GHID

PENTRU CADRELE DIDACTCE

DIN EDUCAȚIA TIMPURIE
AUTORI:

BĂBĂLĂU JULIANA
BORCHINĂ SĂNDICA
BROANER SIMONA
BUNA MARIA-MAGDOLNA
CSUTAK CAMELIA
LUCA CLAUDIA – ELENA
MARIN CARMEN
MUNTEAN LOREDANA
PIPAȘ ANCA
RUSU MONICA

COORDONATORI:
FLORICA NICA
Inspector educație timpurie și alternative educaționale, I.Ş.J. COVASNA
RODICA – NINA SECELEAN
Profesor învățământ preșcolar, G.P.P. Napsugár Sf. Gheorghe
TURCU LARISA
Profesor învățământ preșcolar, G.P.P. Csipike Sf. Gheorghe

SFÂNTU GHEORGHE
COVASNA
2022

1
 Coordonator: Nica Florica

TEHNOREDACTARE:
RODICA – NINA SECELEAN
BORCHINĂ
SĂNDICA

Copyright (
 ÎN LOC DE PREFAȚĂ ....
Gânduri pentru cadrele didactice ce lucrează pe secvența educației timpurii

Întreg sistemul educațional, precum și politicile sociale cu privire la învățământ sunt focalizate
pe importanța pregătirii cadrelor didactice și copiilor în perspectiva dezvoltării unor valori, cunoștințe și
deprinderi care să formeze generații funcționale social. „Societatea educațională autentică”, spre care
aspirăm, are în vedere orientări valorice post-materialiste precum exprimarea sinelui, diversitatea și
autenticitatea experiențelor educaționale, capacitatea lor de transpunere ulterioară în viața profesională
și socială în sens mai larg.
Este foarte greu să măsori în câteva cuvinte tot ceea ce înseamnă educatoarea în societatea
prezentului, dar recunoștința trebuie să fie mare, dacă o raportăm la menirea acestei categorii
profesionale. Considerațiile noastre se îndreaptă astăzi către cei care construiesc personalități şi înțeleg
că activitatea didactică se ridică la rangul de artă, în a-i învăța pe alții bine.
Ne întrebăm deseori, ca dascăli, în ce măsură reuşim să educăm ,,mlădiţele” ce ni se dau în
primire. Suntem cu adevărat formatorii ideali pentru aceştia? Putem oare să declanşăm procesul
intelectual aşteptat atât de noi, ca îndrumători, cât şi de copii, ca beneficiari direcţi? Am ales parcursul
cel mai bun pentru desăvârşirea instructiv-educativă a adulţilor de mâine? Reuşim să atingem idealul
educaţional, acela de a fi un model pentru cei care învaţă?
Credem că fiecare dintre noi aspiră la atingerea acestui ideal, căci factorul educativ principal
este profesorul ce caută să motiveze copilul să înveţe, echilibrând, pe cât posibil, cerinţele intelectuale
cu efortul psihic şi fizic al acestuia, respectând particularităţile de vârstă şi individuale, dar mai ales
armonizând utilul cu plăcutul sau alternând metodele tradiţionale cu cele moderne, interactive, făcând
lumină acolo unde este întuneric, utilizând un repertoriu vast de metode, mijloace și tehnici de predare.
Astfel, cu cât profesorul reuşeşte să evadeze din rutina tipologică a activităților de predare-
învăţareevaluare, cu atât copilul este mai atent, captat de demersul didactic şi, de ce nu, capabil să poată
da randamentul sperat. În acest scop este nevoie de selectarea metodelor şi mijloacelor didactice
adecvate fiecărui tip de activitate, dar mai ales fiecărei grupe, în parte, în funcţie de nivelul intelectual al
acesteia. A fi un dascăl modern implică, aşadar, capacitatea sa de adaptare la toate aceste aspecte
menţionate, dar, mai ales, capacitatea de a stimula intelectual şi psihic copii, de a le oferi siguranţa şi
încrederea în forţele proprii, de a-i încuraja permanent în încercările lor de a se educa, de a-i învăţa să
înveţe pentru ei, pentru viitorul lor, căci susţinerea permanentă le creează aripi puternice, cu care ,,să
zboare” spre desăvârşirea propriei personalităţi. Dascălul e un adevărat Prometeu ce duce aprinsă torța
cunoașterii.
 DE CE ERA NEVOIE DE UN GHID...
Pentru a pleda pentru o nouă calitate a învăţământului din educația timpurie, trebuie să plecăm
neapărat de la cunoaşterea stării de fapt a calităţii activităţii din grădiniţă /creșă şi, desigur, dela măsura
în care educatoarea însăşi este informată şi formată pentru aceasta, prezentând o importanţă deosebită
pentru a şti în ce direcţie trebuie acţionat. Alegerea de a concepe un ghid pentru educatoare stă la baza
faptului că, așa cum indică literatura de specialitate, nivelul ridicat de încredere față de cadrul didactic
integrează o serie de efecte pozitive asupra procesului de învățare, prin mecanisme psihologice, cum ar
fi creșterea motivației intrinseci și modularea celei extrinseci, în raport cu nivelul de atingere a
comportamentelor prevăzute de fișa de progres din curriculumul național, stimularea interesului față de
grădiniță, îmbunătățirea climatului socio-afectiv în sala de grupă, echilibrul optim între cooperare și
competitivitate în grupul de copii. Prin urmare, modalitatea de raportare a profesorului la grupă este unul
dintre factorii importanți care influențează atitudinea copiilor față de învățare, față de norme și, până la
urmă, față de semeni (Olitsky, 2007).
Pornind de la analiza de nevoi a cadrelor didactice din județul Covasna, am constatat că ar fi
nevoie să popularizăm exemple de bune practici privind proiectarea, organizarea și desfășurarea
activității didactice din educația timpurie.
Ghidul are ca reper primordial COPILUL!
Tot ceea ce ştim, credem şi gândim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el. Cu
cât ne vom apropia mai mult de el şi îl vom înţelege mai bine, cu atât vom învăţa mai multe despre ceea
ce ar trebui să facem pentru a-l ajuta să crească şi să se dezvolte la nivelul întregului potenţial de care
dispune. În educaţie nu există reţete, există experienţă acumulată, idei, teorii bazate pe cercetări noi,
valori, principii, reguli, practici confirmate care şi-au demonstrat în timp eficienţa,.
Ghidul are la bază implementarea curriculumului pentru educaţia timpurie la standarde de
calitate și îşi propune o trecere în revistă a argumentelor teoretice necesare abordării integrate a
copilului, argumente sprijinite de exemple practice care pot să susţină adultul care intră în relaţie cu
copilul mic, astfel încât interacţiunea să determine atingerea maximului de potenţial pentru fiecare copil,
în unicitatea sa. Ghidul de bune practici reprezintă un instrument de lucru pentru cadrele didactice care
lucrează cu copiii de vârstă timpurie cu scopul:
 de a crea o perspectivă comună şi unitară în rândul tuturor cadrelor didactice
asupra dezvoltării şi educaţiei copilului de 0-6 ani;
 de a promova practicile educaționale care stimulează şi susțin dezvoltarea
copilului;
 de a sprijini deciziile pedagogice ale cadrelor didactice în practica zilnică.
Considerăm că acest ghid este un sprijin, de un real folos, acelor profesioniști care caută să
învețe, să se dezvolte permanent, să lucreze în echipă, pornind de la aceeași înțelegere a copilului și a
dezvoltării acestuia, pentru a asigura o intervenție integrată și o abordare globală a dezvoltării fiecărui
copil cu care interacționează și față de care au o responsabilitate majoră.
Considerăm că este un instrument de lucru accesibil, atât cadrelor didactice cu vechime și
experiență, cât și celor care sunt la început de drum în activitatea didactică la grupă.
 Coordonatorii

CONCEPTUL DE PROIECTARE
Procesul de învățământ este principalul subsistem al sistemului de învăţământ și reprezintă
activitatea instructiv-educativă complexă, desfăşurată în mod organizat şi sistematic de copii şi profesori
în instituțiile de învățământ, activitate graţie căreia copiii sunt înzestraţi cu un sistem de cunoştinţe,
priceperi, deprinderi, capacităţi, competenţe, achiziţii intelectuale şi motrice, pe baza cărora ei
dobândesc cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, îşi formează concepţia despre lume, convingerile morale,
trăsăturile de caracter, precum şi aptitudinile de cunoaştere, cercetare şi creaţie. Componentele
procesului de învăţământ (obiectivele procesului de învăţământ, resursele umane implicate în activitatea
instructiveducativă, curriculum-ul, strategia didactică, timpul de studiu şi achiziţiile învăţării) trebuie
reamintite, deoarece, atunci când vorbim despre proiectare didactică, ne referim la punerea în interrelație
a tuturor acestor componente, astfel încât demersurile instructiv - educative concrete să fie eficiente.
Acțiunea de proiectare se realizează atât la nivel macro, cât și la nivel micro. Proiectarea
activității instructiv-educative la nivel macro (nivelul general al procesului de învățământ) reprezintă
ansamblul de procese și operații deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentală a pașilor ce
vor fi parcurși în realizarea instrucției și educației și a relațiilor dintre aceștia (Ionescu, M., Bocoș, M.,
2009, p. 316).
La nivel micro (al activității didactice concrete), proiectarea didactică presupune relaționarea și
interrelaționarea dintre obiectivele operaționale, strategiile de instruire și autoinstruire, strategiile de
evaluare prin elaborarea unor instrumente de lucru utile cadrului didactic și copilului în desfășurarea
activității instructiv-educative (Ionescu, M., Bocoș, M., 2009, p. 318).
Mai concret, proiectarea didactică este acțiunea prin care se răspunde la întrebările puse în
relație directă cu părțile componente ale procesului de învățământ și anume:
 Ce urmăresc în cadrul activității didactice? Răspunsul la aceasta întrebare este dat de
stabilirea finalităților educaționale concrete, respectiv de analiza competențelor
generale și a competențelor specifice, prezente în programa școlară, derivarea și
operaționalizarea acestora în obiective operaționale concrete ale activității didactice ce
va fi realizată;
 În ce condiții realizez activitatea didactică? Răspunsul este dat de analiza resurselor
temporale (timpul didactic), a resurselor umane (particularitățile de vârstă și psiho-
individuale ale copiilor) precum și a resurselor materiale și de mediu;
 Cu ce voi realiza activitatea didactică? Analiza resurselor materiale;
 Cum voi pune în practică ceea ce îmi propun? În urma răspunsului la întrebările
anterioare, se va stabili strategia de instruire și autoinstruire, respectiv se vor alege
metodele și procedeele didactice, formele de organizare ale activității copiilor, precum
și mijloacele/materialele didactice, toate acestea în relație directă cu obiectivele
operaționale prestabilite și cu elementele de conținut ale învățării;
 Cum voi ști dacă am realizat cele propuse? Elaborând strategia de evaluare a
activității didactice, respectiv metodele de evaluare (tradiționale, alternative) și
instrumentele de evaluare corespunzătoare acestora (probe de evaluare scrisă sau
practică, teste de cunoștințe etc)
  Ce trebuie să fac în continuare? Feedback-ul primit în urma evaluării impune măsuri
viitoare de aprofundare, recuperare, dezvoltare etc.
Elementul central în proiectarea la nivel micro îl reprezintă Curriculum-ul pentru educație
timpurie aprobat prin OMEN, nr. 4694/02.08.2019, ca document curricular oficial, obligatoriu, care
trebuie parcurs în întregime, la nivel național. Componentele trebuie analizate de către cadrul didactic și
adaptate colectivului de copii, acțiune care poartă denumirea de lectură personalizată a Curriculumului.
Proiectarea curriculară actuală presupune trecerea de la o succesiune fixă a conținuturilor
existente la demersuri didactice personalizate, la valorificarea personalizată a curriculum-ului, la citirea
personalizată a conținuturilor, la selectarea și structurarea conținuturilor de către cadrul didactic
(păstrarea, adaptarea, completarea, înlocuirea sau omiterea unor conținuturi), la realizarea transpoziției
didactice. (după Bocoș, M., 2007, p. 355). Pașii pe care cadrul didactic trebuie să-i urmeze în
proiectarea, la nivelul micro, al procesului instructiv-educativ, conform figurii de mai jos:

LECTURA PERSONALIZATĂ A CURRICULUM -

ului PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE

PROIECTAREA CALENDARISTICĂ
ORIENTATIVĂ

PROIECTAREA SĂPTĂMÂNALĂ

PROIECTUL TEMATIC

PROIECTUL DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

Activitatea didactică se planifică anual și săptămânal, în acord cu planul de învățământ și

metodologia de aplicare a acestuia din cadrul Curriculumului pentru educație timpurie. Planificarea
anuală este un ghid care poate suferi modificări pe parcursul întregului an școlar , în funcție de nivelul
de dezvoltare al copiilor din grupă, de preocupările, interesele și dorințele copiilor. Planificarea anuală
se realizează pe teme săptămânale.
Cerințele unei planificări săptămânale de calitate sunt:
 Corelarea cu planul de învățământ și cu programul zilnic de activități (creșă/grădiniță);
 Corelarea cu planificarea tematică anuală;
 Corelarea conținuturilor pe verticală și pe orizontală;
 Respectarea nivelului de dezvoltare a copiilor din grupă;
 Alternarea activităților statice cu cele dinamice;
  Asigurarea unui echilibru între activitățile în grupuri mici, individuale și cu cu toată grupa;
 Caracterul ludic al activităților.

PROIECTUL DE ACTIVITATE –
ABORDARE INTEGRATOARE, CREATIVĂ A SITUAŢIILOR DE
ÎNVĂŢARE

Proiectarea unei activități didactice implică următoarele demersuri de bază:

1. Formularea obiectivelor activității didactice

Deoarece competențele generale și specifice de mai târziu prevăzute de curriculum nu se pot realiza într-o
singură activitate didactică, este necesară formularea unor finalități concrete care să indice rezultatele ce
se pot realiza la sfârșitul unei activități didactice concrete. Obiectivele prioritare se formulează prin
derivarea finalităților intermediare. Operaționalizarea obiectivelor este activitatea de transpunere a
finalităților procesului de învățământ în obiective specifice, iar acestea în obiective concrete/ operaționale
ce precizează comportamente observabile și măsurabile, în cele cinci domenii de dezvoltare prevăzute de
curriculum. Deci, prin operaționalizare, se precizează ceea ce va fi capabil copilul sa facă, performanța și
competența la care copilul va ajunge după parcurgerea secvențelor de predare și învățare.
Obiectivele operaționale sunt rezultate anticipate ale activității de învățare (ce ar trebui să știe să
facă educabilul la finalul unei experiențe de învățare) care prezintă următoarele caracteristici:
• corespund activității educaționale la nivel micro;
• exprimă în termeni de comportamente observabile și măsurabile, modificările
apărute la copil, în plan cognitiv, afectiv și psihomotor, la sfârșitul unei situații de
învățare;
• se realizează în situații specifice de învățare;
• reprezintă puncte de referință pentru organizarea, reglarea și evaluarea activității de
predare-învățare. Din numeroasele tehnici de operaționalizare prezente în literatura de
specialitate, vom prezenta modelul taxonomic al obiectivelor operaționale al lui
Benjamin Bloom, oferind totodată exemple de ,,verbe-acțiune” care pot fi utilizate în
formularea obiectivelor operaționale:
Exemple cu cele mai utilizare verbe - acțiune
DOMENIUL COGNITIV DOMENIUL AFECTIV
CUNOAŞTERE: RECEPTARE:
 a defini  a diferenţia
 a identifica  a separa
 a enumera  a izola
 a numi  a asimila
 a denumi  a alege
 a reproduce  a combina
 a alege  a accepta (puncte de vedere,
 a formula reguli, evenimente)
ÎNŢELEGERE: REACŢIE:
 a distinge  a aproba
 a estima  a discuta
 a explica  a practica
 a extinde
 a generaliza
 a exemplifica
 a parafraza
 a rescrie
 a rezuma
APLICARE: VALORIZARE:
 a schimba  a renunţa
 a demonstra  a specifica
 a descoperi  a asista
 a manipula  a încuraja
 a modifica  a nega
 a prezenta  a protesta
 a folosi  a argumenta
ANALIZĂ: ORGANIZARE:
 a diferenţia  a discuta
 a distinge  a compara
 a ilustra  a defini
 a alege  a formula
 a separa  a armoniza
 a dirija
SINTEZĂ: CARACTERIZARE:
 a aborda pe categorii  a schimba
 a combina  a revizui
 a compune  a completa
 a imagina  a evita
 a explica  a rezista
 a modifica  a dirija
 a organiza
 a planifica
 a rescrie
 a rezuma
EVALUARE:
 a aprecia
 a compara
 a contrasta
 a descrie
 a justifica
 a interpreta
 a argumenta
 În formularea obiectivelor operaționale ale activității didactice se folosește cel mai adesea
procedura lui R.F. Mager de operaționalizare a obiectivelor, care precizează că indicatorii prin care este
caracterizabil un comportament final inclus într-un obiectiv operațional sunt:
  Specificarea comportamentului final – descrierea rezultatului ce se așteaptă de la
copil în finalul realizării sarcinii de învățare, exprimat printr-un verb de acțiune
(a identifica, a explica, a demonstra, a analiza, a trasa, a executa - a se vedea
tabelul de mai sus). Obiectivele operaționale se formulează, folosind verbele la
conjunctiv (să descrie, să formuleze, să prezinte, să definească, etc)
 Descrierea condițiilor de realizare a comportamentului final (prezența sau
absența unor resurse materiale etc.);
 Specificarea nivelului de reușită minimal (acest parametru este important în
elaborarea instrumentelor de evaluare).
Cele mai frecvente greșeli de formulare a obiectivelor operaționale se înregistrează:
 prin raportare la activitatea profesorului, ele indicând schimbări în
comportamentul copiilor (ex.: să explic copiilor modul de utilizare al aparatului);
 din cauza utilizării unor verbe generale (a cunoaște, a ști, a înțelege), acestea
nedenumind comportamente observabile (exemplu de formulare greșită a
obiectivului: copilul să cunoască anotimpurile anului);
 din pricina referirii la mai multe operații, raportându-se la mai multe
comportamente finale (exemplu de formulare greșită a obiectivului: copilul să
recunoască şi să enumere anotimpurile).
 din pricina numărului prea mare, pentru că nu ar putea fi realizate într-o singură
activitate didactică.
2. Identificarea resurselor activității didactice (activitatea instructiv-educativă)
Cadrul didactic are sarcina de a selecta și de a analiza din multitudinea de informații, pe cele
utile copilului, astfel încât să realizeze şi să formeze comportamentele prevăzute în curriculum. De
asemenea, tot în sarcina cadrului didactic cade și estimarea capacității fizice și intelectuale a grupei la
care desfășoară activitățile didactice. Așadar, trebuie estimat nivelul de pregătire, interesul învățării,
ritmul de muncă al copiilor, precum și capacitatea necesară trecerii la un nivel superior de învățare al
acestora.
3. Stabilirea strategiilor didactice
Strategia didactică se stabilește în conformitate cu obiectivele operaționale prestabilite, natura
conținutului selectat, particularitățile copiilor, competențele cadrului didactic, condiții de dotare,
timpul disponibil. Aceasta indică un anumit mod de a concepe activitatea instructiv-educativă,
combinând metodele, mijloacele de învățământ şi formele de organizare a activității în vederea atingerii
obiectivelor urmărite.
Opțiunea pentru un anumit tip de strategie presupune precizarea metodelor, mijloacelor de
învățământ și a formelor de organizare a activității, precum și a tipului de experiență de învățare în care
vor fi angajați copiii.
4. Stabilirea structurii procesuale a activității didactice
Indiferent de capacitatea de învățare sau de comportamentul vizat, într-o activitate de învățare
se organizează o serie de evenimente care acționează asupra copiilor, ajutându-i să atingă obiectivul
propus. Aceste evenimente, numite evenimente ale instruirii (etape ale activității) se parcurg într-o
anumită ordine, agreată de specialiști (după Gagné Robert, Briggs M., Leslie J., 1977):
Caracteristicile evenimentelor instruirii:
Evenimentele instruirii Caracteristici
Captarea atenției, pregătirea - este o condiție fundamentală a învățării; se realizează prin procedee
psihologică pentru activitate variate:
a) sublinierea noutății temei;
b) sublinierea utilității practice a celor învățate;
c) varierea materialului didactic.
Anunțarea temei și a - motivează copiii și îi transformă în coparticipanți ai activității didactice;
obiectivelor activității
Reactualizarea elementelor - se reactualizează acele capacități/comportamente considerate
anterior învățate indispensabile pentru învățare;
- se realizează prin conversație, observație, joc, rezolvare de
probleme etc., cu antrenarea unui număr cât mai mare de copii.
Prezentarea conținutului - noul conținut poate fi prezentat prin comunicare verbală sau cu
învățării și dirijarea învățării ajutorul unor imagini, demonstrații, experimente etc.;
- dirijarea învățării se face prin solicitări adresate copiilor: să
observe, să compare, să explice, să demonstreze, să rezolve etc.
Obținerea performanței - marchează momentul în care copiii au dobândit capacitatea vizată şi
o pot proba (pot explica, pot exemplifica, etc.).
Asigurarea conexiunii - oferă informații cadrului didactic, dar şi copiilor, privitoare la
inverse realizarea obiectivelor şi permite luarea unor măsuri de reglare /
corectare a activității;
- se realizează o dată sau de mai multe ori pe parcursul activității
didactice.
Evaluarea performanței - se realizează cu ajutorul probelor de evaluare, prin raportare la
obiectivele propuse.
Asigurarea retenției și a - prin fixare, recapitulare, efectuare de aplicații practice, folosirea de
transferului celor învățate metode interactive, etc.

Evenimentele instruirii nu se succed, întotdeauna, în aceeași ordine. Ele pot să nu fie prezente în
totalitatea lor pe parcursul unei singure activități didactice.

5. Stabilirea strategiei de evaluare

Alegerea metodelor de evaluare și construirea instrumentelor de evaluare se realizează pornind
de la obiectivele activității didactice. Ele pot îmbrăca forme variate şi pot fi utilizate în diferite momente
ale activității didactice. În literatura de specialitate sunt prezentate diferite exemple de proiecte de
activitate didactică, toate vizând aceleași aspecte de bază. Cadrul didactic va opta pentru acel cadru pe
care-l consideră mai util și eficient. Exemplu: -Activitatea educativă a fost complexă și a solicitat forme
de monitorizare și evaluare variate, multiple, adaptate la particularitățile individuale și de vârstă ale
preșcolarilor/antepreșcolarilor. Pentru fiecare copil a fost necesar să se folosească tehnici și strategii de
comunicare și de lucru potrivite, astfel încât ei să beneficieze de sprijinul și stimularea corespunzătoare
pentru dezvoltarea lor optimă.
Având în vedere faptul că în învățământul preșcolar principala formă de învățare este jocul,
educatoarele au folosit o gamă variată de tehnici/metode de observare, monitorizare și evaluare a
progresului copilului. În acest context, am remarcat utilizarea următoarelor metode: jocul liber, jocul
dirijat, observația sistematică a copilului, conversația, analiza produselor activității, analiza procesului de
integrare socială. Ca instrumente de evaluare s-au folosit probe orale, practice și scrise, jocuri didactice,
jocuri muzicale, de rol, jocuri-exercițiu, concursuri, parcursuri aplicative, jocuri sportive.
Modalitățile alternative de evaluare, care valorizează copilul și evidențiază aspectele formative
ale jocului și apreciază progresul înregistrat de copil au fost: discuțiile individuale cu copiii,
autoevaluarea, aprecierile verbale, aprecierea rezultatelor prin laude, încurajări, ecusoane, medalii.
Eficiența evaluării depinde în cea mai mare măsură de itemii de evaluare formulați:

ITEM AVANTAJE LIMITE

A.1. Itemi cu - eficiență ridicată (testează, într-un interval - măsoară rezultate ale învățării situate la
alegere duală de timp redus, un volum mare de rezultate niveluri cognitive inferioare, încurajând
ale învățării); o învățare bazată pe recunoaștere;
- pot verifica una sau mai multe unități de - nu pot fi folosiți pentru evaluarea unor
conținut; rezultate de învățare complexă; - uneori
- sunt relativ ușor de construit și de corectat; răspunsurile corecte pot fi
- prezintă fidelitate și obiectivitate ridicată; - „ghicite”
- sunt ușor de cuantificat;
- permit un feed-back rapid
A.2. Itemi cu - acoperă un larg eșantion din aria - necesită un timp relativ lung de proiectare
alegere - rezultatelor învățării (de la cunoaşterea pentru a avea calităţile tehnice necesare
multiplă unor date şi principii până la interpretarea obţinerii unor informaţii valide şi fidele; -
relaţiilor de tip cauză – efect, de la excesiva utilizare a tehnicii poate avea
aplicarea unor cunoştinţe până la efecte negative asupra învăţării.
interpretarea, argumentarea unor enunţuri),
dar şi al conţinuturilor, într-un interval
scurt de timp;
- sunt uşor de corectat;
- asigură o fidelitate şi obiectivitate ridicată;
- pot fi însoţiţi de material - stimul narativ,
grafic, cartografic;
- atunci când distractorii sunt construiţi,
folosind greşeli tipice uzuale ale elevilor,
au pronunţat caracter diagnostic.
A.3. Itemi de - pot fi utilizaţi pentru a măsura relaţiile - evaluarea unor abilităţi de nivel înalt şi a
asociere/ tip dintre diferitele tipuri de informaţii unor obiective complexe este dificilă
pereche factuale: date, evenimente, locuri, rezultate,
termeni, expresii a unor legi etc.
B.1. Itemi cu - oferă posibilitatea de a evalua mai mult - este necesar un număr relativ mare de
răspuns scurt decât simpla recunoaştere şi memorarea a itemi de acest tip pentru a acoperi o
- unor cunoştinţe; - anumită arie de conţinut;
- solicită un anumit grad de coerenţă în - elaborarea răspunsului nu necesită
elaborarea răspunsului; dezvoltarea unor capacităţi cognitive
- permit evaluarea unei game largi de complexe precum analiza, sinteza şi
elemente de competenţă (cunoştinţe, rezolvarea de probleme.
capacităţi şi abilităţi);
- pot sprijini discriminarea fină între fapte
specifice;
- pot acoperi o arie largă de conţinut;
- necesită un timp relativ redus de elaborare;
- nu sunt vulnerabili faţă de răspunsurile
furnizate la întâmplare, ghicite; - obişnuiesc
copiii cu elaborarea unor răspunsuri precise
şi concise.
B.2. Itemi de - solicită rezultate ale învăţării, de obicei, de - elaborarea răspunsului nu necesită
completare nivel superior, impunând coerenţă în dezvoltarea unor capacităţi cognitive
realizarea răspunsului; complexe precum analiza, sinteza şi
- permit evaluarea unei game largi de rezolvarea de probleme.
elemente de competenţă (cunoştinţe,
- capacităţi şi abilităţi);
- validitate şi aplicabilitate mare.
B.3. Întrebări - permit utilizarea unor materiale – suport - dificultate în apreciere deoarece trebuie
structurate stimulative; avute în vedere mai multe modalităţi de
- oferă posibilitatea evaluării unei game largi exprimare a soluţiilor;
de abilităţi; - gradul de dificultate a sarcinilor este
- se pot realiza cerinţe variate ca grad de greu de apreciat.
dificultate.
C.1. - permite evaluarea unor obiective - necesită un timp lung în proiectare şi
Rezolvarea complexe ale învăţării care vizează implementare;
de probleme - originalitatea şi creativitatea copiilor, - implică subiectivitate în evaluare;
capacitatea de generalizare, gândirea
critică, abilităţile de evocare,
organizare şi integrare a idelor, de
interpretare şi aplicare a informaţiilor
dobândite.
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA
TIMPURIE

D ezvoltarea fizică, a
sănătăţii şi igienei
personale

D ezvoltarea cognitivă şi D ezvoltarea socio -

cunoaşterea lumii emoţională

D ezvoltarea limbajului, a
comunicării şi a C apacități și atitudini
premiselor citirii şi față de învăţare
scrierii

Relația dintre domeniile de dezvoltare specifice educației timpurii

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA ANTEPREȘCOLARĂ

În perioada antepreșcolară, transformările de ordin cognitiv, fizic sau emoțional sunt numeroase.
Ele se reflectă în interesul tot mai crescut înspre lume și funcționarea ei și sunt susținute de interrelațiile
grupului familial. În acest sens, copilul are nevoie de un orar și un stil de viață accesibile trebuințelor sale,
de reguli și limite, de o organizare cât mai funcțională.
În dezvoltarea copilului, comunicarea reprezintă un aspect foarte important al adaptării.
Comunicarea nu se reduce numai la realizarea ei prin vorbire, ci presupune toate reacțiile care au menirea
de a transmite nevoile și sentimentele copilului. Acestea se pot manifesta fie prin plâns, prin cuvinte sau
prin limbaj nonverbal.
Această etapă este definitorie pentru consolidarea autonomiei, perfecționarea motricității și
nuanțarea comunicării verbale. Copilul va folosi ca principală metodă de cunoaștere o variată manipulare
a obiectelor. Gândirea antepreșcolarului este dominată de animism și antropomorfism, iar în partea a doua
a perioadei este recunoscut debutul personalității. Cu alte cuvinte, în acest timp, este nevoie să le acordăm
copiilor suport în privința achizițiilor motorii, ale limbajului și ale gândirii, dar și un suport ferm pentru a
înlesni învățarea limitelor înspre atingerea autocontrolului comportamental. De asemenea, sunt
binevenite cât mai multe oportunități înspre explorare, autoîngrijire și spre un joc cât mai diversificat.
Toate acestea vor consolida o relativă situație de independență naturală, în dezvoltarea copilului.
Abordând limbajul dintr-o perspectivă direct legată de realitate, reiese clar faptul că el “serveşte unui scop
social şi suferă influenţa societăţii” (Slama-Cazacu, Tatiana, 1959, p.193)
În educația antepreșcolară, tipurile de activități de învățare prezente în planul de învățământ sunt:
 Activităţi tematice;
 Jocuri şi activităţi liber-alese;
 Rutine și tranziții.
ACTIVITĂȚILE TEMATICE derulate cu antepreșcolarii sunt:
- Jocul : Copilul deprinde cunoştinţe despre corpul său, despre spaţiu, îşi dezvoltă personalitatea,
începe să-şi structureze atitudini, cunoştinţe şi deprinderi, începe activităţi de relaţionare complexe,are
posibilitatea şi libertatea de alegere a activităţilor pe care doreşte să le realizeze, singur sau împreună cu
ceilalţi copii. Mijloace de realizare: jocul cu jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de construcție, joc
didactic, joc cu nisip și apă, jocul imitativ etc.;
- Activitățile artistice și de îndemânare : Copilul va învăţa să folosească instrumente, mijloace,
materiale necesare pentru aceste activităţi, va fi stimulat să-şi exprime sentimente, idei şi trăiri.
Mijloace de realizare: desen, pictură, modelaj, activități practice și gospodărești;
- Activitățile de muzică și mișcare :Copilul va învăţa să asculte muzica, va fi stimulat să redea
melodii, exprimându-şi trăiri, sentimente, acţiuni. Mijloace de realizare: audiții, jocuri muzicale, jocuri
cu text și cânt, jocuri cu instrumente de percuție, cântece, exerciții euritmice, exerciții fizice;
- Activitățile de creație și de comunicare : Copilul va învăţa să înţeleagă şi să transmită dorinţe şi
intenţii, sentimente, gânduri . Mijloace de realizare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de
imagini, jocuri de cuvinte, jocuri verbal-imitative, exerciții de dicție;
- Activitățile de cunoaștere. Copilul va învăţa despre el, despre lumea înconjurătoare, va fi ajutat
să o exploreze şi să experimenteze, asigurându-i-se securitatea. Mijloace de realizare: observări, citiri de
imagini, activități matematice cu jucării și obiecte concrete, conversație liberă cu și fără suport intuitiv,
jocuri didactice, micro-experimente;
- Activitățile în aer liber: Copilul va fi încurajat să facă mişcare, va învăţa să utilizeze aparate şi
accesorii de joacă specifice jocurilor şi activităţilor în aer liber. Mijloace de realizare: plimbări, jocuri la
nisipar, jocuri și întreceri sportive, utilizarea aparatelor de joacă adecvate vârstei).
JOCURILE ŞI ACTIVITĂŢILE LIBER-ALESE sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia
să socializeze în mod progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural
cărora le aparţin, comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi
chiar individual. Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, cadrul didactic va
acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre, ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de
nivelul de vârstă al copiilor. Aceste centre pot fi:
 Biblioteca
  Colţul căsuţei/Joc de rol
 Construcţii
 Ştiinţă
 Arte
 Nisip şi apă
RUTINELE sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă
nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt,
activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta-,
masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea acasă şi se disting prin
faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi.
TRANZIŢIILE sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la
activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele de
realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcţie de vârsta copilului, de contextul
momentului şi de calităţile adultului cu rol de cadru didactic.

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Tipurile de activităţi de învăţare prezente în planul de învăţământ pentru învățământul preșcolar
sunt:
 Activităţi pe domenii experiențiale (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline);
 Jocuri şi activităţi liber-alese;
 Activităţi pentru dezvoltare personală.
ACTIVITĂŢILE PE DOMENII EXPERIENŢIALE sunt activităţile integrate sau pe
discipline, desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele anuale de studiu
propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă, de nevoile şi interesele copiilor din grupă.
Numărul orelor alocate activităţilor pe domenii experienţiale indică, îndeosebi, numărul maxim
de ore care pot fi parcurse într-o săptămână, disciplinar sau integrat. Educatoarea poate planifica activităţi
de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activităţi de educarea limbajului, activităţi matematice, de
cunoaşterea mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activităţi practice, educaţie
muzicală, activităţi artistico-plastice) sau activităţi integrate (cunoştinţelele din cadrul mai multor
discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea integrată
intră şi activitățile pentru dezvoltare personală, jocurile şi activităţile alese sau cunoştinţele
interdisciplinare focalizate pe anumite domenii experienţiale, iar activitățile la liberă alegere și activitățile
pentru dezvoltare personală se desfăşoară în afara acestora). Domeniile experiențiale sunt:
 Domeniul Limbă și Comunicare;
 Domeniul Științe;
 Domeniul Om și Societate;
 Domeniul Estetic și Creativ;
 Domeniul Psihomotric.
JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI LIBER ALESE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ
În copilărie jocul constituie tipul fundamental de activitate, forma de activitate care susţine în cel
mai înalt grad dezvoltarea psihică, prin antrenarea psihomotorie, senzorială, intelectuală şi afectivă.
Oferind copiilor ocazii de joc şi dându-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucăriile se conturează
forme ale motivaţiei intrinseci pentru activitate, copilul învaţă prin asumarea deciziilor şi
responsabilităţilor.
Fiind activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul îşi satisface imediat, după
posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară pe care şi-o creează singur,
jocul este pentru copil, în acelaşi timp, divertisment, recreere şi nevoie vitală de reconstrucţie imaginară a
realităţii. Adulţii cred că un copil care se joacă este neserios. Nimic nu este, însă, mai serios şi important
pentru acesta. Copilul care se joacă construieşte lumea, o apropie, o analizează şi caută să o înţeleagă.
Prin intermediul jocului copiii îşi exprimă cunoştinţele, îşi clarifică conceptele, îşi organizează
propriile strategii de cunoaştere. Jocul îi oferă copilului posibilitatea să înveţe într-un ritm propriu, să
înţeleagă pe măsura propriilor sale posibilităţi realitatea înconjurătoare.
Din categoria jocurilor liber-alese de copii fac parte jocurile de creaţie sau simbolice și jocurile
de mişcare.
Pentru desfăşurarea jocurilor şi activităţilor liber-alese – ALA, sala de grupă trebuie să fie
amenajată şi organizată adecvat. Fiecare zonă (centru, sector) trebuie să ofere terenul unei activităţi în
care jocurile şi activităţile liber- alese vor dezvolta cunoaşterea într-un anumit domeniu experienţial.
Materialele de care trebuie să dispună aceste ateliere motivează activitatea şi încurajează achiziţionarea de
noi cunoştinţe, formarea de deprinderi. Modul în care ele sunt aşezate oferă o atmosferă destinsă,
securizantă, estetică şi reconfortantă care stimulează urmărirea propriilor interese de cunoaştere şi
investigare.
În funcţie de nivelul de vârstă, de domeniul experienţial propus, de tema abordată, precum şi de
resursele materiale existente în grădiniţă se pot organiza următoarele zone, în care pot fi abordate diferite
activităţi şi jocuri alese de copii, liber creative: ŞTIINŢĂ, BIBLIOTECĂ, ARTĂ, JOCURI DE MASĂ,
JOCURI DE ROL, CONSTRUCŢII.
ACTIVITĂŢILE PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ – ADP de la nivel preșcolar, includ
rutinele, tranziţiile (care se află și la nivelul antepreșcolar), o parte a activităților liber-alese din
perioada dimineții (când este încurajată explorarea individuală a unui subiect de care este interesat
copilul), activităţile de dezvoltare a înclinaţiilor personale/predispozițiilor/aptitudinilor din perioada
după-amiezii (pentru grupele de program prelungit ), inclusiv activităţile opționale .
ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE ÎN PERIOADA DUPĂ-AMIEZII includ: activităţi
recuperatorii şi ameliorative pe domenii experiențiale (din categoria/de tipul ADE), activități recreative,
de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor personale/predispozițiilor/aptitudinilor (din categoria/de tipul
ADP) și activități liber-alese.(ALA) Acestea respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile
individuale şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului şi cu celelalte activităţi din programul
zilei.
 EXEMPLE DE RUTINE /TEME PRIN CARE
SE FORMEAZĂ, CONSOLIDEAZĂ DEPRINDERI

Deprinderile sunt componente operaționale automatizate ale acțiunii dobândite in cursul

experienței și perfecționate prin repetare.
Rutinele sunt activitățile –reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă
nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt,
activități de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta-,
masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea şi se disting prin faptul
că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleași conținuturi.

Deprinderi Generice
DEPRINDERI PENTRU MOMENTUL SOSIRII/ PLECĂRII COPILULUI DE LA GRĂDINIȚĂ
Sunt copil politicos; Bună dimineața, copii/doamna
De a saluta educatoare!; Sunt mic –dar ,,bine crescut”; Știu cum trebuie
să salut; Cuvinte magice; Să nu uităm salutul în buzunar.
Dulăpiorul fermecat; Fiecare la locul lui; Îmi recunosc
De a -și recunoaște dulapul
emoticonul de pe dulap; Dulapul meu/dulapul tău.
Cel mai ordonat dulap; Dulapul e oglinda mea; Fac ordine
De a-și păstra ordinea în dulap
în dulapul meu; Nu deranjați!
Vreau să mă descurc singur; Sunt mic ,dar voinic!
De a se îmbrăca și dezbrăca singur Pot să mă îmbrac/dezbrac singur; Sunt mare, pot și singur!
Îmi deschei și închei nasturii; Sunt ordonat.
Mă încalț singur; Știu să-mi leg șireturile; Dreptul –stângul
De a se încălța și descălța singur
îl cunosc; Câștigătorul; Asta pot să fac și eu.
DEPRINDERI DE IGIENĂ PERSONALĂ ȘI PĂSTRARE A SĂNĂTĂȚII
Ne spălăm corect (30 de secunde); Mă spăl îde anainte de
De a se spăla pe mâini cu apă și săpun
masă; Curat și sănătos; Mâinile curate -sănătate pentru
corect
organism; Nu uitați să vă spălați!; Pas cu pas.
Stop microbilor!; Sunt curat și sănătos!; Am grijă de
De a folosi dezinfectantul pentru mâini
sănătatea mea și a celorlalți; Știu să prețuiesc sănătatea!
Batistuța fermecată; Prietena mea batista!; Cum să folosesc
De a utiliza batista / șervețelul batistele igienice?; Microbii sunt în aer!; Sunt copil
ordonat.
Fii atent! Strănut/tușesc în pliul cotului; Știu ce să fac;
De a strănuta /tuși în pliul cotului
Respect regula.

De a folosi obiectele de uz personal în
mod corespunzător
De a se saluta de la distanță, de a păstra
distanța fizică față de colegi (în cazul
pandemiei)
De a folosi independent toaleta.
De a face mișcare/ sport/de a se juca în
aer liber
De a arunca deșeurile menajere la coșul de
gunoi
De a recicla deșeuri menajere
De a economisi apa
DEPRINDERI PENTRU MOMENTUL SERVIRII MICULUI DEJUN, A MESEI DE PRÂNZ,
GUSTĂRII
De a utiliza lingura, furculița, cana
De a utiliza șervețelul în timpul mesei
De a păstra ordinea în timpul mesei
De a mesteca cu gura închisă
De a aștepta până sunt serviți toți colegii
De a mulțumi pentru masă/de a folosi
formule de politețe
Un arici mititel, curățăm dinții cu el?; Părul meu, de-i
încurcat, el m-ajută imediat; Paharul meu; Numai eu
folosesc acest prosop; Prietenii mei; Periuța mea; ,Reguli
de aur; Obiceiuri bune; Zâna Măseluța .
Respectăm regula; Nu uitați!; Cutia mea de jucării; Respect
pe oricine – știu că e frumos și bine; Sunt responsabil;
Respectăm suntem respectați!; Suntem o echipă!
Sunt interesat! Știu să merg singur; Pot ,mă descurc!; Am
crescut nu am nevoie de oliță!; Vasul de toaletă „magic!”;
Nu e grav, se întâmplă;
Mergem la plimbare; Jocuri pe aparate în curtea grădiniței;
Hai la joac- afară!; În grădina de relaxare, liniște și
învățare; Facem sport; Bucuriile pădurii; Oxigen pentru toți
– plantare de pomi, flori; Bio-sănătate!
Unde ajunge gunoiul?; Știu/pot; Gunoaiele la coș!; Sunt un
copil responsabil; Vreau să fiu de ajutor!; Coșulețul
zâmbitor!;
Cei 3 R; SOS natura; Detectivii naturii; Micile nimicuri,
lucruri de luat în serios; Știm să reciclăm?; Protejăm natura
Închide robinetul; Apa –izvor de sănătate!; Ai grijă de
apă!; Apa- sângele albastru al Pământului; Fiți responsabili
cu apa!; Apa – prin ochi de copil!; Apa este o sursă
limitată, economisiți-o!
Cum aranjez masa?;Cu ce tip de tacâm ar trebui să încep?;
Lingura sau furculița?; Aceasta-i cană, din ea bem apă, suc,
ceai, o apucăm de tortiță
Luăm câte un șervețel, ne ștergem gura, mâna; La ce
folosește?; Mânuțe curate; Și eu pot să fac la fel; Suportul
cu șervețele.
Ce mese curate! Azi sunt foarte ordonat; Nu deranjați!
Coșul cu pâine pe masă
Știu să mănânc corect!;
Mestec bine alimentele.
Îmi aștept rândul!
Vorba dulce, mult aduce; Cuvinte fermecate; Cum spun
mulțumesc?; Aș dori, vă rog!; Ce trebuie să spun?;
Îngerașul.
 Alimentație sănătoasă; Fructe proaspete, legume – izvor de
sănătate; Porția de sănătate; Un fruct în fiecare zi;
De a consuma fructe și legume Calendarul vitaminelor; Ce legume sunt în supă, pizza,
salată?; Ce culoare are supa, ciorba?; Ce este de culoare
verde în farfuria mea?
De a ajuta la servirea mesei(de Mica gospodină; Sunt mare și de ajutor!; Astăzi sunt de
autogospodărire) serviciu!; Ce este aceasta?; Pot să te ajut cu ceva?
De a păstra curată fața de masă și de a nu Masa e oglinda noastră; Să fiu ordonat mereu; Știu să mă
arunca mâncare pe jos port;
Deprinderi pentru momentul întâlnirii de dimineață /ADP
De a așeza scăunelele în Scăunelele în semicerc; Sunt gata de activitate;
semicerc/pernuțele de poveste

De a-și aștepta rândul / de ai asculta pe

ceilalți
De a utiliza calendarul naturii
De a realiza sarcinile pentru efectuarea
prezenței
De a descoperi noutatea zilei
De a împărtăși idei /sentimente cu ceilalți
ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTA COPILULUI PE:
Cine sunt eu/cine ești tu?; Sunt creativ!; Fluturașul;
*Autocunoaștere - stimă de sine, imagine
Etichete bune, etichete rele; Inimioara mea; Jocul
de sine
prenumelor; Spargerea gheții ; Am încredere în tine.
*Dezvoltarea abilităților de comunicare
-comunicare asertivă
*Managementul învățării prin joc-
motivarea copilului pentru a deveni școlar
Dispoziția mea; Sunt manierat; Poftiți, vă rog!
Eu știu, eu așez, eu răspund; Anotimpul eu îl știu!; Pălăria
călătoare; Ziua/data eu o știu; Calendarul fermecat; Nu vă
neliniștiți, rezolv eu!
Eu astăzi sunt aici ; Prezent-absent;
Am aflat /am descoperit; Sunt curios!; Știați că...?; Scaunul
povestitorului; Musafirul zilei; Zâna cea bună!; Surprize,
surprize; Găsește și taci; Povestește ce ai descoperit.
Povestește-mi despre tine, să facem cunoștință; Vreau să fiu
prietenul tău/vrei să fii prietenul meu?; De la lume adunate
și-napoi la lume date; Bine ați venit la noi!
Învăț să spun NU fără să îi deranjez pe cei din jur;
Comunicare cu colegii / părinții / educatoarea,
jocuri de tipul: Cum salut?; Cum spun mulțumesc?; Cum
cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?; Unele
secrete nu trebuie păstrate niciodată…, în cine pot avea
încredere?; Comunic în oglindă; Ce ție nu-ţi place, altuia
nu face!; Mima; Comunicarea verbală şi non-verbală a
propriilor trăiri şi sentimente - Sunt vesel/trist pentru că…;
Azi mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la tine…pentru că…;
Tristețea/veselia în culori şi forme.
Vreau să fiu școlar; Continuă povestea....; Meseria de elev;
Cum aș vrea să fie învățătoarea mea; Eu, când voi fi
școlar.... Fii prudent; Bravo, ai găsit o soluție excelentă.

*Dezvoltarea empatiei:
*Luarea deciziilor în funcție de anumite
criterii şi încurajarea alegerilor şi a găsirii
a cât mai multe variante de soluții la
situațiile apărute
Dacă tu ești bine şi eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?;
Ba al meu, ba al tău; Cinci minute eu, cinci minute tu;
Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut prietenul?; Suntem
toleranți; Azi mi s-a întâmplat…; Cum v-ați simți dacă
cineva v-ar spune…?, Cum să fac surprize celor dragi? etc.
Acum aleg...; Am şi eu o opinie!; M-am certat cu prietenul
meu – ce pot să fac?; Vreau…, îmi permiți?; La răscruce de
drumuri...; Te asigur că…; Este bine pentru tine.

Învăț să lucrez în echipă; Singur sau în grup?; Fără

*Medierea conflictelor: violență!, Fotograful; Minciuna are picioare scurte;
Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată; Sunt corect

și cinstit, de toată lumea –ndrăgit; Mă aflu aici pentru a te

ajuta.
DEPRINDERI PENTRU MOMENTUL SOMNULUI
Ne schimbăm în pijamale; Îmbracă/dezbracă păpușa; Ce
De a se dezbrăca și îmbrăca singur
obiect urmează?; Haide! Poți s-o faci!
De a-și recunoaște pijamalele Pijamaua mea.
De a-și așeza îmbrăcămintea în ordine pe
spătarul scaunului și încălțămintea sub Fiecare obiect la locul lui; Sunt un copil ordonat.
scaun
Sunt harnic și ordonat; Când e patul așezat, eu sunt gata de
De a -și aranja patul
culcat.
Nu las ceva neterminat; Grupa noastră, ca o floare; Suntem
De a respecta regulile de grup
o echipă; Reguli de aur; Nu deranjați.
Moș Ene a venit la gene; Somn ușor ,vise plăcute; Povești
De a asculta povești înainte de a adormi de adormit copiii; Pe tărâmul poveștilor; Eu povestesc, tu
dormi!
Mergem să ne culcăm; Liniște, vă rog; Vreau să dorm
De a păstra liniștea în timpul somnului
liniștit.
DEPRINDERI SPECIFICE ÎN CADRUL ALA ȘI ADE
Să găsim soluții împreună; Sunt de ajutor; Voluntarul
De a oferi ajutor priceput; Vreau să fiu de ajutor, te poți baza pe mine;
Fiecare ajutor contează.
De a-și lua singuri jucării, cărți, materiale Eu mă joc în liniște; Eu îmi spăl mâinile înainte de a răsfoi o
în cadrul ALA și de ale așeza înapoi la carte; Eu vorbesc încet; Eu mângâi păpușa/prietenul; Eu
locul lor după folosire strâng jucăriile.
Ne jucăm împreună!; Jucării îngrijite, jucării fericite;
De a folosi în comun jucăriile
Suntem prieteni; Ba al meu, ba al tău.
Așteaptă-ți rândul; Acum vorbesc eu, apoi tu; Să fim
De a nu întrerupe conversația adulților
politicoși!; Nu e bine/nu-i frumos!
 De a îndeplini unele sarcini la colțul
naturii
De a folosi reguli de politețe în orice
împrejurare
De a respecta diversitatea
De a se proteja față de pericolele posibile
în sala de grupă, acasă, pe stradă
De a adresa întrebări despre schimbările
observate în mediul înconjurător
De a se anunța prin ridicarea mâinii, atunci Aș dori, vă rog, sunt aici!; Te rog să-mi dai..., Mâna sus /
când are nevoie de ceva
Protejează-mă, am și eu o viață; Micii ecologiști; Copil ca
tine sunt și eu!; Natura – izvor de frumusețe și sănătate.
Cum ne comportăm?; Cuvinte fermecate; Copilul politicos e
cu lumea cuviincios.
Să fim buni și îngăduitori; Șanse egale, pentru fiecare;
Suntem toleranți; Suntem prieteni, nimic nu ne desparte;
Vreau să te înțeleg; Obiceiuri și tradiții să împărtășim!
Strada nu e loc de joacă; Cum circulăm?; Unde ne jucăm?;
Spune ce reprezintă!; Ce e bine, ce e rău!; Suntem atenți!
Ce se întâmplă dacă ...?; De ce plouă?; Cum se formează
ceața?; Din ce este făcut?; Ce culoare are?; La ce
folosește?; Când se întâmplă?; Ce urmează?; De-a
reporterul; De-a profesorul; Ghicește ce am ascuns!; Care
este părerea ta?;
Ce efect are asupra…?; Este probabil să…; Există
următoarele soluții importante.
vreau să răspund; Înțeleg ce vreți să spuneți.
 EXEMPLE DE TRANZIȚII
1. Tranzițiile sunt activități de scurtă durată care fac trecerea de la momentele de rutină la
activități de învățare, de la o activitate de învățare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele
de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcție de vârsta copilului, de
contextul momentului și de competențele cadrului didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei
activități desfășurate în mers ritmat, a unei activități care se desfășoară pe muzică sau în ritmul dat
de recitarea unei numărători muzicale sau a unei frământări de limbă, a unei activități în care se
execută, concomitent cu momentul de tranziție respectiv, un joc cu text și cânt cu anumite mișcări
cunoscute deja de copii, etc.1 (Curriculum pentru educație timpurie)

Trecere la întâlnirea de dimineață Trecere la cunoașterea mediului

În cerc toți ne așezăm Suntem curioși acum
Și apoi ne salutăm! Să știm tot ce ne înconjoară,
Animale, bunăoară.
Vedem cine e prezent,
Flori și fluturi și legume,
Poate cine e absent. Ce-ntâlnim în astă lume.
Să ne-ncânte cineva
Cu povestea sa. Trecere la educație fizică Câte
Calendaru-i încântat, unul, câte doi,
Că va fi iar completat, Mergem toți în pas vioi.
Cu nori, ploaie, vânt, furtună, Alergăm și ne târâm
Mai bine cu vreme bună.
Sărim, sănătoși să fim.

Trecere la domeniile experiențiale

Trecere de la o activitate la alta
Adunăm și cercetăm, Dacă vrem sa fim voinici
Jucăriile-aranjăm. Sau: Facem sport încă de mici
Sala noastră e curată, Alergam ca iepurașii
Noi o aranjăm în dată. Si zburăm ca fluturașii La
măsuțe ne- așezăm Și
Sau: începem să lucrăm.
Jucăria de-ai luat
Și cu ea tu te-ai jucat, Noi cu toții am lucrat
Pune-o acum frumos la loc, Și lucrul am terminat,
Și poți trece la alt joc. Bucuroși să ne-nvârtim
Pentru că știm să muncim”
Trecere la activități matematice
Triunghi, dreptunghi, cerc, pătrat, Servirea mesei

1
Curriculum penru educația timpurie, (2019), Anexa la ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019
În săculeț au intrat
Și -așteaptă să povestim,
Tot ce despre ele știm.
Sau:
1, 2, 3, 4, 5,
Numărăm, suntem voinici,
Vom mai învăța ceva
Și-n caiete vom lucra.
Sau:
Ala – bala, măi pitici,
Ia veniți cu toți-aici.
Să -nvățăm să numărăm,
Câte jucării avem.
Trecere la activități recreative
Până acum am numărat,
Recitat și desenat.
Cu toții noi merităm
Să ne recreăm.
Mers la spălător
Să ai mâinile curate,
Bine-i pentru sănătate.
De pe mâini ne-am murdărit,
La chiuvetă am fugit.
Pregatirea pentru somn
Ora unu a sosit,
Noi ne punem la dormit,
Pijamaua o-mbrăcăm,
Hainele le ordonăm,
Capul pe pernă-l culcăm,
Povestea o ascultăm
Pe Moș Ene îl chemăm.
Plecare acasă
Vremea repede a trecut,
Parcă acum am venit.
Însă ceasul ne arată,
Că părinții vin îndată.
Sau:
Uite-a mai trecut o zi,
Cu jocuri și jucării
Și părinții ne așteaptă,
Să plecăm spre casă-ndată.
Cum se spală Nicușor,
Cu săpun la spălător
Și cu apa plici-plici-plici, Hai,
copii, veniți aici.
Soro, dragă,soro dragă,
Mâinile să ni le dăm
Și la rând frumos să stăm!
Uite-așa și uite-așa,
Pentru Gimnastica de înviorare
Dacă vreau să fiu voinic,
Fac gimnastică de mic,
Unu,doi, unu,doi,
Faceți toți la fel ca noi!
Întind brațele să zbor,
Sar apoi într-un picior,
Mă opresc, respir ușor.
Ca să fiu copil voinic,
Eu fac sport încă de mic,
Merg în pas alergător,
Întind mâinile să zbor,
Sar apoi într-un picior,
Unu-doi, unu doi
Faceți toți la fel ca noi.
Ăsta-i doar un început,
Ia priviți, cât am crescut!
Unu-doi, unu-doi
Mergem toți în pas vioi!
Pe mânuțe ne spălăm,
Microbii să-i alungăm.
Așa creștem noi, cei mici,
RECITATIVE AMUZANTE CU RIMĂ:
Una, două, las' că plouă,
Trei, patru, hai la teatru.
Cinci, șase, spală vase,
Șapte, opt, porumb copt,
 Nouă, zece, apă rece.
Eu locomotivă sunt,
Voi sunteti vagoane, Tam tam-tam,
Așezați-vă în rând, Hipopotam,
Mâinile-s tampoane. S-a-ngrăşat un kilogram,
Trenul face:Tuuu!Tuuu!Tuuu! De la pâine cu salam!
De plecare-i gata, Tam Tam-tam cel dolofan
De e ger sau de-i năduf, A spart cana şi-un borcan.
Fuge ca săgeata!
Ce departe am ajuns Azi am invitat la masă
Cu plimbarea noastră Și dacă ați oboist, Hai, O păpușă mofturoasă.
copii, acasă. Ia un pic de papanaș, 'aș,'aș,'aș,
Cornulețul cu magiun,
Nu e bun, nu e bun!
Luni și marți, zile fericite!
Şi cu-așa o mofturoasă,
Miercuri și joi, zile fericite!
Totul a rămas pe masă.
Vineri și sâmbătă, zile
fericite! Iar Duminica, ziua
cea mai fericită! 1,2,3 - 1,2,3-1,2,3 copiii mei
Luați seama bine, tot așa frumos!
Cine vrea ca să se joace Ochii toți la mine, mâinile în jos!
Jocul palmelor frumos, 1,2,3 - 1,2,3 la masă (baie, ușă), copiii mei!
Să vină la mine-ncoace Luați seama bine, cum v-am arătat
Să-l învăț un joc frumos. Ochii toți la mine, mâinile în lateral (rotiri ale
brațelor la nivelul umerilor)
Bate palma,palma dreaptă 1,2,3 așa, copii!
Și piciorul mi-l lovesc! Luați seama bine, dupa cum v-am spus
Bate palma, palma stângă Ochii toți la mine, mâinile în sus (sus-pe umeri)
Și apoi jocul isprăvesc! 1,2,3, așa, copii!

Dimineața a sosit, RECITATIVE RITMICE

Toți copiii au venit,
Trenul
În semicerc ne adunăm
Trenul albinuțelor pornește
Și frumos ne salutăm!
Și la centre se oprește.
După ce ne-am salutat,
Prima stație, deja, urmează,
Colegii ne-am întâlnit,
Bun venit! Centrul Artă ne urează!
Oare cine n-a venit?......
Trenul din nou pornește Și
(„Melcul”- se executa mersul in pozitia ghemuit
la Știință se oprește!
cu mâinile pe genunchi, în cerc.)
Încet, încet și mai Iarăși la drum am pornit,
încet, Iese melcul din Călătoria la gara Construcții
căsuță. A luat sfârșit!
Încet, încet și mai
încet, De la pat, pân” Cu toții am lucrat
Și lucrul am terminat.
la masuță.
Ne –nvârtim, ne răsucim
Încet, încet și mai încet,
Și spre baie noi pornim.
Lunecă prin iarba deasă,
Dacă aș fi și eu un melc, Bat din palme
Repede-aș ajunge acasă. ,,Bat din palme: clap, clap, clap,
(Copiii se ridică și își aleg repede locurile de Din picioare: trap , trap, trap
joacă.) Ne învârtim ne răsucim,
Și spre centre noi pornim!”
JOCURI CU DEGETELE
Copii din grupa mare,
(Se pot executa înainte și după activități care
Haideți la înviorare! Ne-
solicita musculatura fină.) Pic, pic, pic
așezăm doi câte doi Și
Plouă într-una, plouă (mișcări ritmice ale
pornim în pas vioi:
degetelor pe podea)
Un pas în față, un pas în spate,
Pic, pic, pic
Dacă vrei, poți da din coate!
Cum ne place nouă
Sărim, sărim de nouă ori
Pic, pic, pic,
Să ajungem pân' la nori.
Plouă cu bulboace
Facem roata în mișcare
Pic, pic, pic, Și se fac băltoace. Pleosc! (imită
Și pornim o alergare
săritura în băltoacă)
Pic, pic, pic, Apoi ne oprim frumos,
Respirăm, dar nu stăm jos!
Ploaia se-ntețește
(mișcări repezi și zgomotoase) Unu-doi, unu-doi
Pic, pic, pic, Mergem toți în pas vioi!
Și furtuna crește Pe mânuțe ne spălăm,
Vâj, vâj, vâj, Microbii să-i alungăm.
(mișcări ale brațelor ridicate stânga dreapta) Așa creștem noi, cei mici,
Bate vântul, bate Sănătoși, voioși, voinici.
Bum, bum, bum
(bătăi ale pumnilor pe podea)
Tunetul răzbate. Avem o bobină
Cu firul de lână
Mișcăm degețelele,
Bobinăm, bobinăm
Batem tare palmele,
Până firul încurcăm,
Strângem pumnii binișor
Bobinăm, bobinăm
Și morișca repejor.
Si tot noi îl descurcăm!
Unim degețelele,
(se rotesc pumnii într-un sens si in celălalt )
Apăsăm și palmele,
Bat din palme, pleosc , pleosc
Pumnișorii îi lovim,
Din picioare, trop, trop,
De lucru ne pregătim!
Ne-nvârtim ne răsucim,
 Și la centre ne pornim!
Am un degețel
Mic și subțirel Harnică-i fetița,
Eu îl fac cheiță Își spală rochiță,
Și-l duc la guriță Ea o săpunește
Dacă-l răsucesc Și o limpezește
Nici nu mai vorbesc. Și o stoarce binișor
Și o scutură ușor,
Mâna lebăda o fac, care da mereu din cap.
Pe frânghie o întinde,
Lebedele în jur privesc, pumnișorii îi rotesc.
Cât mai sus, mai sus o prinde!
Degetele-mi sunt petale, le deschid ca la o
(se execută mișcările sugerate de text).
Floare: boboc-floare, boboc-floare!
Dimineaţa a sosit, Toţi
Bună dimineața!
Apa-mi spală fața. copiii auenit.
Repejor mânuțe, îmbrăcați hăinuțe! În cerc să ne adunăm,
Ghete în picioare, să-mi fiți amândouă! Pe covor să ne aşezăm.
Bună ziua, Soare! Bună ziua, nouă! Cu toţi să ne salutăm:
Bună dimineaţa, dragi pitici, Mă
Unul după altul bucur că suntem aici!
În rând ne-așezăm,
A-nceput o nouă zi:
După noi, vin alții, -Bună dimineaţa copii
Parcă defilam!
Iar în fruntea noastră Trecerea de la ALA la întâlnirea de dimineață
(Numele primului copil), cap de rând Ne-am jucat noi, ne-am jucat
După noi, vin alții Multe, multe am învăţat.
Veseli și cântând! Jucăriile adunăm,
Ordinea să o păstrăm,
Dimineața ne-am trezit Mâinile frumos ne dăm,
La grădiniță ne-am întâlnit, Iute le împreunăm
Cu toții să salutăm: Un cerc mare noi formăm
-Bună dimineața, dragi pitici! Cu toţii ne salutăm
Mă bucur că sunteți aici Bună ziua, dragi pitici,
Bine aţi venit aici
A-nceput o nouă zi.
Calendarul completăm
-Bună dimineața, copii!
Şi frumos ne salutăm .
(Pe melodia ,, Ce petrecere frumoasă!”)
Noi suntem copii cuminți,
Știm să ne spălăm pe dinți.
Dinții sănătoși vor fi
Și mai mult noi vom trăi.
Când gustarea o luăm,
Pe mânuțe ne spălăm,
De microbi să ne ferim
 Și mai mult o să trăim.

NUMĂRĂTORI (Se pot folosi pentru a alege copiii care vor face anumite activități de
auto- gospodărire, așezarea încălțămintei de interior înainte de a merge la masă, curățenie și ordine în
Centre);
1,2,1 ,2,
Câte doi în pas vioi,
Brațele le ridicăm,
Mâinile le fluturăm,
Stânga ,dreapta 1,2,
Faceți și voi ca și noi!

Cu-cu-ri-gu! Cu-cu-rig!
Baba dârdâie de frig
Și tot roade un
covrig, Nu aude,
oricât strig.
Șade cu covrigu-n
tolbă Și nu poate
scoate-o vorbă! Baba-
ngheață lângă foc, Iar
cireșele se coc.
Moșu-ngheață în cojoc,
Treci mai iute la mijloc!
(Constantin Dragomir)

Jocuri distractive:
Al cui glas (sunet) este?
Educatoarea va folosi o bandă pe care are imprimate mai multe sunete din mediul înconjurător:
un ciripit de păsărele, clipocitul unei ape, mieunatul unei pisici, sunetul unui telefon mobil, al unui tunet,
etc.
În timp ce banda rulează, copiii vor trebui să recunoască, pe rând, cine şi ce produce zgomotul
sau sunetul respectiv.
Jocul jetoanelor cu nume
Educatoarea scrie toate numele copiilor din grupă pe câte un jeton. Copiii stau așezați pe
covor, iar educatoarea distribuie câte un jeton pentru fiecare copil (asigurându-vă că nimeni nu are
numele propriu înscris pe jetonul primit). Copilul care își aude numele strigat, trebuie să spună ceva
pozitiv despre colegul al cărui nume este scris pe jetonul lui. Acest lucru îi ajută pe copii să învețe
despre respect şi tratarea altora la fel cum doresc ei să fie tratați. Este distractiv și durează doar,
aproximativ, cinci minute.
Mergem ca...
Atunci când trebuie să deplasați grupa de copii dintr-un loc în altul, puteți cere copiilor să
meargă ca șoarecii în vârful picioarelor și în liniște, ca să nu-i simtă pisica. Sau puteți să le spuneți că în
sala de grupă a adormit o familie de urși și ”nu vrem să-i trezim”.
Putem lua o ”baghetă magică” și să transformăm toți copiii, pe rând, în fluturi, în iepurași sau în
cai.
Să iasă în față...
Educatoarea enunță un criteriu după care se vor alinia copiii. Exemple:
 „să iasă în față copiii care au haine cu culoarea roșie”;
 „să iasă în față copiii care au lipsă un dinte”;
 „să iasă în față copiii care s-au născut în septembrie”; ➢ „să iasă în față
copiii care au părul blond”, etc.
Broscuța
Educatoarea desenează pe covor cu creta un cerc și va oferi o varietate de sărituri pe care copilul
ales va trebui să le execute:
 „broscuța sare în cerc”;
 „broscuța sare afară din cerc”;
 „broscuța sare pe loc”;
 „broscuța sare lateral, la dreapta”; ➢ „broscuța sare lateral, la stânga”,
etc.
Deveniți ce vă cer
Copiii sunt împărțiți în grupuri de câte cinci. Educatoarea cere fiecărui grup să „devină” un
obiect. Le poate cere să „devină” o mașină, ”un tren”, „un scaun” etc. Echipele trebuie să pună în
aplicare ideea educatoarei, având o limită de timp. Grupul care seamănă cel mai bine cu obiectul
cerut, primește un punct. O variantă a jocului poate cere copiilor să gândească ei obiectul, iar ceilalți
copii să ghicească ce au „devenit”.

Jocuri de cunoaștere și de coordonare motrică

1. Stau în mijlocul cercului.
Copiii formează un cerc în mijlocul căruia se află conducătorul jocului care ține o minge pe
care o aruncă unui copilaș aflat în cerc, pretinzând prezentarea (numele, vârsta, ocupația sau alte
variante). Acesta prinde mingea, rostindu-i numele etc. Jocul continuă până ajung toți copiii să se
prezinte sau să îndeplinească cele cerute.

2. Cine a ieșit? Ce lipsește?

Copiii execută mișcări libere pe o muzică melodioasă. Conducătorul jocului indică pe
neobservate unui copil să iasă afară. Copilul atenționat părăsește sala. La terminarea melodiei copiii
trebuie să ghicească cine a ieșit. Se poate efectua acest joc și cu obiecte.
Jocuri de relaxare
1. Ne odihnim
În poziție culcat, copiii ascultă o muzică relaxantă (Vivaldi: Anotimpurile). Conducătorul jocului
le sugerează copiilor să se gândească la ceva frumos și plăcut. După încetarea muzicii, copiii vor reflecta
asupra celor gândite și simțite pe parcursul audiției.

Jocuri de stimulare
1. Omul de zăpadă
Copiii stau în mijlocul sălii în grupuri mici. Conducătorul jocului narează o poveste.
Participanții la joc urmăresc povestea, redând prin pantomimă acțiunea omului de zăpadă.
Povestea: Este iarnă. Omul de zăpadă stă semeț în frigul iernii. Iese soarele. Omul de zăpadă
începe să se topească. Este noapte. În frigul nopții, omul de zăpadă, îngheață și nu se topește, în
continuare. A doua zi, soarele își continuă activitatea, iar omul de zăpadă se topește cu totul. Apa
provenită din topire se prelinge, formând o baltă de apă.
2. Evadarea
Copiii se plimbă în sală în grupuri mici și răzlețe. Conducătorul jocului spune o poveste.
Participanții mimează jocul.
Povestea: Ne plimbăm prin pădure. Ajungând într-o poieniță ne cuprinde somnul, ne întindem și
adormim. În somn, ne întoarcem pe o parte, iar un vrăjitor viclean ne leagă de mâini și de picioare.
La deșteptare ne dăm seama că suntem imobilizați. Să evadăm! Prin joc de pantomimă ne
desfacem mâinile și picioarele din capcana frânghiilor. Cine reușește să evadeze din strâmtoarea
imaginară, ușurat de povară, părăsește poienița.

Jocuri senzoriale (vizuale, acustice, tactil senzitive)

1. Jocul culorilor Conducătorul jocului denumește o culoare: albastru.
Copiii încep să enumere obiecte de culoare albastră, cel care enumeră cele mai multe obiecte
albastre va deține rolul de conducător în joc.
În complicarea jocului putem stimula copiii pentru denumirea culorii anotimpurilor, zilelor
săptămânii sau momentul zilei. Atribuirea culorilor se poate face și prin desen.
2. Ghici ce s-a schimbat?
Un copil numit de educatoare trece în mijlocul cercului și va fi observat atent de toți copiii
aflați în cerc, în jurul lui. Apoi, copilul aflat în cerc, părăsește sala și efectuează o mică modificare în
vestimentație sau în ținuta capilară și revine în joc.
Copilul care ghicește mai repede schimbarea survenită va câștiga jocul.
3. Alegeți perechea!
Legăm un copil la ochi și îl trimitem în mijlocul cercului. Toți copiii vor trece pe la copilul
aflat în cerc, mângâindu-i palma întinsă. Va fi indicat copilul a cărui mângâiere a fost mai simpatică.
Copilul cu mângâierea cea mai plăcută va fi perechea celui legat la ochi.

Jocuri de concentrarea atenției și de dezvoltare a limbajului

1. Facem cumpărături
 Copiii sunt dispuși în cerc. Coordonatorul jocului ține un coș în mâini și spune: „Eu fac
cumpărături! Am cumpărat: pâine!”, apoi va plasa coșul următorului copil care va trebui să continue:
„Eu am cumpărat pâine, ouă!”. Fiecare participant va trebui să enumere cumpărăturile copilului
precedent. Copiii sunt în stare să enumere până la 10-15 obiecte, în ordinea realizării cumpărăturilor.
2. Dă mai departe!
Copiii sunt în cerc. Conducătorul jocului va da din mână în mână un obiect. La plasarea acestui
obiect se va face o precizare despre obiectul respectiv:
-mingea: mingea este mare; mingea este spartă;
-oul: oul este alb; oul este moale;
Între timp se ascultă muzică, atunci când nu mai pot continua jocul, conducătorul jocului
schimbă obiectul.

Jocuri mimate, improvizate și verbalizate

1. Mă doare gâtul!
Jocul se bazează pe redarea acțiunilor tradiționale, prin mimică și pantomimă: Cere să ți se lege
gâtul! Cere un pahar cu apă! Cere un medicament!
2. Veselie
Educatoarea va sugera situații-problemă pe care, copiii, vor trebui să le rezolve: „Am auzit
că ai un cățel cu piciorul rupt. Ce s-a întâplat?” „ Am auzit, că ai un cățel care vorbește. Este
adevărat?”- Copilul povestește întâmplări fanteziste.

EXERCIȚII DE DICȚIE
Dicția este elementul cheie din comunicare pe care multă lume, din păcate, îl neglijează.O
dicție corectă ne ajută să fim înțeleși mai ușor și ne ferește de unele situații stânjenitoare.Având în
vedere importanța acestui aspect din comunicare, dicția copiilor ar trebui să fie în centrul atenției
părinților și educatoarelor, pentru a-i ajuta pe cei mici să emită și să pronunțe corect toate sunetele și
cuvintele, ceea ce le va forma o rostire și o comunicare eficientă și fluentă.

Exerciții de pronunție
,,Pronunță corect ,din ce în ce mai repede”
• bra ,bre, bri , bro, bru, bră .brâ; vra,vre, vri, vro, vru, vră, vrâ; jra, jre, jri, jro, jru, jră, jră, jrâ;
• Adora o adorabilă actriță adorată de Adi.
• Boul breaz bârlobreaz în vacile bârlobrezene, cu greu a dezbârlobrezit breazul boilor
bârlobrezeni!
• Barza brează face zarvă pe-o varză.
• Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroia de bucuria lui Bucurel care s-a întors bucuros de la
București.
• O babă bălană mănâncă o banană babană.
• Clopotul clătina clopotul clopotniței.
• Cupă cu capac, capac cu cupă.
• Cântăreața încântătoare ne încântă cu cântecul cântat.
• Cărămidarul cărămidărește pe cărămidăreasă, dar cărămidăreasa nu poate cărămidări pe
cărămidar.
• Ciubotarul are o ciubotărie unde ciubotărește ciubote și ciuboțele.
• Un caricaturist care caricaturizează caricaturi caricaturistice nu poate caricaturiza caricatura sa.
• Cosașul Sașa când cosește, cât șase sași sasul cosește. Și-n sus și-n jos de casa sa, cosește
sasul și-n șosea.
• Un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se descocostârcăreau și alți cocostârci
nedescocostârcăriți, ca să se descocostârcărească de cocostârcăria lui.!
• Domnule Dudar, dă-mi două dude dulci din dudul dumitale de dincolo de Dunăre!
• Domnule Dudău, dă-mi două dude din dudul dumitale de dincolo de drum.
• Fata fierarului Fănică face fasole frecată fără foc, fiindcă focul face fum.
• Lumânările leliței Leonora luminează rămurelele lalelelor liliachii.
• O gogonea gonea o altă gogonea gonită de altundeva.
• Mormolocii momiți mimetic comemoraseră ramificațiile
milimetrice înmagazinând endometacinul lucidității memorialisticii înmărmurite
numismatic.
• Papucarul papucărește papucii nepapucăriți ai papucăresei, dar papucăreasa nu poate
papucări
papucii nepapucăriți ai papucarului care papucărește papuci nepapucăriți.
• Primprejur plimbările prin ploaie prilejuiesc plăceri plimbăreților plicticoși.
• Portocaliul portocaliza portocalicește o portocală portocalie căzută din portocal.
• Pescăruşul Pişti pescuieşte peşte.
Pelicanul Igor fură şi pândeşte.
– Nu-i adevărat.
– Ba-i adevărat!
Pescărușul Piști pește pescuiește.
El nici nu clipește cât ai zice pește!
Pește! Pescărușul Piști pește nu primește.
Pelicanul Igor are drept la pește.
Dac-ar fi să punem pește peste pește, pescărușul Piști pește nu primește.
Pescărușul Piști peștele-l ochește
Pelicanul Igor nimic nu primește!
• Am o prepeliţă pestriţă cu paisprezece pui de prepeliţă pestriţi. E mai pestriţă
prepeliţa pestriţă decât cei paisprezece pui de prepeliţă pestriţi, iar mai pestriţ decât prepeliţa
cea mai pestriță este prepelițoiul cel pestriț
• E pestriță prepelița pestriță,dar mai pestriță decât prepelița sunt puii pestriți ai prepeliței
pestrițe.
• Piatra crapă capra ,capra crapă piatra.
• Sașa șușotea șosetelor însușiri șiruitoare.
• Șase sași în șase saci.
• Stau sus și suspin după soarele de săptămâna care s-a scurs.
 • Triedru tridreptunghic în triunghiuri triunghiulare triangula un triedru
tridreptunghic.
• In tâmplaria unui tâmplar s-a întîmplat o întâmplare. Alt tâmplar, care din
întâmplare auzise de întâmplarea întâmplată tâmplarului, s-a dus să vadă ce i s-a întâmplat
tâmplarului în tâmplărie și din întâmplare s-a lovit cu tâmpla de tâmpla tamplarului.
• Un vultur stă pe-un pisc c-un pix în plisc.
• Vrăjitoarea vrăjitorește când aruncă vraja spre vrăjitorul din cartea vrăjitoarei.

Reguli pentru exerciții de dicție

Înainte de a începe exercițiile de dicție, vă recomandăm să țineți cont de câteva indicații care vă
vor ajuta să exersați mai bine exercițiile de mai sus:
 Exercițiile trebuie pronunțate cât mai clar și mai corect;
 Exercițiile trebuie pronunțate din ce în ce mai repede și mai tare ca volum;
 Este de preferat ca aceste exerciții să se facă în fața oglinzii pentru ca cel mic să
poată urmări felul în care se ,,strâmbă” atunci când pronunță sunetele dificile;
 Încercați apoi să le spuneți cât mai clar și mai corect cu un creion în gura.
Pentru o comunicare reușită ,alături de exercițiile pentru corectarea pronunției, ar trebui să avem
în atenție încă două aspecte: respirația și controlul emoțiilor. Respirația este extrem de importantă.
Dacă îți consumi tot aerul din primele cuvinte, pe restul nu le mai poți zice și pierzi fluența.
Respirația diafragmatică (respirația profundă ) crește capacitatea plămânilor și absorbția oxigenului
de către organism. Chiar dacă respirăm o dată sau de două ori mai adânc și corespunzător, putem
remarca o diferență semnificativă. Respirația diafragmatică, atunci când este folosită în mod
corespunzător, ne ajută să controlăm sunetul vocii noastre.
* Încurajați copiii să respire atunci când vorbesc, să nu spună totul ,,dintr-o suflare”.
* Învățați-i să își dezvolte respirația diafragmatică printr-un exercițiu simplu: respiră cu mână pe
burtică (diafragmă)) și observă dacă se mișcă atunci când respiri; inspiră, numărând de la 1 la 5, expiră,
numărând, de asemenea, de la 1 la 5.
La fel de importantă este și funcția de control a emoției. Majoritatea celor ce vorbesc în
public sau doar vorbesc cu persoane necunoscute au dificultăți de comunicare din cauza emoțiilor
necontrolate. Emoția este energia de care avem nevoie să ducem la bun sfârșit ceea ce avem de făcut,
în cazul nostru, comunicarea verbală. Avem nevoie de acest combustibil pentru a emite cu putere
mesajele noastre.Ca orice combustibil, aerul și emoția trebuie controlate, iar respirația este singurul
instrument care poate face, concomitent, acest lucru. Fiecare copil are ritmul propriu în care învață
cum să își controleze emoțiile, iar adultul are un rol foarte important. Nu puneți presiune pe copil să
vorbească mai repede, nu faceți glume pe seama greșelilor de pronunție/exprimare, încurajați
progresele. Cu cât copilul va avea mai multă încredere în el, cu atât va reuși să își controleze emoțiile.

Frământări de limbă
Frământările de limbă, numite și încurcătură de limbă, sunt jocuri fonetice în care folosim cuvinte
mai dificil de pronunțat care să dezvolte pronunția corectă. Practic este vorba de un fel de gimnastică
a limbii. Frământările de limbă (frânturile de limbă) sunt exerciții fonetice, amuzante și utile nu doar
în terapia logopedică, ci și pentru exersarea dicției, care constau în pronunțarea unor propoziții sau
fraze alcătuite din cuvinte cu frecvență mare a unui sunet sau din cuvinte greu de pronunțat, în care
sunetele se combină dificil.

Ala Bala Portocala Capra neagră-n piatră calcă,

Ieși Gheorghiță la portiță, Cum o calcă-n patru crapă!
Că te-așteaptă Talion. Crape capul caprii-n patru,
Talion, fecior de domn, Cum a crăpat piatra-n patru.
Cu căruța Radului,
Cu caii împăratului, Capra neagră calcă-n clinci,
In marginea satului. Crăpa-i-ar capul caprii -n cinci,
Cum a călcat capra-n clinci.
Un moș cu un coș,
În coș -un cocoș. Rică nu știa să zică
Moșul cu cocoșul, Râu, rățușcă, rămurică;
Coșul cu cocoșul. Dar de când băiatu- nvață
Poezia despre rață,
Fluturele stă pe floare, Rică a-nvățat să zică
Floarea flutură în vânt Râu, rățușcă, rămurică.
Ca fluturele pe floare.
Patru buburuze,
Tot am zis și-am zis c-oi zice, Roșii archebuze,
Dar de zis eu n-am mai zis. Bâzâie ursuze,
Nici n-am zis, nici n-oi mai zice, Zburând pe peluze!
C-am să zic, c-am zis c-oi zice...
Două autobuze
Știu că știi că știuca-i știucă, Lovite de-obuze
Dar mai știu că știuca-i pește Au lumini difuze
Și că știuca se mănâncă Și defect la diuze,
Și că știuca se prăjește. Una din ecluze.

Cele șapte muze, A fost odată un crocodil

Cu priviri de zuze, Care intra tiptil-tiptil
Scriu ca să se- amuze Să pescuiască pești în Nil,
Versuri andaluze! În toiul lunii lui April.

Am o vâjâitoare care vâjâie ca un avion Ne trimite Tic Pitic

vâjâitor. O scrisoare într-un plic:
Vâjâie tare vâjitoarea, dar mai tare vâjâie Înghețată cu fistic
avionul vâjâitor. Nu mai este nici un pic,
Fiindcă printr-un șiretlic,
Chiț Chiriț pe două ghete A mâncat-o Cipilic
Avea două etichete
Pe cea stângă scrie GHEATĂ,
Pe cea dreaptă DESCHEIATĂ.
 PROIECTAREA ACTIVITĂȚII ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE
CONȚINUTURI /MIJLOACE DE REALIZARE A ACTIVITĂŢILOR PE DOMENII
EXPERIENŢIALE

DOMENIUL ŞTIINŢĂ (DŞ)

CUNOAŞTEREA MEDIULUI

Mijloace de realizare:
Observarea
Lectura după imagini
Joc didactic
Povestirea
Lectura educatoarei
Convorbirea
CONȚINUT ASPECTE URMĂRITE MIJLOACE DE REALIZARE (SUGESTII)

Grădinița și viața - Cunoașterea clădirii grădiniței și a activităților

copiilor în grădiniță desfășurate în cursul unei zile;
- Cunoașterea principalelor încăperi ale clădirii
grădiniței;
- Cunoașterea unor aspecte referitoare la activitatea și
viața copiilor în grădiniță;
- Cunoașterea numelui și prenumelui colegilor de grupă,
a personalului grădiniței.
- Cunoașterea unor date cu privire la locul de muncă al
părinților
Observări: ”Grădinița mea”, ”Grupa mea”, etc.
Lectură după imagini: ”Grădinița mea”, ”Grupa mea”,
etc. Jocuri didactice: ” Cu ce mă joc”, ”Ce face...si
unde?”Grădinița mea iubiță!”, etc. Povestiri: ”Povestea
unei jucării”
Lecturi ale educatoarei: ”Nu numai la grădiniță ” de
Octav Pancu-Iași Convorbire: Locul de muncă al
părinților mei; Ce știi despre?, etc.

36
Familia, viața copilului - Cunoașterea membrilor de familie, numele fiecăruia
în familie dintre ei, a activităților și a unor atribuții care revin
acestora în familie, gospodărie;
- Cunoașterea profesiei membrilor de familie, locul de
muncă al acestora;
- Cunoașterea și respectarea unor reguli de comportare
în familie;
Omul, înfățișarea și - Cunoașterea corpului omenesc, inclusiv a unor detalii:
condițiile de viață buze, gene, sprâncene, palme, degete, spate, abdomen
- Cunoașterea principalelor funcții ale unor părți ale
corpului;
- Cunoașterea și respectarea regulilor de igienă
personală în diferite momente ale zilei;
- Cunoașterea și denumirea tuturor obiectelor de
îmbrăcăminte și încălțăminte , clasificate pe
anotimpuri
- Îmbogățirea cunoștințelor despre alimentele de bază,
diferențierea lor după unele caracteristici(gust, miros,
culoare, formă, mod de consum, locul de unde se
procură)
Activitatea omului - Îmbogățirea cunoștințelor despre munca oamenilor în
grădină, parcuri, livezi în diferite anotimpuri;
- Cunoașterea activității oamenilor în diferite meserii;
Mijloace de locomoție și - Cunoașterea și denumirea mijloacelor de locomoție în
transport funcție de utilizarea lor ( transport de oameni sau de
mărfuri )
- Clasificarea lor în funcție de locul în care circulă (pe
uscat, pe apă, în aer)
Lectură după imagini: „Familia mea”, etc.
Jocuri didactice: „Ce pot face..?”, „Spune ce știi despre..?”
Povestiri: ”Ștafeta unei meserii” de Mircea Ene,
„Bondocel își alege o meserie”
Lecturi ale educatoarei: ”Povestea unei meserii”
Convorbire: ,,Arborele familiei”, ,,Familia mea”, etc.
Observări: ”Omul”, ,,Corpul omenesc”, etc.
Lectură după imagini:” Apa și foloasele ei” , ,,Piramida
alimentelor”, ,,Mănânc sănătos!”, etc.
Jocuri didactice:” Să îmbrăcăm păpușa”,
,,De ce este nevoie?”, ,,Spune ce știi despre..?”
Convorbire: Reguli de igienă, ,,Casa mea”, ,,Eu sunt unic!”
Povestire: ,,Frățior și surioară” de Frații Grimm
Lectură după imagini: ,,Oameni harnici”, ,,Munca părinților
noștri” , ,,Orice meserie e utilă”, etc.
Jocuri didactice: ,,Ce lucrează mama(tata)?”, ,,Ce știm
despre...”, ,,De-a ...( o meserie)”, etc.
Observări: ,,Trenul”, ,,Elicopterul”, ,,Vaporul”, etc.
Lectură după imagini: ”Mijloace de transport uscat ( în aer, pe
apă)”, etc.
Jocuri didactice: ,,Cu ce călătorim?”, ,,Completează ce
lipsește”
37

Orașul în care locuiesc - Cunoașterea cartierului, orașului sau a satului în care
locuiesc, cu principalele sale instituții, clădiri, ale
frumuseții naturii specifice locului;
- Cunoașterea unor obiecte de artizanat specifice zonei
folclorice respective;
Aspecte ale mediului - Îmbogățirea cunoștințelor despre plante, a părților
înconjurător componente ale acestora, a unor activități practice de
îngrijire a lor;
- Îmbogățirea cunoștințelor despre animale, privind
caracteristicile lor, mediul de viață, înfățișare, mod de Jocuri didactice: ,,Ce se potrivește?” (anotimpuri) , ,,Caută
hrănire, foloasele și pagubele aduse omului;
- Cunoașterea fenomenelor caracteristice fiecărui
anotimp, interdependența acestora, activități ale
omului, măsuri de adaptare la schimbările din natură.
Orientarea în timp - Cunoașterea și înțelegerea succesiunii diferitelor
momente ale zilei, diferențierea acestora;
- Învățarea denumirii zilelor săptămânii în
succesiunea lor;
- Cunoașterea lunilor specifice fiecărui anotimp.
NOTĂ: În alegerea mijloacelor de realizare aveți în vedere ponderea acestora.
Astfel, din totalul de 35 de săptămâni, cu aproximație, ar trebui să alegeți: 11 observări, 6 lecturi după imagini, 7 jocuri didactice, 5 povestiri, 3
lecturi ale educatoarei, 3 convorbiri
Povestiri: ,,Povestea puiului de tren”
Lectură după imagini: ,,Orașul (satul) nostru”, ,,Strada
grădiniței noastre”, etc.
Jocuri didactice: ,,Ce știm despre strada noastră?”, ,,Spune
unde se află?”
Povestiri: ,,Pe strada noastră” de Alexandru Vergu
Lecturi ale educatoarei: ,,Orașul în sărbătoare”,
,,Cel mai frumos oraș al României”
Observări: ,,Vaca”, ,,Ursul” , ,,Peștele”, ,,Ardeiul”, ,,Struguri
”, etc.
Lectură după imagini: ,,A sosit toamna”, ,,La fermă”, ,,În
pădure”, etc.
mama și puiul” , ,,Ghici ce a cumpărat mama?” (legume,
fructe)
Povestiri: ,,Noi, albinele”, de Călin Gruia, ”Povestea
castanelor” de Trenca Horia, ,,Ce mi-a povestit un greier
mic”, de Magdalena Popa, etc.
Lecturi ale educatoarei: ,,Cireșul” de Călin Gruia, ,,De pe-o
bună dimineața”, de Otilia Cazimir
Lectură după imagini: ,,Anotimpurile anului”, etc.
Jocuri didactice: ,,Când se întâmplă”, ,,Știi când?”
Povestiri: ,,Povestea zilelor săptămânii”
Lecturi ale educatoarei: ,,Povestea anotimpurilor”
38
 DOMENIUL ȘTIINȚE
ACTIVITATE MATEMATICĂ
Mijloace de realizare:
Exerciţiu cu material individual
Joc didactic
Joc logic

Detaliere de conținuturi – teme, mijloace de realizare (sugestii)

Conținut Grupa mică*/mijlocie**/mare*** Mijloace de realizare Sugestii de teme
Formarea de mulțimi de Gruparea obiectelor uzuale și jucăriilor Activitate cu material individual ,,Spune ce sunt?”
obiecte uzuale și jucării după o însușire comună. ,,Spune ce am ascuns?”
*/**/*** Joc didactic ,,Cine sunt și ce sunt?”
,,Jocul culorilor”
Joc logic***
Relații spațiale între Poziții spațiale ale unei jucării sau mulțimi ,,Unde s-au ascuns?”
mulțimi (poziție – loc) cu de jucării (pe, sub, lângă, în fața, în spatele, ,,Așază mulțimea și spune unde ai
numirea poziției relative în dreapta, în stânga)* așezat-o!”
Poziții spațiale a unei jucării sau mulțimi ,,Spune unde ai așezat”
de jucării (pe, sub, lângă, în fața, în spatele, Joc didactic
în dreapta, în stânga, deasupra, dedesubt,
sus-jos)**
Mulțimi constituite în poziții spațiale
relative***
Forme geometrice plane Cercul și pătratul Cercul (Discul)/Pătratul
Activitate cu material individual
(formarea de mulțimi după criteriul de Caută cercul(discul)/pătratul
formă sau mărime)* ,,Alege cercuri(discuri) și joacă-te
Joc didactic
cu ele”
Triunghiul** Joc logic ,,Așază-mă la căsuța mea”
,,Spune ce sunt/cum sunt?”

39

Dreptunghiul ***
Mulțimi după criteriul Clasificarea obiectelor după
formă, mărime, culoare. formă(formarea de mulțimi) *
Clasificarea obiectelor după
culoare(formarea de mulțimi)
*** Activitate cu material individual
Clasificarea obiectelor după
mărime (formarea de mulțimi)
Formarea de mulțimi după două criterii:
formă – mărime, formă – culoare, culoare –
mărime**
Formare de mulțimi după trei criterii***
Diferențe pentru caracterizare
complementară***
Intuirea reuniunii și intersecției***
Șirul Triere, grupare, seriere, ordonare după
crescător/descrescător mărime, lungime, lățime, grosime**/***
,,Ghicește cum este?”
,,Cum este/cum nu este această
piesă?” ,,Biblioteca”
,,Trenul cu una/două diferențe”
,,Găsește-i locul”,
,,Tabloul tricolor”, ,,Ce știi despre
mine?”, ,,Tabloul pieselor
mari(mici) albastre, galbene și roșii”
,,Alege și grupează jucăriile care au
aceeași formă”
** ,,Alege și grupează jucăriile
meri/mici”
,,Alege și grupează jucăriile
roșii(galbene, albastre,
Jocuri – exercițiu verzi...)” ,,Facem ordine la
creioanele colorate”
,,Dansul
Joc didactic
fetelor/băieților” ,,Trenul”
,,Aranjăm cercuri/pătrate”
Joc logic ,,Ce este această piesă?”
,,Unde este locul meu?”
,,Tabloul pieselor mari/mici”
,,Găsește locul potrivit”***
,,Trenul cu patru diferențe”***
Activitate cu material individual ,,Câte jucării sunt în șirul tău?”
,,Șirul crescător /
Jocuri – exercițiu descrescător” ,,Tabloul tricolor”
,,Tabloul mărimii, lungimi...”
Joc didactic
40
Diferențe cantitative Aprecierea globală a cantității ,,O păpușă, mai multe păpuși”
*/**/*** ,,Mai multe, mai puține jucării”
,,Grădina de flori”
,,Ne jucăm cu jetoane”
Activitate cu material individual ,,Șervețele colorate”

Punerea în perechi
Jocuri – exercițiu ,,Mai multe/mai puține/tot atâtea”
*/**
Diferențe cu un element*** ,,Unde sunt mai multe/mai puține și
Joc didactic de ce?”
,,Îmbrăcăm păpușa”
,,Aranjăm masa”
,,Formează mulțimi cu un element
mai mult/mai puțin/tot atâtea”
Numerația în concentrul Numărul și cifra 1* Activitate cu material individual ,,Te rog să-mi dai”
0 – 10 Numărul și cifra 2* ,,Arată și spune unde sunt
Numărul și cifra 3* Jocuri – exercițiu unul/două/trei obiecte”
Numărul și cifra 4** ,,Spune unde sunt mai multe/mai
Numărul și cifra 5** Joc didactic puține și de ce?” ,,Cartea-
Numărul și cifra 6** numărătoare!
Zero**
Compunerea/ Numerele 1 – 6** Activitate cu material individual ,,Completează mulțimea”
descompunerea Jocuri – exercițiu ,,Numără și potrivește”
numerelor cu 1 -2 unități Numerele 7 – 10 *** Joc didactic
**/*** Joc logic
Operații matematice Adunarea și scăderea cu o unitate** Activitate cu material individual ,,Hai să adunăm/scădem”
Adunarea și scăderea Jocuri – exercițiu ,,Jocul lui plus / minus”
Adunarea și scăderea cu două unități*** Joc didactic ,,Cel mai bun matematician”
Joc logic

41
Raționamentul Probleme ilustrate Activitate cu material individual ,,Cel mai bun matematician”
ipoteticodeductiv*** Jocuri – exercițiu ,,Campionul”
Joc didactic ,,Cine știe câștigă!”
Joc logic
Măsurarea cu etaloane Lungimea și lățimea*** Activitate cu material individual Exercții practice de măsurare a
nestandardizate*** Masa lumgimii cu instrumente
Volumul nestandardizate(sfoară ,băț, palmă)
Jocuri – exercițiu Exerciții de comparare a volumului, a
greutății
Joc: ,,Balanța”, ,,La croitorie”, ,,La
alimentară”, etc
Notă: Conținuturile marcate cu * sunt specifice grupei mici, ** sunt specifice grupei mijlocii, *** sunt specifice grupei mari

DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE (DLC)

EDUCAREA LIMBAJULUI
Mijloace de realizare:
 Memorizare
 Lectura după imagini
42
 Joc didactic, joc- exercițiu
 Povestirea, repovestirea, povestiri create
 Lectura educatoarei
 Convorbire

43
 CONȚINUT ASPECTE URMĂRITE MIJLOACE DE REALIZARE (SUGESTII)

1. Aspecte - perceperea și pronunţarea corectă a Jocuri exercițiu:

fonetice sunetele limbii române, vocalele şi consoanele, în deosebi: f-v; g-h; s-z; ş-j;r, ,,Ursul și albinele”; ,,Copacul”; ,,Curtea cu
* ** *** păsări”, ,,Spune mai departe!”, Frământări de
a diftongilor: ai; ei; au; ou; ea; ia;* şi triftongilor,a grupurilor de consoane limbă
cr,sr,st.str,gr,gl,tr,etc** Memorizări:poezie cu onomatopee ; ,,Rică nu
știa să zică”,
- pronunţarea corectă unele consoane situate în diferite poziţii în silabe şi ,,Mama mea”; ,,Rața e pe lac”, ,,Cine face
cuvinte (iniţiale, mediale, finale) fără omisiuni, înlocuiri, inversiuni , așa?”, ,, Noruleț habar nu are”, ,,Pitulicea ,
prelungiri ale acestora;* ** porumbelul, pupăza și pițigoiul”, etc
- pronunţarea corectă a unor serii de silabe conţinând consoanele: p-b; p-d; Jocuri didactice:
m-l, a unor ,,Focul și vântul”, ,, Am spus bine, nu am spus
şiruri de silabe directe: ba, be, bi, bo, bine”( dezvoltarea acuității auditive), ,,Să
bu, bă,; şi indirecte: ap, ep, ip, op, up; vorbim corect” ( pronunțarea clară și coretă a
- perceperea și pronunțarea corectă, clară a unor cuvinte cuprinzând diferite sunetelor), ,,Ce a gresit Așchiuță?”, ,,Repetă ce
grupuri de sunete în structuri cu mai multe silabe, bisilabice şi monosilabice spun eu”, ,,Cu ce sunet începe cuvântul?”, etc.
* ** Lectură după imagini:
-corectarea, ameliorarea unor dificultăți sau greșeli de pronunție a unor ,,Minunata lume a insectelor”, ,,Hora
sunete, silabe, cuvinte (omisiuni, înlocuiri, inversiuni, prelungiri, etc.)*** legumelor vesele”, ,,Să ne ajutăm părinții”, etc
*** Povestiri: ,,Povestea fluierașului”, ,,Povestea
- priceperea de a despărți cuvintele în silabe **și a silabelor în sunete*** pianului”, ,,O întâmplare hazlie”, etc.
-perfecționarea discernământului auditiv în sesizarea sunetelor, în ansamblul
cuvântului sau în grupuri silabice***
- formarea cuvintelor, ținând cont de sunetele inițiale***
Aspecte lexicale - îmbogățirea vocabularului activ al copiilor, cu:* ** *** Joc didactic:
Substantive- care denumesc: ,,Câte cuvinte are propoziția?”; ,,Caută și
 numele lor, al fraţilor, al educatoarei, al copiilor, al personalului găsește”, ,,Răspunde repede și
grădiniţei, al localităţii natale; bine”, ,,Orchestra”; ,,Ne jucăm cu baloane”
 obiecte percepute direct din natura înconjurătoare şi din viaţa socială; Jocuri exercițiu: ,,Ce ne
anotimpurile şi unele fenomene specifice (ploaie, zăpadă, soare, trebuie?” ,,Stop”, ,,Este ziua ta!”
gheaţă, frig, etc.); ,,Ghemul”, ,,Ce ne trebuie?”, ,,Poștașul”
 obiecte necesare copiilor, acasă şi la grădiniţă (jucării, obiecte de uz Lectură după imagini: ,,Călătorie prin
personal, îmbrăcăminte, alimente,rechizite, etc.), localul grădiniţei şi țară”, ,,Obiceiuri și tradiții”, ,,O călătorie la
principalele încăperi cu obiectele necesare jocului şi activităţilor; munte”, ,,Întâmplări periculoase”, etc. 44
 părţile principale ale corpului omenesc; Convorbiri tematice: ” La noi în
 mijloace de locomoţie şi transport mai frecvent întâlnite; grădiniță”, ,,Jocurile copiilor în diferite
 animale cunoscute, unele foloase sau pagube, unele adăposturi ale anotimpuri”, ,,Jucăriile noastre”, etc.
 Notă: *grupa mică,** grupa mijlocie ,*** grupa mare

DOMENIUL OM ŞI SOCIETATE

CONȚINUT VALORI MIJLOC DE REALIZARE SUGESTII DE ACTIVITĂȚI

Educație moral-civică
Comportanent civilizat, Sociabilitate Politețe
de ordine și disciplină Recunoștință Povestea educatoarei ,,Frățior și surioară” de Frații Grimm, ,,Povestea
în grădiniță, familie și Prietenie jucătorului de fotbal” de Dorina Pașca, ,,Norul și soarele”,
societate Iubire de Dorina Pașca, ,,Mama și sora”, de E.Frunză ,,Cum au
fugit jucăriile de la Ionel”, ,, Maricica”, de Luiza
Vlădescu,
**/ *** Convorbiri ,,În vizită la bunici”, ,,Copiii din grupa noastră”, ,,Ființa
45
 cea mai dragă”, ,,Prietenul cel mai bun”, ,,Cu cine îți
place să te joci?”, ,,De ce spun mulțumesc?”, ,,La
masă”, ,,Știu să mă joc frumos”, ,,La masă la
bunici”, ,,Cum mă comport la grădiniță(în familie,la
biserică, la teatru,etc)? ”
Joc didactic ,,Între prieteni”, ,,Cine intră primul?”, ,,De-a
grădinița”, ,,Cere frumos o jucărie”, ,,Învățăm păpușa sa
spună „mulțumesc” ,,Cumpărăm daruri,,Ce știi despre
mine?”,,Arborele familiei”
Joc de rol ,,De-a musafirii”, ,,La spectacol”,”, ,,În vizită”, ,,La
plimbare”, ,,În parc”, ,,Cum și cui facem daruri?”

Memorizare ,,De serviciu” de Sen Alexandrescu, ,,Matei cel harnic” de

Mariana Filip,,Cum vorbim?”, ,,Un copil politicos”, ,,Să
fii politicos”, de E.Dragoș ,,Părinții mei”, de
E.Dragoș, ,,Surioara”, de C.A. Munteanu

**/ ***Lectură după imagini ,,O zi la grădniță”, ,,O zi în parc”, ,,De ziua
mamei”, ,,Tatăl meu”
Însușiri morale Incredere Povestea educatoarei ,,Fata babei și fata moșneagului”, de
Responsabilitate I.Creangă, ,,Cenușărasa”, de Frații Grimm, ,,Fata
Adaptabilitate moșneagului cea isteață” – poveste populară,
Hărnicie ,,Căprioara”, de Emil Gârleanu, ,,Puiul”, de Al.Brătescu –
Disciplină Voinești, ,,Fetița cu chibrituri”, de H.Ch.
Andersen, ,,Inimă de copil”, de L.Olteanu, ,,Dumbrava
minunată”, de M.Sadoveanu,
Memorizare ,,Prieteni buni”, ,,Copil bine crescut”, ,,Cuvântul
fermecat”, ,,Mulțumesc” de Gh.Zarafu, ,,Obiceiuri bune”,
de V. Crianopol,
Joc didactic ,,Așa da! Așa nu!”, ,,Sunt responsabil”
Înlelegere
46
 Prudență ,,Din povești adunate”, ,,Cine-mi este prieten și de
Hotărâre ce?”, ,,Așa da, așa nu!”, ,,Unde este greșeala?” ,,Caută și
Spirit critic și potrivește!”
autocritic
***Convorbire ,,Și eu vreau să fiu ca ei”, ,,Cu cine vreau să semăn și de
Adevăr
ce?”
Memorizare ,,Spune adevărul”, ,,Copil rău”, de
G.Dumitrescu, ,,Indemn”, de Demostene Botez, ,,Ce e
bine, ce e rău”, de Vladimir Maiacov
Povestea educatoarei ,,Ionică Mincinosul”, de Al.Mitru, ,,La cireșe”, de
I.Creangă, ,,Vizită” de I.L.Cragiale, ,,D-l Goe”, de
I.L.Caragiale, ,,Iedul cu trei capre”
Devotament Joc didactic ,,Să ajutăm copilul pierdut”,
Altruism
Convorbire*** ,,Ce pot face pentru tine?”, ,,Pe cine și când ajut?” ,,Cum
Iubire
ne comportăm?”
Bunătate
Memorizare ,,Drag copil orfan”, de Traian Dorz
Povestea educatoarei ,,Lebedele”, de H.Ch.Andersen, ,,Cum au fugit jucăriile
de la un copil”, de N.Stănculescu
Activități extrașcolare Vizite la cămine de copii și de bătrâni
***Activități outdoor Exerciții de supraviețuire și salvare
Independeță Joc didactic ,,Gospodinele”, ,,De-a croitorii”, ,,Îmbrăcăm
Autonomie Joc de rol păpușa”, ,,Așază la locul potrivit”
Memorizare ,,Fetița alintată”, de Otilia Cazmir, ,,Bondarul leneș”, de
Elena Dragoș, ,,Balada unui greier mic”, de George
Topârceanu
Noțiuni și reprezentări Devotament Observare ,,Pe strada mea”, ,,Cartierul meu”, ,,Obiective culturale,
despre Patriotism educative , administrative din orașul meu” ,,Steagul,
orașul,comuna,satul în Respect stema,”
care locuiesc,despre Dragoste față de
țară. patrie și frumusețile Memorizare ,,Frumoasă e limba noastră”, de G.Vieru,
ei ,,Patria”, de M.Găitan, ,,Steagul”, ,,Țara mea”, de Otilia

47
Însemnele țării Cazimir, ,,Limba noastră” de Al.Matevici, ,,Steagul
(steag,stemă, imn) nostru”, de M.Cop, ,,Scrisoare”, de Otilia Cazimir, ,,1
iunie”, de I.Isocol, ,,1 Iunie”, de N. Nasta, ,,România”, de
Fapte și evenimente Virgil Carianopol
deosebite din istoria
poporului român Povestea educatoarei ,,Povestiri istorice” de D.Almaș, ,,Moș Ion Roată și
Unirea”, de I.Creangă
Cântece ,,Deșteaptă-te române”, ,,Trei culori”, Eroi au fost,
Floarea păcii de G.Vieru, ,,Țara mea” de G.
Breazul, ,,Drag m-e jocul românesc”, ,,Românașul”, de
D.G.Chiriac
*** Convorbiri ,,Ce știi despre țara ta?”, ,,Cum îți iubești patria?”, ,,Ziua
Națională”, ,,Ziua Unirii”, ,,Steagul României”, ,,Ce știu
despre țara mea?”, ,,Ce frumoasă-i țara mea!”, ,,Eroi au
fost, eroi sunt încă”
Activități extrașcolare și Muzee de istorie, cetăți și castele, monumente istorice,
extracurriculare festivaluri, activițăți cultural- artistice
Educație religioasă: Grija față de aproape Memorizare ,,Floriile”, de Vasile Alecsandri, ,,Moș Crăciun”, de
Tradiții și obiceiuri Cinste C.Dragomir, ,,Uite vine Moș Crăciun”, de Otilia
creștine Tradiții Cazimir, ,,Iarna”, de George Coșbuc, ,,La Paști”, de
G.Topârceanu, ,,Rugăciuni”, ,,Ouă roșii”
Virtuți Povestea educatoarei ,,Legenda lui Moș Nicolae”, ,,De ce aduce Moș Nicolae
creștine,comportamente daruri în cizmulițele copiilor”, ,,Povestea
moral religioase Crăciunului”, ,,Fecioara Maria-Maica
Domnului”, ,,Răstignirea lui Iisus”, ,,Sfânta Cruce”
***Convorbire ,,Ne pregătim de Crăciun/Paști”, ,,Cum ne comportăm de
sărbători?”, ,,Datini de Paști”, ,,Obiceiuri și tradiții de
Crăciun”, ,,Anul Nou”,etc.
Colinde ,,Sus la Poarta Raiului”, ,,Iată vin colindători”, ,,Astăzi s-a
născut Hristos”, ,,Din cer un înger luminos”
Educație ecologică

48
 Dragoste și respect Povestea educatoarei ,,Pic-Pic și Pica-Pica”,,Puiul” de A.Brătescu –
Protecția mediului(aer, pentru natură Voinești, ,,Căprioara” de Emil Gârleanu, ,,Legenda
apă, pământ, natură) Dragoste și respect ghiocelului” (lăcrămioarei...), ,,Legenda
pentru viețuitoare rândunicii”(privighetoarei...), ,,Pițigoii”,
Responsabilitate Lectură după imagini Poluarea, ,,Cu focul nu-i de glumit”, ,,Omul și
natura”, ,,La picnic”, ,,Curiozități din lumea animalelor
sau plantelor”, ,,Stop poluării!”, ,,Ecologel ne
învață”, ,,Apa – izvorul vieții”, ,,De ce ocrotim pădurea?”,
,,Unde aruncăm gunoaiele?”
***Convorbiri ,,SOS Natura”, ,,Omul și natura”, ,,La
picnic”, ,,Curiozități din lumea animalelor sau
plantelor”, ,,Stop poluării!”, ,,Ecologel ne învață”, ,,Apa –
izvorul vieții”, ,,De ce ocrotim pădurea?”, ,,Unde aruncăm
gunoaiele?”, ,,Salvați Pământul!”
***Povestiri create de copii ,,O fapă bună”, ,,O clipă de neatenție”, ,,Povestea cutiei
(după șir de ilutrații sau cu început de chibrituri”
dat)
Memorizare ,,Gândăcelul”, de E.Farago, ,,Stă la geam o
păsărică”, ,,Cățelușul șchiop”, de E.Farago, ,,Fapte bune”,
de Victor Tulbure, ,,Pomișorul meu”, de M. Micu, ,,Când
se trezesc florile”
Activități extrașcolare și Excursii tematice, vizite la muzee de științele naturii,
extracurriculare activități de ecologizare, plantare de copaci
Joc didactic ,,Natura ne învață”, ,,Salvați Pământul”, ,,Focul – prieten
Joc de rol sau dușman”, ,,La picnic”, ,,De-a pompierii”, ,,De-a
pădurarii”
Educație pentru sănătate -igienă personală, nutriție, îngrijire, și practici privind securitatea personală

49
 Igienă personală Responsabilitate Joc didactic Spune la ce folosește? (aticole de igienă, importanța
folosirii lor), Săculețul cu surprize, ”Ce spune oglinda
despre mine?

Memorizare ,,Batista”, ,,Sfatul mamei”, ,,Prietenii

Povestea educatoarei
***Convorbire
Lectură după imagini
curățeniei”, ,,Periuța cea glumeață”
”Maricica” de Luiza Vlădescu, „Povestea Danielei”,
„ Praful” de Florin Iordache, ,,Fetița cu fundițe roșii” de
Celia Aldea, ,,Povești pentru dinții tăi”
,Curățenia – mama sănătății”,,,Singurel mă îngrijesc”
” Cum mă îngrijesc”

Lectură după imagini ,,Ne plac legumele” ,,,Ne plac fructele!”

Nutriție, îngrijire
Stil de viață sănătos Joc de rol ”De-a gospodina” La dentist, De-a doctorul, ?”, ”, ,,La
spital”,,,Să preparăm sucuri sănătoase”

Joc didactic Piramida alimentelor”,,Porția de sănătate” ,,Ce e bine, ce

e rău?”, ,,Plantele medicinale și sănătatea”, ,,Ce e sănătos
și ce e nesănătos?” ,,Cine știe mai multe”, ,,Vreau să
trăiesc sănătos”

***Întâlnire cu un nutriționist Ce , cât și cum mâncăm?

**Vizită la un cabinet stomatologic Ce efect au dulciurile consumate în cantitate mare?”

Povestea educatoarei, lecturi sau ,,Nil si alimentația ”de Aleix Cabrera, Rosa M.
povestiri create Curto, ,,Sănătatea la îndemână ”de Claudia
Groza, ,,Povestea legumelor lăudăroase”

50
 Memorizare
**/ ***Convorbire
Desen
Activități gospodărești
**/***Activități extrașcolare
Responsabilitate
Educație rutieră:
***Convorbiri
-norme de comportare
în vederea protejării
vieții
- regulile de circulație
preventivă
Lecturi după imagini
Observări
Povestea educatoarei
Memorizări
,,Sunt răcit”, ,,Eu la masă nu-s grăbit”, ,,Gheorghiță e
bolnav”, ,,Ora de sport”, ,,Doctorița”,de C.A.Muntean,
, ,,Ce mâncăm, cum mâncăm”, ,,Facem sport”, ,,Microbii-
dușmanii noștri”, ,,Avem grijă de noi”, ,,Mănânc sănătos ,
mă mișc voios”
,,Fructele-prietenele noastre”, ,,Coșul sănătății”
,,Salata de fructe”, ,,Salata de legume”,
Prăgătim ceai , limonadă ,Frigărui din fructe cu lămâie și
miere,
Concurs de biciclete: Start spre sănătate Tabără pentru
copii:,, Natura mă ajută sa trăiesc sănătos” Drumeție;,,
Aer curat- plămâni sănătoși „Expoziție culinară ,,Zâna
alimentelor ”
” Ce ne învață Poliția?” (întâlnire cu un agent de
poliție ), ,,Cum și unde circulăm”, ,,Ce s-ar putea întâmpla
dacă...?”, ,,Șoseaua nu este loc de joacă”; ,,Nu faceți ca
el” ,,Cum şi unde ne jucăm?”, ,,În călătorie cu autobuzul”,
,,Cine a greşit?”, De ce credeţi că au greşit?”, „Cum ai fi
procedat tu?”, „Cunoaşteţi şi alte întâmplări de acest
gen?”…
,,Unde ne jucăm iarna?”, ,,Ce e bine, ce e rău?”, ,,Cum
traversăm strada?” ,,Cum ne comportăm pe stradă? , „În
călătorie cu autocarul” , „Ce s-ar putea întâmpla dacă…”
,,Semaforul”, ,,Semnele de circulație”
,,O întâmplare pe stradă”, ,,Balonul galben” de V.
Mănunceanu, ,,Săndel a devenit băiat mare ” de Lidia
Novac, ,,De acasă, la grădiniță”, Bomboane de la Agentul
de circulație
,,Sunt o fată cuminte”, ,,Uită-te” de Ileana Bumbac,” de
51
 M. Tomescu, ,,Suntem pietoni ”, ,,Zebra”, ,,Treceți
strada”, ,,Atenție la traversare” de St. Răuț
,,Semaforul”, ,,Uită-te” de Liliana Bumbac, ,,Hai copii
în pas vioi” de Irimia Străuţ, ,,Hai cu noi” de Emilia
Căldăraru, ,,Nu mai ies din derdeluş” de
Şt.Irimescu , ,,Obrăznicătura” de Şt.Trimescu
Joc didactic ,,Semaforul”, ,,Știm să circulăm corect”, ,,Cum traversăm
strada”, ,,Agentul de circulație”, ,,La plimbare prin oraș”
,,Ce ne spun indicatoarele?”, ,,Cum circulăm?”, ,,Așa da,
așa nu!”, ,,De-a pietonii”, ,,Pe stradă”, ,,De-a polițiștii”,
„Cine ştie câştigă”, „Ştim să circulăm corect”
Desen ,,Semaforul”, ,,Pietoni pe stradă”, ,,Semnele de circulație
cunoscute”
Cântec ,,Strada mea”,Semaforul
Jocuri de perspicacitate ,,Labirintul semnelor de circulație”, ,, Găsește greșeala”
**/***Educație P.S.I. Întrajutorare ***Convorbire ,,Focul -prieten sau dușman”, ”Viața de zi cu zi a
-norme de comportare Responsabilitate pompierului” (vizită șa Pompieri), ” Am grijă e bradul de
în vederea protejării Crăciun”, ,,Ce este un incendiu (cutremur)?” Cu focul nu-
vieții i de glumit”,
-importanța focului în ***Lectură după imagini ,,Viața are prioritate-spune nu incendiilor” , ,,Focul -
viața omului prietenul nostru”, ,,Cum ne comportăm în caz de
-Focul prieten și cutremur”
dușman Povestea educatoarei ,,Iezii neascultători”, ,,Doi frați cuminți, acasă”, ,,Necazul
lui Ionel” Băiețelul stacojiu
Joc de rol ,,De-a pompierii”

Memorizare ,,Să nu vă jucați cu focul” de Emilia Plugaru

**/***Joc didactic ,,Așa da, așa nu”, ,,Azi suntem pompieri”, ,,Când și cum
le folosesc”, ,,Alo, 112?”
**/***Educație financiară

-noţiunile economice Responsabilitate Observare Sediul unei bănci; cardurile și bancomatele; Monede și

52
 fundamentale Corectitudine bancnote
- problematica banilor Prețuirea muncii
Povestire, Lectura educatoarei ,,Povestea banilor”; ,,Banul muncit” de Al Mitru
și băncilor Generozitate
,,Povestea monedei”
- mijloace și tehnici Cinste
bancare
- tipuri de acțiuni Memorizare ,,Bănuțul” de Ilinca Ioniță
financiar-bancare
Joc didactic ,,Trocul”, ,,Spune repede și bine”( elemente financiar –
bancare și rolul acestora în viața noastră); ,,Ghici ciupercă
ce-i ?”(concurs)
Convorbire ,,Ce sunt banii și ce rol au în viața noastră?”; ,,Ce putem /
ce nu putem cumpăra cu bani?”
Desen ,,Monede și bancnote” ;

Lectură după imagini ,,Moneda națională a României și a altor țări ”

Joc de rol ,,De-a magazinul”, ,,De-a banca”, ,,La supermarchet”
Modelaj ,,Monede”
Activitate practică ,,Pușculița ”(confecție)
Concurs de ghicitori Ghici ciupercă ce-i ? –cu temă financiară
Concurs Micul bancher
Obs: Preșcolarii trebuie să înțeleagă că:
 banii nu răsar din pământ, nu cresc în copaci, ci se câştigă prin muncă, prin efort intelectual şi/sau fizic;toate lucrurile dorite au un cost
care trebuie plătit;
 nu există nimic care să fie gratis, nemuncit, nemeritat;economisirea este o deprindere de viaţă sănătoasă, întrucât banii câştigaţi de copii
sau primiţi de aceştia, odată puşi deoparte, într-o pușculiță, vor fi utili la nevoie, pentru procurarea unui obiect mai valoros sau a unor
servicii;

53

Conținuturi
1.Familiarizarea cu materialele de lucru, cu
observarea diferitelor însușiri și transformări
ale acestora
Mototolirea și netezirea materialelor, atât în
stare uscată, cât și umezite (hârtie,cupoane
textile, etc)
2.Ruperea hârtiei în bucățele mici, apoi în fâșii
pe lungimea foii de hârtie și construirea cu
acestea a imaginii unor obiecte din realitatea
înconjurătoare
ACTIVITĂȚI PRACTICE
Mijloace de realizare
Mototolire, netezire
Rupere, lipire
Sugestii de activități
,,Mototolim hârtia uscată și o netezim”,
apoi ,,Spune ce s-a întâmplat?”
,,Să facem mingi colorate”
,,Să facem biluțe mici colorate”
,,Să udăm o hârtie și o cârpă, le strângem în
mână și apoi le netezim, să le întindem;
spuneți ce vedeți,ce s-a întâmplat?”
,,Fulgi de zăpadă”
,,Facem fluturi colorați”
,,Rupem hârtia rotund și spunem că e o
minge”
,,Panglici colorate pentru păpușă”
,,Facem gărduleț la curte”
54
 ”Facem o cale ferată”
**Familiarizarea cu tăierea hârtiei (cu mâna
sau cu unelte improvizate) cu două degete de Tăiere ,,Panglici”
la ambele mâini, după contur dat: a rupe ,,Mingi”
diferite forme fără contur, a rupe pe îndoitură, ,,Ne facem jucării”(figuri plane: pătrat,
pe una sau mai multe axe, a tăia materialul dreptunghi, triunghi- de diferite mărimi);
îndoit pe ax cu diferite unelte improvizate ,,Decupăm imagini”(baloane,mingi, flori,
copaci, etc.)
*** A tăia (cu unelte improvizate sau cu
foarfecele), fără contur, în scopul
familiarizării copiilor cu unealta și cu ,,Panglicuțe”
operațiile de decupare; a tăia pe axe cu cuțitul ,,T,,
de lemn; a tăia pe contur în linie dreaptă, Fire de iarbă”
frântă, curbă, în spirală, în îmbinare de linii; a ,,Baloane”
tăia o singură foaie și mai multe foi suprapuse. ,,Minge”
,,Figuri geometrice plane, pentru construcții”
,,Rama”
,,Franjuri la prosop sau la cuvertură”
,,Brăduțul”
,,Fața de masă”
3.Realizarea unor colaje pe o suprafață dată, ,,Ninge cu fulgi mari”
cu inițierea în utilizarea pastei de lipit și Lipire ,,Câmp cu flori colorate”
întinderea acesteia pe suprafața de aplicat ,,Covor de iarbă verde”
,,Covor de frunze galbene,ruginii”
,,Batiste și șervețele pentru păpuși”
,,Mingi colorate pe etajeră (în coș)”
,,Facem un tablou de primăvară”
,,Panglici colorate, lungi”

** ”Mingi cu buline”
**A lipi, a întinde pasta de lipit pe o bucată de ”Stegulețe tricolore”
material -decupat în prealabil- și lipirea ”Fașa de masă”
55
acestuia pe o suprafață data: a lipi elementele, ”Ulciorul”
fără o ordine dată; a lipi elementele într-o ”Căsuța”
succesiune sau alternanță dată ,,Pisica cu ghemul”
,,Omul de zăpadă”
,,Ursulețul”

A îmbina, prin lipirea unor părți componente, ,,Casa”

pentru alcătuirea întregului pe suprefețe plane; Îmbinare ,,Păpușa”
a îmbina prin lipirea unor corpuri geometrice, ,,Mobilierul păpușii”
pentru a reda imaginea unor obiecte sau ființe. ,,Animale diferite„

*** A îmbina:
a) Prin lipirea elementelor pe suprafețe
plane și în relief ; prin încheierea Îmbinare *** ,,Mobilierul”
elementelor din material lemnos; ,,Cuier pentru haine”
b) Încheierea prin ținerea corectă și ,,Gentuța cu capac”
mânuirea ciocanului din poziție ,,Portofelul”
dreaptă, lovirea repetată a cuiului cu ,,Hăinuțele păpușii”
cocanul în scândură simplă;
c) Prin șnuruire (încheierea a două părți
alăturate);
d) Prin cusătură la mașina de cusut.
4.Îndoirea suprafețelor de formă pătrată prin ,,Cartea cu 2-4 file”
suprapunerea laturilor și a unghiurilor Îndoire ,,Batista”
(pătratul pe laturi de două ori); pe diagonal, o ,,Șevețelul”
dată, de două ori

** A îndoi (hârtia,sârma etc.), un patrulater ** ,,Plicul”

(pătrat,dreptunghi) pe diagonală; a îndoi ,,Morișca”
unghiurile spre centrul patrulaterului, ,,Coiful”
unghiurile rezultate din tăieturile făcute pe ,,Barca”
diagonal (2-3)spre centru; a îndoi succesiv un ,,Paharul”
56
pătrat sau un dreptunghi pentru confecționarea ,,Rama pentru tablou”
unei jucării; a îndoi unele fire de sârmă ,,Pește”; ,,Copac”; ,,Ciupercă”; ,,Copil”;
maleabilă pentru a reda imaginea schematică a
unor obiecte sau ființe din jur
*** A îndoi unele suprafețe de hârtie (de
formă pătrată, dreptunghiulară), prin Îndoire *** ”Coiful dublu mic și mare”
suprapunerea în diferite direcții, pentru a ,,Barca”(racheta, avionul, fluturele,
modela imaginea schematică a unor broscuța); ,,Pomul cu coroana
jucării,obiecte etc.; a îndoi sârma (maleabilă) rotundă”, ,,Plopul”, ,,Ciuperca, ,,Ochelari”, ,,F
în unu-două fire, pentru a reda schematic lori” etc.
imaginea unor obiecte, ființe
5.Familiarizarea cu bobinarea;înfășurarea ,,Mosorul”
firului pe un obiect de formă cilindrică fără o ,,Papiota”
direcție anumită Bobinare ,,Bețișorul colorat”
Așezarea ordonată, fir lângă fir, de la un capăt ,,Bastonul cu multe culori ”
la altul al cilindrului
** ,,Ghemul”
** Familiarizarea cu bobinarea sub formă de ,,Bobina cu firul ordonat”
ghem, apoi pe un suport.Bobinarea unui fir ,,Facem bobine colorate pentru țesut”
simplu sau cu două fire răsucite

Familiarizarea cu rularea unor fâșii de material Rulare ,,Rulăm panglica pe un suport”

În juruk unui ax tubular sau de formă ,,Valuri de pânză”
dreptunghiulară ,,Adunăm covorul”

*** A bobina, a ordona o cantitate mai mare Bobinare

de fire,; încrucișarea; depănarea și așezarea pe Depănare *** ,,Mosoare cu lână, bumbac, mătase”
ghem (cooperarea între doi copii) Așezarea pe ghem ,,Facem gheme”

6.Familiarizarea răsucirii diferitelor materiale, ,,Toarcem fire pentru țesut covoare”

cu ajutorul degetelor pentru a le transforma în Răsucire ,,Șnur pentru covoarele păpușii”
fir
57
** Răsucirea a două fire, împreună. Așezarea ** ,,Șirag de mărgele”
monocoloră și multicoloră în diferite ”Brățară”
combinații de structuri ”Ghirlande”

7.Familiarizarea cu înșirarea ,,Mărgelele păpușii”

,,Mărgelele fetiței”
** A înșira pe fir de ață sau de nylon,mărgele ,,Brățara”
cu orificii mari ; așezarea monocoloră și Înșirare
multicoloră în diferite combinații de structuri **,,Șiraguri de mărgele”
,,Brățară”
*** A înșira mărgele relativ mici,prin ,,Ghirlande”
alternanță de mărime și culoare; trecerea a
două fire prin orificiu unei mărgele, apoi a ***,,Șiraguri de mărgele pentru fete”
fiecărui fir în câte o mărgea (ambele fire din ,,Salbă”
nou unite și trecute pri orificiul unei singure
mărgele)
8.Familiarizarea cu șnuruirea ,,Semnul de carte”
Șnuruire ,,Rame pentru tablouri”
**Șnuruirea pe contur rotund și oval
**,,Gulerașul fetiței”
,,Pălăria păpușii”
9.** Familiarizarea cu înnodarea simplă a ** ,,Sfoara cu mai multe noduri”
unui fir de ață; înnodaraea dublă (cu un fir, cu Înnodare ,,Cordon legat”
două fire) ,,Facem nod la firul de ață”
,,Șireturi legate”
*** A înnoda după deget (simplu și dublu) cu
fundă; a înnoda un mănunchi de fire; a înnoda ***,,Facem nod la firul de ață”
un lanț (substituind croșeta, cu degetul arătător ,,Legarea fundelor și a șireturilor” (la ghete,la
căciulițe, a cordonului ) ; ,,Ciucurași pentru
covor”, ,,Lănțișor colorat”, ,,Lănțișor pentru
chei”, ,,Lănșișor pentru pomul de iarnă”
58
10. *** Familiarizarea cu tratarea suprafețelor
prin netezirea scândurii cu glaspapir;
băițuirea; vopsirea cu o singură culoare;
lăcuirea
Lipirea unor elemente pe toată suprafața
(mozaic, cu contur dat de educatoare după un
model dat sau în combinații originale create de
copiii)
Aplicații cu materiale din natură; Pirogravură;
Metaloplastie; Elemente decorative prin
pictură și dactilopictură (cu vârful degetelor)
11. *** Familiarizarea cu festonarea pe o linie
dreaptă sau curbă închisă
Tratarea suprafetelor prin
netezire,băițuire,vopsire.
Lipirea unor elemente pe o suprafață
Aplicații cu elemente din natură
Metaloplastie
Pirogravură
Festonare
*** ,,Vopsim mobilier”
,,Pregătim tablouri”
,,Decorăm măsuța păpușii”
,,Păpuși din linguri de lemn sau coceni de
porumb”
*** ,,Ramă cu feston din rafie”
,,Coșulețe din rotițe festonate”

12. ***Familiarizarea cu împletirea în Împletire *** ,,Coșulețul fetiței”

unul,două și trei fire ,,Franjuri la covor (la prosoape, la perdele)”
,,Cordonul”
,,Cordeluța”

13.*** Familiarizarea cu țesutul și trecerea Țesut *** ,,Covorașul”

firului prin urzeala de pe gherghef ,,Ștergător pentru picioare”
14. *** Familiarizarea cu cusutul ,cu trecerea Cusut *** ,,Șervețele”
firului de ață prin orificiul acului mare ,,Pernița păpușii”
,,Cuvertura”
,,Fețe de masă pentru păpușă”
,,Pălăria păpușii”

59
 DOMENIUL PSIHO-MOTRIC( DPM)

Acest domeniu urmărește formarea și dezvoltarea deprinderilor de bază și utilitar-aplicative; cunoașterea deprinderilor igienico-sanitare pentru
menținerea stării de sănătate.
 Clasificarea deprinderilor motrice:
- de bază: mersul, alergarea, săritura, aruncarea, prinderea;
- utilitare: târârea, echilibrul, cățărarea, tracțiunea și împingerea, transportul de greutăți, escaladarea;
- specifice unor probe și ramuri sportive:
- gimnastică ritmică ,acrobatică și dans popular;
- atletism, baschet, handbal, fotbal, înot, schi, patinaj.
 Exerciții pentru perceperea componentelor spațio- temporale și învățarea posibilităților de mișcare a segmentelor corpului:
- jocuri și exerciții pentru recunoașterea și denumirea diferitelor părți/segmente ale corpului;
- cunoașterea posibilităților motrice ale diferitelor părți/segmente ale corpului: mișcări ale articulației capului și gâtului; mișcări ale membrelor
superioare; exerciții pentru trunchi; mișcări ale trunchiului (abdomen); mișcări ale membrelor inferioare;
- perceperea componentelor spațiale și orientarea adecvată: direcția, distanța, poziții față de un reper, acțiuni pe loc, acțiuni din deplasare;
- perceperea componentelor temporale în executarea mișcărilor.
 Dezvoltarea fizică armonioasă:
Exerciții analitice pentru segmentele corpului: cap-gât; membre superioare; membre inferioare; trunchi;

60
  Dezvoltarea calităților motrice: viteza, îndemânarea, rezistența, forța;
 Jocuri liniștiroare pentru revenirea organismului după efort.
Structura acestor activităţi presupune parcurgerea următoarelor verigi:
• organizarea colectivului de copii (adunarea colectivului de copii, alinierea, raportul, salutul, verificarea ţinutei, comunicarea obiectivelor);
• pregătirea organismului pentru efort (încălzirea are ca scop angajarea treptată a funcţiilor cardio-respiratorii în efort, pregătirea aparatului
locomotor pentru solicitările dinactivitate);
• influenţarea selectivă a aparatului locomotor( complexul de exerciţii);
• realizarea jocului din partea fundamentală;
• revenirea organismului după efort;
• încheierea organizată a lecţiei.
Câteva recomandări legate de desfăşurarea activităţilor de educaţie fizică la preşcolari:
• să se desfăşoare cât mai des şi de câte ori situaţia o impune;
• să aibă un caracater destins, copiii să participe cu plăcere;
• să predomine jocurile de mişcare şi întrecerile;
• să se folosescă cât mai mult imaginaţia copiilor;

Sugestii de jocuri pentru acțiuni motriceși pentru

Sugestii de exerciţii pentru
Conținut revenirea organismului
pregătirea selectivă

Învăţarea schemei corporale Joc: „ Fă la fel ca mine”; 1. „ Bărbia în piept”

Joc de liniştire: Arată ce spun eu” 2. „ Păsărica se intinde”
3. „ Culegem flori”
4. „ Bate cu piciorul”
Orientare în spaţiu Joc: „ Du-te aproape de ...” (geam, uşă, masă...) 1. „ Priveşte tavanul, priveşte
Joc de liniştire: „ Ghiceşte ce facem noi?” podeau
2. „ Legănăm păpuşa”
3. „ Şurubul”
4. „ Sari ca mingea”
Mers pe loc Joc .,,Mergem corect” 1.Închide și deschide fereastra
Joc de liniştire:Obiecte zburătoare 2.Fotbalistul

61
 3.Barza într-un picior
4.Gândăcelul răsturnat

Mersul organizat într-o direcţie dată Joc: „ Veniţi la ...” ( în funcţie de tema săptămânii) 1. „ Privim după fluturi”
Joc de liniştire: „ Balonul” 2. „ Roata mică, roata mare”
3. „ Bate vântul”
4. „ Uriaşii şi piticii”
Mers în coloană câte unul Joc: „ Şarpele” 1. „ Ceasul”
Joc de liniştire:” Ghici cine te-a strigat” 2. „ Întindem rufele”
3. „ Tăiem lemne”
4. „ Sări ca vrăbiuţa”
Mers în coloană câte unul, porniri/opriri Joc: „ Trenul” 1. „ Bărbia în piept”
Joc de liniştire: „ Plimbă jucăria” 2. „Păpuşa face gimnastică”
3. „Bate vântul”
4. „ Sări ca mingea”
Mers în diferite forme ( pe vârfuri, pe călcâi, cu Joc: „ Învăţăm să mergem” 1. „ Privim după păsărele”
ridicarea genunchilor, ghemuit) Joc de liniştire: Ghici cine a plecat” 2. „ Morişca”
3. „ Şurubul”
4. „ Sari şi te întoarce”
Alergare cu pendularea gambei înapoi, cu Joc:,,Alergăm corect” 1.Elicea
ridicarea genunchiului la piept Joc de liniştire:,, Urmărirea parașutei” 2.Legăm șiretul
3.Avioane mari și mici
4.Foarfeca

Alergarea într-o direcţie dată cu porniri, opriri Joc: „Cine ne-a iesit în drum?” 1. „ Privim spre...”
Joc de liniştire: „ Găseşte şi taci” 2. „Palme sus, palme jos”
3. „ Ne răsucim”
4. „ Mergem ca soldaţii”
Alergare cu ocolire de obstacole Joc: „ Printre brazi” 1. „ Închide şi deschide
Joc de liniştire: fereastra”
„ Plimbă papucul” 2. „ Boxăm”
3. „ Tăiem lemne”

62
 4. „ Facem cercuri cu piciorul”
Învăţarea diferitelor tipuri de alergare (cu Joc: „Ne jucăm în parc” 1. „ Legănăm braţele”
pendularea gambei înapoi, cu ridicarea Joc de liniştire: „ Zboară, zboară” 2. „ Uriaşii şi piticii”
genunchilor la piept) 3. „ Pisica se întinde”
4. „ Foarfeca”
Alergare câte doi, îmbinată cu mers şi oprire la Joc: „ Vizitii şi căluţii” 1. „ Capul la cutie”
semnal Joc de liniştire: „ Podul de piatră” 2. „Fierăstrăul”
3. „ Când pe vârf, când pe
călcâie”
4. „ Şut la poartă”
Săritură de pe loc, cu desprindere de pe ambele Joc: „Iepuraşii la morcovi” 1. „ Întindem rufele”
picioare Joc de linişitire: 2. „ Gândăcelul răsturnat”
„Colţurile colorate” 3. „ Cercuri mari, cercuri mici”
4. „ Bicicleta”
Săritură cu deplasare, de pe un picior înainte , Joc:,,Șotronul” 1.„Răsucim capul”
înapoi Joc de linişitire: 2.,,Înotăm”
,,Cinci insule” 3.,,Culegem flori”
4.,,Pisica se întinde”

Săritura în lungime de pe loc Joc: ,,Din cerc în cerc” 1. „ Întindem rufele”

Joc de linişitire: 2.„ Ploaia”
,,Podul instabil” 3.„Bate palmele sub genunchi”
4.,,Ceasul”

Săritura în lungime cu elan Joc.Sportivii la concurs 1.,,Coroniţa”

Joc de linişitire: 2.,,Șurubul”
,,Forțează cercul” 3.„ Tobe mari, tobe mici”
4. „Mingea sare”
Săritura în adâncime Joc: „ Broscuţele sar în lac” 1. „ Elicea”
Joc de liniştire: „ Deschide urechea bine” 2. „ Cântarul”
3. „ Foarfeca”
4. „ Sari minge, sari jos!”
**, *** Săritură în înălţime de pe loc cu Joc:„Atinge balonul” 1. „Răsucim capul”
63
desprindere de pe ambele picioare pentru Joc de liniştire: „ Ghiceşte ce facem noi” 2. „Păpuşa face gimnastică”
atingerea unui obiect suspendat 3. „Şurubul”
4. „Frecăm podeaua”
Aruncarea mingii cu două mâini în sus şi jos Joc: „Mingea jucăuşă” 1. „Legănăm braţele”
Joc de liniştire : „ Trezeşte-te ursuleţule!” 2. „Boxăm”
3. „ Tăiem lemne”
4. „Mingea sare”
Aruncarea mingii cu ambele mâini , înainte Joc:” Mingea la perete” 1„ Întindem rufele”
Joc de liniştire:”Cursa iepuraşilor” 2„ Ploaia”
2. „Bate palmele sub genunchi”
3. „ Tobe mari, tobe mici”
Aruncarea mingii cu o mână de la umăr Joc: „Primul la minge” 1. „Coroniţa”
Joc de liniştire:” Cerculeţul zboară” 2. „ Întindem rufe”
3. „Apucă vârfurile”
4. „ Huţa, huţa”
Mers în echilibru pe sol între două linii trasate Joc: „ Sună clopoţelul” 1. „Morişca”
Joc de liniştire: „ Hopa” 2. „Pisica se intinde”
3. „ Mersul berzei”
4. „Sări minge, sări sus!”
Mers în echilibru pe sol cu transport de obiecte Joc: „ Cărăm apă de la râu” 1. „Dii, căluţule!”
Joc de liniştire: „ De-a oglinda” 2. „Închidem, deschidem
fereastra”
3. „Găina scurmă pământul”
4. „Bicicleta”
Mers în echilibru pe o suprafaţă înălţată (20-30 Joc: „ Trecem puntea” 1. „ Locomotiva”
cm) Joc de liniştire: „ Schimbă-ţi locul” 2. „Ploaia”
3. „Căluţul se joacă”
4. „Sari într-un picior”
**Târâre : deplasare pe palme şi genunchi Joc: „ Ursul caută miere” 1. „Privim după albine”
Joc de liniştire: „ Şoarecele şi pisica” 2. „ Înotăm”
3. „Căluţul se joacă”

64
 4. „Foarfeca”
***Târâre: deplasare pe abdomen, cu sprijin în Joc: Şarpele” 1. Răsucim capul”
antebraţ şi împingere în vârful picioarelor Joc de liniştire: „ Păsărică, mută-ți cuibul” 2. „ Legănăm păpuşa”
3. „Înotătorii”
4. „Clovnul”
Tracţiunea unor obiecte Joc: „ Remorcăm camionul” 1. „ Capul la cutie”
Joc de liniştire: „În ritmul muzicii” 2. „ Răsucim volanul”
3. „ Culegem flori”
4. „ Sari şi te-ntoarce”
Transport de obiecte (jucării) Joc: „Ajută-ţi prietenul” 1. „Ceasul”
Joc de liniştire: „Lupul şi oile” 2. „Întindem elasticul”
3. „ Gândăcelul răsturnat”
4. „Şut la poartă”

Cățărare –învățarea prizei și sprijinului la aparat Joc:,,Toboganul 1. „Palme sus, palme jos”
Joc liniștitor:,,Tunelul” 2. „Păpuşa se apleacă”
3. „ Pompa”
4. „ Cangurii”

Escaladare: trecerea peste aparate joase cu Joc: „ Treci peste bancă” 1. „ Elicea”
sprijin pe diferite părţi ale corpului Joc de liniştire: Atinge jucăria” 2. „ Moara”
3. „Bate vântul”
4. „ Fotbaliştii”
**Gimnastică acrobatică: cumpăna pe un Joc: „Micii gimnaşti” 1. „Roata mică, roata mare”
genunchi Joc de liniştire: „ Rece-cald” 2. „Fierăstrăul”
3. „ Măsuţa”
4. „Barza într-un picior”
***Gimnastică acrobatică Joc:,,Statuia”/ ,,Lumânarea” 1. „ Bate toba”
Semisfoara/ lumânarea mică Joc de liniştire: 2. „Şurubul”
„ Cald- rece” 3. „ Fierăstrăul”
4. „ Fotbalistul”
Gimnastică ritmică Joc: „Dansatorii” 1.„Palme sus, palme jos”

65
 Joc de liniştire:” Zboară, zboară” 2.„Păpuşa se apleacă”
3.„ Pompa”
4.„ Ţopăim ca vrăbiuţa”
***Gimnastică ritmică cu obiecte( cercuri, ,,Dansul umbrelelor” 1„ Întindem rufele”
panglici, umbrele, eșarfe, stegulețe,etc. Joc de liniștire: ,, Ghemul prieteniei” 2„ Ploaia”
3.„Înotătorii”
4.„Clovnul”

Dans popular „Drag mi-e jocul românesc” 1. „Privim cerul”

Joc de liniştire: „ Telefonul fără fir” 2. „ Cosim”
3. „ Fă-te ghem”
4. „ Fotbalistul”
Dans popular „Alunelul” 1.„ Rotim capul”
Joc de liniştire: „ Caută obiectul ascuns” 2.„ Suntem schiori”
3.„ Legăm şiretul la ghete”
4.„ Sari înainte, sari înapoi”
***Dans popular ,,Hora” 1.„Roata mică, roata mare”
Joc de liniștire:,,Globul de cristal” 2.„Fierăstrăul”
3.„ Măsuţa”
4.„Barza într-un picior”

66
 DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV
ACTIVITĂŢI ARTISTICO- PLASTICE
Elemente de limbaj plastic:
o punctul
o linia
o pata de culoare
o forma elaborată
Mijloace de realizare:
 Desen
 Pictură
 Modelaj

Conținuturi Detalii de conținut Mijloace de realizare Sugestii de teme / activități

Linia ca element de Linia dreaptă Desen ,,Cu creinul pe hârtie linii drepte desenăm”
limbaj plastic Pictură ,,Linii subțiri – linii groase”
Desenul decorativ ,,Forme din linii, Tablou din linii, Frunze din
Fresca linii”

67
 ,,Covorul”, ,,Ștergarul”, ,,Gărduțul”
Linia curbă Desen ,,Cu creionul pe hârtie linii curbe desenăm”
Pictură ,,Forme din linii curbe”, ,,Ce pot crea din linii
Desenul decorative curbe”
Fresca ,,Covorul”, ,,Ștergarul”, ,,Vaza”, ,,Ghemul”
Linia drepată (frîntă) în duct continuu Desen ,,Mozaic cu creionul”
Pictură ,,Mozaic pictat”
Linia curbă în duct continuu Desen ,,Mozaic cu creionul”
Pictură ,,Mozaic pictat”
Punctul ca element de Puncte mari Desen ,,Puncte”- cu diferite instrumente: creion,
limbaj plastic Puncte mici Pictură carioca, cărbune
,,Imagini din puncta”- cu diferite instrumente:
Dactilopictura punctatoare, pensule
Forma Forma/pata plată Pictură ,,Mozaic”
(bidimensională) ,,Pictură în contur”
Amprenta picturală ,,Ștampilare cu materiale natural”
,,Ștampilare”
Forma tridimensională Modelaj cu plastilină, ,,Modele obținute prin mișcări de rotație”
lut, aluat ,,Modele obținute cu mișcări de translație”
,,Modele obținute prin aplatizare”
,,Modele obținute prin mișcări combinate”
Forme spontane Desen Hașurarea pe suprafețe in relief
Pictură Forme prin stropire: ,,Cerul înstelat”, ,,Focul
de artificii”
Tehnica firului de ață: ,,Extratereștrii”
Tehnica cerii: ,,Tablou de iarnă”, ,,Vântul”
Tehnica bilei: ,,Focul de artificii”
Tehnica decolorării: ,,Ning”
Tehnica presării pe hârtie: ,,Flori”, ,,Fluturi”
Tehnica presării pe suport lucios: ,,Flori”
Fuzionarea culorilor: ,,Covor de

68
 Frunze”, ,,Câmpul de maci”, ,,Câmp cu
flori”, ,,Păpădii”
Culoarea Culorile primare: roșu, galben, albastru Desen ,,Spectrul culorilor”
Pictură
Culori binare: Desen ,,Cercul chromatic”
Verde, oranj, violet Pictură
Culori calde Desen ,,Imagini de toamnă”, ,,Mozaic”, ,,Focul”
(roșu, galben, oranj) Pictură
Culori reci Desen ,,Imagini de iarnă”, ,,Mozaic”,
(albastru, verde, violet) Pictură
Nonculorile: alb, negru Pictură ,,Scara monocromică” (nuanțe de gri)
,,Norii”
Amestecul culorilor Desen ,,Hașurare”
Pictură ,,Mozaic”, ,,Covor de
Frunze”, ,,Pădurea”, ,,Norii”
Tonul cromatic(nuanțe obținte din amestec cu Pictură ,,Norii”, ,,Marea liniștită”, ,,Cerul”, ,,Furtună
alb și negru) pe mare”, ,,Adâncul
oceanului/mării”, ,,Pădurea”
Contrastul culorilor Desen ,,Covor colorat”, ,,Câmp cu flori”, ,,Pești în
apă”
Pictură ,,Colaj de culori”
Compoziția Compoziția plastică închisă ( acţiunea se Desen ,,Copii construind om de zăpadă”, ,,La grădina
(oganizarea spațiului desfăşoară în interiorul spaţiului plastic având Pictură zoologică”, ,,In jurul focului de tabără”
plastic) un singur centru de interes) Modelaj
Compoziția plastică deschisă (acţiunea se Desen ,,În excursie”, ,,Copiii în parc” ,,La
continuă în afara spaţiului plastic având unul Pictură cules”, ,,Jocurile copiilor, iarna”, ,,La mare”
sau mai multe centre de interes) Modelaj
Compoziția plastică dinamică – are multe Desen ,,Pompierii la incendiu”, ,,De ziua
centre cu acțiuni dinamice Pictură copilului”, ,,Scene din povești”
Modelaj
Compoziția plastică statică Desen ,,Vază cu flori”, ,,Coș cu fructe”, ,,Cartea de pe

69
 Pictură masă”
Compoziția decorativă Desen ,,Fresca”, ,,Covorul
Pictură popular”, ,,Ștergarul”, ,,Motive decorative din
Modelaj forme geometrice”, ,,Mărgele”
Compoziția figurative (acțiune cu o temă Desen ,,Copilul”, ,,De ziua mamei”, ,,La
anume și al cărei personaj este, în primul rând, Pictură bunici”, ,,Scene din povești”
fi gura umană). Proporția Modelaj

70
 TEHNICI DE LUCRU SPECIFICE ARTELOR PLASTICE
Pictura este una dintre ,,cele mai complexe forme ale artei plastice, ȋnsă prin pictura ȋn acuarelă
pictorul se poate afla mult mai aproape de realitate, având ȋn vedere faptul că se pot realiza combinaţii de
culori care să imite perfect natura. Pe lângă culori, materialele folosite, de la pensule şi hârtie, influenţează
calitatea picturii ȋn sine. De asemenea, tehnicile abordate sunt foarte importante. (Durand, 2003, p. 29)
Pictura este definită ȋn Dicţionarul explicativ al limbii române, astfel:
1. Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini
vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfășurate pe o suprafață plană.
2. Lucrare artistică executată de un pictor; tablou, pânză. Ansamblul
operelor, stilurilor și procedeelor specifice pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-
o școală etc.
3. Descriere sugestivă (într-o operă beletristică) a fizicului și a
caracterului personajelor, a unor scene din viața reală și din natură.
ACUARELA este o ,,tehnică picturală” în care vopselele se utilizează diluate cu mai multă sau mai
puțină apă. Caracteristică pentru acuarelă este transparența culorilor.
Lumina este dată de albul hârtiei, care este necesar să fie prezervat în zonele luminoase.(Ruskin,
1968, p. 21) Pictura ȋn acuarelă este azi una dintre cele mai ȋndrăgite tehnici de pictură. Pictorii formaţi
abordează cu multă plăcere bogăţia acestei tehnici, asemeni picturii de amatori ca şi celei din timpul liber.
Pictarea cu vopsele solubile ȋn apă este una din cele mai vechi posibilităţi de redare vizuală. De la
ȋnceputurile ei, pictura se baza pe tehnica culorilor de apă, a urmat descoperirea tehnicii picturii ȋn ulei şi
apoi a temperei groase. Aceasta nu era totuşi pictura cu culori de apă ȋn sensul picturii ȋn acuarelă.
(Bagnall, Hillde, 2000, p. 8).
Procedeele tehnice ale acuarelei
În cadrul lucrării ,,Biblia picturii ȋn acuarelă’’, Marilyn Scott ilustrează diferite tehnici de lucru
care pot fi grupate ȋn: tehnici de bază şi tehnici avansate de pictură. (Scott, op. cit., p. 30-106)
Tehnici de bază: tente, tentele gradate şi diversificate, inserarea culorii, pensulaţia,
ȋntrepătrunderea, păstrarea albului hârtiei, mascarea accentelor, accente difuze şi scrijelite, tamponarea
(umed pe uscat, umed pe umed).
Tehnici avansate: reversiile, desenul cu pensula, desenul cu băţul, pensula uscată, glazurarea, guma
arabică, culoarea consistentă, stropirea, presărarea cristalelor de sare, pictarea cu buretele, tuşele
punctate, răzuirea, imprimarea şi scrijelirea, cerarea, contur şi tentă, combinarea mediilor, coroiajul.
Caracteristic acuarelelor sunt zonele albe de hârtie care rămân nepictate.
Uneori, mai ales în tehnica umed pe umed, când se dorește păstrarea lor, ele sunt acoperite (mascate)
cu o substanță pe care apa nu o aderă, ca parafina, ceara sau gume speciale (Fixogum). Gumele pot fi
îndepărtate după uscarea acuarelei prin răzuire ușoară sau chiar cu mâna, însă parafina sau ceara nu, efectul
lor fiind permanent. (Clarke, 1994, p. 37) Mascarea se mai poate face și mecanic, cu șabloane (dar există
pericolul ca vopseaua să se scurgă sub marginile măștii) sau cu tampoane de vată, care produc contururi
moi. Există și alb de China, soluție opacă care poate acoperi zone pictate sau pot fi amestecată cu culorile
pentru a le mări opacitatea.
Un laviu este o zonă în care culoarea diluată este aplicată uniform, într-o manieră în care nu se disting
tușele individuale de pensulă. (Turner, 1998, p. 27) Exemplul tipic este pictarea cerului. Tehnica obișnuită
este de a ține planșeta puțin înclinată și a aplica culoarea pe umed cu o mișcare largă și șerpuită, începând
cu partea de sus. Mișcarea apei va ajuta la producerea unor tente transparente, uniforme. Adăugând culoare
71
în diferite zone se pot obține degradeurile dorite. Se pot obține și degradeuri bicolore, adăugând de
exemplu galben sau roșu în zona de apus a soarelui.
Glazurarea este aplicarea unui strat de culoare peste un strat anterior. Stratul trebuie să fie suficient
de diluat ca stratul precedent să fie vizibil prin el. Glazurarea se folosește la combinarea a două sau mai
multe culori, la ajustarea nuanței sau saturației unei culori sau pentru obținerea unor degradeuri foarte
precise. (Bagnall, Hillde, op. cit., p. 14) Tehnica de glazurare este folosită în special la portrete, pentru că
permite obținerea trecerilor foarte fine și la lucrările cu tonuri contrastante, de exemplu la pictarea reflexelor
luminii pe sticlă.
Procedeul pe hârtia uscată- se fixează hârtia pe un suport orizontal, după care se execută pictura
folosind una dintre cele două posibilităţi: (Bagnall, Hillde, p.14).
*Se aplică direct pe hârtie culoarea umedă, rămânând contururi clare ȋn acele locuri ȋn care vopseaua
stă pe hârtia uscată;
*Vopseaua aplicată iniţial va fi lăsată să se usuce şi se pictează deasupra ei. Culorile proaspăt aplicate
se vor ȋntrepătrunde, ȋnsă trebuie să se lucreze cu atenţie pentru a nu se dizolva culoarea aflată
dedesubt.Această tehnică este folosită ȋn finalizarea unei imagini ȋn vederea accentuării sau a prelucrării
anumitor detalii.
Procedeul pe hârtia umedă este mai spectaculos dar și mai greu de executat. Mai ȋntâi se umezeşte
hârtia cu ajutorul unui burete sau a unei cârpe. Hârtia se menține udă pe tot parcursul lucrului. Aici,
fuzionările de nuanțe pot fi de-a dreptul spectaculoase și pot fi stopate de pictor cu pensula curată și stoarsă.
Se pot șterge și elimina unele zone prin tamponarea cu o sugativă a locurile unde dorim să eliminăm o
culoare. (Scott, p.34) În cadrul tehnicii umed pe umed, la baza acesteia, stă folosirea inserării culorii aşa
cum este redată ȋn figura de mai jos.
Pensulaţia este folosită pentru a reda dinamismul unei lucrări. Astfel ȋncât tuşele obţinute cu ajutorul
pensulei redau frunzişul, valurile, iarba, etc.
Întrepătrunderea este un procedeu puţin mai dificil de realizat cu acuarele, căci tentele capătă
delimitări dure dacă sunt lăsate să se usuce ca atare. Întrepătrunderea se poate realiza cu succes ȋn
completarea procedeului umed pe umed. (Scott, p.40)
Tamponarea constă în îndepărtarea surplusului de vopsea este considerat nu doar un mod de a realiza
retuşurile unei lucrări, ci şi un procedeu ȋn sine. Astfel se pot obţine culori difuze sau modificate, se pot
creea accente, pot fi estompate delimitările.
Stropirea- prin acest procedeu se obţin structuri pline de dinamism, fiind totodată un procedeu
relativ imprevizibil. Acest procedeu se poate executa simplu prin scuturarea pensulei, ȋnsă necesită
exerciţiu. Principalul inconvenient este aprecierea nuanţei şi a profunzimii culorii stropite ȋn raport cu
culoarea peste care este aplicată. (Scott, p.86)
Presărarea cristalelor de sare- această metodă este una dintre cele mai interesante pentru a creea
texturi şi puncte de atracţie, ȋn acelaşi timp. Presărarea sării este folosită pentru a reda texturi speciale
(pietrele erodate, ziduri vechi de piatră, etc.), când se doreşte sugerarea unui contur şi nu definirea clară a
acestuia. (Scott, p.88)
Pictarea cu buretele - bureţii sunt esenţiali ȋn trusa unui artist care pictează ȋn acuarelă, şi asta prin
prisma multitudinii de moduri ȋn care aceştia sunt folosiţi - ȋndepărtarea vopselei nedorite, realizarea
retuşurilor, ȋnsă pot fi folosiţi şi ca mod ingenios de aplicare a acuarelei.

72
Cerarea- această tehnică se bazează pe antipatia dintre ulei şi apă şi presupune respingerea deliberată a
vopselei. Cerarea este una dintre cele mai bune metode de reproducere a formelor naturale (stânci, pietre,
truchiuri de copaci, etc.) şi ar trebui folosită numai peste anumite porţiuni din lucrare, ȋn condiţiile ȋn care
zonele texturate au un impact mult mai mare atunci când sunt juxtapuse cu cele netede Tehnica
acuarelei
Acuarela se fluidizează cu apa, obţinându-se un lichid colorat şi care, aşternut cu pensula pe hârtie, nu
se sterge prin atingere, după uscare. Ea se poate folosi pe hârtie umedă sau uscată.
Pe suprafaţa umedă fuzionează cu uşurinţă, obţinându-se amestecuri diverse de culoare, cu efecte
neaşteptate şi expresive. Principiile acuarelei constau în transparenţă, prospeţime, luminozitate şi puritate.
Tehnica temperei şi a guașei
Tempera şi guașa sunt culori opace şi dense. Ele se deschid numai în combinaţii cu alb, spre deosebire
de acuarelă care se poate deschide prin diluare cu apă.
Tehnica colajului şi decolajului
Colajul este un procedeu de organizare a unei forme sau compoziţii plastice cu ajutorul unor materiale
diverse: hârtie colorată, plante, fire.
Colajul se realizează prin tăierea sau ruperea formelor întregi, a unor părţi ale acestora din hârtie,
materiale textile, etc. şi lipirea totală sau parţială pe suportul unei compoziţii plastice. Decolajul este
procedeul prin care efectele expresive se obţin prin dezlipirea, prin ruperea fragmentară a unor materiale
lipite în prealabil pe un suport de hârtie, pânză, lemn, carton.
Tehnica monotipiei
Acest procedeu face parte din tehnicile grafice, prin el obţinându-se anumite efecte ce dau elevilor
posibilitatea unor compuneri libere. Tehnica are un caracter de unicat cu efecte coloristice şi decorative
compoziţionale. Lucrările prin tehnica monotipiei presupun folosirea ca suport a unor materiale ca sticla,
metalul, linoleumul, pe care se realizează imaginile propuse. Se pot folosi mai multe metode de lucru:
Acoperirea suportului cu cerneală tipografică, culori de ulei subţiate, tempera pe care se desenează,
prin zgâriere, cu un vârf de băţ, pâslă, deget, imaginile propuse. Deasupra se aşează coala de hârtie şi apoi
se presează cu ruloul întreaga suprafaţă.
Se ridică cu grijă hârtia care va avea imprimată pe verso compoziţia cu linii deschise pe fond colorat.
Peste suportul acoperit cu cerneală tipografică cu ruloul, se pune uşor coala de hârtie care poate fi şi
divers colorată, peste care se va transpune, cu un creion prin conturare, haşurare sau prin apăsare cu degetul
în anumite porţiuni, compoziţia plastică, partea colorată a hârtiei se va aşeza cu faţa spre suport. Se vor
imprima numai zonele care au fost presate cu creionul sau cu degetul. Ridicându-se planşa de pe suport,
aceasta va avea un aspect grafic în culoarea cernelei de imprimare. După uscare, se mai poate interveni cu
acuarelă transparentă în zonele neimprimate pentru a mări expresivitatea ansamblului.
Desenarea sau pictarea pe suport a compoziţiei cu pensula, folosind una sau mai multe culori tempera,
guașă, ulei, tuşuri combinate sau nu, peste care se suprapune coala de hârtie presându-se apoi pe toată
suprafaţa.
Prin tehnica monotipiei, al doilea exemplar imprimat apare mult mai slab colorat, culoarea cu întregile
ei calităţi expresive, transpunându-se doar pe primul exemplar.

73
 Tehnica desenării cu ceară
Se desenează cu ceară brută, solidă, formele plastice pe hârtie, după care se aştern culorile de apă în
funcţie de subiectul compozitiei, sau în primă fază se realizeaza un fond colorat peste care se desenează cu
o bucată de ceară ,apoi acoperindu-se cu o culoare întreagă suprafaţă.
Tehnica decolorării cu pic
Se acoperă întreaga suprafaţă a hârtiei cu cerneală, apoi cu vârful unei pensule subţiri sau a unui
beţisor ascuţit înmuiat în soluţia de pic, se desenează deasupra o compoziţie plastică. Soluţia de pic
decolorează cerneala şi desenul apare deschis, aproape alb, pe fondul acesteia.
Se poate folosi picul şi sub formă de pulbere presărată neuniform peste cerneală umedă cu care a fost
acoperită o compoziţie mai veche.
Tehnica imprimării cu ţesături rărite
Se aşează pe o coală de hârtie materialul textil, după ce în prealabil a fost îmbibat în culoare şi apoi
stors, peste care punem altă foaie de hârtie pe care o presăm. Aceste foi imprimate pot constitui fondul unor
compoziţii cu subiecte diferite.
Tehnica picturii pe sticlă
Se realizează desenul pe hârtie, peste care se aşează sticla, transpunând desenul cu tuş negru prin
intermediul unei pensule fine, al peniţei cu toc sau a altor instrumente. Tuşul se fixează, după caz. Culoarea
de tempera, în amestec cu aracet sau de ulei mai diluat, va acoperi la început detaliile, peste care, dupa
uscare, se va suprapune întreaga lucrare.
În pictura pe sticlă se folosesc culori vii, armonioase, cu aspecte decorative, acestea devenind plăcute
şi atrăgătoare. Trebuie să ţinem cont de faptul că imaginea pictată apare pe spatele sticlei, inversată dreapta-
stânga faţă de desenul de pe hârtia model. Tehnica frotajului
Este tehnica imprimării după suprafețele unor structuri din natură. Se imprimă prin suprapunea foii de
hârtie peste structura aleasă, uşor denivelată, cu ajutorul creionului negru moale sau al creioanelor colorate,
cu care se freacă atent hârtia. Se poate freca şi cu minele colorate aşezate pe lat.
Tehnica amprentei şi a ştampilei
Ștampilele se confecţionează din diferite materiale cum ar fi: plastilina, gumă de cauciuc, cartof,
plută, prin gravarea desenului pe suprafaţa materialului respectiv. Ștampila se acoperă cu culoare umedă,
dupa care se așează pe suprafața de hârtie prin presare, urmărind anumite reţele compoziţionale.
Tehnica amprentei se referă la imprimarea unor structuri uşor denivelate din natură. Suprafaţa
structurată se acoperă cu un amestec fluid de culoare şi apoi se presează cu faţa colorată peste foaia de
desen, urmărind intenţia compoziţională.

74
 DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV - EDUCAŢIE MUZICALĂ

CONŢINUTURI
1. DEPRINDEREA DE A AUDIA
•
Deprinderea de a audia unele cântece şi jocuri muzicale interpretate de preşcolari; piese muzicale scurte din muzica cultă, de formaţii
vocale şi instrumentale
• Sunete din natura înconjurătoare;
2. DEPRINDEREA DE A CÂNTA OMOGEN ÎN COLECTIV
• Deprinderea de a intona corect unele cântece accesibile vârstei;
• Deprinderea de a respecta poziţia corectă a corpului în timpul cântecului;
• Deprinderea de a respecta tonul dat de educatoare la înălţimea reală accesibilă vocii copiilor, a semnalului de început;
3. DEPRINDEREA DE INTERPRETARE MELODICĂ
• Deprinderea de a intona corect linia melodică din cântecele învăţate;
• Deprinderea de a diferenţia înălţimea sunetelor muzicale – înalte/ joase; • Deprinderea de a diferenţia nuanţa sunetelor (tare-încet).
4. DEPRINDEREA DE INTERPRETARE RITMICĂ
• Deprinderea de a executa sunetele cu durate diferite (sunete lungi - sunete scurte);
• Deprinderea de a marca timpii din măsura cântecului;
• Deprinderea de a marca ritmul cântecelor;
5. DEPRINDEREA DE COORDONARE PSIHOMOTRICĂ
• Deprinderea de a executa unele mişcări ritmice sugerate de textul cântecului;
6. EXPRESIVITATE
• Deprinderea de a intona în mod original şi personal cântece;
• Deprinderea de a creea noi melodii;
• Deprinderea de a interpreta cântece accesibile vârstei;
• Deprinderea de a interpreta melodii sugerate de sunete din natură;
7. CREATIVITATE
Deprinderea de a compune fragmente muzicale şi ritmice sugerate de text sau de trăirea afectivă sau trebuinţă Deprinderi
ritmico-melodice:

75
 • Cântarea în grupuri mici şi individual;
• Executarea sunetelor lungi şi scurte, ritmizate cu onomatopee;
• Intuirea pauzei de pătrime;
• Reproducerea sunetelor de intensităţi diferite;
• Interpretarea cântecelor cu linii melodice ascendente şi descendente;
• Marcarea metrului cântecelor prin mişcări egale;
• Marcarea duratei sunetelor din cântece, fixarea formulei ritmice incipiente, recunoaşterea cântecelor învăţate după aceasta formulă;
• Reproducerea unor fragmente din cântece cunoscute, în tempouri diferite;
• Redarea cântecelor prin mişcări sugerate de text; mişcări de dans. Deprinderi armonico-polifonice:

• Intuirea diferenţelor de nuanţă şi de intensitate în cântece (tare, încet, potrivit);

• Interpretarea expresivă a cântecelor de diferite categorii (patriotice, de muncă, de familie, de joc, de dans, etc.);
• Recunoaşterea şi diferenţierea timbrului vocii umane, a jucăriilor muzicale şi a instrumentelor;
• Cântarea cu diferite procedee: solist-cor, dialog între grupe, în lanţ, cu acompaniamentul jucăriilor muzicale, cu acompaniamentul unui
instrument mânuit de educatoare;

Conținuturi Detalii de conținut Mijloace de realizare

Deprinderea de a cânta omogen, în
colectiv și în grupuri mici* ** ***
Consolidarea deprinderii de a
interpreta cântece și deprinderea de
a cânta în colectiv, în grupuri miciși
respirației, a emisiei și a dicției corecte
individual
Deprinderi melodice
Deprinderi ritmice
1.Intonarea corectă și omogenă a cântecelor,
interpretarea lor în colectiv și în grupuri mici
2.Poziția corectă în cântare
3..Respectarea tonului, a semnalului de început, a
1.*Intonarea corectă a liniei melodice
2.Diferențierea intuitivă a înălțimilor sunetelor
muzicale (înalte-joase), aflate la intervale mai mici
3.***Intonarea corectă a sunetelor care diferă ca
înălțime, corelarea sunetelor înalte și joase din cântece
cu mișcări
1. Diferenţierea duratelor lungi - scurte
Cântece tematice
,,Bună dimineața ,grădiniță!” de
D.D.Stancu;
,,Toamna” de A.M. Ionescu
,,Frumoasă-i strada noastră” de T. Popa etc.
Cântece: ,,Avionul”, ,,Semaforul”, ,,Pui
micuț ” de.D.D Stancu, ,,Trenul” de C.
Mereș, etc.
Jocuri muzicale: ,,Ghicește sunetul”,
,,Răspunde cântând”, ,,Coroana”
*Jocuri muzicale: ”Ploaia și vântul”,

76

Deprinderi de interpretare expresivă,
conform conținutului de idei al textului
Diferențierea timbrului sunetelor
muzicale
Deprinderi de coordonare psihomotrică
Executarea cântecelor în aranjamente
armonico-polifonice
2. Coordonarea psiho-motrică , marcând timpii de ”Răspunde cântând”Ceasul
măsurare, prin mișcări egale și pe instrumente Cântece : ,,Bondarul” de Gr. Teodosiu
muzicale; ,,Sună clopoțeii lin” de A.Ivășcaniu,
3. Marcarea ritmului cântecelor și recitative ,,Stopul”, ,,Cetatea fermecată” de L.Comes
4. ***Intuirea pauzei de pătrime,marcarea duratei *Jocuri muzicale: ”Bate ca mine”,
sunetelor,fixarea formulei ritmice ”Greierul”
*Cântece: ,,Hai la joacă afară”, ,,Sunt atâtea
meserii”, ,,Moș Crăciun”, alte cântece
cunoscute.
1. Intuirea intensității contrastante în cântece și *Jocuri muzicale: ,,Mergi cum îți spun”;
jocuri; ,,Mergi cum îți cânt”, ,,Voi sunteți ecoul
2. ***Intuirea diferențelor de nuanță și intensitate meu”
(tare, încet, potrivit); *Cântece cunoscute
3. Intuirea tempourilor contrastante: repede-rar; *Jocuri muzicale: ,,Mergi cum îți spun”;
4.Deprinderea de a cânta încet-tare, repede-rar; ,,Mergi cum îți cânt”, ,, Mergi cum bat”
5.Interpretarea expresivă a cântecelor de diferite *Cântece cunoscute
categorii (patriotice , colinde, de famile, de dans, etc). *Cântece tematice: ,,Sunt român”, de G.
Breazu și N. Saxu, ,,Prima zi de grădință” de
T. Popa, ,,Brutarii ”de S Ștefan , ,,De ziua
mamei” de M Gany Stanciu, ,,1 Iunie” de Șt.
Stănescu etc
1.Recunoașterea și diferențierea timbrelor vocale ale *Jocuri muzicale: ,,Ghici cine te-a strigat”,
copiilor ,,Cine a cântat?”
2.Recunoașterea și diferențierea timbrelor unor *Jocuri muzicale: ,,Ghicește instrumentul”
instrumente vocale ,, Piese instrumentale”, Dansuri populare
1.Executarea mişcărilor sugerate de text, pe cântec *Jocuri muzicale axate pe cântece: „În
2.Dansuri populare pădure”,,Iepurașul Țup”, ,,În Poiană”,
,,Zi –i din fluier”, ,,Drag mi-e jocul
românesc”, ,,Hora”,etc.
Executarea unor cântece cu diferite procedee: *Cântece : ,,Clopoțel mititel” de L. Comes
-grup solistic-cor
77

Deprinderea de a audia muzica
-dialog educatoare-copii
- în lanț, între grupe
- cu acompaniamentul jucăriilor muzicale
Ascultarea şi recunoaşterea unor creaţii muzicale
,,Un copil politicos”, ,,Trec cocoare”,
,,Răsună codrul” de G. Breazu, ,,Imnul
ecologiștilor”, ,,Primăvara” de L. Comes etc.
Audiţii
*Cântece conform temei:
,,Grădinița” de R.Pop Dipșan, ,,Familia
mea” (folclorul copiilor), ,,Educatoarea ” de
A. Stanciu, ,, În pădure” de C. Mereș,
,,Iarna ne-a sosit în zori” de Gr. Teodosiu,
*Cântece de iarnă de H.
Jereade, ,,Colinde”,etc.
78
 JOCUL LA VÂRSTA ANTEPREȘCOLARĂ

Jocul constituie tipul fundamental de activitate, forma de activitate care susţine în cel mai înalt
grad dezvoltarea psihică, prin antrenarea psihomotorie, senzorială, intelectuală şi afectivă. Jocul
reprezintă principala modalitate de însuşire a cunoştinţelor, de dobândire a deprinderilor şi priceperilor,
stimulând constant creativitatea şi imaginaţia copiilor.Prin intermediul jocului copiii îşi exprimă
cunoştinţele, îşi clarifică conceptele, îşi organizează propriile strategii de cunoaştere. Jocul îi oferă
copilului posibilitatea să înveţe într-un ritm propriu, să înţeleagă pe măsura propriilor sale posibilităţi
realitatea înconjurătoare.

Sugestii de jocuri:

JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA COGNITIVA A COPIILOR

VÂRSTA 0-18 LUNI
 Jocuri cu apariţii şi dispariţii de obiecte
 Jocuri cu obiecte, jucării în care se urmărește căderea jucăriei ca efect al aruncării, zgomotul
clopoţelului ca efect al scuturării.
 Jocuri cu jucării care produc efecte diverse (sunete, mişcări), ca urmare a unei manipulări
efectuate de copil asupra lor: Rostogolim mingea, Lovim tobiţa, Lovim clopoţelul, etc.
 Jocuri în care să reproducă gesturi, să imite ce a văzut la altă persoană.
 Cântece cu mişcări ce pot fi imitate de copii. Poezii cu versuri ce pot fi exprimate prin mişcări
şi imitate de copil.
 Jocuri stimulative cu sunete diferite şi spoturi luminoase de intensităţi diferite.
 Activităţi de exersare a autonomiei, crearea de situaţii în care să facă singur anumite activităţi:
să mănânce/bea, să îşi ia jucării.
 Jocuri pentru exersarea susţinerii atenţiei cu tehnici specifice (onomatopee, orientarea privirii,
urmărind degetul), reluarea şi repetarea activităţilor realizate spontan de copil: Joacă-te cu
mine!, Ascultă cântecul cocoșului!, Ascultăm ciripitul păsărelelor, Priveşte maşina/bicicleta
etc.
 Jocuri cu obiecte uzuale şi jucării diverse şi interesarea copilului pentru a găsi utilizări noi
unui obiect, cum ar fi: aşezarea unei cutii/a unui scaun ca să ajungă la masă.
 Activităţi de explorare a unor obiecte de uz casnic care nu supun la riscuri copilul, pentru a-l
încuraja să descopere singur jocuri, cum ar fi: să bată cu lingura în cratiţe întoarse.
VÂRSTA 19-36 LUNI
 Activităţi în care copilul asistat de adult învârte butonul de la lumină, apasă o sonerie,
deschide robinetul, rostogoleşte o bilă/minge, modelează plastilina/lutul/aluatul, stoarce
bobul de strugure, loveşte popicel, etc.
 Jocuri care implică gruparea şi sortarea mai multor obiecte după criterii diferite (culoare,
mărime, categorie) şi observarea diferenţelor între ele.

79
  Jocuri de grupare a obiectelor după mărime: „Cuburi mari - cuburi mici”, „Păpuşi mari şi
mici”, ”Mașini mari-mașini mici”, etc.
 Jocuri de înseriere şi de grupare pe criteriul mult-puţin și mare-mic, mult-una/un: Coş cu mere
multe (3) - coş cu mere puţine (1), Cutie cu mingi multe mici – cutie cu o minge mare.
 Activităţi în care copilul să experimenteze plutirea/scufundarea obiectelor în apă,
rostogolirea obiectelor pe suprafeţe înclinate, colorarea, îndulcirea apei, uscarea obiectelor
la soare sau pe calorifer, creşterea plantelor etc., dar şi în care să fie încurajaţi să găsească
explicaţia celor întâmplate: scufundăm pietricele, suc pentru păpuşă, îndulcim ceaiul, spălăm
rochiţa păpuşii etc.
 Jocuri tip Puzzle/Incastre cu număr de piese redus. Jocuri de construcţii, experimente, jocuri
de masă, în care se descrie ce vede şi etichetează denumind activitatea răspunzând la
întrebarea: Ce este asta? (castel, tren, magazie, Zoo etc.).
 Oferirea de alternative, inclusiv în cadrul rutinelor (culoarea farfuriei, a jucăriei cu care să
doarmă, a îmbrăcămintei etc.), încurajarea copilul să aleagă singur jucăriile. Utilizarea
întrebărilor deschise pentru a-l orienta pe copil spre activitatea ce o desfăşoară: Acum cum o
să continui?, Ce îţi mai trebuie ca să poţi finisa lucrul/activitatea? etc.
 Jocuri de construcţii cu piese de diferite culori, forme, mărimi.
 Jocuri simbolice în care sunt încurajate combinaţii inedite de personaje şi materiale.
 Realizarea unor postere tematice având la dispoziţie cât mai diverse materiale: Fructele şi
 sănătatea, Prietenul meu Pisi, Frunzele şi vântul, Obiectele mele personale etc.

VÂRSTA 2-3 ANI

Jocuri de identificare (după tablou)
- Arată-mi o frunză , o ciupercă, un dovleac, un tufiș!
- Arată-mi o gâsca , o veveriță, un arici, un papagal, o pisica!
- Arată-mi o mașină de spălat, un aragaz, un fier de calcat, un televizor!
Jocuri de diferențiere după culori:
1. Caută culorile (după tablou, sau din mediul ambiant). exemplu:
- verde: fotoliu, pasăre, portiță de
grădina, stropitoare, pulover - roșu: ...
galben: ... negru: ...
2. Ce obiecte roșii vezi în imagine? Arată-mi-le! Denumește-le! - Ce
obiecte verzi vezi in imagine?
- Ce obiecte albastre vezi in
imagine? - Ce obiecte galbene vezi in
imagine?
- Ce obiecte negre vezi in
imagine? - Ce obiecte albe vezi in
imagine?
3. Ce culoare are......pulovărul lui Sandu?
4. Ce culoare are ...(cu întrebări compuse)
80
 ... canapeaua pe care stă ursulețul de pluș?
... furtunul din debaraua cu unelte? (galben cu buline verzi)?
... pantalonii puși la uscat ? (albastru cu inimioare roșii)?
Jocuri de diferențiere după mărimi
Propuneți copilului să determine mărimea a 2 obiecte utilizând comparația: mare-mic
- Mașina este mare, căruciorul este...(mai mic)
- Din care obiecte sunt atâtea cate îți spun? (anunțăm numărul în glas)
Jocuri de diferențiere după forme
Propuneți copilului să vă arate forme identice cu cea pe care i-o arătați (cerc -
în bază de tablou, sau din mediul în care se află copilul). Caută obiecte în formă de
cerc, de pătrat.
Jocuri pentru dezvoltarea vocabularului
Propuneți copilului să vă numească obiecte din mediul ambiant, cărți, imagini,
tablouri.
- Arată-mi......o ciupercă, un castravete, o ceapă, un măr etc.
- Ce obiecte vezi în imagine? (denumirea substantivelor - masă, carte, copil)
- Caută în imagine! (mămica cu bebeluș, pasărea din hrănitoare)
- Ce face...? (denumirea acțiunii/verbul) (Arătăm persoana care face acțiunea,
iar copilul o denumește - cară, mătură, stă întins, privește, mănâncă).
Jocuri pentru orientarea în spațiu
Propuneți copilului să determine locul obiectelor din mediul înconjurător, imagini:
Ce vezi sus, jos și în mijlocul imaginii?
Veverița este mai sus, Pisica este...(mai jos).
Ce se găsește în față, în spatele tău? Ce
se găsește lângă fotoliul verde?
Cine se află în fața mesei?
Jocuri de enumerare a obiectelor dintr-o anumită categorie
- PĂPUȘA este o jucărie. Caută și alte jucării(ursuleț de pluș, tren, cuburi….)
Jocuri pentru dezvoltarea memoriei
Jocuri de dezvoltare a memoriei verbale
Se închide cartea, se enumeră obiectele care trebuie căutate, apoi se deschide din nou cartea:
- Caută acea cameră unde se găsesc mere deasupra dulapului.
- Caută floarea din camera ta.
Se enumeră cât mai multe obiecte și se cere copiilor să le găsească în imagine (dacă le
cerem să găsească obiectele în ordinea enumerării lor, se dezvoltă și memoria serială) -
Caută ciuperci, mere, dovleac mic, dovleac mare.
Jocuri de dezvoltare a memoriei vizuale
Examinați imaginile dintr-o carte:
- Ce animal sărea printre frunzele uscate?
- Ce culoare avea mașina?

81
Jocuri pentru dezvoltarea memoriei seriale (enumerări)
Rugați copilul să arate și să denumească obiectele de la stânga spre dreapta - vase de pe
raftul din bucătărie, materiale din centrul artă( culori, tempera, bureți)bibliotecă(creioane,
cărți, )etc.
Jocuri pentru stimularea funcțiilor cognitive
Jocul „Asemănări”
- Aceasta este o frunza roșie. Caută-mi una identică.
- În fotoliu este o pernă. Vezi și alte perne în imagine?
Jocul „Perechi opuse”
- Puii de pisică sunt mici, mama lor este... (mai mare). - Căpșunile sunt dulci,
lămăiile sunt...(acre)
Jocul „Recunoașterea situațiilor”
- Ce s-a întâmplat?
- Adina și Sandu au tăiat dovleacul și l-au ridicat. De ce?
- A apărut o fântână arteziană în curte. Ce s-a întâmplat oare?

JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA MOTRICITĂŢII, A IGIENEI ŞI SĂNĂTĂŢII

0-18 luni • Jocuri în care copilul este aşezat pe burtă şi i se arată jucării care produc sunete, deplasându-le
în câmpul vizual al acestuia cu scopul de a le urmări; exerciţii „Privim în jur”, „Privim luminiţa
mişcătoare”, etc.
• Jocuri de prindere a unei jucării; Jocuri de mişcare pasivă a picioarelor: „Greierele răsturnat”,
„Bicicleta”, „Batem cu picioarele în podea”, etc.
• Jocuri funcţionale-jocuri de prindere/atingere a unei jucării: „Ia jucăria”, „Atingem
clopoţelul”, ”Aruncăm mingea”, „Lovim popicele”, ”Împingem jucăriile”, etc.
• Jocuri de schimbare a poziţiei corpului prin rostogoliri de pe spate pe burtă şi de pe burtă pe
spate (copilul este ajutat să se rostogolească prin mişcarea unui prosop pe care acesta se află
poziţionat, iar adultul se va adresa copilului cu o voce caldă, afectuoasă): „Ne rostogolim” ,
„Ne răsucim”, etc.; Exerciţii pe muzică: „Ne rostogolim ca mingea – U-a-aau!”, „Unde e
burtica?”, etc.; Exerciţii de manipulare şi jocuri în care se aşează în jurul copilului jucării,
obiecte de diferite forme pe care este încurajat să le apuce şi să le manipuleze: „Ne jucăm cu
păpuşa/balonul etc.”, „Prinde-dă-mi cubul/mingea, ursuleţul, etc.”, „Unde e…?”, etc.
• Jocuri care solicită mişcarea degetelor: bătut din palme, cântat la pian, imitarea răpăitului de
ploaie, prindem fulgul etc.
• Jocuri de construcţie în care copiii sunt încurajaţi să încarce şi să descarce containere.
• Jocuri de mişcare în care copiii să exerseze golirea şi umplerea unor vase cu apă, nisip,
pietricele (asistaţi şi ajutaţi de un adult): „Punem bila în cutie”, „Aşezăm cercul pe gâtul
lebedei”, „Punem/scoatem jucăriile din găletuşă/coş/cutie”, etc.
• Jocuri cu cartea: citire de imagini indicând elementele din imagine, exersarea răsfoirii unei cărţi
(datul paginii): „Acum citim: unde e pisica/mărul/…?”, „Mai departe…” etc.

82
• Exersări libere favorizate de rutine: „Acum e vremea să ne culcăm/relaxăm, dar mai întâi citim
împreună o carte”, „Să aşteptăm în linişte pe…. (răsfoind cărţi)” etc.
• Jocuri de construcţie cu cuburi/pioneze mari de plastic/mărgele de hârtie mototolită: „Trenul”,
„Turnul”, „Gardul”, „Mărgele pentru păpuşă/mama/bunica” etc.
• Jocuri cu jucării care produc zgomote şi sunete (plasate la diferite distanţe de copil) în care
adultul le loveşte şi copilul este antrenat pentru a le localiza sau în care copilul este încurajat să
le lovească şi împreună cu adultul să le localizeze: „Ghici unde se aude….(răţuşca,/ciocănelul
de plastic/clopoţelul etc.?”, „Cum face…cubul/răţuşca…?”
• Jocuri tip „Cucu-Bau!”, utilizate în timpul momentelor de tranziţie, pentru localizarea vocii
umane sau a unor zgomote/sunete produse de diferite obiecte/jucării: „Unde-i
mama/tata/răţuşca…?”, „Cine-i acolo?”, etc.
• Jocuri şi activităţi de stimulare şi exersare în care copilul este încurajat să încarce cutii/coşuri cu
diferite obiecte (jocuri tip Incastro; jocuri de construcţie simple, prin suprapunerea a 2-3 cuburi,
aşezarea în linie dreaptă a 2-5 cuburi etc.): „Golim… şi umplem…”, „Rostogolim mingile”,
„Turnăm apa/nisipul/”, etc.
• Jocuri libere cu jucării care produc sunete, jucării de tras şi împins, jucării cu butoane şi
manivele: „Alegem jucăriile care cântă”, „Unde s-a ascuns?”, etc.
• Jocuri cu obiecte din materiale diferite (lemn, plastic, pânză, carton, iarbă/gazon proaspăt
cosit/ă etc.), în care copilul este încurajat să le pipăie, să le desfacă, să le miroase etc. De
asemenea, copilul poate fi încurajat să spună ce simte (cu ajutorul adultului) sau, în cazul în
care acestea au fost ascunse privirii lui, ce crede că simte/a pipăit (o floare care este frumoasă,
deci „măi-măi”, bluziţa de pijama pufoasă şi frumos mirositoare, care şi ea poate fi „măi-măi”,
un cub de lemn cu colţuri tari, care ne deranjează, deci este tare şi ne înţeapă „Au!”,etc.)
• Jocuri cu cărticelele-set cu coli din diferite materiale sau din combinaţii de variante – în
culoare, în grosime, în asperitate etc. - ale aceluiaşi material (carton, hârtie glasată, creponată,
foiţă transparentă, plastic, material textil de diferite consistenţe etc.) – Pipăim şi spunem
„Măimăi”(când ne place) sau „Nu măi-măi” (când nu ne place şi ne deranjează consistenţa
materialului).
• Exersări libere favorizate de momentele de rutină sau de tranziţie în care copilul spune ce a
atins, ce a întâlnit în cale şi cum este (cu ajutorul adultului).
• Activităţi de stimulare a comportamentelor pozitive legate de igiena personală: comentarii de
tipul: „Acum ne schimbăm, pentru că suntem murdari, am venit de la plimbare”; „Să spălăm
mînuţele înainte de masă, pentru a fi curaţi, să spălăm mânuţele că am atins pisica”; „Ne-am
sculat şi acum spălăm ochii”, etc. Rutine / activităţi de stimulare şi exersare în care, sub formă
de joc, i se atrage atenţia copilului asupra acţiunii / activităţii pe care o face, corelată cu
momentul / rutina / tranziţia / activitatea care le precede sau urmează – Ce melodie se aude? Ce
urmează/ce facem acum?”, etc.
• Stimularea (prin întrebări şi încurajări sau atenţionări) copiilor în timpul unei activităţi / rutine
deja familiare ca structură pentru ei pentru a reţine etapele derulate, precum şi pentru a anticipa
ce urmează până la sfârşit: Ce am făcut acum? Ce urmează să facem? Fii atent, fă şi tu ca
mine, Acum ştii ce trebuie să faci?, etc.
19-36 luni

83
• Jocuri cu mingea; exerciţii de rostogolire a mingii cu mâna, cu piciorul; aruncarea şi prinderea
mingii - cu mingi de mărimi diferite. Utilizarea momentelor de tranziţie sau a plimbărilor în aer
liber pentru exersare: „Rostogolim mingea între noi”, „Mergem pe o cărare”, „Loveşte mingea
cu piciorul/mâna”, „Lovim popicele”, “Facem baloane de săpun (cu mâinile)”, „Mergem pe
băncuţă”, etc.
• Jocuri muzicale care antrenează mişcarea muşchilor mari: imitarea unor mişcări ale diferitelor
animale, a unor activităţi de rutină observate la cei apropiaţi sau practicate de ei: „Spălăm
rufele ca mama”, „ Mestecăm în mâncare”, ”Aranjăm masa ca să mâncăm”, „Dăm cu
măturicea, să facem curat”, „Punem hăinuţele pe pat ca să ne pregătim de ieşit afară”, etc.
(pot fi şi mişcări pe muzică şi rime),”Bate vântul frunzele, se învârtesc moriştile…”
• Jocuri de mişcare în interior sau în aer liber; exersări libere în timpul momentelor de tranziţie şi
chiar al rutinelor (sosirea şi plecarea), în care copiii sunt încurajaţi să urce şi să coboare trepte:
„Urcăm... şi coborâm”,” Sus pe scară!”, „Ţop în jos pe scări, ca mingea!”, etc.
• Activităţi şi jocuri de mişcare în aer liber în care copiii aleargă, sar, se rostogolesc. Mici trasee
în care se pot combina deprinderile respective, „Ocolim obstacolele”, etc. Jocuri tip: „De-a
ascunselea”, „Şoarecele şi pisica”, „Suntem iepuraşi”, „Suntem păsărele” , „Suntem
broscuţe”, ”Păsările şi automobilul”, etc.
• Jocuri libere cu coli mari de hârtie şi creioane colorate sau negre groase (sau creioane cerate),
cu cretă pe asfalt, cu pensula groasă pe hârtie, cu beţişorul pe nisip etc., în care copilul va
exersa trasarea de forme/semne: „Facem căsuţa piticilor”, „Ouşoare”, „Drumul”, „Decorăm
cutii pentru jucării”, ”Desenăm iarba” , ”Decorăm batista”,etc.
• Activităţi de învăţare, din categoria activităţilor artistico-plastice (desen, pictură), cu temă dată,
în funcţie de tema săptămânii: „Mingea”, „Linii de tren”, „Căsuţa din poveşti”, etc.
• Activităţi de stimulare/exersare a lecturii/utilizării cărţii. Jocuri-exerciţii cu cărţi din carton:
citire de imagini, concomitent cu exersarea răsfoirii cărţii (datului paginii una după alta, rând pe
rând.). Jocuri tip: „Caută şi răspunde”, în care copilul va fi încurajat să caute şi să arate unde
este un obiect/animal/element cunoscut, care se găseşte într-o carte cunoscută deja de el şi pusă
la dispoziţia lui în timpul jocului.
• Jocuri-mimă sau jocuri simbolice, cu păpuşi şi tacâmuri de jucărie, în care copilul exersează
folosirea corespunzătoare a tacâmurilor: „Cu ce mâncăm asta?”, „Hrăneşte păpuşa cu
lingura”, „Mâncăm singuri”, etc.
• Exersări libere favorizate de momentul de rutină - servirea mesei, în care copilul e încurajat şi
ajutat să folosească tacâmuri (îndeosebi lingura şi linguriţa).
• Jocuri şi activităţi de stimulare/exersare, din categoria activităţilor euritmice, în care copilul
este încurajat să se mişte pe muzică (diferite intensităţi şi ritmuri) şi să exprime prin mişcare
ceea ce i se transmite prin muzică: „Tropăim ca elefanţii din Cartea junglei”, „Ne legănăm şi
ne întindem ca Mowgli”, „Mergem tiptil ca pisica”, ”Sărim ca iepuraşii”, ”Mergem ca
vulpiţa”, etc.
• Exerciţii în care, prin dans, copilul va mişca ritmic diferitele segmente ale corpului
nominalizate de educatoare/adult: degete, braţe, cap, picioare, în funcţie de ce aude şi vede:
„Piciorul drept în faţă!”, „Mâinile sus!”, „Suntem acrobaţi!”, etc.

84
 • Exersări libere ale mişcării diferitelor părţi ale corpului sau a corpului în ansamblu, în timpul
tranziţiilor sau rutinelor, apelând la fragmente muzicale, frământări de limbă, fragmente în
versuri, numărători etc. sau chiar la semnale vizuale (culori, lumini) sau sugestii verbale (ne e
frig, ne e cald, cad picăturile de ploaie, bate vântul etc.)
• Jocuri didactice în care copilul va fi încurajat să mimeze şi să numească acţiuni pe care le
cunoaşte şi le-a practicat anterior într-o rutină/tranziţie/altă activitate (spălăm batista,
îmbrăcăm păpuşa).
• Exersări libere ale mişcării diferitelor părţi ale corpului sau a corpului în ansamblu, în timpul
tranziţiilor sau rutinelor, apelând la fragmente muzicale, frământări de limbă, fragmente în
versuri, numărători adecvate (cu tematică: sănătate, igienă personală, alimentaţie etc.)
• Jocuri de rol, jocuri cu text şi cânt sau jocuri didactice în care copilul va fi încurajat să
vorbească despre anumite deprinderi de igienă corporală adecvate vârstei (spălat pe mâini,
spălat pe faţă, spălarea dinţilor, pieptănatul, folosirea prosopului etc.) sau să imite şi să
recunoască mişcările specifice ale acestora.
• Exersări libere, observate şi îndrumate cu atenţie de către educatoare/adult în timpul rutinelor
sau tranziţiilor: (ne spălăm pe mâini înainte de masă, spălăm dinţii după fiecare masă,
mestecăm bine tot ce avem în gură, nu alergăm cu gura deschisă, nu stăm în sala de grupă cu
aceeaşi încălţăminte cu care ieşim afară etc.)
• Exersări libere favorizate de momentul de rutină - servirea mesei, în care copilul e încurajat şi
ajutat să servească diferite alimente sau mâncăruri şi să recunoască gustul lor:
„Să găsim cea mai gustoasă mâncare/cea mai parfumată/delicioasă prăjitură”, „Spune ce este?”
etc.
• Activităţi de învăţare şi jocuri în timpul cărora copilul e stimulat să denumească alimentul,
gustul acestuia şi calităţile nutritive, după o serie de repetări şi exemplificări anterioare oferite
de adult (ex.: carnea de pui este dulce şi gustoasă; merele au un gust dulce, au vitamine şi ne
ajută să creştem mari; morcovul are un gust dulce şi ne ajută să vedem mai bine; portocala are
un gust acrişor şi este de culoare portocalie/oranj, este rotundă. etc..)
• Jocuri şi activităţi de stimulare tip: joc de rol, joc didactic, imitare etc. în care sunt utilizate
obiecte casnice care impun un risc de accidentare declanşat de o manipulare greşită (ex::
aragaz, sobă, fier de călcat, uscător de păr etc.). Jocuri pe teme rutiere cu respectarea regulilor
de circulaţie. Memorare de poezii cu teme privind regulile de protecţie şi de circulaţie: „La
plimbare”, „Traversăm corect”, ”Semaforul cu doi ochi”.

ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI COMUNICĂRII

0-18 luni
• Verbalizarea cu voce tare a tuturor activităţilor desfăşurate cu copilul (jocurile şi rutinele) şi jocuri de
exersare a recunoaşterii vocii persoanelor cunoscute fără a le vedea: „Cine a vorbit?”, „Cine se
aude?”, „Care e vocea lui…? etc. Verbalizarea şi comunicarea cu copilul a tot ceea ce se întâmplă în
jurul lui, despre activitatea care urmează etc.
• Povestire după imagini (cărţi de poveşti pentru copii de până la 3 ani), denumirea fiecărui element din
imagine, utilizarea onomatopeelor şi încurajarea copilului pentru a le repeta.

85
 Activităţi de explorare şi „lecturare” a cărţilor cu poveşti, de „răsfoire” a cărţilor, de observare a
imaginilor împreună cu un adult. Activităţi frecvente de citire de istorioare şi poveşti prin crearea
unei atmosfere plăcute şi relaxante (utilizarea zonei de relaxare) şi asigurarea interesului copilului
prin utilizarea de onomatopee, explicaţii pe imagine, contact vizual: „Scăunelul fermecat”, „Ora
de poveşti” etc.,
• Lecturarea poveştilor înainte de somnul de zi, înainte de mese.
• Povestioare scurte, în versuri şi cărţi cu imagini mari şi clare sau pe suport audio.

19-36 luni
• Jocuri de etichetare a obiectelor din jurul copilului (indicare obiecte cu degetul/mâna, denumire
obiecte, aprecierea reuşitei): Jocul „Ia şi dă mai departe!”, „Adu-mi o carte/ păpuşa…”, „Punem
jucăriile în coş” etc.
• Jocuri cu întrebări şi răspunsuri (despre obiecte, fenomene, evenimente, poveşti ascultate sau
personaje preferate): „Jocul întrebărilor”, „Cine este/cine sunt?” etc.
• Povestiri după imagini mari şi clare, cu numirea obiectelor şi a personajelor.
• Proiecte tematice (Familia mea, Casa mea) ce permit utilizarea fotografiilor familiei şi comentarea
lor împreună cu copilul, încurajându-l să numească ce/pe cine vede, ce face persoana respectivă etc.
• Activităţi de povestire şi repovestire după imagini utilizând cărticele cu imagini mari şi clare, adaptate
vârstei: „Citim cărticele”.
• Activităţi de explorare a obiectelor în care copilul descrie ceea ce vede: „Spune ceva despre…”,
„Cum este…?” etc.
• Activităţi alese în care copilul este solicitat, prin întrebări succesive, să spună ce/cum face
(construcţii, desen, jocuri imaginare în centre de activităţi la alegere).
• Activităţi individuale de „lectură”, în care copilul răsfoieşte cărţi şi “reciteşte” singur povestea
cunoscută.

JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA SOCIALĂ ŞI EMOŢIONALĂ

0-18 luni
Dezvoltarea socială
• Activităţi de rutină - culcarea, hrănitul, îmbrăcatul, care sunt însoţite de un dialog cu copilul prin
care adultul îşi manifestă (atât verbal, cât şi prin mimică sau gesturi) aprecierea, atenţia, dragostea
etc. faţă de copil.
• Jocuri şi activităţi pe diferite teme cu grupuri mici de copii de vârste apropiate: „Cum râde
bebe?”, „Mergem ca băieţii mari”, etc.
• Activităţi de rutină desfăşurate secvenţial urmând acelaşi algoritm zilnic. De exemplu:
aşezat masa, spălat pe mâini, pus papeţica la gât, servit masa sau utilizat toaleta, apoi spălat
pe mâini.

86
 • Jocuri în care se împart jucării de acelaşi fel grupului de copii, apoi se schimbă jucăriile între doi
copii. Se repetă şi se continuă cu schimbul jucăriilor de acelaşi fel, dar de culori diferite.
Dezvoltarea emoţională
• Jocuri în care sunt denumite părţile corpului la copil şi pe diferite păpuşi. Rostirea de scurte
poezii, intonarea de cântecele care denumesc părţi ale corpului.
• Jocuri în care copilul este strigat pe nume (fiecare activitate/interacţiune cu copilul va implica
pronunţarea numelui acestuia; Ex.: Ana mănâncă, Ana se joacă…). Jocuri la oglindă (să se
privească în oglindă, să se arate şi să îşi spună numele când se vede în oglindă). Joc: „Cine este
aici?”, „Unde e…?”, „Pe cine vedem noi aici?” etc.
• Activităţi la panoul ” Eu astăzi sunt aici”, unde copilul îşi spune numele, îşi pune poza în
fereastra, căsuţa lui.
• Activităţi de stimulare/exersare a reacţiilor corespunzătoare ale copilului faţă de o situaţie dată:
când plânge – găsirea împreună a soluţiei, discutând pe un ton liniştit şi arătându-i atenţie,
numind sentimentul trăit şi motivul descoperit; când face un lucru nou – ne bucurăm împreună şi
arătăm şi altora ce am făcut noi,etc.
• Vizite şi plimbări în care să privească în condiţii de siguranţa alţi copii, alte persoane, animale etc.

19-36 luni
Dezvoltarea socială
• Activităţi de stimulare/exersare a abilităţii de interacţiune cu adulţii la care sunt invitaţi apropiaţi
ai copiilor pentru a asista/participa la jocuri de tipul: „Avem musafiri”, „Cine a venit?”, „Ne
jucăm împreună” etc.
• Activităţi/joc de strângere a jucăriilor, de aranjat şi de strâns masa, de întors paginile cărţii când i
se citeşte: „Facem ordine la masă/la jucării”, „Aranjăm hăinuţele”, „Fă ca mine” etc.
• Activităţi comune cu adultul în care copilul este ajutat să facă singur ceea ce se ştie că poate să
facă şi singur: Mâncăm singuri, Ne spălam singuri pe mâini”. Aşezăm jucăriile la locul lor”,
„ O ajutăm pe dădacă să pună coşul cu pâine pe masă”,” Îi ducem cartea educatoarei „ etc.
• Activităţi în grupuri mici sau în perechi, formate în baza preferinţei copilului pentru anumiţi
copii: „Acum ne jucăm cu prietenii noştri”, „Ne luăm de mână cu colegul/prietenul nostru şi
mergem…”, „Aşezăm masa pentru colegii noştri, păpuşă, oaspeţi”, „Dansăm cu prietenul
nostru” etc..
• Confecţionarea unor daruri pentru alţi „colegi”. Cu prilejul unei sărbători facem daruri altui copil
(darul va fi oferit într-un mic pacheţel, iar pacheţelul va fi făcut împreună cu adultul sau cu un
alt coleg/prieten).
• Activităţi în grupuri mici care necesită exersarea abilităţilor de cooperare şi care solicită
împărţirea aceloraşi materiale sau realizarea unui produs comun (o construcţie - Să construim
Casa Piticilor din poveste, etc.) .
• Jocuri de construcţii sau jocuri simbolice care încurajează schimburile de jucării între copii: „La
2 schimbăm jucăria”, „Trenuleţul/turnuleţul nostru”, etc.

87
 • Jocuri în care copiii vor anticipa derularea algoritmului rutinei şi respectarea regulilor
(Jocuricântec sau poezii care amintesc de momente de rutină, ex. Înainte să mâncăm, trebuie să
ne spălăm!)
• Joc exerciţiu (pregătirea pentru somn): „Unde zboară pantalonii/ciorapii/bluziţa?”
• Jocuri în grup mic cu jucării diferite, dar egal cu numărul copiilor. Când un copil lasă o jucărie
angajaţi-l în a o oferi copilului de lângă el, apoi încurajaţi-l să o returneze.
• Organizarea unei activităţi de grup în care să fie implicaţi 2-3 copiii. Ex: pictatul cu degetele pe
o coală mare de hârtie, se începe prin a avea aceeaşi culoare de vopsea pentru toţi copiii, apoi
fiecare copil va folosi o anume culoare „ploiţă colorată”, ”flori de multe culori”, etc.

Dezvoltarea emoţională
• Jocuri şi activităţi de exersare în care se denumeşte fiecare parte a corpului copilului în diferite
ocazii (static şi în mişcare): la spălat, la îmbrăcat, în oglindă: „Punem sandalele în picioare”,
„Ne punem pălăriuţa pe cap”, „Ne spălăm pe mâini/faţă”, „Acesta sunt eu!”, „Fac gimnastică
în oglindă”, etc.
• Jocuri cu păpuşile pentru a indica elementele de schemă corporală: „Ridică braţele păpuşii”,
„Roteşte capul păpuşii”, „Arată ce spun eu” etc.
• Activităţi de colaj, de desen, pictură cu personaje din poveşti preferate (de cele mai multe ori
completare de lacune cu autocolant, desen etc.) Jocuri în care se foloseşte numele fiecărui copil
de către adult şi de către ceilalţi copii: „Cine te-a strigat?”, „Cine are
ursuleţul/păpuşica/mingea?”, „Facem cunoştinţă”, „Ştiu cum mă cheamă?” etc.
• Activităţi la panoul ”Eu astăzi sunt aici”, unde copilul îşi spune numele, îşi pune poza în
fereastra, căsuţa lui.
• Activităţi de citire de poveşti cu imagini reprezentând familii de animale: „Puii animalelor”,
„Al cui este?” etc..
• Activităţi în care sunt utilizate fotografii ale copiilor cu familia, însoţite de povestirea unor
evenimente şi de identificarea rolurilor pe care le au personajele în familie: „De ziua mea”, „La
masă”, „În vizită” etc.
• Jocuri de identificare a caracteristicilor fizice de gen. (Evitaţi stereotipii care dezvoltă
discriminarea de gen de tipul ”fetiţele sunt drăguţe”, „băieţii sunt puternici”.): „Băieţeii - câte
doi”, „Un băiat-o fată”, „Mergi la grupul de fetiţe” etc.
• Activităţi de povestire cu suport imagistic în care copiii sunt încurajaţi să-şi exprime propriile
emoţii faţă de situaţii şi personaje din povestiri: supărare, bucurie, tristeţe, veselie, mirare etc.
• Jocuri simbolice în care se construiesc situaţii imaginare şi copilul identifică emoţiile trăite de el
în funcţie de situaţie: „Feţe vesele, feţe triste”, „Să ne mirăm”, „De ce plânge?” etc.
• Jocuri cu imagini, jocul cu păpuşi, folosirea oglinzii pentru a înfăţişa copilului mimici specifice
pentru bucurie, supărare, mirare.
• Utilizarea panoului ”Dispoziţia mea” pentru determinarea dispoziţiei copilului, cauzei, efectului
de bucurie, supărare.
• Jocuri simbolice la iniţiativa copiilor cu personaje din poveşti preferate: „Scufiţa Roşie
speriată/supărată/veselă”, „Lupul supărat/vesel/sătul” etc.

88
 EDUCAȚIE ȘI ÎNGRIJIRE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE
1.Dezvoltare fizică, sănătate și igienă personală
Dezvoltarea fizică a copilului se apreciază de către cadrul didactic din educația timpurie, prin
cuantificarea abilităților fizice și motorii ale copilului, corelate cu vârsta lui. Acestea constituie standarde de
dezvoltare, respectiv ceea ce ar trebui copiii să ştie şi să poată să facă, în funcție de vârstă. Caracteristici ale
dezvoltării bio – fizice între 1 – 3 ani
- sub aspect fizic general copilul are o înfăţişare din ce în ce mai proporţionată şi chiar plăcută, cu
toate că ritmurile de creştere sunt diferite pentru diferitele segmente ale corpului;
- cresc mai mult membrele şi se schimbă uşor proporţia între cap, trunchi, mâini şi picioare;
- talia: la un an 74 cm, la 3 ani 92 cm; greutatea: la un an 9400gr, la 14000gr; greutatea creierului
creşte de la 983 gr la un an la 1112 gr la 3 ani;
- se produce o osificare intensă la nivelul coloanei vertebrale, a cutiei craniene, a membrelor, iar
dentiţia provizorie devine completă;
- se dezvoltă sistemul muscular, se întăresc ligamentele, ceea ce facilitează efectuarea unor mişcări
intenţionate;
- creierul se dezvoltă intens, devenind asemănător cu cel al adultului în ceea ce priveşte
circumvoluţiunile şi scizurile;
- la 1 an el cântăreşte 980 gr., iar la 3 ani 1100 gr.
- începe să se realizeze un echilibru între excitaţie şi inhibiţie, menţinându-se o oarecare instabilitate
motorie;
- oboseşte repede, manifestă instabilitate şi nervozitate dacă rămâne mai mult într-un spaţiu închis sau
când plimbarea se prelungeşte;
- are puţină rezistenţă la înbolnăviri.
Caracteristici ale psiho – motricităţii antepreșcolarului
- dezvoltarea motricităţii capătă un caracter exploziv deoarece copilul se află într-o permanentă
mişcare;
- principala achiziţie este în domeniul locomoţiei: însuşirea mersului şi până la 3 ani perfecţionarea
acestuia – fugă, salturi, plecări complicate etc.
- în jurul vârstei de 1 an se ridică în picioare, se deplasează dacă este susţinut;
- la 20 luni se deplasează singur, în toate direcţiile fiind stăpân pe sine;
- treptat trece de la mersul normal la alergat şi de la mersul pe vârfuri la salt;
- până la un şi jumătate mişcările sunt bruşte, brutale, primare, iar după această vârstă ele intră în
subordinea curiozităţii;
- execută o serie de mişcări prin imitaţie – imită citirea ziarului;
- are dificultăţi în urcatul scărilor;
-se ridică pe scaun căţărându-se şi coboară cu faţa spre spătarul scaunului;

89
 - la 1 an introduce un obiect în altul (umple o cană cu cuburi la comandă sau în imitaţie), poate
deschide o cutie, se poate servi de degete în acţiunea de alimentare alături de linguriţă,
întoarce mai multe foi o dată la o carte.
-la 1 an şi 3 luni suprapune 2 cuburi, bea singur din cană şi foloseşte neîndemânatic linguriţa;
-la 1 an şi 6 luni suprapune 3 cuburi, încearcă să ducă singur linguriţa la gură;
-la 2 ani suprapune 4 cuburi, răsfoieşte o carte, îşi scoate ciorapul, deşurubează sau pune dopul
unui flacon, duce linguriţa fără să verse conţinutul, desenează ghemul;
-la 2 ani şi 6 luni suprapune 6 cuburi, înşiră inele şi bile, înşurubează un capac, îşi pune singur
căciula, desenează cuibul, colorează suprafaţa unei coli de hârtie, utilizează mânerul uşii,
butoanele aparatelor;
-la 3 ani suprapune 9 –10 cuburi, înşiră mărgele pe sârmă, mănâncă singur, îşi pune pantofii, se
spală pe mâini, se dezvoltă gestul grafic (desenează cercul, linii verticale şi orizontale, poate colora), toarnă
lichid dintr-o cană în alta, poate tăia hârtia cu foarfecele, poate da cu piciorul într-o minge, poate merge pe
tricicletă, sare de pe o treaptă pe alta, poate sta într-un picior câteva clipe, face compoziţii de jucării;

- Standardele de dezvoltare și învățare (achizițiile și deprinderile copilului) definesc evaluarea

finalităților formative în educația timpurie. Standardele formative din educația timpurie sunt o
resursă de evaluare flexibilă, cu limite superioare și inferioare ale parametrilor normali, respectă
particularitățile individuale de dezvoltare conforme cu unicitatea copilului și trebuie interpretate în
unitatea bio-psiho-socială a stării sale de sănătate (Gavrila-Ardelean, M., Gavrila-Ardelean, L.,
2016).
Achiziții motorii normale la antepreșcolari comparativ cu copiii preșcolari
Vârsta (ani) Achiziții motorii
1 Merge ținut de 1 mână
Se apleacă după jucărie, sprijinindu-se cu o mână, fără să cadă
2 Apucă cu ambele mâini mingea și o aruncă
Rostogolește mingea cu piciorul
Construiește un turn din 6 cuburi
Ține creionul în mânuță
Întoarce filele cărților
Colorează depășind conturul imaginii
3 Construiește un turn din 9 cuburi
Urcă scările alternând picioarele
Desenează cruci și cercuri
Înșiră mărgelele pe ață
Taie hârtia cu foarfeca
4 Coboară scările alternând picioarele
Învață mersul pe tricicletă
5 Execută mişcări cu dificultate crescută (sărituri, căţărat)
6 Merge pe bicicleta cu 2 roți
Sare coarda

90
 Își leagă singur șireturile la încălțăminte
Autonomie în îmbrăcare, igienă, îngrijire
Utilizează corect instrumentele de scris, desen și pictură.

Standarde de învățare-dezvoltare pentru securitatea personală

Pentru aspectele specifice de achiziții în domeniul securității personale în educația timpurie, copilul ar
trebui să fie capabil să demonstreze abilitatea de a se proteja faţă de accidentare (tăiere, ardere, etc.) cu
obiecte sau în situaţii periculoase (cădere, lovire). Copiii trebuie să înveţe când, cum şi cui să ceară ajutor
atunci cînd au nevoie, să fie capabili să facă distincţia dintre siguranţă şi pericol trebuie și să respecte
anumite reguli civice și de siguranță.
Aceasta se realizează gradual cu vârsta și se apreciază prin Standarde de învățare-dezvoltare pentru
securitatea personală.
Standardele în securitatea personală la antepreșcolar comparativ cu copilul preșcolar
Vârsta (ani) Securitatea personală
0 – 1,6 Reacţionează la atenţionările adulţilor față de pericol
Poate fi distras de la un comportament periculos și oprit prin susţinerea adultului
Face diferenţa între adulţii care îl îngrijesc şi străini Urmează regulile stabilite

1,6 – 3 Începe să evite pericolele (foc, cuţit, etc.), dar trebuie supravegheat
Demonstrează recunoaşterea regulilor de protecţie şi anticipează consecinţele
nerespectării
Ascultă indicaţiile de evitare a pericolelor (dă mâna la traversarea străzii) Spune
adultului când cineva îi face ceva rău
3–5 Spune anturajului când vede un comportament periculos
Înţelege diferenţa dintre atingerea securizantă şi atingerea periculoasă a adultului
Înţelege, anticipează și respectă regulile de siguranţă (nu ia medicamente, nu
împinge alți copii, se asigură la trecerea străzii, etc.)
5–6 Comportament securizant de grup (nu merge cu necunoscuți, ci rămâne cu grupul)
Cere ajutorul adulților în situații periculoase
Respectă regulile de circulație
Recunoaște regulile de siguranță în jocul simbolic

Deprinderile de igienă personală, igiena somnului, nutriţia şi activitatea fizică a copilului se dezvoltă
de la naştere şi constituie repere importante în prevenirea îmbolnăvirilor.
Standardele în igiena și îngrijirea personală la antepreșcolar comparativ cu copilul preșcolar
Vârsta (ani) Igiena și îngrijirea personală
0 – 1,6 Se relaxează în timpul băii
Reacţionează la stimulii mecanici și verbali în timpul schimbării scutecului
Se spală şi se usucă pe mâini cu sprijinul adultului
Recunoaşte periuţa și pasta dinţi

91
 1,6 – 3 Semnalizează nevoia de igienă a scutecului plin prin atingerea lui sau trăgând de
scutec când este atins de adult
Șterge nasul cu șervețelul, cu ajutorul adultului
Prezintă interes pentru toaletă şi poate face singur la baie de la 3 ani
Se spală singur pe mâini la momente potrivite (înainte de masă, după utilizarea
toaletei etc.), cu o slabă supraveghere din partea adultului
Începe să se spele pe dinți cu ajutorul adultului
3–5 Își șterge singur nasul cu șervețelul și îl aruncă la coș după utilizare
Știe să își ducă mâna la gură când tuşeşte
Utilizează toaleta la nevoie
Se spală singur pe mâini la momente potrivite, fără supraveghere
Se spală singur pe dinți, dar prin cooperare cu adultul
Spune când se simte rău, semnalizând simptomele de boală
5–6 Independența totală în igiena personală

Standardele în igiena alimentației copilului antepreșcolar comparativ cu cel preșcolar

Vârsta (ani) Igiena alimentației și nutriția
0 – 1,6 Îşi reglează progresiv viteza şi intensitatea cu care mănâncă
Alimentație variată conform diversificării Explorează
mâncarea cu degetele
1,6 – 3 Începe să recunoască tipurile de mâncăruri
Distinge gradual alimentele bune de mâncat, de cele care nu se mănâncă
Alege între variantele de mâncare
Încearcă mâncăruri noi, când i se oferă
3–5 Participă alături de adult la pregătirea unor gustări sănătoase
Alege cu ajutorul adultului alimentele mai sănătoase decât altele
Ajută la servirea mesei şi îşi apreciază corect porţia de mâncare

5 –6 Explică funcţiile benefice sau dăunătoare ale alimentelor pentru om

Dezvoltă comportamente alimentare sănătoase (recunoaşte cu ajutorul adultului
mâncărurile dintr-un grup de mâncăruri diferite)

Sănătatea antepreșcolarului și a preșcolarului se măsoară printr-o serie de indicatori ce pun în

evidență treptele sănătăţii copilului: Sănătatea deplină: „starea de complet bine” din punct de vedere
biopsiho-social; Sănătatea satisfăcătoare; Stadiul preclinic de boală; Stadiul incipient de boală; Stadiul
clinic de boală; Stadiul clinic decompensat al bolii.
Ca aspect specific al sănătății standard, copilul trebuie să fie capabil să participe la diferite activităţi
fizice, să utilizeze o alimentaţie sănătoasă variată, să-și îngrijiească starea de igienă personală și să își
păstreze sănătatea. Deprinderile de igienă personală, igiena somnului, nutriţia şi activitatea fizică a copilului
se dezvoltă de la naştere şi constituie repere importante în prevenirea îmbolnăvirilor.

92
2.Dezvoltare socială și emoțională
Afectivitatea este ansamblul proceselor, stărilor şi relaţiilor emoţionale sau afective, este proprietatea
individului de a simţi emoţii şi sentimente. În desfăşurarea proceselor afective – rolul determinant nu îl are
obiectul ci valoarea şi semnificaţia pe care acesta o are pentru subiect, relaţia dintre obiect şi subiect fiind
importantă. Procesele afective se află în relaţii de interacţiune şi interdependenţă cu toate fenomenele psihice
şi procesele psihice – afectivitatea fiind specifică numai omului.
Emoţia este definită ca o reacţie afectivă de intensitate mijlocie şi de durată relativ scurtă, însoţită
adesea de modificări în activităţile organismului, oglindind atitudinea individului faţă de realitate.
Emoţia poate fi definită ca un sistem de apărare, întrucât psihologic, emoţia afectează atenţia,
capacitatea şi viteza de reacţie a individului, dar şi comportamentul general. Fiziologic vorbind, emoţiile
controlează răspunsurile la anumite situaţii, incluzând expresia facială, tonul vocal, dar şi sistemul endocrin,
pentru a pregăti organismul pentru anumite urmări.
Emoția este o trăire a unei persoane față de un eveniment, ea reflectă relațiile omului cu realitatea sub
forma unor trăiri subiective (interne) ce rezultă din satisfacerea sau nesatisfacerea trebuințelor.
Capacitatea de a transmite emoțiile adecvat (verbal sau/și nonverbal) presupune exprimarea acestora
sub o formă care să favorizeze adaptarea socială. Modalitatea prin care sunt transmise mesajele afective,
momentul și intensitatea emoției exprimate sunt factori esențiali pentru adaptarea la context. Exprimarea
emoțiilor presupune apariția unor comportamente observabile, iar trăirea unei emoții se referă la
experiențierea acesteia de către o persoană.
Empatia se referă la capacitatea de a trăi o emoție ca și cum ar fi în situația altuia. Ea presupune
înțelegerea stării emoționale trăite de o altă persoană, capacitatea de a fi alături de aceasta. Empatia permite
copiilor să înțeleagă emoțiile celorlalți, ceea ce îi ajută să realizeze o reglare emoțională adecvată și
adoptarea unor strategii de rezolvare de probleme.
Înțelegerea și recunoașterea emoțiilor presupune etichetări verbale de tipul „este trist” / „este
bucuros”dar și o componentă nonverbală (mimică, gesturi, tonalitatea vocii etc.) care permite ca emoțiile să
fie „citite”.
Recunoașterea emoțiilor ocupă un rol crucial în interacțiunea socială, această abilitate ajutând la
decodificarea statusului emoțional al celorlalți și la modularea adecvată a răspunsului emoțional în
concordanță cu situația. Această abilitate este o componentă de bază a comunicării nonverbale și se dezvoltă
timpuriu, încă din mică copilărie (Mancini et al, 2013). Dificultățile în recunoașterea emoțiilor celorlalți
creează probleme în interpretarea corectă a mesajelor cu conținut emoțional, dar și în emiterea unui mesaj
adecvat ca răspuns la emoțiile acestora. Repere în dezvoltarea competențelor emoționale Etapa de vârstă 0-
2 ani:
– își exprimă emoțiile cel mai frecvent prin plâns și prin zâmbete spontane. Treptat se transformă în
zâmbete sociale (aproximativ la 3-6 săptămâni);
- în primele 6 luni de viață principala achiziție la nivel emoțional este sentimentul de frică. Mai exact frica
de persoane pe care nu le cunoaște și pe care le respinge întorcând privirea și refuzând să fie luat în brațe;
- până la 2 ani reglarea emoțională se realizează prin comportamente de genul suptului degetului, a
suzetei, atașarea frecventă la sân și căutarea suportului din partea adultului chiar și printr-o simplă
privire.
Etapa de vârstă 2-4 ani:

93
– încep să discute despre propriile emoții, ceea ce înseamnă că încep și să le recunoască și să înțeleagă
cauzele emoțiilor de bază. Nu pot să înțeleagă că ceea ce produce o anumită emoție nu este situația de viață
în sine ci interpretarea cognitivă pe care fiecare o acordă situație;
– pot pricepe legătura dintre cauză și efect în fraza ”dacă … atunci”;
– identifică expresiile faciale asociate emoțiilor de bază (bucurie, tristețe, furie și frică);
– se angajează în „lupte pentru putere” care conduc la accese de furie;
- manifestă teamă de separare;
- apelează la comportamente de autoreglaj emoțional precum căutarea suportului adultului.
Etapa de vârstă 4-5 ani:
– identifică expresiile faciale asociate emoțiilor precum bucurie, tristețe, furie, frică, rușine, mândrie, vină;
- au capacitatea să identifice emoțiile și după alți indicatori cum ar fi tonul vocii;
- pot împărți trăirile emoționale în pozitive (”bune”) și negative (”rele”);
- utilizează etichete verbale pentru diverse emoții care se diferențiază mai greu între ele („nu sunt supărat,
sunt îngrijorat”);
- nu pot înțelege faptul că o persoană poate simți două emoții în același timp. De exemplu, poate fi tristă și
furioasă;
- încă atribuie emoțiilor factori externi. Nu pot să înțeleagă că emoțiile sunt produse de interpretarea
cognitivă pe care o acordă situație în fapt;
- pot înțelege impactul pozitiv sau negativ al exprimării unei emoții;
- sunt interesați să exploreze emoțiile celorlalți (”mami, de ce plângi?” sau „de ce esti trist, tati?”);
- încep să înțeleagă că aceeași situație poate fi o sursă de emoții diferite pentru persoane diferite. De
exemplu, câștigătorul concursului e fericit, iar cel care a pierdut e trist;
- sunt capabili să tolereze trăirile frustrante care nu au o soluție imediată. Dacă sunt la medic și le este foame
pot aștepta fără să se enerveze până se termină consultul;
- reglarea emoțională se realizează mai ușor pentru că pot interioriza regulile sociale și familiale și pentru că
sunt capabili să identifice soluții adecvate la problemele cu care se confruntă (raționalizarea sau
minimalizarea).
Etapa de vârstă 5-6 ani:
– identifică și denumesc majoritatea emoțiilor pentru că au limbajul bine dezvoltat;
- devin critici și nu agreează eșecul, motiv pentru care este recomandată stimularea competitivității cu ei
înșiși și nu cu alți copii;
- își dezvoltă empatia, adică abilitatea de a înțelege emoțiile celorlalți;
- încep să își formeze simțul moralității și înțeleg termeni abstracți ca: onestitate, corectitudine, moralitate;
- manifestă teamă de separare când nu sunt alături de persoanele semnificative din viața lor în situații critice
(de exemplu, când schimbă grădinița sau când dorm în altă parte decât acasă);
- înțeleg că emoțiile sunt produse de interpretarea cognitivă pe care o acordă situație în fapt, adică ceea ce
gândim noi despre ele;
- sunt capabili să își elaboreze propriile reguli de reglaj emoțional în diverse situații de joc, de interacțiuni
sociale și uneori aceste reguli sunt complexe;
- apreciază prietenii de aceeași vârstă dar continuă să apeleze la adulți pentru ajutor.

94
Competenţele sociale se referă la abilitatea copiilor de a forma relaţii sociale funcţionale cu ceilalţi copiii şi
cu adulţii din viaţa lor. Acestea influenţează interacţiunile pozitive, corespunzătoare normelor culturale, în
aşa fel încât să permită atingerea propriilor scopuri şi în acelaşi timp respectarea nevoilor celorlalţi.
În achiziția comportamentelor sociale se parcurg câteva etape specifice încă din primul an de viață:
 în primele 3 luni de viață copiii își explorează foarte mult propriul corp: își sug degetul, își observă
mâinile, se uita spre acea parte a corpului care este atinsă de către adult și realizează că este o
persoana separată de ceilalți,devin interesați de alte persoane și îi recunosc pe cei care au grijă de ei,
se simt bine atunci când persoanele intră în contact cu ei .
 între 3 și 6 luni copiii devin atenți atunci când le este rostit numele, zâmbesc spontan, disting
persoanele familiare și cele nefamiliare și manifestă disconfort la pierderea unei jucării;
 între 9 și 12 luni copiii devin neliniștiți dacă sunt separați de persoana care îl îngrijește; ei încep sa
imite gesturi simple;
 de la 1 an la 2 ani copiii sunt mult mai interesați să stabilească contacte cu cei din jur, se recunosc în
fotografii sau în oglindă,manifestă afecțiune față de persoanele familiare ( de ex. le sărută, le
îmbrățișează), încep să se joace singuri, imită comportamentul adultului în cadrul jocului,se bucură
atunci când fac mici progrese, încep să îi ajute pe ceilalți (ex. o ajută pe mama sa adune jucăriile)
 de la 2 la 3 ani devin conștienți de sexul lor (ex. sunt fetiță sau băiat); spun când au nevoie sa meargă
la baie,își manifestă preferințele lor în fața adultului (de ex. „Nu vreau să iau rochița asta, nu-mi
place, o vreau pe cealaltă!”), se pot autoevalua: „sunt frumos/a”, „sunt murdar/ă” etc., devin
conștienți de emoțiile lor și ale celorlalți și discută despre ele, apar modificări rapide ale dispoziției
(ex. plâng dintr-o dată), încep să simtă furie și manifestă agresivitate în comportament, încep să
manifeste frică față de anumite lucruri (de ex. de întuneric, de anumite jucării);
 de la 3 la 4 ani copiii devin mult mai independenți. Cei mai mulți dintre ei pot realiza următoarele
comportamente: urmează instrucțiuni simple (de ex. „Spală-te pe mâini!”), realizează sarcini simple
fără ajutor: să mănânce, sa bea apa, se spală pe mâini sau își șterg nasul atunci când li se amintește,
devin mult mai interesați de alți copii, împart jucăriile cu ceilalți, își așteaptă rândul la joc (de ex.
când copilul se dă pe tobogan), inițiază jocuri împreună cu alți copii, inventează jocuri, apare „jocul
dramatic”(jocul de rol) – copiii se prefac ca sunt animale, personaje din povești, îndeplinesc anumite
roluri sociale (de-a familia, de-a școala etc.)
 de la 4 la 6 ani copiii devin mult mai conștienți de ei ca persoane și sunt interesați în a stabili relații
de prietenie cu ceilalți, încep să înțeleagă judecățile morale (de ex. „Copilul din parc s-a comportat
urât!”); se compară cu ceilalți, stabilesc prietenii, explorează diferențele între sexe,aduc jocul
dramatic mai aproape de realitate ținând cont de detalii (ex. timp, spațiu în care se desfășoară).
Interacţiunile pozitive cu ceilalţi colegi conduc la formarea relaţiilor de prietenie, dezvoltarea
abilităţilor de cooperare şi rezolvare de conflicte. Totuşi, nu toţi copiii reuşesc să stabilească cu
uşurinţă prietenii. Copiii timizi, deşi îşi doresc să se joace cu ceilalţi, au dificultăţi în a-şi a aborda colegii
pentru a se juca împreună. În schimb, copiii extrem de entuziaşti, cu probleme în controlul propriului
comportament, nu au răbdare să fie invitaţi sau nu cer voie să se alăture celorlalţi. Ambele categorii de copii
sunt frecvent excluse din activităţile de grup.
La vârsta de 3-4 ani copiii iniţiază interacţiuni bazate mai degrabă pe comportamente nonverbale
decât verbale: ei observă reacţiile faciale ale celorlalţi copii, le zâmbesc şi petrec timp în proximitatea
celuilalt, aşa cum se întâmplă în jocul paralel.

95
 Începând cu vârsta de 4-5 ani, comportamentele non-verbale sunt însoţite din ce în ce mai frecvent de
schimburi verbale care demonstrează faptul că există reciprocitate în interacţiune. Copiii reuşesc să
interacţioneze în grupuri din ce în ce mai mari, cooperează în joc şi încep să înţeleagă faptul că a se juca cu
alţi copii înseamnă să asculte ceea ce spun şi să răspundă. În această etapă ei învaţă să iniţieze o interacţiune
fie prin oferirea unei jucării în schimbul participării la o activitate, fie printr-o formulă verbală „Vrei sa ne
jucăm împreună?”.
La 5-6 ani, copiii îşi îmbunătăţesc, ca urmare a experienţei în jocurile de cooperare, capacitatea de a
se implica într-un joc „din mers”, adică de a se integra într-un joc deja în desfăşurare. În acest sens, copiii
învaţă strategii cum ar fi imitarea acţiunilor celorlalţi pentru a „intra” în joc.

3.Dezvoltare cognitivă și cunoașterea lumii

Termenul cognitiv, derivat din latinescul cognosco (a cunoaşte), se referă la activităţile implicate în
achiziţia, procesarea, organizarea şi utilizarea cunoştinţelor. Cu alte cuvinte, este vorba despre toate acele
abilităţi asociate cu gândirea şi cunoaşterea. Procesele senzoriale
 se dezvoltă pe baza activităţii de manipulare a obiectelor şi de observare a acestora;
 percepţiile de gust şi miros (olfactive)nu se modifică: gustul alimentar se află în schimbare spre
2 ani când copilul manifestă preferinţe sau refuzuri alimentare;
 percepţia vizuală îşi lărgeşte rolul de recunoaştere a însuşirilor tactile ale obiectelor ca şi în
controlul orientării şi mersului; dacă tatăl se îmbracă în Moş Crăciun nu-l recunoaşte; la 18 luni
vede relativ bine până la 10 m, dar priveşte ceea ce este în câmpul lui vizual apropiat – 1 – 2 m;
până la 10m se păstrează constanţa mărimii (cere adultului să-i dea luna de pe cer); după 1 an se
manifestă interesul pentru figuri colorate iar la 2 ani şi pentru obiectele necolorate; la 3 ani, pe
copil îl interesează cărţile cu ilustraţii (el are preferinţe pentru ilustraţiile clare şi simple, cu
puţine detalii şi expresive).
 comparaţiile obiectelor aflate la distanţă se realizează greu chiar la 3 ani;
 între 1- 3 ani se realizează perceperea primară a celor 4 elemente ale naturii implicate ca baza în
consistenţa lumii şi vieţii ( apa, aerul, pământul şi focul);
 auzul devine deosebit de activ, mai ales după 18 luni, când copilul este antrenat intens în
dialoguri în care trebuie să facă diferenţieri de sunete şi cuvinte (se dezvoltă auzul fonematic);
muzica începe să determine la copii reacţii pozitive sau atenţie încordată, mai ales după vârsta de
un an si jumătate, ceea ce demonstrează că începe să se dezvolte sensibilitatea muzicală; la doi
ani, copilul este sensibil la ritm; poate chiar să danseze la auzul unor melodii ritmate;
 la 12 luni, la cerere, arată ochii, gura, nasul, imită gesturi, acţiuni simple, îndeplineşte chiar
ordine simple, având capacitatea de a analiza perceptiv comportamentele simple în acţiuni cu
scop;
 la 18 luni identifică obiecte simple în planşe în care sunt reproduse aceste obiecte;
 la 21 luni poate arăta 4-5 părţi ale corpului propriu, la 33 luni observă lipsa din corpul unei
păpuşi, la 36 luni percepe raporturi între obiecte reprezentate;
 între 1 si 3 ani se dezvoltă şi percepţiile tactile (tactul furnizează şi creează, împreună cu văzul,
condiţii de percepere a spaţiului); după 1 an jumătate nu mai duce obiectele la gură, doar le
pipăie activ şi le examinează atent; încep astfel să apară coordonări din ce în ce mai bune între
cele două mâini; se consolidează relaţia dintre tact şi văz, ceea ce facilitează pipăirea.

96
Reprezentările
 la 1,6 – 1,8 luni se formează primele reprezentări care apoi se fixează în cuvinte (adică poate
să realizeze relaţia dintre semnificat şi semnificant);
 începe să aibă reprezentări situaţionale ceea ce-i permite adaptarea;
 la 3 ani planul reprezentărilor este bogat, variat şi fluid şi contribuie la formarea unei lumi
interioare subiective;
 reprezentarea facilitează orientarea, desfăşurarea acţiunilor etc.
 reprezentările vizuale, auditive, motorii, fonematice permit reconstituirea şi trăirea de
evenimente în planul intern, combinări ale acestora;
 acum se face trecerea între acţiunea concretă şi reprezentarea acţiunii înainte de a trece la
executarea ei prin operarea pe plan mental cu simboluri ale obiectelor. Capacitatea de a-şi
reprezenta ceva printr-un simbol se poate realiza prin : imitaţia amânată, jocul simbolic,
desenul, imaginile mentale, limbajul.
 între dezvoltarea limbajului şi reprezentări este o strânsă legătură; sub influenţa limbajului
reprezentările se supun unei profunde restructurări; limbajul, la rândul său, se dezvoltă pe seama
creşterii capacitaţilor de reprezentare a obiectelor, acţiunilor etc.
 cu toate acestea, reprezentările rămân în strânsă legătură cu percepţiile ceea ce le conferă un
caracter intuitiv-concret; deşi este capabil să-şi reprezinte mental anumite lucruri, el raţionează
asupra unor elemente specifice astfel atunci când se gândeşte, de exemplu la un câine el nu se
gândeşte la categoria generală de animale cu patru picioare ci la căţelul său de acasă;
 tot acum copilul poate să mimeze acţiuni astfel încât el se poate preface că mănâncă chiar dacă
nu are o linguriţă sau mâncare în farfurie;
 iniţial reprezentările apar involuntar şi abia mai târziu voluntar, în urma unei solicitări verbale.
Copilul poate fi solicitat pe la 2 ani jumătate să caute şi să aducă un anumit obiect la solicitările
adulţilor.
Memoria
 are un puternic caracter afectogen, mecanic şi involuntar;
 extrem de puţine persoane au amintiri din această perioadă de vârstă (memoria este de scurtă
durată, latenţa memoriei creşte astfel că dacă la 1 an ea este de câteva săptămâni, la 3 ani de
câteva luni, iar la 4 ani de aproape un an);
 recunoaşterea este dezvoltată comparativ cu reproducerea;
 se memorează pe baza asociaţiei de contiguitate (memoria de scurtă durată);
 între 1-3 ani memoria copilului se dezvoltă foarte mult pe linia recunoaşterii şi reproducerii
cuvintelor;

Limbajul
 se dezvoltă atât componenta senzorio – motorie cât şi componenta intelectuală şi afectivă a
limbajului (la început copilul se joacă cu vocea, apoi cuvintele capătă semnificaţie, se
interiorizează şi devin acţiune mentală, iar apoi ele au şi o anumită încărcătură afectivă,
exprimă stări afective);
 se contată câteva stadii în evoluţia limbajului:

97
 • 12 – 18 luni – stadiul cuvântului – frază în care un cuvânt conţine o mare încărcătură
emoţională;
• 18 – 24 luni – stadiul pre – frazei în care se remarcă o înşiruire de cuvinte după
importanţa lor afectivă;
• după 2 ani – stadiul preconceptelor utilizează cuvinte ce se află la baza conceptelor;
• după 2 ani şi jumătate – stadiul frazei gramaticale – în care se exprimă prejudecăţi,
relaţii între noţiuni;
• la începutul celui de –al treilea an de viaţă – stadiul structurii sintactice
• în cursul celui de –al treilea an de viaţă – Stadiul diferenţierii formelor gramaticale –
copilul diferenţiază persoana întâi de persoana a doua;
 la 2 ani –„marea identificare” – utilizarea frecventă a întrebării „ce este asta?”;
 la 2 ani şi jumătate creează prin cuvinte situaţii şi imagini (poveşti); are loc o dezvoltare rapidă
a exprimării verbale prin propoziţii gramaticale; se manifestă structura generativă a limbajului –
un cuvânt odată însuşit este folosit în numeroase combinaţii, fără a interveni o învăţare
suplimentară;
 la 3 ani limbajul devine situativ – copilul povesteşte ca şi cum ar participa el însuşi la
evenimente;
 începe să se dezvolte auzul fonematic cu funcţie corectoare asupra vorbirii; se menţin dificultăţi
în pronunţarea sunetelor sau grupelor de sunete ( reducerea şi înlocuirea cu articulări simple –
şarpe – salpe, avionul – onul; eliziunea de sunete înlăturându-se de obicei cele neaccentuate –
busu – autobuz; contaminarea în domeniul flexionării cuvintelor – am mergut în loc de am
făcut; fenomenul persevărării în pronunţie – miau – miau, cucurigu-rigu-rigu; mutarea
confortabilă a silabelor – cribit – chibrit)
 la 1 an şi 6 luni - funcţia simbolică a limbajului, când prin acţiunea imitativă, îi apar copilului
pe plan mintal schemele simbolice;
Gândirea
 gândirea se dezvoltă în cadrul acţiunii cu obiectele şi a acţiunii verbale (conduitele verbale
contribuie la dezvoltarea gândirii)
 2 ani – „marea identificare” – „ce este asta?” = identificarea şi diferenţierea obiectelor,
desprinderea lor de fond;
 3 ani – „vârsta obsedatului de ce” – copilul nu aşteaptă o explicaţie cauzală ci una finalistă – la
ce foloseşte obiectul respectiv;
 gândirea este primitivă şi egocentrică – nu poate depăşi propriile dorinţe, totul funcţionează
dependent de el;
 animismul gândirii – tot ceea ce-l înconjoară este însufleţit, copilul începe să creadă în propria
lui putere de a produce anumite efecte – dacă bate păpuşa se va cuminţi;
 Piaget elaborează stadiile dezvoltării cognitive între 1 – 3 ani:
• 12 – 18 luni - stadiul schemelor terţiare – copilul experimentează activ, prin
încercare şi eroare conduite cognitive pentru a cunoaşte noi efecte;
• 1 – 2 ani – stadiul invenţiei şi reprezentării – în rezolvarea unor probleme noi
copilul inventează soluţii spontane, încercarea şi eroarea având loc la nivel de
reprezentare;
98
 • 2 – 4 ani – stadiul operaţiilor simbolice – copilul imită acte şi acţiuni în cadrul
jocului simbolic, utilizând limbajul; se formează astfel preconceptele;
 în cadrul jocului simbolic sunt utilizate semnele şi simbolurile (diferenţa între semn şi simbol
este aceea că semnul nu se aseamănă cu obiectul, este arbitrar şi presupune viaţă socială, iar
simbolul se aseamănă cu obiectul, nu presupune viaţă socială dar poate fi socializat;
 de la apariţia limbajului şi până la 4 ani = inteligenţa preconceptuală; (preconceptul este asociat
cu cuvântul dar rămâne doar un simbol nefiind desprins de imaginea concretă; este un semn
deoarece funcţionează în mintea copilului ca o etichetă nedesprinsă de obiectul respectiv;
 raţionamentul este transductiv – copilul xplică fenomenul nu „cum s-a petrecut” ci că s-a
petrecut „ca şi”;
J. Piaget consideră că dezvoltarea cognitivă se realizează cu precădere în primii 12 ani de viaţă,
parcurgând progresiv mai multe stadii de dezvoltare.
Stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-2 ani)
În acest stadiu diferenţele dintre un nou-născut şi un copil de 2 ani sunt atât de vaste încât descrierea
pe care Piaget o face perioadei senzoriomotorii este una dintre cele mai complexe abordări a dezvoltării
inteligenţei. El a împărțit acest stadiu în șase substadii distincte în care pot fi identificate mai multe achiziţii
intelectuale majore precum permanenţa obiectului - copilul învaţă că un obiect încă există şi atunci când se
află în afara vederii şi începe să-şi amintească şi să-şi imagineze experienţe (reprezentări mentale), sau
apariţia comportamentului orientat spre - scop (intenţional).
 Exersarea reflexelor necondiţionate (naştere – 1 lună)
 Reacţiile circulare primare: primele comportamente adaptative învăţate (1-4 luni).
 Reacţii circulare secundare: învaţă cum pot fi facute să dureze lucrurile interesante (4-8 luni).
 Coordonarea schemelor de acţiune şi aplicarea în situaţii noi (8-12 luni).
 Reacţiile circulare terţiare: descoperirea unor noi mijloace prin experimentare activă (12-18
luni).
 Trecerea la reprezentări: inventarea de noi mijloace prin combinaţii mentale (18 luni – 2 ani)

Stadiul preoperatoriu sau a gândirii intuitive (2-6 ani)

Între 2 şi 6 ani are loc acum o evoluţie cognitivă semnificativă, însoţită şi susţinută de dezvoltări
semnificative în plan emoţional şi social. Dezvoltarea cognitivă în acest stadiu se bazează pe: achiziţii
intelectuale semnificative; evoluţia raţionamentului; noi instrumente de comunicare utilizate de copil, în
special limbajul, desenul şi jocul; socializarea copilului; reprezentarea lumii şi concepţia despre lume;
formarea judecăţii morale.
Graţie capacităţii de reprezentare mentală, care se achiziţionează pana la sfârşitul celui de-al doilea an
de viaţă, copilul este capabil să îşi reprezinte obiecte care nu sunt prezente, sau situaţii care urmează să se
întâmple. Progresul remarcabil din sfera gândirii are importante consecinţe practice.
Conținutul verbal este mai ușor de înțeles și la rândul său, copilul înțelege întrebări și informații
simple. Propoziția sa are o formă mai bine definită și o structură sintactică.
Între 1-3 ani utilizarea limbajului este stimulată de dorința copilului de a se face înțeles și de
descoperirea unei realitățiesențiale, și anume, aceea că obiectele, fenomenele, acțiunile, însușirile au o
denumire. În timp, copilul devine capabil să verbalizeze o mare parte a experienței senzoriale și afective
(acru, dulce, amar, sărat), folosindu-se de integratorii evaluativi (bun, rău, frumos, urât).
99
4.Dezvoltarea limbajului și a comunicării și premisele citirii și scrierii
Însuşirea corectă a limbajului oral constituie o primă şi esenţială treaptă în formarea afectivă,
cognitivă şi comportamentală a copilului. La vârsta mică are loc lărgirea şi complicarea raporturilor dintre
copii şi realitatea înconjurătoare, fapt care se regăseşte şi asupra limbajului său oral. Limbajul copilului
înregistrează modificări calitative pe măsura dobândirii caracterului contextual în detrimentul celui situativ,
care încă mai persistă. În dezvoltarea copilului, comunicarea joacă un rol foarte important în procesul
adaptării acestuia la viața de zi cu zi. Procesul comunicării nu se reduce numai la realizarea ei prin vorbire,
ci presupune toate reacțiile care au menirea de a transmite nevoile și sentimentele copilului.
Limbajul este un aspect important al dezvoltării copilului, permiţându-i acestuia să comunice, să-şi
facă înţelese nevoile şi să interacţioneze cu cei din jur. Forma concretă a limbajului este vorbirea, care se
însuşeşte treptat. Copilul trebuie învăţat să vorbească, iar acest lucru se realizează în perioada primei
copilării, adică între 0-3 ani.
Înainte de primele forme de limbaj verbal, dar şi după aceea, copilul comunică foarte mult folosind limbajul
nonverbal (gesturi şi mimica). Caracteristici
Se descriu următoarele stadii ale dezvoltării limbajului: preverbal, verbal (al cuvintelor), al propoziţiilor, al
achiziţiei regulilor şi al limbajului scris.
Dezvoltarea limbajului la copilul de 0-12 luni.
❖ În stadiul preverbal, între 0-1 an, mijloacele lingvistice de comunicare sunt ţipetele şi plânsul, care
reprezintă primele semnale de comunicare. Ele se modulează în raport cu starea emoţională a
copilului şi mama învaţă să le cunoască semnificaţia. Comunicarea dintre părinţi şi copii se
realizează prin simţul tactil kinestezic, apoi prin utilizarea simţului vizual, care este primul limbaj
prin care copilul înţelege iar zâmbetul bebeluşului este primul răspuns la dialogul vizual. Dialogul
dintre părinte şi copil se schimbă de-a lungul primului an. Verbalizarea copilului creşte înainte că
bebeluşul să iniţieze limbajul.
a) La 3-4 săptămâni încep să apară primele forme de comunicare non-verbală (diferite
expresii ale feţei, surâs, zâmbet, gestica mâinilor etc.). Până la o lună ţipătul este mijlocul
principal de comunicare, după care el este însoţit de gângurit care reprezintă debutul
comunicării verbale.
b) La vârsta de 3-4 luni apare gânguritul, copilul emite sunete ascuţite, vocale prelungite şi,
prin modificarea intonaţiei, pare că poartă un dialog cu cei din jurul său. Este considerat
semn de plăcere.
c) La 6 luni începe lalalizarea, rezultată din alăturarea unei consoane la o vocală, ”la.. la”,
”ba”, “da”, “pa”, “ma” pe care le repetă la început neintenţionat, ulterior voit, în funcţie de
aprobările pe care le primeşte de la adulţi. Ele capătă treptat semnificaţie şi se leagă între
ele rezultând primul cuvânt.
❖ Stadiul verbal începe de la vârsta de 9-10-12 luni cu variaţii mari de la copil la copil.

100
 a) După luna a 10-a copilul se centrează pe cuvinte, chiar dacă acestea sunt imitări de sunete
(pisica este miau-miau, câinele este ham-ham), ele au pentru copil înţeles de propoziţii,
dovada că el înţelege mai mult decât poate să exprime.
b) În jur de 11 luni apar primele cuvinte articulate, de doua silabe („mama”, „tata”, „papa”).
Spre sfârşitul primului an de viaţă copilul răspunde prin gesturi la întrebări simple, execută
comenzi simple, poate da sau arăta la cerere anumite obiecte, indică 3-5 imagini dintr-o carte când sunt
denumite, arată 3 părţi ale corpului. Vocabularul său ajunge până la 5 cuvinte, dar poate folosi acelaşi
cuvânt pentru obiecte diferite. Treptat vocabularul creşte la 30-40 cuvinte şi capătă semnificaţia de cuvânt-
propoziţie înainte de 18 luni. Dezvoltarea limbajului la copilul de 12-18 luni
❖ În această perioadă de vârstă cuvintele singulare au o foarte mare importanţă pentru copil, acesta
reuşind să le folosească pentru a denumi realităţi. Primele cuvinte ale copilului se referă de obicei la
obiecte şi fiinţe înconjurătoare.
❖ Vocabularul unui copil cu vârsta de 18 luni include 5-20 de cuvinte, în principiu substantive.
❖ Copilul poate urma instrucţiuni simple – de exemplu – poate da jucăria care i se cere.
❖ Copilul mic produce fraze lungi, alcătuite dintr-un ”limbaj propriu” şi se uită cu interes la pozele din
cărţi. Poate repeta de multe ori acelaşi cuvânt.
❖ După un an începe să construiască mici propoziţii: „Vreau apă!” şi răspunde la mici propoziţii
afirmativ sau negativ. La un an şi jumătate copilul îşi recunoaşte numele.

Dezvoltarea limbajului la copilul de 18-24 luni

❖ După un an şi jumătate vocabularul activ al copiilor este de aproximativ 30 de cuvinte, dar ei
înţeleg şi reacţionează corect la mult mai multe cuvinte. Studii nevalidate încă, au arătat că există
diferenţe temperamentale în modalitatea de achiziţionare şi utilizare a limbajului. Introverţii vorbesc
mai târziu, par a exersa mintal pronunţia cuvintelor şi de abia când se conving că aceasta este
identică cu modelul pronunţă cuvântul corect. Extroverţii vorbesc mai repede, repetă cu greşeli până
ajung la pronunţia corectă.
❖ În această perioadă copilul mic trece de la formularea propoziţiei dintr-un cuvânt la cele de 2-4
cuvinte, în funcţie de importanţa pe care copilul le-o acordă. Imitarea este în continuare o formă de
învăţare pentru copil, iar acum imitarea verbală este mai frecventă decât imitarea fizică.
❖ Copilul foloseşte ”propoziţii telegrafice”, care conţin doar informaţiile principale.
❖ Copilul achiziţionează 10-20 cuvinte pe zi, iar până la vârsta de 2 ani are un vocabular format din
150-300 cuvinte, dar poate înţelege mai multe şi începe să asocieze cuvinte pentru a forma propoziţii
simple. La această vârstă nu foloseşte încă pronumele personal "eu" şi vorbeşte despre sine la
persoana a III-a. Numeşte alţi membri ai familiei, 4 - 5 jucării şi răspunde cu DA sau NU la întrebări
care cer răspunsuri de acest tip.
❖ Este posibil ca unii copii, în jurul vârstei de 18 luni, să înregistreze o adevărată ”explozie” în
achiziţionarea cuvintelor.
❖ Copilul înţelege că toate obiectele şi fiinţele au câte o denumire şi este capabil să înveţe foarte
repede înţelesul unui cuvânt, doar auzindu-l de câteva ori.
101
 ❖ Copiii mici răspund la comenzi de genul ”Arată-mi unde sunt ochii, nasul, gura, etc”.
❖ Adulţii pot înţelege aproximativ 2/3 din ceea ce spune copilul.
❖ Copilul foloseşte cel puţin două prepoziţii şi două pronume.

Dezvoltarea limbajului la copilul de 24-36 luni

❖ În primele luni după ce a împlinit vârsta de 2 ani, copilul se află în stadiul preconceptual, adică
tranziţia de la general la particular, iar în următoarele luni, până la vârsta de 3 ani, copilul intră în
stadiul frazei gramaticale, reuşind să se exprime mai corect.
❖ Vocabularul unui copil de 3 ani este format din 900-1000 cuvinte, utilizează cuvinte în locul
obiectelor, pune întrebări referitoare la persoanele absente cu care s-a simţit bine, îşi poate imagina
viitorul.
❖ Copilul foloseşte comunicarea verbală pentru a crea situaţii imaginare.
❖ Persoanele străine pot înţelege majoritatea cuvintelor rostite de către copilul mic.
❖ Copilul acum îşi poate spune numele, spune sau arată pe degete ce vârstă are, îşi spune sexul când
este întrebat (băiat-fată), foloseşte corect pluralul substantivelor, foloseşte câteva verbe la trecut,
răspunde la întrebări de genul "ce face?", "unde este?". Apar întrebările ”Ce este?” şi ”De ce?” La
nivelul limbajului apar propoziţiile formate din patru cuvinte, foloseşte cuvintele “vreau”/”nu
vreau”. Poate folosi în joc obiecte simbolice.
❖ Copilul cu vârsta de 3 ani foloseşte corect pronumele şi formează cu uşurinţă propoziţii din trei
cuvinte.

Stimularea dezvoltării vorbirii a copilului mic

În acest proces de însuşire a limbajului, părinţii, alţi îngrijitori/adulţi au un rol foarte important,
deoarece ei reprezintă modelul pe care copilul îl imită de la o vârstă foarte mică. De aceea, în primul rând
adulţii trebuie să vorbească foarte corect, să nu stâlcească cuvintele şi să nu-l încurajeze pe copil să o facă,
deşi este amuzant, să îl corecteze de câte ori este nevoie fără a deveni însă un factor frustrant pentru copil.
Adulţii trebuie să-l stimuleze continuu verbalizând fiecare acţiune pe care o fac, să folosească multe
jocuri, jucării şi cărţi, să-i citească şi să-l antreneze în activităţi specifice vârstei lui, încurajându-i fiecare
încercare de a vorbi.
Dezvoltarea limbajului la copii înregistrează cea mai spectaculoasă transformare în primii trei ani de
viaţă – la vârsta de 3 ani copilul învaţă şi 10-20 de cuvinte noi pe săptămână. Spre deosebire de dezvoltarea
spectaculoasă a vocabularului, pronunţia rămâne încă deficitară, în special în privinţa consoanelor s, z, j, r.
Pronumele reprezintă încă o provocare de ordin logic, astfel încât cel mic evită să le folosească şi le
înlocuieşte cu numele proprii.
La vârsta de 1 an copilul înţelege ceea ce îi spun părinţii, însă nu reuşeşte să se exprime decât
eventual prin cuvinte singulare.
La sfârșitul primului an de viață, copilul este capabil să verbalizeze câteva cuvinte cu înțeles, în
general onomatopee, substantive sau cuvinte din jargonul său de vorbire. Deși posibilitățile sale, privind
limbajul, sunt încă limitate, copilul cunoaște deja valoarea socială a limbajului, conștient fiind de rolul

102
acestuia, adică cel de instrument necesar pentru satisfacerea dorințelor proprii. Cuvântul îndeplinește, la
început, rol de frază.
La 2 ani copilul reuşeşte să formeze scurte propoziţii, astfel încât părinţii înţeleg mai bine ce îşi
doreşte,se poate spune că limbajul devine un mijloc de comunicare obișnuită și deține conținut emoțional.
Vocabularul este mai bogat, aungajând până la 20 de cuvinte. Copilul este capabil acum să construiască o
relație între noțiuni și judecățile personale.
La vârsta de 3 ani deja vorbirea este mai clară, astfel încât şi persoanele din afara cadrului familial
înţeleg ce spune cel mic. La 3 ani, aparatul fonetico-articulator este înzestrat cu elemente caracteristice mult
mai specifice. Astfel, copilul poate controla volumul și modularea vocii (elemente paraverbale) cu mai multă
precizie. Conținutul verbal este mai ușor de înțeles și la rândul său, copilul înțelege întrebări și informații
simple. Propoziția sa are o formă mai bine definită și o structură sintactică.
Între 1-3 ani utilizarea limbajului este stimulată de dorința copilului de a se face înțeles și de
descoperirea unei realitățiesențiale, și anume, aceea că obiectele, fenomenele, acțiunile, însușirile au o
denumire. În timp, copilul devine capabil să verbalizeze o mare parte a experienței senzoriale și afective
(acru, dulce, amar, sărat), folosindu-se de integratorii evaluativi (bun, rău, frumos, urât).

5.Dezvoltarea abilităților și atitudinilor de învățare și a creativității

Dezvoltarea capacităţilor şi atitudinilor în învăţare – se referă la modul în care copilul se implică într-
o activitate de învăţare, modul în care abordează sarcinile şi contextele de învăţare, precum şi la atitudinea sa
în interacţiunea cu mediul şi persoanele din jur, în afara deprinderilor si abilităţilor menţionate în cadrul
celorlalte domenii de dezvoltare.
Dezvoltarea abilităților de învățare
Învățarea este o activitate care începe să se manifeste încă înainte de naștere, astfel încât copiii se
nasc deja cu o atitudine activă față de învățare. Creierul bebelușilor este implicat activ în diverse forme de
învățare iar abilitățile necesare obținerii succesului sunt manifeste deja în primii ani de viață. În acest sens
este necesar ca adulții implicați în creșterea copilului să înțeleagă modul în care se dezvoltă aceste abilități și
să încurajeze tendința de implicare cognitivă a copiilor în experimentarea lumii stimulându-le învățarea.
Învățarea timpurie se manifestă la două niveluri: nivelul explicit, vizibil și un nivel al înțelegerii
implicite a realității care este deseori greu de observat și măsurat de către adulți. Din acest motiv poate fi
dificil pentru adulții care se ocupă de copii să observe sau să recunoască reperele unei învățări implicite care
se poate manifesta la copii și, din acest motiv, să subestimeze capacitatea lor de învățare.
Formarea atitudinilor de învățare a reprezentat întotdeauna un subiect important în științele
psihopedagogice. Prin atitudine se înțelege o dispoziție internă a individului, care subînțelege percepția sa și
reacțiile sale față de un obiect sau un sentiment. Literatura de specialitate propune mai multe definiții ale
atitudinii, însă prima larg cunoscută definiție riguroasă a acestui concept a fost propusă de G. Allport, care
afirmă că atitudinea este o stare mentală și neuropsihologică de pregătire a răspunsului, organizată prin
experiență de către subiect, exercitând o influență directivă sau dinamică asupra răspunsului său față de toate
obiectele și toate situațiile la care se raportează. Această definiție sugerează ideea, că atitudinile ar constitui
mai multe elemente:
a) este o experiență personală cu un substrat neurobiologic și nu poate fi măsurată decât într-o
manieră indirectă, prin manifestările comportamentale sau psihofiziologice;

103
 b) atitudinile constituie un ansamblu de elemente cognitive raportate la un obiect cărora le sunt
asociate evaluări (afecte) pozitive sau negative;
c) elementul central este acela că atitudinile sunt precursoarele comportamentului.
În sens larg atitudinea reprezintă modalitățile de a reacționa verbal, sau prin comportamente în mod
personal evaluativ față de problemele curente de viață, cele legate de conduitele semenilor și cele privind
munca, activitățile și produsele personale inclusiv creative, stilul și valoarea lor. Una din activitățile de bază
ale ființei umane, prin intermediul căreia are loc asimilarea experiențelor, explorarea necunoscutului și
adaptarea la mediu, este învățarea.
La vârstele timpurii capacităţilor şi atitudinilor în învăţare vizează: curiozitatea şi interesul pentru
lucruri noi: indică dorinţa de investigaţie a copilului, interesul lui de a afla şi căuta informaţii noi,
curiozitatea în situaţii noi şi dorinţa de a învăţa lucruri noi; iniţiativa: indică motivaţia intrinsecă a copilului
de a realiza anumite sarcini, activităţi, de a se implica in contexte variate de învăţare, de a comunica şi
desfăşura sarcini împreună cu alţi copii sau adulţi; persistenţa in activităţi: vizează capacitatea copilului de
a stărui într-o activitate, de a-şi concentra atenţia şi a duce un lucru la bun sfârşit, chiar dacă este întrerupt
sau distras; creativitate: vizează capacitatea copilului de a utiliza informaţia şi abilităţile dobândite in
strategii şi contexte noi, de a-şi extinde propria învăţare utilizând imaginaţia, depăşind tiparele convenţionale
ale gândirii şi situaţiilor curente, de a-şi exprima ideile, opiniile emoţiile in forme noi.
Încă de la vârsta antepreșcolarității sunt evidențiate atitudini față de învățare care se dovedesc condiții
importante pentru achizițiile cognitive ale copilului. În această categorie sunt incluse persistența,
curiozitatea, încrederea în sine, motivația intrinsecă, prioritizarea și autocontrolul. Fiind relaționate cu
dezvoltarea capacității de autoreglare emoțională și cognitivă, aceste caracteristici nu sunt considerate ca
intrinseci copilului, ci sunt rezultatul dezvoltării lor prin expunerea la experiențe și aplicarea deliberată a
practicilor educaționale specifice.
Autoevaluarea propriei competențe de învățare de către copil este o variabilă importantă a gestionării
provocărilor care apar pe parcursul procesului de învățare.
Atribuirea succesului și eșecului este o altă variabilă predictivă pentru dispoziția de a depune efort în
învățare și pentru succesul obținut. Încă de la vârste timpurii copiii își construiesc teorii implicite cu privire
la inteligență ca fiind o trăsătură fixă sau o trăsătură care poate fi dezvoltată prin efort persistent. Educatorii
și părinții construiesc mesaje implicite în acest sens prin felul în care se raportează la abordarea învățării și la
efortul depus pentru a atinge achiziții cognitive. Recompensarea efortului, a persistenței și a tenacității
copilului de a gestiona provocările apărute în învățare determină o creștere a capacității copilului de a se
motiva și de a activa efortul cognitiv ca modalitate de a obține succes. Caracteristici
0 -18 luni
Toate activităţile de joc trebuie să aibă loc în prezenţa unor adulţi calmi şi responsabili. În prima
jumătate de an (până la 6 luni), forma cea mai frecventă de joc este jocul exerciţiu, în care copilul îşi
cunoaşte propriul corp, jucându-se cu propriile mâini, dând din picioare. Pe măsură ce creşte, copilul îşi
dezvoltă abilităţile motrice şi îşi extinde aria de acţiune. Copilul este interesat de obiecte pentru manipularea
cu ele. Interacţiunea adult-copil la această vârstă este una simplă, doar de crearea condiţiilor de joc pentru
copil. Copilul la această etapă se află la debutul imitaţiei, de aceea, are nevoie de modele pe care să le poată
imita, sursa principală de imitaţie fiind adultul.
Între 7 -12 luni, copilul explorează complex obiectele. În afara propriului corp, copilul doreşte să
cunoască şi corpul celor cu care interacţionează. Descoperă cu plăcere faţa adultului, băgând mâna în ochi,
gură, nas. Imită sunetele şi gesturile pe care adulţii le fac. Copilul în permanenţă are nevoie de prezenţa

104
adultului în preajma sa, care îi este partener de joc: copilul îi zâmbeşte, îşi ascunde faţa într-un joc de-a
“cucu-bau!”, aruncă jucăriile de nenumărate ori din pătuţ repetând şi reproducând aceleaşi gesturi, mişcări.
Solicită prin mişcări şi sunete să i se dea jucăria/obiectul dorit, apelează la degetul adultului să apese pe
butonul prea dur a unei jucării. Pentru vârsta respectivă sunt recomandate jucăriile care produc diverse
sunete, cele tip “surpriză”, cutiuţe care au un buton de plastic moale şi pe care dacă le apeşi, deschid capacul
cutiei din care ies diverse figurine, însoţite de diverse sunete. Sunetul şi surpriza îl stimulează pe copil să
caute, să descopere şi să înceapă să integreze ideea obiectului care există şi dacă nu îl vede. La această vârstă
copilul apelează la alt copil mai mare doar atunci când acesta este fratele sau sora sa mai mare, adică o
persoană care este permanentă în viaţa sa. Apelează la fratele sau sora sa în măsura în care acesta îi răspunde
ca un adult, dar nu pentru a se juca împreună.
De la 12 la 18 luni încep jocurile de limbaj şi continuă cele de imitaţie. Copilul iniţiază jocuri în
relaţia cu adultul şi participă/răspunde interacţiunilor în relaţia dată.
19- 36 luni
Copilul spre 2 ani manifestă interes pe un termen scurt în relaţia cu alţi copii, astfel începe separarea
de adulţi. El poate privi îndelung la jocul altor copii de aceeaşi vârstă sau mai mari şi uneori va răspunde
dialogului iniţiat de alt copil (Uite maşina. Are roţi. Uite păpuşa mea. Are rochiţă. Cântă). Apare curiozitatea
pentru jucăriile altui copil şi va încerca să le ia, uneori cu forţa, cu plânsete dacă nu le capătă.
Jocul copilului de 18-36 luni devine specific pentru o oarecare categorie de activităţi, câştigă în
complexitate pentru că încep jocurile de construcţie, desenul şi jocurile imaginative.
Copilul în această perioadă are nevoie de prezenţa adultului, dar nu tocmai şi de intervenţia acestuia.
Sunt situaţii de joc în care copilul solicită prezenţa adultului, deoarece acesta îi insuflă încredere, siguranţă,
dar apar şi situaţii de joc în care nu doreşte ca iniţiativele să fie preluate de adult. Este o perioadă sensibilă
pentru el, de aceea trebuie să ştim când îl ajutăm, când îl lăudam şi când îi acordăm independenţa. În
activităţile de desen este bine să fim în preajma copilului şi să-l lăsăm să deseneze, iniţiind o discuţie pentru
antrenarea exerciţiului de limbaj. În cadrul comunicării vom încerca să-l valorizăm şi să-i dezvoltăm
imaginaţia prin formule de genul: ”Vrei să îmi vorbeşti despre desenul tău?. Nu vom adresa întrebări de
tipul: ”Ce ai vrut să desenezi aici?”, deoarece îl pune în situaţie de test şi îl inhibă. Daca ţine creionul
“incorect” în mână, îi putem corecta cu atenţie poziţia, fără a critica. Pentru creaţiile de desen şi pictură este
bine să le punem la dispoziţie coli mari de hârtie, A3. Atunci când copilul desenează pe o foaie mare, nu
încercăm să facem corectări, retuşări în nici un caz - este creaţia lui şi aşa vede el lucrurile. Important este să-
l încurajăm, să-l susţinem, să-l stimulăm prin aprecieri verbale. Este o adevărată tragedie dacă nu este lăudat
rezultatul sau dacă un alt copil vine şi doreşte să pună - fie şi un punct - pe foaia lui! În jocul copilului există
o continuă interacţiune cu obiectele şi cei din jur, un lanţ de încercări care îl ghidează în procesul învăţării. El
începe să construiască din orice are la îndemână: aşează perniţe una peste alta sau capace, cratiţe; alătură
perechi de pantofi, ordonează creioanele. Astfel, integrează noţiuni despre matematică, logică, pune ordine în
lucruri. Îi place să dărâme ceea ce a construit şi se bucură când dărâmă construcţia. Nu-i place şi nu admite
să intervină alt copil în construcţiile/jocul lui. În cazul în care stau mai mulţi copii împreună la o masă, 3-4
sau în alt loc, toţi vor dori acelaşi creion, foaie, jucărie, cretă etc.
Adultul va interveni doar în cazul în care copiii sunt în pericol (se lovesc, utilizează creioanele pentru a se
lovi), lăsându-i să-şi gestioneze singuri conflictul. Dacă, totuşi, conflictul i-a amploare, îi luam din zona
respectivă în care se derulează cearta dintre cei doi şi le distragem atenţia prin alte activităţi şi jucării.
După 2 ani copiii experimentează jocuri cu un grad din ce în ce mai mare de complexitate şi folosesc
o cantitate importantă de jucării. La început copiii imită comportamente la care au fost martori oculari: cearta
părinţilor în jocul cu păpuşa sau activităţile casnice pe care le desfăşoară mama în bucătărie, doar că aici vor
105
derula-o prin situaţia cu păpuşa. În aceste jocuri copiii încep să exprime cunoştinţele deja dobândite cu
privire la rolurile şi comportamentele oamenilor alături de care trăiesc; exprimă, de asemenea, cunoştinţele
referitoare la modul în care sunt folosite unele dintre obiectele de zi cu zi, transpunând utilizarea lor
obişnuită în viaţa reală şi folosindu-le pentru alte scopuri decât în contextul jocului. Observând jocul
simbolic al copilului (“De-a...”) aflăm modul în care copilul înţelege lumea din jurul lui, modul în care el se
poziţionează în această lume. Copiii manifestă, de asemenea, un interes mai mare pentru jocurile care
implică exerciţii fizice, precum alergatul sau jocul cu mingea. Acest tip de jocuri constituie una dintre marile
atracţii la această vârstă şi permite modelarea energiei copilului şi practica respectful lui pentru reguli.
Caracteristicile dezvoltării abilităților și atitudinilor de învățare și a creativității a copilului antepreșcolar :
Curiozitatea și interesul :
Copilul între 0-18 de luni :
- se întoarce, se liniștește sau devine agitat ca o reacție la sunete noi și lumini ; își
manifestă curiozitatea , exploarând mediul imediat apropiat;
Copilul între 19-36 de luni : - interesat de obiectele și activitățile noi și pune întrebări despre
oameni și obiectele necunoscute; A. Inițiativa:
Copilul între 0-18 de luni : - explorează mediul imediat apropiat, dorind să facă anumite
lucruri singur
- face distincția între activitățile sau interacțiunile care îi plac sau displac
Copilul între 19-36 de luni: - încearcă să facă mereu lucruri noi, asumându-și unele
riscuri;
- inițiază jocuri cu alții
- explorează lucrurile noi
- alege o activitate din mai multe și o desfășoară pentru un scurt timp B. Persistența :
Copilul între 0-18 de luni :- se concentrează pentru un timp scurt atunci cand ascultă o poveste
- repetă mișcări simple pentru a își lua o jucărie
- își amintește unde sunt obiectele preferate
Copilul între 19-36 de luni: - repetă acțiunile preferate;
- solicită și acceptă ajutorul adultului
- finalizează o activitate simplă
- persistă, pentru scurt timp, în realizarea unor sarcini dificile C. Creativitatea:
Copilul între 0-18 de luni :- diversifică unele acțiuni învățate: aruncă, lovește diferite obiecte,
produce zgomote
-folosește diverse obiecte pentrua construi sau pentru a ajunge unde vrea;
Copilul între 19-36 de luni: - inventează jocuri simbolice;
- găsește utilizări noi jucăriilor, cu sau fără îndrumarea adultului;
- folosește imaginația în joc.

106
 TEORII ȘI CLASIFICĂRI ALE JOCULUI
Numeroși pedagogi au dezvoltat o pledoarie pentru împortanţa jocului ca mijloc de socializare şi
educare a copiilor, de aceea au adus argumente care să susţină teoria conform căreia, un copil care nu ştie să
se joace nu va putea să se dezvolte armonios şi în bune relaţii cu ceilalţi, iar adaptarea lui la viaţa socială va
fi una mai dificilă, tocmai pentru că acesta nu şi-a format şi consolidat cele mai importante abilităţi care îi
conferă omului stabilitate: cooperare, comunicare, socializare, adaptare.
Din punct de vedere psihologic, jocul are anumite caracteristici care au dus la elaborarea teoriilor
jocului. Astfel, jocul are caracter simbolic –copilul transpunând realitatea obiectivă în realitate socială,
transfigurată, prin interiorizarea acţiunilor mintale şi caracter social-istoric- jocul evoluează odată cu
societatea bazându-se de cele mai multe ori pe comunicarea între persoane. De asemenea jocul are şi o
motivaţie internă, copilul având nevoie de o recompensă ca să se implice în joc.
O clasificare a teoriilor jocului o face Păişi-Lăzărescu ( 2005, pp. 119- 122) astfel:
✓ Teoria recreerii - elaborată de Schaller şi Lazarus, aceştia considerând că jocul odihneşte
organismul. Contraargumente au fost aduse aici de Claparede care afirmă că un copil se joacă atunci
când este odihnit, iar odoseala îndeamnă la repaus nu la activitate.
✓ Teoria jocului ca exerciţiu complementar ( teoria compensaţiei)-elaborată de K. Lange, spune
că jocul are funcţia de a trezi tendinţe care zac amorţite în individ când necesităţile vieţii nu vin să le
stimuleze.
✓ Teoria psihanalitică a jocului- elaborată de S. Freud. Această teorie evidenţiază faptul că jocul
este modalitatea unică de luare în stăpânire, prin repetarea tensiunilor insurmontabile pe care le
poartă în sine traumatismele.
✓ Teoria lui E. Claparede despre joc: spune că principala funcţie a jocului este aceea de derivare
care-i permite eului să-şi manifeste personalitatea, să se exprime prin intermediul său, iar ca funcţii
secundare sunt menţionate funcţia de divertisment, de element odihnitor, de agent de manifestare
socială şi de agent de transmitere a ideilor. Porneşte în cercetarea sa asupra jocului tocmai de la
teoria predecesorului său şi anume „teoria exerciţiului pregătitor” pentru viaţa de adult. Susţine
ipoteza conform căreia jocul este determinat în acelaşi timp, atât de nevoile pe care le are copilul,
cât şi de gradul dezvoltării sale organice. Jocul devine principalul factor de dezvoltare şi de
expansiune a personalităţii în devenire.
✓ Teoria lui J. Piaget: spune că “ jocul este transformarea realului într-o asimilare mai mult sau mai
puţin pură la trebuinţele eului, în timp ce imitaţia reprezintă o acomodare mai mult sau mai puţin
pură la modelele exterioare, iar inteligenţa este un echilibru dintre asimilare şi acomodare.”
✓ Teoria lui J. Chateau- spune că ” omul nu este om decât atunci când se joacă”., jocul fiind o
descătuşare a fiinţei umane de lumea înconjurătoare care anticipează conduite superioare pentru
copil. De asemenea, în joc scopul este arbitrar, sarcinile sunt clare şi necesită efort, iar regulile
trebuiesc respectate. Jocul este „o punte aruncată între copilărie şi vârsta matură”.

107
 Acesta sugerează faptul că jocul devine pentru copil, în acelaşi timp, atât muncă, artă,
realitate, dar şi fantezie.
✓ Teoria K. Groos (Gross, K, 1899) afirmă faptul că jocul trebuie să fie văzut ca un exerciţiu care îl
pregăteşte pe copil pentru viaţa de adult, o modalitate de exersare şi valorificare a predispoziţiilor în
scopul devenirii ca adult.
Autorii acestor teorii susţin şi aduc argumente de necontestat asupra recunoaşterii funcţiilor
formative-educative ale jocului, depăşind sfera simplistă a acestei activităţi, aceea de simplu amuzament.
„Copilul este serios pentru că prin succesul jocului îşi afirmă fiinţa, îşi proclamă forţa şi autonomia”
- afirma Jean Chateau. (Chateau, J., 2004).
Jocurile sunt recunoscute ca produse ale împrejurărilor social-istorice şi poartă amprenta vieţii
sociale în care se dezvoltă. Prin clasificarea jocurilor se exprimă inevitabil geneza jocurilor, dezvoltarea lor
stadială.
Jean Piaget, realizează o clasificare după criterii psihologice:
✓ jocuri exerciţii- care constau în “repetarea pentru plăcerea activităţii însuşite pe alte căi în scopul
adaptării”(Piaget, J., 1970).
✓ jocuri cu reguli- care apare de vârsta de trei ani, regulile transmitându-se în cadul social de la copil
la părinţi.
✓ jocuri simbolice- specific vârstei de 2,5-6 ani, constă în acomodarea unor semnificaţii proprii unor
obiecte şi acţiuni din lumea înconjurătoare.
✓ jocuri de construcţie- apar după 5-6 ani, fiind integrate în simbolismul ludic, devenind ulterior
adaptări.
Ursula Şchiopu ( 2007, p.150) realizează următoarea clasificare, în funcţie de conţinutul jocurilor
✓ jocuri de reproducere a unor evenimente (acestea se transformă treptat în jocuri cu subiect
simplu, apoi în jocuri cu subiect complex, în care locul central revine relaţiei sociale). Atunci când
acelaşi copil are roluri succesive, acestea se transformă în jocuri de alternanţă.
✓ jocuri de mişcare în numeroase variante, cu mişcare oarecum liberă şi cu un caracter imitativ
simplu (de-a animalele) sau cu reguli care coordonează fiecare etapă. În jocurile de mişcare
complexe apar mişcări combinate şi reguli numeroase. La copiii mai mari punctul central al jocului
devine precizia în executarea regulilor, succesiunea regulilor, combinarea mişcărilor.
✓ jocuri de creaţie cu subiect inspirat din propria experienţă de viaţă, reflectând evenimentele
pregnante. Copiii înţeleg complexitatea relaţiilor interumane şi a mijloacelor de redare. Rolurile sunt
diferenţiate, iar rolul poate fi dramatic, cu temă.
✓ jocuri cu subiect, cu reguli, în care conduita copilului poate evidenţia: incapacitatea de a participa
în mod corelat şi concomitent la toate etapele jocului; reproducerea parţială a regulilor de joc
complex din care sunt desprinse numai una-două; integrarea în tempoul de ansamblu al jocului prin
acţiune simbolică; cunoaşterea regulilor şi organizarea tuturor etapelor jocului, cu accent pe etapa
finală; angajarea afectivă în momentele tensionate ale jocului. În funcţie de criteriul vârstei avem:
✓ până la un an - jocuri de mânuire a obiectelor;
✓ la vârsta antepreşcolară şi preşcolară – jocuri cu subiect (de rol); ✓
la vârsta şcolară – jocuri sportive.
După conţinutul şi obiectivele urmărite jocurile se pot clasifica astfel: (Cerghit, I.,1980 , p.216):
• jocuri senzoriale (vizual motorii, tactile, auditive);
108
 • jocuri de observare a naturii (a mediului înconjurător);
• jocuri de dezvoltare a vorbirii;
• jocuri de asociere de idei şi raţionament;
• jocuri matematice;
• jocuri de construcţii tehnice;
• jocuri de orientare;
• jocuri de sensibilizare (de deschidere) pregătitoare pentru înţelegerea unor noi noţiuni;
• jocuri aplicative (de extindere a cunoştintelor asupra unor noi situaţii);
• jocuri demonstrative;
• jocuri de fantezie, de memorie;
• jocuri simbolice;
• jocuri de îndemânare (de exerciţii simple, de mişcare).
După alți specialiști putem identifica următoarele tipuri de joc:
-de explorare
-de mișcare
-de manipulare -
de socializare
-de stimulare
-de soluționare a problemelor Niciuna dintrte aceste forme nu este în stare pură,toate
există cu ponderi diferite în jocul copiilor. Aceste tipuri sunt părțile componente ale
unui mozaic pe care îl intitulăm jocul copilului.
Privit per ansamblu, nu poate fi contestat faptul că joaca, în general, aduce bucurie vieții, fie că este
vorba despre copii sau despre adulți.
Fiecare fiinţă se bucură atunci când se joacă: în special copiii, pentru că joaca face parte din existența
lor, dar şi adulții deoarece pot experimenta din nou fericirea şi împlinirea copilăriei.
Există în mod special o categorie de jocuri care, pe lângă distracția şi amuzamentul oferit, aduc în
plus și beneficii speciale care îmbunătățesc sănătatea și viața persoanelor care le folosesc.
În această categorie specială se încadrează jocurile smart games și board games care ar trebui jucate
în mod regulat, pentru a profita pe deplin de beneficiile pe care ni le oferă.
Ce înseamnă “smart games”? Ce înseamnă „boardgames“? Ce reprezintă un boardgame?
Dacă am traduce mot-à-mot aceasta înseamnă „joc pe tablă“ sau termenul ar putea însemna „joc de
societate“. Însă ce este un astfel de joc? Termenul poate fi confundat cu jocurile „Nu te supăra, frate!“,
„Piticot“ sau „Sus jos“ “Monopoly”, însă fenomenul în sine a luat naştere odată cu primele civilizaţii
dezvoltate ale lumii. Egiptenii jucau „Senet“, chinezii jucau „Go“, indienii jucau „Şah“, iar arabii se pare că
au inventat „Tablele“. Putem observa că cele mai populare, renumite jocuri din ziua de astăzi îşi au originea
în antichitate.
Jocuri de cărți (Moyles, J.R., (1989), Just Playing? The role and status of play in early chilhood education,
Open University Press, Philapdelphia)
- acest tip de joc are reguli simple de folosire, bazându-se pe compararea a două elemente: numere, animale,
plante, fiind nevoie de capacitate de observație, memorie bună si gândire logică pentru gruparea şi
regruparea elementelor având diverse criterii. De asemenea, copiii învață să recunoască emoțiile și
diferențele dintre ele. În această categorie putem include jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale.

109
Puzzle - aceste jocuri sunt practicate cu interes de copii, iar rolul lor este acela de a dezvolta atenția,
răbdarea, spiritul de observație, consecvenţa, încrederea;
Jocuri educative -În cadrul acestei categorii putem include formele geometrice, lotto, domino, puzzle
incastru. Aceste jocuri educative urmăresc dezvoltarea vocabularului, însușirea culorilor, dezvoltarea
simțului tactil şi a motricității fine.
Jocuri de memorie -Aceste jocuri de memorie fac referire la dezvoltarea celor trei tipuri de memorie:
memorie vizuală, auditivă şi tactilă, dar şi la cele care combină și reguli, urmărind o anumită strategie, având
ca rezultat dezvoltarea inteligenței. Aceste jocuri aduc bună dispoziție.
Exemple de jocuri: “Găinușa buclucașă “, “Djeco Jungla “, “Labirintul magic (The Magic Maze) “, “Colomo
“, “Pengoloo” (vârsta de la 3 ani în sus)
Jocuri logice- Aceste jocuri de logice îmbracă diferite forme, jocuri pentru copii isteți mici și mari, jocuri
pentru copii cu un coeficient al inteligenţei ridicat, jocuri de logică și perspicacitate sau jocuri de gândire.
Jocurile de logică pentru copii sunt jocuri care le permit copiilor să își descopere diferite abilităţi,
dezvoltându-şi inteligenţa. Cele mai căutate jocuri logice sunt cele amuzante, care stârnesc curiozitatea şi
încântă jucătorul, devenind antrenamentul perfect pentru pregătirea cunoştinţelor necesare activităților
matematice.. Exemple de jocuri: “Katamino”, “IQ Twist”, “Quadrillion “, “Bla, bla bla”, “Tangram”,
“Schokoly “ (varsta de la 3 ani în sus)

Jocul copilului antepreşcolar

Copilul continuă să fie preocupat de mânuirea obiectelor din preajmă în contextul jocului de
mânuire se înregistrează, însă, o serie de aspecte noi. Se câştigă în precizie şi rapiditate copilul sesizează mai
uşor caracteristicile deosebite ale obiectelor şi are tendinţa de a transforma tot ceea ce este mai deosebit în
câmpul său de percepţie şi acţiune în obiecte de joc. Fantezia copilului câştigă în supleţe. Un alt câştig este
legat de plăcerea nu doar de a manipula obiectele ci, în special, de a le deplasa, de a le duce din loc în loc,
fără discernământ. Curiozitatea copilului manifestă din ce în ce mai mult, căutarea de obiecte, chiar prin
răsturnare de sertare, coşuri, prin crearea de „dezordine" după canoanele adultului fiind „pasiunea" lui la
această vârsta (în special în prima perioadă). La căutare se adaugă plăcerea de a aduna obiectele-jucărie
grămadă şi apoi de a le arunca una câte una, acţiune considerată de către unii psihologi ca formă primară
activă a procesului de numărare. La un an şi trei luni, copilul reuşeşte ca, dintr-o grămadă de cuburi avute la
dispoziţie, să aleagă două pe care să le suprapună. De asemenea, după alte două luni copilul reuşeşte să
introducă un obiect mai mic (o biluţă) într-un recipient (sticlă, vas cu gâtul subţire etc.). Toate acestea
certifică o mai bună coordonare bimanuală şi oculo-manuală. Astfel de activităţi, făcându-i reală plăcere,
devin jocuri practicate îndelung. Mersul şi exersarea sa face plăcere copilului şi din plăcere se transformă
într-un joc exerciţiu. Vorbirea exersată îndelung cu mare plăcere are caracter de joc. Cum atenţia copilului
nu poate fi păstrată prea mult asupra aceluiaşi obiect sau în acelaşi tip de activitate avem în faţă un tablou al
unei conduite caracterizată prin instabilitate, „animată de o permanentă mişcare şi căutare. Copilul este
preocupat de caracteristicile deplasării şi mişcării corpurilor.
Târăşte cu plăcere după el jucării cu roţi, le părăseşte, apoi le reia, ducându-le în alte direcţii, ca şi
când ar pipăi nesigur direcţiile, ca şi când direcţia ar fi devenit obiect al curiozităţii şi al jocului" (U.
Şchiopu, 1995, p.79). Începând cu vârsta de doi ani, odată cu posibilităţile mai largi de deplasare şi cu mai
marea siguranţă în mişcare, copilul câştigă o notă nouă în conduita sa; apare jocul „de-a terminarea
acţiunilor" (U. Şchiopu), copilul ducând la bun sfârşit o acţiune comandată de adult sau iniţiată de el însuşi
(închiderea uşii, aşezarea unei jucării) şi atrăgând insistent atenţia că a realizat ceea ce i s-a cerut sau ceea

110
ce a vrut. Aceste conduite sunt „jocuri" pentru că se efectuează pentru plăcerea de a face şi nu din
necesitatea actului în sine.
O altă formă de joc specifică acestei vârste este dansul după muzica ritmată. Acest joc este
practicat în special pentru a atrage atenţia celor din jur asupra sa, cu atât mai mult cu cât reacţia acestora
întăreşte plăcerea copilului. Ceea ce este caracteristic pentru această perioadă este faptul că o serie de
activităţi ocupaţionale capătă nota jocului exerciţiu. Jocurile cu cuburi acum par a manifesta o „preferinţă
pentru verticalitate" (Gesell). Pe la trei ani copilului începe să-i placă a se juca cu creionul şi hârtia
manifestând o din ce în ce mai mare deschidere pentru influenţele educative. Perioada la care ne referim
marchează şi începuturile simbolisticii ludice.
Exemplu: Simbolistica ludică: se pune în evidenţă pe la un an şi câteva luni; apare în forma
„animării jucăriei - păpuşa este pusă să meargă, maşinuţa este pusă în mişcare etc. (schemă simbolică de
tipul A1); păpuşa pusă să doarmă cu mânuţele scoase afară, deasupra batistuţei ce imaginează păturica,
alături de care copilul se întinde „pretinzând" că doarme şi el, reprezintă scheme simbolicede tipul B1, după
J. Piaget.
În jurul vârstei de trei ani simbolistica se poate complica. Astfel sunt imitate prinutilizare de
simboluri o serie de conduite ale celor din jur. Fetiţa poate sta pe „scaun" la coafordiscutând cu coafeza
(imaginară) despre „fetiţa sa care nu prea mănâncă" reprezentată de păpuşa aflată în poală. Formele de joc
menţionate se pare că au o durată relativ scurtă de manifestare acum, utilizarea de simboluri are caracter
episodic, sunt relativ incoerente; odată cu înaintarea în vârstă, însă, jocurile copilului vor cuprinde din ce în
ce mai multe motive simbolice. În această perioadă copilului îi face deosebită plăcere să se joace cu adultul.
Dacă acesta „face ceva" în contextul jocului (construieşte, deplasează o jucărie) copilului îi place să adauge
şi el ceva la acţiunea adultului, amuzându-se de contribuţia proprie. De asemenea participă cu plăcere la
jocurile cu mingea avându-l ca partener pe adult sau, în şi mai mare măsură îi place să se afle în postura de
„jucărie" a adultului în jocuri de tipul „Hopa mare!" când el este aruncat în sus de adult sau când este trântit
în joacă pe pat etc. Perioada la care ne referim are o deosebită importanţă în evoluţia psihologică a copilului,
iar, în contextul ei, jocul îşi aduce o contribuţie majoră la această evoluţie. Astfel, jocul se constituie ca: un
izvor bogat de impresii şi atitudini; prim cadru de manifestare a simbolisticii ludice, cu rol deosebit în
dezvoltarea gândirii copilului; context care rezolvă conflictul afectiv generat de disproporţia imensă dintre
ceea ce vrea şi ceea ce poate să facă un copil de această vârstă şi cadru de socializare. Chiar dacă jocul
copilului acum este mai degrabă marcat de individualism. Este adevărat că cel mic se joacă pentru propria sa
plăcere, este adevărat că nu poate coopera în joc; este adevărat că nu-şi poate concentra atenţia vreme prea
îndelungată ceea ce nu este de natură a stimula jocul cu altul (nici când acest altul este adultul) dar, în joc se
simulează relaţii cu alţii, în joc se „descarcă" tensiuni acumulate în relaţiile cu alţii. Spre sfârşitul perioadei,
după ce o vreme s-a manifestat bucuria jocului „alături", a jocului în paralel cu un alt partener, copilul începe
a fi capabil, pe secvenţe foarte scurte, să se joace cu un partener; astfel, dacă un copil cară jucării cu un
camion, un altul le poate culege pe cele care cad şi le aşează la loc (U. Şchiopu). Relaţiile sociale începute în
cadrul jocului se întretaie cu cele din afara lui, se împletesc, uneori generând conflicte, alteori rezolvând
conflicte. Cert este că jocul cu valenţele sale extraordinare are o contribuţie deosebită în socializarea
copilului, încă de la această vârstă.

Jocul copilului preşcolar

Vârsta preşcolară este aceea care duce jocul pe culmile sale cele mai înalte. Jocul este acum modul

111
de a acţiona al copilului, este forma specifică şi dominantă de activitate, este contextul ce dă substanţă vieţii
preşcolarului, este cadrul ce face posibil progresul, evoluţia sa în plan psihologic. La începutul perioadei
copilul nici măcar nu distinge această formă de activitate de celelalte două, complementare - învăţătura şi
munca. Acest lucru devine posibil în jurul vârstei de 5 ani. După şase ani, deşi nu pierde din pondere, jocul
capătă forme în care se manifestă complex elemente ocupaţionale. „Vârsta preşcolară reprezintă un moment
de evoluţie psihică în care jocul capătă caracteristici noi ce-l apropie de alte feluri de activitate.
Jocul este un fel de teren neutru pe care se revarsă întreaga experienţă despre lume şi viaţă a
copilului, aceasta devenind prin intermediul lui mai subtilă, mai accesibilă." (U. Şchiopu, 1995, p.98) În
această perioadă apar cele mai complexe, mai variate şi mai interesante forme de joc. La finele ei,
diversificarea este mai puţin evidentă, evoluţia jocului conducând spre adâncirea şi perfecţionarea fermelor şi
felurilor de joc conturate de-a lungul vârstei preşcolare. În prima parte a perioadei se înregistrează trecerea
de la jocurile de manipulare, sau mânuire de obiecte caracteristice vârstei anterioare) la jocul de creaţie, sub
forma, jocului cu subiect şi roluri şi a celor de construcţie. Jocul de creaţie capătă cel mai important loc la
vârsta preşcolară. Apariţia şi practicarea lui sunt efectul întregii dezvoltări psihice a copilului - în special a
acelei capacităţi magice, de a reflecta într-o formă proprie impresiile dobândite din lumea înconjurătoare, o
lume cu încă prea multe necunoscute pentru copil. Această capacitate a copilului face posibilă apropierea
lumii exterioare fără a se genera conflicte insolvabile, în ciuda distanţei imense dintre ceea ce doreşte ţi ceea
ce poate să facă prin forţe proprii.
Copilul dovedeşte prin joc că participă intens la tot ceea ce-l înconjoară: el transpune în joc iniţial
acţiunile exterioare efectuate de oameni cu obiectele (transpunere începută încă în antepreşcolaritate) şi apoi,
din ce în ce mai complex, realizează redarea semnificaţiei acestor acţiuni, dezvăluirea diverselor relaţii
sociale. Începutul vârstei preşcolare se caracterizează prin frecvenţa relativ mare a jocurilor de creaţie cu
subiecte din viaţa şi lumea concretă ce-i înconjoară. Transpunerea în plan ludic a impresiilor imediate se face
rapid şi coerent (de altfel, rapiditatea cu care sunt valorificate impresiile în creaţia de joc, calitatea
transpunerii în joc, nuanţele surprinse, pot fi parametri de analiză a nivelului de dezvoltare a copiilor).
Exemplu: Iată un posibil exemplu de transpunere rapidă, nuanţată a unor impresii din viaţa
cotidiană. În faţa blocului se joacă un grup de fetiţe şi băieţei de aproximativ 4 ani. Jocul lor este „De-a
cumpărăturile" dar deja se conturează roluri „împrumutare" din viaţa familiilor de apartenenţă: unele fetiţe
vor ea ele să gătească şi băieţii să facă cumpărături: apare un băiat care susţine că el trebuie săgătească; după
ce se distribuie rolurile, chiar cu fluctuaţii şi schimbări, în raza dejoc apare un camion care aduce mobila
unor noi locatari. Observatorul poate nota ci după o scurtă observare a ceea ce se întâmplă, copiii iniţiază un
joc de creaţie cu subiectul „de-a mutatul" în care distribuţia rolurilor şi acţiunea în rol este, de asemenea,
puternic influenţată de bagajul experienţei fiecăruia.
Jocul cu roluri se dezvoltă treptat, odată cu viaţa, din ce in ce îmi complexă, a copilului preşcolar.
Dacă la început avem de-a face cu jocuri fără subiect sau. cu subiecte abiaschiţate şi construite pe măsură ce
jocul se derulează, de aici şi tendinţa de abandon a unui subiect în favoarea altuia mai atrăgător. La 3-4 ani,
subiectele sunt reflectări fragmentare aunui şir de episoade. adesea nelegate între ele, din viaţa cotidiană.
După 4 ani subiectele capătă în consistenţă, tematica jocului se îmbogăţeşte şi se conturează, spre 6 ani,
joculreflectând chiar o povestire întreagă. Când copiii, prin natura situaţiei, se află în grupuri mai numeroase
(grupa de la grădiniţă) este posibil ca jocul de creaţie, cu roluri definite (mai slab sau mai bine conturate) pot
să se dezvolte pe teme diferite, în grupuri restrânse, pentru ca apoi să manifeste tendinţa de unificare în jurul
unei teme comune. Astfel jocul „de-a familia" poate unifica jocurile: „de-a coaforul", „dea doctorul", „de-a
cumpărăturile" etc. „Jocul central şi jocurile adiacente prezintă o structură complexă. apropriindu-se de
legăturile existente în viaţa reală. Acest salt de la acţiunile izolate la jocuri complexe antrenează modificări
112
substanţiale şi în privinţa evoluţiei sociabilităţii copiilor" (U. Şchiopu, 1995, p.100). Încet, încet locul jocului
individual este luat de jocul colectiv, mai întâi cu roluri ce implică reguli ce se construiesc pe măsura
derulării jocului, apoi cu reguli schiţate anterior şi, în ultimă instanţă, cu reguli dat definite înainte de
începerea jocului. Acestei evoluţii îi sunt însă necesari câţiva ani.
Ceea ce este, de asemenea, specific jocului de creaţie cu roluri este tendinţa şi capacitatea copilului
de a se identifica cu personajul interpretat, chiar şi la vârsta preşcolară mică la care jucarea unui rol nu ia
prea mult timp, stabilitatea nefiind o calitate deosebită acum. Pe măsură ce creşte, preşcolarul este capabil de
trăiri imaginare din ce în ce mai profunde. „Concomitent apare însă fenomenul de dedublare, copilul
devenind conştient de propria lui persoană şi de aceea a modelului pe care îl imită. Acest lucru este atestat şi
de felul în care copiii exprimă în limbaj atmosfera de joc. În momentul în care se transpun în joc, majoritatea
copiilor folosesc imperfectul, cu nuanţa unei acţiuni petrecute în trecutul apropiat, cu sensul de a marca într-
un anumit fel incertitudinea, identificarea lor parţială cu rolul, conştiinţa preluării unui rol care se suprapune
cu propriul eu. Trecerea rapidă de pe planul imaginar pe cel real şi viceversa reprezintă un stadiu mai avansat
în evoluţia jocului" (U. Şchiopu, 1995, p.102).
Exemple de limbaj utilizat: „Ziceam că eu sunt mama şi tu eşti doctoriţa" sau „Eu eram doamna
educatoare şi tu erai copilul" sau „De-adevăratelea tu eşti băiat dar ziceam că eşti Albă ca Zăpada" sau „Eu
făceam baie la păpuşa şi tu reparai maşina, da?" Din perspectiva jocului simbolic trebuie subliniat că la
vârsta preşcolară schemele simbolice câştigă mult în complexitate.
Tipurile de joc la preşcolar
Varietatea de jocuri specifice acestei vârste se poate, totuşi, grupa în câteva categorii fundamentale.
1. Jocul cu subiect şi roluri alese din viaţa cotidiană, jocuri aparţinătoare celor de creaţie dar care,
la începutul perioadei sunt, mai degrabă, jocuri de imitaţie.
2. Jocuri cu subiecte şi roluri din basme şi povestiri - jocuri dramatizare. Şi acestea sunt jocuri de
creaţie, creaţia fiind mai evidentă în jocul propriu-zis decât în dramatizare unde subiectul este propus de
adult, costumaţia este dată. copilul prelucrând rolul doar între nişte limite destul de strânse. În jocul liber de
creaţie cu subiecte din basme şi povestiri, simbolistica este liberă; un batic poate fi mantie, covor zburător,
munte (dacă acoperă un obiect cu un anume relief). Copiii pot reconstrui subiectul, accentuând ceea ce i-a
impresionat mai mult sau ceea ce le place în mod special.
3. Jocul de construcţie trece de la manipularea materialului de construcţie cu eventuale încercări şi
reuşite de suprapuneri, specifică la 3 ani, la realizarea unor construcţii sofisticate din cuburi, combino şi tip
lego. Subiectele acestor construcţii pot fi propuse de adulţi sau sunt alese de copii în funcţie de interese, de
aspecte ce i-au impresionat în momente anterioare jocului, sau pot fi sugerate de natura materialelor utilizate.
Uneori, jocurile de construcţii oferă şi „modele" sugestie pe care copiii le ignoră la 3-4 ani, încearcă să le
rezolve, din ce în ce mai performant pe la 5 ani iar către 6 ani încearcă să le depăşească. Deseori jocul de
construcţie precede sau se îngemănează cu jocul de creaţie. Prin el copiii îşi construiesc cadrul de joc necesar
subiectului din jocul de creaţie: şantierul, tărâmul zmeilor, cabinetul doctorului, grădina zoologică etc.
Jocurile de construcţie sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea deprinderilor manuale ale copiilor. 4.
Jocul de mişcare este strâns legat de specificul vârstei, o vârstă a dinamismului, a mişcării. El se va păstra
până la vârsta adultă, îmbrăcând alte forme dar păstrându-şi motivaţia interioară. La vârsta preşcolară
mişcările încep să fie încadrate într-un anume context care reflectă fragmente din viaţa reală, în special din
viaţa „celor care nu cuvântă". Literatura de specialitate enumera jocurile: „Broasca şi barza", „Pisica şi
vrăbiile", „Lupul şi oile" etc., în grădiniţă sau în grupul de joacă se reiau sub forma jocurilor de mişcare
conflicte arhicunoscute din filmele de desene animate; astfel, personaje ca Tom şi Jerry, Chip şi Dale reînvie
113
cu ajutorul copiilor. De asemenea, viaţa adulţilor, în special profesiile dinamice sunt reflectate de jocurile de
mişcare. Sunt cunoscute jocuri de tipul: „Pompierii", „Piloţii", „Poliţiştii", „Extratereştrii" etc.
Deosebit de răspândite sunt jocurile fără o tematică anume, jocuri cu reguli ce au ca scop exersarea
unor deprinderi motrice: atmosfera de joc este realizată prin spiritul de competiţie imprimat. Din această
categorie fac parte: Şotronul, Elasticul, Coarda, Cine aleargă mai repede? etc. Pe măsură ce se înaintează
către vârsta şcolară mică, jocurile de mişcare cu subiect vor câştiga în complexitate în vreme ce cele cu
reguli vor recurge la formule din ce în ce mai complicate. Acest tip de jocuri este, în general preluat de la
generaţiile anterioare (ca subiecte şi tipuri de reguli) chiar dacă, fiecare generaţie realizează uneori prelucrări
şi adaptări specifice.
5. Jocurile hazlii foarte apropiate uneori de cele de mişcare nu se confundă cu acestea, întrucât
există astfel de jocuri în care mişcarea lipseşte cu desăvârşire. Ele se aseamănă şi cu jocurile didactice prin
faptul că, de obicei pun în faţa celor mici o problemă de rezolvat. Au şi ele reguli iar funcţia lor dominantă
este cea recreativă. Sunt deosebit de valoroase din perspectiva valenţelor formative în plan psihologic
(dezvoltă atenţia, perspicacitatea, spiritul de observaţie etc.) Atmosfera de joc este creată prin cerinţa de a
ghici ceva, (Jocul „Cald, rece, fierbinte”), de a rezolva o sarcină surpriză (jocul „Ghiceşte şi taci!" care educă
şi stăpânirea de sine), sau competiţia. În prima parte a preşcolarităţii, iniţiativa unor astfel de jocuri aparţine
adulţilor sau copiilor mai mari; odată însuşite regulile şi exersată plăcerea de a juca, se naşte şi iniţiativa
proprie pe la 5-6 ani.
6. Jocurile didactice sunt o categorie aparte de jocuri. Ele sunt integrate demersului educaţional
explicit, sunt propuse de către adultul educator, au obiective educaţionale bine precizate şi reprezintă forma
ideală prin care jocul, ca activitate fundamentală a vârstei preşcolare poate sprijini învăţarea „deghizat"
dirijată, pregătind integrarea ulterioară a copilului în şcoală. Originea jocului didactic este fixată de către U.
Şchiopu în jocurile exerciţiu ale vârstei antepreşcolare. El are o sarcină didactică specifică (o problemă de
rezolvat pentru copil, problemă ce vizează explicit dezvoltarea pe o anume coordonată psihologică). Alături
de sarcina didactică, jocul didactic are reguli specifice şi elemente de joc. Cu cât vârsta copiilor este mai
mare raportul dintre aceste elemente structurale se schimbă; ponderea elementelor de joc scade în favoarea
complexităţii sarcinilor de rezolvat.

114
 EVALUAREA
Evaluarea este un act didactic complex ce se integrează organic în procesul de învăţământ.
Ea urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite ,la fel ca şi valoarea, nivelul, performanţele şi
eficienţa acestora la un moment dat, fiind sursa soluţiilor de perfecţionare a actului didactic.
Evaluarea rezultatelor şcolare presupune a determina măsura în care obiectivele
programului de instruire au fost atinse , precum şi eficienţa modelelor de predare şi învăţare.Partea
esenţială a evaluării este cunoaşterea efectelor pe care le are acţiunea desfăşurată pentru ca pe baza
informaţiilor obţinute să putem ameliora în timp activitatea didactică.Prin urmare, evaluarea
înseamnă :măsurarea, interpretare, aprecierea rezultatelor şi adoptarea deciziei.
O acţiune de evaluare eficientă trebuie să aibă o continuitate şi un final exact , iar
atitudinea care aduce un plus de eficienţă în cadrul învăţământului este aceea care se pronunţă
pentru îmbinarea strategiilor de evaluare în scopul atragerii unor rezultate deosebite în actul didactic.
Evaluarea ne furnizează infomaţii necesare reglării şi ameliorării activităţii, pentru ca să devină
un demers în spirală- în sensul unei reglări şi perfecţionări continue.Evaluarea rezultatelor are efecte
pozitive asupra activităţii copiilor,realizând un gen de supraveghere a procesului de învăţare prin faptul că le
orientează activitatea către conţinuturile esenţiale şi le determină stilul de învăţare, îi susţine motivaţional
şi îi stimulează prin aprecierile pe care le implică antrenarea la o activitate susţinută.Verificările asupra
pregătirii copiilor contribuie substanţial la clarificarea şi consolidarea cunoştinţelor acumulate,sistematizate
şi integrate în structuri, prin activitatea de recapitulare şi sinteză, pe care o prilejuiesc.Controlul sistematic ne
oferă un feed-back operativ asupra perfomanţelor atinse, în raport cu itemii de evaluare stabiliţi.
Evaluarea trebuie să îndeplinească trei funcții: măsurare (ce a învățat copilul?), predicție (este nivelul de
dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor și în special pentru intrarea în școală?) și diagnoza
(descrierea stării de fapt și identificarea aspectelor care perturbă dezvoltarea copilului). O evaluare eficientă
este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zitnic, pe dialogul cu
părinții și pe date confirmate de portofoliul copilului, fișe etc.
Atunci cand vorbim de evaluare în educatia timpurie trebuie să aducem în discuție câteva aspecte
importante, și anume:
- La începutul fiecărui an școlar, primele doua-trei săptămâni sunt rezervate culegerii de
date despre copii (evaluării inițiale). Toate aceste informați vor fi consemnate în Caietul de
observații a copiilor și, apoi, în Fișa de apreciere a progresului și vor sta la baza elaborării
raportului de început de an școlar și, ulterior a planificării calendaristice.

115
 - În ceea ce priveste evaluarea continuă, cadrele didactice au o serie de oportunități în
programul zilnic pentru realizarea acesteia. Totodată, nu trebuie să pierdem din vedere
procesul de evaluare, derulat la sfârșitul fiecărei săptămâni tematice (nivel antepreșcolar) sau
ca parte a fiecarui proiect tematic/a unei saptămâni tematice independente (nivel preșcolar),
desfășurat cu copiii de-a lungul anului școlar.
- Sfârsitul anului școlar sau sfârșitul de ciclu necesită o evaluare mai atentă Este vorba
de evaluarea sumativă, care nu necesită delimitări fixe ca durată în timp și care va avea în
vedere: fie stabilirea pașilor următori în parcurgerea curriculumului ,fie culegerea datelor
pentru finalizarea completării fișelor de apreciere a progresului copilului înainte de intrarea în
etapa următoare (trecerea de la antepreșcolar la preșcolar, trecerea de la preșcolar la
învățământul primar).
Tipurile de evaluări
Evaluarea iniţială, care îndeplineşte şi funcţia de diagnostică, de constatare şi măsurare a achiziţiilor
copilului, se va realiza, după posibilităţi, înainte de înscrierea copilului la creşă/grădiniţă, pentru a
stabili tipul de intervenţii educative care vin în sprijinul copilului şi familiei sale din momentul primului
contact cu serviciul/instituţia de îngrijire, creştere şi educare. La acest proces în mod hotărâtor vor
participa părinţii, deoarece ei reprezintă elementul informaţional şi acţional determinant pentru
validarea evaluării (ne pot furniza informaţii despre evoluţia anterioară a copilului, despre
particularităţile de creştere, îngrijire şi dezvoltare ale acestuia, despre modelul relaţional existent în
familie, despre identitatea socială şi culturală a familiei copilului, despre nevoile copilului).
Evaluarea continuă are funcţia de măsurare şi de reglare a creşterii, educaţiei şi îngrijirii copilului,
realizează înregistrarea progresului copilului şi îl raportează la performanţele lui anterioare, la
identificarea nevoilor copilului pentru dezvoltarea lui, dobândirea unor noi competenţe şi abilităţi.
Evaluarea continuă determină intervenţia potrivită/adecvată de îngrijire, creştere şi educare a copilului
la nevoile particulare ale acestuia.
Evaluarea sumativă (cumulativă) este trecerea de la o etapă la alta de dezvoltate, o modalitate de
observare în dinamică a nivelului de achiziţii ale copilului în dezvoltarea sa integrată, ca urmare a
consumării unei activităţi tematice, la intervale de timp mari (2-3 luni), la finalul frecventării
creşei/grădiniţei de către copil sau la finele perioadei de vârstă indicate de Standardele de învăţare şi
dezvoltare ale copilului de la naştere la 7 ani.
Instrumente de evaluare
Cu referire la metodele de evaluare folosite de cadrele didactice la clasă se vorbește despre
complementaritatea metodelor tradiţionale (evaluări orale, scrise, probe practice) cu altele noi, moderne
(portofoliul, proiectul, autoevaluarea), ce reprezintă de fapt alternative în contextul educaţional actual,
când se cere cu insistenţă deplasarea accentului de la evaluarea produselor învăţării la evaluarea
proceselor cognitive ale elevului în timpul activităţii de învăţare.
Se recomandă folosirea metodelor alternative de evaluare (complementare) observarea sistematică a
comportamentului copilului, portofoliul, care pun accentul pe proces, pe recunoașterea experiențelor de
învățare și a comportamentelor, abilităților dobândite de copii.
Observarea sistematică a comportamentului preșcolarilor în timpul activității Pot fi
evaluate:

116
 – capacități/comportamente: tehnici de lucru, selectarea și organizarea corespunzătoare a
instrumentelor de lucru, utilizarea materialelor;
- atitudinea față de sarcina dată;
- competențele de comunicare: discutarea sarcinii și a rezultatelor activității
Una din sarcinile educatoarei este de a concepe instrumentul de evaluare și de a completa fișa de progres
a copiilor.
Evaluarea ne permite orientarea spre o tratare diferenţiată a copiilor, în raport cu cunoştinţele,
capacităţile şi cu dificultăţile manifestate, ceea ce înseamnă o tratare pe măsură.
Portofoliul copilului
Este o metodă de evaluare cu caracter integrator, complex și flexibil. Este o cumulare de instrumente de
evaluare, realizat într-o perioadă mai lungă de timp (semestru, an școlar, ciclul de învățământ). Conține:
produse (lucrări) ale preșcolarilor realizate în activitățile de învățare, fișe de lucru, produse video-audio.
Evaluarea portofoliului se face după criterii stabilite, raportate la obiectivele evaluării.

TEST DE EVALUARE
Sugestie de test de evaluare

Evaluare sumativă Grupa mijlocie

,,Evaluarea merită un loc important în învățământ, din care face parte integrată. Ea are întodeauna un
raport direct sau indirect cu progresul, în extensie și în calitate,al învățării.”(D.Ausbel)

Evaluare sumativă Călătorie în Mall Educațional

Evaluarea am conceput-o nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsuraree

obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării. Evaluarea constituie o
validare a justeței secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare,
fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale. Ca mijloc de realizare am folosit:
observarea sistematică a comportamentelor copiilor, evaluarea cunoștințelor a abilităților,monitorizarea
deprinderilor formate în ADP, ALA 1, ALA 2, ADE, activități extracurriculare. Spațiul de evaluare este unul
creativ Mall educațional pentru preșcolari. (*Conceptul de Mall educațional aparține ARCI –Cluj ,
propunători au făcut parte din echipa de cercetare)

A. DOMENIUL: DEZVOLTARE FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE

Stand: Parcul de distracții
I DPM – educație fizică -parcurs aplicativ
Proba 1: Joc sportiv „Unul după altul!”
Proba 2: Joc sportiv „Mergem cu spatele!”
Proba 3: ADP : gimnastica de înviorare „Mingea sare!”
Proba 4: ALA2 Joc :,,Pe punte” Itemi:
a) Își păstrează locul în formație, în timpul mersului, în timpul alergării 1 punct

117
b) Merge cu spatele, fără să întâmpine dificultăți 1 punct
c) Sare pe loc, cu desprindere pe ambele picioare 1punct
d) Merge în echilibru pe o suprafață îngustă ,la înălțime de 30 cm. 1 punct
II Domeniu Om și Societate : citire de imagini: AȘA DA /AȘA NU
Stand: Biblioteca
Itemi:
a) cunoaște reguli de păstrare a sănătății și igienei personale și le denumește
(spălatul corect pe mâini, să tuseacă în pliul cotului, să sufle nasul în șervețel și să-l
arunce la coș, se spală corect pe dinți,etc) 2 puncte
b) distinge acțiunile periculoase de cele pe care le poate face, în siguranță demonstrând
abilități de autoprotecție față de obiecte și situații periculoase 4 puncte
(pentru fiecare imagine apreciată corect va primi 0,50 puncte)

a)

b)

B. DOMENIUL : DEZVOLTARE SOCIO- EMOȚIONALĂ

Stand: Bijuteria
Proiect educativ: Simfonia emoțiilor
I. Joc didactic : Cufărul cu emoții/copacul fericirii,al curajului
Itemi:
a) - asociază emoția cu stările sufletești care o generează; 1 punct
b) - își identifică și recunoaște propriile emoții și sentimente ( pentru fiecare imagine apreciată
corect va primi 0,50 puncte ) 2 puncte

118
 Proba 2 Roata emoților Item
a) recunoașterea și etichetarea corectă a emoților 1 punct
b) verbalizarea emoților 1 punct
c) gestionarea emoților 1 punct

C. DOMENIUL CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI ÎN ÎNVĂȚARE

Stand Magazinul cu produse utile
Probe practice și orale:
Vreau să mă joc cu...
La ce folosește ?/Detectivul
Cu șevaletul în calatorie
Festivalul de gătit
Micul interpret
Scaunul
povestitorului Itemi:
a) Inițiază acivități de învățare și interacțiuni cu copiii ; 1 punct
b) Găsește întrebuințări noi obiectelor; 1 punct
c) Inițiază/participă la experimente în centrul știință; 1 punct
d) Își alege foarte des centrul artă executând lucrări plastice și practice creative; 1 punct
e) Interpretează expresiv un cântec, ritmizează un fragment melodic; 1 punct
f) Dă dovadă de creativitate în cadrul povestirilor; 1 punct

D. DOMENIUL : DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ORALE ȘI Stand

PREMISELOR CITIRII ȘI SCRIERII
Stand: Fabrica de comunicare
Proba 1 „Spune cât mai multe….!”/ Cine știe câștigă!
Itemi:
a) Denumește fiecare imagine! 1punct
b) Folosește cuvinte care desemnează categorii simple: animale, jucării, mijloace de transport;
1,5 puncte; (0,50 puncte pentru fiecare categorie)
c) Denumește toate imaginile printr-un singur cuvânt. 0,50 puncte
d) Formează propoziții simple cu fiecare jucărie (spune ceva despre fiecare). (0,50 puncte pentru fiecare
propoziție 5 puncte
119
Proba 2 „Cu creionul, pe hârtie!”
Fișă pentru exercițiu grafic Item:

a) Trasează linii orizontale; 1 punct

b) face puncte, 1 punct
c) desenează cercul. 1 punct

Proba 3 ,,Insula de lectură”

Itemi
a) Participă la experiențe de lucru cu cartea 1 punct
b) Demonstrază înțelegerea mesajului oral,identifică mesajul scris 2 puncte
c) Comunică ideile desprinse din lectură, comunică expresiv 2 puncte
E.DOMENIUL : DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTEREA LUMII Stand: Laboratorul
de experimente
Mijloc de realizare: ADP, ALA 1, DȘ
Proba 1 ,, Numără și potrivește”
Itemi:
a) Numără până la 5 în ordine crescătoare și desccrescătoare; 2 puncte
b) Raportează cantitatea la număr și asociază cifra corespunzătoare. 2 puncte
Fișa de lucru
1. Formează mulțimi de elemente de acelaşi fel. Colorează tot atâtea buline câte elemente sunt în fiecare
mulțime.

120
2. Desenează în mulțimile de mai jos tot atâția fluturi câte îți arată cifra.

2 5 3
3. Ajută prințesa să ajungă la castel, drumul de la 1 la 5.

1
3
2
4

Proba 2 „Privim, cu atenție și comparăm!”

Itemi:
- Constată asemănarea sau deosebirea dintre două obiecte de același tip (o minge este mai mică sau mai
mare decât alta, avioanele sunt la fel);
Colorează obiectele mici! 2 puncte
Încercuiește obiecte care sunt la fel 1 punct
Fișă de lucru:

121
 Proba 3 Jurnalul exploratorului isteț
Itemi
a) Identifică caracteristicile lumii vii 1 punct
b) Descrie caracteristici ale lumii vii 2 puncte

FIȘĂ DE LUCRU
Domeniul Științe – Cunoașterea mediului
1. Încercuiţi factorii care contribuie la dezvoltarea unei flori.

122
2. Trasează câte o linie de la fiecare floare la anotimpul în care înfloreşte.

II Proba 4. TURISM VIRTUAL

Item

- Descrie unele caracteristici ale lumii vii, ale Pământului şi Spaţiului 3 puncte

BAREM DE NOTARE – Evaluare sumativă

Mall educațional

123
Fiecare punct valorează 1 ban (jucărie). Cu banii câștigați preșcolarii care acumulează cele mai
multe puncte au poibilitatea de a urca la sfârșitul evaluării la nivelul 2 al Molului (care
reprezintă performanța).
Recompensa constă în posibilitatea de a cumpăra la alegere:
- o carte de la ,,Librărie”
- poate viziona un spectacol de teatru de păpuși la standul ,,Cinema”
- sau o excursie de la ,,Agenția de turism”
B. DOMENIUL: DEZVOLTARE FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE
Stand:Parcul de distracții
I
Barem : a- 1 p; b-1p; c-1p; d-1p
Interpretare: C.A. 4 puncte, C.D. 2 puncte, Necesită sprijin 1- punct
II
Stand:Bijuteria
Domeniu Om și Societate : citire de imagini: AȘA DA /AȘA NU
Barem : a- 2p; b -4p
Interpretare: C.A. 6 puncte, C.D. 4 puncte, Necesită sprijin 2- punct
B. DOMENIUL : DEZVOLTARE SOCIO- EMOȚIONALĂ
Stand :Bijuteria
Barem : a-1p ; b- 2 p
Interpretare: C.A. 3 puncte C.D. 2 puncte N.S. 1 punct
I. Barem : a- 1 p; b-1p; c-1p;
Interpretare: C.A. 3 puncte C.D. 2 puncte N.S. 1 punct
D. DOMENIUL CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI ÎN ÎNVĂȚARE
Stand Magazinul cu produse utile
Barem : a-1p ; b- 1 p;c-1p ;d- 1 p; e- 1p; f- 1p
Interpretare: C.A. 6 puncte C.D. 4 puncte N.S. 1 -2 puncte
D. DOMENIUL : DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ORALE ȘI Stand
PREMISELOR CITIRII ȘI SCRIERII
Stand: Fabrica de comunicare I Proba 1
Barem : a-1p ; b- 1,5 p ;c-0,50 p ;d-5 p;
Interpretare: C.A. -6-8 puncte C.D. -4-5 - puncte N.S. 1 -3 puncte Proba 2
Barem : a-1p ; b- 1 p ;c- 1p
124
 Interpretare: C.A. 3 puncte C.D. 2 puncte N.S. 1 punct Proba 3
Barem : a-1p ; b- 2p ;c- 2p
Interpretare: C.A. 3 puncte C.D. 2 puncte N.S. 1 punct
E.DOMENIUL : DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTEREA LUMII
Stand: Laboratorul de experimente Proba 1
Barem : a-2p ; b-2 p ;
Interpretare: C.A. 4 puncte C.D. 2 - 3 puncte N.S. 0 - 1 puncte
Proba 2
Barem : a-2p ; b- 1 p
Interpretare: C.A. 3 puncte C.D. 2 puncte N.S. 1 punct
Proba 3
Barem : a-1p ; b- 2p ;
Interpretare: C.A.6 puncte C.D. 4 puncte N.S. 1 punct
Proba 4
Barem : a-3p
Interpretare: C.A. 3 puncte C.D. 2 puncte N.S. 1 punct

Modele de grilă de evaluare pentru pictură

1. Grilă de evaluare a capacităţii de percepţie cromatică a preşcolarilor

Numele .................................................................................

125
 Vârsta ...................................................................................
Grupa ...................................................................................
Nr. Itemi de percepţie cromatică niciodată foarte uneori foarte ȋntotdeauna
crt. rar des
1. Se joacă cu jucării de culori vii
2. Se joacă cu jucării de culori terne
3. Se ȋmbracă cu haine negre şi de culori
terne
4. Se ȋmbracă cu haine albe şi de culori
vii
5. Se ȋmbracă cu haine ȋn combinaţii de
culori terne şi vii
6. Utilizează pentru a desena creioane
colorate de culori vii
7. Utilizează pentru a desena creioane
colorate de culori neutre, terne
8. Utilizează la construcţii piese LEGO
de culori vii
9. Utilizează la construcţii piese LEGO
de culori neutre, terne
10. Selectează ȋntâi obiectele/jucăriile viu
colorate
11. Selectează ȋntâi obiectele/jucăriile
ȋn culori neutre şi terne
12. Manifestă interes ridicat
faţă de sarcinile prezentate
ȋn imagini vii
13. Manifestă interes ridicat faţă
de sarcinile prezentate ȋn
imagini neutre, terne
14. Identifică ȋn mediul apropiat
culorile primare
15. Identifică ȋn mediul apropiat
culorile secundare
16. Identifică ȋn mediul apropiat
nuanţe de culori
17. Indică cu uşurinţă imaginile ȋn culori
vii
18. Indică cu uşurinţă imaginile ȋn culori
terne, neutre
19. Potriveşte culorile ȋn dezlegarea unui
puzzle

126
 2. Grila de analiză a produselor activităţii
Numele .................................................................................
Vârsta ...................................................................................
Grupa ...................................................................................
Nr. Itemi Aprecierea gradului de realizarea a itemilor
crt. niciodată foarte uneori foarte ȋntotdeauna
rar des
1. Amestecă 2 culori
2. Amestecă 3 culori
3. Foloseşte culorile curate
4. Foloseşte culorile fără a le spăla
5. Foloseşte culori vii
6. Foloseşte culori şterse
7. Aşează elementele ȋn mod logic pe
pagină
8. Redă relaţii dintre personaje
9. Redă corect mărimea
obiectelor
10. Compune suportul plastic folosind
elemente de bază (puncte, linii)

MEDIUL EDUCAȚIONAL
Mediul educațional este un factor activ și decisiv în procesul de dezvoltare și învățare a copilului mic.
Specialiștii îl numesc al treilea educator, pe lângă cadrul didactic și resursele înnăscute ale copilului.
Cadrele didactice trebuie să construiască un mediu educațional care să îndeplinească următoarele
caracteristici:

❖ Să exprime grijă pentru starea de bine a copilului,să exprime liniște, ordine, armonie; ❖ să-i permită
copilului să exploreze liber spațiul;

127
 ❖ să-i confere o stare de siguranță, securitate fizică și emoțională pentru a putea să exploreze,
experimenteze și să integreze experiențele trăite;
❖ să-i incite curiozitatea;
❖ să-i permită să se exprime și să primească răspunsuri și confirmări ale reușitelor sale din partea unui
adult, important din punct de vedere afectiv pentru el;
❖ să reflecte diversitatea culturală;
❖ să exprime respect pentru particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor.
Mobilierul trebuie să ofere copilului o ambianță familială, sigură și confortabilă, să contribuie la
crearea unui climat educațional stimulativ și să permită modularea. Rafturile și sertarele vor fi joase,
astfel încât copiii să aibă acces ușor la jucării, să fie tentați să le utilizeze.2

CONDIȚII DE AMENAJARE A FIECĂRUI CENTRU DE ACTIVITATE/ MATERIALE NECESARE

Cadrul didactic va acorda o atenție deosebită organizării spațiului în centre

ALA Condiții de amenajare
Centrul Bibliotecă 1.Se stabilește în colțul cel mai liniștit al sălii de grupă,mai intim și mai
relaxant.
2. Se stabilește mai departe de centrele active(Construcții, Nisip și apă).
3. Este amenajat lângă fereastră pentru respectarea cerințelor
ergonomice. Materiale sugerate: Pernuțe , fotolii, scaunul povestitorului,
raft pentru cărți, cărți și caiete, instrumente de scris, imagini etc
Centrul Științe 1. Este amenajat lângă fereastră pentru respectarea cerințelor ergonomice,
pentru necesitatea experimentelor. 2.Spațiul este prevăzut cu etajere
pentru expunerea diverselor materiale.
3.Materialele se expun pe rând , pentru a nu produce aglomerare, iar prin
schimbarea periodică se stârnește interesul copiilor pentru a le explora.
Materiale recomandate:, microscop, lupă, cset de eprubete, lanternă,
magneți, Seturi de cărți, mijloace de locomoție, trusa logi, rigle, bacnote,
cântar etc.
Centrul Arte . 1.Se amenajează tot pe partea cu ferestre ale sălii de grupă(într-un loc
luminos)
. 2. Se asigură posibilitatea de depozitare a materialelor ,dar și de expunere
a lucrărilor.
3.Materialele să fie la îndemâna copiilor, să nu fie periculoase (tip
foarfece) Materiale sugerate.:Desen/Pictură: creioane colorate, creioane
cerate, carioci, tempera, acuarele. Vase pentru apă, coli de desen, Șevalet,
plăci de faianță etc. Modelaj: plastilină, aluat, lut , etc.
Act. practică: coli glacee, carton , fire de lână, aracet, lipici, , bucăți de
pânză, dopuri, bețișoare, materiale reciclabile, sârmă.etc.

2
Scrisoarea metodică pentru anul școlar 2022-2023
128
 Centrul Joc de rol 1.Spațiile se por amenaja în diferite forme(din lemn , delimitate prin
pereți de pânză),în funcție de spațiul sălii.
2. Spațiul să aibă vizibilitate pentru ca eductorea să poată să intervină cu
sfaturi ,dar să nu îi stingherească.
3.Centrul să fie dotat cu materiale pentru jocuri simbolice, dramatizări,etc.
Materiale sugerate:Păpuși marionete, halate. costumații diferite,truse de
bucătărie, , truse:doctor, tâmplar, coafor,etc
Centrul Construcții 1. Se stabilește mai aproape de intrare în sala de grupă, pentru a nu
deranja copiii ce lucrează în celelalte centre.
2.Materialele puse în acest centru nu trebuie să fie foarte numeroase,
pentru a putea fi strânse cu ușurință.
3.Materialele să fie puse la nivelul copiilor,să fie schimbate săptămânal în
funție de temă.
Materiale recomandate:Cuburi din lemn, plastic, lego, rotodiscuri, mozaic,
materiale din natură(ghinde, conuri, castane,nuiele etc)
Centrul Nisip și apă 1.Se amenajează la ieșirea din grupă(lângă ușă). Cel mai indicat este să fie
amenajat în grădina de relaxare sau în curtea grădiniței.
2.Dacă este în sala de grupă obiectele pentru nisip trebuie să fie de
plastic . Trebuie să fie puse pe un covoraș de plastic sau o mochetă pe care
să o putem scoate imediat după activitate.
3. Vasele folosite să nu fie pline nici cu nisip , nici cu apă pentru a putea
copiii să se joace fără a se uda sau a împrăștia nisipul în sală. Dacă este
amenajat în aer liber lăzile cu nisip trebuie să fie acoperite. Formele pentru
nisip ,Trusele trebuie dezinfectate zilnic.
OBSERVAȚIE:
Materialele din centrele de activitate trebuie să corespundă normativului de dotare minimală
pentru serviciile de educație timpurie a copiilor de la naștere la 6 ani conform ordinului ministrului
nr.4143/29.06.2022 pentru aprobarea standardelor privind materialele de predare învățare în educația
timpurie.
Jucăriile și materialele necesare desfășurării activităților trebuie așezate la nivelul copiilor,
astfel încât aceștia să le poată vedea, să le poată alege și să le așeze la locul lor. Acestea trebuie să fie
schimbate în funcție de tematica de învățare

129

MODEL DE PLANIFICARE EDUCAȚIE MUZICALĂ
Grupa mică și mijlocie
OBIECTIVE
1.Formarea deprinderii de a cânta
omogen, în colectiv, în grupuri
mici și individual
2. Formarea deprinderilor
melodice; învățarea unor cântece
accesibile vârstei;
ANEXE
CONTINUTURI MIJLOACE DE REALIZARE
a. Exerciții pentru dezvoltarea aparatului fonoarticular, Exerciții: joc pe sunetele DO-RE, DO-MI, cu
formarea emisiei vocale naturale; silabe onomatopeice;
b. Exerciții pentru dezvoltarea aparatului respirator și Jocuri-exercițiu: „Suflăm o păpădie”, „Vântul”,
formarea respirației corecte în cântare; „De-a trenul” etc..;
c. Respectarea tonului dat de educatoare, la înalțimea reală Joc-exercițiu: „Ascultă și cântă ca mine!”;
accesibilă vocii copiilor, repectarea semnului de început;
d. Poziția corectă în timpul cântului, respectarea tonului, a Joc muzical: „Jocul degetelor”;
semnalului de început, a respirației și a emisie corecte;
e. Intonarea corectă și omogenă a unui cântec, interpretarea Cântec „Bună dimineața, grădiniță!”;
lui în colectiv;
f. Interpretarea unui cântec pe grupuri mici de copii; Cântec „Toamna”;
g. Intonarea corectă și omogenă a unui fragment dintr-un Joc muzical: „Răspunde cântând!” (evaluare);
cântec, interpretarea lui în colectiv, în grupuri mici și
individual;
a. Intonația corectă a liniei melodice din cântecele învățate; Cântec „În livadă”;
Joc muzical axat pe cântec;
b. Intuirea diferențelor de înălțime dintre sunetele muzicale Joc muzical: Înpădure”;
(sunete înalte și joase);
c. Diferența inuitivă a înălțimii sunetelor muzicale aflate la Cântec „Săniuța”;
intervale mai mici;
d. Recunoașterea liniei melodice din cântecele învățate; Joc muzical: „Ghicește melodia!” (evaluare)
130

3. Formarea deprinderii de a audia
muzica înregistrată în scopul
dezvoltării sensibilității artistice;
4. Formarea deprinderilor ritmice;
5. Formarea deprinderii de
interpretare a cântecelor în
vederea cultivării sensibilității
muzicale a copiilor;
6. Formarea deprinderii de
coordonare psihomotrică;
7. Formarea deprinderii de a
diferenția timbrul sunetelor
muzicale;
8. Formarea deprinderii de a audia
muzica înregistrată;
e. Recunoașterea sunetelor muzicale înalte și joase intonate cu Joc muzical: „Ghicește sunetul!” (evaluare)
silabe onomatopeice;
a. Audierea unor cântece de iarnă interpretate de formații Audiție: „Cântece de iarnă!”; Joc
vocale de copii; muzical axat pe audiție;
b. Audierea unor colinde interpretate de formații diverse, Audiție: Colinde, Colinde”;
oferite ca model de cântare expresivă;
a. Intuirea diferențelor de durată între sunetele muzicale; Joc muzical „Trenul”;
b. Marcarea timpilor din măsura cântecului prin mișcări Joc muzical axat pe cântec: „Iarnă, să te duci cu
egale; bine!”;
c. Marcarea ritmului pe cântec prin bătăi din palme; Joc cu mișcări pe recitative: „Ghiocelul”;
a. Deprinderea de a cânta în nuanța medie; Cântec: „De ziua mamei”
Joc muzical axat pe cântec;
b. Familiarizarea cu sensul corect al termenilor; tare-încet, Cântecul: „Zidarul”;
corespunzătoare intensității contrastante ale sunetelor Joc muzical axat pe cântec;
muzicale
c. Deprinderea de a cânta în nuanța corespunzătoare Cântec: „Hai, odor, hai, păsărică!”;
conținutului cântecelor intonate;
d. Intuirea tempourilor contrastante: repede-rar; Cântec: „Fluturaș-fluturaș”; Joc
muzical axat pe cântec;
e. Interpretarea unui cântec încet (piano) sau tare, repede sau Cântec: „Copăcelul”;
rar; Joc muzical axat pe cântece;
a. Executarea mișcărilor sugerate de textul cântecului; Joc cu text și cânt: „Miam luat unelte”;
b. Acompanierea cântecelor învățate cu jucării muzicale; Joc cu text și cânt: „Mi-am luat unelte”;
a. Sesizarea și diferențierea sunetelor din mediul înconjurător; Cântec: „Măi, curcane”- din folclorul copiilor;
b. Sesizarea și diferențierea timbrului vocal al copiilor de cel Joc: „Ghicește cine te-a strigat”;
al educatoarei și colegilor;
c. Sesizarea și diferențierea timbrului jucăriilor muzicale; Joc: „Ghicește instrumentul”;
a. Audierea unor cântece interpretate de adulți, oferite ca Audiție muzicală: cântece religioase;
model de cântare frumoasă, omogenă și expresivă, spre care
să tindă copiii;
131

Evaluare
Consolidarea deprinderilor
ritmico-melodice
Grupa mare
OBIECTIVE
1.a. Recunoașterea și reproducerea
unui cântec cunoscut în tempoul și
intensitatea corespunzătoare;
1.b. Recunoașterea și reproducerea
unui cântec cunoscut după o
formulă ritmică (incipientă sau
finală);
2. Consolidarea deprinderilor de
interpretare a cântecelor și de
cântare în colectiv, în grupuri mici
și individuale
3. Perfecționarea deprinderilor
melodice;
b. Audierea unor cântece și jocuri muzicale interpretate de Cântece pentru copii: 1 Iunie;
formații de preșcolari; Joc muzical axat pe audiție;
Recunoașterea și reproducerea unor cântece cunoscute după o Probă de evaluare: „Ghici, ghicitoarea mea: Ce
formă melodică incipientă; cântec se cântă așa?”
Recunoașterea și reproducerea unor cântece cunoscute după o Probă de evaluare: „Ghici, ghicitoarea mea: Ce
formă ritmică incipientă. cântec se bate așa?”
CONTINUTURI MIJLOACE DE REALIZARE
a. Intonarea unui fragment dintr-un cântec cunoscut în Probă de evaluare: „Ghici, ghicitoarea mea...”
tempoul și intensitatea corespunzătoare;
b. Intonarea unui cântec cunoscut după recunoașterea Probă de evaluare:„Ce cântec se bate așa?” (cu
formulei ritmice (incipientă sau din refren); ajutorul jucăriilor muzicale);
a. Intonarea corectă, expresivă și omogenă a cântecelor, Cântec „Toamna”;
respectând poziția corectă, tonul, semnalul de început și
dicția;
b. Intonarea corectă, expresivă și omogenă în grupuri mici a Cântec „Culesul viilor”;
cântecelor;
c. Intonarea corectă, expresivă și omogenă în grupuri mici și Joc muzical: „În grădina de legume”;
indeviduale a cântecelor;
d. Intonarea corectă și omogenă a cântecelor, interpretarea Joc muzical axat pe cântec: „Coroana”;
lor în funcție de conținutul de idei al textului;
a. Intonarea corectă a cântecelor care diferă ca înălțime; Jocuri muzicale: „Ține minte sunetul!”, „Cum
am cântat?”;
b. Consolidarea deprinderii de a percepe, a reda și asocia Cântec: „În ogradă la bunici”;
sunetul liniei melodice cu mișcări corespunzătoare; Joc muzical axat pe cântec;
c. Instituirea și intonarea mersului melodic suitor sau Cântec „Tainele pădurii”; Joc
coborâtor al melodiei; muzical axat pe cântec;
d. Mersul liniei melodice; Intuirea și intonarea mersului Cântec „Sunt român, român voinic;
132

4. Perfecționarea deprinderii de a
audia muzica;
5. Perfecționarea deprinderilor
ritmice;
6.Consolidarea deprinderilor de
interpretare expresivă;
conștintizarea conținutului
cântecelor;
melodic suitor sau coborâtor;
a. Audierea unui colind interpretat de unul sa mai mulți
adulți în vederea cultivării sensibilității muzicale;
a. Consolidarea capacității de a percepe, executa corect
diferențe de durată ale sunetelor, de a marca și recunoaște
structuri ritmice de cântec;
b. Intuirea și executarea sunetelor cu durate diferite din Joc muzical ritmic: „Zboară, săniuța mea!”;
cântece;
c. Executarea sunetelor scurte, ritmizate cu onomatopee; Recitative cu formule ritmice fixe: „Melcul”
(doimea), „Ariciul” (pătrimea), „Omul de
zăpadă” (optimea);
d. Intuirea pauzei de pătrime; Joc muzical axat pe cântec: „Hai la joac-afară”;
e. Perceperea accentelor periodice din doi în doi timpi; Cântec: „Cetatea fermecată” Joc
asocierea timpilor cu mișcări ritmice sugerate de text pentru muzical axat pe cântec;
sesizarea metrului binar;
f. Perceperea timpilor egali din cântec prin asocieri cu Cântec: „Drag mi-e jocul românesc”; Joc-dans
mișcări de dans; pe cântec;
g. Fixarea formulei incipiente într-un cântec, recunoașterea Joc muzical: „Transmite cântecul!” – cântece
unui cântec după această formulă; cunoscute;
h. Marcarea metrului cântecelor prin mișcări egale; Cântec: „A plecat mama la piață!” Joc
muzical axat pe cântec;
a. Reproducerea sunetelor de intensități diferite; Jocuri muzicale:
„Voi sunteți ecoul meu!”, „Cântă ca mine!”
b. Intuirea diferențelor de nuanță și intensitate în cântece „Cântec de Ziua Mamei”; Joc
(tare, potrivit, încet); muzical axat pe audiție;
c. Interpretarea cântecelor în nuanța și tempoul Cântec: „Sunt atâtea meserii!”; Joc
corespunzătoare conținutului de idei și sentimente; muzical axat pe cantec
133

7. Consolidarea deprinderilor de
coordonare psihomotrică;
8. Formarea deprinderilor de
executare a unor cântece în
aranjamente armonico-polifonice
simple;
9. Perfecționarea deprinderii de a
audia muzică;
Evaluare
Valorificarea creatoare a
cunoștințelor și deprinderilor
dobândite de copii în activitățile
muzicale.
d. Interpretarea expresivă a cântecelor de diferite categorii „Cântec de leagăn pentru păpușă”, „Masă bună”,
(patriotice, de muncă, de familie, de joc, de dans); „Hora Unirii”, „Tărășelul” și alte cântece
cunoscute;
a. Mișcari sugerate de textul cântecului și executate Joc armonico-polifonic
sincronizat în colectiv; „Găsește răspunsul”;
b. Executarea unor mișcări de dans pe muzică, sesizarea și Joc armonico-polifonic
sublinierea structurii arhitectonice a cântecului prin „Ca o zi de vară, vară”;
schimbarea mișcării;
c. Interpretarea unui cântec în canon; Cântec: „Grădinița”
a.Introducerea unor elemente simple de interpetare pe mai Joc armonico-polifonic
multe voci: dialogul muzical solist-cor (întrebare - răspuns); „Găsește răspunsul”;
b. Distribuirea melodiei la mai multe grupe de interpreți (pe Joc armonico-polifonic
roluri); „Ca o zi de vară, vară”;
c. Interpretarea unui cântec în canon; Cântec: „Grădinița”
a. Audierea unor cântece interpretate de formații de copii sau Cantece de Ziua Copilului – audiție;
adulți;
a.Crearea spontană a unei scurte melodii pe versuri date; Joc de creație: „Cine compune mai frumos?”;
b. Interpretarea expresivă cu diferite procedee și mișcări; Joc spectacol:
acompanierea unui cântec. „Cel mai bun interpret!”,
„Cel mai bun instrumentist!”
134
 METODE ŞI TEHNICI DE INTERVENŢIE LA NIVEL COMPORTAMENTAL
Intervenţiile comportamentale produc deseori schimbări mai rapide şi facilitează realizarea unei
relaţii eficiente. Fiind lipsiţi de abilităţi de autoreglare şi autoliniştire, copiii s-ar putea să nu reuşească să
proceseze corect informaţia atunci când sunt confruntaţi cu niveluri ridicate ale emoţiilor (Goldfried şi
Davison, 1976). Strategiile de relaxare permit o diminuare suficient de mare a simptomelor pentru a permite
folosirea cu succes a tehnicilor adiţionale. Aceste strategii sunt în acelaşi timp atractive pentru copii.
TRUSE PENTRU CALMARE
Vârsta: toate vârstele
Scop: relaxare, automonitorizare, autoreglare
Materiale necesare:
- Cutie de pantofi sau pungă de hârtie
- Una din următoarele: set pt baloane de săpun, lumânare, pai, ghemotoc de vată
- Minge Koosh ( elastică) pentru masajul mâinilor
- Pernă mică sau animal de pluş
- Hârtie, foarfece şi creioane colorate sau markere
Această trusă poate lua diferite forme, în funcţie de vârsta copilului, de interesele sale şi de simptomele
clinice. Copilul învaţă abilităţi de relaxare apoi exersează tehnicile, asamblează o trusă, adaugă propria idee
creativă pentru calmare şi decodează trusa. În funcţie de intersele copilului, trusa poate lua forma unei
poşete, a unei cutii pentru scule, a unui rucsac sau a unui cufăr. Se pot adăuga strategii suplimentare pentru
itemii de distragere în scopul individualizării trusei pentru fiecare copil. Trusa poate să conţină obiecte
pentru camping care sunt folosite ca indicii pentru tehnicile tradiţionale de relaxare. Lumânarea
simbolizează respiraţia adâncă, iar copiii pot să pretindă că suflă în flacăra lumânării. O pernă mică poate fi
strânsă pentru a indica contractarea şi relaxarea musculară.
ALCĂTUIREA UNEI CĂRŢI
Vârsta: toate vârstele
Scop: antrenamentul abilităţilor sociale
Materiale necesare:
- Hârtie
- Capsator pentru ataşarea paginilor cărţii - Markere, creioane pentru scris, desenat
- Foarfece, lipici şi folografii din reviste
Pentru copii, alcătuirea unei cărţi despre o anumită abilitate poate fi o activitate distractivă, atractivă şi
eficace. Această activitate sporeşte semnificaţia şi aplicabilitatea. Tehnica debutează cu îndrumările pe care
cadrul didactic le adresează copilului pentru a crea contextul, în vreme ce copilul adaugă ilustraţiile. Textul
cărţii oferă o cale de instruire directă, iar cartea oferă ocazia realizării unor treceri în revistă repetate.

ECRANUL MAGIC
Vârsta: toate vârstele
Scop: Învăţarea abilităţilor sociale
Materiale necesare:
- Jucăria Ecran Magic o Modele care
urmează a fi copiate
135
Jucăria “Ecranul Magic” este foarte potrivită pentru antrenamentul abilităţilor sociale. Ginsburg, Grover,
Cord si Ialongo (2006) au folosit această procedură pentru a studia tendinţele de a controla şi de a critica în
mod exagerat în cadrul diadelor părinte-copii. Cu toate acestea, jucăria poate fi folosită cu succes şi pentru
alte diade similare. Sarcina este structurată ca un exerciţiu care trebuie realizat în colaborare și în care este
nevoie de muncă în echipă pentru a avea succes. Ginsburg şi colab.(2006) recomandă ca trusa “Ecranul
Magic” să fie repartizată unei echipe alcătuite din doi copii sau mai mulţi copii, care vor fi instruiţi cum să
copieze modelele. Un membru al echipei controlează butonul din stânga, iar celalalt, butonul din dreapta. În
felul acesta, vor reusi să realizeze copia doar dacă lucrează împreună. Pentru a spori anxietatea, se poate
adauga o componenta pentru limita de timp şi una pentru evaluare. Cadrul didactic va oferi un feedback
pozitiv pentru comportamentul adecvat ( ex. “ A mers bine. Lucraţi bine amandoi.”), îi ajută să-şi
monitorizeze gândurile, sentimentele şi comportamentele problematice şi îi îndrumă să aleagă
autoîncurajări mai eficace atunci când se simt frustraţi sau anxiosi. În plus, cadrul didactic încurajează
flexibilitatea comportamentală ( ex. “ Haideţi să vedem ce aţi putea face împreună. Ce-ar fi să coordonaţi
fiecare, pe rând, jocul?”) şi corectează comportamentul neadecvat. La final, cadrul didactic îi ajută pe copii
să-şi consolideze experienţa povestind ceau învăţat din acest exerciţiu./cum s-au simțit?.

SĂCULEŢUL PENTRU PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR

Vârsta: toate varstele
Scop: Sporirea dispoziţiei afective pozitive, întărire pozitivă
Materiale necesare:
- Pungă de hârtie
- Cartonaşe sau bucăţi mici de hârtie
- Markere sau creioane colorate pentru colorat
- Reviste, foarfece si lipici pentru fotografii
Pentru copii, acest săculeţ cu imagini reprezentând activităţi este atractiv şi folositor. Această procedură
presupune ca preșcolarii să genereze o listă cu evenimente/ acţiuni care să fie plăcute. Apoi, fiecare item
este notat sau desenat pe un cartonaş de către educatoare. Alternativ, copilul decupează imagini din reviste
şi le lipeşte pe fiecare pe câte un cartonaş. Cartonaşele se aşează într-un săculeţ asemenea unei pungi pentru
mâncare, pe care copilul îl va decora. Copilul este îndemnat să aleagă un item sau un cartonaş din săculeţ şi
să evalueze apoi rezultatele conform formatului tradiţional al programului pentru activităţile plăcute. Apoi,
cartonasele pot fi analizate pentru a determina cât de utilă a fost fiecare activitate pentru ameliorarea stării
afective a copilului.
DĂ ÎNAPOI
Vârsta: toate vârstele
Scop: modificarea obiceiurilor
Materiale necesare:
- Planşă cu un traseu ilustrativ pentru Dă inapoi!
- Markere, creioane colorate, creion sau pix
- Maşinuţă de jucărie sau o hârtie pe care se poate desena şi apoi decupa o masină
Procedura denumită Dă inapoi! foloseşte metafora conducerii unei maşini pe drum, pentru a-l ajuta pe
copil să înţeleagă scopul modificării obiceiurilor. Folosind o hartă, cadrul didactic îi explică copilului că,
dacă cineva care conduce pe acel traseu greşeşte drumul, persoana respectivă trebuie să dea înapoi, până

136
când va putea să-şi continue călătoria pe drumul corect. Drumul principal reprezintă traseul către
comportamentele mai dezirabile. Traseele greşite reprezintă manifestarea comportamentului repetitiv.
Tehnica îl ajută pe copil să se întoarcă şi să ajungă pe treaseul corect. Copilul poate să deseneze o maşină
sau un camion pe care să-l decupeze şi să-l împingă pe drum. O maşinuţă de jucarie este, de asemenea, o
alegere potrivită, deoarece copilului îi va face plăcere să o manevreze. De-a lungul drumului sunt
indicatoare de circulaţie, iar copilul va fi îndemnat să le completeze cu strategii de coping, cum ar fi tehnici
de relaxare, reacţii competitive şi cu instrucţiuni personale care îl vor ajuta să-şi modifice comportamentul.
Destinaţia reprezintă eliminarea sau reducerea comportametului repetitiv, iar obiectul specific trebuie
completat chiar de către copil. Maşina este oprită la diverse intersecţii pe drum, ele reprezentând stresorii şi
factorii declanşatori ai comportamentului. Copilul exersează în felul acesta abilităţile de intervenţie şi
continuă deplasarea pe traseul dorit, indiferent dacă temele privesc motivaţia pentru învăţare sau
comportamente relaţionale deficitare cu colegi, cadre didactice.
PIESELE DE PUZZLE
Vârsta: toate vârstele
Scop: valorificarea contractului contingentelor
Materiale necesare:
- Carton sau hartie tare;
- Scai;
- Foarfeca sau cutter;
- Markere
- Piese de puzzle
Piesele de puzzle oferă intervenţii vizuale şi tactile care ajută la înţelegerea sensului contractului de
gestionare a contingenţelor şi pentru copiii mici. În urma folosirii acestei abordări, copilul va înţelege mai
bine obiectivul şi recompensele care s-ar putea să nu fie acordate imediat. Încercarea cea mai dificilă pe
care o presupune realizarea unui plan de gestionare a contingenţelor pentru copiii mici este aceea de a reuşi
crearea unui plan suficient de concret, desfăşurat într-un timp destul de scurt, astfel încât copilul să
înţeleagă sistemul şi să se simtă motivat de el. Piesele de puzzle reprezintă o modalitate vizuală de a-l
stimula pe copil imediat şi, în acelaşi timp, de a urmări recompensele pe termen mai lung. Folosind
abordarea de tipul piselor de puzzle, se creează o recompensă ori simbolul generic pentru o recompensă şi
aceasta se fragmentează în bucăţi de puzzle. Se poate lipi scai pe dosul pieselor şi pe o bucată de carton care
va fi folosită pentru a asambla figura respectivă. Copilul câştigă o piesă din puzzle pentru comportamentele
determinate anterior şi apoi primeşte recompensa stabilită atunci când este completă figura din piesele de
puzzle. Comportamentele ţintite sunt notate pe spatele pieselor, iar atunci când jocul de puzzle este gata,
copilul revede piesele, pentru a afla care comportamente au fost întărite. De ex.am realizat corect 2 sarcini
din 5 . Când s-a rezolvat fiecare item, copilul va adăuga acea piesă la puzzle. Astfel, atunci când copilul
câştigă o piesă, el poate încerca să ghicească pe care dintre ele a câstigat-o.

137
 JOCURI PENTRU COPIII DE VÂRSTĂ ANTEPREȘCOLARĂ
Jocuri pentru dezvoltarea creativității la vârsta antepreșcolară
”Cutia veveriței”
Cutia veveriței este o tehnică adecvată pentru stimularea creativității la vârsta antepreșcolară, deoarece se
bazează pe învățarea senzorială.
• Luaţi la întâmplare 2 lucruri din cutie.
• Priviţi-le şi/ sau citiţi-le.
• Ce vă sugerează, atât separat, cât şi împreună?
• Cum ar rezolva problema interacţiunea lor sau cum ar putea duce la o idee nouă?
„Rece-cald”
Ascundeți o jucărie, apoi puneți-l pe micuț să o caute, oferindu-i indicii, încurajându-l și arătându-i că
ai încredere că el va găsi acel obiect. O atitudine pozitivă îl va face pe copil să capete încredere în forțele
proprii și să gândească unde ar putea fi ascunsă acea jucărie.
Jocul culorilor
În casă ori plimbându-vă împreună cu copilul prin curtea casei, învățați-l culorile, apoi jucați-vă în
jocul culorilor, numind obiecte din jurul vostru și spunând ce culoare are fiecare obiect. Acest joc va
dezvolta creativitatea, abilitățile senzoriale.
„De-a personajele”
Adultul și copilul reprezintă diferite roluri, de mame, tați, prinți, prințese, doctori, polițiști, pompieri,
constructori, vânzători, șefi. Dacă inițial cel mic se joacă după regulile impuse de educator, ulterior el vine
cu propriile reguli și idei. Prin acest joc, copilul inventează ori creează situații și conversații și își
îmbogățește vocabularul.
Jocurile de modelaj
Încurajați-l pe copil să-și folosească mâinile pentru a crea forme, pentru a combina culori, jucându-vă
împreună cu plastilina, după vârsta de 2-3 ani. Pentru copiii mai mari, puteți folosi și lutul, care este un bun
material de modelat și din care copilul poate realiza adevărate opere de artă.
„Eu văd….”
Jucaţi-vă cu norii. Nimic nu este mai benefic în dezvoltarea copilului ca şi utilizarea imaginaţiei.
Acesta este jocul în care copilul îşi utilizează imaginaţia şi încearcă să încorporeze abstractul în modul în
care el percepe lumea. Uitaţi-vă pe geam la nori (sau dacă vremea permite, priviţi norii de afară împreună)
şi încercaţi să identificaţi diferite forme, animale, obiecte, etc.
Jocurile de tip Lego
Învățați-l pe cel mic să-și folosească imaginația și să construiască o lume frumoasă, colorată, perfectă
pentru voi. Îmbinarea pieselor de tip Lego dezvoltă abilități motrice, iar combinarea culorilor pentru a crea
un anumit joc dezvoltă abilitați senzoriale. Puteți construi case, castele, grădini, avioane etc. vapoare și vă
puteți juca împreună ,,De-a prințesele”, ,,De-a animalele”, ,,De-a luptătorii” etc.
Jocurile de tip puzzle
Combinarea și recombinarea pieselor pentru a descoperi anumite imagini îl va face pe copilul Dvs.. să
vizualizeze ori să-și imagineze povestea. Pentru început folosiți puzzle-uri cu piese puține, apoi cu piese din
ce în ce mai multe, în funcție de vârstă.

138
 Jocurile cu cuburi și jocuri de tip domino
Sunt jocuri care stimulează creativitatea copilului, dezvoltă abilitățile motrice și senzoriale. Cel mic
învață să construiască o lume conturată și află că tot ce este făcut de mâna omului poate fi dărâmat, distrus.
Acestea sunt numai câteva exemple de jocuri ori jucării destinate dezvoltării creativității și inteligenței
copilului. „Cerealele”
Puneți în recipiente mălai, orez, paste, melcișori sau alte forme, boabe de fasole, linte, făina etc.
Copilul poate să le toarne, verse, să le ia în pumn, să le dea drumul, să le amestece, să pună boabe într-o
sticlă etc. Data următoare puteți adăuga și un lighean / bol cu apă caldă în care copilul poate turna
ingredientele, poate amesteca, le pote prinde prin apă.
„Gelatina colorată”
Faceți mai multe castronele cu gelatină conform instrucțiunilor. În timpul în care încălziți apa, turnați
și coloranți alimentari. Copilul va avea ocazia să se joace cu un fel de "piftie" sau jeleu de diferite culori.
„Pungi magice la atingere și vedere”
Puneți într-o pungă cu "fermoar" de plastic, gel de par colorat și câteva boabe de linte sau mazăre.
Apoi închideți bine punga. Copiii se vor juca și vor explora timp îndelungat aceste pungi. Puteți diversifica
- prin a adăuga coloranți alimentari, puțin sclipici sau steluțe sclipicioase. Folosirea acestor pungi este utilă
mai ales pentru copiii care au rezerve în a atinge și explora tactil lucrurile. Așa se pot apropia și ei încetîncet
de diverse materiale care se murdăresc sau rămân pe mâini.
„Spumă de săpun și bule”
Puneți într-un castron mai mare puțină apă și săpun lichid. Amestecați până se fac bule și spumă.
Copilul poate explora această apă, întinde spuma pe coli, scufunda jucării de plastic în spumă. O alta
variantă este de a umple pe jumătate doua borcane de plastic cu apă și săpun lichid, în care puteți adăuga și
puțin colorant alimentar. E recomand să sigilați capacul cu scotch, pentru că cei mici vor fi tentați să-l
deschidă. Agitați bine și copilul se poate juca cu cele doua borcane, agitându-le, învârtindu-le ca pe o minge
etc.
„Pictăm cu iaurt”
Amestecați iaurt cu coloranți alimentari (sau cu gem de căpșună, zmeură, coacăză) și sunt gata
culorile non-toxice cu care copilul poate picta, ba chiar și gusta. Puneți/ lipiți o coala mare de hârtie de
mușama și copilul poate fi lăsat doar în chiloți și maiou în timpul în care explorează culorile. „Pictăm cu
mașinile de jucărie”
Turnați pe o coală grămăjoare de tempera de diferite culori. Copilul își poate folosi mașinuțele sau
camioanele pe post de pensule. Pe hârtie vor rămâne urme tare interesante de la roți, de diferite culori. La
final, împreuna cu copilul/ copiii puteți face baie mașinilor într-un lighenaș. „Paste sau orez colorat”
Puneți la fiert un pachet de paste sau o cană de orez. După ce au fiert, împărțiți cantitatea de paste sau
orez în mai multe recipiente. Turnați peste paste sau orez diferite nuanțe de colorant alimentar lichid. La
final turnați și puțin ulei și amestecați, pentru ca pastele sa rămână alunecoase și sa se fixeze și culoarea.
Puneți pastele colorate într-un bol și gata – aveți un alt material de joacă pentru copil. Cu orezul diferit
colorat și uscat copilul poate realiza colaje, folosind și lipici lichid.
„Pictăm cu spumă de ras și tempera”
Turnați spuma pe o coală mare și peste ea tempera de diferite culori. Copiilor le va plăcea să picteze
cu acest amestec. Sau puteți turna spuma într-un castron, iar acolo copilul se poate juca tactil. Spuma de ras
este magică pentru copii. Dacă vreți ceva mai natural puteți înlocui spuma de ras cu frișca făcută în casă și

139
tempera cu iaurt amestecat cu colorant alimentar, așa copilul își poate și gusta operele de artă. „ Ghici ce
culoare are…”
Grupaţi cuburile pe culori, spuneţi ce culori folosiţi. Oferiţi şi copilului câte un obiect și rugați-l să îl
așeze în grupa potrivită. Dacă îl pune în grupa greşită, mutaţi obiectul în grupa potrivită și spuneți ce
culoare are atât obiectul, cât și grupa în care trebuie poziționat. Continuați apoi să numiți culorile obiectelor
pe măsură ce vă întâlniți cu ele. Puteți începe cu culorile mașinilor, a jucăriilor, a hainelor pe care le are
copilul, oamenii, etc. Chiar dacă vă pare că nu acordă prea mare atenție la ceea ce spuneți, nu vă lăsați
bătuți. Solicitați-i să vă aducă mașină de culoare… (ex., albă). În cazul în care copilul grșeșete, aduceți-o
dumneavoastră spunând: Uite mașina de culoare… (albă)”
„Creioane colorate”
Din momentul în care poate să mâzgălească cu un creionul pe hârtie, puteți să folosiți creioane
colorate. Vorbiți și explicați constant ceea ce faceți, ce culoare folosiți. Desenați și voi împreună cu el,
spuneți ce culoare folosiți voi și ce culoare el. Nu vă fie teamă că nu va înțelege. Niciodată nu putem ști
asta. „ Azi e ziua de culoare…”
Organizați o zi sau o săptămână a unei culori. Azi e zi de verde, îmbrăcaţi-vă în verde, mâncați
mâncare predominant verde, jucați-vă cu jucării verzi, etc.
„Copacul adoptat”
Există, cu siguranţă, aproape de casa dumneavoastră, un copac destul de mare. Stabiliţi cu copilul - de
preferinţă spre sfârşitul iernii - că acest copac va deveni unul dintre prietenii lui: daţi-i un nume, mergeţi des
să-l vedeţi, propuneţi-i copilului să-l deseneze. La întoarcerea spre casă, povestiţi despre ceea ce aţi văzut.
Aceasta vă va da ocazia să observaţi schimbările copacului pe măsură ce anotimpurile trec, creşterea
frunzelor şi apariţia florilor, viaţa care se ascunde aici (există, poate, vreun cuib, sau insecte care se plimbă
pe trunchi?) etc. „Vânătoarea de comori”
Jocul se poate juca cu monede, nasturi sau orice alte obiecte mici și identice. Cum ideal ar fi să
folosim obiecte ceva mai curate, puteți folosi o mână plină de nasturi. Ascunde-ți într-o cameră nasturii în
locurile cele mai trăsnite după care invitați copiii și alț I membri ai familiei să le găsească. Stabiliți un timp
alocat jocului, dați-le tuturor câte un pahar din plastic pentru a aduna în el nasturii găsiți. Cine găsește mai
mulți nasturi – este câștigător! Jocuri cu tuburile de hârtie igienică
Dacă nu ați aruncat tuburile de hârtie igienică, înseamnă că aveți materialele necesare pentru o
activitate foarte creativă și distractivă care este, pe deasupra, și educativă. Copiilor le este stimulată
creativitatea și imaginația. Puteți folosi creioane coloare, carioci, lipici, foarfeca și să decupați și să colorați
făcând diverse forme. Folosiți și alte cutii goale pe care le aveți la îndemână pentru a putea crea ceva cât
mai divers.
„Spune-mi ce lipsește!”
Vor fi puse la dispoziția copilului mai multe obiecte. Pentru cei mai mici, înșirați 3-4 obiecte, printre
care să existe deosebiri clare. În schimb, pentru cei mai mari folosiți obiecte de aproximativ aceeași
dimensiune și formă. Lăsați-l să le privească un anumit timp. După aceea spuneți-i să închidă ochii/ legați-l
la ochi, în timp ce veți lua un obiect din șir. Când deschide ochii/ îl dezlegați la ochi, rugați-l să vă spună ce
lipsește.

140
Jocuri pentru dezvoltarea gândirii logicii
VÂRSTA 2-3 ANI Jocul „Găseşte desenul”
Luaţi o carte cu poze sau o revistă şi descrieţi-i copilului o poză sau un desen ales la întâmplare. De
exemplu: Văd un domn cu pălărie neagră şi vestă roşie, călare pe un cal negru, pe punctul de a trece un
râu. Apoi închideţi cartea şi daţi-o copilului, care trebuie să găsească cât mai repede ilustraţia descrisă.
Bineînţeles, jocul este cu atât mai dificil, cu cât sunt mai multe desene sau fotografii în carte. Dar puteţi, de
asemenea, să-l complicaţi dacă descrieţi doar elemente secundare ale desenului...
Jocul „Detectivul”
Puneţi copilul în mijlocul unei camere şi cereţi-i să observe bine tot ceea ce-l înconjoară. Apoi
spuneţi-i să iasă din încăpere şi, în timp ce este afară, schimbaţi un element din decor, fie mutând un obiect
de la locul lui, fie făcându-l să dispară. După ce se întoarce în cameră, copilul trebuie să încerce să-şi dea
seama ce s-a schimbat. Dacă îi este greu, îl puteţi ajuta răspunzându-i la două sau trei întrebări.
Jocul „Copacul adoptat”
Există, cu siguranţă, aproape de casa dumneavoastră, un copac destul de mare. Stabiliţi cu copilul -
de preferinţă spre sfârşitul iernii - că acest copac va deveni unul dintre prietenii lui: daţi-i un nume, mergeţi
regulat să-l vedeţi, propuneţi-i copilului să-l deseneze. La întoarcerea spre casă, povestiţi despre ceea ce aţi
văzut. Aceasta vă va da ocazia să observaţi schimbările copacului pe măsură ce anotimpurile trec, creşterea
frunzelor şi apariţia florilor, viaţa care se ascunde aici (există, poate, vreun cuib, sau insecte care se plimbă
pe trunchi?) etc.
Jocul „Urmărirea fotografiei”
Alegeţi o fotografie dintr-un ziar sau o revistă, de preferinţă cu un decor destul de încărcat sau cu
numeroase detalii. Jocul constă în căutarea unui număr cât mai mare posibil de obiecte care prezintă o
caracteristică comună. De exemplu, cel mai mare număr de obiecte din lemn ori cel mai mare număr de
obiecte de formă pătrată sau de obiecte care pot fi umplute cu ceva... Dumneavoastră sunteţi cel care alege
criteriul şi care î-l propuneți copilului în funcţie de conţinutul fotografiei / imaginii.

JOCURI DE MIȘCARE
,,Păsările șl colivia”
Formaţie de lucru: cerc
Scop: dezvoltarea fizică armonioasa, formarea deprinderilor motrice, dezvoltarea atenției și viteza de
executie
Desfãşurarea jocului:
Educatoarea cu o treime din efectivul grupei formează un cerc, cu fața spre interior, ținandu-se de
mână, ei reprezintă „colivia". Ceilalți sunt răspandiți pe teren și reprezintă „păsărelele". La comanda
educatoarei : „Colivia se deschide, zburați păsărelelor și nu vă lăsați prinse!" Copiii care formeaza „colivia"
ridică brațele, iar „păsărelele" se deplasează în alergare atât prin sală, cat și prin cerc. La următoarea
comandă : „Colivia s-a inchis!" copiii care reprezintă „colivia" coboară brațele și se ghemuiesc. Cei care se
găsesc in interiorul cercului sunt declarați prinși și se alatură celor care formeaza „colivia".Jocul continuă
până când sunt prinse toate păsărelele, apoi educatoarea schimbă rolurile între jucători.
141
,,Deschideți ferestrele”
Formaţie de lucru: cerc
Scop: consolidarea deprinderii motrice, dezvoltarea curajului, a preseverenței, a atenției, a spiritului de
echipă
Desfãşurarea jocului:
Copiii sunt asezați în cerc, ținându-se de mâini. Educatoarea alege un copil, care la comanda ei pornește în
alergare în interiorul cercului, atinge cu mâna un coleg și amândoi aleargă în afara cercului, înconjurându-l
de 3 ori. A treia oară cel urmarit strigă : Deschideți ferestrele !". În acest timp copiii ridică brațele sus
pentru a-i permite intrarea în cerc. Dacă reușește, trece în cerc alături de ceilalți, iar „urmăritorul" continuă
jocul, fiind în centrul cercului. Daca ,,urmăritorul" îl atinge înainte de a intra în cerc cei doi inversează
rolurile între ei.

,,Mingea prin tunel”

Formaţie de lucru: 2 șiruri
Scop: formarea și exersarea deprinderii motrice utilitar-aplicative, aruncarea și prinderea mingii.
Desfãşurarea jocului:
Colectivul este organizat pe doua șiruri, cu interval de 3 m între ele, iar jucătorii la 1 m distanță față
de celalalt, stând cu picioarele depărtate. La semnal, primul jucător transmite mingea printre picioare la
jucătorul din spatele lui, care o transmite în continuare până când mingea ajunge la ultimul jucător. Acesta
aleargă în poziția de primul jucător și continuă jocul până când redevine ultimul. Echipa care termină prima
câstigă jocul.

,,Cloșca geloasă”
Formaţie de lucru: 2 rânduri
Scop: respectarea regulilor stabilite de comun acord în cadrul grupului, răspunzând motric la o comandă
primită.
Desfãşurarea jocului:
Se organizează două grupe egale. Fiecare grupă are în faţă o cloşcă, ceilalţi se ţin prinşi unul după
celălalt de ea. Fiecare cloşcă încearcă să fure de la cealalta pui, dar numai pe ultimul îl poate lua. Dacă
rândul ei nu se rupe, atunci puiul prins vine în rândul ei imediat după cloşcă. Câştigă cloşca care după un
anumit timp are cei mai mulţi pui.

,,Ursul șl albinele”
Formaţie de lucru: 3 – 4 grupuri în locuri marcate
Scop: consolidarea deprinderilor motrice de mers și alergare, răspunzând motric la o comandă dată;
respectarea regulilor stabilite, dezvoltarea orientării spațiale. Desfãşurarea jocului:
Grupa este împărțită în doua-trei echipe, egale ca număr, așezate în interiorul unor „faguri" desenați
pe sol cu creta. Copiii sunt „albinele", iar fagurii „stupii". Un copil, care reprezintă „ursul", stă ghemuit într-
un colț al terenului de joc, iar în jurul lui se trasează un cerc care reprezinta „bârlogul ursului". La o distanță

142
nu prea mare, se delimitează cu creta pe sol un spațiu care reprezintă „grădina cu flori". „Albinele" ies din
stupi, zumzăind și dând din aripi, întocmai ca atunci când zboară prin gradină ca să culeagă nectar.
„Ursul", tiptil, legănându-se, se îndreaptă spre unul din „stupi" pentru a mânca miere. „Albinele" în
alergare revin la „stup" pentru a-l îndepărta pe „urs", înțepându-l. Acesta aleargă spre bârlog, urmărit de
albine. Dacă „albinele" prind „ursul" înainte ca el să ajungă la „bârlog", cel care l-a atins trece în locul
„ursului", iar el ia locul „albinei". În caz contrar jocul continuă în aceeași formație.

,,Iepurașul”
Formaţie de lucru: cerc.
Scop: executarea sărituii cu desprindere de pe ambele picioare; respectarea regulilor stabilite.
Materiale: căciuliţe de iepuraş.
Desfăşurarea jocului:
Mişcările care urmează să fie efectuate de copii sunt sugerate prin intermediul următoarelor versuri:
Iepuraşul urecheat
Sare, sare speriat – săritură pe loc, cu genunchii uşor îndoiţi.
Uite-l, iute s-a ascuns! – ghemuire
De sub tufă el priveşte,
Dacă nimeni nu-l pândeşte.
Când să-l prindem, hop, el sare – săritură cu deplasare înainte. Şi
o ia din nou la vale.

,,Iepurii la morcovi”
Formaţie de lucru: două linii
Scop:: dezvoltarea deprinderii motrice de săritură liberă cu desprindere de pe ambele picioare.
Materiale: măşti de iepuraşi, benzi din hârtie colorată, morcovi naturali, din plastic, sau confecţionaţi din
carton.
Desfăşurarea jocului:
Linia de plecare, delimitată cu ajutorul unor benzi de hârtie colorată, cu creta sau cu scoci, reprezintă
casa iepuraşilor. Aceştia trebuie să ajungă la stratul cu morcovi, situat la o depărtare de 2-3 m, prin săritură
pe ambele picioare.
La comanda Iepurii la morcovi!, copiii pornesc cu aceeaşi săritură, îndreptându-se cât mai repede
spre stratul de morcovi. Odată ajunşi la destinaţie, execută sărituri libere pe loc, imitând ronţăitul
morcovilor.
La comanda Iepurii acasă!, copii revin la locurile de plecare, tot prin sărituri libere cu desprindere
de pe ambele picioare, cu deplasare înainte.

,,Clopoțelul ”
Formaţie de lucru: cerc.
Scop: să alerge spre o direcţie indicată, să raspundă motric la o comandă,
Materiale: clopoţei, câteva panglici de 4 culori sau ecusoane colorate.
143
Desfăşurarea jocului:
Copiii se deplasează în mers, în cerc, pe versurile:
Clopoţelul sună, sună,
Dinga, dinga, ding,
Şi ne-aducevoie bună,
Dinga, dinga, ding.
Clopoţelul îl primeşte Cine
primu-aici soseşte.
La comanda sugerată de ultimul vers, copiii aleargă spre direcţia din care se aude clopoţelul mânuit
de educatoare. Copiii se grupează în funcţie de culoarea panglicilor sau ecusoanelor colorate pe care le
poartă. La reluarea jocului, educatoarea îşi schimbă locul.

,,Cursa broscuțelor”
Formaţie de lucru: şir
Scop: consolidarea deprinderilor motrice de săritură în lungime de pe loc şi mers cu păşire peste obstacole.
Materiale: machete de copaci, scăunele, mese, cercuri, măşti, jucării, obstacole mici.
Desfăşurarea jocului:
Copiii sunt dispuşi pe 4 şiruri, înapoia liniei de plecare. De la linia de plecare, pe o distanţă de cca 3
m, se plasează obstacole mici (cu înălţimea de la 4 cm până la 30 cm) şi, în continuarea lor, câte 3 cercuri
de lemn, cu diametrul de 80-90 cm. La rostirea versurilor de către educatoare:
Hai, broscuţelor, porniţi! Peste
baltă să săriţi!
Primii copii din fiecare şir pornesc în mers, păşind peste obstacole, apoi sar din cerc în cerc şi se întorc în
alergare spre coada şirului propriu.

,,Urșii în pădure”
Scop: Deprinderi motrice exersate: târâre pe genunchi şi palme şi mers cu ocolirea unor obstacole.
Materiale: măşti pentru ursuleţi sau ecusoane, machete de copaci sau alte obiecte care sugerează pădurea,
covor, saltea de gimnastică.
Desfăşurarea jocului:
Pentru desfășurare se recomandă următoarele versuri:
Mergem veseli prin pădure, - copiii execută mers cu ocolirea obstacolelor. Tufele
le ocolim.
Vrem s-ajungem la bârlogul Ursului
şi să-l privim.

Ursul ce-a stat nemişcat - copiii execută târâre pe genunchi şi palme. Ne-a
văzut şi s-a-nfuriat.
Iute, iute noi plecăm, Mersul
lui îl imităm.

144
 SUGESTII PENTRU CADRELE DIDACTICE PRIVIND JOCUL COPILULUI
• Participaţi la jocul copilului dacă vă acceptă;
• Folosiţi materiale potrivite pentru nivelul de dezvoltare a copilului şi stimularea sa;
• Planificaţi activităţile în aşa fel încât copilul să-şi antreneze cât mai multe abilităţi (În momentul în
care copilul a căpătat o deprindere e necesar să complicăm jocul,solicitând copilul să rezolve
sarcini cu un grad mai mare de dificultate);
• Atrageţi copiii să se joace;
• Apreciaţi mereu pozitiv eforturile copilului în joc;
• Extindeţi acţiunile copiilor şi propuneţi şi altele;
• Lăsaţi copiilor destul timp să se gândească, să-şi dezvolte jocul şi să găsească soluţii la problemele
ivite, nu le răspundeţi dumneavoastră;
• Îmbogăţiţi cunoştinţele copilului cu materiale noi pe care el le poate folosi jucându-se, introduceţi
idei noi, pentru a extinde cunoştinţele şi experienţele copilului;
• Creaţi copilului posibilităţi multiple de a se juca cu alţii; stimulaţi copilul să stabilească relaţii de
joc cu alţi copii, dezvoltaţi jocul în comun al copiilor;
• Folosiţi-vă întreaga dumneavoastră creativitate şi experienţă pentru a descoperi împreună cu copilul
noi obiecte şi materiale ce îi pot stimula şi lărgi experienţa prin joc. (În timpul plimbărilor adunaţi
materiale din natură: crenguţe, frunze, ghinde, pietricele, pastraţi ambalaje, haine vechi, vase,
aparate – toate sunt o sursă inepuizabilă pentru subiecte noi de joc, dezvoltă imaginaţia,
creativitatea, gândirea, satisfac curiozitatea, îmbogăţesc experienţa de viaţă a copiilor”);
• Folosiţi toate ocaziile pentru a dirija atenţia copilului spre obiectele şi evenimentele naturale/reale
care pot stimula şi satisface curiozitatea sa;
• Îmbogăţiţi cunoştinţele copiilor cu teme variate despre evenimentele, lucrurile, fenomenele din
lumea înconjurătoare, lărgiţi tematica şi arealul de subiecte;
• Valorificaţi experienţa personală a copilului şi integraţi-o cu noile cunoştinţe şi deprinderi prin
situaţiile de învăţare pe care le creaţi. Prin joc acest lucru este cel mai lesne de realizat;
• Fiţi în permanentă căutare de noi modalităţi prin care să facem jocul copiilor pe măsura
posibilităţilor acestora (Porniţi cu jocuri simple, accesibile, care trezesc interes, satisfac nevoia de
cunoaştere şi acţiune, îmbogăţiţi-l prin noi materiale şi reguli, introduceţi personaje, situaţii noi de
învăţare şi experimentare, urmăriţi cu atenţie cum se joacă, cât se joacă şi cu cine se joacă);
• Acordaţi timp suficient şi spaţiu ambiental într-un mediu curat şi securizant unde jocul să fie o
experienţă benefică şi sigură (Copilul trebuie să se joace într-un spaţiu curat, bine aerisit, luminos
145
 unde există mobilier adecvat, jocuri şi jucării ce nu-i pun în pericol viaţa sau sănătatea, sub directa
supraveghere a adultului. Copilul se joacă atâta timp cât îşi satisface nevoia de cunoaştere, de
mişcare, cât timp mediul îl stimulează iar adultul îi oferă suport);
• Asiguraţi participarea tuturor copiilor în joc, îndeosebi a celor care sunt timizi sau nu au încredere
că pot să contribuie şi ei la derularea jocului prin asumarea unui rol sau nu sunt solicitaţi de alţi
copii.

SUGESTII PENTRU EDUCATOARE PENTRU A FACILITA INTEGRAREA COPILULUI

ÎN SALA DE GRUPĂ LA DESPĂRŢIREA DE PĂRINŢI

• Întâlniţi copilul în vestiar cu zâmbet şi blândeţe în voce. Luaţi-l de mână, mergeţi cu el în sala de grupă şi
asiguraţi-l că părinţii vor veni să-l ia de la grădiniță, iar în grupă îl aşteaptă ceva interesant şi nou.
• Adresaţi-vă fiecărui copil folosind prenumele şi păşiţi împreună în sala de grupă pentru a descoperi ceva
interesant, antrenant.
• Atrageţi copiii în activităţi.
• Faceţi câteva sugestii de activităţi/jocuri posibile, când copilul refuză să aleagă.
• Dacă în sala de grupă se află deja colegi cu care copilul se simte confortabil, invitaţi-i lângă acesta în
spaţiul bibliotecii sau la masa cu puzzle-uri, astfel încât interacţiunea cu aceştia să-i faciliteze începutul
zilei. Pentru cei mai mulţi copii, începutul zilei este cel mai dificil, dar odată ce se implică în activităţile
iniţiate, reuşesc să se integreze şi atunci programul decurge mult mai uşor.
• Pregătiţi zilnic jucării şi invitaţi copiii de dimineaţă să le descopere, să le exploreze

DICȚIONAR DE TERMENI DE SPECIALITATE

Activitate integrată. Demers didactic global, în care granițele dintre categoriile de activități dispar,
activitatea desfășurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme.
Activități extracurriculare. Activități desfășurate cu copiii în afara orarului normal al grădiniței (ex.:
excursii, vizite, concursuri școlare, activități culturale, artistice, sportive, tehnico-științifice).
Calitate. Ansamblu de caracteristici ale unui produs/ serviciu care îndeplinește cerințele declarate și
satisface nevoile utilizatorilor.
Centrul tematic. Locul unde expunem materiale legate de tema unui proiect/tema săptămânii în așa fel
încât copiii să le poată privi, mânui, completa cu altele noi, produse sau procurate de ei.
Competența. ”Capacitatea unei persoane sau unui grup de a interpreta un fenomen, de a soluționa o
problemă, de a lua o decizie sau de a efectua o acțiune; sfera de extindere a atribuțiilor cuiva în exercitarea
unei funcții...rezultantă a cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor și trăsăturilor
temperamental-caracteriologice de care individul dispune”. (Dicționar de psihologie socială,1981, p.51). În
curriculum, definirea obiectivelor în termeni de competențe impune un învățământ de tip formativ, axat nu
atât pe ”ce trebuie să știe” copilul, cât mai ales pe ”ce trebuie să știe să facă”.

146
Competențe profesionale. Competențe definite ca obiective ale învățământului profesional și tehnic,
stabilite prin standardele de pregătire profesională, prin care se urmărește satisfacerea exigențelor
partenerilor economici și sociali.
Consiliere ( socială, psihologică, juridică etc.). Demersul unui profesionist pentru a ghida beneficiarul
care îl solicită în rezolvarea unor probleme (identifică probleme împreună, caută alternative, îl ajută să
aleagă) pentru a decide în cunoștință de cauză.
Copii cu nevoi speciale. Copiii al căror nivel educațional se situează cu mult peste sau cu mult sub nivelul
mediu.
Curriculum. Concept-cheie în practica educațională contemporană, provenit din termenul latinesc derivat
din verbul ”currere”- a alerga, a se întrece, a trece, a culege, a parcurge; în sensul cel mai larg desemnează
ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului
școlar; în sens restrâns este sinonim cu curriculumul formal sau chiar reduc, din păcate, la programă
analitică.
Cirriculum formal. Ansamblul documentelor școlare de tip reglator în care se consemnează datele
esențiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului.
Curriculum local. În raport cu Curriculum Național, reprezintă diferența de 30% din curriculum maximal
și vizează atât segmentul opțional al disciplinelor obligatorii cât și disciplinele opționale ca atare. Este decis
la nivelul școlii.
Curriculum național. Document reglator care consemnează ansamblul experiențelor de învățare pe care
școala urmează să le ofere elevilor. Definit în calitate de curriculum de bază (core curriculum) sau trunchi
comun, reprezintă 70% din curriculumul maximal avizată de Ministerul Educației, constituind unicul sistem
de referință pentru toate tipurile de evaluare și de examinare.
Dezvoltare de curriculum. Activitate complexă de elaborare a unui program de pregătire.
Dezvoltare personală. Progresele pe care le face copilul de-a lungul școlarizării, în ceea ce privește
cunoștințele, deprinderile, sentimentele, atitudinile și comportamentul.
Dezvoltarea grădiniței. Îmbunătățirea activității-grădiniței sub toate aspectele: curriculum, etos, resurse
materiale etc.
Educație permanentă. ”Integrare a actelor educaționale într-un veritabil continuum, în timp ți în spațiu,
prin jocul unui ansamblu de mijloace (instituționale, materiale, umane)” ( Schwartz, citat de ”pedagogie,
Cerghit I., Vlăsceanu L., 1988, p.31). Se folosesc și alți termeni ce acoperă semnificații asemănătoare:
educație a adulților, educație continuă, educație re-curentă, educație post-școlară, etc. Alți termeni pun
accentul pe autoeducație: autoperfecționare, învățare continuă, învățare permanentă, etc. Educația
permanentă este enunțată ca principiu al învățământului românesc în Constituție și Legea Învățământului.
Educația părinților. Este un tip e educație formală și non-formală care are ca scop sprijinirea familiilor în
vederea îmbunătățirii cunoștințelor și abilităților parentale, realizată în strânsă colaborare cu specialiști în
educație, sănătate, nutriție și protecția copilului.
Educație timpurie. Este educația care privește copiii de la naștere până la 8 ani și care le oferă acestora
condiții specifice pentru dezvoltarea lor generală în concordanță cu caracteristicile individuale și de vârstă.
Educația timpurie este crucială pentru dezvoltarea și educația ulterioară a copilului și se realizează prin
folosirea unei metodologii și a unui curriculum adecvate, precum și a unui personal calificat, în strânsă
colaborare cu familia și serviciile de sănătate și protecție a copilului.
Eficacitate. Obținerea celui mai bun rezultat, indiferent de resursele folosite.

147
Elemente curriculare. Orice obiect de studiu, material educativ, situație sau experiență care pot ajuta la
dezvoltarea aptitudinilor și atitudinilor cognitive și afective..
Etosul grădiniței. O serie de factori de ordin curricular, relațional, cultural, ambiental etc., care reflectă
valorile grădiniței și creează spiritul ei distinctiv.
Evaluare. Aprecierea activității pe baza criteriilor stabilite.
Formare(fr. „formation”) Având un sens mai concret decât ”educație”, termenul desemnează o activitate
de pregătire în vederea desfășurării unei activități precise.
Formare continuă (fr. „formation continue”) Pregătire vizând actualizarea competențelor profesionale
ale persoanelor ce lucrează într-un domeniu, de obicei deja atestați ca profesioniști.
Ghid. Sura de informații și repere despre modul în care se realizează, cu consecvență, activități și procese;
stabilirea pașilor necesari pentru a ajunge la un obiectiv; stabilirea conținutului a succesiunii și a metodelor
folosite pentru realizarea unui obiectiv precis și a modalităților de evaluare.
Ideal educațional. Formularea în termeni de generalitate maximă a modelului de personalitate umană ce se
dorește a fi format prin procesul de educației instituționalizată.
Interdisciplinaritate. Interacțiune existentă între două sau mai multe discipline, care poate merge de la
simpla comunicare de idei până la integrarea reciprocă de concepte de bază în epistemologie, de
metodologie, de date, de orientări în cercetare.
Management. ”Conducere formală a unei organizații (instituții) sau a unei /unor părți din aceasta prin
coordonarea activității grupurilor umane pentru îndeplinirea obiectivelor organizației (instituției) sau ale
subcomponentei respective. ( Lexicon minimal de management-funcții manageriale, Iosifescu Ș. 1996, p.19)
Management școlar. Principalele domenii funcționale ale activității managerului școlar sunt:
curriculumul : aplicare, dezvoltare și evaluare; personalul – recrutare, utilizare, stimulare, formare,
apreciere, disponibilizare și stabilirea unui climat organizațional optim; resurse: materiale, financiare,
informaționale, de timp- controlează existența și corectitudinea folosirii lor; performanțele organizației
(instituției, subunității) pe care o conduce ca întreg și dezvoltarea organizațională”. (Lexicon minimal de
management- funcții manageriale, Iosifescu Ș., 1996, p.19)
Metode active. ”Metode pedagogice prin care se urmărește ca elevul să devină artizanul propriei
cunoașteri, adică să descopere el însuși cunoașterea, în loc să îi fie impusă” (Vocabulaire de l education.
Education et sciences de l education, Mialaret G., Paris, 1979, p.231)
Metoda formative. Metode ce implică un învățământ formativ, opus celui informativ, Corespondent, în
bună parte, al sintagmei metode active.
Metoda proiectelor. O strategie de învățare și evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul
deliberat de cercetare, pe căutarea și găsirea răspunsurilor legate de tema propusă.
Modul. Unitatea de învățare într-un ansamblu, a cărei articulare și compoziție poate să varieze în funcție de
viteza de învățare și de efectele acesteia la nivel individual, sau și în funcție de un anume obiectiv special” (
Dictionnaire de l evaluation et de la recherche en education, Landsheere G. De., paris, 1979, p. 179)
Multidisciplinaritate. Juxtapunere de discipline diferite, adesea fără raport aparent între ele.
Obiective operaționale. Obiective pedagogice ale lecțiilor, enunțate de profesor, descriind comportamente
observabile, măsurabile ce se doresc a fi formate printr-o unitate educațională, cuprinzând descrierea
condițiilor de evaluare și criteriul de acceptare a succesului minimal.

148
Ofertă educațională. Oferta de școlarizare implicată în structura organizatorică a rețelei școlare și în
curriculumul specific. Ea trebuie să fie în corelație cu economia de piață, răspunzând cantitativ și calitativ la
cererea de pregătire.
Parteneriat. Denumește relația de colaborare a școlii cu factori socio-economici interesați în pregătirea
profesională.
Planificare. Stabilirea sistematică a modului în care se intenționează să se atingă anumite obiective.
Proiect. Proces unic care constă într-un ansamblu de activități coordonate și controlate, cu dată de început
și de finalizare, întreprins pentru realizarea unui/unor obiective conform cerințelor specifice. Implică
respectarea timpului, a costurilor li a altor tipuri de resurse.

BIBLIOGRAFIE

Amabile, T., M. (1997). Creativitatea ca mod de viaţă. Ghid pentru părinţi şi profesori (trad.). Bucureşti:
Editura Ştiinţifică şi Tehnică.
Birch, A. (2000), Psihologia dezvoltării, Bucureşti, Editura Tehnică;
Bocoș, Mușata, (2003), Cercetare pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice. Ediția a II-a, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;
Cerghit, I.; Vlăsceanu, L., (coordonator), (1998), Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti; Editura
Aramis Print, Bucureşti;
Elkonin, D. (1980). Psihologia jocului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Bybee, R. W. (2010). What is STEM education? Science, 329(5995), 996‐996. Carnegie Mellon University.
(2008). STEM Education in Southwestern Pennsylvania: Report of a Project to Identify the Missing
Components. Pittsburgh: Carnegie Mellon University.
Claparede, E. (1975). Psihologia copilului şi pedagogie experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală. Iaşi: Editura Polirom.
Creţu, C. (1998). Curriculum diferenţiat şi personalizat. Iaşi: Editura Polirom.
Dulamă, M.E. (2002). Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie.
ClujNapoca: Editura Clusium.
Clinica Mayo (2012). Ghidul primului an din viata copilului. Editura Corint, Bucuresti;
Debesse M., (1970), Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Glava A., Glava C., (2002),Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
Goleman, D., 2018, Inteligența socială: noua știință a relațiilor umane, Curtea veche, București
Ligia Georgescu-Goloşoiu, 2015 De la joc...la educaţie financiară. editura Explorator, Ploieşti,
Ligia Georgescu-Goloşoiu, 2015 Educaţia financiară pe înţelesul copiilor,editura Explorator, Ploieşti
Matei, N.C. (1973), Psihologia relaţiilor morale interpersonale, Ed. Didactică şi Pedagogică;
Munteanu, A. (1994). Incursiune în creatologie. Timişoara: Editura Augusta. Muntean, A.,
149
Maurice, J. E., Steven E. T., Brian, S. F., 2002, Inteligența emoțională în educația copiilor, Ed. Curtea
Veche, București
Petrovai, D. (2012), coordonator, Pentru un copil sănătos emoţional şi social – ghid practic pentru
educatorul care construieşte încredere!, Editura V&I Integral, Bucureşti;
Pânișoară, G., Sălăvăstru, D., Mitrofan, L. (2016). Copilăria și adolescența. Provocări actuale în
psihologia educației și dezvoltării, Polirom, Iași.
Răfăilă, E. (2001). Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Bucureşti: Editura Aramis.
Roco, M. (1979). Creativitatea individuală şi de grup. Bucureşti: Editura Academiei.
Salkind, N.J., Margolis, L., Macmillan Reference, Child Develpoment, U.S.A., 2002;
Sion, G., Psihologia vârstelor, , editura Fundației România de mâine, București, 2007.
Stan L. (2016), Educaţia timpurie – probleme şi soluţii, Editura Polirom, Iaşi
Stan L., (2019),Dezvoltarea copilului şi educaţia timpurie, Ed. Polirom, Iaşi
Stein J. Steven, Book E. Howard, 2003, Forța inteligenței emoționale. Inteligența emoțională și succesul
vostru, Editura Allfa, București.
Stoica, A. (1983). Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare. Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică.
Stoica, A. (1992). Dezvoltarea creativităţii în clasa de elevi. Revista de Pedagogie, nr. 10.
Şchiopu, U., (2002),Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, EDP, Bucureşti
Ștefan, C., Kallay, E., (2007), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid pentru
educatori, Editura ASCER, Cluj-Napoca
Ștefan, C., Kallay, E., (2010), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid pentru
părinți, Editura ASCER, Cluj-Napoca
Shaffer, R.H, (2007), Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj Napoca.
Wallon, H. (1991). Evoluţia psihologică a copilului. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Vernon, A. (2006), Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţie raţional-emotivă şi comportamentală,
Editura ASCR, Cluj-Napoca;
Verza, E., Psihologia vârstelor, editura Hyperion, București, 1993;
Voiculescu, E.,(2003),Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti
Vrăjmaş, E., (1999), Educaţia copilului preşcolar - Elemente de pedagogie la vârsta timpurie, Editura Pro
Humanitate, Bucureşti.

150
Contents
Gânduri pentru cadrele didactice ce lucrează pe secvența educației timpurii..............................................3
PROIECTUL DE ACTIVITATE –...............................................................................................................7
ABORDARE INTEGRATOARE, CREATIVĂ A SITUAŢIILOR DE ÎNVĂŢARE..............................7
1. Formularea obiectivelor activității didactice........................................................................................7
2. Identificarea resurselor activității didactice (activitatea instructiv-educativă)..............................10
4. Stabilirea structurii procesuale a activității didactice.......................................................................10
5. Stabilirea strategiei de evaluare...........................................................................................................11
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE..........................14
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA ANTEPREȘCOLARĂ................................................14
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR..................................................16
JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI LIBER ALESE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ.......................................16
ACTIVITĂŢILE PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ – ADP...................................................17
ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE ÎN PERIOADA DUPĂ-AMIEZII...............................................17
EXEMPLE DE RUTINE /TEME PRIN CARE........................................................................................18
SE FORMEAZĂ, CONSOLIDEAZĂ DEPRINDERI...............................................................................18
EXEMPLE DE TRANZIȚII.......................................................................................................................23
Jocuri de cunoaștere și de coordonare motrică......................................................................................29
Jocuri de relaxare......................................................................................................................................29
Jocuri de stimulare....................................................................................................................................30
Jocuri senzoriale (vizuale, acustice, tactil senzitive)..............................................................................30
Jocuri de concentrarea atenției și de dezvoltare a limbajului...............................................................30
Jocuri mimate, improvizate și verbalizate..............................................................................................31
EXERCIȚII DE DICȚIE.............................................................................................................................31
Exerciții de pronunție...............................................................................................................................31
151
 Reguli pentru exerciții de dicție...............................................................................................................33
Frământări de limbă.................................................................................................................................33
CONȚINUTURI /MIJLOACE DE REALIZARE A ACTIVITĂŢILOR PE DOMENII
EXPERIENŢIALE.....................................................................................................................................36
DOMENIUL ȘTIINȚE.............................................................................................................................39
ACTIVITATE MATEMATICĂ..............................................................................................................39
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE (DLC)..................................................................................43
EDUCAREA LIMBAJULUI....................................................................................................................43
DOMENIUL OM ŞI SOCIETATE.........................................................................................................48
ACTIVITĂȚI PRACTICE.......................................................................................................................57
DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV....................................................................................................70
ACTIVITĂŢI ARTISTICO- PLASTICE...............................................................................................70
TEHNICI DE LUCRU SPECIFICE ARTELOR PLASTICE..............................................................73
Procedeele tehnice ale acuarelei...........................................................................................................73
Tehnica temperei şi a guașei.................................................................................................................75
Tehnica colajului şi decolajului............................................................................................................75
Tehnica monotipiei................................................................................................................................75
Tehnica desenării cu ceară...................................................................................................................76
Tehnica decolorării cu pic....................................................................................................................76
Tehnica imprimării cu ţesături rărite...............................................................................................76
Tehnica picturii pe sticlă.......................................................................................................................76
Tehnica amprentei şi a ştampilei.........................................................................................................76
CONŢINUTURI....................................................................................................................................77
JOCUL LA VÂRSTA ANTEPREȘCOLARĂ..............................................................................................81
JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA COGNITIVA A COPIILOR...................................................81
VÂRSTA 0-18 LUNI..............................................................................................................................81
VÂRSTA 19-36 LUNI............................................................................................................................81
VÂRSTA 2-3 ANI..................................................................................................................................82
JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA MOTRICITĂŢII, A IGIENEI ŞI SĂNĂTĂŢII..................84
ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI COMUNICĂRII..............................87
0-18 luni..................................................................................................................................................87
19-36 luni................................................................................................................................................88
JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA SOCIALĂ ŞI EMOŢIONALĂ..............................................88
0-18 luni..................................................................................................................................................88

152
 19-36 luni................................................................................................................................................89
EDUCAȚIE ȘI ÎNGRIJIRE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE.......................................................................91
1.Dezvoltare fizică, sănătate și igienă personală.....................................................................................91
Caracteristici ale psiho – motricităţii antepreșcolarului..........................................................................91
Standarde de învățare-dezvoltare pentru securitatea personală...............................................................93
2.Dezvoltare socială și emoțională...........................................................................................................95
3.Dezvoltare cognitivă și cunoașterea lumii............................................................................................98
Reprezentările..........................................................................................................................................98
Memoria..................................................................................................................................................99
Limbajul..................................................................................................................................................99
Gândirea................................................................................................................................................100
4.Dezvoltarea limbajului și a comunicării și premisele citirii și scrierii............................................101
Dezvoltarea limbajului la copilul de 18-24 luni....................................................................................103
Dezvoltarea limbajului la copilul de 24-36 luni....................................................................................104
Stimularea dezvoltării vorbirii a copilului mic.....................................................................................104
5.Dezvoltarea abilităților și atitudinilor de învățare și a creativității................................................105
Dezvoltarea abilităților de învățare.......................................................................................................105
TEORII ȘI CLASIFICĂRI ALE JOCULUI.............................................................................................109
✓ până la un an - jocuri de mânuire a obiectelor;.............................................................................110
Jocul copilului antepreşcolar..............................................................................................................112
Jocul copilului preşcolar.....................................................................................................................113
MEDIUL EDUCAȚIONAL......................................................................................................................128
ANEXE.........................................................................................................................................................131
MODEL DE PLANIFICARE EDUCAȚIE MUZICALĂ...................................................................131
METODE ŞI TEHNICI DE INTERVENŢIE LA NIVEL COMPORTAMENTAL........................136
TRUSE PENTRU CALMARE..........................................................................................................136
ALCĂTUIREA UNEI CĂRŢI...........................................................................................................136
ECRANUL MAGIC............................................................................................................................136
SĂCULEŢUL PENTRU PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR...................................................137
DĂ ÎNAPOI..........................................................................................................................................137
PIESELE DE PUZZLE......................................................................................................................138
JOCURI PENTRU COPIII DE VÂRSTĂ ANTEPREȘCOLARĂ...........................................................139
Jocuri pentru dezvoltarea creativității la vârsta antepreșcolară....................................................139
Jocuri pentru dezvoltarea gândirii logicii.........................................................................................141
153
 JOCURI DE MIȘCARE............................................................................................................................142
SUGESTII PENTRU CADRELE DIDACTICE PRIVIND JOCUL COPILULUI.....................................146
SUGESTII PENTRU EDUCATOARE PENTRU A FACILITA INTEGRAREA COPILULUI ÎN
SALA DE GRUPĂ LA DESPĂRŢIREA DE PĂRINŢI.....................................................................147
DICȚIONAR DE TERMENI DE SPECIALITATE................................................................................147
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................................150

154