SCOALA POSTLICEALA SANITARA CAROL DAVILA

Pprof. Presler Viorel Cristian

Anul II A M G

ÎNGRIJIREA PREOPERATORIE PENTRU INTERVENTIILE

CHIRURGICALE ALE TUBULUI DEGESTIV

Pregătirea bolnavului pentru o intervenţie pe segmentul abdominal se face în

funcţie de tipul intervenţiei gravitatea bolii şi de caracterul bolilor secundare, precum şi
de timpul avut la dispoziţie pentru realizarea intervenţiei.
Pregătirea preoperatorie poate fi :
- generală;
- locală;
- specială, când e vorba de bolnavi cu risc operator major.

I. Pregătirea preoperatorie generală cuprinde etapele următoare:

1) examenul clinic al pacientului, efectuat de medicul chirurg, care este ajutat de
asistentul medical pentru stabilirea corectă a diagnosticului şi a celorlalte boli adăugate
celei de bază. Va fi complectat obligatoriu de examenele paraclinice şi de laborator.

2) pregătirea psihică a bolnavului – se va face de către medicul chirurg, prin

informarea acestuia cu privire la caracteristicile speciale ale intevenţiei, prezentarea
posibilelor riscuri şi primirea consimţământului din partea pacientului pentru
desfăşurarea operaţiei respective. Susţinerea psihologică se va face suplimentar de
către un psiholog şi va fi completată de către asistenta de salon;
stabilirea zilei de operaţie;
bolnavului i se va acorda permanent atenţie din partea echipei medicale şi se vor
evita tot ceea ce ar putea să producă nelinişte bolnavului;
acestuia i se va crea un confort psihic cât mai bun creând un mediu cât mai
plăcut şi oferind posibilitatea ca pacientul să primească permanent vizitele familiei,
precum şi al prietenilor şi colegilor;
se oferă pacientului posibilitatea de a intra în contact direct cu celelalte persoane
aflate în convalescenţă şi care prezintă o evoluţie favorabilă;
în cazuri speciale, când totuşi bolnavul nu depăşeşte momentele de anxietate,
acestuia i se va administra sedative la indicaţia medicului.

3) pregătirea fizică a bolnavului :

îngrijiri ce ţin de igiena bolnavului, îmbăiere generală, sau duş;
supravegherea permanentă a funcţiilor vitale şi vegetative; orice modificare
acestora poate induce amânarea operaţiei;
urmărirea apariţiei menstruaţiei (la femei), a febrei, frisonului, a modificărilor
tegumentare;
 asigurarea unui regim dietetic, pentru bolnav, astfel încât să i se asigure acestuia
caloriile necesare organismului, dar care să ofere o alimentaţie uşor digerabilă şi
bogată în vitamine.

I I. Pregătirea în ziua dinaintea operaţiei :

1. Trebuie să i se asigure bolnavului repausul fizic şi intelectual pentru a-l degreva de
stresul actului operator; la indicaţia medicului se va administra seara un sedativ uşor;
2. Alimentare preponderent hidrică, sau din alimente foarte uşor digerabile;
3. Golirea tractului intestinal prin executarea unei clisme evacuatoare seara şi în
dimineaţa zile de operaţie;
4. Bolnavul va fi pregătit şi printr-o baie generală;
5. Pregătirea locală constă în îndepărtarea pilozităţilor tegumentare, pe o rază extinsă
în zona câmpului opertor;
6. spălarea şi degresarea locului unde se va efectua intervenţia, cu apă şi săpun, se va
dezinfecta pielea zonal cu o soluţie antiseptică şi chiar protejarea zonei respective a
câmpului operator, prin acoperirea cu comprese sterile;

I I I. Îngrijirile din dimineaţa operaţie :

1. Sistarea completă a alimentaţiei;
2. Clismarea bolnavului;
3. Se va îmbrăca bolnavul cu o pjama curată(chiar sterilă în anumite situaţii);
4. Îndepărtarea după caz a protezelor dentare, precum şi a bijuteriilor de la bolnav
şi predarea lor familiei acestuia;
5. Se va indica, în special pacientelor să-şi îndepărteze oja sau lacul de pe unghii şi
rujul de pe buze pentru a indentifica uşor cianozarea tegumentară;
6. Golirea vezicii urinare prin micţiune voluntară, sau prin sondaj vezical, la
nevoie;
7. Administrarea medicaţiei preanestezice indicată de medicul anestezist - cocteilul
preanestezic: un barbituric(fenobarbital, midazolam), un analgezic(mialgin, morfină) şi
un vagolitic( atropină).

I V. Îngrijiri preopereatorii în cazurile de urgenţă :

1. Terapia şocului la indicaţia medicului;
2. Dezbrăcarea bolnavului cu multă grijă, pentru a nu provoca dureri sau hemoragii
suplimentare;
3. Evacuarea conţinutului stomacal prin instituirea unei sonde nazo-gastrice, în
stomac şi efectuarea unei spălături gastrice riguroase;
Monitorizarea permanent a valorilor funcţiilor vitale şi vegetative şi consemnarea
lor în F O la fiecare măsurătoare secvenţială;
4. Igiena generală şi locală se va efectua în funcţie de gravitatea cazului şi de timpul
pe care îl avem la dispoziţie;
5. Recoltarea analizelor de laborator, a grupei sanguine şi a Rh-ului precum şi a
examenelor paraclince de maximă necesitate, timp de coagulare şi de sângerare.
V. Pregătirea specială pentru bolnavii cu risc operator (taraţi) :
Aceasta urmăreşte cu precădere corectarea deficienţelor organismului, restabilirea
echilibrului hidro-electrolitic şi volemic, precum şi corectarea hemoglobinemiei, a
întreg statusului fiziologic al bolnavului, pentru a putea suporta şocul intervenţiei
chirurgicale şi de a evita posibile complicaţii.

ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII A BOLNAVILOR :

După orice intervenţie chirurgicală se institue perioada de îngrijirie

postoperatorie, care poate dura un timp mai scurt sau mai îndelungat, în funcţie de
gradulul de complexitate al operaţiei sau de gravitatea cazului de boală în sine.
Deaceea îngrijirile postoperatorii prezintă anumite caracteristici specifice, în funcţie de
cele prezentate anterior dar şi de tipul de anestezie care s-a oferit pacientului, pentru a
asigura confortul chirurgical, un nivel de analgezie foarte bun, un grad eficient de
relaxare a musculaturii somatice şi nu în ultimul rând, inducţia şi menţinerea somnului
anestezic pe tot parcursul intervenţiei chirurgicale. Astfel îngrijirile postoperatorii se
împart în trei perioade distincte şi anume în: A- îngrijirile acordate bolnavilor în
primele 24-48 de ore după operaţie; B- ingrijiri acordate bolnavului în prima
săptămână şi următoarele după operaţie şi C- periaoda de convalescenţă a bolnavului
operat( de rstabilire deplină a acestuia din punct de vedere psiho-somatic şi fiziologic).
În funcţie de specificul anesteziei aceste îngrijiri se împart în:

I. Îngrijirile bonavilor după anestezie generală :

Acestea se efectuează întotdeauna în secţia de Terapie Intensivă şi se va avea în
vedere următoarele:
1. se va supraveghea şi se va menţine abordul venos şi al perfuziei;
2. se va supraveghea riguros respiraţia starea de conştienţă a bolnavului, dar şi
permeabilitatea sondei nazogastrice şi a tuburilor de drenaj postoperator;
3. supravegherea faciesului, a coloraţiei tegumentelor, pentru preântâpinarea unei
posibile stări de şoc;
4. instituirea oxigenoterapiei, prin masca de oxigen, sau pe sonda endonazală;
5. supravegherea comportamentului bolnavului(agitaţie obnubilare, sau apariţia unei
stări precomatoase);
6. monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative(T, TA, P, R, diureză, scaune,
vărsături, etc.);
7. supravegherea pansamentului şi schimbarea lui de câte ori este nevoie, pentru
asigurarea unei foarte bune asepsii a plăgii operate;
8. administrarea completă şi riguroasă a terapiei prescrise.
9. monitorizarea valorilor analizelor curente de biochimie, coagulogramă,
hemoleucogramă şi toate cele ce vor fi necesare restabilirea cât mai rapidă a
pacientului;
 10. se va urmări permeabilitatea tiburilor de dren, cât şi aspectul şi cantitatea
conţnutului de drenaj prin alonje, în vasele sau pungile de colectare;

11. supravegherea somnului pacientului operat;

12. se va supraveghea comportamentul bolnavului, iar dacă acesta este agitat se va
institui sedarea acestuia la indicaţia medicului de anestezie terapie intensivă, sau a
medicului chirurg;
13. vom umezii periodic mucoasa bucală şi linguală, prin umezirea buzelor şi vom
aspira ori de câte ori este nevoie secreţile traheo-bronşice acumulate;
Aceste îngrijiri postoperatorii au de asemenea un caracter imediat de
supraveghere, în cazul operaţiilor de scurtă durată(cu anesteziae generală). sau de
supraveghere mai îndelungată, mai ales în situaţia bolnavilor dificili şi cu multe tare
biologice;

I I. Îngrijiri după anestezia loco-regională(rahianestezie) :

1. transportul bolnavului cu bracarda în poziţie orizontală şi aşezarea lui pe pat în
poziţie de decubit dorsal, fără pernă sub cap timp de 24 de ore;
2. monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative şi notarea acestora cel puţin de 2 ori
pe zi;
3. umărim restabilirii sensibilităţii tegumentare şi a mobilităţii membrelor inferioare;
4. monitorizăm posibila apariţie a cefaleei, a greţurilor, a redorii cefalice cu
informarea imediată a medicului de gardă;
5. monitorizăm restabilirea micţiunilor fiziologice şi apariţia tranzitului gazelor, a
scaunelor;
6. menţinerea abordului venos şi a perfuziei pentru o facilitare a tratamentului şi al
hidratării parenterale;
7. supravegherea respiraţiei, a coloraţiei tegumentelor şi a nivelului de comunicare a
bolnavului.

I I I. Îngrijiri acordate bolnavilor operaţi în a doua zi după operaţie:

1. supravevghem în continuare valorile funcţiilor vitale şi vegetative; se va
observa că în primele 24-48 de ore după operaţie va apărea o creştere uşoară a
temperaturii(37,8˚-38˚C), cunoscută sub denumirea de febra de fir, sau de rezorbţie; se
va avea de asemenea în vedere posibilitatea instalării a unei posibile stări de şoc;
2. vom măsura diureza şi vom stabili bilanţul hidric necesar;
3. vom irmări aspectul şi grdul de îmbibare al pansamentului şi vom proceda la
schimbarea acestuia în condiţii de sterilitate maximă;
4. vom efectua schimbarea lenjeriei de pat, a alezei, precum şi golirea recipientelor
de colectare din tuburile de dren;
5. vom efectua toaleta bolnavului;
6. vom efectua frecţii şi masaje generale, dar mai ales a zonelor expuse apariţiei
escarelor şi pentru prevenirea acestora;
7. vom mobiliza bolnavul şi vom efectua împreună cu acesta exerciţii de respiraţie,
vom stimula tsea şi expectoraţia prin tapotaj toracic şi prin facilitarea drenajului
postural;
 8. mobilizarea acestuia se va face cât mai repede posibil, pentru a preveni apariţia
flebitei de decubit;

9. urmărim reluarea trizitului de gaze şi la nevoie vom proceda la introducerea

unui tub de gaze;
10. vom efectua o clismă cu sare pentru fscilitarea tranzitului intestinal;
11. alimentăm bolnavul în prima zi după operaţie, pa cale parenterală prin soluţii
soluţii hidro-electrolitce cristaloide, conform prescrierii medicului şi hidratare per oral
a pacientului cu ceai neîndulcit, periodic câteva linguriţe odată( ceea ce va avea în
vedere şi stimularea tranzitului intestinal);
12. după reluarea tranzitului pentru gaze, se va putea alimenta bolnavul, uşor şi
progresiv, cu ceaiuri slab îndulcite, supe de legume strecurate şi puţin sărate, sau chiar
lapte;

I V. Îngrijiri acordate în a treia zi după operaţie:

1. cotinuăm monitirizarea periodică a funcţiilor vitale şi vegetative;
2. urmărim permanent aspectul pansamentului şi a plăgii şi efectuăm schimbarea lui
corectă;
3. avem în vedere preântâmpinarea posibilelor complicaţii, flebita de decubit,
ijnfecţia pulmonară, etc., prin aplicarea corectă şi riguroasă a tuturor tehnicilor de
îngrijire a bolnavului operat;
4. urmărim apariţia primului scaun, în vederea reluării unei almentaţii cât mai
normale;
5. încurajăm bolnavul pentru o mobilizare tot mai autonomă, şi pentru o reluare a
toaletei şi a igienei personale, în mod autonom;
6. ajutăm bolnavul la exerciţii fizice şi la plimbări progresive prin salon şi în spaţiul
secţiei;
7. după reluarea scaunelor, bolnavul va fi alimentat cu piureuri, supe de carne albă
pasate, iaurturi, compot, pâine prăjită şi chiar carne albă friptă;
8. continuăm schimbarea pasamnetului în condiţii corecte de asepsie şi antisepsie;
din a patra zi se va putea începe o alimentare normală a pacientului;
9. din a şasea zi se va începe scoaterea progersivă a firelor de plagă.

Toate aceste aspecte ce vizează pregătirea(îngrijirile) pre- şi postoperator al

bolnavilor cu afecţiuni digestive se aplică în proporţie de sută la sută şi bolnavilor cu
afecţiuni ortopedice, cu foarte mici excepţii, ce ţin strict de specificitatea cazuisticii de
boală.
 ASPECTE CE AU ÎN VEDERE
O EDUCATIE
PENTRU PREVENIREA BOLILOR DIGESTIVE

O astfel de activitate are în vedere ceea ce se nuneşte în termeni de specialitate,

profilaxie, sau educaţie (terapie) profilactică şi cuprinde trei direcţii: profilaxie
primară, profilaxie secundară şi profilaxie terţiară.

PROFILAXIA PRIMARA:
Vizează în primul rând prevenirea numărului de îmbolnăviri la nivelul apartului
digestiv, prin măsuri şi acţiuni de educare ce acoperă întreagulnivel de populaţie,
pornind de segmentul adult, în principal şi continuând cel de edcare a copiilor
perşcolari, şcolari, tineretului şi nu în ultimul rând al segmentului vârstnic. În mod
special aceste acţiuni de educare au în vedere segmentul de populaţie ce prezintă un
risc crescut de îmbolnăvire, datorat unei alimentaţii de loc corespunzătoare şi
neechilibrate calitativ şi cantitativ.
Din acest punct de vedere, educaţia primară se îndraeptă spre a învăţa oamenii:
- să aibă o alimentaţie cât mai naturală, şi fără condimente în exces;
- prepararea alimentelor să fie cât mai simplă şi cât mai naturală, fără să
folosească prăjelile, alimente conservate excesiv, cele deosebit de iritante pentru
mucoasa gastrică, dar şi cea intestinală şi care au un grad foarte încet de
digerare;
- aplicarea unui orar riguros al meselor, iar acestea să fie de regulă calde;
- consmul strict ocazional de alcool sau cafea şi excluderea defintivă a
fumatului(activă sau pasivă);
- evitarea ingerăriialmentelor fierbinţi sau reci( direct refigerate);
- în timpul meselor să existe o ambianţă plăcută şi liniştitoare, lipstă de orice
accţiune pertirbatoare(TV, calculator, telefon, etc.);
- alimentaţia să aibă în vedere cuprinderea corectă a tuturor nutrienţilor,
vitaminelor, precum şi a sărurilor minerale;
- mestecarea alimentelr să se facă încet şi fără grabă;
- acţiunii de educare a populaţiei pentru importanţa şi respectarea unei igiene
bucala şi dentare deosebit de riguroasă;
- igienizarea corectă şi prmanentă a vaselor în care se găteşte sau a veselei, a
tacâmurilor, a mâinilor.

PROFILAXIA SECUNDARA:
- are în vedere acel segment de populaţie care a contactat deja o boală digestivă, şi
se aplică pentru prevenirea apariţiei unor boli seccundare asociate, sau a unor
complicaţii ale bolilor digestive deja instalate. Trebuie să se facă o depistare
 precoce a acestor bolnavi şi să fie atent montorizaţi, fără să le fie prejuduciată
propria libertate.
- depistare pacienţilor cu prbleme grave să fie dispensarizaţi(în special cei cu boli
hepatice, sau ulceroase);

PROFILAXIA TERTIARA:
- se adresează în special situaţiilor în care se impune diminuarea incapacităţii
cronice, reducerea şi reeducare tuturor formelor de invaliditate foncţională
datorate bolilor digestive drastice(gastrectomii, anus iliac, esofagoplastii, etc.)
- aceşti pacienţi trebuie să fie educaţi pentru a şti cum să folosească corect
elementele auxiliare de protezare, saci sau pungi colectoare(anusu iliac); cum să
se protejeze din punct devedere al unei alimentaţii corecte, pentru protejarea
mucoaselor rganelor şi cavităţilor interne, precum şi respectarea unei igiene
personale corecte şi riguroase.