MANAGEMENTUL

TIMPULUI
ŞC OLAR
“TOŢI CEI CE AU TRECUT
PRIN ŞCOALĂ ÎŞI
AMINTESC CU PLĂCERE
DE SUNETUL Ce este timpul? …Răspunsurile sunt variate şi ele depind de
CLOPOŢELULUI SAU AL unghiul de vedere(filosofic, sociologic, culturologic, ideologic,
SONERIEI-MAI ALES CEL
DE LA SFÂRŞITUL economic, etc.)
ORELOR. ACEST SUNET
ANUNŢA CĂ ÎNCEPEA UN
TIMP NOU, CEL AL
LINIŞTII(...). SUNETUL
A C E S TA , D E S T U L D E Pentru societatea actuală, timpul a devenit una din resursele cele mai
B A N A L , U I TAT U N D E VA Î N importante. Timpul constituie una dintre cele mai mari bogăţii ale
MEMORIA NOASTRĂ omului, el nu mai revine niciodată, de aceea este absolut necesară
AFECTIVĂ, ARE ÎNSĂ O valorificarea acestuia.
S E M N I F I C A Ţ I E A PA RT E .
E L A R AT Ă C Ă E D U C A Ţ I A
ESTE IDISOLUBIL
A N C O R AT Ă Ş I L E G AT Ă D E Conceptul de management al timpului s-a impus drept un proces de
D U R AT Ă . C Ă E D U C A Ţ I A planificare şi control al timpului utilizat pentru activităţi specifice, în
DUREAZĂ CA TIMP ŞI ÎN mod deosebit pentru a spori eficacitatea, eficienţa şi productivitatea
TIMP!” acestora.
C O N S TA N T I N C U C O Ş - T I M P
Ş I T E M P O R A L I TA T E Î N
EDUCAŢIE
• “Timpul şcolar constituie o resursă pedagogică de natură
materială antrenată la nivelul sistemului de învăţământ
prin intermediul unor variabile complementare: anul
şcolar/universitar, săptămână şcolară/universitară,
ziua şcolară/universitară. I. TIMPUL CA
• Timpul educativ este o secvenţă a timpului social RESURSĂ
specializat în pregătirea subiecţilor în a accede la cultura EDUCATIVĂ
epocii, în însuşirea unei profesiuni...etc.
• Timpul şcolar pare a fi un timp paradoxal întrucât acesta -DUPĂ
este dintr-o dată infinit (educaţia nu se termină niciodată)
CONSTANTIN
• Timpul educaţional nu se referă numai la timpul
consumat la şcoală, ci şi la cel care se consumă dincolo de CUCOŞ
perimetrul ei (dar care este în conexiune cu timpul şcolar-
timpul perişcolar: activităţi artizanale, culturale etc.)
• “Nici un element al procesului educaţional nu poate fi
considerat, resursă, dacă nu este limitat.” (Voiculescu E
&Voiculescu F, 2010, p.10)
• Gestionarea timpului se realizează prin intermediul
documentelor şcolare
• Organizarea timpului la nivelul anului de învăţământ este
concretizată în structura anului şcolar, ce presupune
planificări ale activităţilor raportate la alte subunităţi:
precum semestrele, săptămânile şcolare, zilele şcolare,
ora şcolară.

Macrotimpul
educativ
 • se referă la procesul predării, la acele “episoade”, determinate
de ceea ce se numeşte proiectare didactică

•Aşa cum precizează Constantin Cucoş în cartea sa (Timp şi

temporalitate în educaţie-elemente pentru un management al
timpului şcolar), nimic nu se desfăşoară la întâmplare în timpul
lecţiei ...

MICROTIMPUL •“...iar acţiunea didactică reuşită, presupune parcurgerea

etapizată, încadrarea în repere de timp prefixate, eficienţa
EDUCATIV acesteia fiind stabilită prin obţinerea de realizări maxime în
unitatea de timp.”

•Referindu-se la timpul din cadrul unei lecţii, autorul mai

vorbeşte despre identificarea şi exploatarea celor mai prielnice
momente sau chiar creearea lor!
Pentru ca predarea şi învăţarea să devină cu adevărat eficiente, unii pedagogi subliniază necesitatea
creării unei “zone fără probleme” prin exploatarea didactică a trei “timpi”: timpul difuz, timpul
individual şi timpul relaţional. ( Gordon,1981, apud Cucoş, 2002)

Problema ce aparţine
elevului

Timp vag
Timp sau difuz Timp relaţional
individual (1) (3)
(2)

Problema ce aparţine
profesorului
 1.Timpul vag, sau difuz:
-bogat în stimuli
-o multitudine de incitări
-cu timpul, acestea dobândesc o
anumită semnificaţie pentru
elevi, ei învăţând să se
concentreze asupra mesajelor
cu adevărat interesante sau
benefice.
(ca şi o notă personală, înţeleg că
trebuie să “exploatez” acest
timp, prin prezentarea materiei
într-un mod cât mai captivant
pentru elevi, astfel încât, ei să
renunţe la micile distrageri)
2. Timpul individual:
3.Timpul relaţional:
-elevii simt nevoia pe parcursul - în timpul orei , intervin anumite
unei zile petrecute în şcoală, de un
situaţii neplăcute , provocate de
timp de singurătate, de “visare”
comportamentul indezirabil al
-pentru satisfacerea nevoilor
unuia sau mai multor elevi.
elevilor, dar şi a profesorilor, - acestea pot fi rezultatul
deopotrivă, se recomandă,
încercărilor unor elevi
desfăşurarea unor lecţii în aer liber,
“marginalizaţi” să realizeze o
în alte spaţii plăcute, nu doar în
conversaţie, o “legătură
sala de clasă
relaţională” cu profesorul, chiar şi
-se mai recomandă, deasemenea,
prin comportamente neadecvate.
ca elevii să aibă spaţii amenajate - Pentru anularea acestor
unde pot să petreacă anumite
distractori, se recomandă afişarea
“momente de singurătate”
disponibilităţii de conversaţie şi de
(biblioteca să fie amenajată astfel
relaţionare a profesorului, cu toţi
încât să ofere o intimitate mai
elevii săi
mare)
•Pentru o bună organizare a timpului insituţional trebuie respectate anumite principii, precum:
 trebuie să se manifeste o voinţă politică, la scară macro, de implementare a unor strategii de folosire
eficientă a timpului

 regularizarea timpului implică o reformare a unor paliere care aparent, nu au tangenţă cu timpul;
trebuie mers la rădăcina lucrurilor: rigiditatea unor instituţii, sistematizarea defectuoasă a mediilor urbane (şcoli
aflate la distanţă de beneficiari, sistem de transport deficitar).

În aranjarea timpului trebuie ţinut cont de inegalităţile sociale şi culturale faţă de timp, sau chiar de cele de
ordin economic, deoarece , populaţia şcolară este foarte compozită din acest punct de vedere. Trebuie
identificate constrângerile diverse de timp la nivelul ansamblului (clasa şcolară), dar şi eventualele rupturi
dintre mediul endogen (şcoala) şi exogen (familia, societatea etc.)

Timpul de loisir poate fi inserat (secvenţial şi re-adaptat) în activităţile educative.

Pronovost, 1996,apud Cucoş 2002

 CONCLUZII

 Timpul, resursă limitată şi foarte valoroasă

O bună gestionare a timpului aduce rezultatele cele mai bune, în orice activitate desfăşurată
Educaţia, ca activitate fundamentală a fiecărei societăţi, este puternic ancorată şi determinată
de factorul timp
Este nevoie de o activitate managerială de înaltă calitatate asupra timpului în educaţie
În educaţie timpul este organizat la nivel macro/la nivel naţional prin documentele şcolare ,
prin structura stabilită şi urmată de întreaga ţară
Totodată, microtimpul educativ, concretizat în lecţia/ora şcolară dispune de importante
aspecte manageriale. Fiecărei secvenţe de lecţie i se atribuie un anumit timp.
Profesorul, prin activităţile pe care le desfăşoară, este un manager al timpului şcolar
 BIBLIOGRAFIE

• Cucoş,C (2002) Timp şi temporalitate în educaţie- elemente

pentru un management al timpului şcolar, Editura Polirom,
Iaşi
• Voiculescu E & Voiculescu F, (2011) Timpul ca resursă a
educaţiei, Editura Aeternitas, Alba Iulia
• Managementul timpului în teoria şi practica educaţională-
Articol, Universitatea de stat din Moldova, Seria Ştiinţele
Educaţiei, 2017 . Autor: Viorica Reaboi. Link-ul articolului:
http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/28.p.179-184_109.pdf