IInvesteşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1„Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe
cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare”
Titlul proiectului: „Competente crescute pentru cadrele didactice!”
Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/64250
Beneficiar: Inspectoratul Scolar al Judetului Alba

M1. PROIECTAREA ȘI IMPLEMENTAREA

CURRICULUMULUI CENTRAT PE COMPETENȚE
DISCIPLINA 4 - DERIVAREA
COMPETENȚELOR – CHEIA APLICĂRII
NOILOR PROGRAME ȘCOLARE
FORMATOR
URSU CARMEN IULIANA

ADRESA DE EMAIL
carmen.ursu2010@gmail.com
Telefon: 0745756097
 FIŞA DISCIPLINEI 4
DERIVAREA COMPETENȚELOR – CHEIA
APLICĂRII NOILOR PROGRAME ȘCOLARE

Titular curs: URSU CARMEN IULIANA

Buget timp: 20 ore
Activităţi teoretice: 6 ore
Activităţi practice: 6 ore
Activități individuale: 6 ore
Evaluare formativă: 2 ore
Număr de credite: 6
 COMPETENȚA GENERALĂ
Punerea în practică a curriculumului centrat pe
competențe în vederea aplicării unui proces de
predare – învățare flexibil și adaptat la nevoile
concrete ale comunității în care funcționează
școala.
 COMPETENȚE SPECIFICE
Formarea deprinderilor metodice specifice de derivare a
competențelor
Utilizarea taxonomiei competențelor în formarea finalităților
concrete ale educației
Cunoașterea algoritmului de scriere a unei unități de competențe
în vederea proiectării programei de opțional
Aplicarea cunoștințelor referitoare la educația centrată pe
competențe în scopul utilizarii lor în practica curentă;
Operarea cu programele şcolare pentru proiectarea unui demers
didactic cu accent pe dobândirea de competențe adaptat nivelului de
învăţământ, filierei, profilului şi specificului clasei
 LISTA DE CONȚINUTURI – DISCIPLINA 4:
Tema 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ROLUL
COMPETEȚELOR ÎN PROIECTARE DIDACTICĂ:
1.1.Conceptul de educație pe baza de competențe.
1.2.Caracteristici comune ale competențelor în abordarea
demersului didactic pe bază de competențe în educație
1.3.Termeni și definiții de bază
ACTIVITATE TEORETICĂ – 1 oră
Tema2. STRUCTURA UNITĂȚII DE COMPETENȚĂ
ACTIVITATE TEORETICĂ – 1ORĂ

Tema3. SCRIEREA UNITĂȚILOR DE

COMPETENȚĂ / COMPETENȚĂ
ACTIVITATE PRACTICĂ – 4 0RE
Tema4 .COMPETENȚE GENERALE, SPECIFICE ȘI
DERIVATE:
4.1. Delimitări conceptuale.
4.2. Procesul de însușire a cunoștințelor și competențelor
4.3. Avantajele centrării demersului didactic pe
competențe.
4.4. Derivarea competențelor.
ACTIVITATE TEORETICĂ – 2 ORE
Tema 5.CORELAREA COMPETENȚE – OBIECTIVE –
TIPURI DE OPȚIONALE:
5.1.Obiective educaționale – obiectiv cadru, obiectiv de
referință, obiective operaționale.
5.2.Corespondența dintre categoriile de competențe și
tipurile de obiective.
5.3.Corelarea tipurilor de opționale cu competențele
generale și specifice.
ACTIVITATE TEORETICĂ - 2 ORE
Tema 5.CORELAREA COMPETENȚE – OBIECTIVE –
TIPURI DE OPȚIONALE:
5.1.Obiective educaționale – obiectiv cadru, obiectiv de
referință, obiective operaționale.
5.2.Corespondența dintre categoriile de competențe și
tipurile de obiective.
5.3.Corelarea tipurilor de opționale cu competențele
generale și specifice.
ACTIVITATE TEORETICĂ - 2 ORE
Tema 6. TRANSFORMAREA OBIECTIVELOR ÎN
COMPETENȚE
ACTIVITATE PRACTICĂ – 2 ORE
Tema 7. FORMULAREA COMPETENȚELOR SPECIFICE ȘI
DERIVATE PENTRU UN CONȚINUT
ACTIVITATE PRACTICĂ INDIVIDUALĂ – 3 ORE

Tema 8. FORMULAREA COMPETENȚELOR PENTRU UN TIP

DE OPȚIONAL
ACTIVITATE PRACTICĂ INDIVIDUALĂ – 3 ORE
 EVALUAREA FORMATIVĂ:
PROBĂ SCRISĂ – rezolvarea itemilor propuși în 2 fișe de
evaluare – timp de lucru 20 minute
PROBĂ PRACTICĂ – predarea portofoliului ( format
electronic și listat) cu fișele de lucru corespunzătoare celor 6
activități practice realizate pe parcursul desfășurării
cursului, atât în echipe cât și individual:
Scrierea unei unități de competență ( fișa 1)
Transformarea obiectivelor în competențe ( fișele 2 și 3)
Formularea competențelor specifice și derivate pentru un
conținut (fișele 4 și 5)
Formularea competențelor pentru un tip de opțional (fișa 6)
 BIBLIOGRAFIE:
• Lector univ.Ciobanu O. - Suport curs în format digital „
Didactica disciplinelor economice – cap. III. Finalitățile
educaționale ale predării – învățării disciplinelor economice”
• Jinga I. și Istrate E. - „Manual de pedagogie”- Editura
A.L.L.București 2001
• Jurcău N. și Bal C. -„Didactica disciplinelor tehnice” – Editura
U.T.Pres Cluj – Napoca 2003
• Ursu V.,Pățan I.,Todor I.,Hațegan P. -„Elemente de psiho –
pedagogie și didactică pentru adulți – Ghidul formatorului” –
Editura ALTIP 2008
• Jaenecke B. și colaboratorii - Ghidul „Competențele
profesorilor și ale directorilor de licee din mediul rural din
România și din alte state din Uniunea Europeană – analiză
comparativă” – C.N.F.P.
• C.N.D.Î.P.T - „Manualul de scriere a unităților de
competență” – 2003
• C.N.D.Î.P.T - Suport curs formare „ Dezvoltarea resurselor
umane ” PHARE TVET 2003 – 2004
• Ursu C., Cișmaș M.,Ploscă G. - „Standard de Pregătire
Profesională nivel 3 – tehnician în industria sticlei și
ceramicii” 2005
• xxx - „Ghiduri metodologice pentru aplicarea programelor
școlare- ariile curriculare Om și Societate și Tehnologii” –
Editura Aramis Print, București 2000
• xxx - Suport curs în format digital „Metodica predării
specialității – curs 1”
TEMA1. ASPECTE GENERALE
PRIVIND ROLUL
COMPETEȚELOR ÎN
PROIECTARE DIDACTICĂ

ACTIVITATE TEORETICĂ – 1 oră

Educația pe bază de competențe:
pune accentul pe partea pozitivă a educației și
învățării, ținta principală fiind aceea de ai ajuta pe
elevi să devină mai competenți în loc să ne axăm
pe deficitul lor de cunoștințe
prin aplicarea ei se așteaptă să se reducă
diferența dintre cerințele pieței muncii și sistemul
școlar
 1.2. Caracteristici comune ale competențelor în abordarea
demersului didactic pe bază de competențe în educație
1. Competențele sunt dependente de context – înainte de a
proiecta o programă este necesar să se identifice nevoile
individuale ale beneficiarilor (elevi, agenți economici, instituții
de învățământ superior)

1. Competențele sunt indivizabile – cadrul didactic în activitatea de

proiectare trebuie să asigure o dezvoltare integrată a
cunoștințelor, abilităților, atitudinilor și valorilor folosind o
gamă variată de metode de predare – învățare.
3. Competențele sunt expuse la schimbări – se impune periodic
revizuirea competențelor prin mecanisme de autoevaluare și
evaluare externă, în vederea adaptării acestora la nevoile și
cerințele de schimbare a școlii

4. Competențele sunt racordate obiectivelor, activităților – elevii

trebuie să înțeleagă care sunt competențele pe care le vor
dobândii la finalul unui ciclu de școlarizare.
5. Competențele necesită procese de învățare bine definite –
cadrele didactice trebuie să aleagă metode și tehnici de predare
– învățare adecvate, orientate spre competențe, centrate pe elev
și dependente de context.

6. Competențele sunt interdependente – cadrele didactice, din

motive pedagogice trebuie să transforme competențele care
sunt prin natura lor complexe, în elemente mai mici (
competențe specifice și competențe derivate) mai ușor de
administrat care să fie definite de un set de criterii de
performanță, asigurându-se astfel că fiecare element este
înțeles așa cum trebuie.
 1.3.Termeni și definiții de bază
1.Educație pe bază de competențe
„Este o abordare față de educație care se focalizează
pe rezultate și standarde prestabilite, privind ceea ce pot
face cursanții.”
Creează oportunități pentru cursanți, legate de
experiența lor într-un mediu de învățare propice, prin
care cursantul poate dezvolta aptitudini integrate
orientate spre performanță.
 2.Standard de competențe:
„Este o specificație a performanței care stabilește
abilitățile, cunoștințele și atitudinile necesare
funcționării eficiente la locul de muncă.”
 Sunt compuse din unități de competențe

competențe

criterii de performanță

probe de evaluare
3.Unitatea de competență
„Reprezintă un set coerent și explicit de competențe.”

4. Competențele
„ Un set coerent de rezultate măsurabile care descriu
acele lucruri pe care elevul/ cursantul, trebuie să le știe,
să le înțeleagă sau pe care să fie capabil să le realizeze la
sfârșitul unui proces de educație și de formare
profesională.”
5. Competențe cheie
„Reprezintă un pachet transferabil și
multifuncțional de cunoștințe, abilități și atitudini de
care toată lumea are nevoie pentru dezvoltarea și
împlinirea personală, incluziune și angajare. ”
Acestea ar trebui să fie dezvoltate până la
finalizarea educației sau formării obligatorii și ar
trebui să constituie fundația procesului viitor de
învățare ca parte a învățării pe tot parcusul vieții.
trebuie să fie transferabile și multifuncționale.
6. Criteriile de performanță
„Reprezintă formulări prin propoziții de evaluare,
asociate fiecărei competențe care indică cu mai multă
exactitate gradul de realizare sau nerealizare a
competenței de către elev/ cursant.”

7. Calificările
„Sunt rezultate ale învățării evaluate și certificate de un
organism competent de la nivel național sau sectorial”
8. Cunoștințe
„Fapte, sentimente sau experiențe cunoscute de o
persoană sau de un grup de persoane.”

9. Abilități
„Cunoștințe și experiențe necesare pentru a efectua o
sarcină sau o profesie specifică.”
Tema2. STRUCTURA UNITĂȚII
DE COMPETENȚĂ

ACTIVITATE TEORETICĂ – 1ORĂ

 :

1.Titlul
2. Competențele.
3. Criterii de performanță
4. Condiții de aplicabilitate
5. Cerințe privind nivelul necesar de cunoștințe
( nu sunt obligatorii)
6. Probe de evaluare .
7. Nivelul și valoarea creditelor - numai pentru
programe creditate

.
 DEFINIREA TERMENILOR NOI:
Condiții de aplicabilitate – precizări privind diferitele
situații și contexte în care vor fi aplicate criteriile
performanță.

Cerințe privind nivelul necesar de cunoștințe –

precizare privind cunoștințele esențiale pe care trebuie
să le aibe elevul/cursantul. ( nu sunt obligatorii)

Probe de evaluare – precizare privind tipul de probe

necesare pentru a demonstra îndeplinirea
competenței.
 Concluzii:
Unitățile de competență
oferă elevilor posibilitatea de a cunoaște de la
început ce vor să obțină
cadrele didactice sunt puse în temă cu ce nevoi
sunt necesar a fi evaluate
Relația dintre învățarea bazată pe predare și
unitățile de competență poate fi explicată asfel:
Învățarea bazată pe predare este interesată de
structura și de conținutul procesului de învățare,
Unitățile de competență se concentrează pe evaluarea
a ceea ce s-a învățat în urma procesului de învățare
(adică pe rezultatul evaluării)
O unitate de competență:
se concentrează pe evaluarea învățării și NU pe
procesul de predare – învățare
NU trebuie să conțină nimic din ceea ce este
predat adică programa sau planul de lecție.
Trebuie să conțină ce se dobândește ca rezultat
al aplicării programei
TEMA 3. SCRIEREA UNITĂȚILOR
DE COMPETENȚĂ/
COMPETENȚĂ:

ACTIVITATE PRACTICĂ – 4 0RE

 ATENȚIE!
Înainte de a începe această activitate practică vă
rugăm citiți cu atenție Ghidul practic de scriere a
unităților de competență, care cuprinde un set de
reguli/ sfaturi ce vă vin în ajutor atunci când începeți
să scrieți unitatea de competență (ghidul care este
prezentat este o prelucrare a Manualului de scriere a
unităților de competență elaborat de CNDÎPT 2003,)
 ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – SCRIEREA
UNEI UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ

Sunteți coptați într-o echipă pentru scrierea unei programe

pentru care unitatea de competență este „Dezvoltarea
competențelor metodice ale cadrelor didactice din
învățământul preunivesitar”.

Sarcina de lucru: Fiecare echipă de lucru va formula o

competență pentru acestă unitate de competență și o va scrie
respectând structura și regulile precizate în Ghidul practic
de scriere a unităților de competență.
 Etape pentru realizarea sarcinii de lucru.
I.Formarea echipelor de lucru și desemnarea raportorului de către
fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă, timp
afectat 10 minute)
II.Citirea cu atenție a Ghidului practic de scriere a unităților de
competență. (Vă recomandăm să citiți pe etape; timp afectat 20
minute )
III.Formularea în cadrul echipei a competenței(timp de lucru 20
minute)
IV.Anunțarea de către raportorul fiecărei echipe, a competenței
care a fost formulată în cadrul fiecărei echipe (competența se va
scrie pe foaie flipchart; timp afectat 10 minute)
V. Verificarea conținutului competenței de către formator
pentru a evita suprapunerea acestora (timp afectat 20
minute)
VI. Scrierea conținului competenței respectând formatul dat, în
fișa de lucru 1 (Timp de lucru 40 minute )
VII. Prezentarea de către fiecare raportor a produsului
(competenței) rezultat în urma activității echipei. (timp de
raportare 10 minute pentru fiecare raportor). Fișa de lucru
va fi inclusă în portofoliul fiecărui membru al echipei.
VIII. Analizarea cu întreaga grupă a produselor realizate de
fiecare echipă.(Timp de analizare 50 minute)

NU UITAȚI! Să treceți pe fișă numele și prenumele fiecărui

membru din echipă
Ghidul practic de scriere a
unităților de competență
 Împărțirea programei în unități de competență.

Formularea titlului

Formularea competențelor

Formularea criteriilor de performanță

Formularea condiților de aplicabilitate ale criteriilor de

performanță

Stabilirea probelor de evaluare

 ETAPA I. Împărțirea programei în unități de competență.

1.Cea mai bună modalitate de abordare a acetei sarcini este să vă

gândiți care sunt elementele – cheie ale învățării pe care doriți să le
evaluați.
2.După ce ați hotărât care sunt domeniile de învățare (disciplinele)
pe care doriți să le evaluați urmează gruparea acestora în seturi
coerente care vor alcătui unitățile de competență
3. Atunci când stabiliți unitățile de competență este bine să aveți în
minte imaginea elevului/ cursantului care va folosi unitatea ,
precum și pe a profesorului care va facilita procesul de învățare și
de pregătire a elevilor pentru evaluare. Dacă aveți în vedere
nevoile lor, vă va fi mai ușor să scrieți unitatea de competență într-
un limbaj simplu, explicit, clar.
 ETAPA II. Formularea titlului.
1.Titlul trebuie:
să reprezinte un rezumat concis al conținutului unității
să fie explicit pentru orice persoană care citește unitatea de
competență respectivă.
 să fie de sine stătător

2. Titlul NU trebuie să conțină:

 titlul modulului și să nu facă nici o referire la o altă unitate de
competență.
cifre, referiri la nivel (ex. Elementar, de bază, mediu, avansat
etc.), metoda de evaluare sau metoda de predare.
paranteze, linii de legătură sau punct și virgulă, cu excepția
cazului în care aceste semne de punctuație sunt necesare pentru
exprimarea clară a unității.
 ETAPA III. Formularea competențelor.
1.O competență trebuie să fie formată dintr-un verb de acțiune și
un conținut bine definit.( Vezi exemplele)
2. Exprimați competențele în formulări scurte și concise. Puteți
oferii mai multe detalii prin criteriile de performanță.

Evitați !
să formulați un număr mare de competențe deoarece odată ce le
- ați stabilit ele trebuiesc evaluate și este bine să vă găndiți dacă
aveți resursele de timp necesare.Orientativ numărul de
competențe pentru o unitatea de competență variază între 3 și 5
să folosiți mai mult de un verb în formularea competenței.
repetițiile și suprapunerile între competențe.
 EXEMPLE:
•Demonstrează abilități de utilizare a computerului
pentru colectarea de informații
•Efectuează operații de bază pentru realizarea unui
produs finit
•Participă la interacțiuni verbale orale pe teme
cotidiene și pe teme profesionale;
•Susține prezentări pe teme profesionale etc.
 ATENȚIE!
Nu confundați formularea competențelor individuale
din S.P.P. –uri cu formulare competențelor specifice
utilizate în programele școlare și în proiectarea
didactică. În cazul formulării competențelor inviduale,
verbele indică ceea ce elevul /cursantul a dobândit și
aplică în practică (acțiune prezentă), iar în cazul
formulării competențelor specifice verbul indică ceea ce
va face elevul/ cursantul în urma dobândirii
competenței ca urmare a parcurgerii unor conținuturi.
( VEZI EXEMPLELE)
EXEMPLU 1:
Competența individuală:„Susține prezentări pe o
temă profesională”
Competența specifică: :„Susținerea prezentării pe o
temă profesională”

EXEMPLU 2:
Competența individuală:„Descrie materiile prime din
industria sticlei și ceramicii”
Competența specifică: :„Descrierea materilor prime
din industria sticlei și ceramicii”
 ETAPA IV. Formularea criteriilor de performanță.
•În vederea formulării criteriilor de performanță, vă
recomandăm ca la început să stabiliți activitățile sau temele de
evaluare pe care le veți utiliza pentru a decide gradul în care
elevii au dobândit competențele. Astfel veți ști ce fel de dovezi veți
solicita din partea elevilor în cadrul evaluării acelei activități.

•Criteriile de performanță trebuie să conțină suficiente detalii

pentru ca orice evaluator să înțeleagă cu exactitate ce realizări se
așteaptă din partea elevului/ cursantului.

•Trebuie să fie observabile și aplicabile dar nu trebuie să descrie

metode sau activități de evaluare.
•Limbajul folosit în scrierea criteriilor de performanță trebuie să
fie explicit, lipsit de ambiguitate și obiectiv.

•Evitați! să folosiți verbe de genul „ comentați” sau „ pronunțați-

vă asupra” și adverbe calificative cum ar fi „în întregime”,
„eficient”, „competent” etc., deoarece lasă loc de interpretare.

•Atunci când doriți să stabiliți cantitatea de detalii pe care doriți

să o precizați prin criteriile de performanță puneți-vă următorea
întrebare „În cazul în care criteriile de performanță ar fi folosite
pentru a evalua activitatea unui elev, mi-ar oferii mie sau unui alt
evaluator informații suficiente pentru a putea aprecia în mod
corespunzător nivelul dobândirii competenței”?
Exemplu 1: Competența: „Susține prezentări pe teme
profesionale”

Criteriile de performanță:
Pregătirea prezentării în funcție de obiective, temă și
audiență
Organizarea logică și concisă a informației
Utilizarea unor tehnici menite să trezească interesul și
să convingă audiența
Exemplu 2: Competența: „Analizează aspecte ale
organizării și planificării producției”

Criteriile de performanță:
Caracterizarea tipurilor de producție și a avantajelor
și dezavantajelor lor
Diferențierea metodelor de organizare a producției
Precizarea tendințelor actuale și de perspectivă în
organizarea producției
ETAPA V. Formularea condiților de aplicabilitate ale
criteriilor de performanță:
1.Condițiile de aplicabilitate indică diverse circumstanțe sau
contexte în care urmează să fie aplicate criteriile de
performanță.

2. Condițiile de aplicabilitate trebuie:

 să se refere explicit și exclusiv la termenii utilizați în criteriile
de performanță.
să aibe o corelare clară cu criteriile de performanță ale
respectivei competențe
să fie în esență realizabile.
Exemplu: Competența: „Susține prezentări pe
teme profesionale”

Criteriile de performanță:
•Pregătirea prezentării în funcție de obiective,
temă și audiență
•Organizarea logică și concisă a informației
•Utilizarea unor tehnici menite să trezească
interesul și să convingă audiența
 Condiții de aplicabilitate:
Pregătire – consultă surse (baze de date,
manuale, articole, reviste de specialitate), pune
întrebări altor persoane, selectează informațiile
Organizarea- prezentare structurată, stil
adaptat situației, scopului, nevoilor audienței
Tehnici – prezentare atractivă pentru audiență,
tehnici de implicare a audienței, argumentare
logică, fapte și date statistice, exemplificări,
gestică, mimică asociată, pronunție, intonație
 ETAPA VI. Stabilirea probelor de evaluare:
Este esențial ca metoda (ele) de evaluare utilizată (e)
să permită cadrelor didactice/ formatorilor să
înregistreze dacă fiecare rezultat al învățării
(competență) a fost atins și că legătura dintre cele
două, evaluare – competență, este clar indicată în
documente.
Asigurațivă că procedeele de evaluare țin cont de
nevoile speciale ale elevului, la nivel individual.
Evaluarea ar trebui să ofere fiecărui elev șansa de a
reuși.
 Exemple de metode de evaluare pe care le-ați
putea avea în vedere la stabilirea probelor de
evaluare : lucrări scrise, joc de rol, prezentări,
întrebări și răspunsuri, lucrări practice, studiul
de caz, proiectul, observarea, prezentări.
 O competență poate fi evaluată:
 pe baza unei singure activități (ex. Realizarea
unui obiect)
 prin aplicarea conjugată a mai multor metode
de evaluare (ex. sarcini bazate pe lucrări în
clasă, sesiuni de întrebări și răspunsuri și o
anumită lucrare de realizat).
Sperăm ca Ghidul prezentat să vă fie util în
activitatea practică pe care urmează să o
realizați.

SUCCES!
 Tema4 .COMPETENȚE
GENERALE, SPECIFICE ȘI
DERIVATE

ACTIVITATE TEORETICĂ – 2 ORE

 4.1. Delimitări conceptuale.
Competenţele:
 se definesc ca fiind ansambluri structurate de
cunoştinţe şi deprinderi dobândite prn
învăţare
 permit identificarea şi rezolvarea în contexte
diverse a unor probleme caracteristice unui
anumit domeniu.
 Sunt formulate la nivel de disciplină de studiu
 4.1. Delimitări conceptuale.

Competenţele:
se definesc ca fiind ansambluri structurate de cunoştinţe
şi deprinderi dobândite prn învăţare
permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a
unor probleme caracteristice unui anumit domeniu.
Sunt formulate la nivel de disciplină de studiu
 Competenţele generale:
se definesc pe obiect de studiu
se formează pe durata învăţământului liceal/
gimnazial. ( un ciclu de învățământ)
au un grad ridicat de generalitate şi
complexitate
 Competenţele specifice:
se definesc pe obiect de studiu
 se formează pe durata unui an şcolar:
 sunt deduse din competenţele generale, fiind
etape în dobândirea acestora.
 Lor li se asociază prin programă unităţi de
conţinut ( unități de învățare)
 Competenţele derivate:
sunt particularizări ale competenţelor specifice
în raport cu anumite detalieri ale conţinuturilor
sunt determinate (stabilite) de către profesor
tocmai pentru a face legătura directă şi evidentă
între ce se învaţă şi de ce se învaţă, sporind astfel
motivaţia învăţării.
Ciclul informațiilor

4.2. Procesul de însușire a cunoștințelor și competențelor.

schema
Participare

Elevii adaugă și
structurează noi Reflectarea Utilizarea
Informații competențe, idei și și de noi
informații, legându-le evaluarea cunoștiințe și abilități
de cunoștiințele
existente

Discuție Organizar
Plan Rezolvare e
de probleme
Prin centrarea demersului didactic pe competenţe:
se accentuează latura pragmatică a aplicării
curriculum-ului, profesorul având posibilitatea de a face
legătura directă şi evidenta între ce se învaţă şi de ce se
învaţă;
este facilitată legătura directă şi imediată cu evaluarea,
se simplifică structura curriculumului
se asigură o mai mare eficienţă a proceselui de predare
– învăţare – evaluare.
se permite operarea la toate nivelurile cu aceeaşi
unitate de competenţa,
4.3.Avantajele centrării demersului didactic
pe competențe
asigură creşterea transparenţei actului didactic
răspund la nevoile concrete ale comunităţii în
care funcţionează şcoala
permit identificarea acelor valori şi practici
sociale dezirabile pe care ar trebui să le promoveze
şcoala pentru a asigura succesul absolvenţilor săi
permit o flexbilizare a procesului, atât timp cât
prin competenţe nu se mai prescrie ce trebuie
predat, ci ce anume trebuie format la elevi
creşte libertatea profesorului în utilizarea unui larg
evantai de instrumente şi resurse didactice; acesta
devine organizator al unor experienţe de învăţare
relevante pentru elev
învăţarea devine un proces clar orientat, care sporeşte
motivaţia pentru acţiune.
permite activarea inteligenţelor multiple ale elevului.
evaluarea devine explicit formativă
 4.4.Derivarea competențelor.
În demersul de stabilire a competenţelor s-a considerat că
soluţia se află la intersecţia dintre:
domeniul didactic – vizând ariile curriculare
 domeniul socio-economic - vizând pregătirea pentru
piaţa muncii
 domeniul de cunoaştere - concretizat în şcoală
printr--un obiect de studiu
Procesul de învățare divizat în şase etape vizând structurarea
operaţiilor mentale:
1.percepţie,
2.interiorizare,
3.construire de structuri mentale, categorii de competenţe
4.transpunere în limbaj,
5.acomodare internă, verbe definitorii
6.adaptare externă.
 VERB . CONCEPTE
OPERAȚIONALE
1. Receptarea identificarea de termeni,
relaţii, procese;
 observarea unor fenomene,
procese;
perceperea unor relaţii,
conexiuni;
 nominalizarea unor concepte;
culegerea de date din surse
variate;
 definirea unor concepte.
 VERB CONCEPTE
OPERAȚIONALE
2. Prelucrarea primară compararea unor date,
 stabilirea unor relaţii;
concluzii parţiale;
 clasificări şi reprezentări;
 investigarea,
descoperirea,
exploatarea;
experimentarea.
 VERB CONCEPTE OPERAȚIONALE
3. Algoritmizarea reducerea la o schemă;
anticiparea unor rezultate;
identificarea unor invarianţi;
rezolvarea de probleme prin
modelare şi algoritmizare
4. Comunicarea descrierea unor stări, sisteme,
procese, fenomene;
expunerea de idei, concepte, soluţii;
 prezentarea unor argumente într-o
discuţie;
susţinerea uni punct de vedere
 VERB CONCEPTE
OPERAȚIONALE
5. Prelucrarea secundară compararea unor rezultate,
(a rezultatelor) concluzii;
evaluarea unor rezultate;
 interpretarea rezultatelor;
raportare critică la un
context;
elaborarea de strategii
 relaţionări între diferite tipuri
de strategii
 VERB CONCEPTE
OPERAȚIONALE

6. Transferul -aplicarea;
generalizarea
particularizarea;
 integrarea;
verificarea;
optimizarea;
 transpunerea;
negocierea;
realizarea de conexiuni;
 adecvare la context.
 CONCLUZII
Competenţele generale ce se urmăresc a fi formate
la elevi pe parcursul învățământului gimnazial și
liceal, precum şi competenţele specifice fiecărui an de
studiu, derivate din acestea, se stabilesc pornind de la
modelul de generare prin gruparea categoriilor de
concepte operaţionale în funcţie de dominatele avute
în vedere
 Competenţele – generale şi specifice – şi seturile de
valori şi atitudini sunt specificate în programa
şcolară a fiecărei discipline, profesorul având
astfel posibilitatea să se orienteze în momentul în
care realizează proiectarea propriului demers
didactic
 TEMA 5. CORELAREA
COMPETENȚE – OBIECTIVE
– TIPURI DE OPȚIONALE

ACTIVITATE TEORETICĂ 2 ORE

5.1.Obiective educaționale – obiectiv cadru, obiectiv de
referință, obiective operaționale.
Obiectivele educaţionale sunt enunţuri cu
caracter anticipativ, care descriu o intenţie
pedagogică, un rezultat aşteptat la finalul procesului
de instruire, concretizat într-o schimbare la nivelul
personalităţii elevilor.

obiectiv obiectiv de referință

cadru obiective operaționale
 1. Obiectivele cadru
 se referă la formarea unor capacităţi şi
atitudini specifice disciplinei şi sunt
urmărite de-a lungul mai multor ani.
 se identifică cu scopurile educaţiei
 au un grad ridicat de generalitate şi
complexitate.
 orientează întreaga activitate didactică, pe
toată perioada şcolarităţii,fiind nominalizate
în preambulul planurilor de învăţământ;
 sunt obiective de dezvoltare (de
macrosistem);
 au caracter global şi abstract;
 vizează anumite laturi ale personalităţii
(îndeosebi componenta intelectuală, afectiv –
atitudinală şi acţională).
• Fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate două
sau mai multe obiective de referinţă
 2. Obiectivele de referinţă
sunt caracterisitice, îndeosebi, diferitelor
discipline, fiind asociate cu conţinutul acestora
 specifică rezultatele aşteptate ale învăţării
urmăresc progresia în achiziţia de competenţe
şi de cunoştinţe de la un an la altul.
 se regăsesc în programele şcolare ale fiecărei
discipline de studiu prevăzute prin planul –
cadru de învăţământ
 un obiectiv de referinţă poate fi atins folosind
mai multe unităţi de conţinut şi organizând
diferite activităţi de învăţare
 au două componente:

domeniul de conţinut
(informaţii, reguli etc.)
modul de abordare a
conţinutului de către elev/student/cursant
(procesele psihice).
 3. Obiective operaţionale
sunt concrete
vizează sarcini precise care sunt realizabile
într-un interval de timp relativ scurt (lecţie,
secvenţă de lecţie).
indică rezultatele observabile şi imediate ale
instruirii
 Concluzie:
• Obiectivele cadru şi de referinţă se formulează
pentru fiecare disciplină de studiu surprinzând şi
specificând intenţiile pedagogice ce vizează
formarea, parţial sau în totalitate, a unor capacităţi
de natură cognitivă, psihomotorie, afectivă şi
psihosocială.
ATENȚIE!
Sub nici o formă, ele NU trebuie confundate cu
conţinuturile propriu-zise ale programelor şcolare,
care se dimensionează tocmai în funcţie de
asemenea finalităţi
5.2.Corespondența dintre categoriile de competențe și
tipurile de obiective.
DISCIPLINĂ OBIECTIV CADRU COMPETENȚĂ GENERALĂ

CONȚINUT OBIECTIVE DE COMPETENȚE SPECIFICE

(UNITATE DE REFERINȚĂ
ÎNVĂȚARE)

LECȚIE OBIECTIVE COMPETENȚE DERIVATE

(SECVENȚE DE OPERAȚIONALE
CONȚINUT)
 Definiția empirică, de lucru pentru competențe

COMPETENȚA

A FACE CEVA (1) CU CEVA (2) PENTRU

CEVA / CUMVA – într-un anumit mod (3)

Exemplu: „Calcularea valorilor (1) parametrilor

materiilor prime (2) în vederea obținerii produselor finite
de calitate (3).”
 DIFERENȚA DINTRE OBIECTIVE ȘI
COMPETENȚE
Competența ceea ce va face elevul în urma
dobândirii cunoștințelor și deprinderilor într-un
anumit domeniu.
Obiectivele ceea ce ne propunem noi și NU
ceea ce va face elevul.
 REGULI DE UTILIZARE A VERBELOR ÎN
FORMULAREA COMPETENȚELOR SPECIFICE /
DERIVATE
NU este permisă folosirea verbelor de acțiune!

verbul indică ceea ce va face elevul în urma dobândirii

cunoștințelor și deprinderilor (EXEMPLE – Vezi tabelul)

NU se recomandă utilizarea mai multor verbe, deoarece

fiecare verb în sine arată dobândirea unei competențe (
vezi explicația)
EXEMPLU. Formularea „ Explicarea și demonstrarea operațiilor de
bază ...” , este bine să fie evitată prin formularea a două competențe
distincte:
• Explicarea operațiilor de bază ...
• Demonstrarea operațiilor de bază ...
EXPLICAȚIE: - În momentul evaluării, elevul este posibil să știe
să demonstreze operațiile respective dar să nu știe să le și
explice. În acestă situație se consideră că elevul a dobândit
competența de „Demostrare ...” chiar dacă nu a dobândit și
competența de „Explicare ...”. Dacă cele două verbe ar exista
în conținutul aceleiași competențe, la evaluare elevului,
datorită faptului că nu a știut să și explice se consideră că
acesta nu a dobândit în totalitate competența respectivă.
CONCLUZIE: - utilizarea unui singur verb în formularea
competenței specifice și derivate, la evaluare este în favoarea
elevului
Verbul în cazul formulării Verbul în cazul formulării
obiectivelor de referință competențelor specifice/
competențelor derivate
Să caracterizeze caracterizarea
Să investigheze investigarea
Să demonstreze demonstrarea
Să identfice identificarea
Să explice explicarea
Să clasifice clasificarea
 VĂ REAMINTIM!
NU confundați formularea competențelor individuale din
S.P.P. –uri cu formulare competențelor specifice
utilizate în programele școlare și în proiectarea
didactică.

Verb competențe inviduale ceea ce elevul /cursantul a

dobândit și aplică în practică (ex. clasifică)
Verb competențe specifice ceea ce va face elevul/
cursantul în urma dobândirii competenței ca urmare a
parcurgerii unor conținuturi. (ex. clasificarea)
 Transformarea obiectivelor cadru în competențe
generale
se realizează prin contextualizarea deprinderilor sau
capacităților exprimate de obiective
Exemplu 1:
OBIECTIVUL CADRU: Dezvoltarea capacității de
evaluarea şi monitorizarea a rezultatelor privind
performanţa predării-învăţării.

COMPETENȚA GENERALĂ: Evaluarea şi

monitorizarea rezultatelor privind performanţa predării-
învăţării, în vederea îmbunătățirii calității actului
educațional
 Exemplu 2:
OBIECTIVUL CADRU: Formarea deprinderilor de
planificare și aplicare a curriculumului, a programelor
de lucru, materialelor de formare şi a metodelor
didactice.

COMPETENȚA GENERALĂ: Planificarea şi aplicarea

curriculumului, a programelor de lucru, a materialelor de
formare şi a metodelor didactice, pentru a eficientiza
activitatea didactică
 Transformarea obiectivelor de referință în
competențe specifice
se realizează prin:
contextualizarea capacității exprimate de
obiective ( întrebări de „control”: CU CE ? ÎN
CE SCOP ? / CUM ?)
formularea în termeni măsurabili ( întrebarea
de „control”: CUM MĂSOR ?)
 Exemplu 1:
• OBIECTIV DE REFERINȚĂ: - să explice
rolul factorilor de producție în realizarea
activității economice.
• COMPETENȚĂ SPECIFICĂ. Explicarea
rolului factorilor de producţie în realizarea
activităţii economice
 Exemplu 2:
OBIECTIV DE REFERINȚĂ: - să prezinte
tipurile de materii prime și materiale din industria
materialelor de consrucții

COMPETENȚĂ SPECIFICĂ: Prezentarea

tipurilor de materii prime
5.3.Corelarea tipurilor de opționale cu competențele
generale și specifice.
Schema de proiectare
1.Argument
2.Competența generală (atunci când este cazul )
3.Competențe specifice
4. Corelarea competențelor specifice cu conținuturile
5. Lista de conținuturi
6.Valori și atitudini
7. Sugestii metodologice
8. Bibliografia
 Tipul de opțional Particularități în formularea
competențelor
Opțional de curriculum se mențin competențele specifice
aprofundat existente în programa
se adaugă noi conținuturi care să
contribuie la realizarea
competențelor respective.
Opțional de curriculum  pornind de la competența generală
extins a disciplinei care este precizată în
programa disciplinei se formulează
noi competențe specifice
 se adaugă noi conținuturi
 Tipul de opțional
Opțional ca disciplină nouă
(ex C.D.L.)
Opționalul ca temă integratoare
(opțional interdisciplinar)
Particularități în formularea
competențelor
se formulează o nouă
competență generală
se formulează noi competențe
specifice
se adaugă noi conținuturi
se formulează o nouă
competență generală
 se formulează noi competențe
specifice de integrare și transfer
care să vizeze realizarea
interdisciplinarității.
se adaugă noi conținuturi din
mai multe discipline/ domenii.
 ATENȚIE!
Pentru tipurile de opțional care necesită formulare
de noi competențe specifice, se recomandă:
ca numărul acestora să varieze între 3 și 5
să NU le repete pe cele existente deja în programa
disciplinelor din trunchiul comun, chiar dacă
metodologia de formulare este aceeași.
TEMA 6. TRANSFORMAREA
OBIECTIVELOR ÎN
COMPETENȚE

ACTIVITATE PRACTICĂ – 2 ORE

 ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 –
TRANSFORMAREA OBIECTIVULUI
CADRU ÎN COMPETENȚĂ GENERALĂ

Sarcina de lucru: În cadrul echipei de lucru

transformați obiectivele cadru date în FIȘA DE
LUCRU 2, în competențe generale.
Timpul de realizare a activității: 50 minute
 Etape pentru realizarea sarcinii de lucru.
I.Formarea echipelor de lucru și desemnarea
raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim
5 membrii într-o echipă)
II.Citirea cu atenție a conținutului fiecărui obiectiv
cadru
III.Formularea competențelor generale
corespunzătoare fiecărui obiectiv cadru
IV. Completarea fișei de lucru 2
V. Prezentarea fișei de lucru a echipei de către
raportorul desemnat. Fișa de lucru va fi inclusă în
portofoliul fiecărui membru al echipei
VI. Analizarea cu întreaga grupă a fișelor de lucru
prezentate de raportorii fiecărei echipe.

NU UITAȚI! Să treceți pe fișă numele și prenumele

fiecărui membru din echipă
RECOMANDARE - Înainte de a începe activitățile
practice studiați din cadrul Temei 5 subpunctul
5.2.Corespondența dintre categoriile de competențe și
tipurile de obiective, analizînd în principal exemplele
date.
 ACTIVITATA PRACTICĂ 3 –
TRANSFORMAREA OBIECTIVELOR DE
REFERINȚĂ ÎN
COMPETENȚE SPECIFICE

Sarcina de lucru: În cadrul echipei de lucru

transformați obiectivele de referință date în
FIȘA DE LUCRU 3, în competențe specifice
Timpul de realizare a activității: 70 minute
 Etape pentru realizarea sarcinii de lucru.
I.Formarea echipelor de lucru și desemnarea
raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim
5 membrii într-o echipă)
II.Citirea cu atenție a conținutului fiecărui obiectiv
de referință
III.Formularea competențelor specifice
corespunzătoare fiecărui obiectiv de referință
IV. Completarea fișei de lucru 3.
V. Prezentarea fișei de lucru a echipei de către
raportorul desemnat. Fișa de lucru va fi inclusă în
portofoliul fiecărui membru al echipei.
VI. Analizarea cu întreaga grupă a fișelor de
lucru prezentate de raportorii fiecărei echipe.

NU UITAȚI! Să treceți pe fișă numele și

prenumele fiecărui membru din echipă
RECOMANDARE - Înainte de a începe
activitățile practice studiați din cadrul Temei 5
subpunctul 5.2.Corespondența dintre categoriile
de competențe și tipurile de obiective, analizînd în
principal exemplele date.
 TEMA 7. FORMULAREA
COMPETENȚELOR SPECIFICE
ȘI DERIVATE PENTRU UN
CONȚINUT
ACTIVITATE PRACTICĂ INDIVIDUALĂ –
3 ORE
 Exemplu 1 – Formularea competenței specifice și
corelarea acesteia cu conținutul (unitatea de
învățare)
Disciplina Economie
• Competenţa specifică: Explicarea rolului factorilor de
producţie în realizarea activităţii economice
• Conţinut: Factorii de producție

Sau:

• Competenţa specifică: Corelarea diferitelor activităţi

economice desfăşurate cu unităţile economice existente în
economia românească.
• Conţinut: Agenţii economici
 Exemplu 2 - Formularea competețelor derivate
pentru o competență specifică
Disciplina ECONOMIE clasa a X-a;
• Unitatea de învăţare: “Nevoi, resurse, cost de
oportunitate”
• Conţinut detaliat: “Consumatorul”

• Competenţa specifică (precizată în programa şcolară

a disciplinei): “Argumentarea necesităţii de a utiliza
raţional resursele”
Competenţe derivate:
- identificarea unor situaţii concrete care ilustrează tensiunea
nevoi-resurse;
- compararea unor situaţii concrete în termeni de avantaje şi
dezavantaje (competenţa de comparare, deja formată, se
aplică raportului nevoi-resurse);
- definirea conceptelor: nevoi, resurse, cost de oportunitate
(consolidarea competenţei de a defini corect);
- invocarea unor exemple de argumentare, a cerinţelor
argumentării corecte (competenţă formată în clasa a IX-a);
- construirea de argumente pentru susţinerea avantajelor în
situaţia celei mai bune alegeri de bunuri (consolidarea
competenţei de argumentare ca temei al deciziei economice
ACTIVITATEA PRACTICĂ 4 – FORMULAREA
COMPETENȚELOR SPECIFICE ȘI DERIVATE
PENTRU UN CONȚINUT - activitate practică
individuală

În exercițiile propuse, vă sunt date conținuturile

(unitățile de învățare) și secvențele (lecțiile)
corespunzătoare conținuturilor propuse.
Sarcina de lucru: Pentru fiecare exercițiu, formulați
competențele specifice și competențele derivate
corespunzătoare conținuturilor propuse. Pentru
rezolvarea acestor exerciții, vă rugăm să respectați
formatul dat în fișa de lucru 4.
 EXERCIȚIUL 1
Conținut: „ Activitatea profesorului diriginte”
Lecții: 1. Rolul dirigintelui.
2. Documentele dirigintelui.
3. Sarcinile dirigintelui.
4. Cunoașterea psihopedagogică a
elevilor.
 EXERCIȚIUL 2
Conținut: „Evaluarea performanțelor școlare”
Lecții: 1. Funcțile evaluării.
2. Metode tradiționale de evaluare.
3. Metode complementare de evaluare.
4. Instrumente de evaluare.
ACTIVITATEA PRACTICĂ 5 – FORMULAREA
COMPETENȚELOR SPECIFICE ȘI DERIVATE
PENTRU UN CONȚINUT - activitate practică
individuală

În exercițiul propus, vă este dată o competență specifică și

competențele derivate din aceasta.

Sarcina de lucru: Propuneți pentru competența specifică și

competențele derivate date, conținutul și secvențele de
conținut pe care le considerați potrivite pentru realizarea
de către cursant/ elev a competențelor respective. Pentru
rezolvarea acestui exercițiu, vă rugăm să respectați
formatul dat în fișa de lucru 5.
 EXERCIȚIU

Competența specifică: „Implementarea metodelor active

centrate pe elev în activitatea didactică în vederea
eficientizării actului educațional”

Competențe derivate:
1. Definirea conceptului de metodă didactică.
2. Clasificarea metodelor didactice.
3.Identficarea avantajelor și dezavantajelor
metodelor centrate pe profesor respectiv a metodelor
centrate pe elev.
4. Descrierea metodelor didactice centrate pe elev.
Recomandări - înainte de începerea activității:
• citiți cu atenție exemplele prezentate
• reveniți la Tema 5, subpunctul „5.2.
Corespondența dintre categoriile de
competențe și tipurile de obiective.”
• NU UITAȚI! Să vă treceți pe fișă numele și
prenumele.
 TEMA 8. FORMULAREA
COMPETENȚELOR PENTRU
UN TIP DE OPȚIONAL
ACTIVITATE PRACTICĂ INDIVIDUALĂ – 3 ORE
 Ținem să precizăm că tema propusă pentru această
activitate practică nu - și propune realizarea integrală
a programei pentru un tip de opțional.
Scopurile principale ale activității:
 Formularea corectă a competențelor specifice în
funcție de tipul de opțional ales și titlul acestui
opțional.
 Realizarea corelării dintre competențe și conținuturi.
ACTIVITATEA PRACTICĂ 6 – FORMULAREA
COMPETENȚELOR PENTRU UN TIP DE
OPȚIONAL - activitate practică individuală

Sarcina de lucru: Proiectați schematic programa

unui opțional de curriculum extins sau opțional
ca disciplină nouă, utilizănd conținuturile pe care
le doriți. Pentru rezolvarea acestei activități, vă
rugăm să respectați structura și formatul dat în
FIȘA DE LUCRU 6.
 Recomandări - înainte de începerea activității:

• Citiți cu atenție Tema 6, subpunctul „6.3.Corelarea

tipurilor de opționale cu competențele generale și
specifice.”

• Când alegeți titlul opționalului și stabiliți

competențele specifice, schimbați rolurile. Considerați
că dumneavoastră sunteți elevul și din această postură
puneți – vă următoarele întrebări. „Ce vreau să știu?”
sau „ De ce am nevoie ca să știu mai mult despre...
?” Nu alegeți titlul numai în funcție de preferința
dumneavoastră, țineți cont și de nevoile elevilor.
• Pentru formularea competențelor specifice recitiți
Tema 6 subpunctul „6.2.Corespondența dintre
categoriile de competențe și tipurile de obiective”, și
analizați exemplele prezentate în cadrul Temei 5.

• Nu uitați! Atunci când formulați competențele

specifice să aveți în vedere următoarele aspecte „Ce va
fi capabil să facă elevul ?” sau „ Ce abilități /
deprinderi va dobândi elevul ?” la finalizarea
opționalului respectiv.

• Nu uitați! Să formulați 3 – 5 competențe specifice.

 Întocmiți schematic o listă de conținuturi. La stabilirea
conținuturilor țineți cont că ele sunt cele prin care
elevul va dobândi competențele specifice pe care vi le –
ați propus.
 NOTĂ: ( Dacă vă este mai ușor, deși din punct de
vedere metodologic nu este corect, inversați etapele,
adică stabiliți prima dată lista de conținuturi și în
funcție de aceasta formulați competențele specifice).
 Respectând formatul dat, corelați competențele cu
conținuturile procedând astefel: în dreptul fiecărei
competențe specifice treceți conținuturile care le
considerați corespunzătoare pentru realizarea acesteia.
 Atenție!
Este posibil ca unele conținuturi să contribuie la
realizarea mai multor competențe specifice. În acest caz ,
se vor repeta conținuturile.

• NU UITAȚI! În cazul opționalului ca disciplină nouă

trebuie să formulați competența generală și din acesta
prin derivare veți formula competențele specifice.

Sperăm că recomandările date să fie suficiente pentru a

vă ajuta să realizați activitate practică propusă.

SUCCES !
 VĂ MULȚUMIM!
PENTRU ATENȚIA ȘI COLABORAREA
ACORDATĂ

SUCCES LA EVALUARE!