DEZVOLTAREA UMANĂ

STADIILE DEZVOLTĂRII ŞI
CARACTERISTICILE LOR
 STADIILE DEZVOLTĂRII ŞI
CARACTERISTICILE LOR
Dezvoltarea omului ca fiinţă biopsihosocioculturală
presupune conlucrarea a patru tipuri de forţe:

BIOLOGICE (factorii genetici şi cei care ţin de

sănătate)
PSIHOLOGICE (factorii interni: perceptivi, cognitivi,
emoţionali, de personalitate etc.)
SOCIOCULTURALE (factorii interpersonali, sociali,
culturali, etnici) şi
CICLURILE VIEŢII (în diferite momente ale vieţii,
forţele biologice, psihologice şi socioculturale
afectează în mod diferit fiinţa umană, aflată în
contexte diferite.
 STADIILE DEZVOLTĂRII ŞI
CARACTERISTICILE LOR
Psihologic, prin STADIU (etapă sau perioadă) se
înţelege un interval de vârste în care majoritatea
persoanelor au însuşiri psiho-comportamentale
asemănătoare

Trăsăturile psiho-sociale care caracterizează

majoritatea persoanelor care se află în aceeaşi etapă se
numesc
 PARTICULARITĂŢI PSIHO-SOCIALE DE VÂRSTĂ
Acestea se stabilesc statistic. În funcţie de aceste
particularităţi de vârstă se poate determina dacă o
persoană se încadrează în limitele medii, depăşeşte
media în sens pozitiv sau este retardată
 STADIILE DEZVOLTĂRII ŞI
CARACTERISTICILE LOR
Fiecare persoană, pe lângă însuşirile comune cu cei
de vârsta sa, are şi însuşiri care o deosebesc de
aceştia. Aceste însuşiri se numesc
 PARTICULARITĂŢI PSIHICE INDIVIDUALE
Acestea (particularităţile temperamentale,
motivaţionale, aptitudinale, afective ş.a.) dau
aspectul caracteristic al persoanei. Unele dintre
aceste însuşiri pot depăşi semnificativ limitele
medii în sens pozitiv sau negativ

Între psihologi nu există un consens privind criteriile

în funcţie de care se stabilesc stadiile dezvoltării
psihice, nici privind numărul etapelor şi durata lor.
 Teorii privind dezvoltarea psihică
 Teoria dezvoltării COGNITIVE (constructivismul
piagetian) – J. PIAGET - dezvoltarea inteligenţei la
copil
 Abordarea PSIHODINAMICĂ (teoria
PSIHANALITICĂ) – S. FREUD - dezvoltarea
psihosexuală
 Dezvoltarea COGNITIVĂ ÎN CONTEXT SOCIAL
(constructivismul social) – L. S. VÎGOTSKI -
contextul social → dezvoltarea inteligenţei
 Teoria dezvoltării MORALE – L. KOHLBERG -
educaţia morală → formarea şi dezvoltarea
caracterului
 Teoria dezvoltării PSIHOSOCIALE – E. ERIKSON -
crize de dezvoltare: conflict între posibilităţile de
relaţionare ale persoanei şi cerinţele mediului social.
 Teorii privind dezvoltarea psihică

JEAN PIAGET

TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE

(constructivismul piagetian)

dezvoltarea INTELIGENŢEI la copil

Teorii privind dezvoltarea psihică
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE
(constructivismul piagetian) – J. PIAGET
Teorii privind dezvoltarea psihică
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE
(constructivismul piagetian) – J. PIAGET
 Teorii privind
dezvoltarea psihică

Teoria
dezvoltării cognitive
(constructivismul
piagetian)
J. PIAGET
 Teorii privind dezvoltarea psihică
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE
(constructivismul piagetian) – J. PIAGET

Cea mai cunoscută teorie privind dezvoltarea

cognitivă (epistemologia genetică, adică dezvoltarea
căilor prin care lumea externă îi devine cunoscută
individului uman) a fost elaborată de Jean Piaget
(1896-1980). El s-a preocupat de:
 studiul DEZVOLTĂRII INTELIGENŢEI la copil.
Epistemologia = teoria cunoaşterii ştiinţifice
Epistemologia genetică = o teorie și o practică a
cercetării cunoașterii prin control experimental
INTELIGENŢA MULTIPLĂ
TIPURI DE INTELIGENŢĂ - LOCALIZARE
TIPURI DE INTELIGENŢĂ - INTERACŢIUNE
 TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE
(constructivismul piagetian) – J. Piaget

PIAGET spune că:

 SCHIMBĂRILE ÎN INTELIGENŢĂ APAR

SECVENŢIAL, ÎN STADII SUCCESIVE.

Fiecare stadiu depinde de cel anterior.

După Piaget, dezvoltarea inteligenţei se face
în secvenţe invariabile (stadii).
 TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE
(constructivismul piagetian) – J. Piaget

STADIILE DEZVOLTĂRII INTELIGENŢEI(5)

1.stadiul SENZORIO-MOTOR (0-18/24 de luni)

2.stadiul PREOPERAŢIONAL (2-5/7 ani)
3.stadiul OPERAŢIILOR CONCRETE (5/7-
11/12 ani)
4.stadiul OPERAŢIILOR FORMALE SAU
INTELIGENŢA OPERAŢIONAL -
ABSTRACTĂ (11/12 – 15/16 ani sau niciodată)
5.GÂNDIREA CATEGORIALĂ (15-19 ani)
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE – J. Piaget
STADIILE dezvoltării inteligenţei

1.stadiul SENZORIO-MOTOR (0-18/24 de

luni)
copilul cunoaşte prin intermediul
ACTIVITĂŢILOR FIZICE pe care le
îndeplineşte.
Îşi achiziţionează baza întregului edificiu al
cunoaşterii umane:
 SCHEMA OBIECTULUI PERMANENT.
Stadiul se încheie cu achiziţia
 LIMBAJULUI şi a
 GÂNDIRII SIMBOLICE
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE – J. Piaget

STADIILE dezvoltării inteligenţei

2. stadiul PREOPERAŢIONAL (2-5/7 ani)

este caracteristic copilului de vârstă preşcolară,
luptând pentru a-şi achiziţiona
 GÂNDIREA LOGICĂ.
Se centrează în jurul
 funcţiei semiotice sau simbolice (copilul poate
să înveţe să exprime o realitate - obiect,
persoană, situaţie – cu ajutorul unui
substitut evocator – cuvânt, desen,
comportament, imagine mintală).
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE - J. Piaget

STADIILE dezvoltării inteligenţei

3. stadiul OPERAŢIILOR CONCRETE (5/7 -

11/12 ani):
copilul poate
 GÂNDI LOGIC probleme „concrete”, „acum
şi aici”.
Gândirea devine reversibilă, în limitele realităţii,
copilul
 înţelege deducţia necesară cunoscând
proprietăţile obiectelor
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE – J. Piaget

STADIILE dezvoltării inteligenţei

4. stadiul OPERAŢIILOR FORMALE SAU

INTELIGENŢA OPERAŢIONAL - ABSTRACTĂ
(11/12 – 15/16 ani sau niciodată)
sunt adolescenţii capabili să opereze mental
asupra unor
 probleme abstracte, ipotetice.
Ei au o
GÂNDIRE ŞTIINŢIFICĂ,
 fac deducţii sistematice pe baza unor ipoteze.
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE – J. Piaget

STADIILE dezvoltării inteligenţei

5. GÂNDIREA CATEGORIALĂ (15-19 ani) se

dezvoltă pe baza
 CONCEPTELOR INTEGRATE ÎN SISTEME
Când facem clasificări, când ne folosim de
conceptele de „gen“ şi „specie“, când aplicăm
procedee de generalizare şi universalizare, ne
situăm automat în cadrul unei 
modalităţi de gândire categoriale
TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE – J. Piaget

STADIILE dezvoltării inteligenţei

CONCLUZIE

Piaget are o teorie:

 FUNCŢIONALĂ, accentuând rolul adaptării.
În acelaşi timp, este o teorie
 STRUCTURALĂ, accentuând rolul
organizării sistemului cognitiv.
Teorii privind dezvoltarea psihică

SIGMUND FREUD

ABORDAREA PSIHODINAMICĂ
(TEORIA PSIHANALITICĂ)

dezvoltarea psihosexuală
Teorii privind dezvoltarea psihică
ABORDAREA PSIHODINAMICĂ (TEORIA
PSIHANALITICĂ)
Teorii privind dezvoltarea psihică
ABORDAREA PSIHODINAMICĂ (TEORIA
PSIHANALITICĂ)
 Teorii privind dezvoltarea psihică

ABORDAREA PSIHODINAMICĂ
(teoria psihanalitică) S. Freud

PSIHANALIZA pune accentul pe

 determinanţii interni ai dezvoltării (instanţe
psihice, impulsuri, energii primare etc.)

Freud a elaborat faimosul său tratament

psihanalitic al tulburărilor emoţionale şi
de personalitate.
 Teorii privind dezvoltarea psihică
ABORDAREA PSIHODINAMICĂ
(teoria psihanalitică) - S. Freud

Principiile de bază ale PSIHANALIZEI cuprind:

 Comportamentul uman,
 Experienţa, şi
 Cogniţiile sunt în mare măsură determinate
de unităţi
 IRAŢIONALE
Aceste unităţi sunt în mare parte 
 INCONŞTIENTE
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD

PRINCIPIILE DE BAZĂ A PSIHANALIZEI

 Încercările
de a aduce aceste unităţi în
conştient întâlnesc REZISTENŢĂ
PSIHOLOGICĂ sub formă de
MECANISME DE APĂRARE
 Pe lângă TRĂSĂTURILE DE
PERSONALITATE MOŞTENITE,
DEZVOLTAREA cuiva este determinată de
 EVENIMENTELE DIN COPILĂRIA
TIMPURIE
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
PRINCIPIILE DE BAZĂ A PSIHANALIZEI

 Între
REALITATEA VĂZUTĂ CONŞTIENT ŞI
MATERIALUL INCONŞTIENT (reprimat) apar
CONFLICTE ce pot duce la tulburări
mentale, cum ar fi nevroza, trăsături
nevrotice, anxietate, depresie, etc.

 ADUCEREA MATERIALULUI INCONŞTIENT

ÎN CONŞTIINŢĂ realizează
ELIBERAREA de aceste efecte (exemplu:
prin intermediul orientării calificate).
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
PSIHANALIZA implică utilizarea a trei tehnici

1. ASOCIAŢIA LIBERĂ – pacienţii sunt

încurajaţi să se relaxeze şi să-şi exprime
liber fluxul care accede în mintea lor;
2. ANALIZA VISELOR
3. INTERPRETAREA ERORILOR DE
VORBIRE ŞI A ALTOR EVENIMENTE
ACCIDENTALE.
Oricare dintre aceste tehnici, consideră Freud,
penetrează PSIHICUL INCONŞTIENT al
pacientului şi dezvăluie gânduri, sentimente şi
motivaţii de care pacienţii nu sunt conştienţi.
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STRUCTURA PERSONALITĂŢII
ÎN CONCEPŢIA PSIHANALIŞTILOR

Freud susţine că PERSONALITATEA este

constituită din trei structuri importante:

 ID (SINELE)
 EGO (EUL) ŞI
 SUPEREGO (SUPRAEUL)
TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
PERSONALITATEA
ID (SINELE) = este determinat biologic şi este
partea PRIMITIVĂ a personalităţii, înglobând
toate pulsiunile instinctuale: sexuale, agresive şi
cele care interesează satisfacerea nevoilor
corporale.
El acţionează după PRINCIPIUL PLĂCERII,
căutând plăcerea şi evitând durerea.
Id-ul este IRAŢIONAL, IMPULSIV şi nu este
afectat de restricţiile sociale.
La copiii nou-născuţi toate procesele mentale
sunt procese ale Id-ului, în accepţiunea
freudiană.
TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
PERSONALITATEA
EGO (EUL) = se dezvoltă odată cu creşterea copilului în
încercarea acestuia de a se adapta cerinţelor lumii
exterioare, fiind, deci, un construct social. Eul
operează după PRINCIPIUL REALITĂŢII, adică
satisfacerea nevoilor este amânată până în momentul
şi locul oportun. (ex:, copilul învaţă că foamea îi va fi
satisfăcută atunci când cineva va fi disponibil sa-i
prepare mâncarea)
Prin dezvoltarea acestei structuri de personalitate
individul învaţă să ia în considerare
CONSTRÂNGERILE ŞI RESTRICŢIILE LUMII
ÎNCONJURĂTOARE. Eul adesea numit
„organizatorul” personalităţii, încearcă să realizeze
echilibrul dintre pulsiunile iraţionale ale Sinelui şi
realităţile lumii exterioare.
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
PERSONALITATEA

SUPEREGO (SUPRAEUL) = este echivalentul

aproximativ al CONŞTIINŢEI DE SINE şi apare
în perioada 4 - 6 ani.
Este INSTANŢA MORALĂ INTERNĂ a
individului, evaluarea a ceea ce este „drept” şi
„nedrept”, în funcţie de reprezentarea fiecărei
culturi.
Orice încălcare a standardelor înalte stabilite la
nivelul Supraeului, deseori nerealiste, are ca
rezultat sentimentul de vinovăţie şi anxietatea.
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD

PERSONALITATEA

Fiecare parte a personalităţii are propria

sa funcţie, iar în personalitatea
SĂNĂTOASĂ ŞI MATURĂ, cele trei părţi
se află în armonie, ducând la un
comportament echilibrat şi bine integrat
TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
PERSONALITATEA
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII
Teoria stadiilor DEZVOLTĂRII PSIHOSEXUALE
elaborată de Freud a apărut în urma investigaţiilor
clinice, autorul ajungând la concluzia că
 PRIMII CINCI ANI DE VIAŢĂ au un efect permanent
asupra dezvoltării ulterioare a personalităţii
individului.
În cursul dezvoltării copiii trec printr-o serie de stadii.
În timpul fiecărui stadiu, satisfacerea este obţinută pe
măsură ce libido-ul (sau energia sexuală) este
direcţionat spre diferitele părţi ale corpului.
El s-a referit la „instinctele sexuale”, deşi în
atribuirea acestui termen copiilor, Freud a folosit
termenul „sexual” mai degrabă cu sensul de „plăcere
fizică”.
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD

STADIILE DEZVOLTĂRII PSIHOSEXUALE (5)

1.Stadiul ORAL (de la naştere la 1 an)

2.Stadiul ANAL (1–3 trei ani)
3.Stadiul FALIC (3-6 ani)
4.Perioada de LATENŢĂ (6 ani la
pubertate)
5.Stadiul GENITAL (pubertatea)
TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale

1. Stadiul ORAL (de la naştere la 1 an) SINELE

este dominant. Energia libidinală este centrată
asupra gurii. Copilul găseşte O PLĂCERE
deosebită în ACTIVITĂŢI ORALE, precum
suptul, apucarea cu gura, muşcatul
Stadiul oral poate fi împărţit în:
subfaza suptului pasiv, receptiv, a primelor
luni
subfaza muşcării active, agresive care se
instalează mai târziu;
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale

1. Stadiul ORAL (de la naştere la 1 an) - continuare

FIXAŢIA poate fi cauzată fie:
de suprasatisfacere
prin frustrarea copilului de nevoile orale.
FIXAŢIA se poate exprima prin dependenţe,
cum ar fi:
fumatul
lăcomia
alcoolismul
roaderea unghiilor
sarcasmul excesiv
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale
2. Stadiul ANAL (1–3 ani)
Energia sexuală a individului se concentrează
asupra anusului. Acest stadiu are în centru
SENZAŢIILE DE PLĂCERE de la nivelul
MUCOASELOR RECTULUI.
Copilul obţine satisfacţia prin expulzarea sau
retenţia fecalelor, iar acum este în stare să-şi
exercite un anumit control asupra acestor funcţii
ale corpului. Copilul îşi poate mulţumi părinţii
fie prin a fi „curat”, fie dejucându-le planurile
prin a face „murdărie”. Este vârsta la care
copilul va fi deprins cu oliţa.
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale

2. Stadiul ANAL (1-3 ani) - continuare

Aşadar, senzaţiile de plăcere asociate cu „expulzarea”
sau „retenţia” se asociază cu comportamentul care are
implicaţii sociale. Un eveniment semnificativ în viaţa
copilului este efortul părinţilor de a-i impune un
instructaj igienic.
FIXAŢIA în stadiul anal, probabil rezultată din
conflictul părinte/copil în timpul instruirii igienice,
poate duce la apariţia unei personalităţi:
 excesiv preocupate de curăţenie şi sistematizare
(expulzare) sau care este
 avară, refractară şi obsesivă în perioada adultă
(retenţie).
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale

3. Stadiul FALIC (3-6 ani)

Are loc IDENTIFICAREA SEXUALĂ a copilului.
Energia libidinală se centrează asupra
organelor genitale, iar sentimentele devin
evident sexuale. Pentru prima dată, zonele
genitale devin zone erogene principale, dar NU
în legătură cu reproducerea, ci în maniera
specifică sexualităţii infantile, urmărind doar
OBŢINEREA DE PLĂCERE.
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD

STADIILE dezvoltării psihosexuale

3. Stadiul FALIC (3-6 ani) – continuare

 COMPLEXUL OEDIP (sexul masculin) şi

 COMPLEXUL ELECTRA (sexul feminin)
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale
3. Stadiul FALIC (3-6 ani) – continuare
Freud a definit problemele importante, originare în
COMPLEXUL OEDIP, descriind prima secvenţă
de evenimente caracteristice copilului de SEX
MASCULIN.
Fanteziile băieţelului includ dorinţele unei
intimităţi sexuale cu mama lui - invidiază
relaţia intimă a tatălui cu mama şi se teme de
pedeapsa sub forma castrării dorinţelor sale
interzise.
Complexul Oedip este rezolvat când copilul se
identifică cu tatăl pentru a se linişti şi pentru a
deveni ca el în cât mai multe moduri posibile
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale

3. Stadiul FALIC (3-6 ani) – continuare

Evaluarea progresului copiilor de SEX FEMININ
din stadiul falic nu este bine conturată, Freud
propunând explicaţii alternative pentru eventuala
identificare a fetiţei cu mama.
Probabil cel mai des raportat – COMPLEXUL
ELECTRA – este acela că fetiţa, considerându-se
deja castrată, deoarece nu posedă penis, suferă
de invidie de penis.
Aceasta favorizează căutarea unui puternic
ataşament de iubire faţă de tată, posesorul unui
penis, iar în final se identifică cu mama pentru
a fi ca ea.
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale

3. Stadiul FALIC (3-6 ani) – continuare

Dacă, printr-o abordare fără tact, insensibilă a
părinţilor, copilul nu rezolvă satisfăcător
complexele OEDIP şi ELECTRA, problemele
continuă şi după această vârstă.
Psihanaliştii cred că FIXAŢIA în stadiul falic stă
la baza majorităţii
NEVROZELOR din perioada adultă.
Nevroza = afecţiune psihogenă unde simptomele sunt expresia
simbolică a unui conflict psihic ce-şi are rădăcinile în istoria
infantilă a subiectului şi constituie compromisuri între dorinţă şi
apărare” (Laplanche: Dicţionar de Psihanaliză)
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale

4. Perioada de LATENŢĂ (6 ani la pubertate)

Este o perioadă de calm relativ după zbuciumul
stadiului falic. În acest timp, libido-ul este slab şi
nu se centrează asupra vreunei regiuni a corpului.
Caracteristicile principale ale acestei perioade deci,
sunt determinate de declinul sexualităţii
infantile.
Este perioada DEZVOLTĂRII EULUI, mai ales în
raport cu deprinderile sociale şi intelectuale.
Se formează şi se consolidează sentimente
esenţiale pentru om ca fiinţă culturală şi morală:
PUDOAREA ŞI DEZGUSTUL
 TEORIA PSIHANALITICĂ - S. FREUD
STADIILE dezvoltării psihosexuale

5. Stadiul GENITAL (pubertatea)

Modificările hormonale stimulează reapariţia libido-
ului. Când copilul ajunge la pubertate libidoul (energia
psihică) se focalizează asupra organelor genitale şi
atenţia tânărului adult se concentrează acum asupra
sexului opus.
Acest stadiu aduce cu sine TRANSFORMĂRILE
DEFINITIVE ALE SEXUALITĂŢII UMANE. În timp ce
sexualitatea infantilă este predominant autoerotică,
sexualitatea adultă este predominant obiectuală. Se
trece de la conştientizarea zonelor erogene la
activitatea sexuală specifică, orientată spre
reproducere