă şi în exces la utilizarea surselor de internet invocă numeroase dificultăţi de ordin
emoţional şi comportamental. Particularitățile psihologice de dezvoltare şi maturizare a copiilor și
adolescenților în era digitală rămân a fi un domeniu puțin studiat, ce necesită o actualizare de date
permanentă și cercetări experimentale noi.
Printre problemele generate de utilizarea în surplus a tehnologiile inovative, referitoare la elevi
punctăm:
- expunerea la surse mediatice cu reflectarea de evenimente adverse şi stresante;
- jocurile de calculator în exces contribuie la formarea militarizării, ce se observă mai frecvent în
comportamentul elevilor;
- exploatarea şi abuzul sexual în mediul online;
- informaţia, ştirile haotice şi false induc emoţii negative atât la copii, cît şi la adulţi;
- reducerea abilităţilor de comunicare reală, lipsa comunicării între membrii familiei.
Psihologul român Diana Stănculeanu avansează ideea conform căreia expunerea la surse mediatice
majore a copiilor cu reflectarea diverselor evenimente sociale stresante, crize sociale, situații de violență,
dezastre, calamități, epidemii, catastrofe, acțiuni militare și alte evenimente adverse, trezesc la copii stări de
stres acut, anxietate, iritabilitate, insomnie, agitație, comportamente de agățare tipice copiilor ce trec prin
situații de stres, care se observa mai puțin la copii ce nu sunt supuși zilnic expunerii mediatice majore [6].
Fluxul mare și haotic de informații din mass-media și provocarile spațiului virtual devine astăzi, o sursă
indirectă și cronică de stres. În perioade complicate, pandemii în cadrul familiilor care aveau deja probleme se
435
dublează sursa de stres, deoarece unele probleme familiale se agravează: crește violența, se dublează rata
divorțurilor..
Actualmente copilul este plasat într-o situație fundamentală nouă - situație de rupere a relaţiilor, în care
la vârstele preșcolară şi școlară mică copii se află într-un spațiu social extins imens, precizează Д.И.
Фельдштейн, doctor habilitat în psihologie, academician la Institutul de Psihologie al Academiei Educaţiei
din Rusia în studiile sale [8, p.7]. Astfel, se constată că a crescut la elevi agresiunea, sub influența factorului
de militarizare și de dezvoltare a jocurilor de calculator, ce reduc controlul asupra comportamentului său și
formează dependențe. În cadrul dezvoltării relațiilor între copii se observă un astfel de fenomen, cum ar fi
militarizarea.
Conștiința elevilor este presată de fluxul haotic de informații de la televizor, spaţiul virtual blocând
cunoștințele asimilate de la părinți, educatori, profesori și deschizând un spaţiu infinit pentru diverse tipuri de
relații, legături şi acțiuni într-un spațiu fără limite, puțin controlat. Însă această informație nu are o legătură
logică dintre structură şi conţinut, nu este furnizată sistemic, ci se propune pe frânturi, fragmentar influențând
viața copilului şi procesul de dezvoltare a acestuia.
Este relevant să evidenţiem o altă problemă majoră - exploatarea şi abuzul sexual online, infracțiunile
ce ţin de pornografia infantilă. Dificultăţile afective ale copiilor şi adolescenţilor sunt provocate şi de
exploatarea şi abuzul sexual online - ce are loc prin intermediul reţelelor de socializare, dar şi alte site-uri în
spaţiul online. Conform datelor MAI, cresc infracțiunile ce ţin de pornografia infantilă [4], în special
exploatarea şi abuzul sexual al adolescenţilor. O analiză atentă a datelor statistice cu privire la abuzul sexual,
pe categorii de vârstă, arată că adolescenții sunt grupul cel mai vulnerabil, iar cele mai frecvente forme de abuz
la care sunt supuși aceștia este hărțuirea sexuală și acțiunile perverse - fenomene ce iau amploare atât offline,
cât și online. Provocările existente au motivat autoritățile internaționale și pe cele naționale să colaboreze și să
lanseze proiecte în vederea prevenirii abuzului și a exploatării sexuale online, în scopul diminuării fenomenului
dat [4, p.9].
Accelerarea transformărilor sociale, modificarea rolurilor şi funcţiilor familiei contemporane au sărăcit
tot mai mult procesul de comunicare şi interrelaţionare între membrii aceleiași familii, ducând la un paradox:
cu cât mass-media şi-a diversificat paleta de oferte, cu atât comunicarea a avut mai mult de suferit.
Astăzi, în cadrul familiei moderne, când părinţii sunt preocupaţi în special de asigurarea părții material
financiară a familiei, ei alocă un timp redus petrecerii timpului liber şi desfăşurării de activităţi atractive şi
antrenante cu copiii lor [apud 5, p.37].
În acest context, orice sistem educaţional devine neputincios dacă se izbeşte de indiferenţa sau opoziţia
părinţilor, de unde apare nevoia de antrenare a beneficiarilor (copii, părinţi, familie, comunitate) în programe
comune într-o viziune psihologică, umanistă şi pozitivă, emoţională dar şi de tip raţional, comportamentalistă
[5].
Psihologul și cercetătorul român S. Chelcea avansează ideea conform căreia emoțiile sunt moderate
social. Izolarea socială impusă, prin ordonanțele militare succesive în România, știrile TV alarmiste, ca și
informațiile false puse în circulație pe rețelele sociale, au indus panică – un complex de emoții (spaimă, frică,
groază, tulburări afective, angoasă) și comportamente dezorganizate, iraționale, în ciuda efortului oficialităților
436
de a păstra calmul, de a sta în casă, de a respecta distanțarea fizică când ne deplasăm, în condițiile prevăzute
de ordonanțele militare [2].
Psihologii vin să sprijine elevii pentru a trece peste unele situații dificile, create de provocările multiple
oferite de mediul social, oferind servicii psihologice în regim online sau la distanță, prin intermediul
mijloacelor tehnice variate. În această perioadă complicată, a pandemiei Covid-19, copii şi adolescenţii au
nevoie de sprijin psihologic mai mult ca oricând. Psihologul şi psihoterapeutul român Cornelia Paraipan [3]
menţionează faptul că, mulți dintre copiii și adolescenții cu care s-a văzut în mediul online în această perioadă
au trăit, ca și adulții un cumul de sentimente:
- incertitudine, izolare față de grupul de prieteni,
- îngrijorări pentru sănătatea lor și a celor din jur,
- pierderea planurilor și a rutinei așa cum erau până în acel moment,
- multe dintre aceste sentimente au dus la modificări ale dispoziției (de la tristețe, furie, iritabilitate,
neliniște crescută, până la atacuri de panică),
- modificări ale comportamentului (întrebări de reasigurare, insomnie, ritualuri compulsive de spălat,
dezinfectat, iar uneori opusul – neglijență față de tot ce înseamnă momentan prevenție) etc.
Caracteristicile dezvoltării copiilor și a elevilor în societatea informațională reprezintă o nouă
provocare pentru serviciul psihologic din sistemului educațional, menţionează И.В. Дубровина, doctor
habilitat în psihologie, profesor la Institutul de Psihologie al Academiei Educaţiei din Rusia (РАО) [7].
Problema educației devine tot mai importantă în legătură cu particularitățile dezvoltării și maturizării copiilor,
adolescenților în era digitală.
Prevenția stărilor emoționale disfuncționale ale elevilor, cadrelor didactice, cât și a părinților, în
contextul provocărilor curente, or și a pandemiei COVID-19, devin activităţi de preocupare prioritară a tuturor
actorilor educaționali la nivel național [1]. Aceasta acţiune reprezintă punctul forte în ameliorarea, păstrarea și
consolidarea bunăstării emoționale și a sănătății mintale a copiilor și adolescenților care participă la procesul
educaţional desfăşurat în condiţii speciale.
Rolul psihologului în activitatea cu copii și adolescenții în cadrul noilor provocări ale erei digitale,
implică ajutor pentru depășirea dificultăților, menținerea stării psihologice de bine, prevenția problemelor ce
pot apărea pe dimensiunea cognitivă, afectivă, comportamentală etc., facilitarea adaptării elevilor la noile
condiții, dar și autoperfecționare și formare profesională continuă, valorificarea datelor științifice şi
cunoașterea experiențelor avansate în domeniu ştiinţei psihologice, cunoașterea particularităților psihologice
a copilului contemporan pentru a face față adversităților și problemelor curente. Să percepem noile provocări
ca o parte a vieții și să contribuim împreună la adaptarea copiilor și adolescenților, la siguranța lor și starea
psihologică de bine, ceea ce este prioritar în şcoală şi în societate.
Bibliografie:
1. BATOG, M. Managementul afectivității elevilor în contextul provocărilor societale: abordări psihologice.
În: Dezvoltarea economico-socială durabilă a Euroregiunilor şi a zonelor transfrontaliere. Vol. XXXVI.
Materialele Conferinței Științifice internaționale, cea de-a XVI-a ediţie, din 30 octombrie 2020. Institutul
de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane”. Coord. M. Rusu, M. Doncean, D. T. Jijie. Iași:
Performantica, 2020. p.179- 185. ISBN: 978-606-685-744-4.
437
2. CHELCEA, S. Emoţiile sociale. Despre ruşine, vinovăţie, regret şi dezamăgire. Bucureşti: Editura
Tritonic, 2020. 252 p. ISBN 978-606-749-491-4.
3. De la anxietatea normală la tulburări de anxietate în vremea de Coronavirus. Interviu cu dr. Cornelia
Paraipan. 2020. [Accesat 01.11. 2020]. Disponibil: https://www.paginadepsihologie.ro/de-la-anxietate-
normala-la-tulburari-de-anxietate-in-vremea-coronavirus-inteviu-cu-dr-cornelia-paraipan/
4. Impact. Revista aniversară 2018. CNPAC. [Accesat 5.11.2020] Disponibil:
http://cnpac.org.md/uploaded/Documente%20atasate/2019/CNPAC%20Revista%20aniversara_SITE.pd
f
5. PETER, K.; CHIRIMBRU, S. Provocări ale educației și cercetării în societatea viitorului. Centrul de
Cercetări și Resurse și Studii europene. Oradea: editura Didactica Militans, Casa Corpului Didactic
Oradea, 2013. 96 p. ISBN 978-606-820-32-6.
6. STĂNCULEANU, D. Reziliența copiilor. 2020. [Accesat 15.09.2020]. Disponibil:
https://www.facebook.com/mecc.gov.md/videos/883818335465207/?v=883818335465207 46
7. ДУБРОВИНА, И.В. Психологические проблемы воспитания детей и школьников в условиях
информационного общества. Национальный психологический журнал, 2018, № 1(29), с. 6-16. ISSN
2079-6617. ISSN 2309-9828.
8. ФЕЛЬДШТЕЙН, Д.И. Изменяющийся ребенок в изменяющемся мире: психолого-педагогические
проблемы новой школы. Национальный психологический журнал, 2010, № 2(4), с.6-11. ISSN 2079-
6617. ISSN 2309-9828.
LEARNING ENGLISH IN A NON-FORMAL ENVIRONMENT. THE ENGLISH

CULTURE AND CIVILIZATION CLUB- A COMPLEMENTARY FORM OF
DEVELOPING THE LEARNERS’ ABILITY TO COMMUNICATE IN ENGLISH
Brîndușa-Otilia MARTIN
Profesor limba engleză, Clubul Copiilor Făgăraș
Definition of the English Club
The English Club is a form of optional, educational activity, based on a non-formal curriculum, training
a group of students with common interests and affinities, having the logistical support of an institution
authorized by the Ministry of Education and Research. It carries out a continuous activity to support the
students, their families and even teachers in order to form and strengthen values, skills and attitudes.
Radiography of club activities
From an organizational and contextual perspective, the club is a form of training organization that
functions as a stand-alone educational entity in a non-formal educational context, with obvious implications
in the formation and development of the learners’ skills, both at the cognitive, and attitude and aptitude level.
As a result, the club has specific features, its own structure, educational objectives of formative and informative
values, specific content and methodology,as well as evaluation strategies (methods and forms of assessment)
For a better understanding of the form and function of the club, the following synoptic table presents
all of the above-mentioned components.
The character of the activities The activities are optional and flexible. Information regarding the
organization and performance of these activities is carried out within the
educational institutions at the beginning of the school year.
The structure of the activities Club activities are carried out either individually, or in groups.
438
The aims of the activities The aims of the activities are outlined in a non-formal curriculum,
according to students' cognitive skills, current society requirements and
the educational objectives.
The content of the activities The content of the activities is synthesized in a series of plans, local
programs and informative materials on distinct themes.
The methodology of the activities: The methods and techniques applied in the activities are mostly
methods and techniques communicative: games, role-play, dramatizations, discussions,
conversation, brainstorming, etc.
The evaluation of the activities The evaluation of the activities is performed in terms of continuous,
formative, continuous psychological assessment, in sequences, not only
for the product of learning, but also for the process. It assesses the
progress of each student without grades, with grades, by the levelof
participations and the results obtained at various local, county, inter-
county and national competitions.
3.2. THE ENGLISH CULTURE AND CIVILIZATION CLUB: STRUCTURE, OBJECTIVES
AND METHODOLOGY
The activity of the English Culture and Civilization Club is correlated with formal classroom activity,
having a specific didactic function, which allows a considerable improvement of the students’educational
development regarding two aspects:
a) Under the formative aspect it shapes students' skills, stimulates their creativity, develops their
independent work skills, teaches them to control their argumentation, to interrelate, to communicate effectively
and to accept a flexible exchange of ideas;
b) In terms of psychosocial conduct, it contributes to the development of team spirit, empathic ability
and participation in the task-based strategies to solve certain problems.
The didactic requirements of the English Club have a clear perspective on the main objectives and a
good methodological organization.
The clarity of the aims is achieved through the content of the chosen themes which must be assertive,
taught in accordance with the level of intellectual development of the learners and the stage of the theoretical
information, in order to be easily assimilated and accommodated in the existing cognitive structures. The
themes are selected from a corresponding bibliography. In order to achieve the aim pursued, it is necessary to
start from the real intellectual potential of the learners who had been previously selected on the basis of their
interests, options and aptitudes.
The English Club as a complementary form of the teaching and learning English is meant to contribute
to:
- deepening, consolidating and completing knowledge of the English language;
-providing opportunities for the learners to express themselves creatively in English;
439
- improving the spirit of observation and investigation;

- developing creative thinking;
- arousing interest in English Culture and Civilization;
There must be a close relation of interdependence between formal classroom activity and The English
Club activity, the first representing the support on which the latter is built. The second, through its results,
contributes to the improvement of classroom activity.
The teacher provides theoretical knowledge, the means of instruction used and fosters the learners’
interest in independent work as well as the desire to learn more about the English culture and civilization.
Regarding the formative aspect, the English Club develops the students' four main skills, stimulates
initiative and team spirit and develops the creative side of their personality.
Within the English Club, the students hold an important role another place in the educational process:
they create and sustain their own works and ideas , and the teacher guides them in a discreet manner.
From an organizational point of view, the students join the English Club considering their options, skills
and interests. Under the current circumstances, however, the club can also have a "rehabilitative" role for those
students who need to improve their knowledge of basic notions of English as a school subject. This kind of
students should be motivated and encouraged.
The themes and the activities are established at the beginning of the school year by the teacher in
collaboration with the selected students. The teacher may suggest a number of possible themes, indicated by
the bibliography bibliography and the place where the courses will be carried out (library, visits , museums,
etc.). Making the classes interesting is important in order to avoid repetition and to keep the learners motivated.
Involving them in special activities such as grouptrips, competitions, performances, dramatizations gives
learners something to look forward to. , developing friendship at the same time. The activities of the English
Club must also treat both the theoretical aspect of the chosen theme and the practical one. The subject should
approach a broad spectrum through its varied content, also taking into account the students’ age and the
level of their performance. Generally, the focus is on the individual effort of the student, the teacher reverting
to his/her role as an initial evaluator, then as a mentor of the continuous, formative activity and of the
evaluation of the students
The premise of organizing an English Club is easy to create: it is all about raising students' interest in
English Culture and Civilization . If the teacher is skilled and knows how to communicate with students, they
begin to quickly love the subject; even the first learning experiences are of interest to them and they are willing
to get involved in communicative activities and to perform various practical tasks. The students' desire to
know as much as possible, to establish correlations between different topics that deal with common issues,
urges them to be active, to interact permanently, to suggest countless interesting themes for the activities,
which makes them responsible and constantly captures their attention. In order for the activity to be carried
out with pleasure by the learners, the signing up is done voluntarily and the thematic setting exploits the
students' initiatives, responding specifically to their needs.
The students are active members with clear responsibilities.They become the programmers and
organizers of their own activity. The teacher guides and helps them with tact and maturity. Student work can
440
mean success or failure. Success enhances self-confidence, contributes to the growing interest in the studied
topic. In the event of a failure, the teacher has to talk with tact about real causes, so by identifying them
together, the students repeat the task with the conviction that they will succeed. They must be convinced that
the teacher allows and involves them in thea ctivities of the club as they are, with qualities and flaws, but
willing to engage with all the forces in the learning activity. The students must see in the teacher the leader
and the mentor who enrich their imagination and increase their enthusiasm.
The teacher has the role of conducting the courses, organizing the activity, keeping records of the
students, maintaining the equipment, distributing the work material, keeping records of the materials for the
final evaluation, keeping the students informed.
The activities in the English and Civilization Club develop the learners’creativity, stimulate their
intellectual aptitudes and relational potential, widening their horizon and initiating them in the English culture
and civilization.
The activity of the English club is based on appropriate topics, in a particular time frame, characterized
by a variety and richness of subjects corresponding to the students' desire and level of knowledge, having
well-defined objectives and focusing on fundamental issues of the English languaage and their application in
the daily life of the students.
Bibliography:
1. Armstrong, Grady. One Approach to Motivating Faculty to Use Multimedia- T.H.E. Journal, 1996.
2. Bowers, Roger. Teaching Tips: Communicative Language Teaching, 2008.
3. Di Yanni, Robert. Drama: An Introduction. Boston, McGraw Hill, 1999.
4. Graves, Michael. The Vocabulary Book: Learning and Instruction. New York, Teachers College Press,
2006
5. Harmer, Jeremy. The Practice of English Language Teaching. New York, Longman, 1991.
6. Klippel, Friederike. Keep Talking-Communnicative Fluency Activities for Language Teaching.
Cambridge, University Press, 1985.
PARTENERIATE ŞI ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

GIMNAZIAL
Prof. Lidia CIOBAN
Grad didactic superior, gim.Hîrtopul Mic, Criuleni
Competenţa şcolară este un sistem integrat de cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori dobândite, formate
şi dezvoltate prin învăţare, a căror mobilizare permite indentificarea şi rezolvarea diferitor probleme în diverse
contexte şi situaţii. La aria curriculară ,,Arte.Tehnologii,, competenţele permite exprimarea sinelui prin creaţii
vizual-plastice şi practice, demonstrând creativitate şi gust estetic, abilităţi în contexte
educaţionale/sociale/culturale, demonstrând interes şi creare de produse.
Activităţile extraşcolare la aceste disciplini au mai mare interes pentru elevi, concurenţa şi dezvoltarea
creativităţii. Aceste activităţi le dezvoltă competenţe, mai mult centrate pe elevi. La fiecare disciplină
profesorul poate să implementeze un şir de activităţi extraşcolare: serate,mese rotunde,concursuri cu diverse
tematici,implementarea proiectelor la nivel local,raional,naţional şi internaţional. Pentru capitolul activităţi
extracurriculare, unde educaţia plastică, tehnologică, literatura română, istoria românilor, etc. se colaborează
441
pentru a crea ceva deosebit, elevii îşi manifestă abilităţile şi cunoştinţele cu plăcere, participând la diverse
concursuri.
Activităţile extraşcolare contribuie la formarea culturii, cultivarea şi dezvoltarea personalităţii libere şi
creative, pregătite pentru viitor. Crearea lucrărilor de artă duce la dezvoltarea multilatelară a copiilor în plan
estetic, cultural, filozofic, artistic, etc.
Învăţământul extraşcolar se realizează în afara programului, prin activităţi complementare procesului
educaţional, Are menirea să dezvolte potenţialul cognitiv, afectiv şi acţional al elevilor, să răspundă intereselor
şi opţiunilor acestora pentru timpul liber. Activitatea extraşcolară este segmentul de educaţie, care asigură în
mare parte transferul de cunoştinţe, acumulate de către elevi în cadrul programului standard de ore obligatorii
în practică, ceia ce oferă elevului deprinderi practice de a implementa în practică cunoştinţele teoretice
acumulate.
Cele mai plăcute activităţi extraşcolare pentru elevi, sunt serbările cu tematică diversă,expoziţie, vizite
la muzee, concursurile şcolare, jocuri didactice,sportive,etc.
Activitatea extraşcolară ca fenomen educaţional prezintă o serie de particularităţi şi se supune unor
exigenţe pedagogice specifice pe care noi, dacălii ,trebuie să le cunoaştem şi să ţinem cont de ele. Permite
folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor,dezvoltarea vieţii asociative,dezvoltarea capacităţilor
de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe, dezvoltarea voinţei şi formarea
trăsăturilor pozitive de caracter.
Scopul activităţilor extraşcolare, este de a susţine dezvoltarea aptitudiniilor sociale ale copilului,
cultivarea interesului sau pentru activităţi culturale, cultivarea talentelor sale şi chiar şi facilitarea integrării
copilului în anumite grupuri sociale. Educaţia extraşcolară va ajuta copilul să îşi valorifice timpul liber, însă
într-un mod util şi educativ.
Voi structura prezentarea experimentului a activităţilor extraşcolare, pe conexiunea dintre disciplina
educaţie plastică, tehnologică şi alte discipline trecute prin diferite moduri de aplicare şi parteneriate.
Concursul de Arte Plastice la nivel raional, cu tematica: ,,Toamna-paleta cu 100 de culori’’, închinat
Centinarului de 100 ani a pictoriţei basarabene Valentina Rusu-Ciobanu, fiind iniţiatorul proiectului la ediţia
I-2020. Concursul a fost implementat în cadrul raionului Criuleni, la care au participat în jurul o sută de elevi
cu vârstele între 10-18 ani. Acest concurs a avut la bază obiectivele: informarea copiilor cu aniversarea
jubileului de 100 ani a pictoriţei, stimularea spiritului creativ şi potenţialului artistic al copiilor în forţele
proprii. Elevii au participat la secţiunile Arte Plastice şi Decorative.Concurenţii au respectat tematica propusă,
calitatea executării desenelor, originalitatea şi imaginaţia.Vernisrea expoziţiei a fost online în ziua Jubileului
-28 octombrie 2020, a pictoriţei Valentina Rusu-Ciobanu.
În parteneriat cu şcolile din România, elevii participă şi la concursurile internaţionale: ,,Mâini de
aur’’din Huedin, judeţul Cluj-Napoca, ,,Cocoşul de Hurez’’, din Horezu, judeţul Vâlcea, ,,Micii meşteri mari’’,
din Gherla,judeţul Cluj-Napoca, ,,Culorile toamnei’’, din Lipova, judeţul Arad, etc.la care se-au întors şi cu
rezultate foarte bune, cu locuri de I,II,III şi chiar şi Premiul Mare am avut în anul 2017. Alt concurs la nivel
Internaţional ,,Vers şi culoare’’care s-a desfăşurat în Ialoveni, organizat de Şcoala de Arte, eleva Punga Daniela
din gimnaziul Izbişte Criuleni a obţinut Trofeul concursului.
442
Un concurs de ingeniozitate, talente în confecţionarea mărţişoarelor pentru cei dragi,cu tematica

,,Mărţişor –plin de dor’’se desfăşoară în şcoală,concursul la cel mai gingaş şi frumos mărţişor,apoi Târgul
mărţişoarelor,unde elevii îşi vând mărţişoarele confecţionate.Cele mai frumoase mărţişoare se prind pe uşa
cabinetelor . La sfârşitul lunii martie măţişoarele se agaţă în pomi în curtea şcolii.
Un parteneriat de mai mulţi ani cu Compania Junior Achievement Moldova, Chişinău, în promovarea
educaţiei antreprenoriale, am format o echipă de elevi ,,Minifirma Şcolară’’ la care elevii cu vârstă de 15-16
ani participă în proiecte naţionale. În cadrul MŞ elevii sunt încadraţi în proiecte, în confecţionarea obiectelor
şi vânzarea lor.În fiecare an echipele sunt diferite,dar cel mai reuşit a fost anul 2019, unde elevii au confecţionat
ghiozdane pentru încălţăminte sportivă.Logoul fiind: ,,Ghiozdane pentru fiecare’’ Ghiozdanele au fost vândute
în şcoală la elevi,la care au avut şi profit.Tot în cadrul proiectelor, elevii din gimnaziul Izbişte, au câştigat un
proiect naţional ,,Panouri solare,, pentru încălzirea apei calde în instituţie.
Parteneriatul Educaţional este un plus mare pentru cadrele didactice,un shimb de experienţă,bune
practici la nivel local,naţional şi internaţional.În parteneriat cu ,,Academia de Inovare şi Schimbare prin
Educaţie’’ şi Organization for Reform and Development of Educational System,cadrele didactice
implementează Plarforme educaţionale online, o comunitate virtuală de profesori pasionaţi de intergrarea
plarformelor web. în educaţie. Proiectul ,,Educaţie online fără hotare’’ l-am implementat încă din anul 2018
cu şcoala Gimnazială Barcani,judeţul Covasna, România, cu tema: ,,Pod peste Prut-bune practici de colaborare
între instituţii de pe ambele maluri’’. Am continuat acest Proiect Educaţional Internaţional,cu această temă,
dar cu altă instituţie, liceul teoretic ,,Paul Georgescu,, din Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, România, profesori
iniţiatori:Cioban Lidia şi partenera Paula Constantin. Scopul proiectului: stimularea mentală, antrenarea fizică,
integrarea socială şi dezvoltarea mai amplă a abilităţilor copiilor prin activităţi recreative.Obiectivele:educarea
sentimentelor de prietenie ,toleranţă,armonie şi bună dispoziţie în relaţiile cu copiii din alte ţări,dezvoltarea
abilităţilor de comunicare eficientă,de lucru în echipă,de asumare a responsabilităţilor ,păstrarea tradiţiilor şi
obiceiurilor creştine de Paşti şi Crăciun, dezvoltarea simţului patriotic şi promovarea frumuseţilor celor două
ţări partenere.Proiectul de parteneriat conţine şi un calendar al activităţilor extraşcolare, la care vor fi implicaţi,
atât elevii, cât şi profesorii.
Spre exemplu:,,Dă mâna prietene!’’-un salut virtual către şcoala parteneră;Eseu sau ,,scrisoare de
aproape’’între elevii din şcolile partenere;Concursuri de desene ,picturi,colaje,etc. între elevii şcolilor
partenere,cu temele:,,Primăvara pe meleagurile noastre’’,,Sărbători Pascale –în suflet de copil’’,,Mărţişor-plin
de dor’’confecţionarea mărţişoarelor şi trimiterea lor, peste Prut la şcoala parteneră.În finalul fiecărui an şcolar
se va desfăşura activitate extracurriculară între şcolile partenere ,despre rezultatele aşteptate/obţinute,creşterea
stimei de sine,încheerea unor relaţii de prietenie între elevii celor două şcoli,promovarea imaginii şcolii în
comunitate,raion sau judeţ(pentru şcoala parteneră).
Copiii se manifestă creativ în funcţie de propria lor experienţă de situaţii şi acţiuni,prin activităţile
extraşcolare.Şi nici odată nu este târziu pentru cunoaşterea,stimularea,educarea şi dezvoltarea creativităţii
copiilor prin parteneriate.
443
Concurs de desene ,,Vers şi culoare’’ Concurs de scrisori şi cărţi de vizită

Punga Daniela,Trofeul concursului Proiect de Parteneriat cu şcoala
gim.Barcani, jud.Covasna, România.
Ghiozdane confecţionate, echipa de elevi Târgul mărţişoarelor

,,Minifirma şcolară’’
Concurs de desene Concurs de meşteşuguri tradiţionale

,,Eugen Ureche -un munte de talent’’ ,,Mâini de aur’’
Premiul Mare,Busuioc Ciprian Proiect Educaţional, Huedin, România.
444
.
Proiect Educaţional Internaţional ,,Salutul Virtual’’ în parteneriat cu L/T,,Paul
Georgescu’’,Ţăndărei,jud.Ialomiţa,România.
Bibliografie:
1. MECC,Ghid de implementare,educaţia tehnologică,cl.V-IX,Lyceum,2018.
2. MECC,Ghid de implementare,curriculum disciplinar,educaţia plastică,cl.V-VII,Chişinău,2020.
3. URSU Z. ,ELIZA PUICĂ-VASILACHE,Manualul de educaţia plastică,cl.V-VI,Litera,2020.
4. MAIA MOREL,RODICA MOCANU,ANGELA FRUMOSU,Manualul de educaţie
plastică,cl.VII,Ştiinţa,2016.
5. CEBANU LILIA,Ghid metodologic,Managementul activităţilor extraşcolare,Chişinău,2015.
6. WWW.GOOGLE,MECC, ,,Platforme educaţionale online,pentru cadre didactice’’.
POVESTEA FIRULUI DE LÂNĂ ACTIVITATE EXTRA CURRICULARĂ ÎN

CADRUL MUZEULUI NAȚIONAL DE ETNOGRAFIE ȘI ISTORIE NATURALĂ
Elena COJOCARI,
Profesor Istoria Românilor și Universală, Grad didactic II
Liceul Teoretic cu profil Arte Nicolae Sulac
Modernizarea și globalizarea au schimbat imens modul de viață, modul de gândire și mai ales modul de
a educa tânăra generație moral-spiritual și economic. Cultura comunicării, cultura socializării, cât și cultura
muncii s-au schimbat radical în ultimul secol, cu precădere în ultima jumătate de veac, astfel încât vechile
forme au fost uitate aproape cu desăvârșire.
În dorința de a împărtăși valorile europene și a grăbi progresul economic, nu este cazul să uităm de unde
am pornit, să valorificăm ceea ce avem și să ne mândrim cu valorile noastre proprii.
În acest articol vom prezenta una dintre cele mai vechi, mai importante și mai răspândite ocupații a
populației românești de pretutindeni și în special din spațiul Pruto-Nistrean. Analizată din punct de vedere
cultural, social și economic, această îndeletnicire, detronată de industrializarea modernă, de situația social-
economică din perioada postbelică, nu ar trebui uitată, contrar – ar trebui prezentată tinerii generații – copiilor
preșcolari, elevilor de la treapta primară, gimnazială, liceală și mai ales tinerilor de la instituțiile profesionale,
colegiile, universitățile specializate din țară. Industria textilă, casnică, manufacturieră, bazată pe creșterea
oilor, prelucrarea lânii, confecționarea diferitor obiecte de uz casnic din acest prețios produs, precum e lâna a
atins un nivel înalt de dezvoltare la români. Drept dovadă sunt neprețuitele scoarțe și covoare, îndeplinite cu
măiestrie, dar și însuși faptul că oamenii au rezistat la frig și foame cu ajutorul lor.
445
Atelierul Povestea firului de lână, pe care l-am deschis în cadrul Muzeului Național de Etnografie și
Istorie Naturală din orașul Chișinău este destinat în primul rând tinerei generații, pentru a suplini lipsa de
informații, a reîmprospăta istoria recentă, a aprecia ocupațiile buneilor și străbuneilor și a crea un spirit de
mândrie națională. Ce află copiii care participă la acest atelier?
Ei află despre meșteșugul oieritului, începând cu creșterea ovinelor în spațiul carpato-danubiano-pontic,
toate procesele prin care trece prelucrarea lâinii, până la țesutul scoarțelor la război și împletitul ciorapilor.
Aceste îndeletniciri a fost practicate din antichitate și până în zilele noastre, pe un spațiu mult mai vast, din
nordul Africii și regiunile Balcanice, până în vestul Europei și îndepărtatul Orient. În regiunile muntoase se
practica transhumanța: vara, oile erau duse la munte, unde iarba este mai mustoasă și iarna la șes, cu clima mai
blândă. Țări precum Anglia. Scoția, Irlanda, Islanda, Franța, Italia, Spania, Elveția, România, Ucraina,
Bulgaria, Grecia, Turcia, Caucazul, Ciadul, Marocul, Libanul, Iranul, Macedonia, India, Gruzia și Lesoto au
practicat oieritul și transhumanța.
Spre deosebire de alte regiuni, în care oile erau crescute doar pentru lână și carne, în spațiul Carpato-
Dunăreano-Pontic se utilizează și alte produse. Din laptele de oaie se prepara cașul, care poate fi consumat
proaspăt (dulce) sau sărat. Acest produs se păstra în putină, în zer cu sare toată iarna, fiind o soluție excelentă
de a mări diversitatea scundă a produselor alimentare. Din zerul proaspăt, fiert la foc încet, se obținea alt produs
lactat – urda, utilizată atât în stare proaspătă, cât și în plăcinte. Le prezentăm și le dăm să guste copiilor aceste
produse proaspete. Le povestim despre alte tradiții gastronomice: mieii primăvăratici altă dată, ca și în zilele
noastre, sunt nelipsiți de la masa pascală iar blănițele lor serveau la fabricarea renumitelor căciuli de cârlan,
element de port reprezentativ atât pentru țărani cât și pentru boieri. Sumanul din blana de oaie rămâne și astăzi
un element foarte popular printre ciobani: el apăra de frig în zilele încă reci de primăvară și de toamnă iar apoi
servea drept pătură la stână noaptea.
Adusă acasă, cu carele de la stână, lâna, pentru a fi utilizată, trebuia mai întâi spălată. Țăranii spălau
lâna în comun, la clacă, la sursele de apă din apropierea satelor și a cătunelor și o uscau în preajmă, pe loc
curat de șes sau toloacă. În regiunile muntoase, erau utilizate și alte procedee de curățare a lânii: în apele
curgătoare era amplasat utilaj special, în formă de găleată din doage de lemn, cu despicături. Umplute cu lână
și lăsate pe parcursul mai multor zile, apa curgătoare ușura cu mult munca țăranilor, cărora nu le rămânea decât
să o scoată pe mal la uscat.
După procesul de uscare, urma scărmănatul, lâna fiind destul de încâlcită, conținea praf, scai și ciulini.
Scărmănatul se realiza de obicei afară, în zilele însorite, pentru a nu depune praf în case. Pieptănatul cerea mai
multe instrumente, pieptene mari, medii și mici, de diferite forme, verticale sau orizontale, din carcase de lemn
și dinți de metal. Lâna aranjată frumos în caiere legate pe furcă, era gata pentru tors. Cu furca prinsă-n brâu,
gospodina torcea cu dibăcie, depăna pe fus în lungile seri de iarnă, lângă gura sobei sau în amiezile de vară,
pe prispa casei. Era cunoscută și roata de tors de picior, instrument mai dibace, mai rapid, utilizat mai ales în
gospodării de răzeși sau de boieri. Lâna toarsă, era depănată pe vârtelniță pentru a fi vopsită mai ușor. Vopsitul
se realiza în condiții de casă, în dependență de tipul lânii și de dorința gospodinei. Înainte de vopsire, ața de
lână se opărea cu apă clocotită pentru dezinfectare, înălbire și degresare. Expunerea lânii la ger tot era benefic
pentru înălbirea ei și pregătirea de vopsire. Culorile pentru vopsit se preparau din plante, frunze, scoarță de
446
copaci, rădăcini, pomușoare, coji de ceapă și chiar cafea. Se obțineau culori pastelate, intense sau palide, în
dependență de concentrația soluției și durata expunerii lânii în vopsea. Pentru a menține culoarea se utiliza
soluție de piatră vânătă după care firele de lână se clăteau cu oțet de vin, de mere sau borș acru. Din lână
gospodinele împleteau ciorapi, căciuli, fulare, bluze cu mâneci sau pieptare, țeseau brâie, catrințe, șalinci și
obiele. Cea mai mare parte a lânii era utilizată pentru țesutul covoarelor, lăicerelor, păretarelor etc. Războiul
de țesut a fost prezent practic în fiecare gospodărie, alături de alte instrumente necesare: vârtelnițe, cicârlici
sau rășchitori. Acești termeni, ieșiți din uzul cotidian, țin de domeniul poveștilor și al dicționarelor de arhaisme,
iar cu cât avansăm mai mult în timp, cu atât mai străine generațiilor în creștere. Elevilor le sunt prezentate
obiectele din patrimoniul muzeal și le este explicat cum se lucra cu ele. De fiecare date ei urmăresc și participă
cu mare interes.
Ar fi cazul ca aceste lecții de viață să fie reamintite în familie, la școală în cadrul unor sărbători tematice
a calendarului de activități extra curriculare, în cadrul bibliotecilor din sate și orașe. Cea mai mare oportunitate
de a prezenta această temă o au muzeele din ținuturile locale, istorice și etnografice. Pentru a prezenta această
temă la lecțiile de Istoria Românilor și Universală, la compartimentul Istoria locală, profesorii se pot
documenta mai amplu din lucrările lui N. Enciu (3), A T. Furtună (6), E. N. Giurea (4), Pan Halippa (5). În
acest context de idei pot fi studiate nu numai personalitățile marcante, evenimentele politice și culturale din
istoria localității, dar și obiceiurile, tradițiile, viața socială și moravurile care au format poporul român.
Povestea firului de lână poate deveni punctul de start al promovării valorilor naționale, păstrării și
utilizării patrimoniului local pentru noua generație de copii care sunt educați în țară sau peste hotare,
valorificării industriei turistice și motivării tinerei de cunoaște istoria. Îndeletnicire cu precădere feminină
prelucrarea lânii a impus și dezvoltarea lemnăritului. În ajutorul femeilor veneau lemnarii amatori sau
specializați. Astfel de instrumente precum scărmănătorile, pieptene pentru lână, fuse, fuioare, furci, suveici,
rășchitor, cigârlici, roți de tors de picior, vârtelnițe, războaie de țesut orizontale și verticale se confecționau
mai ales în condiții de casă, în fiecare gospodărie. Unele dintre ele se mai păstrează în podurile caselor vechi,
sau în muzeele din țară, dar puțini mai sunt dintre acei care le cunosc destinația și mai ales pot lucra cu ele.
Meșteșugul prelucrării lânii și lemnului se pierde, iar odată cu aceasta se pierde un capitol bun din istoria
civilizației românești.
Un aspect important al meșteșugurilor casnice ține de faptul că aceste ocupații sporeau coeziunea dintre
generații. La etapa actuală, sunt părinții înstrăinați de copii din cauza fenomenului migrației. Pe timpuri,
manufacturile practicate în fiecare gospodărie, transmise prin colaborare directă, prin viu grai, din generație în
generație, transmiteau odată cu experiența de lucru și experiența de viață. Astfel, aceste meșteșuguri au jucat
un rol important în supraviețuirea poporului românesc, necătând situațiilor de restriște prin care a trecut.
Cunoscând exemplul buneilor, părinții de azi ar putea acorda mai mult timp îndeletnicirilor casnice, ca formă
de comunicare directă cu copii. Deși, la etapa actuală, formele de a câștiga sursele de întreținere s-au schimbat
radical, merită să ținem minte că, pe timpuri, oieritul permitea familiei să acopere sărăcia și foamea, cheltuielile
zilnice, iar înțelepciunea folclorului redă clar acest subiect:
Ce-i mai bun ca oaia bună
Că ea ne dă frupt și lână
447
Cu lână ne încălzește
Și cu fruptul ne hrănește? (1)
Primăvara era așteptată de păstori cu speranța de a ieși din nevoi:
Și-oi sui cu oile,
Și-oi uita nevoile,
Și-oi sui cu oi de-a mele
Și-oi uita de multe rele,
Ce-am avut în zile grele. (1)
Valoarea istorică a obiectelor moștenite de pe urma practicării oieritului este foarte mare: adeseori
instrumentele din lemn sau artefactele din lână, unice în felul lor, meșterite pentru ocazii speciale, pe timp de
război și bejenii, elemente de strictă necesitate sau de laudă, fiecare are o istorie, un nume cioplit în lemn sau
țesut în scoarță, un an memorabil. Nu trebuie să uităm că, conform tradiției, fata se mărita dacă avea zestre, iar
părinții se îngrijeau din timp pentru ca lada și sofa să fie neîncăpătoare, iar bărbatul trebuia să știe nu numai a
prelucra pământul, dar și a întreține gospodăria cu tot ce era necesar, indiferent de perioadă sau statut social.
Deci, aceste meșteșuguri au fost practicate în fiecare familie, de către strămoșii fiecăruia dintre noi – iată încă
un motiv să nu le dăm uitării.
O altă latură, la fel de importantă, ține de domeniul cultural-artistic. Românul, oriunde nu ar fi, nu poate
lucra fără cântec, urare, poezie. Cultura muncii, a comunicării a pus în evidență bogatul folclor românesc:
doinele, baladele, sârbele, învârtitele ciobănești, cântate vocal sau instrumental, înscriu încă un capitol
important în vasta cultură a românilor de pretutindeni. Dacă balada Miorița o cunoaște aproape fiecare, atunci
partea mare a aisbergului folcloric rămâne încă necunoscut. De exemplu în colinda flăcăului pentru fata cu
care vrea să se logodească, pețitorii îndrăznesc să ceară:
Două sute miorele,
Patru sute oi cornute,
O sută de berbeci mari,
Și trei sute de cârlani. (1)
Participând la atelierul Povestea firului de lână, elevii se îmbogățesc spiritual, fac cunoștință cu
patrimoniul muzeal, descoperă meșteșuguri demult uitate și se familiarizează cu folclorul tradițional românesc.
Bibliografie:
1. Băieșu A., Poiezia populară moldovenească, Chișinău, 1975, p. 80. p. 59.p. 209.
2. Enciu N., Populația rurală a Basarabiei în anii 1918-1940, Chișinău 2002;
3. Enciu N., Tradiționalism și modernitate în Basarabia anilor 1918-1940, vol. I, Populația Basarabiei
interbelice, Aspecte demografice, Chișinău, 2013.
4. Giurea E.N., Din trecutul și prezentul Basarabiei, București, 1928; Giurea E.N., Observațiuni economice
asupra Basarabiei, Chișinău, 1921.
5. Halippa Pan, Ceva despre țăranul basarabean, în Viața Basarabiei, An. XI, 1942, nr. 10-11.
6. Фуртунэ Т.А., Овцеводство у молдаван в XIX - начале XX в., Кишинёв, 1989.
448
ÎMPLEMENTAREA PROIECTULUI INTERDISCIPLINAR DE SUCCES LA ORELE

DE CERC ÎN INSTITUȚIILE EXTRAȘCOLARE
Oxana COROLEAC
conducător de cerc „ Arte plastice”
Centrul de creație tehnică, sectorul Buiucani, gradul didactic II
„Cel mai puternic argument pentru interdisciplinaritate
este chiar faptul că viața nu este împărțită pe discipline”.
J.Moffet
Rezumat: Acest articol prezintă câteva aspecte ale aplicării metodei proiectului interdisciplinar la orele
cercului de „Educație plastică”. Elaborarea proiectelor interdisciplinare ne impune o largă varietate a surselor
de informare, dar şi un dialog cu copiii în care, ascultându-i, punându-le întrebări despre ceea ce ştiu sau ce ar
dori să ştie, descoperim ce îi interesează şi putem să organizăm conţinuturile într-un plan logic de învăţare.
Cuvinte-cheie: abordare interdisciplinară, interdisciplinaritatea prin proiecte, conexiunea dintre
discipline, învățarea pe bază de proiect.
Argument: Importanța în derularea acestei metode a proiectelor interdisciplinare este implicarea mai
mare a copiilor în activitățiile cercurilor desfășurate pe baza Centrelor de creație pentru copii. Proiecte
interdisciplinare sunt o strategie didactică bazată pe interese, necesitatea şi posibilităţi de dezvoltare. Ele
presupun lucrul în echipă, interacţiunea directă, dar şi brainstorming-ul, care devin mijloace de bază ale
procesului educativ. Conducătorul de cerc devine un facilitator, un sfătuitor, provoacă, organizează şi
stimulează activitatea copiilor, care sunt conduşi către studiu individual şi sunt motivaţi să planifice
independent şi colectiv, să implementeze şi să evalueze procesul de însușire a cunoștințelor.
Tratarea temei propriu-zise: Metoda proiectului interdisciplinar lasă copilului mai multă libertate de
exprimare şi acţiune şi se oferă ocazii reale de a lua decizii şi de a-şi asuma responsabilităţi. Toate acestea duc
la crearea unei motivaţii puternice, la o implicare efectivă şi afectivă a copiilor, la creșterea încrederii copiilor
în forţele proprii.
Metoda proiectelor interdisciplinare şi-a câştigat un loc mai sigur în cadrul activităților cercurilor în
instituțiile extrașcolare datorită faptului că cei mici devin mai implicaţi în procesul de cunoaștere atunci când
au posibilitatea de a analiza, de a cerceta probleme complexe, provocatoare, care se aseamănă cu cele din viaţa
reală. Interdisciplinaritate este o metodă interactivă de predare-învăţare, care presupune o micro-cercetare sau
o investigare sistematică a unui subiect care prezintă interes pentru tânără generație. „A învăţa făcând” – devine
din ce în ce mai mult unul dintre principiile de bază ale învăţământului contemporan. Aristotel spunea că „ceea
ce urmează să facem după ce am învăţat, învăţăm numai făcând”.
Cheia succesului unui proiect interdisciplinar constă în organizarea colectivului de copiii, în formularea
obiectivelor educaționale în așa mod, încât activitățile la ore de cerc pot furniza oportunități suplimentare
pentru tineri, care astfel au ocazia să-și crească motivația și simțul de automanifestare, care în alte condiții nu
ar exista.
Metoda proiectelor interdisciplinare oferă un mediu bogat şi semnificativ, în care participanții îşi
dezvoltă competenţe complexe, inerente funcţionării eficiente într-o lume modernă, stimulează imaginaţia lor
449
şi facilitează transferul achiziţiilor învăţării în viaţa de fiecare zi. Consider că desfășurarea proiectelor
interdisciplinare în cadrul activităţilor didactice la Centre de creație pentru copii va favoriza descoperirea
plăcerii de a crea, va spori încrederea în propriile forţe, îi va face pe copii să se simtă împliniţi.
Un proiect de succes trebuie să fie:
- original, unic și distinct de celelalte prin demersul didactic, care are o abordare originală și creativă;
- să prezinte o varietate de metode pedagogice inovative care sunt utilizate original și optimal pentru
realizarea obiectivelor trasate în cadrul proiectului;
- copiii sunt în centrul proiectului și au un rol activ, participativ, inițiativa lor este vizibilă la toate etapele
proiectului;
- să fie o legătură clară între competențele cheie și deprinderi, conținuturi, obiective și activități;
- să fie stabilite criteriile de evaluare a competențelor propuse, așa încât elevilor să le fie clar care este
nivelul lor de performanță în cadrul proiectului;
- proiectul să fie transdisciplinar - dispar delimitările disciplinare convenționale;
- copiii realizează sarcini concrete, desprinse din viață reală care implică rezolvarea de probleme,
gândirea critică și o multitudine de deprinderi formate de diverse discipline;
- să determine o schimbare la nivel personal la copii sau în comunitate.
Pentru mine și membrii cercului „Arte plastice” participarea în proiecte înseamnă cooperare, entuziasm,
competență, implicare, noutate, diversitate, calitate, optimism, aventură, lucru în echipă.
Un proiect de success înseamnă implicarea totală a tuturor participanților-parteneri, atât elevi, cât și
profesori, comunicarea lor trebuie să fie autentică, colaborarea efectivă, feedback-ul pozitiv:
- oferă șansa de a exersa abilități în situații de „viață reală”;
- presupune un proces creativ;
- dezvoltă competențe de comunicare inclusiv și în limbă străină;
- dezvoltă competențe de utilizare a tehnologiei informaționale;
- formează deprinderi de a învăța cum să învețe;
- este centrat pe elev prin modalitatea de procesare a informaţiilor și rezolvarea creativă a sarcinilor;
- stimulează imaginaţia şi li se facilitează transferal achiziţiilor învăţării în viaţa de fiecare zi.
Inserarea metodei proiectelor interdisciplinare în cadrul activităţilor didactice la orele de cerc „Arte
plastice” imprimă un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate, sporind interesul de cunoaştere al
copilului faţă de conţinutul temelor planificate.
Putem afirma că metoda proiectelor tematice este una dintre cele mai eficiente metode atât pentru copil,
cât şi pentru cadrul didactic, chiar dacă implică un studiu individual susţinut, o pregătire meticuloasă şi serioasă
în privinţa documentării, o multitudine de materiale didactice, o imensă muncă de căutare a modalităţilor celor
mai potrivite în stabilirea inventarului de activităţi. Satisfacţiile sunt pe măsura efortului depus, căci ce poate
fi mai mare prilej de mulţumire pentru un coordonator, decât bucuria de a-şi vedea închegat colectivul cercului,
de a-i înţelege mai bine pe copii prin prisma relaţiilor lor cu părinţii, de a constata că activitatea echipei cercului
a devenit mai interesantă şi mai stimulativă.
450
Metoda proiectului presupune implicarea activă a copiilor pe tot parcursul activităţilor desfăşurate, care
se finalizează cu un produs final.
Beneficiile acestei învăţări bazate pe proiecte interdisciplinare sunt multiple:
- oferă oportunităţi valoroase pentru abordări interdisciplinare;
- facilitează lucrul în grup şi învăţarea prin colaborare;
- dezvoltă capacităţile de investigare şi de sistematizare a informaţiilor;
- creşte motivaţia învăţării;
- dezvoltă gândirea de ordin superior;
- permite identificarea şi valorificarea unor surse diverse de informare şi documentare;
- stimulează autonomia copiilor în învăţare şi creativitatea acestora;
- oferă fiecărui copil posibilitatea de a se implica şi contribui la realizarea produsului final;
- utilizează metode alternative de evaluare și autoevaluare.
Toate acestea duc la mai bune rezultate, mai bună coloborare, creşterea autonomiei și motivației.
Proiectele le permit cadrelor didactice să folosească o varietate de strategii instructive, implicându-i pe toţi
membrii cercului şi răspunzând cerinţelor copiilor cu abilităţi şi stiluri de învăţare diferite. În cadrul proiectelor,
copiii au oportunitatea de a face ceva practic, iar conexiunile cu lumea reală le oferă posibilitatea de a învăţa.
Ei devin mult mai implicaţi şi motivaţi, rezultatele lor sunt vizibil mai bune.
Concluzii: Prin proiecte interdisciplinare copiii îşi lărgesc orizontul de cunoștințe şi le aprofundează pe
cele deja dobândite, operează cu tehnici noi, au posibilitatea de a aplica elemente ale interdisciplinarităţii,
găsesc surse de informare variate şi le selectează în funcţie de cerinţe. Tineriii sunt încurajaţi în ,,cercetare” şi
prezintă, cu interes, proiectul realizat în manieră proprie.
Dezavantajele metodei proiectului sunt cu mult mai puține decât avantajele. Faptul că necesită mult timp
pentru organizare, desfăşurare şi evaluare, existând astfel riscul ca interesul copilului faţă de proiect să scadă,
reprezintă cel mai mare dezavantaj al acestei metode.
Metoda învățării bazată pe proiecte interdisciplinare este eficientă, productivă și interactivă în cadrul
învățământului extrașcolar, duce la ridicarea calității și eficienței procesului educațional în cercurile Centrului
de creație.
Bibliografie:
1. PREDA, Manual Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miniped, Bucureşti, 2005.
2. BREBEN, GONGEA E., Ghid metodic Metode interactive de grup, Editura Arves, 2002.
3. CIOLAN, Ghid metodic Învăţarea integrată, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
4. CERGHIT, NEACȘU I., Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
5. CIOBOTARU, ANTONOVICI, POPESCU M., Aplicaţii ale metodei proiectelor, Ed. CD PRESS,
Bucureşti, 2008.
6. http://www.didactic.ro/index.php?cid=materiale
7. http://www.1educat.ro/resurse/resurse.html 1educat.ro – Resurse pentru furnizorii de
8. educaţie – Instrumente utile pentru activitatea didactică
451
Proiect „Reading creates imagination…”
Proiect „The world around us – season”
Proiect „Dincolo de nori”
452
DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR DE A STĂPÂNI UN VOCABULAR BOGAT;

ÎNVĂȚAREA UNEI LIMBI STRĂINE PRIN CITIREA ROMANELOR
Vera GALCOVSKI
Lector superior, IFC Institutul de Formare continua
Rezumat:
Literatura nu are limită. Ca produs al omenirii, literatura contribuie la dezvoltarea multor aspecte ale
creativității, a unor sentimente nerostite, ascunse. Mulți oameni obișnuiți, savanți, studenți își schimbă modul
de a aprecia mai multe aspecte ale vieții după citirea lucrărilor artistice. Aceste schimbări m-a provocat, ca
profesor de limba engleză, să încerc să descopăr unele beneficii în citire. După rezultatele sezizate din propria
experiență am realizat că s-ar putea aplica acest fenomen în predarea limbilor străine, în primul rănd pentru a
dezvolta vucabularul studenților și, în al doilea rând, dar nu mai puțin important, pentru a le schimba obiceiul
de a fi mereu ocupați cu gadget-uri sofisticate cu citirea.
Nimeni nu poate nega faptul, că literatura contribuie la dezvoltarea pasiunilor și priorităților noastre. De
exemplu: romanele, ca sursă a capodoperei literaturii, oferă multe teme care reprezintă probleme reale ale
ființelor umane. Profesorii ar trebui să incerce să arate importanța dezvoltării și stăpânirii unui vocabular bogat
prin citirea romanelor pe parcursul studierii limbii engleze, în deosebi studenților adulți, deoarece, în țara
noastră, curriculumul prevede mai degrabă predarea / studierea structurii sau gramaticii decât învățarea de a
înțelege și practica limba engleză prin citirea romanelor. Dar este necesar ca studenții să simtă o mare dorință
de a citi literatură artistică, indeosebi romane în limba engleză pentru a obține, înțelege, și îmbogăți vocabularul
lor. În concluzie, vom încerca să convingem colegii că conceptul de citire a romanelor, ca un obiect de învățare
/ predare care dezvoltă abilitatea de citire, va dezvolta în final deasemenea capacitatea studenților de a vorbi
limba engleză fluent mai curând. Dar rebuie deasemenea să existe o dorință puternică să schimbăm conceptul
curriculumului pentru a îmbunătăți calitatea predării limbilor străine. Aceasta poate veni de la guvern ca factor
de decizie, profesor ca ghid direct și mentor în clasă, sau studenți ca obiect al predării.
Cuvinte cheie: Literatură, lectură, metodă de învățare, stăpânirea vocabularului, studenți adulți
Introducere
Începem a a pune întrebări și a provoca răspunsuri: Ce este literatura? Ce este important atunci când
învățam o limbă străinăt? De ce citim?
Aceste întrebări vor face auditorii să se intereseze sau să neglijeze tema. Îi provocăm adîncindu-ne în
discuții despre literatură (Ce reprezintă literatura in genere și romanele în particular?) Posibil vom avea opinii
că, în general, literatura este folosită pentru a descrie orice, de la scriere creativă la lucrări mai tehnice sau
științifice; că termenul este utilizat în mod obișnuit pentru a se referi la lucrări ale imaginației creative, inclusiv
lucrări de poezie, dramă, ficțiune sau non-ficțiune. Literatura reprezintă o limbă sau un popor; o cultură și
tradiție. Dar literatura este mai importantă decât un artefact istoric sau cultural. Literatura ne inhibă experiență
umană. Învățăm să ne bucurăm de comediile și tragediile poeziilor, povești și piese; și chiar putem crește și
evolua prin călătoria noastră literară cu cărți. În cele din urmă, putem descoperi sensul vieții în literatură
uitându-ne la ceea ce spune autorul și cum o spune, adică prin mesajul autorului. În cercurile academice,
453
această decodificare a textului este adesea realizată prin Teoria literaturii, folosind abordări mitologice,
sociologice, psihologice, istorice sau de altă natură.
Mai mult, Manneke Budiman a spus, ”Literatura oferă o libertate de gândire și de explorare. Deci,
literatura ar putea fi mijlocul de a critica normele convenționale. Literatura poate, de asemenea, fi instrumentul
de examinare a cunoștințelor. Literatura ne ajută să ne dezicem de noțiuni învechite, astfel încât să putem
obține lucruri noi (inspirații)”.
Din aceste declarații reesă că literatură ne poate provoca să găsim alternative. Literatura ne poate
echilibra foarte mult viața.
Ficțiune sau non-ficțiune ca mijloc de învățare
Pentru a determina medul de învățare a limbii engleze prin utilizarea abilităților de citire, este nevoie de
un concept exact, deoarece știm că engleza are funcția de limbă interanională de comunicare. Nu putem nega
faptul că schimbarea strategiei nu este ușoară. Există două modalități de a oferi studenților oportunitatea de a
fi mai fluenți în vorbire, nu doar să stăpânească gramatica, care este nu mai puțin important astăzi ca aspect al
evaluării.
Metoda rigidă de învățare are un impact imens asupra studenților dănd rezultate bune desigur, dar, de
asemenea, îi face să se simtă incertitudine, ”incapabilitate” de a învăța această limbă globală. Trebuie să
schimbăm total abordarea predării limbilor străine prin echilibrarea materialului de studii, concentrându-ne nu
doar pe structură și gramatică.
Vorbind la general, putem afirma că există două genuri de literatură; ficțiune și non-ficțiune. Lucrările,
cum ar fi romanele, povestirile scurte, piesele de teatru, și poeziile sunt ficțiune. Ficțiunea este o lucrare a
imaginației sau a invenției, contrar non-ficțiunii care se bazeazâ pe fapte (memorii, biografie și alte lucrări care
sunt factuale). Aceste două genuri pot stimula studenții să-și îmbogățească limba engleză și să le considere
drept sursă adițională pentru a-și dezvolta mai mult abilitățile de a vorbi limba engleză.
Romanele ca mijloc de învățare a limbii engleze
Însușirrea unei limbi străine are nevoie de o strategie novativă pentru ca auditorii să obțină mai multe
beneficii. Metoda de învățare care continuă să fie în aplicare până acum este cea convențională. În nici un caz
nu afirm că conceptul pe care îl împărtășesc aici este ceva absolut nou, dar cred că poate influența viitoarea
politică de predare a limbilor străine. Și, bineînțeles, sper că profesorii își vor suplini materialele didactice cu
un numar mai mare de romane simple și scurte pentru citire. Această metodă nu va funcționa cu succes dacă
nu va exista o voință puternică și efort din partea profesorului, ca tutore adevărat în clasă, să-și schimbe
atitudinea predării.
Formarea abilităților de citire are scop dobândirea unor cunoștințe profunde de vocabular, ceea ce
înseamnă un efort suplimentar în studierea limbii. Nu va fi ușor să convingem auditorii că această metodă este
una din cele mai importane. Vor apărea motive legate de problemele lipsei de motivație, preferințe de a avea
mai puține activități care cer aplicarea eforturilor, și multe altele. În plus, profesorii nu au o voință puternică
de a crea o atmosferă bună pentru conversație în echipă, nu există susținere din partea familiei (de a oferi timp
pentru citirea romanelor), etc. Aceste aspecte sunt factorul principal care îi face pe student apatici, chiar leneși
în învățarea unei limbi străine prin citire.
454
După cum știm, în învățarea limbilor străine o stăpânire bună a vocabularului devine una dintre
momentele-cheie pentru a înțelege limba engleză, astfel încât să putem stăpâni cele patru abilități; pot să
vorbesc, scrie, citesc și ascult. Fără a avea un vocabular bun, va fi imposibil pentru auditori să înțeleagă
vorbirea nativă. Mai mult, lacunele în vocabular vor fi bariera de a cunoaște, înțelege și stăpâni limba.
Aplicarea metodei citirii romanelor pentru a stăpâni limba engleză este deja descrisă în Înstrucția numită
Concept privind Orientarea spre Citire (CORI) (Guthrie, 2004: 2-3).
Oferind romanele ca material pentru citire și discuții, sper și cred că mesajele elucidate în lucrarea
respectivă vor avea impact unic și de lungă durată în ceea ce privește imbogățirea vocabularului, deoarece se
vor găsi în roman aspecte interesante și, posibil, similare realității. Alocarea timpului va fi reglementată pentru
a citi un roman în 22 de întâlniri, astfel încât citirea romanelor va fi tehnica-variantă de predare a limbii engleze
pe lângă alte metode de predare. Vor exista câteva aspecte intrinseci care pot fi discutate, cum ar fi caracterul,
complotul, tema, epoca / timpul, locului și condițiile sociale și punctul propriu de vedere. Când se introduce
această metodă folosind CORI, profesorul poate începe să promoveze abilitățile de activare a cunoștințelor
înainte de a citi romanul, Aventurile lui Robin Hood, de exemplu, dând indicii prin câteva întrebări, cum ar fi:
"Care este numele personajului în roman?", "Puteți ghici despre ce este vorba?", "Câți dintre iubesc aventură?",
"Unde este cea mai îndepărtată călătorie pe care ați făcut-o vreodată?" și multe altele. După citire și discuțiile
pe parcurs,studenții vor avea sarcina de a repovesti fragmente în fața clasei. Acest lucru este provocator și
interesant pentru studenți.Ne așteptăm ca studenții să devină competenți, conștienți și auto-inițiatori în
utilizarea strategiilor de înțelegere a lecturii. Satisfacția, plăcerea și aprecierea literaturii va oferi studentului
capacitatea de a dezvolta acest lucru într-un interes pentru cărți și lectura pe toată viața.
Beneficiile aplicării metodei citirii romanelor pentru a dezvolta vocabularul studenților ar fi:
- Încurajarea și încrederea în sine;
- Crearea unei pasiuni de a cunoaște mai multe, de a citi în continuu până la finalizarea întregii lucrări.
- Vocabularul studenților va fi mai variat și mai bogat în comparatie cu practica de a face exerciții la
diferite aspecte ale limbii.
- Formarea competenței de a absorbi cuvinte și expresii noi.
CONCLUZII ȘI SUGESTII
În concluzie, putem afirma că este nevoie urgentă de utilizarea romanelor ca mediu de predare a limbii
engleze pentru studenții adulți. Va fi foarte util să schimbam eficient metoda de învățare. După cum spun
cuvintele înțelepte,"Practica este perfectie". Practica adevărată și reală va ghida studenții să-și lărgească
punctul de vedere în dobândirea cunoștințelor și, în final, va îmbunătăți capacitatea de a stăpâni limba engleză.
Dacă ne așteptăm la lucruri mari de la studenți, trebuie să ne așteptăm la lucruri mari de la noi înșine ca
profesor sau tutore. Metoda bună va deveni doar metoda, dacă va fi garanția schimbării atitudinii studenților.
Singurul lucru este - să fim mai profesioniști citind cât mai multe cărți, nuvele și romane interesante, articole.
Începeți de la un lucru mic și concentrați-vă asupra obiectivul principal și veți obține încrederea studenților.
Bibliografie:
1. Belmonte, Kevin. "Living The Legacy of C. S. Lewis". Preluat de la:
http://www.cslewis.org/resource/cslewis/, 5 iunie 2015.
455
2. Cum arată cadrul CORI în clasă în motivarea înțelegerii lecturii. Instrucțiuni De Citire Orientate Spre
Concept. Editat de: John T. Guthrie, Allan Wigfield, Kathleen C. Perencevich. New Jersey, (2009
ASPECTE ACTUALE ALE PROCESULUI EDUCAȚIONAL

Ludima IVANCOV, profesor, grad didactic I
Centrul de excelență în medicină și farmacie „Raisa Pacalo”
„Tehnologia este o unealtă, nu rezultatul învățării” – Bill Ferriter
Situația pandemică creată de Covid-19 a scos la iveală faptul că, un cadrul didactic care cunoaşte şi
deține abilități de muncă la calculator, prin intermediul căruia s-a evitat contactul direct om-om, dar şi s-a
desfăşurat şi continuat activităţile sale a fost într-un fel oarecare mai bine pregătit decât restul. Să recunoaștem
faptul că pentru toți situația din primăvara anului 2020 a fost stresantă! Cu toții am fost „impuși” să facem ore
la distanță.
C. Cucoș menționează că, actuala pandemie, pentru educație, dincolo de greutățile și perturbările
produse, poate fi un prilej de „trezire”, de aducere la realitate, de revelare, de convertire a actualei crize într-o
oportunitate de a calibra învățământul, ca sistem și ca proces, în consens cu o serie de repere sau valori
pertinente – de multe ori clamate, dar și de mai multe ori uitate, neglijate, pervertite [1].
În acest context, capătă o importanţă deosebită educaţia digitală și anume a cadrelor didactice dar și a
elevilor. Digitalizarea, „oferă multe oportunităţi noi, dar generează şi o serie de provocări sociale semniicative.
Tehnologiile digitale pot spori lexibilitatea şi creativitatea, pot contribui la îmbunătăţirea eicienţei şi a
rezultatelor învăţării. Cu toate acestea, fenomene precum dezinformarea reprezintă un pericol pentru societăţile
democratice şi deschise, marginalizând şi mai mult grupurile vulnerabile” [2]. Azi ne dăm bine seama, că,
viitorul aparține tehnologiilor informaționale și comunicaționale indiferent de domeniul în care activăm. Nu
cred ca procesul educațional să mai fie la fel ca altă dată, ba mai mult, profesorii sunt acei care trăiesc și
activează în două lumi paralele, cea reală și cea virtuală, care, de acum încolo, se vor încorpora şi se vor
influența reciproc.
Când vorbim despre educația digitală ne referim atât la cadrele didactice, cât și la elevii. Dacă primii au
fost acei care vara anului 2020 au făcut diverse formări continue, au participat la conferințe, workchopuri etc.,
ultimii (elevii) nu se pot lăuda de aceasta, mai cu seamă când există un decalaj de vârstă între ei, de exemplu
în instituțiile profesional tehnic, unde avem și elevi care vin la a doua specialitate. Respectiv ei au trecut prin
alte curricula de învățământ, atunci când nu se făcea accent pe competențe digitale. Aici ne punem întrebarea
ce și cum acționăm în cazul învățământului la distanță. Ce instrumente pentru învățământul asincron și sincron
vom utiliza ca să le facem accebibil procesul educațional la toți elevii? Evident, am începe cu unele recomadări:
1. Primele săptămâni de școală să fie dedicate dezvoltării competențelor digitale, atât a cadrelor
didactice, cât și a elevilor, și construirii unei comunității virtuale (pentru ambii participanți la procesul
educațional), unde vor putea primi sfaturi în diverse situații de criză (de accesare a tehnologiilor informaționale
și comunicaționale) de la colegii (voluntarii) acestei comunități. Postările, avizele etc., în aceste grupe trebuie
să fie regulate, să nu uităm despre starea de bine și cea emoțională a actanților.
456
2.Colaborarea dintre profesori, poate fi chiar mai ușoară atunci când este în mediu online, decât atunci
când lucrezi împreună cu ceilalți fizic într-o încăpere. Mediul virtual ne-a oferit posibilitatea de a „sparge”
pereții, tot aici avem oportunitatea de a fi prieteni cu oamenii pentru care înainte nu am fi avut timp.
3.Timpul pentru instruirea față-în-față, ar trebui dedicat pentru învățarea activă, adică demonstrarea și
exersarea diverselor manopere practice pe care elevii din învățământul profesional tehnic este necesar să le
însușească.
4.Conținutul lecțiilor trebuie simplificat și predat într-un tempou mai lent. Învățământul la distanță nu
este cel mai potrivit pentru a preda informație dificilă. Aici trebuie accentuat doar cele mai importante aspecte
din lecție și într-un ritm lent, pe înțelesul tuturor.
5.Feedback-ul ar trebui să preia rolul notării tradiționale, atunci când predăm la distanță și elevii
lucrează la teme și diverse însărcinări, ar fi bine să punem accentul pe feedback-ul formativ, oferindu-le
orientarea și corectarea sarcinile, structurarea experienţelor de învăţare în jurul nevoilor lor individuale. Așa
platforme ca Moodle, Google Classroom au aceste funcții bine punctate, feedback-ul trebuie să fie frecvent și
specific. Este important să oferim elevilor și părinților posibilitatea de a ne lăsa feedback asupra însărcinărilor
noastre.
6.Optăm pentru proiecte de creație (activitate colaborativă) în schimbul evaluărilor sumative, deoarece
este mult mai dificil să trișezi atunci când trebuie să creezi ceva.
Procesul de predare-învățare-evaluare tradițional la moment a devenit greu de realizat, în comparație cu
învățământul bazat pe resursele Web. Putem spune ca acest tip de resurse (Web) reprezintă de fapt noile „cărți”
ale secolului XXI, aici în ajutor ne vine e-learning-ul care ne oferă multiple posibilități de studiu. Este evident
faptul „că e-learning-ul reprezintă trecerea de la o pedagogie centrată pe conținuturi la o pedagogie focalizată
pe nevoile și interesele studenților, dar accentul este pus în principal pe informare și nu pe formarea unor
deprinderi și capacități intelectuale. De asemenea, formarea unor deprinderi practice nu este facilă; în cazul
învățământului online, experimentele de laborator complexe sau alte operații practice nu pot fi realizate în mod
real, ci le putem doar simula virtual sau putem construi numai modele, în felul acesta practica efectivă fiind
înlocuită cu o învățare care simulează realitatea. Din această perspectivă, nu orice specializare și nu orice
conținuturi se pretează la învățământul online” [3]. Pentru a fi posibilă implimentarea învățământului e-
learning, din partea elevului se cere ca acesta
În concluzie putem afirma că învățământul online, bazat pe resursele web, pe lângă numeroasele
avantaje care le are față de învățământul tradițional, prezintă și dezavantaje deoarece nu toate metodele de e-
learning sunt cele mai eficiente. Printre valențele benefice pe care le are internetul în procesul educațional, am
remarcat și unele dezavantaje, cele mai mari fiind lipsa conexiunii la internet, a echipamentului și a
competenței digitale la mulți dintre elevi. Astfel, spre deosebire de metoda tradiţională, educaţia la distanţă
necesită, mult mai mult timp de pregătire, pentru profesori, deoarece trebuie să acorde mai multă atenţie
motivaţiei şi starei de bine a elevilor. Astăzi modul de predare a unei discipline, depinde foarte mult și de
competențele digitale ale cadrului didactic, de abilitatea de a opera cu diverse instrumente TIC și integrarea
lor în conținutul lecțiilor, deoarece tendințele pieței de mucă este în dobândirea de capacităţi de a lua decizii
de sinestătător, de a lucra în echipă cu alţii şi din multitudinea de informaţii, să selecteze doar ce este util.
457
Bibliografie:
3. http://www.constantincucos.ro/2020/06/zece-lectii-pentru-sistemul-educativ-caurmare-a-pandemiei
[citat la 04.09.2020].
4. Planul de acţiune pentru educaţia digitală 2018-2020. [citat10.09.2020]. Disponibil:
https://www.google.com/search?q=educa%C8%9Bia+digital%C4%83&oq=educa%C8%9Bia+
digital%C4%83&aqs=chrome..69i57j69i59j0l5j69i61.36228j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8
5. Ciprian Ceobanu Învățarea în mediul virtual, ghid de utilizare a calculatorului în educație, Iași: Polirom,
2016, ISBN print: 978-973-46-5827-2
MODALITĂȚI DE ABORDARE EDUCAȚIONALĂ ÎN CONTEXT PANDEMIC -

POVESTEA TERAPEUTICĂ-
Elena Daniela IVAȘCU
Prof. Centrul Școlar de Educație Incluzivă Buzău
Contextul de criză pandemică pe care îl tranzităm a generat modalități nebănuite de adaptare a
demersului didactic în general și a celui terapeutic-recuperator, în mod particular. Eludând implicațiile
instructiv-educative și ale transmiterii-însușirii de noi cunoștințe, ceea ce a adus odată cu ea această criză, într-
un mod dramatic, a fost o metamorfoză lăuntrică a fiecăruia dintre noi. Cu toții a trebuit să gestionăm niște
situații uneori greu de explicat, alteori dificil de acceptat, ceea ce a condus la transformări complexe în plan
emoțional. Printre cei mai afectați au fost copiii, unii dintre ei dezvoltând diverse fobii, alții manifestând
comportamente explozive sau, dimpotrivă apatice.
Un alt aspect pe care doresc să îl evidențiez în direcția abordării educaționale în contextul actual îl
constituie realitatea pandemică a copiilor instituționalizați, în general, și a celor cu cerințe educative, în mod
particular. Pentru aceștia, transformările radicale pe care le-au impus rigorile de asigurare a sănătății publice
au avut un impact mult mai pregnant decât pentru ceilalți, având în vedere rețeaua de sprijin precum și
potențialul lor de înțelegere și acceptare.
Trasate fiind aceste linii generale, aș putea afirma că sarcina dascălului în munca online a căpătat valențe
vocaționale și creatoare suplimentare în această perioadă, cu toții fiind forțați pe alocuri să ne depășim limitele
și să găsim cele mai fericite modalități de abordare pentru cele mai diverse și mai stingente probleme apărute
în mod neprevăzut.
Astfel, în ceea ce mă privește, în această perioadă am descoperit valențele nebănuite ale poveștilor
terapeutice, modalitate educațională pe care o foloseam anterior, însă pentru activitatea online a oferit mult
mai multe beneficii atât pentru cei implicați direct (copiii), cât și pentru cei implicați indirect (părinți, frați,
instructori, colegi). Deși cu un consum mai mare de energie, am început să creez contexte alegorice adaptate
nevoilor concrete ale elevilor mei, cu discuții clarificatoare, exploatând la maximum timpul petrecut împreună
în vederea constituirii unei rețele de suport emoțional trainice care primează în raport cu simpla transmitere de
informații.
Voi reda în continuare un astfel de exemplu, cu mențiunea că modul de abordare a fost acela de a le
înregitra video, citite de mine, astfel încât micuții să poată beneficia de ele oricând ar avea nevoie.
458
”Liliacul Luca” este o poveste terapeutică adresată fricii de întuneric a copiilor de vârstă preșcolară și
școlară mică.
Liliacul Luca
Bună! Eu sunt Luca și am 7 ani. Cam mare pentru a fi un fricos, nu? Sau...un fost fricos...Trebuie să
recunosc: îmi era tare frică de întuneric. Sunt vesel de fel, însă mereu mă întristam în preajma lăsării serii...
Îmi era așa de frică încât nu puteam povesti nimănui. Îmi era teamă că ceilalți vor râde de mine...
Seara, nici nu îndrăzneam să merg la culcare. Iar îmi apăreau fantasmele acelea negre și urâte care mă
speriau de moarte...ieșeau din dulapuri, îmi mișcau perdeaua, ba chiar se așezau pe pat, lângă mine... Cum să
dorm? Cum să vreau să merg în camera mea? Tare îmi doream să am puterea să le înfrunt, să le alung sau...să
mă împrietenesc cu ele, să fiu mai puternic decât ele...
Mereu și mereu la fel...
Până într-o noapte când... Era întuneric. Foarte întuneric și frig. Nici nu puteam zări nimic. Doar un
picurat se auzea...și se auzea...și se auzea... Și...ciudat: deși nu zăream nimic, nu îmi mai era frică...Am deschis
încet ochii... Am privit în jur și, ca un super-erou, am început să văd. Eram un liliac ce stătea atârnat, cu capul
în jos alături de frații lui. Deși invizibilă până atunci, am descoperit o lume extrem de interesantă: în liniștea
nopții puteam să mă bucur, fără opreliști, de tot ceea ce oferă aceasta. La un semn al fratelui nostru mai mare,
ne-am trezit cu toții. Se lăsase întunericul care nouă ne plăcea așa de mult, și plecam să colindăm orașul.
Grupați ca la grădiniță, am pornit marea aventură. Am ieșit veseli din peșteră, îndreptându-ne către
oraș. Nimic nu oprea zborul. Nimic nu ne împiedica să admirăm frumusețea nopții. Plutea o liniște desăvârșită
și o pace care îmi umplea sufletul... Totul părea ordonat în jur.
Am început să privesc prin ferestre. Vroiam tare mult să văd și să prind acei monștri care îmi întristau
serile. M-am așezat la prima fereastră. Nimic. Doar un copil care dormea liniștit, cu zâmbetul pe buze, singur
în camera sa. Am zburat la următoarea fereastră... La fel. Aceeași liniște și pace. Nu m-am lăsat și am tot
zburat din fereastră în fereastră, din casă în casă până ce...mi s-a facut frig și somn... În locul picuratului
melodios din peșteră am început să aud șoapte care se apropiau tot mai tare de mine...
- Luca!...Luca!... Este timpul să ne trezim...
Era mama. Trebuia să merg la grădiniță. Am sărit iute din pat, direct la fereastră să îmi caut frații din
peșteră... Am zâmbit fericit gândindu-mă la frumusețea și la liniștea nopții pe care le văzusem alături de frații
mei din peșteră.
Așa am scăpat de frica de întuneric. Acum, înainte de a mă sui în pat, merg la fereastra întunecată și îmi
salut frații lilieci.
Demersul terapeutic s-a desfășurat astfel:
1. pentru clarificarea problemei:
- Cine este personajul poveștii?
- De ce îi era lui Luca cel mai frică?
- Dacă ai fi tu în locul băiatului, ce poveste ne-ai spune?
- Tu ce titlu ai pune poveștii tale?
2. pentru identificarea potențialelor soluții:
459
- Ce l-a ajutat pe băiat să treacă peste frica sa?

- Cum a reușit Luca să își învingă frica de întuneric?
- Ce altceva crezi că ar mai fi putut face?
- Tu de ce anume ai avea nevoie, în situația ta? Sau de cine?
- Tu ce ai putea face ca să rezolvi teama ta?
3. pentru evidențierea obstacolelor:
- De ce crezi că Luca nu a cerut ajutorul nimănui?
- Pe tine ce te-ar împiedica să ceri ajutorul de care ai nevoie?
- Crezi că ai reuși să rezolvi singur întreaga situație? Cum?
De cât timp crezi că ai avea nevoie pentru a găsi singur o soluție la teama ta? Dar dacă ai cere ajutorul?
4. Evaluare:
- Cum crezi că a arătat viața lui Luca după ce a rezolvat problema?
- Cum crezi că ar arăta viața ta după ce vei rezolva problema ta?
- Ce crezi că vor spune ceilalți despre tine după ce vei reuși să treci peste problem ta? Dar tu?
WEB –ПОРТАЛ ЧАСТНОЙ СТОМАТОЛОГИЧЕСКОЙ КЛИНИКИ

Андрей ЛЯХОВ,
Преподаватель Физики и Информатики, ОУ ТЛ имени А.С.Пушкина г.Анений Ной
Стоматология сегодня является одной из самых динамично развивающихся областей медицины
[2]. В городе Анений Ной стоматологические клиники можно встретить в самых разных местах – как
на центральных улицах, так и в жилых кварталах спальных районов. Сейчас в городе насчитывается 6
таких медицинских центров. Работают частные стоматологические центры обычно с утра до 20-22
часов, чаще всего без выходных, что очень удобно для занятых людей. В коммерческих стоматологиях
отсутствуют очереди, потому что прием пациентов ведется четко по времени, определенному по
предварительной записи. Прежде чем попасть к нужному специалисту, сначала необходимо записаться
на консультацию, которая может быть платной или бесплатной[1]. В целом цены на стоматологические
услуги в платных клиниках довольно высокие по сравнению с ценником государственных
460
медучреждений. Ни в одной клинике без предварительной консультации вам не скажут о точной

стоимости лечения. Врач должен сначала посмотреть, какие работы нужно проделать, то есть каждый
случай рассматривается отдельно. Цена зависит от многих факторов – от сложности и вида
заболевания, от расположения и количества больных зубов и много другого. Мною была прослежена
ценовая политика услуг частных стоматологических клиник [3, c.7-14] Во многих частных
стоматологических клиниках Анений Ной можно лечить зубы как за наличный расчет, так и в кредит,
в рассрочку. Все услуги стоматолога фиксируются в письменном договоре, на них дается
документально подтвержденная гарантия. На оказанные стоматологические услуги предоставляется
гарантия 1 год и более [4].
Итак, сегодня у населения Анений Ной есть возможность выбора, так как стоматологических
центров в городе достаточно много. При выборе клиники не нужно смотреть только на цены, главное
– выбрать то медучреждение, которое уже зарекомендовало себя на рынке. Нужно посоветоваться со
знакомыми, так как обычно к хорошим специалистам приходят по знакомству. Также важно знать, что
в клиниках высокого уровня к стоматологам-профессионалам выстраиваются очереди – то есть запись
на прием может осуществляться за несколько недель и даже месяцев. Ниже представлены результаты
запроса в поисковой системы Google о стоматологических клиниках в городе Анений Ной,
расположенных между городом Кишинев и городом Бендеры. Видно, что в данном квадрате
площадью 90×90 км представлена лишь одна клиника со своими контактными данными и
расположением до моего создания WEB-портала частной клиники в городе Анений Ной.
Рис. 1 Расположение зубных клиник на трассе Кишинев – Бендеры в Google Maps

Я изучил все стоматологические кабинеты 5 частных и 1 государственный,
находящиеся на территории города Анений Ной и пришел к выводу, что лишь 1 из 6 имеет
свои собственный сайт в Интернете. Остальные имеют страницу в социальной сети facebook.
461
Рис.2 Web-адрес частной клиники в городе Анений Ной https://www.sanelendent.md/

Мной был проведен социальный опрос, который носил не сплошной характер,
респондентов выбирали, используя метод случайного отбора. В анкетировании приняло
участие 300 человек. Опрос проводился 2 способами: c помощью анкеты
http://www.ianketa.ru/anketa/678377339/ и рассылки анкет на электронную почту. Возраст
участников составил от 18 до 75 лет включительно.
60 51
50
40
30 18 20
20 11
10
0
1 раз в год 2 раза в год чаще чем 2 раза по острой
в год необходимости
Рис.3 Диаграмма частоты посещения пациентов к зубному врачу %
Рис. 4 Критерии выбора стоматологической клиники жителями города Анений Ной %

Выбирая дизайн для клиники, я руководствовался цветовой гаммой кабинета врача, и его
пожеланиями для своей страницы в Интернете. Я выбрал красный цвет, так как кресло врача
и интерьер мебели, так же имеют красный цвет. Старался придерживаться основной структуре
создания страницы для удобства клиента и врача. Изучил все имеющиеся страницы более 20
зубных частных кабинетов в республике Молдова и за рубежом. Выявил более удачные
462
компоненты, которые понравились мне, и оказались удобными для практического и

эстетического использования в среде Интернет [6, c.35-36]. Разработал логотип компании,
визитку для врача, флаер, образец наружной рекламы у пешеходного тротуара, а также
эмблему-вывеску над дверью клиники. Это был первый шаг при создании сервиса, так как
такие мелочи, позволяют сделать имидж компании, как благополучного и надежного в плане
предоставления своих услуг. Второй шаг- это возможность рекламы в Интернет сообществе,
поэтому мы создали рекламу и информационный сервис для всех граждан не только города
Анений Ной и зарубежных клиентов. Мы предоставляем не только медицинские услуги, но и
услуги ознакомлению с достопримечательностями нашей Молдовы. Это новый вид сервиса,
позволяет повысить уровень доверия иностранных граждан к Молдове, сделает значимым его
значение на мировом рынке стоматологических и туристических услуг [5].
Рис.5 UML Диаграмма схема-работы клиент-врач-админ WEB-портала клиники
Рис.6 Главный интерфейс WEB-ПОРТАЛА зубной клиники на ПК и смартфоне
463
Рис. 7 Магнитик на холодильник посетителям врача стоматолога
Рис.8 Форма feedback зубной клиники врача
Рис.9 Форма регистрации на прием к врачу для посетителя WEB-портала

Итог мой работы, теперь в поисковике Google Maps появляется наш кабинет.
Рис.10
Появление на картах Google Maps положение зубного кабинета нашего врача
464
БИБЛИОГРАФИЯ:
1. Государственный регистр правовых актов республики Молдова http://www.legis.md/
2. [Дата последнего посещения 22.10.2020]
3. Закон о регулировании предпринимательской деятельности путем лицензирования Опубликован
: 18.02.2005 в Monitorul Oficial Nr. 26-28 статья № : 95
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=313293&lang=2 [Дата последнего
посещения 22.10.2020]
4. Кузнецов В. В. Менеджмент стоматологической организации // Медицинская книга.
5. Стоматология. – Москва., 2007.
6. Фролов С. С. Связи с общественностью в работе фирмы: Стратегия, коммуникации, имидж,
брендинг.- М.: «ЛИБРОКОМ», 2011.
7. Яненко В. М., Касумова М. К., Мчедлидзе Т. Ш. Управление медицинским бизнесом: Система
управления в стоматологической организации. 2-е изд. - МЕДИ Издательство., 2011.
PERSONALITATEA ELEVILOR CU DIZABILITĂȚI MINTALE

Cornelia MOCANU,
Doctorandă, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău
Sintagma deficiență mintală, este folosita de majoritatea specialistilor din Romania, alterna-tiv cu
handicap mintal (introdus si in legislatia de dupa 1990 în tara noastra, utilizat de mai ales de Gh. Radu), desi
acesta din urma are si alte conotatii si sinonim cu deficienta intelectuala/de intelect concepte utilizate de alti
autori (E.Verzea). Pe plan international concepte similare sunt intarzierea mintala/retardul mintal (America de
Nord) [3, p76-77]
- Tulburarea de dezvoltare,
- Dificultati/dizabilitati severe de invatare
- Dizabiltatea intelectuala - termenul cel mai nou, care tinde sa-i inlocuiasca pe ceilalti.
- Alti termeni echivalenti, care sunt invechiti, tot mai putin utilizati:
- Debilitatea mintala (fr.)
- Oligofrenia (rus., medicalizat)
- Idiotia (d.m.sever)
- Cretinismul (d.m.profund) etc
Definitia nord-americana a intarzierii mintale (1992), este una dintre cele mai recente si mai acceptate
la ora actuala: 'Intarzierea mintala se refera la limitari substantiale ale nivelului de functionare actuala. Se
caracterizeaza prin functionare intelectuala semnificativ sub medie, care se manifesta concomitent cu limitari
asociate in doua sau mai multe dintre urmatoarele arii de abilitati adaptative:
- Comunicare
- Autoservire
- Viata acasa (in gospodarie)
- Abilitati sociale
- Viata in comunitate
- Autodirectionarea (independenta, autonomia)
- Sanatatea si securitatea personala
465
- Capacitatea de invatare teoretica

- Timpul liber
- Munca. [3, p 201-205]
- întarzierea mintala se manifesta inainte de varsta de 18 ani'
Aplicarea acestei definitii are la baza 4 premise esentiale:
- Evaluarea valida ia in considerare diversitatea lingvistica si culturala, ca si diferentele de comunicare
si factorii legati de comportament.
- Limitarile din sfera adaptativa apar in contextul unui mediu comunitar tipic, pentru varsta individului
si a semenilor si se raporteaza la nevoia individualizata de sprijin a persoanei.
- Limitarile adaptative specifice coexista, adeseori, cu calitati (forte) in alte abilitati adaptative sau
capacitati personale.
Cu sprijin adecvat, pe o perioada sustinuta de timp, nivelul de functionare in viata al persoanei cu intarziere
mintala, in general se imbunatateste.
Aceasta definitie, ca si majoritatea definitiilor din ultimele 2-3 decenii, nu mai asimileaza deficienta
mintala cu o boala (desi poate fi consecinta ei), ci o considera pur si simplu un mod diferit de organizare si
functionare mintala [4 ,p 76, 77].
Boala mintala este diferita de dizabilitatea mintala, dar, din pacate, s-a facut multa vreme - si inca se
mai face - confuzie intre ele. Spre deosebire de persoana cu deficienta mintala, o persoana bolnava mintal
poate avea o inteligenta obisnuita sau chiar peste medie, dar, din diferite motive, conduita ei devine bizara, cu
toate ca ea stie cum sa se comporte normal.
Definitia americana din 1992 este congruenta cu miscarea crescanda a drepturilor de participare si
incluziune sociala (invatamantului integrat si/sau incluziv - si pentru elevii cu d.m.).
Recomandari generale in predare-invatare
- Evidentierea concretului si a semnificatiei continutului din ceea ce se invata -cu deosebire in fazele
initiale ale instruirii;
- Asigurarea achizitionarii materialului nou prin repetare cat mai variata;
- Asigurarea, pentru cel care invata, a unor metode de mediere verbala;
- Educarea atentiei, se realizeaza initial prin evidentierea dimensiunilor relevante a ceea ce se prezinta
si prin reducerea la minimum a factorilor perturbatori. Pe masura dezvoltarii graduale a capacitatii atentiei,
se pot introduce treptat factori perturbatori, ca mijloc de facilitare a formarii capacitatilor complexe ale
atentiei. [6, p36-37]
- Promovarea in clasa a unei atmosfere de succes, pe care sa se bazeze toate sarcinile de invatare;
- Incorporarea in secventele instructionale a unor stimuli atractivi si a unor intariri pozitive;
- Organizarea, secventierea si accesibilizarea cat mai riguroasa a instruirii: de la simplu la complex, de
la usor la greu, de la cunoscut la necunoscut, de la concret la abstract. Utilizarea flexibila a unei mari
varietati de metode de prezentare a materialului de invatare, ca si in memorizarea acestuia.
466
- la copiii cu d.m. In realizarea copierilor, de pilda, trecerea treptata, graduala, de la copierea unor
cuvinte sau propozitii, scrise de mana, la copierea dupa caractere de tipar si apoi la copierea activa este
foarte importanta - pentru a se putea realiza un progres corespunzator. [7, p32]
- In activitatile de dictare - fie ca este vorba de sunete, silabe si apoi treptat cuvinte si propozitii - cadrul
didactic trebuie sa aiba permanent in vedere operatiile complexe solicitate de sarcina respectiva:
- Perceperea si conservarea semnalului auditiv;
- Analiza elementelor componente;
- Reactivarea schemelor grafice corespunzatoare semnalului sonor;
- Coordonarea audio-grafica;
- Sarcina de dictare implica cunoasterea de catre elevul cu d.m. a cuvantului scris, din punct de vedere
semantic, atat sonor cat si grafic. In comparatie cu sarcina de copiere, la dictare nu mai este posibila
revenirea (in caz de dificultate) la actul perceptiv- vizual. Acest lucru este posibil numai prin reluarea
mesajului sonor de catre cadrul didactic, lucru care se recomanda, de altminteri, in toate situatiile cand se
impune.
Integrarea școlară a copiilor cu deficiență mintală
Despre educaţie s-a vorbit şi se vorbeşte mult şi, totuşi, nu este suficient. Dacă dorim să intervenim în
favoarea copiilor, trebuie să le oferim tuturor o educaţie de calitate şi, în mod deosebit, celor cu cerinţe
educative speciale: o educaţie de calitate pentru toţi într-o şcoală pentru toţi. [5, p76-77]
Psihopedagogia integrării și normalizării, este o ramură a psihopedagogiei speciale, care studiază
sistemul de învățământ bazat pe școlile incluzive. Acestă ramură modernă s-a construit în anii 1960. Impunerea
acestei discipline a fost determinată de necesitatea respectării Drepturilor Fundamentale ale Omului, dreptului
fundamental la educație egală pentru toti copiii, ținând seamă de cerințele lor specifice.
În ultima perioadă, sistemul educativ a suferit anumite schimbări fundamentale prin apariția conceptelor
de educație integrată și școală incluzivă datorită elevilor cu cerințe speciale educative.
Copii cu deficiență mintală se împart pe diferite grade de deficiența, de aceea curriculum școlar trebuie
să fie cât mai flexibil pentru a putea permite fiecărui copil să avanseze în ritmul său propriu și sa fie tratat în
funcție de capacitățile sale de învățare. Flexibilitatea curriculum-ului se referă la adaptarea conținuturilor,
metodelor, mijloacelor și tehnicilor de lucru în cadrul activităților instructiv-educative.
Profesorul de sprijin este o persoană specializată în activitățile educative și recuperatorii adresate
copiilor cu deficiență mintală. Acesta poate fi angajatul unei școli speciale, al unui centru de recuperare sau al
unei școli incluzive. Pe lângă activitățile specifice, profesorul de sprijin poate participa la activitățile didactice
din clasă pentru a se ocupa în special de copilul/copiii cu această formă de deficiență.
Nirje spune că, „ integrarea înseamnă să ți se permită sa fii capabil sa fii tu însuți printre ceilalți”.
Integrarea se referă la „relația care se instaurează între individ și societate” [Nirje, B.,1976]
Astfel toți elevii au dreptul la educație și trebuie să vedem potențialul fiecărui elev, concentrându-ne
asupra metodelor de ajutorare a copiilor, astfel încât aceștia să se simtă egal creându-i condiții necesare.
Prin includerea elevilor cu handicap în școlile obișnuite, se ajunge mai ușor la înțelegerea lor de către
normali, la acceptarea și protejarea lor, chiar în grupurile sociale obișnuite. [8,1992]
467
Copiii normali nu sunt întotdeauna draguți cu cei care sunt diferiți de ei. Unii sunt mai răutăcioși și
atunci când sunt în preajma copiilor cu deficiență mintală, îi pot imita, pot râde de ei, se pot juca lângă ei fără
să-i includă. Pentru a-i putea înțelege mai bine, se pot organiza jocuri cu ajutorul cărora pot înțelege pe rând
diverse handicapuri.
Modelul itinerant este un sistem în care copilul este integrat într-o clasă pentru copii normali, fiind
instruit de către profesorul clasei normale de elevi și este sprijinit de un profesor itinerant (specializat în munca
cu copiii cu handicap). Copiii integrați vor beneficia de o programă adaptată nevoilor educaționale, programe
de intervenție personalizate.
Este foarte importantă colaborarea cu familia elevului cu deficiență mintală.
În ceea ce privesc activitățile didactice destinate elevilor cu acestă formă de deficiență se pot folosi
metode precum povestirea, expunerea, explicația, descrierea, folosindu-se un limbaj adecvat, prezentarea
trebuie să fie clară, concisă, ideile să fie sistematizate, să se recurgă la procedee și materiale intuitive, elevii
trebuiesc antrenați prin întrebări de control pentru a verifica nivelul înțelegerii și pentru a interveni cu noi
explicații. Spre exemplu în cazul copiilor cu deficiență mintală utilizarea povestirii ca metodă didactică trebuie
să fie însoțită de suport ilustrativ, sugestiv sau imagini, deoarece atenția poate fi captată mai ușor.
Metoda demonstrației îi ajută pe elevii cu deficiență mintală să înțeleagă elementele de bază a unui
fenomen sau proces. O bună metoda care poarte fi folosită cu o maxima eficiență este învățarea prin cooperare.
Astfel elevii se pot ajuta reciproc, încurajându-se și împărtășindu-și ideile, se învață unii pe alții, realizează că
au nevoie unii de alții pentru a duce o sarcina a grupului la bun sfârșit.
Din experiența personală putem afirma că profesorul poate folosi în procesul de predare-învățare,
evaluare diverse strategii și intervenții utile cum ar fi, folosirea frecventă a sistemului de recompense, laude,
încurajări, astfel încât să fie încurajat și cel mai mic progres al elevului cu deficiență mintală. Elevii trebuie
sprijiniți, încurajați printr-un ton calm, o stare binevoitoare a profesorului, o atitudine deschisă.
Ca în orice domeniu există avantaje și dezavantaje, astfel cadrele didactice pot întâmpina probleme în
comunicarea cu acești elevi, în captarea atenției, progresul lent al copiilor, aceștia putând deranja ora având
probleme de disciplină. Cadrele didactice pot întâmpina dificultăți în găsirea metodelor pentru a convinge
copilul cu deficient mintal să îndeplinească sarcinile lecției, depunând un efort sporit. Activitatea copiilor cu
deficienți mintal trebuie permanent urmărită astfel timpul devine un dușman în activitățile copilului cu
deficiență mintală.
Cu certitudine elevii deficienți mintali au nevoie de ajutor în vederea adaptării, integrării și devenirii
lor ca și ceilalți elevi cu succese și insuccese, cu realizări și ratări dar și cu rezultate încurajatoare.
Rolul terapeutic al activităţilor extracurriculare constă în faptul că prin ele se poate realiza mai uşor
socializarea copiilor cu CES. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi dezvoltă la elevi priceperi, deprinderi
şi abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide, pentru că, desfăşurându-se în afara cadrului
tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul direct cu realitatea socială.
Bibliografie
1. Gherguț, A., Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, 2005;
2. Popovici, D. V., Elemente de psihopedagogia integrării, Editura PRO HUMANITAS, București 1999.
468
3. Mental Retardation, Definition, Classification and Systems of Supports, 9th Edition, American
Association On Mental Retardation, 1992.
4. Paunescu C.Deficiența mintală și procewsul învățării.București,1976
5. Radu Gh., (2000). Psihopedagogia şcolarilor cu handicap, Bucureşti, Editura Pro Humanitas
6. Robu V. Competenţe sociale şi personalitate. Iaşi: „Petre Andrei‖ LUMEN, 2011
7. Weinert F.E., Planck M. Definition and Selection of Competencies. Concepts of Competence.
Munich, Germany: Max Planck Institute for Psychological Research
8. Verza E. (1998). Psihopedagogie specială, Bucureşti,
9. Wine J.D., Smye M.D. Social Competence. New York: Guilford Press, 198
MOTIVAŢIA DE A FI PROFESOR ÎN ERA ACTUALĂ

Tatiana ORNOVEŢCHII
Profesor de limba engleză, limba franceză
IPLT Liviu Rebreanu, Universitatea de Stat din Moldova
Conceptul de Motivaţie, deşi apărut în domeniul psihologiei abia în sec XX, se bucură de o cercetare
arhi-detaliată, fapt ce denotă interesul comunităţilor ştiintifice de a pătrunde în tainele lăuntrice umane, în
dimensiunea intrinsecă personalizată a individului, de a cunoaşte esenţa şi sensul profund al stărilor care
provoacă individul spre Mişcare, Acţiune, şi Realizare a anumitor fapte ce duc spre atingerea anumitor
obiective.
Motivaţia, ca concept fiziologic însoţeşte omul de la naştere. Este vorba de caracterul homeostatic al
individului, de trebuinţele primare menţionate şi plasate ierarhic în prima treaptă a piramidei trebuinţelor de
către A. Maslov. Acest prim impuls motivează fiinţa umană să întreprindă măsurile necesare pentru
supraveţuire. Necesitatea de a progresa în diferite domenii au impus omul să acţioneze. Astfel, asistăm la o
evoluţie istorică unică şi propabil irepetabilă, care a început de la crearea unui loc de trai propriu spre
descoperirea inteligenţei artificiale şi altor civilizaţii.
Identificarea unei definiţii unanim acceptate pentru motivaţie este imposibilă, ambiguitatea conceptului
explicându-se prin multitudinea opiniilor şi argumentelor oferite de cercetători, care pun accente pe diferite
aspecte ale acesteia.
Motivaţia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie înnăscute sau dobîndite, conştiente sau
neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte [3, 7]
Orice acţiune realizată de către om are un motiv strict personal care caracterizează intenţiile, aspiraţiile,
tendinţele şi valorile specifice persoanei. Omul cu Ratiune nu poate face ceva fără nici un motiv. Motivul este
,,un imbold care împinge pe cineva la săvârşirea unei acţiuni sau care determină o acţiune ’’ [5]. Motivul este
un element cheie, un factor de bază a motivaţiei. Anume el, motivul declanşează şi orientează conduita omului,
el menţine şi energizează procesul de la apariţia scopului până la realizarea lui.
Problema motivaţiei, cercetarea aspectelor sale esenţiale şi profunde vor fi mereu actuale-acest fapt
explicându-se prin caracterul lor individualizat şi flexibil, dependent de interese proprii. Mereu individul va
avea la baza acţiunilor sale un grup de motive personale care îl va determina să realizeze paşii necesari pentru
atingerea scopului. Tendinţa spre dezvoltare este prevăzută în Codul genetic al homo sapiens pentru crearea
unui confort atât pe plan extern cât şi pe plan intern. Vom asista mereu la completarea listei de idei şi metode
469
de dezvoltare a motivaţiei în diferite domenii, care vor fi inovative, relevante şi actuale la vremea lor. Astfel
motivaţia devinte un perpetum mobile, o actualitate volatilă şi fluctuantă pentru mediul şi timpul său. În această
ordine de idei dezvolatarea motivaţiei în domeniul educaţional în era actuală se impune prin relevanţa şi
valoarea sa indiscutabilă.
Există o strînsă legătură între motivaţie şi valori, interese, scopuri pe care le are persoana. Aceste valori
sunt formate datorită mediului în care se află şi se dezvoltă persoana. Astfel um mediu agreabil, pozitiv şi
intelectual va avea ca rezultat crearea unor valori morale, psihologice şi educaţionale relevante şi efective
pentru o bună încadrare în diferite situaţii vitale.
Afirmăm cu certitudine că dezvoltarea motivaţiei pentru activitatea profesională în domeniul
educaţional este una din cele mai importante din gama motivaţiilor specifice omului. Acesta se explică prin
faptul că Educaţia este o primă condiţie pentru evoluţie, o prioritate majoră prin intermediul căreia cunoştinţele
se transmit şi se valorifică. Educaţia reprezintă Geneza tuturor lucrurilor transpuse prin Cuvint, transmise de
la o generaţie la alta şi valorificate prin toate invenţiile ce ne fac viaţa mai confortabilă.
Motivaţia este un pilon central pentru îmbrăţişarea oricărei cariere, dar lipsa Profesorului face imposibilă
transformarea unui simplu elev/student într-un adevărat profesionist al sferei sale de interes. Prin urmare, în
spatele oricărei cariere de success se află o motivaţie internă puternică, un professor care a ştiut să îndrumeze
corect şi un vector care a dezvoltat această motivaţie în direcţia potrivită. Astfel cariera didactică este coloana
vertebrală pentru dezvoltarea şi evoluţia oricărei societăţi.
În acest context cariera de PROFESOR este actuală ca niciodată. În situaţia de pandemie cu care se
confruntă omenirea, dimensiunea profesorului s-a schimbat radical. Ea s-a transformat brusc din una statică
(mereu în faţa elevului/studentului cu materiale didactice şi tehnice pregătite) în una arhi-dinamică (pregătit
în orice moment să treacă de la un tip de predare la altul ). Astăzi Dascălul trebuie să se adapteze rapid la
condiţii profesionale, sanitare, tehnice noi pentru a face faţă valului de provocări în procesul educaţional. În
obişnuitul arsenal de obligaţiuni profesionale a ,,Semănătorilor de Lumină’’
s-a mai adăgaut o listă incompletă de îndatoriri.
Astfel, profesorul trebuie:
- Să posede competenţe tehnice;
- Să îmbine efectiv metodele ,,en presentiel,, şi ,,online,,;
- Să se adapteze cerinţelor profesionale şi de sănătate ;
- Să motiveze elevii/studenţii să participle la orele online;
- Să poată realiza o lecţie fără a vedea elevii sau stdenţii în faţă;
- Să dea dovadă de responsabilitate şi ingeniozitate în caz de probleme tehnice;
- Să asimileze funcţionare diferitor aplicaţii necesare procesului didactic etc.
Astfel, profesorul devine o valoare unică, un profesionist multilateral obligat să se adapteze cerinţelor
actuale. Prin urmare, putem afirma cu certitudine că aceste fapte vor avea o influenţă majoră asupra motivaţiei
pentru cariera didactică a următoarelor generaţii.
Meseria care formează generaţii şi influenţează viitorul este în plină ascensiune. Astăzi, profesorul s-a
metamorfozat într-un specialist multidimensional, pregătit în orice moment pentru schimbări radicale atât în
470
plan professional cât şi în plan personal. Sistemele educaţionale din întreaga lume încearcă să se adapteze şi
să organizeze în cel mai optim mod procesele şi activităţile didactice.
Valul de schimbări suferit de toate generaţiile şi de toate domeniile va lăsa amprente profunde asupra
viitoarelor generaţii. Nu putem să ne opunem sau să modificăm ceva, doar benevola adaptare la schimbări
necesare ne poate crea un confort intern şi o plăcere din ceea ce realizăm şi construim zi de zi.
Profesorul astăzi este un erou, un apărător al celor mai importante valori umane. El are o adevărtă forţă
în inima sa şi această forţă poate face adevărate minuni pentru viitorul societăţii sau unor persoane. Cuvîntul
este puterea care poate schimba destine şi anume profesorul o deţine. Indiferent de modul de predare, de dorinţa
copilului de a studia sau de dificultăţile întâlnite, dascălul poate influenţa enorm comportamentul, atitudinea
şi formarea competenţelor celor care studiază. Astăzi, profesorii au fost nevoiţi să treacă şi să supravieţuiască
pe teritoriul noilor generaţii, să înveţe regulile lor, să încerce să realizeze toate activităţile conform celor mai
noi cerinţe tehnice. Astfel, dacă până în prezent, profesorul încerca să atragă elevii/studenţii spre tradiţionalele
valori create dea lungul generaţiilor, actualmente profesorul încearcă să fie în acelaşi ritm şi tempou cu noile
generaţii, sa-i motiveze şi să le ofere susţinere morală şi psihică şi nu în ultimul rind să le transmită acele valori
care constituie fundamental oricărei societăţi dezvoltate.
În concluzie, menţionăm că motivaţia de a fi professor s-a schimbat radical doar în câteva clipe din
punct de vedere istoric, dar cu un impact ce va fi resimţit secole întregi. Profesorul în situaţia actuală devine
luptător şi este obligat să învingă spre binele societăţii. A fi motivat să fii dascăl şi să nu părăseşti domeniul
educaţional înseamnă a fi o adevărată personaliate, care acceptă provocari, care este gata de schimbări şi care
poate părăsi zona de confort pentru cea mai nobilă cauză care a existat vreodată-cea de a forma OAMENI.
Bibliografie:
1. MASLOW A.H. Motivaţie şi personalitate, Bucureşti: Editura Trei, 2007. ISBN 978-973-707-159-0;
2. NEACŞU I. Instruire şi învăţare, Bucureşti: Eitura Didactică și Pedagogică, 1978. ISBN 973-29-0070-9
3. PÂNIŞOARĂ, G. Motivarea eficientă : ghid practic, Iaşi : Polirom, 2005,ISBN
4. 973-681-969-8;
5. SILLAMY N. Dictionar de psihologie, Larousse. Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1996. ISBN 973-
9243-25-8
6. https://dexonline.ro/ [Accesat 12.08.2020]
471
ÎNVĂȚAREA ȘI CONSOLIDAREA VOCABULARULUI ÎN LIMBA ENGLEZĂ

UTILIZÂND APLICAȚIA WORDWALL
Angela SÎRGHI,
drd, lector, Institutul de Formare Continuă
Abstract: Vocabulary represents one of most important skills necessary for teaching and learning a
foreign language. It is the basis for the development of all the other skills: reading comprehension, listening
comprehension, speaking, writing, spelling and pronunciation. Vocabulary is the main tool for the students in
their attempt to use English effectively. The correct use of ICT tools can streamline the learning process and
strengthen the vocabulary, so that it becomes active later.
Rezumat: Vocabularul reprezintă una dintre cele mai importante abilități necesare predării și învățării
unei limbi străine. Este baza pentru dezvoltarea tuturor celorlalte competențe lingvistice: înțelegerea textului
scris, înțelegerea textului audiat, vorbirea, scrierea, ortografia și pronunția. Vocabularul este instrumentul
principal pentru elevi/studenți în încercarea lor de a utiliza limba engleză în mod eficient. Utilizarea corectă a
instrumentelor TIC poate eficientiza procesul de învățare și consolidare a vocabularului, pentru ca ulterior
acest vocabular să devină activ.
Cuvinte cheie: Wordwall, aplicații digitale, elevi/studenți, predare, învățare, vocabular, competențe
Introducere. Odată cu apariția rețelelor sociale, utilizarea cloud-lui, a dispozitivelor digitale și a
platformelor educaționale, procesul de predare și învățare se schimbă rapid. Incorporarea instrumentelor
digitale și folosirea corectă a acestora, le poate transforma în instrumente de învățare cu un potențial puternic.
Profesorii folosesc în prezent avantajele instrumentelor digitale pentru a îmbunătăți abilitățile lingvistice ale
elevilor/studenților săi. În special instrumentele TIC sunt eficiente în procesul de învățare a limbilor străine,
oferind elevilor/studenților un mediu de învățare activ și șansa de a vedea lumea reală folosind materiale
autentice. În plus, se promovează atitudinea pozitivă față de învățare, economisind timp atât pentru profesori,
cât și pentru elevi/studenți [1,2].
Ce este Wordwall?
Wordwall este o aplicație digitală online utilizată pentru a crea activități atât interactive, cât și
imprimabile. Cele mai multe dintre șabloanele oferite de platforma dată sunt disponibile atât în versiunea
interactivă, cât și imprimabilă. Activitățile interactive sunt redate pe orice dispozitiv activat pentru web,
precum computer, tabletă, telefon sau tablă interactivă. Pot fi redate individual de către elevi/studenți sau
coordonate de profesori. Activitățile imprimabile pot fi imprimate direct sau descărcate ca fișier PDF. Ele pot
însoți activitățile interactive sau cele independente.
Wordwall este instrumentul perfect chiar și pentru cei ce nu sunt familiarizați cu tehnologiile. Este
nevoie doar de un computer sau o tabletă conectată la Internet și, după configurarea unui cont
(https://wordwall.net/), se începe rapid crearea sarcinilor interactive sau a foilor de lucru imprimabile.
Conceptul este simplu: se utilizează șabloanele de pe platformă pentru a crea tipuri de activități cunoscute,
cum ar fi alegerea multiplă, gruparea sau potrivirea sau jocuri și chestionare mai complexe. Pentru varianta
gratuită se oferă 18 șabloane și, deoarece Wordwall este bazat pe web, cu o conexiune bună, doar în câteva
minute se pot crea activități rapid și ușor, care ulterior sunt ușor de partajat.
472
Wordwall este deosebit de util pentru clasele de nivel mixt. Pentru elevii/studenții mai avansați se
atribuie sarcini individuale pe care le pot accesa cu ușurință online, chiar și de pe telefonul lor. Indiferent de
nivelul de studii, Wordwall are potențialul de a fi utilizat pentru învățare independentă. De asemenea se pot
seta sarcini pentru grupuri sau cursanți individuali, oferindu-le un cod de acces.
În clasa de limbi străine Wordwall funcționează ca o cutie reală în care sunt stocate cartele cu cuvinte și
expresii noi, ce pot fi aplicate în procesul de predare/învățare ori de câte ori e necesar. Cercetările arată că
repetarea vocabularului la anumite intervale de timp este eficientă pentru învățarea cuvintelor noi și extinderea
vocabularului. Activitățile realizate cu aplicația Wordwall devin mai utile, prin faptul că se poate de creat
grupuri lexicale, ceea ce eficentiază procesul de învățare, memorare și se exersează și ortografia lexicului
învățat. Tot odată cu Wordwall se pot crea sarcini și pentru alte aspecte lingvistice, de exemplu gramatica,
fonetica, conversație etc. [3].
Crearea de conținuturi. Majoritatea activităților se bazează pe "itemi" ce permit repetarea și
consolidarea cuvintelor sau a frazelor. Acest conținut se include în activitățile realizate, deși se pot utiliza, de
asemenea, elemente sau activități create de alți utilizatori. Aceste sarcini pot fi ușor adaptate și personalizate
potrivit vârstei și nivelului elevilor/studenților și stilului de predare. Versiunea publică poate fi modificată
numai de către autorul inițial, dar se obține o copie privată care poate fi editată. Activitatea se salvează pe
contul personal, se folosește opțiunea Editează conținutul (Edit content) sub activitatea în sine, după editare
activitatea nouă se salvează făcând click pe butonul Terminat. (Done). De asemenea, activitățile create pot fi
imprimate, astfel obținând noi fișe de lucru în format tipărit.
Pentru crearea sarcinilor se folosește un sistem de șabloane. Acestea includ șabloane clasice familiare,
ar fi Chestionarul și Cuvintele încrucișate, precum și jocuri în stil arcade, precum Avionul. Pentru început
se selectează șablonului, apoi se introduce conținutul. Procesul de creare este foarte simplu și o activitate
completă se creează doar în câteva minute. Lista de șabloane disponibile se găsește în partea de jos pe pagina
Acasă (Home). Cu un singur click pe oricare dintre șabloanele prezentate, se oferă câteva exemple de sarcini.
Orice activitate creată poate fi comutată la un alt șablon printr-un singur click pe butonul Comutare
șablon din partea dreaptă a fiecărei pagini de activitate. Șablonul original este indicat în partea de sus, cu toate
celelalte opțiuni dedesubt. Acest lucru este util pentru economisirea timpului și este excelent pentru diferențiere
și consolidare. De exemplu, o activitate de Potrivire (matching) poate fi transformată în Cuvinte încrucișate
cu exact același conținut. În același mod, putem transforma un Chestionar sau o Căutare de cuvinte și multe
altele.
Șabloanele interactive pot fi prezentate în diferite teme. Fiecare temă schimbă aspectul cu diferite
grafice, fonturi și sunete. De asemenea, sunt opțiuni suplimentare pentru a seta un cronometru sau pentru a
schimba jocul.
Șabloanele imprimabile au de asemenea opțiuni de setare. De exemplu, se poate modifica fontul sau
imprima mai multe copii pe pagină.
Ce șabloane pot fi folosite pentru sarcini?
Potrivește: Glisează și fixează fiecare cuvânt cheie lângă definiția sa.
473
Chestionar: O serie de întrebări cu variante multiple de răspuns. Atinge răspunsul corect pentru a
continua.
Roata aleatoare: Rotește roata pentru a vedea care elementul următor.
Deschide caseta: Atinge fiecare casetă pe rând pentru a o deschide și a dezvălui elementul din interior.
Găsește perechea: Atinge răspunsul potrivit pentru a-l elimina. Repetă până când dispar toate
răspunsurile.
Sortare în funcție de grup: Glisează și fixează fiecare element în grupul corect.
Cărți aleatorii: Împarte cărți la întâmplare dintr-un pachet amestecat.
Perechile: Atinge o pereche de dale pe rând pentru a vedea dacă se potrivesc.
Rearanjează: Glisează și fixează cuvinte pentru a rearanja fiecare propoziție în ordinea corectă.
Anagramă: Glisează literele în pozițiile lor corecte pentru a decoda cuvântul sau fraza.
Cuvântul lipsă: O activitate close în care glisezi și fixezi cuvinte în spațiile goale dintr-un text.
Chestionar concurs: Un chestionar cu variante multiple de realizat în timp scurt, cu soluții de salvare
și o rundă bonus.
Diagramă etichetată: Glisează și fixează pinii în locul corect pe imagine.
Căutarea de cuvinte: Cuvintele sunt ascunse într-o grilă de litere. Găsește-le cât de repede poți.
Cursa în labirint: Aleargă în zona răspunsului corect, evitând în același timp inamicii.
Clasifică: Glisează și fixează elementele în coloana categorie corespunzătoare.
Clasament: Glisează și fixează elementele în ordinea corectă.
Avion: Utilizează tastatura tactilă sau tastatura fizică pentru a zbura în răspunsurile corecte și pentru a
le evita cele greșite [4].
Unde se găsesc rezultatele? Evidența scorurilor și a rezultatelor se realizează atunci când activitatea
este atribuită ca sarcină prin butonul Partajare (Share). Se generează un link unic de acces care este distribuit
prin email sau pe o platformă comună. După realizarea sarcinii de către elevi/studenți, toate rezultatele vor fi
centralizate pe contul profesorului. Rezultatele elevilor/studenților vor fi stocate pe contul profesorului în
secțiunea „Rezultatele mele” (My results) din partea de sus a paginii, selectând activitatea pentru care se
verifică rezultatele. Rezultatele individuale ale elevilor/studenților sunt disponibile de îndată ce ei au terminat
activitatea.
Numărul de sarcini atribuite pentru lucrul independent este limitat în versiunea gratuită (basic), însă
opțiunea de Multyplayer permite studenților realizarea testelor/sarcinilor în timp real (sincron). Multiplayer
este un format în care toți elevii/studenții se alătură aceluiași joc simultan, fiecare pe propriul dispozitiv.
Profesorul controlează fluxul de joc din fața clasei. Unele jocuri sunt competitive, de exemplu, Quiz, când
elevii/studenții să străduiesc să ofere răspunsul corect cât mai repede posibil. Altele, cum ar fi Brainstorm
facilitează discuții de colaborare.
De ce hardware e nevoie pentru a juca Multiplayer? Fiecare elev/student participant trebuie să aibă
propriul dispozitiv activat pentru web, precum laptop, tabletă sau telefon. Pentru a găzdui jocul, profesorul are
nevoie de un dispozitiv cu un ecran mare vizibil pentru toți. Nu trebuie să fie un ecran interactiv, un laptop cu
proiector de date va funcționa la fel de bine.
474
Cum se găzduiește un joc?

După crearea unei activități care acceptă mai mulți jucători, se utilizează panoul Comută șablonul din
partea dreaptă a paginii de activitate pentru a trece la formatul Multiplayer. Astfel se dă start jocului, unde
profesorul este gazdă.
Cum se alătură elevii/studenții la joc?
Elevii/studenții trebuie să acceseze goWordwall.com și să introducă codul de acces afișat pe ecranul
profesorului. Apoi, trebuie doar să introducă numele și să aștepte ca profesorul să înceapă jocul.
Unde se pot vedea rezultatele?
Feedback-ul rezultatelor este integrat în fluxul de joc. Cu toate acestea, rezultatele pot fi vizualizate în
panoul din partea de jos a paginii de activitate. Rezultatele de la orice joc Multiplayer anterior pot fi accesate
în secțiunea Rezultatele mele (My results) din partea de sus a paginii.
Ce șabloane acceptă funcția Multiplayer?
Brainstorm, Brainstorm categorii, Chestionar, Blocul de schițe.
Încorporarea pe un site web. Activitățile Wordwall pot fi plasate pe un alt site web folosind un
fragment de cod HTML. Acesta funcționează în același mod ca și funcția de încorporare video de pe YouTube
sau Vimeo, oferind o activitate care poate fi redată pe propriul site. Aceasta este o modalitate excelentă de a
îmbunătăți propriul blog sau mediul virtual de învățare.
Unde pot găsi codul de încorporare? Pentru a încorpora o activitate, se face clic pe butonul Distribuie
(Share) din pagina de activitate. Se alege distribui profesorului sau elevilor/studenților, apoi se parcurg pașii
până când se ajunge la finalizarea integrală. Sub link se găsește pictograma </>; se face clic pe ea pentru a
vizualiza codurile de încorporare. Acestea pot fi copiate și lipite pe site-ul sau blogul personal [5].
Avantajele aplicației Wordwall
Pentru elevi/studenți:
- Wordwall oferă posibilitatea de a consolida procesul de învățare a vocabularului;
- Prezența elementului competitiv și ridicarea motivației;
- Sarcini distractive și interactive;
- Crearea propriilor activități pentru colegii din grupa de studii;
- Autoevaluare.
Pentru profesori:
- Utilizarea simplă și oferirea unui nou element procesului de studii;
- Crearea activităților pentru extinderea și consolidarea vocabularului;
- Realizarea sarcinilor create la intervale regulate;
- Partajarea sarcinilor pentru lucrul individual în mod asincron;
- Partajarea sarcinilor create cu toată comunitatea Wordwall;
- Utilizarea materialelor didactice create de alți utilizatori ai aplicației Wordwall;
- Sarcini și activități pentru diferite nivele și vârste.
475
Bibliografie:
1. ALBEANU, G. GHERASIM, Z. ANDRONIE, M. Tehnologii de comunicaţie, multimedia şi e-learning
în educaţie. Note de curs, Biblioteca virtuală a Universităţii Spiru Haret. 2014
2. BRUT, M. Instrumente pentru e-learning: ghidul informatic al profesorului modern. Iaşi: Polirom, 2006
3. The Digital teacher https://thedigitalteacher.com/reviews/wordwall#close
4. Wordwall – caracteristici https://wordwall.net/ro/features
5. Video tutorial https://www.youtube.com/watch?v=puZPMtLZqoM&ab_channel=StephenOliver
PSIHOEDUCAŢIA, METODĂ DE PREVENŢIE IN TULBURĂRILE ALIMENTARE

LA ADOLESCENŢI
Mariana ŞTEFAN
Doctorand, Universitatea Pedagogică de Stat –„ Ion Creangă” din Chişinău
Rezumat
Adolescenţa este o perioadă cu schimbări importante în viaţa adolescentului (modificări pubertale,
influenţa crescută a grupului, modificări cognitive şi emoţionale etc.) care poate fi critică în trasarea
traiectoriilor stilului de viaţă, cu implicaţii enorme pe termen lung pentru sănătatea adultului. Aceste traiectorii
includ patternuri timpurii ale comportamentului în domeniile exerciţiului fizic, al nutriţiei, al fumatului, al
consumului de cafeină, alcool şi alte substanţe care modifică starea afectivă. Adolescenţa este perioada pentru
stabilirea de trasee educaţionale, roluri de viaţă majore, relaţii şi acţionarea pentru scopuri pe termen lung. De
asemenea, adolescenţa este o perioadă importantă pentru studiul şi dezvoltarea de intervenţii preventive
proiectate pentru a opri dezvoltarea de probleme mai grave la vârsta adultă.[2] Aproximativ o treime din
adolescenţi îşi percep greutatea, cu o subestimare mai mare decât supraevaluare(Martin, Frisco and Mai 2009)
Menţinerea unei alimentaţii sănătoase este o sarcină dificilă pentru adolescenţi, ţinând cont că aceştia sunt
expuşi mediului obesogen modern, în care dulciurile şi alimentele fast-food sunt uşor accesibile. Aceste
abilităţi de a rezista în faţa tentaţiilor şi a persevera în urmărirea unui scop autoimpus, constituie trăsăturile
esenţiale ale autoreglării.[2]
Cuvinte cheie: tuburare alimentară, prevenţie, psihoeducaţie, adolescenţă.
Introducere
Prevalența ridicată a alimentației și a problemelor legate de greutate în timpul copilăriei și adolescenței
este de mare îngrijorare, mai ales că aceste vârste sunt perioade de creștere și dezvoltare rapidă. Modelele de
alimentare dezordonate sunt un precursor comun al tulburărilor de alimentație. Tulburarile de alimentaţie sunt
printre primele trei cele mai frecvente boli cronice la femeile adolescente. Sănătatea publică și impactul
costurilor indicelui ridicat de masă corporală (IMC) sunt bine cunoscute. Există, de asemenea, dovezi că
factorii de risc pentru dezvoltarea tulburărilor de alimentaţie și IMC ridicat pot fi preveniți folosind aceleași
intervenții în copilărie, adolescență și chiar la vârsta adultă tânără.[4] Maloney 1989 a constatat că până la
45% dintre băieți și fete din primii ani de școală vor să fie mai subțiri decât sunt. Pe măsură ce femeile ajung
la adolescență, comportamentele alimentare nesănătoase și tulburările alimentare ajung să reprezinte probleme
majore de sănătate. Grigg 1996 a arătat o prevalență ridicată a comportamentelor alimentare dezordonate
(33%), a practicilor dietetice nesănătoase (57%) și a imaginii corporale distorsionate (12%) în rândul
476
adolescenților. În plus, majoritatea adolescenților doreau să piardă în greutate (77%) și jumătate au încercat să
piardă în greutate în ultima lună (51%). Corelații puternice ale acestor comportamente au inclus starea
supraponderală, stima de sine scăzută, depresia, ideea suicidară și consumul de substanțe. A existat o creștere
aparentă a prevalenței tulburărilor alimentare în ultimii 50 de ani. Unii cercetători speculează că această
creștere poate reflecta o recunoaștere sporită și schimbări în practicile de recomandare în timp în timp ce alții
sugerează că această creștere este de fapt un mit.[6]
Schimbările normale de greutate şi înălţime la pubertate sunt deseori resimţite pozitiv de către băieţi, în
special cele legate de creşterea masei musculare şi înalţime. Culturile occidentale par să favorizeze băieţii care
sunt mai mari şi mai puternici. Dimpotrivă, fetele experimentează negativ înalţimea normală şi schimbările de
greutate şi/sau acumularea de ţesut adipos. Aceasta are loc ca urmare a faptului că, în culturile occidentale,
imaginile promovate de media, dominate de femei albe, valorizează aspectul filiform al corpului prepubertar
şsi nu cel matur.[3]Sunt mesaje care spun că perceperea greutăţii conteaza mai mult decât greutatea reală.[5]
Prevenţie
Este bine documentat că tulburările de alimentație sunt mult mai răspândite în rândul femeilor (de
exemplu, marker fix), cu vârsta medie de debut a tulburării alimentare care apare la începutul până la mijlocul
adolescenței, variind de la 14 ani la 20 de ani ( adică factor de risc variabil).În consecință, multe programe de
prevenire a tulburărilor de alimentație vizează femeile tinere.
Programe de prevenire a tulburărilor de alimentație au fost dezvoltate și evaluate în întreaga lume,
inclusiv mai multe grupuri de cercetare din Canada (de exemplu, Friedman 1996 , Friedman 1998 ; Olmsted
2002 ; Piran 1995 , Piran 1996 ), Statele Unite (de exemplu, Killen 1993 ; Kusel 1999 , Shisslak 1998 , Smolak
1998 ; Stice 2003 ), Norvegia ( de exemplu, Rosenvinge 1997 ), Elveția ( de exemplu, Buddeberg * 1998 ),
Italia ( de exemplu, Dalle Grave 2001 ; Santonastaso 1999 ;Zanetti 1999 ), Regatul Unit (de exemplu,
Baranowski 2001 ; Carter 1997 ; Stewart 2001 ) și Australia (de exemplu, Huon 1997 ; O'Dea 2000 ; Wade
2003 ). Programele implicau inițial material psihoeducațional didactic cu privire la tulburările de alimentație
în eșantioane comunitare de adolescenți și mai târziu au inclus probleme legate de influențele socioculturale
asupra imaginii corpului. Mai recent, programele au vizat eșantioane cu risc ridicat folosind formate
interactive.[6]
Dacă vorbim de prevenţie, termenul prevenţie este derivat din limba latină, în care „praevenire”
inseamnă a veni înainte, a anticipa şi/sau a evita. Există numeroase definiţii, însă cele mai multe au în vedere
trei obiective interdependente:
Protejarea stării de sănătate şi funţionarea eficientă ;
Promovarea unei stări de bine mai accentuate, astfel încât să se consolideze capacitatea de adaptare în
cazul unor factori de stres previzibili sau neprevăzuţi;
Preîntâmpinarea dezvoltării tulburărilor psihologice sau a comportamentelor nesănătoase.[7]
Programele de prevenire a tulburărilor alimentare de succes se concentrează de obicei pe modificarea
factorilor specifici, cunoscuți ca conferind un risc mai mare pentru apariția tulburărilor alimentare. Studiile
prospective au identificat mai mulți factori de risc modificabili pentru dezvoltarea patologiei alimentare
globale, inclusiv: credința în idealul slab, cultural (numit internalizare slab-ideal), presiunea percepută ca fiind
477
slab, insatisfacția corpului, regimul auto-raportat și afectarea negativă (de ex. , simptome depresive). O
cuprinzătoare meta-analiză din 2007 a raportat că jumătate din tulburările de alimentație , programe de
prevenire, au dus la reducerea factorului de tulburare de risc ( de exemplu, nemulțumirea corpului, subțire-
slab, ideal- internalizare).Teoretic, dacă factorii de risc sunt reduși, patologia tulburărilor alimentare va fi
redusă sau prevenită și tulburările alimentare nu se vor dezvolta.
Patru programe au promovat o activitate fizică moderată și sănătoasă ( The Weigh to Eat; Planet Health;
Healthy Weight; New Moves ) și patru programe au oferit educație privind managementul sănătos al greutății
( The Weigh to Eat; Student Bodies ™; Healthy Weight; programul lui Yager). Stima de sine a fost, de
asemenea, acoperită în trei dintre cele nouă programe (Cântărește să mănânci; Programul lui Stewart;
Programul lui Yager) și mai multe programe au acoperit în mod individual alte subiecte precum asertivitatea (
The Weigh to Eat ), stresul (programul lui Stewart), reducerea vizionării la televizor ( Planet Health), auto-
abilitare și sprijin social ( New Moves) și prevenirea sinuciderii (programul Yager)[1]
Austin et.al(2005) recomandă ca educaţia pentru prevenire a tulburărilor alimentare să abordeze
următoarele subiecte specifice referitoare la:
- Nutriţie, obiceiuri de a sări peste mese şi legătura dintre mâncare şi emoţii;
- Nivelurile adecvate de activitate fizică şi importanţa acesteia;
- Schimbările fiziologice, sociale şi psihologice normale din timpul pubertăţii;
- Imaginea corporală şi discutarea rolului pe care mass-media îl are în indicarea subţirimii corporale ca
ideal de frumuseţe şi determinarea greutăţii corporale adecvate;
- Controlul greutăţii şi inţelegerea efectelor fiziologice şi psihologice ale restricţiei de alimente şi ale
dietei cronice, descurajarea tehnicilor de scădere drastică în greutate;
- Rolul femeii în societate şi portretizarea ei în mass-media;
- Stima de sine şi identitatea personală;
- Activităţile centrate pe adaptarea la stres şi presiunea socială;
- Discutarea despre anorexie şi bulimie, intr-o manieră care descurajează glorificarea acestora.[7]
- Comunicarea eficientă este necesară pentru a produce schimbări. Cea mai eficientă comunicare trebuie
să conţină mesaje clare, adecvate, în funcţie de vârsta si dezvoltarea publicului destinat. Nu folosim limbaj
critic, nu emitem judecăţi şi nu folosim frica, stigmatul sau alte tehnici care să sperie, pentru a motiva sau
a constrânge tinerii să acţioneze.
Concluzie
Scopul implementării acestor programe de prevenţie îi va ajuta pe adolescenţi să îşi accepte corpul, să
se raporteze corect la influenţele socioculturale nesănătoase sau la comentariile răutacioase, sa-si dezvolte
abilităţi de coping şi autoafirmare.
Instituţiile de învăţământ joacă un rol important în influenţa şi dezvoltarea tinerilor. Prin urmare, acestea
sunt esenţiale în transmiterea de mesaje pozitive despre imaginea corpului, alimentaţia sănătoasă şi
comportamentele adaptative. In cadrul orelor de dirigenţie se pot desfaşura programe de prevenţie în care să
fie inclusă psihoeducaţia în ceea ce priveşte tulburarea alimentară. Programul de prevenţie poate să contribuie
la reducerea factorilor de risc pentru tulburarile alimentare, ajutând la dezvoltarea rezistenţei, la eliminarea
478
stigmatului negativ, la creşterea aprecierii şi a stimei de sine, iar psihoeducaţia este primul pas în identificarea,
conştientizarea şi integrarea problemei.
Bibliografie:
1. Anna C. Ciao, Ph.D, Katie Loth, Ph.D. and Dianne Neumark-Sztainer, Ph.D. Preventing Eating Disorder
Pathology: Common and Unique Features of Successful Eating Disorders Prevention Programs, Curr
Psychiatry Rep. 2014 July ; 16(7): 453. doi:10.1007/s11920-014-0453-0.
2. Diana Tăut, Infuenţe calde în autoreglarea comportamentului alimentar la adolescenţi şi adulţi tineri, teza
de doctorat, Cluj-Napoca 2012
3. Gerald R.Adams, Michael D. Berzonky, Psihologia adolescenţei – Manualul Blackwell, Polirom 2009,
pp61, ISBN – 978-973-46-1303-8
4. Long Khanh-Dao Le , Phillipa Hay, Jaithri Ananthapavan, Yong Yi Lee, and Cathrine Mihalopoulos,
Assessing the Cost-Effectiveness of Interventions That Simultaneously Prevent High Body Mass Index
and Eating Disorders, Nutrients 2020, 12, 2313.
5. Michelle L. Frisco* , Jason N. Houle* , and Molly A. Martin – J, The image in the mirror and the number
on the scale:weight, weight perceptions, and adolescent depessive symptoms, Health Soc Behav. 2010
June ; 51(2): 215–228.
6. Pratt BM, Woolfenden S Pratt BM, Woolfenden S., Interventions for preventing eating disorders in
children and adolescents, Cochrane Database of Systematic Reviews 2002, Issue 2. Art. No.: CD002891.
7. Violeta Enea , Adela Moldovan, Rauca Anton (2017)Tulburarile de comportament alimentar şi obezitatea
la copii şi adolescenţi , Polirom, ISBN – 978-973-46-6550-1, pp189-199
EFICIENTIZAREA ORGANIZĂRII ACTIVITĂȚILOR ȘCOLARE ȘI

EXTRAȘCOLARE PRIN ÎMBUNĂTĂȚIREA COMUNICĂRII MANAGER-CADRU
DIDACTIC
Ionel TĂBĂCARU,
profesor, Școala Profesională Specială „Emil Gârleanu” din Galați
Indicatorii de performanță care trebuie îndepliniți de cadrele didactice din învățământul de stat și privat,
cu ajutorul cărora se măsoară gradul de realizare a activităților școlare și extrașcolare, se regăsesc în fișa
postului. Aceasta este o parte integrantă a contractului de muncă ce trebuie adusă la cunoștința angajatului
în momentului încheierii acestuia și desigur, semnată. În cazul în care, pe parcursul derulării contractului
individual de muncă, intervine o actualizare a fișei, din nou conținutul va fi adus la cunoștința salariatului
[1].
Fișa postului este adaptată în funcție de specificului instituției de învățământ în care lucrează cadrul
didactic și de disciplina pe care o predă. Departamentul de resurse umane sau specialistul resurse umane din
fiecare organizație are responsabilitatea întocmirii fișei postului. Fișa postului conține semnăturile ambelor
părți și ștampila organizației [2]. În cadrul instituțiilor de învățământ această responsabilitate revine
departamentului secretariat care împreună cu conducerea unității întocmește și adaptează această fișă.
Indicatorii din fișa postului care fac referire la activitățile extrașcolare și extracurriculare ocupă o
proporție destul de mare în cadrul acesteia și vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor
clasice de predare-învățare-evaluare. Aceste activități fac parte din arii diverse, de exemplu, pot fi: excursii,
drumeții, vizite la muzee, la instituții publice, teatru, operă etc.
479
În îndeplinirea sarcinilor specifice activității școlare și extrașcolare de către un cadru didactic, un rol
important îl ocupă eficiența comunicării dintre cadru didactic și superiorii săi. Utilizând modelul leadership-
ului situaţional prezentat de P. Hersey & K. Blanchard [3], vom prezenta o serie de situații (reale și/sau
posibile) din organizaţia şcolară însoțite de explicații și moduri de a proceda în relaţia cu colegii/subordonaţii,
din perspectiva fiecăruia din cele 4 stiluri de leadership corespunzătoare celor 4 niveluri de dezvoltare ale
subordonatului pentru eficientizarea organizării activităților școlare și extrașcolare: Stilul directiv/autocratic/
autoritar; Stilul îndrumător/ antrenorial/meditator; Stilul stimulativ/participativ/ de susţinere; Stilul delegativ.
Stilul directiv/ autocratic/ autoritar – Nivelul 1, „debutantul entuziast/în curs de dezvoltare”:
- Având o competenţă redusă, managerul în relaţia cu acest tip de subordonat, ar trebui să-i spună exact
ce să facă şi cum să facă, deoarece este posibil ca datorită lipsei de experienţă să nu cunoască modul de
organizare şi desfăşurare al unei activități (concurs, olimpiade etc.);
- Managerul nu trebuie să-l încurajeze şi să-l motiveze prea mult, deoarece se află în perioada în care
motivaţia este intrinsecă, ci trebuie ca el să decidă pentru subordonat şi să-l ghideze pas cu pas în realizarea
sarcinilor de lucru; comunicarea ar trebui să fie mai mult unidirecţională;
- Debutantul entuziast vede managerul şi îl recunoaşte ca având cunoştinţe şi competenţe superioare în
organizare (concursuri, olimpiade), de aceea este bine să-i coordoneze activitatea şi să-i spună unde să
meargă şi ce să facă;
- Managerul ar trebui să stabilească din timp toate reperele concursului (cine organizează, când, cum şi
cu ce resurse) şi să verifice permanent subordonatul în curs de dezvoltare privind gradul de îndeplinire al
unei sarcini, respectarea termenelor şi indicaţiilor primite;
- Debutantul în curs de dezvoltare, fiind foarte încrezător şi dornic să înveţe, va solicita sarcini variate
în cadrul organizării activităților (Ex: înştiinţarea presei şi televiziunii pentru a populariza
evenimentul/activitatea organizat/ă de școală, întocmirea de documente şi rapoarte, va încerca să vină cu
idei pentru realizarea unor programe artistice, cultural-turistice etc);
- Managerul ar trebui să-l implice în comisii, în activități, deoarece dacă este supravegheat şi îndrumat
cum trebuie acesta va realiza activitățile școlare și extrașcolare ca un profesionist, datorită energiei şi
entuziasmului de care dispune, dar are nevoie de sarcini clare, cu termene precise dar şi de un feed-back al
muncii sale;
- Managerul, în relaţia cu un subordonat profesor debutant trebuie să ţină cont că acesta parcurge un
drum nou, sinuos, în căutarea identităţii sale profesionale, participarea la organizarea activități extrașcolare
de o anvergură mai mare este o sarcină destul de mare pentru cineva care este abia intrat în sistem şi nu are
cunoştinţe organizatorice practice, lucru pe care managerul trebuie să îl ia în seamă în cazul unui eşec în
realizarea unei sarcini;
- În relaţia cu un subordonat debutant trebuie să se ţină cont şi de temperamentul acestuia, deoarece
motivaţia, entuziasmul pot fi foarte uşor afectate, distruse în cazul unui angajat cu un temperament
melancolic, recomandat ar fi ca managerul să adopte un stil adaptat situaţiilor.
- În relaţia cu un profesor debutant, managerul trebuie să folosească exprimări precum: „Îţi apreciez
dorinţa şi iniţiativa, de aceea aş vrea să faci...”, „Ai mai avut de realizat astfel de sarcini/ activități?”, „Cum
480
ai rezolva această sarcină?”, „Dacă nu ai mai participat la organizarea unei astfel de activități extrașcolare
te voi ajuta eu cu indicaţii şi orice ai nevoie” etc.
Stilul îndrumător/antrenorial/mediator – Nivelul 2, „elevul” dezamăgit/deziluzionat:
- Managerul stabileşte obiectivele şi îşi fixează subordonatului sarcinile de lucru prezentate anterior, dar
trebuie să pună accent şi pe întărirea, înţelegerea, apropierea şi motivarea acestuia;
- Managerul trebuie să investească în dezvoltarea competenţelor, angajamentului şi motivarea
subordonatului folosind diferite tehnici care să-i răspundă acestuia la întrebări precum: „Care va fi rezultatul
implicării în realizarea sarcinilor?”, „Ce voi obţine după şi ce importanţă are pentru mine?”;
- Subordonatul fiind dezamăgit, managerul nu trebuie să-i promită mai mult decât poate primi în urma
realizării eficiente a sarcinilor, să nu cosmetizeze realitatea, să-i explice de la început misiunea şi modul de
realizare şi consecinţele realizării acesteia, să încerce să fie clar în prezentarea responsabilităţilor,
drepturilor şi îndatoririlor ce apar ca urmare a implicării în organizarea şi desfăşurarea
activității/evenimentului [4];
- Discursul de motivare trebuie să fie adecvat situaţiei şi să cuprindă afirmaţii de tipul: „Eşti persoana
cea mai potrivită pentru a organiza această activitate extrașcolară deoarece ai experienţa şi studiile
necesare”, „temperamentul şi abilităţile tale de comunicare te vor ajuta să faci faţă cu brio acestei situaţii și
să organizezi exemplar această activitate” etc.;
- În cazul acestui tip de subordonat, managerul stabileşte sarcinile generale, fixează cadrul, demarează
acţiunea, apoi împarte sarcinile cele mai potrivite în raport cu competenţele pe care le deţine acesta;
- Profesorul dezamăgit/ deziluzionat trebuie verificat permanent, dar discret, eventual sub forma unei
conversaţii amicale, cu privire la stadiul îndeplinirii sarcinii de lucru şi apreciat verbal pentru realizarea
eficace a acestora pentru a-i oferi încredere în forţele proprii;
- Managerul se poate consulta cu subordonatul, pentru a-l implica în procesul de organizare şi
desfăşurare al concursului/ activității scolare/ activității extrașcolare, însă tot managerul decide în
continuare.
- Acest tip managerial se poate adresa subordonatului folosind diferite sintagme de încurajare şi
motivare precum: „Sunt sigur că vei reuşi să...”, „Uite cât de mult ai progresat în realizarea...”, „Săptămâna
trecută spuneai că nu eşti în stare să... dar uite că ai făcut o treabă excelentă!”, „O să te ajut şi eu”, „Aş vrea
să lucrăm împreună la...”, „Eşti de acord, ca după, să faci...că până acum te-ai descurcat foarte bine” etc.
Stilul stimulativ/participativ/de susţinere – Nivelul 3, „partenerul oscilant/performerul capabil
dar nesigur”:
- Subordonatul capabil dar nesigur are competenţe dezvoltate peste medie, însă angajamentul lui este
influenţat de reuşitele sau eşecurile sale anterioare în realizarea sarcinilor primite, de aceea el trebuie
motivat şi susţinut;
- Profesorului capabil dar nesigur trebuie să i se explice că va obţine mai multă experienţă şi, implicit,
mai multă încredere în forţele proprii.
- Managerul stabileşte aspecte legate de organizare, anume cine de ce aspecte ar putea să răspundă, dar
trebuie să găsească metode de creştere a încrederii acestui tip de subordonat, atât a încrederii în forţele
481
proprii, cât şi a încrederii în forţele şi capacitatea colectivului de a organiza şi duce la sfârşit un asemenea
eveniment;
- Dacă este prima dată când se organizează un eveniment educațional major, este posibil ca unii
profesorii solicitaţi să nu aibă suficientă încredere în capacităţile lor, cu toate că sunt capabili, pentru că nu
au mai organizat până la acel moment o activitate de asemenea anvergură şi nu sunt siguri că o pot duce la
bun sfârşit, de aceea managerul trebuie să-i stimuleze şi să-i încurajeze, să le explice că este o oportunitate
de promovare a imaginii şcolii şi a muncii lor desfăşurate cu elevii, deoarece la festivitatea de deschidere
şi de premiere participă oficialităţi importante din M.E.C, I.SJ. şi Consiliul Judeţean.
- Sintagme de adresare: „Cum pot să te ajut?”, „Care este problema?”, „Data trecută ai făcut o muncă
excelentă”, „Cred că ţi se potriveşte mai bine să... te pune în valoare”, „Menţinem legătura, dacă întâmpini
probleme sunt aici să te ajut” etc.
Stilul delegativ – Nivelul 4, „Profesionistul independent/Performerul”:
- Managerul permite profesorilor implicaţi în organizarea activităților școlare și extrașcolare să
elaboreze şi să adopte decizii şi, totodată, îşi asumă responsabilitatea, deoarece subordonaţii profesionişti
pot forma foarte uşor o echipă matură, motivată şi de încredere, care poate realiza sarcinile chiar şi fără un
control permanent.
- Atunci când managerul deleagă sarcinile („X tu te vei ocupa de asigurarea transportului sau cazării!”),
chiar dacă nu oferă detalii şi îndrumări asupra modului de realizare, ştiind că subordonatul X este un
profesionist, poate fi sigur că sarcina va fi îndeplinită şi că subordonatul ştie unde să găsească cele mai
potrivite oferte de transport şi cazare;
- Un cadru didactic profesionist ştie că pentru ca orice dificultate să fie depăşită şi totul să decurgă
conform planului este necesară o planificare riguroasă, de aceea nu este necesară din partea managerului
şcolar o verificare permanentă şi o comunicare strânsă cu acest tip de subordonat;
- Managerul se poate consulta dacă este necesar cu profesorii cu experienţă, şi, cu siguranţă va găsi
alternative de realizare a concursului şi de petrecere a timpului liber care să impresioneze în mod plăcut
participanţii, deoarece un profesionist deţine un nivel de competenţe şi un angajament foarte mare.
- Managerul ştie că are o echipă de competentă, care poate organiza cu uşurinţă orice activitate,
indiferent de amploarea ei şi adoptă un stil slab directiv şi slab încurajator, dar indiferent de nivelul
subordonatului acesta trebuie să-şi reamintească faptul că orice încurajare şi susţinere este binevenită;
- Managerul ştie că are în echipă profesori capabili, care pot lua controlul, dar tot este necesar să
încurajeze inovaţia, să creeze ocazii de a învăţa şi alţii, să obţină un acord de parteneriat din partea
subordonatului şi să traseze obiectivele cadru.
Exemple de sintagme utilizate în acest tip de relație profesională: „Ştiu că vei prelua controlul, dar sunt
aici dacă ai nevoie de mine... doar să îmi spui”, „Poţi să lucrezi cu...? ”, „Ai vrea să îl îndrumi şi pe...?”, „Ce
activități extracurriculare/ extrașcolare te-ar interesa?”, „Ce aspecte ale organizării olimpiadei crezi că te-ar
provoca?”;
482
Relaţiile în grupurile de lucru sunt diferite de cele de acasă (din familie) sau cu prietenii. Ele se bazează
pe cooperare în grupuri organizate şi ierarhie. Ierarhia are un mare efect în relaţiile dintre oameni şi în felul în
care ei își duc la îndeplinire sarcinile legate de activitățile școlare și extrașcolare.
Relaţia cadru didactic-director este una dintre cele mai importante şi de bază dintre relaţiile existente în
școală, la fel de importantă ca relația elev-cadru didactic. Cele mai multe interacţiuni între director/manager şi
cadru didactic sunt iniţiate de director/ manager: interacţiuni cu privire la muncă, la gradul de realizare a
activităților școlare și extrașcolare, comentarii asupra rezultatelor, recomandări, sugestii pentru rezolvarea
unor probleme. Dar cadrul didactic poate lua şi el această iniţiativă: fie are nevoie de sfaturi sau lămuriri, fie
raportează progresele înregistrate, face sugestii şi „plângeri” dacă problemele sunt des ignorate de şef [5].
Bibliografie:
1. [1] L. Board, „www.leaveboard.com,” [Interactiv]. Available: https://leaveboard.com/ro/modele-
cereri/fisa-postului. [Accesat 29 octombrie 2020].
2. [2] P. a. B. K. Hersey, Management of Organizational Behavior 3er Edition-Utilizing Human
Resources, New Jersey: Prentice Hall, 1977.
3. [3] S. Denning, Limbajul secret al leadershipului, București: Publica, 2010.
4. [4] E. Lukacs, Managementul resurselor umane,, Galați: Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea
de Jos”, 2006.
5. [5] P. Gabriela, Managementul relațiilor profesionale, Braila: Școala Brăileană, 2008.
PREDARE DE LA DISTANȚĂ CU G SUITE PENTRU EDUCAȚIE

Liuba ȚIBULISCHI
Șef Centru Învățământ la Distanță, Institutul de Formare Continuă
Rezumat: G Suite pentru Educație este un set de instrumente în cloud care permite profesorilor și
elevilor de a lucra împreună în mediul on-line. G Suite pentru educație include toate produsele de bază Google
apps, cum ar fi Gmail și Google Drive, suplimentar fiind adăugat instrumental Google Classroom pentru
gestionarea clasei. Compania Google propune setul G Suite pentru Educație pe gratis instituțiilor de învățământ
și Google a promis că va rămâne gratuit pentru totdeauna.
Predare digitală cu G Suite pentru Educație
G Suite schimbă modul în care profesorii pot să comunice, să colaboreze, și să predee. Important este
că elevii sunt pregătiți să învețe în același mod cum se va solicita la muncă — on-line. De la grădinițe la
universități de cercetare, peste 90 de milioane de oameni din întreaga lume folosesc deja G Suite pentru
Educație pentru a învăța, a studia, sau de a gestiona facultatea și studenții.
Așa cum tot mai multe școli și universități au început să facă studiile la distanță, profesorii și studenții,
activând și învățând de la domiciliu, educația on-line a devenit mult mai răspândită ca niciodată. Ca urmare,
G Suite pentru Educație a devenit un set de instrumente indispensabile pentru a face față acestei provocări.
Când predai cursuri la distanță, G Suite vă ajută să vă creați un mediu de colaborare și comunicare virtuală
pentru a imita și înlocui interacțiunea din viața reală.
În G Suite pentru educație toate aplicațiile sunt bazate pe cloud și sunt accesibile de pe orice dispozitiv.
Acest lucru înseamnă că le puteți accesa de pe orice calculator, tabletă sau telefon cu condiția că aveți acces la
internet și vă logați în contul Dvs. Google, nu este necesar de a instala un software pe computer. Puteți partaja
483
documente cu alți utilizatori și colabora în același fișier în același timp. Pe deasupra, toate modificările sunt
actualizate automat în timp real.
Gmail - Gmail permite școlilor să-și utilizeze propriul domeniu pentru a crea conturi de e-mail pentru
utilizatori. Este sigur și ușor de a efectua căutări și de a crea arhive. Administratorul poate accesa toate conturile
de e-mail, ceea ce este util pentru monitorizarea sau controlul e-mail-urilor de student.
Calendar - Google Calendar vă permite să programați întâlniri, evenimente și trimite înștiințări pentru
colegi și elevi. De asemenea, puteți crea mai multe calendare, de exemplu, un calendar personal sau un calendar
pentru clasă.
Docs - Google Docs este un procesor de text online, el este versiunea cloud a Microsoft Word. Avantajul
cel mai mare este că mai mulți utilizatori pot lucra pe un document împreună, în timp real. Persoana care
creează documentul poate permite colaboratorilor de a edita, comenta sau pentru a vizualiza documentul.
Sheets - Google Sheets este o foaie de calcul pentru înregistrarea datelor și efectuarea de calcule și
reprezintă versiunea cloud a Microsoft Excel. Este un instrument excelent pentru administratorii contului
instituțional pentru a urmări reușita școlii și de a vedea tendințele elevilor. De asemenea, folosirea foilor de
calcul la ore dezvoltă abilitățile digitale de managementul datelor ale elevilor.
Drive - Google Drive oferă spațiu de stocare cloud nelimitat la școli. Cu alte cuvinte, se pot organiza și
partaja documente și foldere într-un singur loc și să le accesați de la distanță de oriunde.
Forms - Formulare Google este un instrument de sondaj, permițându-vă pentru a colecta informații, set
de teste, și de a analiza rezultatele în timp real.
Slide-uri - Google Slides este o versiune cloud a Microsoft PowerPoint, care permite întreaga echipă să
lucreze împreună la prezentări multimedia în timp real.
Meet - Google Meet oferă posibilitatea de a face video conferinte pentru grupuri de până la 250 de
persoane pentru conturile instituționale, durata sesiunii potae fi de o oră și există posibilitatea de înregistrare.
Classroom - Google Classroom este un mediu de învățare digital în cadrul căruia profesorii pot stabili
sarcini, activități, materiale sau pot comunica cu elevii oferindule note și feedback la temele efectuate de ei.
Site-uri - Google Sites permite de a crea un site web simplu pentru a găzdui materiale, curriculum, sau
proiecte — fără a cunoaște web design sau de a avea aptitudini de programare web.
Jamboard - Jamboard este aplicația ce permite elevilor să împărtășească idei și să colaboreze pe o tablă
interactivă cloud prin intermediul la orice dispozitiv accesibil.
Groups - Google Groups vă permite să partajați fișe, materiale, link-uri cu elevii, părinții și celelalte
cadre didactice. De asemenea este util pentru trimiterea e-mailurilor cu anunțuri pentru părinți.
Vault - Google Vault vă oferă control asupra datelor și a setărilor de securitate.
Siguranța utilizării G Suite pentru Educație
G Suite pentru Educație este conceput pentru a satisface standardele de securitate cerute de școli.
Suplimentar, Google are setări avansate pentru controlul asupra datelor dumneavoastră.
- Servere securizate:Toate aplicațiile G Suite au implementat controlul de acces la date astfel încât
datele să rămâne private și în siguranță.
- Pierderea de Protecție a datelor vă ajută să vă asigurați că datele importante sunt salvate.
484
- Nu există publicitate: G Suite pentru Educație nu conține publicitate. În plus, datele elevilor din
ciclul primar și gimnazial al elevilor nu sunt folosite pentru partajarea anunțurilor.
- În conformitate cu legislația. G Suite pentru Educație îndeplinește FERPA, COPPA, și
standardele de protecție a datelor.
- Protecția Studenșilor ajută la menținerea tinerilor în condiții de siguranță on-line. Acest lucru
înseamnă că administratorii pot seta controale și crea rapoarte pentru a monitorizarea interacțiunilor on-
line. Puteți bloca anumite cuvinte cheie referitoare la violență sau conversații nepotrivite.
- Vault vă permite să controlați păstrarea datelor, căutarea de date în domeniului dvs., și să efectuați
audit.
Dacă lucrați într-o instituție mare și aveți nevoie de confidențialitate și de securitate mai avansată, puteți
opta pentru licența Enterprise edition, care este cotra plată. Aceasta este o versiune avansată a G Suite pentru
Educație, cu opțiuni îmbunătățite de securitate.
Învațarea de la distanță prin intermediul Google Classroom
Google Classroom este un mediu virtual de învățare impresionant care este proiectat de Google în
colaborare cu profesorii. Acesta vă permite:
- A crea și de a gestiona clase. Elevii se pot conecta cu un cod special la lecție, iar Dvs. puteți vedea
cine este în prezent la ore și există posibilitatea păstrării informației în mod privat.
- A comunica cu elevii prin intermediul transmisiunii Live având camera web și microfonul conectat la
calculator, de parcă ați fi în fața elevilor ca în modul tradițional al lecției din clasă. Elevii pot pune întrebări
și pot interacționa cu profesorul prin chat sau incluzând microfonul și/sau camera web.
- A plasa materiale și resurse grupate pe secțiuni în spațiul de lucru al clasei.
- A partaja clipuri video, teste și alte tipuri de activități.
- A seta diverse activități ce implică oferirea feedback-ului pentru elevi.
Folosirea Foilor de calcul Google pentru învățare de la distanță și managementul învățământului
Foile de calcul pot fi utlizate zilnic pentru gestionarea datelor. Dar să ținem cont că ele pot fi utilizate
de către profesori foarte eficient și la predarea la distanță.
Brainstorming și lucrul în echipă
Într-un mediu de învățare online, o foaie de calcul poate funcționa ca o tablă sau un loc pentru a colecta
informații.
Elevii (sau grupuri de elevi) pot transmite idei, link-uri, sau comentarii prin intermediul unui Formular
Google, și puteți seta informațiile să apară automat în Google Sheets.
Dacă utilizați Google meet în clasă, ați putea partaja Foile de calcul Google întregii clase pentru a da
explicații, ceea ce este foarte comod și accesibil pentru toți elevii.
Ajuta pe elevi să organizeze munca lor
Lucru digital de la distanță este o provocare atât pentru elevi cât și pentru profesori. Elevii pot acumula
rapid o mulțime de documente și dosare, ceea ce face dificilă căutarea.
485
O foaie de calcul oferă un sistem flexibil si rapid pentru elevi de a colecta, organiza și partaja informații
într-un format tabelar. Elevii pot folosi o foaie de calcul ca un mod de a se pregăti și a panifica temele pentru
acasă sau de proiecta o temă de cercetare. Mult mai simplu se face evaluarea temelor fiecărui elev direct în
foaia de calcul, decât de a transmite emailuri că rezultatele obținute fiecărui elev în parte.
Evidența prezenței
Google Sheets este ideal pentru a face evidența prezenței elevilor, atât prezența celor prezenți în clasa
și celor din mediul online.
Pentru automatizarea acestui proces puteți să încercați Sheetgo’s attendance management workflow
template. Profesorul completează propriul Google Sheets, marcând care elevi sunt prezenți sau absenți în
fiecare clasă, folosind casetele de selectare și meniurile derulante. Foaia de calcul a fiecărui profesor este
conectată la foia de calcul a administratorului, prin intermediul conexiunii Sheetgo. Acest lucru permite
adimistratorului școlii să monitorizeze în asamblu prezența fiecărei clase în timp real.
Evidența prezenței nu poate fi efectuată direct în Google Classroom, dar pot fi integrate foile de lucru
pentru a efectua acest lucru.
Monitorizarea reușitei elevilor

Google Sheets poate fi utilizat în diverse scopuri, așa ca monitorizarea performaței elevilor, notarea
elevilor și partajarea informației cu administrația școlii.
Pentru înregistrarea reușitei elevilor și partajarea informației cu administrația școlii în mod automat,
puteți utiliza Sheetgo’s Gradebooks Management template. În primul rând, profesorii notează elevii pentru
activitățile efctuate în propria foaie de lucru. În al doilea rând, Sheetgo conectează și transferă datele automat
administrației școlii. Ca rezultat, veți obține o privire de ansamblu a nivelului de reușită pentru toate sarcinile
efectuate de elevi, toate fiind afișate într-o singur pagină în mod automat.
486
Implemenați diverse extensii cu G Suite pentru Educație

Având în vedere că întregul set de aplicații este complet gratuit, e destul de greu alegi alt instrument
decât G Suite pentru educație. Pentru profesori sau administrația școlii ce sunt în căutarea unui set de
instrumente de colaborare și administrare, aceasta este una dintre cele mai bune opțiuni disponibile. Deși
învățare de la distanță are dezavantaje atât pentru profesori cât și pentru elevi, lucru cu G Suite poate ajuta
ambele părți să își dezvolte competențe transferabile valoroase și să lucreze mai productiv.Google apps este
extrem de flexibil, nu mai puțin decât Google Sheets. Și există o serie de extensii disponibile care ajută de
extinde posibilitațile oferite de Google apps.
Bibliografie:
1. https://teachercenter.withgoogle.com/training
2. https://alicekeeler.com/
3. https://blog.sheetgo.com/education-processes/teaching-remotely-with-g-suite-for-education/
PARTENERIATUL DINTRE ȘCOALĂ ŞI FAMILIE

Maria – Pachița TUTULAN
Prof. Psihopedagogie specială, Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Buzău
În actul de educare a copilului şcolar, o componentă importantă constituie procesul informativ-educativ
la care contribuie familia şi școala.
Familia este factorul educativ prioritar, întrucât educaţia începe din familie, aceasta fiind modelul pe
care copilul îl imită şi-l urmează. În familie copilul îşi face pregătirea pentru viaţă. Contribuţia familiei este cu
atât mai mare cu cât copilul este mai mic şi scade pe măsură ce etapele de creştere înaintează pe treptele
superioare ontogenezei.
Familia oferă mediul în care copilul se naşte, trăieşte primii ani ai vieţii, se dezvoltă şi se formează
pentru viaţă. Aceasta reprezintă primul instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social. Are
rolul central în asigurarea condiţiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei, condiţii ce stau
487
la baza structurării personalităţii individului. În relaţiile sale cu mama, cu tata şi cu fraţii, copilul se integrează
în relaţiile sociale, se apropie de societate, îşi cunoaşte valorile şi începe să-şi formeze imaginea de sine.
Mediul în care copilul se naşte, trăieşte primii ani ai vieţii, se dezvoltă şi se formează pentru viaţa îl
oferă familia. Astfel, familia are rolul central în asigurarea condiţiilor necesare trecerii prin stadiile de
dezvoltare ale copilăriei, condiţii ce stau la baza structurării personalităţii individului. Apariţia unei persoane
micuţe în orice familie, care la început este complet dependentă de adulţi şi îşi inspiră tandreţe aduce cu ea un
enorm sens al responsabilităţii, privind modul în care să o îngrijeşti şi să o educi. Părinţii sunt primii educatori
deoarece ei sunt primii cu care copilul interacţionează constant încă din prima zi a vieţii; familia este modelul
pe care copilul îl imită. Totodată, modul de viaţă al familiei este principalul reper în viaţă al copilului.
Comunicarea intrafamilială influenţează decisiv dezvoltarea psihofizică a copilului, formarea personalităţii lui.
Copiii îşi observă proprii părinţi cum acţionează în rolul de părinţi. Primele deprinderi de viaţă sănătoasă ale
copilului sunt dezvoltate în familie (deprinderi igienice, de alimentaţie sănătoasă), acestea constituind suportul
dezvoltării ulterioare şi îşi pun amprenta asupra întregii personalităţi.
Tot în familie, copilul îşi însuşeşte limbajul. Volumul, calitatea vocabularului, corectitudinea exprimării
depinde de modelele oferite de părinţi, de felul în care aceştia interacţionează şi îi solicită pe copii. În familie
se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea,
ordinea, răbdarea etc.
În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult, părinţii oferind copilului exemple de
comportamente în diferite contexte.
De la părinţi, cei mici vor învăţa să aprecieze ce este bine şi ce este rău, ce este drept şi ce este nedrept,
ce este frumos şi ce este urât în comportamente. Ei sunt primele modele pentru modul în care să acţioneze
ulterior ca părinţi.
La vârsta şcolară un factor educativ important este școala, care desfăşoară un amplu proces instructiv-
educativ şi are cadre cu pregătire profesională corespunzătoare, ce aplică metode şi procedee pedagogice
consacrate.
Învățătoarea trebuie să cunoască specificul fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilităţile
intelectuale precum şi particularităţile lui comportamentale şi caracteriale. Ea se preocupă de socializarea
şcolarului prin integrarea lui în mediul școlar, oferindu-i prilejul să cunoască mediul înconjurător, organizând
vizite în împrejurimile școlii, în cartier, în oraş, la locul de muncă al părinţilor etc. Treptat, cu multă răbdare,
învățătoarea este cea care cultivă încrederea în propriile posibilităţi ale copiilor, integrând în jocuri şi activităţi
copiii timizi, efectuând munca suplimentară individualizată cu copiii cu deficienţe verbale, folosind jocul şi
jucăriile existente pentru a-i apropia de acestea.
Școlii îi revine rolul de partener în relaţiile ei cu familia iar acest rol derivă din faptul că este un serviciu
specializat, cu cadre pregătite pentru realizarea sarcinilor educaţiei copiilor cu vârste peste 6 ani.
Există două dimensiuni principale ale implicării reciproce a instituţiei de învăţământ şi familiei în
favoarea copilului: dimensiunea relaţiei copil - părinte şi dimensiunea relaţiei școală - familie.
Dimensiunea relaţiei copil - părinte vizează controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, îndeplinirea
sarcinilor şi susţinerea spirituală şi materială a activităţii didactice a copilului. Cealaltă dimensiune se referă
488
la alegerea unităţii de învăţământ, la contactele directe ale părinţilor cu cadrele didactice. Aceste contacte pot
fi întâlniri colective dintre cadrele didactice şi asociaţiile părinţilor, reuniunile de informare a părinţilor cu
privire la diferite conţinuturi şi metode şcolare.
Relaţia școală - familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiţii de bază, fundamentală:
cunoaşterea familiei de către învățătoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Învățătoarea trebuie să
cunoască mai multe aspecte ale vieţii de familie, deoarece aceasta o ajută în cunoaşterea şi înţelegerea copiilor.
Școala nu poate face minuni, iar educaţia dată în aceasta instituţie nu va avea rezultate bune, dacă nu se
va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor. Nu putem educa în mod just un copil fără a-l observa atent,
fără a-l studia, fără a-i înţelege personalitatea.
Căldura raporturilor dintre părinţi şi învățătoare, încrederea şi respectul reciproc se stabilesc prin
schimbul de informaţii - pentru care trebuie să găsim întotdeauna timpul necesar. Astfel, învățătoarea poate
ajuta familia în cel mai simplu şi natural mod să urmeze calea justă în raporturile cu copilul său, să prevină
îndepărtarea lui sufletească, să înlăture eventualele carenţe educative. Complexitatea problemelor lumii
contemporane cere deschiderea şi flexibilizarea raporturilor în parteneriatul educaţional. Implicarea, ca agenţi
ai educaţiei, a diferitelor instituţii şi persoane din comunitate dezvoltă în prezent o imagine complexă şi
dinamică a influenţelor educaţionale. Școala, fiind puntea de legătură cu familia, are şi menirea de a asigura
părinţilor asistenţă de specialitate, informându-i asupra etapelor de evoluţie a copiilor şi venind în sprijinul
celor ce întâmpină dificultăţi în înţelegerea rolului de părinţi şi în îndeplinirea cu succes a educării copiilor.
Ocaziile de a discuta cu părinţii pentru a găsi împreună soluţii problemelor cu care se confruntă copilul
trebuie căutate chiar şi atunci când ele nu se oferă cu uşurinţă. Cu cât cunoaştem mai bine familiile copiilor,
cu atât mai eficient va fi parteneriatul cu ele. Cu cât părinţii vor cunoaşte mai bine programul educaţional, cu
atât va fi mai coerentă influenţa ambilor factori educaţionali şi a ambelor medii educaţionale. Cu cât
colaborarea dintre învățător şi părinţi este mai strânsă cu atât mai bine ambii actori vor cunoaşte mai bine
copilul.
Dialogul învățător-părinte se poate organiza, fie individual prin consultaţii, cu fiecare familie, fie în
adunările organizate cu părinţii; se informează reciproc, ceea ce contribuie atât la buna desfăşurare a procesului
educaţional din grădiniţă, cat şi la o buna educaţie în familie. Dar, dialogul deschis bazat pe încrederea
reciprocă cere timp pentru a fi clădit.
Unii părinţi, care au avut experienţe negative în timpul propriilor lor ani de şcoală, se pot simţi intimidaţi
de prezenţa unor cadre didactice. Alţii, care au fost învăţaţi că învățătorul ştie cum este mai bine, nu pun la
îndoială faptele acestuia.
Participarea părinţilor la activităţi ale clasei reprezintă un alt prilej de cunoaştere a părinţilor, dar şi un
mod prin care aceştia sunt familiarizaţi cu programul clasei, cu conţinutul şi metodele didactice, cu materialele
didactice şi mijloacele necesare desfăşurării lecțiilor, cu modul de comunicare şi abordare a situaţiilor
problematice, cu semnificaţia respectului faţă de copil. Relaţia părinte-învățător astfel contribuie la constituirea
unor relaţii pozitive între familie-școală, la o coerenţă a practicilor educaţionale şi a cerinţelor referitoare la
copil.
489
Parteneriatul școală-familie se poate realiza şi prin întâlnirile formale cu toţi părinţii. În cadrul acestor
întâlniri părinţii trebuie implicaţi în luarea unor decizii menite să asigure securitatea copiilor, stabilirea
meniului zilnic corespunzător pentru menţinerea sănătoasă a copilului.
Participarea părinţilor la excursii, vizite, serbări, aniversări. La serbare pot participa părinţi şi rude ale
copiilor. Părinţii por fi implicaţi nu doar in organizarea acestor evenimente, dar pot veni şi cu sugestii,
propuneri de teme, de activităţi.
Lectoratele cu părinţii, organizate sistematic, au drept scop o vie propagandă pedagogică în rândul
comunităţi. Părinţii de la un întreg nivel beneficiază, în cadrul lectoratelor, de prezenţa şi consilierea unor
specialişti din domeniul psihopedagogiei sau a unor reprezentanţi ai instituţiilor cu care grădiniţa derulează
programe în parteneriat (poliţie, dispensar medical, instituţii culturale, ONG-uri). Comitetul de părinţi al clasei,
ales anual, constituie nucleul colaborării grădiniţei cu familiile copiilor, fiind forul organizat în vederea găsirii
şi aplicării de soluţii viabile la problemele de ordin socio-gospodăresc.
Realizarea unor vitrine cu material informativ de specialitate poate stimula interesul şi curiozitatea
părinţilor. Consultarea unora dintre acestea (cărţi, broşuri, referate, planuri de intervenţie, etc.) contribuie la
lărgirea experienţei pedagogice a părinţilor şi, implicit, la o implicare potrivită în anumite situaţii educaţionale.
Realizarea unor afişe speciale poate avea un rol stimulativ de a oferi copiilor condiţii corespunzătoare
de viaţă, de activitate intelectuală, de hrană etc., pentru eliminarea exploatării copiilor, determinarea părinţilor
a-şi integra copiii în activităţi recreative, în cluburi ale copiilor etc.
Sărbătorirea în comun a unor evenimente din viaţa constituie momente de cunoaştere reciprocă şi de
implicare în actul educativ.
Factorii de modelare a personalităţii umane trebuie să interacţioneze ca un tot unitar, sub forma unui
sistem bine închegat, pentru atingerea ţelului comun: educarea copilului. Pentru aceasta, este nevoie de un
schimb permanent de informaţii, de completare şi valorificare a influenţelor dirijate spre micul învăţăcel.
Bibliografie:
1. Băran, Adina, (2004), Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate, Editura Aramis
Print, Bucureşti
2. Bunescu, G., Alecu, G., Badea, D., (1997), Educaţia părinţilor. Strategii şi programe, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
3. Dumitrana, Magdalena, (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti
4. Dumitrana, Magdalena, (2011), Cum creşte un pui de om, Editura Compania, Bucureşti.
490
491
492

Materialele Conferinței Științifico - Practice: Cu Participare Internațională

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materialele Conferinței Științifico - Practice: Cu Participare Internațională

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

[Category]

Responsabilitatea pentru conținutul materialelor revine în exclusivitate autorilor

IMPORTANȚA PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE ÎN PREDAREA ONLINE - PLATFORMA

Doina Maria ANDREI, Sanda Lavinia ANDREI ............................................................................. 19

PRIMII PAȘI ÎN ÎNVĂȚAREA ON LINE, LA GRĂDINIȚĂ

Prof. Georgeta BARA, ..................................................................................................................... 20

PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII CAPACITĂȚII DE ANALIZĂ LA VÂRSTA

Marlena BÎNDAC, ........................................................................................................................... 26

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR - CALE DE ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ

Irina-Mihaela BONDARI ................................................................................................................. 29

DEZVOLTAREA EMOȚIILOR LA COPIII PREŞCOLARI

PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE ÎN ERA DIGITALĂ. ADAPTARE ȘI

Anca BUZILĂ .................................................................................................................................. 33

INOVAŢIE ŞI CREAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Raluca- Iuliana CHIRICĂ ................................................................................................................ 35

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN GRĂDINIȚĂ

Monica DINCU ................................................................................................................................ 38

COMPTENȚELE DIGITALE, O NECESITATE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

Andreea- Elena DORIN, .................................................................................................................. 41

Valentina DRAGOMIR .................................................................................................................... 46

Beáta Orsolya FAZEKAS ................................................................................................................ 49

EDUCATIA TIMPURIE - PERIOADA OPTIMA DE FORMARE A IMAGINII DE SINE

Ionela Aura FLORIA ........................................................................................................................ 51

Adriana –Alina GHESOIU ............................................................................................................... 54

VOLUNTARIATUL - SCHIMBAREA PE CARE VREI SĂ O VEZI ÎN LUME CU AJUTORUL

Adriana – Alina GHESOIU .............................................................................................................. 57

NECESITATEA DEZVOLTĂRII GÂNDIRII CRITICE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Diana PISARENCO ......................................................................................................................... 59

BARIERE ÎN CADRUL PARTENERIATULUI GRĂDINIȚĂ-FAMILIE

Paula-Otilia HUȘMAN .................................................................................................................... 61

INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ERA DIGITALĂ. METODE MODERNE

INOVAȚIE ÎN EDUCAȚIE TIMPURIE

Alina Soratina LEOPA ..................................................................................................................... 67

CĂRȚILE DE FICȚIUNE LA PREȘCOLARI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

Lavinia Gabriela MATEI ................................................................................................................. 69

ERA DIGITALĂ – GRĂDINIȚA ONLINE – INSTRUMENTE DIGITALE

Prof. Anișoara MILICICI, Prof. Daniela OARGĂ ........................................................................... 71

Prof. Cornelia MOCANU ................................................................................................................. 73

GÎNDIREA CRITICĂ ȘI IMPORTANȚA EI PRIN COMUNICARE LA PREȘCOLARI.

Rodica PIOGLO ............................................................................................................................... 74

INOVAŢIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Mihaela PITROP .............................................................................................................................. 78

EDUCAȚIA ON-LINE/SOFTURI ȘI INSTRUMENTE UTILIZATE

Prof. Irina PUIU ............................................................................................................................... 81

TENDINŢE IN EVOLUŢIA PROCESULUI DE INVĂŢĂMÂNT

Alina Florentina PURICE ................................................................................................................. 83

UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN EDUCAȚIA PREŞCOLARILOR

Elena Lavinia RADU ....................................................................................................................... 85

A FI PROFESSOR ÎN ERA DIGITALĂ

Andreea TUFENESCU .................................................................................................................... 87

Ionela VASILE ................................................................................................................................. 88

ROLUL EDUCATIV AL POVEŞTILOR ÎN ACTIVITĂŢILE INSTRUCTIV-EDUCATIVE

Janina Florentina VASILE ............................................................................................................... 91

PROFESOR ÎN ERA DIGITALĂ

Delia-Elena VASILESCU ................................................................................................................ 93

JOCUL DE ROL LA COPIII DE VÂRSTA PREȘCOLARĂ

FOLOSIREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALE ÎN PROCESUL DE INSTRUIRE

Emilia Lenuţa ZARIOIU .................................................................................................................. 98

INOVAȚII PEDAGOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

IMPORTANȚA PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE ÎN PREDAREA ONLINE - PLATFORMA

Doina Maria ANDREI .................................................................................................................... 101

ȘCOALĂ ONLINE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Annamária, MÁRTON ................................................................................................................... 102