UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI PSIHOLOGIE

DOMENIUL : ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

ESEU-FACTORII
DEVENIRII FINŢEI UMANE

Coordonator disciplină Student, anul I,

Seminar-Pedagogie

Asist.
 După cum ştim cu toţii fiecare fiinţă ce se naşte este unică şi irepetabilă, ea deţine
un ansambulu de caracteristici fizice şi psihice ce o individualizează de masa populaţiei.
Aşadar, omul odată ajuns pe lume, el trebuie sa „devină”, mai exact să aibă parte de o
dezvoltare stadializată, atât din punct de vedere fizic cât şi din punct de vedere psihic, ea
trebuie să îşi contureze o personalitate aparte. În acest proces complex şi dinamic intervin trei
factori majori: ereditatea,mediul şi educaţia.

În urma abordării acestui subiect, de către oamenii de ştiinţă, au luat naştere

numeroase teorii, printre care cele ereditariste şi cele ambientaliste.

Ereditatea reprezintă o caracteristică biologică care desemnează totalitatea

predispoziţiilor care sunt transmise de ascendenţi către descendenţi. Pe lângă descoperirile
ştiinţei care demonstrează că ereditatea are o oarecare implicaţie în procesul devenirii,
putem adăuga următoarele: unele trăsături comportamentale specifice unei familii, sunt
transmise descendenţilor fiind cât se poate de observabile. Semnificative în acest sens, sunt
câteva vorbe/zicale româneşti: „Aşchia nu sare departe de trunchi”,”Cum e mama aşa e şi
fata”. Încă din cele mai îndepărtate timpuri oamenii au sesizat predispoziţia/înclinaţia uni
„arbore genealogic” sau a unui „trunchi familial” către un anumit timp de comportament.
Totodata anumite boli psihice şi fizice sunt transmise pe cale generaţională, demonstrând
astfel validitatea eredităţii în procesul dezvoltării umane.

Spre deosebire de mediul „ferit de griji” de care noi avem parte în perioada prenatală,
mediul exterior ne pregăteşte o sumedenie de „surprize”, cu care fie că vrem, fie că nu, vom
avea de a face. Influenţele mediul fizic, asupra dezvoltarii psihoindividuale precum ne spun
cercetătorii sunt nerelevante, deoarece ele implică aspecte bioclimatice,precum şi condiţii de
trai, în schimb mediul social exercită o acţiune nemijlocită, continuă, transformatoate asupra
vieţii psihice a individului. Mediul social il invaţă pe om să interacţioneze, să îşi dezvolte
anumite mecanisme de adaptare, apărare. Omul învaţă orânduirea socială, legile ce
guvernează sfera socială.

Fără a deveni adepta optimismului educaţional, consider, că educaţia este

componenta care dirijează, coordonează într.un mod cât mai organizat cu putiţă, încercând
să şlefuiască omul, dezvoltând în el toată perfecţiunea de care acesta este susceptibil.
Încercând să răspundă nevoilor societăţii moderne, educaţia în toate formele ei de
manifestare a căutat soluţionarea ptoblemelor primordiale ale indivizilor, răsfrângându-şi
activitatea numeroaselor domenii ce prezintă reabilitare . În acest sens, au aparut noi
strategii educaţionale, noi ţeluri ce aşteaptă să fie aduse la îndeplinire. Totodată au apărut
„noile educaţii”: educţia permanentă sau educaţia adulţilor, educaţie ecologică, educaţie
pentru sănătare, educaţie interculturală, educaţia pentru timpul liber, ş.a.m.d.

Tezaurizând aceste informaţii, putem conchide, spunând că omul traversează un

drum anevoios, dar care îi va permite să devină o persoană responsabilă, autonomă,
disciplinată, civilizată, capabilă şi adaptată corespunzător. Personal, sunt adepta unui model
interacţionist, considerând că fiecare factor îşi are contribuţia asupra cresterii, devenirii şi
civilizării umane.