Dezvoltarea cognitiva a adolescentului

Dezvoltarea cognitiva in adolescenta se remarca prin progresele in aptitudinile de rationament -

evaluarea optiunilor si rationament ipotetic, gandire abstracta, precum si capacitatea de a analiza
propria gandire - metacognitia denumeste abilitatea adultilor de a analiza si a se gandi si la ceea
ce simt si ceea ce gandesc. Aceste schimbari cognitive produc mai multe fenomene tranzitive la
adolescentii:

• Apare problema stabilirii personalitatii - "Cine sunt eu?", "La ce sunt bun?", "Ce voi face in
viitor?". La inceputul adolescentei tanarul se foloseste de grupul de prieteni - anturaj - pentru a-si
afirma identitatea si a obtine recunoastere.

• Tinerii devin prea constienti de propria persoana, ceea ce le da impresia ca toata lumea ii
priveste si ii analizeaza, dar si ca nimeni nu ii intelege. Treptat, interesul adolescentului migreaza
dinspre sine spre ceilalti si astfel se dezvolta relatiile interpersonale.

• Un "sindrom" specific adolescentei este credinta ca "mie nu mi se poate intampla" - acest

fenomen ii poate impinge pe tineri sa ia decizii riscante: fumat, sex neprotejat, etc.

• Alta caracteristica a adolescentei este simtul critic si capacitatea de a milita pentru o cauza.

Toate aceste faze prin care trec adolescentii ii faca sa para ciudati pentru adulti, insa parintii
trebuie sa invete sa aiba rabdare si sa incerce sa inteleaga ce simt tinerii. Datorita noilor
aptitudini de gandire, acum este timpul ca adolescentul sa aiba un rol mai important in propria
educatie. Incercati sa aveti o relatie adevarata cu tanarul - impartasiti-i propriile temeri, puncte
vulnerabile si sentimente si incercati sa-l intelegeti. Este important ca adolescentul sa aiba
oportunitatea de a experimenta diverse comportamente si atitudini - lasati-i sa urmeze un sport cu
un oarecare nivel de risc (alpinism, parasutism), sa se implice in diverse activitatile in care sunt
interesati (voluntariat) .
Dezvoltarea cognitiva in adolescenta propriu-zisa 14, 15 - 18, 20 ani

Transformarile cognitive in adolescenta variaza de la un tanar la altul, dar si intre fete si baieti -
fiecare isi formeaza propria viziune asupra lumii. Flexibilitatea gandirii aduce schimbari in
constiinta sinelui, aptitudinile scolare si intelectuale, precum si in relatiile cu ceilalti.
Adolescentii incep sa filosofeze si sa se gandeasca la viata in general; incep sa isi faca planuri
pentru viitor. Continua sa fie influentati de grupul de prieteni, insa puterea presiunii anturajului
scade. Emotiile puternice pot interveni in capacitatea tanarului de a gandi logic. Pentru perioada
adolescentei propriu-zise este caracteristic tipul de memorie de lunga durata. Intre 16 si 18 ani
inteligenta atinge nivelul maxim de operativitate.

Dezvoltarea cognitiva in adolescenta prelungita 18, 20 - 25 ani

La aceasta varsta tinerii incep sa isi mute sfera de interes dinspre sine spre ceilalti - apare
preocuparea pentru conceptele globale precum justitia, istoria si politica, tinerii se implica in
dezbateri pe teme legate de etica sau diverse interese personale si capata puncte de vedere
idealiste, creste interesul pentru traditiile socioculturale si cele din cadrul familiei. Pentru
perioada adolescentei prelungite sunt caracteristice tipurile de memorie de lunga durata si de
scurta durata. Motivatia tanarului in aceasta perioada este necesitatea de autorealizare. Multi
tineri incep sa isi asume roluri si responsabilitati specifice adultilor, actionand independent,
asumandu-si raspunderea pentru propriile decizii si sustinandu-se financiar.

Particularități ale memoriei adolescentului

În această perioadă, memoria înregistrează și ea un vârf de dezvoltare, exercitând totodată o

influență destul de mare asupra celorlalte procese psihice, contribuind astfel în procesul
dezvoltării cognitive. Abordarea unor noi strategii de învățare, duc la dezvoltarea și
perfecționarea sistemelor mnezice formate anterior. De asemenea, volumul memoriei este și el
îmbunătățit în urma acumulării cunoștințelor din diferite domenii și a îmbogățirii experienței de
viață. Este o perioadă în care adolescentul citește foarte mult și foarte divers, înmagazinând
cunoștințe generale și abstracte, specifice diferitelor domenii de studiu.

Odată cu volumul, crește și caracterul activ al memoriei, cunoștințele deja existente facilitând
asimilarea noilor informații.

În prima fază a adolescenței predomină memorarea voluntară, logică, lucru care face să crească
eficiența învățării. Un rol esențial îl au schemele de gândire, adolescentul restructurând
materialul de învățat pentru a fi mai sistematic și mai inteligibil. Totuși, caracteristic acestei
vârste este și faptul că adolescentul poate memora cu ușurință și ceea ce nu înțelege.

Adolescenții devin foarte selectivi, orientându-se spre domenii care au legătură cu viitoarea
profesie, spre surse de informare culturală sau auxiliare de cunoaștere legate de pregătirea
Bacalaureatului. Încep să se stabilească diverse corelații între informațiile asimilate la diferite
discipline școlare. Datorită caracterului activ al memorării, adolescentul poate desprinde ideile
centrale dintr-un material de memorat, ierarhizându-le după grade de semnificație și eliminând
informațiile irelevante. Criteriile logice care stau acum la baza memorării influențează și stocarea
lor, informațiile fiind ierarhizate în funcție de importanță.

Cu cât materialul de memorat este mai interesant, cu atât reproducerea lui este mai fidelă,
dezvoltându-se, pe lângă memoria vizuală, memoria verbală. În această perioadă, reproducerea
depinde foarte mult de modul în care au fost stocate informațiile. Reproducerea va fi activă și
personalizată, dat fiind faptul că adolescentul nu va reda informațiile cuvânt cu cuvânt.

Memoria caracteristică adolescenței este, predominant, de lungă durată, în adolescența prelungită

fiind prezente ambele forme. Pe parcursul adolescenței metamemoria (cunoștințele explicite
despre propria memorie) și metacogniția (cunoștințele invidului despre propriile cunoștințe și
aptitudini) se îmbunătățesc.

Metacogniția implică cunoștințe declarative („ce fac”), cunoștințe procedurale („cum se fac”) și
cunoștințe condiționale („când și de ce”). Informațiile pe care adolescenții și, mai târziu, adulții,
le posedă despre propria memorie se împart în două categorii:

• Strategiile mnezice, necesare rezolvării unor situații de viață;

• Cunoștințele, vizează aspecte particulare ale situației mnezice;

Foarte important pentru memorie este identificarea și evaluarea informațiilor absolut necesare
pentru îndeplinirea unei sarcini de memorare.

Metamemoria implică şi abilitatea de a monitoriza propria performanţă într-o situaţie dată.

Atunci când studiază pentru un test, adolescentul ştie în ce moment a realizat învăţarea acelui
material.

Cum poate fi stimulată memoria adolescentului?

Există câteva procedee mnemotehnice, utilizate frecvent pentru stimularea și dezvoltarea

memorării: metoda grupării informatiilor după un anumit criteriu, metoda ordonării alfabetice,
metoda numerică, metoda asociaţiilor, sistemul “localizării” datelor (permite stabilirea unei
relaţii între conţinutul dememorat şi obiectele situate în spaţiul respectiv), sistemul conexiunii
număr-imagine („flash-cards”).
O nouă strategie, mai complexă, recent formulată de Woolfolk, este PQ4R, care, dezvoltat,
înseamnă:

• Preview (Vizionare) – în cadrul căreia se realizează o schemă generală a materialului;

• Question (Întrebare) – se scriu întrebările referitoare la importanţa materialului;

• Read (Citire) – citirea cu atenţie a textului pentru a aflarea răspunsurilor;

• Reflect (Reflectare) – realizarea conexiunilor între noile informații și cele deja existente;

• Recite (Recitirea) – reexpunerea celor recitite;

• Review (Revederea) – încorporarea noului material în memoria de lungă durată.

Memoria poate fi stimulată în această perioadă și prin utilizarea jocurilor logice, de inteligență
(Scrabble, Rubik, șah, go etc.), prin memorarea voluntară a informațiilor folosite în viața de zi cu
zi (numere de telefon, adrese, zile de naștere și aniversări etc.) și prin rememorarea diverselor
informații dobândite în trecut, cum ar fi poezii, date istorice, cântece și chiar evenimente din
viața personală sau a familiei.

Gândirea abstractă

O altă abilitate cognitivă dobândită în adolescenţă o constituie capacitatea de a gândi şi a extrage

concluzii, despre situaţii care nu au constituit obiectul experienţei. Pentru a argumenta o idee
adolescentul poate opera cu situaţii arbitrare, care nu corespund sau sunt contrare realităţii.
Adolescenţii nu sunt limitaţi la experienţele proprii imediate despre realitate, astfel ei pot opera
logic cu diverse condiţii ipotetice.

O ilustrare a capacităţii de a gândi despre situaţii ipotetice o reprezintă dezbaterea formală. In

dezbaterea structurată participanţii trebuie să argumenteze ambele aspecte ale unei probleme
(atât pro cât şi contra), indiferent de sentimentele sau experienţa proprie; argumentarea urmând a
fi judecată în funcţie de consistenţa logică a acesteia. Se poate solicita adolescentului în favoarea
propunerii ca şcola să dureze şase zile pe săptămână şi 48 de săptămâni pe an.

În această fază, preadolescenţii încep opereze logic, nu doar asupra lucrurilor concrete ci şi
asupra ideilor abstracte, respectiv asupra posibilului. Datorită acestei noi achiziţii de operare
adolescenţii pot să-şi schimbe atitudinea faţă de abstract. Această schimbare are influenţă
semnificativă asupra comportamentului şi modului de gândire.
Această etapă începe odată cu vârsta de 11-12 ani şi se extinde pe parcursul perioadei adulte.
Persoanele aparţinând stadiului formal-operator operează cu reprezentări mentale atât abstracte
cât şi concrete.

În această etapă adolescenţii pot stabili relaţii de ordin secundar, sau relaţii între relaţii. Astfel
raţionamentul analogic, care se bazează pe identificarea similarităţilor dintre două sau mai multe
lucruri. Un exemplu de întrebare, care poate surprinde relaţia de ordin secundar poate fi
formulată astfel: prin ce se aseamănă un şoarece şi o pisică, dar o pasăre şi un avion?

Elevul din etapa formal operaţională poate de asemenea gândi sistematic. Gândirea formal
operaţională este importantă atât pentru expertiza ştiinţifică cât şi matematică, cât si pentru alte
tipuri de expertiză.

Formularea şi testarea ipotezelor

Datorită operaţiilor formale elevul aflat în acest stadiu poate experimenta şi testa ideile, în sensul
ştiinţific al cuvântului.

În teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget, adolescenţa reprezintă stadiul de tranziţie de la

utilizarea operaţiilor concrete la aplicarea operaţiilor formale. Adolescenţii încep să fie conştienţi
de limitele gândirii lor. Ei operează cu concepte ce sunt îndepărtate din propria lor experienţă.
Inhelder şi Piaget confirmă faptul că afirmă, că experienţa cu probleme complexe, solicitările
instrucţiei formale, schimbul şi contradicţia dintre idei sunt necesare pentru dezvoltarea
argumentelor operaţional – formale.

Sisteme asociate. În acest experiment, subiectului i se arată 4 recipiente cu lichide, numerotate

1, 2, 3 şi 4 şi o sticlă mică etichetată g. Examinatorul arată un tub pentru experiment, explicând
că acesta conţine lichid luat din unul sau mai multe dintre recipientele numerotate. Examinatorul
adaugă câteva picături de lichid din sticla g, iar lichidul din tubul de test îşi schimbă culoarea
spre galben – portocaliu. Subiectul este rugat să afle ce lichid a fost în tub şi să reproducă
schimbarea culorii.

Copilul poate încerca combinaţia între 1 şi 2 şi 3 şi 4. nici una dintre acestea nu creează schimbul
de culoare dorit. 1 şi 3 va fi ocazional încurcat, chiar dacă cauzează schimbarea. Copilul este
rugat să vadă dacă alte combinaţii funcţionează. Copiii operaţionali concreţi încearcă şi alte
combinaţii făcute la întâmplare şi întâmpină dificultăţi în a explica rezultatele obţinute.

Adolescenţii care şi-au dezvoltat judecata operaţional – formală abordează problema realizând
că: (a) există un număr limitat de combinaţii, (b) trebuie să încerce toate combinaţiile posibile şi
(c) trebuie să ţină cont de rezultate. Procedând astfel pot descoperi că o culoare este produsă de
combinaţia lui 1 şi 3 şi a lui 1, 2 şi 3. ei pot înţelege deci că 1 şi 3 sunt necesare, dar 2 nu e. Ei
pot de asemenea să observe că adăugarea lui 4 la fiecare combinaţie merge împotriva reacţiei
dorite.

Performanţa adolescentului e definită prin:

Aserţia conform căreia există o cale de a afla toate combinaţiile posibile.

O procedură de a păstra rezultatele.

Recunoaşterea că pot exista mai multe moduri de a produce culoarea.

Comparaţia rezultatelor şi înţelegerea efectelor fiecărei substanţei.

Bibliografie:

1. Dezvoltare cognitiva, link:

http://pubs.ext.vt.edu/350/350-850/350-850.html

2. Cine sunt eu? - Dezvoltarea cognitiva, link:

http://www.education.com/reference/article/Ref_Helping_Teens_Who_Am/

3. Mari teorii ale dezvoltarii adolescentilor, link:

http://social.jrank.org/pages/16/Adolescence.html

4. Dezvoltarea cognitiva la adolescenti, link:

http://www.associatedcontent.com/article/78169/cognitive_development_in_adolescents.html?
cat=25

5. Dezvoltarea cognitiva la adolescenti, link:

http://www.mentoring.org/downloads/mentoring_431.pdf

6. Dezvoltarea adolescentului, link:

http://yourtotalhealth.ivillage.com/adolescent-development.html?pageNum=2

7. Dezvoltarea dupa varsta de 18 ani, link:

http://www.education.com/reference/article/Ref_Growth_Ages_18_Over/

8. Dezvoltarea cognitiva, link:

http://www.lpch.org/DiseaseHealthInfo/HealthLibrary/adolescent/cogdev.html

Student: Botaș Denisa

Master Limbă și literatură Tendințe actuale, anul I