POLITICI ȘI PROGRAME DE

INCLUZIUNE A COPIILOR CU
CES
Lect.univ.dr. ANA MARIA
LĂZĂRESCU
Abordări educaționale ale statelor europene

(3) colaborarea tuturor profesorilor în

(1) predarea cooperativă, cu profesori (2) învățarea cooperativă, unde elevii rezolvarea problemelor și stabilirea
și învățători lucrând la clasă împreună colaborează, în special când au unor reguli clare, împreună cu elevii,
cu alți colegi sau cu specialiști; niveluri diferite de abilități; pentru a asigura buna derulare a
lecțiilor;

(5) predare orientată spre planuri

(4) organizarea unor grupe
eterogene, cu elevi de diferite
niveluri de abilități de învățare,
necesitând o abordare diferențiată
din partea profesorilor;
individuale pentru toți elevii, nu doar
cei cu CES, planurile beneficiind de
monitorizarea și evaluarea atentă a
profesorilor (European Agency for
Development in Special Needs
Education, 2003a)
 (1) țările care urmăresc incluziunea tuturor sau aroape a
tuturor elevilor în educația de masă (one-track approach) și
care dezvoltă servicii pentru CES direct în școlile de masă
(Spania, Grecia, Italia, Portugalia, Suedia, Cipru, Islanda și
Norvegia);

În funcție de gradul (2) Țările cu multiple abordări (multi-track approach), care

de separare între pe lângă oferirea de servicii pentru CES în școlile de masă,
păstrează o infrastructură de școli speciale (Danemarca,
Franța, Irlanda, Luxemburg, Austria, Finlanda, Marea
educația specială și Britanie, Cehia, Lituania, Letonia, Estonia, Polonia,
Lichtenstein, Slovacia și Slovenia);

cea de masă (3) Țările care folosesc un sistem de educație specială

distinct de cel de masă (two-track approach), reglementat
de un cadru legislativ separat (Elveția, Belgia, Germania și
Olanda aveau astfel de sisteme, ultimele două fiind însă în
tranziție spre un sistem multi-track) (European Agency for
Development in Special Needs Education, 2003b)
Politicile
incluzive
Managementul educației incluzive

resursele implicate:
umane,
sistemul instituțiile Indivizii informaționale,
materiale, financiare
și de timp
MEI presupune

adaptarea principiilor subordonarea

și metodologiilor acestora principiilor și
proprii obiectivelor educației
managementului incluzive, realizate la
general diferite niveluri.
 Mecanisme

Planificare Organizare Coordonare orientare

îndrumare
reglare/autoreglare Colaborare.
metodologică
 Aspecte de management

Managementul
Managementul Managementul Managementul
suportului
instituțional organizațional clasei
educațional
Managementul școlii incluzive

cadrele didactice, elevii, profesorii de

sprijin, personalul administrativ, părinţii,
comunitatea, resursele de toate tipurile,
curriculumul, provocările şi succesele
Responsabilitatea tuturor
sunt gestionate astfel încât şcoala, prin
tot ceea ce face, va reuşi să răspundă
necesităților şi aşteptărilor tuturor
copiilor.
 formă de comunicare,
cooperare și colaborare în
sprijinul elevului la nivelul
Parteneriatul procesului educational
educațional se desfășoară în paralel cu
procesul instructiv-
educativ, având caracter
continuu și prospectiv
Funcțiile parteneriatului
Tipuri de
parteneriat
Tipuri de • Parteneriatele la nivel instituțional
contribuie la calitatea învățării și a

parteneriat bunăstării copiilor.

• Parteneriatul la nivel familial - părinții
devin partenerii școlii în furnizarea unei
educații incluzive de calitate pentru copilul
lor, dar și pentru alți copii din școală.
• Parteneriat la nivelul comunității -
mobilizarea tuturor resurselor disponibile
în comunitate în vederea eficientizării
procesului de identificare și soluționare a
necesităților și problemelor cu care se
confruntă școala, părinții și/sau elevii cu
CES.
Colaborarea între • cadrele didactice și părinții sunt uniți de
școală și familie în dorința comună de a-i sprijini pe copii în
dezvoltare.
procesul educației • În acest parteneriat, fiecărui actor îi revine
incluzive un rol anume:
✓Rolurile cadrelor didactice : de sprijin,
educare și îndrumare.
✓ Rolurile familiei : îngrijire, susținere,
ghidare și luare a deciziilor.
 • asigură asistență psihopedagogică copiilor cu CES, în
vederea valorificării potențialului, asigurării dezvoltării
psihofizice, integrale şi armonioase a personalităţii
acestora, conform particularităţilor individuale.
• realizează planificarea anuală a activității, care se înscrie în
Cadrul managementul instituțional general de dezvoltare a EI.
• în procesul de asistență și abilitare/reabilitare a copilului
didactic de cu CES, CDS realizează activități în:

sprijin • grupa/clasa în care este inclus copilul cu CES;

• în CJRAE
• în familia copilului asistat;
• în alte instituții din comunitate (unități educaționale, de
agrement etc.), în care însoțește copilul.
Planul de dezvoltare instituțională

reprezintă o colecție de
asigură participarea tuturor
activități legate între ele, duse
domeniilor funcționale ale
la îndeplinire în mod organizat,
managementului: curriculum,
având puncte de plecare
resurse umane, resurse
(scopuri /ținte/ obiective) și de
materiale și financiare și
încheiere (rezultate) clar
relațiile sistemice și comunitare;
definite.
Bune • Principalele provocări pe care le ridică
practici în incluziunea educaţională a copiilor cu
dizabilităţi sunt generate și de următoarele
crearea situaţii: caracterul interinstituţional al
evaluării, lucrul în echipă, colaborarea cu
politicilor părinţii, eterogenitatea colectivelor de elevi
incluzive din şcolile incluzive.