Memoria evolutie pe scara varstelor

Prin memorie omul intipareste, conserva si reactualizeaza atat propria sa experienta de viata, cat
si experienta intregii omeniri. Inteleasa in acest fel, memoria apare ca fiind o forma de
cunoastere, si anume cunoasterea trecutului. Cele trei procese de baza ale memoriei (memorarea,
stocarea, reactualizarea) apar mentionate in aproape toate definitiile date memoriei.
Caracterul necesar al memoriei umane decurge din implicarea ei in marile comportamente ale
vietii omului: cunoastere si invatare, intelegere si rezolvare de probleme, inteligenta si
creativitate.In cazul altor procese psihice, memoria parcurge o serie de etape -de la simplu la
complex -odata cu inaintarea in varsta.
Principalele etape dupa care poate fi analizat procesul devenirii memoriei sunt:
Etapa de varsta 0 -3 ani (stadiul gandirii senzorio -motor)
In aceasta etapa, memoria copilului are un caracter exclusiv spontan si este legata fie de
satisfacerea trebuintelor sale biologice -foame, sete, odihna, fie de repetarea unor stimuli care
sunt retinuti de la sine. Recunoasterea este simpla si actioneaza in prezenta obiectelor cunoscute.
Dat fiind ca in jurul varstei de 2 -3 ani copilul isi amplifica bagajul reprezentarilor si incepe sa-si
insuseasca limbajul, isi fac aparitia si unele elemente simple ale reproducerii
Etapa de varsta 3 -6 / 7ani (stadiul gandirii intuitive, preoperationale)
Este perioada cand se fac eforturi de trecere spre formele superioare si mai productive ale
memoriei, care coexista cu cele mai simple si mai putin productive.
Insuficienta dezvoltare a inhibitiei la nivelul scoartei cerebrale face ca memoria copilului
prescolar sa fie nediferentiata, difuza, nesistematica. Astfel, pentru a stapani neputinta propriei
lor capacitati de a pastra si reactualiza, copiii adauga de la ei, inventeaza, fapt confundat si
condamnat pe nedrept de parinti cu minciuna.
La 4 ani copilul face efort pentru a fixa si pastra regulile jocurilor, la 5 -6 ani el incepe sa
utilizeze procedee elementare de intiparire, fixare si reproducere, face incercari active de a-si
aminti. Tot acum creste rapiditatea, volumul, durata de pastrare, exactitatea pastrarii si
fidelitatea reactualizarii. Tot in aceasta perioada apar si primele amintiri personale, care sunt
adesea incerte, mai ales de tip afectiv (intervine asa -numitul fenomen al amneziei infantile).
Limbajul copilului mic se afla in proces de dezvoltare, fapt care permite intiparirea
informatiilor in memoria episodica, dar creeaza dificultati in ceea ce priveste regasirea
ulterioara a informatiilor
Etapa de varsta 6 / 7 -18 ani:

In aceasta etapa are loc disciplinarea si ordonarea desfasurarii memorarii dupa o anumita logica:
memoria se intelectualizeaza, in sensul ca se spijina tot mai mult pe ratiune, pe logica, pe
intelegere, devine voluntara prin excelenta (copilul depune efort pentru a memora si a fixa
informatiile), capata o mare plasticitate datorita schimbului interpersonal de amintiri cu
ceilalti colegi de clasa, creste volumul memoriei, castiga in suplete si fidelitate.
In cadrul acestei etape putem individualiza urmatoarele subetape pentru a surprinde mai bine
evolutia memoriei:

ciclul primar (stadiul gandirii operatiilor concrete) - desi memoreaza mecanic, copilul
incearca sa introduca o serie de repere intelectuale sau strategii de invatare. Din ce-i vine in
minte selecteaza ceea ce corespunde solicitarilor, sarcinilor pe care le are de indeplinit.

ciclul gimnazial (stadiul gandirii operatiilor formale / abstracte) - se dezvolta tot mai
mult memorarea logica cu sesizarea esentialului, elevul incercand sa-si elaboreze un stil
propriu de invatare (impartirea pe fragmente, extragerea ideiilor principale etc). Astfel,
memoria devine mai economica -un numar mai mic de repetitii, timp mai redus pentru
memorare -si mai eficienta.

liceul /perioada adolescentei - creste foarte mult volumul memoriei, caracterul ei activ si
selectiv, specializarea in functie de interese, dorinte, idealuri, capacitatea de a face
combinatii intre informatiile stocate; creste caracterul organizat, sistematizat, voluntar al
memoriei si se elaborarea bazele culturii personale.

Etapa de varsta 18 -45 /50 ani:

-in aceasta etapa memoria atinge apogeul dezvoltarii sale.
-cercetarile efectuate pe un grup de persoane cu varste cuprinse intre 18 si 40 de ani, au relevat
existenta a doua macroperioade ale maturitatii: una cuprinsa intre 18 si 25 de ani si alta
cuprinsa intre 26 si 40 de ani, care se diferentiaza prin viteza si ritmurile de dezvoltare ale
intelectului in general si ale diverselor functii psihice in special.
Totodata s-a remarcat ca momentele de varf ale dezvoltarii memoriei sunt la 19, 23, 24 si 30 de
ani, iar capacitatea sa maxima se inregistreaza la 25 de ani. La varste cuprinse intre 18 si 25
de ani s-a constatat existenta unui nivel ridicat al dezvoltarii gandirii si memoriei, dar un
nivel scazut al atentiei; intre 26 si 29 de ani se constata cel mai scazut nivel de dezvoltare a
gandirii si memoriei, dar cel mai ridicat nivel de dezvoltare al atentiei; intre 30 si 33 de ani se
constata un nivel ridicat al tuturor celor trei functii, intre 34 si 35 scaderea nivelului tuturor,
iar intre 36 si 40 de ani o oarecare crestere a tuturor functiilor psihice.
Etapa de varsta dupa 50 de ani:

scad performantele memoriei comparativ cu cele ale tinerilor, nu global, ci diferentiat, in sensul
ca se retin mai ales materialele cu sens, dar se uita cele fara sens; scade memoria vizuala, se
uita mai ales informatiile primite recent, in schimb, cele din trecut sunt reactualizate pana la
epuizare, se diminueaza capacitatea de intiparire si de reproducere exacta, viteza si fluenta
accesului la depozitele semantice. La batrani are loc deteriorarea procesului de invatare pe
termen lung, deoarece acestia manifesta tendinta de a nu codifica materialul intr-o maniera la
fel de ampla si complicata ca tinerii.
Importanta particularitatilor de varsta ale memoriei este necesara pentru a se evita
confundarea lor cu defectele memoriei,pentru a putea tine seama de ele in cadrul procesului de
invatamant, in sensul adecvarii continutului si a metodelor de predare la posibilitatile mnezice
ale copiilor si nu in ultimul rand pentru a stimula dezvoltarea lor.