Evaluare Metodologii moderne in educatia incluziva Stoianov Irina Master

Educatie Integrata a. I ciclu II

1. Conceptele pe care este intemeiata necesitatea unei metodologii speciale a

instruirii pentru elevi cu cerinte educationale speciale

Metodologia specială şi metodica învăţării limbii de elevii cu cerinte educationale

speciale. Metodicile tradiţionale propuneau ”reţete prefabricate” pentru predare-
învăţare, pe când metodologia, pornește de la premiza, că ”a-l învăţa pe copilul
deficient mintal, înseamnă să-i dezamorsezi sistemul de referinţe, de conexiuni”
elaborează modele didactice, prin care dezvoltă un sistem de atitudini faţă de
necesităţile copilului, precum şi un sistem de referinţe, de strategii care l-ar face pe
cel ce va avea în educaţie copii cu deficienţe, să le poată facilita învăţarea.
Metodologia specială, în înţelegerea noastră, îşi întemeiază conceptele pe
cercetarea copilului deficient, pe studiul proceselor psihofiziologice, ce asigură
învăţarea lui, dar şi pe analiza obiectivelor şi finalităţilor interacţiunii dintre acest
copil şi factorii ce stimulează învăţarea, recuperarea şi dezvoltarea lui. În consecinţă,
metodologia propune gândirea şi regândirea soluţiilor pedagogice, în baza cunoaşterii
mecanismelor neuropsihologice, ce asigură funcţionalitatea proceselor psihice, care
sprijină întreaga activitate de cunoaştere a copilului.

Activitatea psihică presupune o interacţiune cu mediul, prin intermediul

limbajului, elaborat social de înaintaşi, graţie căruia omul se transformă. Fiecare
individ (copil) îşi construieşte în mod individual propriile cunoştinţe, „umplând”
distanţa dintre nivelul performanţei independente şi cel al performanţei asistate de
grup sau profesor.”

2 Direcţiile prioritare ale metodologiei speciale cu funcţie de metodologie de

sprijin în învăţământul incluziv vor fi:
implementarea în învăţământul incluziv a unor sisteme
metodologice, distincte, specialment create pentru cazurile
unor unor copii cu deficienţe mintale: lejere, severe, iar în cazuri aparte- profunde;
încurajarea parteneriatului în predare, când un profesor va fi însoţit de un coleg cu
studii în domeniul psihopedagogiei speciale şi chiar şi cu o experienţă de lucru cu
elevii cu CES;
crearea condiţiilor pentru instruire în cuplu:(vor fi pregătite materiale:fişe individuale,
desene, scheme, hărţi);
aplicarea metodologiei instruirii în cuplu, a interacţiunii elev-elev, în vederea
eficientizării învăţării: (colaborarea va fi utilă ambilor parteneri ai cuplului: elevii cu
mai multă încredere şi competenţă vor ajuta elevii cu probleme de învăţare);
supravegherea progresului prin observaţie şi convorbire;
utilizarea sugestiei în vederea încurajării activismului în achiziţionarea de cunoştinţe;
transferul conceptului de metacunoaştere în instruirea incluzivă cu scop de învăţare a
tehicilor de învăţare, cu scop de supraveghere, control, verificare şi reglare a
activităţii cognitive a elevilor cu CES.

3 Estimați destincția și trăsăturile comune dintre un program și un plan

educațional individualizat

Planul educațional individualizat (structura-model) este elaborat în corespundere cu

documentele de politici internaționale și naționale în domeniu.
Abordarea individualizată este un principiu psihopedagogic, care ordonează demersul
educațional în conformitate cu particularitățile individuale de dezvoltare și condițiile
de viață ale fiecărui copil. În abordarea individualizată își găsește reflectare
tratamentul uman al copilului, acceptarea acestuia drept valoare excepțională. În acest
sens, fiecare copil trebuie să fie un participant activ al procesului educațional. Fiecare
copil este unic în felul său și aduce cu sine în procesul complex al învățării și
dezvoltăriio experiență, un stil de învățare, un model social, o interacțiune specifică,
un ritm personal, un model de abordare.
Cunoașterea și valorificarea acestora constituie condiția inerentă pentru asigurarea
progresului în dezvoltarea copilului.
Abordarea individualizată este chintesența educației incluzive și se realizează în baza
politicilor educaționale incluzive, practicilor educaționale incluzive, realizate printr-o
cultură incluzivă la nivel de instituție și comunitate.
Tendințele moderne de abordare individualizată a copilului cu CES diferă de cele
tradiționale. Acestea vizează incluziunea copilului în medii comune de învățare,
crearea structurilor și serviciilor de suport educațional, asigurarea accesului la
programe școlare prin diversificarea formelor de incluziune, flexibilizarea
curriculumului, adaptarea tehnologiilor didactice.
Abordarea individualizată a copilului se realizează în baza analizei riguroase,
multidisciplinare a particularităților de dezvoltare și competențelor acestuia, în
rezultatul căreia se proiectează asistența.
Planificarea individualizată a procesului educațional se realizează în conformitate cu
concluziile și recomandările formulate în rezultatul evaluării complexe a dezvoltării
copilului și are drept scop asigurarea progresului pe domeniile de dezvoltare.

Programul educaţional individualizat este documentul care identifică nevoile

unice ale unui elev cu dizabilităţi. Recomandările programului educaţional
individualizat privind sprijinul, serviciile şi programul modificărilor şi adaptărilor
vizează direct nevoile unice ale elevului şi participarea lui la curriculum general al
şcolii obişnuite.
Programul educaţional individualizat este un document util care ghidează activitatea
de învăţare a unui anumit elev şi în acelaşi timp precizează criteriile, procedurile şi
instrumentele care măsoară progresul şi realizarea obiectivelor formulate direct pe
nevoile unice ale acestui elev.
 Îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură ale elevilor este un element esenţial al
politicii educaţionale promovate de școala specială.
Există multiple căi şi modalităţi de a învăţa, de a participa la activităţile şcolare,
pentru a asimila cunoştinţe şi a forma capacităţi utile integrării în comunitate.
Elevii cu diversitatea şi unicitatea nevoilor lor de învăţare, impun adaptări, modificări
ale programelor şcolare, ale manualelor, ale strategiilor didactice şi resurselor
materiale şi nu în ultimul rând schimbări de mentalitate şi atitudine ale întregului
personal salariat al şcolii speciale.
Aşadar, programul educaţional individualizat este elementul cheie al educaţiei
speciale şi este conceput pentru fiecare elev.
Programul educaţional individualizat:
- presupune aşteptări pozitive pentru elevii cu dizabilităţi (o gândire pozitivă din
partea părinţilor şi cadrelor didactice),
- asigură accesul elevilor la educaţie în cadrul şcolii de masă,
- amplifică rolul părinţilor,
- oferă oportunităţi familiilor să participe la educaţia copilului acasă şi la şcoală,
- evidenţiază faptul că educaţia specială este un serviciu, nu un loc special unde
elevii trebuie să stea pentru a beneficia de educaţie specială,
- asigură servicii de educaţie specială şi sprijin pentru elevii cu dizabilităţi în
cadrul şcolii obişnuite,
- asigură personal didactic competent care are cunoştinţele şi deprinderile necesare
să ajute aceşti elevi să realizeze scopurile propuse, capabil să-şi schimbe atitudinea
pesimistă generală faţă de copiii cu dizabilităţi,
- focalizează resursele umane şi materiale pe activitatea de învăţare a elevului.
Programul educaţional individualizat este un document scris, unic pentru un
anume elev cu dizabilităţi, care este conceput, revăzut, dezvoltat de o echipă mixtă,
formată din părinţi şi cadre didactice ale şcolii.
 Programul educaţional individualizat este instrumentul care asigură unui elev cu
dizabilităţi accesul la curriculum general al şcolii obişnuite, asigură adaptările,
serviciile speciale şi sprijinul conform nevoilor elevului, pentru ca acesta să înveţe
împreună cu elevii fără dizabilităţi, depăşind dificultăţile generate de dizabilitatea sa.
Fiecare elev cu dizabilităţi trebuie să aibă un program educaţional individualizat la
începutul anului şcolar.
Fiecare program educaţional individualizat trebuie să cuprindă următoarele
informaţii:
- dizabilitatea elevului,
- o descriere a nevoilor unice ale elevului,
- scopurile anuale pe care trebuie să le atingă elevul,
- serviciile de educaţie specială de care beneficiază elevul în condiţiile unui mediu,
- cât mai puţin restrictiv pentru el.

4. Explicati cerintele inaintate de Programul Mondial de Actiune privind

persoanele cu Handicap fata de organizarea scolarizarii copiilor cu cerinte
educationale speciale

Conform principiilor promovate in materie de educatie de catre organismele

Internationale, se mentioneaza ca persoanele/elevii cu diferite tipuri de deficiente au
aceleasi drepturi fundamentale ca si ceilalti cetateni de aceeasi varsta, fara
discriminare pe motive de sex, limba vorbita, religie, stare financiara sau orice alta
caracteristica a persoanei in cauza sau a familiei sale.
Daca acceptam ideea ca, dupa absolvirea scolii, toti copiii trebuie sa
beneficieze de sansa de a participa activ la viata sociala, atunci trebuie sa le acordam
neconditionat aceasta sansa inca din scoala; deci integrarea sociala este pregatita si
conditionata de integrarea scolara.
 In ceea ce priveste forme ale integrarii copiilor cu CES, existente in scoala ,
acesta se bazeaza pe urmatoarele modele:
Modelul cooperarii scolii obisnuite cu scoala speciala - in acest caz, scoala
obisnuita coordoneaza procesul integrarii si stabileste un parteneriat activ intre cadrele
didactice din cele doua scoli care vor experimenta si sustine un nou mod de
desfasurare a activitatilor didactice, pregatind impreuna continutul activitatilor
scolare, adaptand materialele si mijloacele de invatare folosite in timpul orelor si
oferind un cadru confortabil tuturor elevilor din clasa. Acest model are avantajul ca
permite valorificarea resurselor si experientelor deja existente in cele doua tipuri de
scoli, fara a necesita cheltuieli suplimentare. De asemenea, profesorii din scoala
speciala beneficiaza de posibilitati de predare mult mai largi, iar profesorii din scoala
obisnuita se pot informa asupra multiplelor aspecte legate
de nevoile si posibilitatile reale ale unui elev cu cerinte
educative speciale. La prima vedere, acest
model ar putea fi considerat ca fiind irealizabil, mai ales
in conditiile tarii noastre, unde, in reprezentarea opiniei publice, profesorii din
invatamantul special sunt considerati, cel putin din punctul de
vedere al statutului, ca fiind inferiori celor din invatamantul de masa,
iar unii profesori din scolile obisnuite adepti ai modelului scolii elitiste, nu au puterea,
curajul sau buna-credinta de a recunoaste ca si o parte dintre copiii cu deficiente pot
fi la fel de buni ca semenii lor, considerat normali, avand, totodata, dreptul
la sanse egale in educatie si in pregatirea profesionala.
Pentru rezolvarea acestei probleme, exista alternativa infiintarii unor centre de zi sau
centre de recuperare pentru copiii deficienti (prin reorganizarea scolilor speciale
actuale) care sa includa un numar mic de copii si in care programul de activitate sa fie
destinat activitatilor recuperatorii, compensatorii si de consolidare a cunostintelor
primite la scoala, iar regimul de viata sa fie unul cat mai aproape de normalitate.
 Modelul bazat pe organizarea unei clase speciale in scoala obisnuita - acest
model
presupune integrarea copiilor deficienti in scoli de masa unde sa intre in relatie
cu elevii normali, facilitandu-se, cu sprijinul cadrelor didactice si specialistilor din
scoala, o mai buna intercunoastere si relationare intre cele doua categorii de copii.
Modelul este criticat de unii specialisti care nu considera o integrare reala constituirea
unei clase speciale intr-o scoala obisnuita, practica demonstrand dificultatea aplicarii
unui program de integrare dupa acest model; discrepanta dintre clasele obisnuite si
clasa speciala se accentueaza, timpul efectiv in care elevii normali si cei cu cerinte
speciale relationeaza direct este destul de redus (in cele mai multe cazuri acest timp se
reduce la durata pauzelor dintre activitatile scolare), iar in conditiile unui colectiv
scolar de acest tip se constituie cu usurinta grupuri de elevi intre care apar conflicte
sau atitudini ce pot accentua discriminarea fata de elevii deficienti din clasa speciala
(adica efectul opus integrarii).
Modelul bazat pe amenajarea in scoala obisnuita a unui spatiu sau a unei sali de

instruire si resurse pentru copiii deficienti, integrati individual in clase obisnuite

din scoala respectiva - in acest caz, profesorul care se ocupa cu elevii deficienti este si
profesorul de sprijin care desfasoara activitati cu acesti copii, atat in spatiul special
amenajat in scoala, cat si la orele de clasa, atunci cand conditiile solicita/permit acest
lucru, colaborand direct cu educatorii din clasele unde sunt integrati copiii.
Modelul itinerant- acest model favorizeaza integrarea intr-o scoala de masa a
unui numar mic de copii cu cerinte speciale, domiciliati la mica distanta de scoala (se
evita astfel dezavantajul deplasarilor pe distante mari ale copilului) si sprijiniti de un
profesor itinerant (specializat in munca la domiciliul copiilor cu un anumit tip de
deficienta); ei pot astfel participa la activitatile scolii respective.
Modelul comun - este relativ asemanator cu modelul precedent, cu deosebirea
ca in acest caz profesorul itinerant este responsabil de toti copiii cu deficiente dintr-un
anumit areal si ofera servicii de sprijinire a copilului
si familiei, ajuta parintii la alcatuirea
programelor de invatare, urmareste evolutia scolara a copilului, colaboreaza cu
profesorii scolii obisnuite in care este integrat copilul si intervine atunci cand apar
probleme de invatare sau de adaptare a copiilor la anumite cerinte scolare.

5. Scopul și sarcinile experimentului științific realizat de Jean Itard

 6. Raportati competentele specifice unui pedagog de sprijin la
competentele generale

Competenţe specifice
 Identificarea dificultăţilor de învăţare la copiii cu CES
 Adaptarea programei şcolare
 Consilierea părinţilor copiilor cu CES
 Echipa privită ca sprijin pentru fiecare membru
 Cooperare între membrii echipei
 Câştigarea rezistenţei la frustrare
 Antrenarea tuturor elevilor în activitate
 Obţinerea unui ritm comun cu învăţătorul clasei
 Programe concrete de sprijin şi de colaborare
 Adaptarea la diverse stiluri de predare şi evaluare
 Cunoaşterea stilului de lucru al profesorului de bază al clasei
 Cunoaşterea elevilor din clasa integratoare
 Lucrul individualizat
 Metode specifice terapeutice
 Aplicarea metodei paşilor mici
 Bună pregătire teoretică
 Participare cu interes şi empatie
 Să fie disponibil pentru munca în echipă
 Flexibilitate - adaptare la condiţii noi
 Încredere în sistem
 Să fie bun coordonator
 Să nu renunţe după primele confruntări cu situaţii dificile
 Să aibă un scop bine determinat
 Să-şi găsească echipa care i se potriveşte
 Să accepte părerile celorlalţi
 Răbdare şi perseverenţă
 Deschidere
 Altruism, generozitate, optimism
 Perfecţionare continuă
 Să aibă informaţii de ultima oră în domeniu
 Adaptarea programei, fără a cunoaşte copiii
 Să înveţe să aplice parteneriatul în învăţământ
 Să cunoască copiii şi nevoile lor
 Să pună copilul în centrul activităţii didactice
 Să câştige încrederea copiilor
 Să ceară sfatul în situaţii de impas
 Să participe la toate activităţile care presupun colaborare
 Să-şi asume responsabilitatea în ceea ce face
 Să aibă încredere în profesie şi în conceptul de pedagog de sprijin
 Să colaboreze cu alţi specialişti
 Să înţeleagă CES ale copiilor
 Să înţeleagă şi să tolereze copiii cu CES
 Să înţeleagă rolul pedagogului de sprijin în şcoală
 Să nu provoace blocaje la elevi
 Să realizeze o evaluare de progres şi nu una criterială
 Să practice sistemul uşilor deschise
 Să-şi înceapă acomodarea cu statutul de pedagog de sprijin, prin paşi mici
 Să privească fiecare copil ca pe o fiinţă unică.
Program de educaţie individualizat ar trebui să includă informaţii despre:

1 • obiectivele pe termen scurt stabilite pentru învăţare pentru, cu/

sau de către elev
2 • strategiile de intervenţie ce pot fi utilizate pentru a aborda
obiectivele;

3 • orice activitate specială care urmează să fie pusă în aplicare pentru

a sprijini învăţarea,

4 • criteriile de progres, care vor permite specialiştilor şi elevilor să

emită judecăţi despre momentul când obiectivele au fost îndeplinite;

5 • rezultatele obţinute de către elev, ce sunt înregistrate în mod

oficial, atunci când PEI este revizuit;

6 • data de la care Programul de educaţie individualizat va fi revizuit.