MIHAELA VASILE

Impactul utilizării
jocului didactic
în educația preșcolară

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2022

1
Corectura și coperta: prof. Cristian Istrate

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

VASILE, MIHAELA
Impactul utilizării jocului didactic în educaţia preşcolară /
Mihaela Vasile. - Brăila : Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2022
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-30-4276-8

37

2
 CUPRINS

ARGUMENT 5

CAPITOLUL 1
JOCUL. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ESENȚIALE 7
1.1. Natura, funcţiile şi caracteristicile jocului 7
1.1.1. Jocul. Activitate de învățare și de socializare
fundamentală 10
1.2. Teorii explicative ale jocului.Abordare selectivă 22
1.3. Jocul didactic. Specificitate în învățământul
preșcolar 30
1.4. Clasificarea jocurilor didactice 44
1.5. Structura jocului didactic 53

CAPITOLUL 2
JOCUL DIDACTIC - O ABORDARE PRACTICĂ 57
2.1.Aspecte teoretice legate de proiectarea didactică 57
2.2. Designul instrucțional al activităților centrate
pe joc 68
2.3 Utilizarea jocului didactic în funcție de aria
curriculară 101
2.3.1. Descrierea jocurilor didactice de la obiective la
modul de organizare 103

CAPITOLUL 3
CERCETAREA 116
3.1. Scopul 116
3.2. Obiectivele 117

3
 3.3. Ipoteza 118
3.4. Eșantionul 118
3.5. Metoda de cercetare 122
3.6. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor 122
3.7.Rezultatele cercetării 139
3.7.1. Frecvența utilizării și gradul de popularitate în
rândul cadrelor didactice și preșcolarilor 139
3.7.2. Relevarea rolurilor multiple ale acestuia, corelat cu
efectele în planul activității preșcolarilor și cadrelor
didactice 143
3.7.3. Delimitarea celor mai eficiente soluții de aplicare
a jocului didactic, identificând inclusiv dificultățile
frecvente de aplicare 145
CONCLUZIILE CERCETĂRII 153

CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII 160

BIBLIOGRAFIE 162
ANEXE 167

4
 ARGUMENT
A se juca și a învăța sunt activități care se îmbină
perfect, pornind de la această idee, am ales să vorbesc în
prezenta lucrare despre impactul utilizării jocului didactic în
educația preșcolară, știind că jocul didactic este o activitate
atractivă și accesibilă tuturor copiilor, aceștia având
posibilitatea să aplice cunoștințele, să exerseze priceperile și
deprinderile formate la diferite activități.
În lucrare voi reda diverse jocuri didactice pe care
le-am desfășurat cu copiii în cadrul activităților instructiv –
educative, la grupa mică, mijlocie și mare, acestea aducând
variație în procesul de instruire, reușind să arăt atracția copiilor
pentru astfel de jocuri și să pot arăta care este impactul acestora
asupra lor.
Lucrarea Impactul utilizării jocului didactic în educația
preșcolară, scoate în evidență învățătura care pregătește copilul
pentru viață, iar pentru a putea atinge aceste scopuri, utilizez
jocuri didactice instructive, care să le consolideze cunoștințele
copiilor.
Am folosit jocul ca o metodă didactică și am încercat să
îmbin elementul instructiv-educativ cu cel distractiv, astfel am
putut să utilizez jocul didactic în toate etapele și în toate
activitățile cu copiii în grădiniță, verificând și consolidând
cunoștințele însușite de aceștia.
În structura metodelor activ-participative am adaptat pe
nivelul copiilor diferite metode precum: brainstorming-ul,
cubul, piramida etc, în jocurile didactice, acestea fiind metode
active care solicită integral personalitatea copilului.

5
 Încă de la începutul jocului, copiilor li se dezvoltă
spiritul de observație din prima clipă de când văd materialele
puse la dispoziție, se orientează cu ușurință într-o anumită
situație, interpretează și evaluează anumite experiențe,
fenomene, situații.
Desfășurându-se în activitatea didactică, jocul didactic
este mai atrăgător, aduce o stare de bună dispoziție funcțională,
de veselie, bucurie, destindere, ceea ce previne apariția
monotoniei, a plictiselii și a oboselii.
Copilul învață prin toate simțurile – toți perceptorii
senzoriali atunci când interacționează cu obiectele din mediul
înconjurător, învață prin imitare, explorare și experiențe, iar
jocul îi permite practicarea acestora într-un mod firesc, natural
și în același timp atractiv, ținând vie curiozitatea copilului și
dorința acestuia de cunoaștere.

6
 CAPITOLUL 1.

JOCUL. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

ESENȚIALE

1.1. Natura, funcţiile şi caracteristicile jocului

Numeroasele teorii despre joc elaborate pe parcursul

timpului, unele contradictorii, iar altele completându-se
reciproc certifică faptul că jocul satisface în cel mai înalt grad
nevoia de activitate a copilului, generată de trebuinţe, dorinţe,
tendinţe, specifice copilului preşcolar.
Tocmai de aceea, jocul constituie o formă de
manifestare a tuturor copiilor din cele mai vechi timpuri. Se
afirmă că jocul este tovarăşul de nedespărţit al copilăriei şi
constituie una din formele cele mai importante de activitate a
preşcolarului.
Jocul deţine un rol foarte însemnat în viaţa copilului
pentru că îi satisface dorinţa firească de manifestare şi
independenţă. Realitatea înconjurătoare este mult prea
complexă, cum s-o cunoască şi să se orienteze altfel decât prin
joc? Prin joc copilul învaţă să cunoască lumea reală, pe acest
temei unii psihologi (H.Wallon) consideră jocul ca pe o
activitate de pre-învăţare.
Jucându-se, copilul cunoaște şi descoperă lumea şi
viaţa. Esenţa jocului constă în reflectarea şi transformarea pe
plan imaginar a realităţii înconjurătoare. Acest lucru atestă
faptul că jocul nu reprezintă pentru copil o simplă distracţie.

7
 Cunoaşterea lumii înconjutătoare devine astfel atractivă
şi accesibilă pentru copii. Pe măsură ce copilul înaintează în
vârstă şi se dezvoltă, se extinde şi conţinutul jocurilor, ele
cuprinzând şi relaţiile dintre oameni. În jocuri încep să se
oglindească tot mai mult fenomene complexe ale vieţii sociale,
să se reflecte activităţi ale adulţilor, pentru că aceasta este
ambianţa în care îşi duce existenţa. Modelul adulţilor capătă
astfel în această perioadă a preşcolarităţii un rol major în
formarea personalităţi copiilor.
Prin joc se pot educa și corecta manifestările negative
din comportamentul copiilor, capriciile, încăpăţânarea şi se pot
scoate în evidenţă unele trăsături pozitive de caracter: cinstea,
sinceritatea, modestia, încrederea în forţele proprii.
Atât în familie, în grădiniţă cât şi în viaţa de toate
zilele, copiii au prilejul să observe şi să îi imite pe cei mari,
astfel caracterul jocului devine unul imitativ, iar conţinutul
acestuia constituie impresiile pe care i le furnizează copilului
realitatea socială, relatiile interumane.
Funcţiile jocului
Fiecare joc îndeplineşte anumite funcţii care se reflectă
asupra copilului care se joacă, dar şi asupra celui care
coordonează sau doar supraveghează acţiunile copilului.
Funcţiile jocului sunt următoarele (***Răduţ-Tarciu,
2013):
a. Funcţia cognitivă, informativă.
Prin joc copilul acumulează noi cunoştinţe şi îşi
formează deprinderi, priceperi şi obişnuinţe.

8
 b. Funcţia stimulativ-motrică (motorie).
Orice joc stimulează dezvoltarea motorie a copilului.
Chiar dacă jocurile îi solicită fizic pe copii, la sfârşitul acestora,
copiii nu resimt oboseala, vrând să îşi reia activitatea.
c. Funcţia formativ-educativă
Jocul contribuie la perfecţionarea funcţiilor cognitive
ale copilului, la dezvoltarea afectivă, precum şi la dezvoltarea
unor aptitudini.
d. Funcţia socială
Pentru copil, jocul reprezintă prima formă de activitate
fundamentală cu care el intră în contact.
e. Funcţia de echilibrare-tonificare
Un interes, unele trăsături de personalitate, de caracter,
atât de elocvente în timpul alegerii şi desfăşurării anumitor
jocuri, pot servi ca funcţie de echilibrare-tonificare sau ca
funcţie de sprijin în modificarea atitudinii celui care se joacă
faţă de anumite microstructuri ale realităţii sociale (familia,
grădiniţa, şcoala, obiectul de studiu, sau altele) şi, implicit, în
crearea condiţiei pozitive de accesibilitate pentru orice acţiune
cu rol formativ.
f. Funcția terapeutică
Jocul reprezintă o terapie plăcută şi prin urmare,
determină obţinerea de rezultate pozitive şi durabile,
deopotrivă.
g. Funcţia catharctică (de curăţire, de purificare)
În Metodica activităţilor de educare a limbajului în
învăţământul preşcolar, (Mitu F. şi Antonovici Ş., 2005), sunt
redate următoarele funcţii ale jocului stabilite de Jean Piaget:
• Funcţia de adaptare;

9
 • Funcţia formativă şi informativă;
• Funcţia de descărcare energetică şi de rezolvare a
conflictelor afective;
• Funcţia de socializare.
În raport cu etapa de dezvoltare şi cu contribuţia asupra
evoluţiei şi integrării sociale, au fost constatate următoarele
funcţii ale jocului (Lupu, Niculescu, 2007):
1. Funcţiile principale;
2. Funcţiile secundare;
3. Funcţiile marginale.

1.1.1. Jocul. Activitate de învățare și de

socializare fundamentală
După dicţionarul Enciclopedic al Limbii Române
(Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998), noţiunile de
„joc” şi „a se juca” au multiple sensuri.
Astfel, cuvântul „joc” poate avea sensuri de „amuza-
ment, distracţie”, un sens figurat ca, de exemplu, „jocul cu
focul”, poate semnifica un lucru ieşit din comun, „jocul
naturii”, ori ceva întâmplător, aleatoriu, cum e „jocul
destinului”.
Verbul „a se juca” este folosit în sensul de
„amuzament”, „deconectare” sau de interpretare a rolului într-o
piesă; în sens figurat poate desemna simularea: „a juca o
comedie”, o acţiune excitantă, „a juca pe nervi”, ocuparea unei
poziţii ierarhice: „a juca un rol conducător”, riscul: „a se juca
cu viaţa”, o atitudine uşuratică, nechibzuită faţă de ceva „a se
juca cu focul”, manifestări de o deosebită voiciune şi strălucire:
„soarele joacă pe apă” etc.

10
 Deşi în dicţionarele explicative se face diferenţierea
dintre sensul direct (principal) şi cele figurative ale acestor
cuvinte, deosebirile nu apar suficient de clar. De ce, de
exemplu, în expresia „a juca un rol” se foloseşte sensul figurat,
iar în expresia „a juca cărţi” se foloseşte este greu de stabilit
care sunt genurile de activităţi şi ce însuşiri ale acestora au
intrat în semnificaţia esenţială a cuvintelor respective şi cum,
pe ce căi, ea s-a îmbogăţit cu noi sensuri.
Noţiunea de „joc” a reprezentat iniţial anumite
particularităţi la diferite popoare. Astfel, la vechii greci,
cuvântul „joc” desemna acţiuni proprii copiilor exprimând, în
principal, ceea ce noi numim acum „a face năzbâtii, copilării”.
La evrei, cuvântul „joc” corespunde noţiunii de
„glumă” şi „haz”, în timp ce, la romani, „ludo” desemna
bucuria, veselia.
În limba sanscrită, „kleada” însemna „joc, bucurie”, pe
când la germani, vechiul „spilan” desemna mişcarea uşoară,
lină, asemănătoare pendulului sau valurilor, care provocau o
mare satisfacţie.
Astăzi, cuvântul „joc” a început să se extindă asupra
unei largi sfere de acţiuni umane, care, pe de-o parte, nu
presupune o muncă grea, iar, pe de altă parte, oferă oamenilor
veselie şi satisfacţie.
În această sferă atotcuprinzătoare, noţiunea modernă de
joc a început să cuprindă totul, de la jocul copilului „de-a
soldaţii” până la interpretarea eroilor tragici pe scena teatrului,
de la jocul copiilor pe surprizele de la pacheţelele de gumă,
până la jocul de bursă etc.
Renumitul biolog şi psiholog F. Buytendijk oferă şi el o
analiză etimologică a cuvântului „joc”, încercând să releve

11
notele caracteristice ale proceselor desemnate prin acest
termen. El recomandă celor ce studiază fenomenul jocului să ia
în consideraţie accepţiunea pe care termenul respectiv o are
pentru copiii înşişi, apreciind că cel ce deosebeşte cel mai bine
ce este joc de ceea ce nu merită acestă denumire este tocmai
copilul.
Nicio cercetare etimologică nu poate clarifica natura
jocului din simplul motiv că schimbarea unui cuvânt se
bazează pe legi specifice, printre care un loc important revine
transferului de semnificaţii. Nu poate duce la înţelegerea
jocului nici analiza utilizării acestui cuvânt de către copii
deoarece ei îl preiau direct din vorbirea adulţilor.
Cu toate că o serie întreagă de cercetători au încercat să
găsească elemente comune între acţiunile cele mai variate şi
calitativ diferite desemnate prin cuvântul „joc”, nici astăzi nu
dispunem de o delimitare satisfăcătoare a acestor componente
şi nici de o explicitare logică a diferitelor forme de joc, inclusiv
a termenului „joc”, care-i departe de a fi o noţiune ştiinţifică a
acestui cuvânt, ci mai curând un ansamblu de modalităţi de
manifestare care au fost denumite conduite de joc sau ludice.
„Jocul, ca desfăşurare liberă şi ca plăcere a
individului, constituie una din modalităţile esenţiale de
manifestare a spiritului uman. Un fenomen antropologic
complex care , în forme şi conţinuturi specifice, se afirmă la
toate vârstele, în toate civilizaţiile.”( Huizinga, 1977, pag. 123)
Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate
a copilului generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţele specifice
preşcolarului, de aceea această formă de manifestare se
întâlneşte la copiii tuturor popoarelor.

12
 La vârsta preşcolară, copiii sunt foarte activi şi
activitatea lor desfăşurată prin joc este foarte necesară pentru
dezvoltarea lor fizică şi psihică.
Prin joc, copiii îşi satisfac dorinţa firească de
manifestare şi independenţă. Realitatea înconjurătoare este
foarte complexă şi copilul nu poate să o cunoască decât prin
intermediul jocului.
O altă caracteristică a jocului o constituie faptul că el
reflectă relaţiile determinate ce se stabilesc între oameni.
Rolurile interpretate de către copii reflectă funcţiile realizate de
maturii ce-i înconjoară. În realizarea subiectului unui joc, copiii
îşi imaginează că muncesc şi imită relaţiile de ajutor, trăiesc
aceleaşi bucurii ca urmare a succeselor obţinute în colectiv etc.
Prin toate jocurile dar, mai ales, prin cele de mişcare, se
oferă posibilităţi multiple de dezvoltare armonioasă a
organismului, realizând multe dintre sarcinile speciale ale
educaţiei fizice. Prin joc, dezvoltarea intelectuală este puternic
influenţată în sensul dobândirii de noi cunoştinţe, pe de o parte
şi a diversificării acţiunilor mintale, pe de altă parte. Jocul
favorizează dezvoltarea atitudinilor imaginative, a capacităţilor
de creare a unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte
şi fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări
după modelul acţiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului.
Jocul este prilejul realizării educaţiei estetice a
preşcolarului, care se iniţiază în tainele frumosului şi învaţă
să-l creeze. Din pricina aceasta, multiple sarcini revin jocului,
îndrumarea şi controlul acestuia de către adult este absolut
necesară, poziţie care se opune total teoriei educaţiei libere a
neintervenţiei adultului în jocul copilului. Intervenţia adultului
în jocul copilului determină transformarea jocului simplu în

13
jocuri mai bogate, mai complexe, cu informaţii complexe şi
elemente simbolistice numeroase.
Centrul de greutate al dirijării jocului este însă procesul
transformării jocului într-o activitate responsabilă, fără a altera
plăcerea elementului distractiv, pregătindu-l totuşi pe copil
pentru învăţătură.
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în
copilărie, o activitate de tip fundamental cu rol hotărâtor în
evoluţia copilului, constând în reflectarea şi reproducerea vieţii
reale într-o modalitate proprie copilului, ca rezultat al
interacţiunii dintre factorii bio-psiho-sociali.
Analizând cuvântul joc, moştenit din latinescul iocus,
care înseamnă „glumă, şotie, distracţie”, a preluat în limba
română şi sensul substantivului latin ludus care desemna, deja
în antichitate o gamă vastă de manifestări populare, începând
cu caracter sportiv, militar sau religios ale unui oraş, ţinut,
imperiu.
Jocul este un important izvor al dezvoltării persona-
lităţii umane. Pentru copil, jocul este o formă de activitate cu
multe implicaţii psihologice şi pedagogice care contribuie la
informarea şi formarea lui ca om; jocul pune în mişcare toată
fiinţa copilului, îi activează gândirea, îi reliefează voinţa, îi
înaripează fantezia şi-i ascute inteligenţa. De aceea s-a spus şi
se spune, pe bună dreptate, că „în joc încep să se pună bazele
personalităţii şi caracterului copilului.”
Jocul oferă copiilor condiţii inepuizabile de impresii
care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi
viaţă, formează şi dezvoltă în mod direct capacităţi observative,
iar în mod indirect jocul creează o mai mare antrenare, compe-
tenţă, deprinderi active, măreşte capacitatea de înţelegere a

14
situaţiilor complexe, creează capacităţi de reţinere, dar şi de
dozare a forţelor fizice şi spirituale, dezvoltă caractere,
deprinderi, înclinaţii, aspiraţii. Dată fiind importanţa jocului în
viaţa copilului, contribuţia sa la formarea şi dezvoltarea pe
multiple planuri a acestuia, jocul, acest proces complex a atras
atenţia marilor pedagogi ai vremii, a făcut obiectul a nume-
roase studii şi cercetări care au urmărit să explice geneza,
natura, specificul şi mecanismele ce stau la baza acestei activităţi.
În lucrarea „Psihologia copilului şi pedagogia experi-
mentală” (Ed.Claparede, 1975, pag. 70-75), sunt evidenţiate 8
teorii care explică esenţa şi cauzalitatea ce au stat la baza
jocului copilului. Potrivit primei teorii a recreării sau odihnei,
elaborate de Sehaler Lazarus, funcţia jocului ar fi aceea de a
relaxare de a detensiona atât corpul cât şi spiritul. Această idee
nu este susţinută şi de Claparede care nu explică de ce copilul
preferă să se joace oricând şi nu doar când sunt obosiţi.
Teoria lui Lazarus explică jocul ca mijloc de
satisfacere a necesităţii de repaus, de recreere. Explicaţia este
simplistă şi îngustează aria de manifestare a comportamentului
ludic al copilului pentru care jocul este activitatea funda-
mentală. Deşi această teorie are valabilitate pentru jocurile şi
distracţiile adulţilor, a fost reconsiderată prin teoria odihnei
active care demonstrează că activitatea ludică este mai
reconfortantă decât odihna pasivă şi are importante funcţii de
recuperare.
Conform teoriei lui Schiller și H. Spencer, jocul este o
modalitate de a cheltui surplusul de energie de care dispune
copilul, la baza acestei afirmaţii aflându-se teoriile biologiste.
Jocul îl caracterizează pe copil chiar şi atunci când nu e
bine hrănit şi odihnit.

15
 Pe baza teoriei atavismului, Hall consideră că jocul
este un exerciţiu necesar tuturor funcţiilor rudimentare devenite
inutile, pe care copilul le exercită „aşa cum mormolocul îşi
mişcă coada pentru a scăpa de ea”. Ignorând astfel dimensiunea
socială a jocului, prezintă tendinţa reducţionistă de a plasa
fenomenul ludic în exclusivitate în sfera fenomenelor a căror
determinare este în totalitate biologică.
De pe o poziţie biologizantă, Karl Gross, considera că
jocul este un exerciţiu pregătitor pentru viaţa de adult, în sensul
că acesta este un mijloc de exersare a predispoziţiilor
instinctive ale copilului în scopul maturizării. El subordonează
copilăria jocului pentru că de fapt copilul se joacă nu pentru că
este copil, ci este copil pentru că se joacă.
,,Jocul este un stimulent al creşterii”, această idee îi
aparţine lui Carr care considera jocul un stimulent al
sistemului nervos, muscular, circular. Tot acesta a îmbogăţit
analiza cu privire la joc cu încă un aspect: jocul are un rol
special de purificare, de debarasare a fiinţei umane de o serie
de tendinţe instinctuale care persistă o vreme după naştere şi
care ar putea fi considerate antisociale, contravenind stilului de
viaţă contemporan (de exemplu, tendinţele războinice,
instinctul de pândă). Jocul nu anulează aceste porniri, ci
canalizează personalitatea, degajând-o de opresiunea lor. Este
vorba despre teoria acţiunii cathartice a jocului şi, după unele
studii, de teoria atavismului.
Teoria lui Ed. Claparede despre joc îşi are rădăcinile în
teoria exerciţiului pregătitor pentru viaţa de adult a lui K.
Groos. Claparede susţine că jocul are rol de a acţiona la copii
funcţii motrice sau mentale prin intermediul unor activităţi
similare cu ale adultului. „La copil, spunea Claparede, jocul

16
este munca, este binele este datoria, este idealul vieţii. Jocul
pregăteşte viitorul, potolind nevoile prezentului” cu privire la
funcţiile jocului, Claparede aprecia următoarele: funcţia
principală a jocului este de a permite individului să-şi realizeze
eul, să-şi manifeste personalitatea, să urmeze pentru un
moment linia interesului său major atunci când nu o poate face
prin activităţi serioase.
După Claparede jocul ar fi un înlocuitor al activităţii
serioase, individul este obligat să recurgă la joc din două
motive: pentru că este incapabil să presteze o activitate serioasă
din cauza dezvoltării insuficiente, din pricina unor împrejurări
care se opun îndeplinirii unor activităţi serioase, care să
satisfacă dorinţa respectivă. Aşadar obstacolele sunt de două
feluri externe cu mediul nepotrivit sau interne (cenzura
morală). Este vorba de sustragerea individului din realitate prin
crearea unei realităţi libere, potrivite satisfacerii nevoii sale de
realizare. Jocul este:
• Un agent de dezvoltare a personalităţii în devenire
fiind determinat de nevoile copilului şi de gradul
dezvoltării sale în momentul respectiv;
• Un înlocuitor al activităţii serioase având ca
principală funcţie să-i permită individului să-şi
realizeze eul, să-şi manifeste personalitatea;
• Sustragere de la realitate prin crearea unei realităţi
libere potrivite satisfacerii nevoilor de realizare a
copilului;
• Cea mai bună introducere în arta de a munci;
• Munca, binele, datoria, idealul vieţii.

17
 Claparede a insistat în mod deosebit ca şcoala, să
acţioneze pentru ocrotirea caracteristicilor copilăriei, să nu
fixeze prea timpuriu copilul în tipare concepute pe măsura
adultului.
Prin lucrările sale, (J Chateau), a arătat că jocul este
activitatea în care se prefigurează alte genuri de activităţi.
Jocul este transpunerea pe plan imaginar a vieţii reale,
pe baza transfigurării realităţii, prelucrării aspiraţiilor,
tendinţelor, dorinţelor copilului. Jocul este activitatea care
conduce la cele mai importante modificări în psihicul copilului,
prin joc copilul se dezvoltă, copilăria fiind ucenicia vârstei
mature.
Prin joc copilul traduce potenţele virtuale care apar
succesiv la suprafaţa fiinţei sale având pentru copil caracterul
unei activităţi foarte serioase în care se identifică cu personajul
interpretat (fiind vorba de iluzii ludice). Acest aspect îl
asimilează situaţiei maturului care, dăruindu-se actului de
creaţie se detaşează de realitate, contopindu-se cu noua situaţie.
Jocul este calea de transformare a plăcerii senzoriale în
plăcere morală, întrucât el devine o acţiune intenţionată cu o
finalitate conştientă. Pentru copil, jocul este prilejul de afirmare
a eului, în timp ce pentru adult este o cale de relaxare, un
remediu contra plictiselii. Dacă teoria lui Chateau în privinţa
naturii jocului, a funcţiilor sale sociale, are unele limite, ea este
totuşi bogată şi abundă în amănunte atunci când se referă la
structura acestuia.
J. Chateau în lucrarea sa „Copilul şi jocul”, pleacă de la
ideea că jocul are un rol capital în dezvoltarea copilului şi chiar
a adultului. Jocul este un prilej de afirmare a eului infantil iar

18
pentru adult un prilej de relaxare, un remediu împotriva
plictiselii.
Prin joc copilul pune în acţiune poosibilităţile ce decurg
din structura sa particulară, traduce în fapt potenţe virtuale, îşi
coordonează fiinţa şi îi dă vigoare, susţine Chateau în lucrarea
sa.
În concepţia lui jocul prezintă câteva caracteristici:
Jocul este o pregătire pentru muncă, un exerciţiu, o
propedeutică, el îndeplinind pentru copil rolul pe care îl
îndeplineşte munca la adult. În jocul copilului până la 3 ani nu
interesează, nu prezintă importanţă materialul şi rezultatul
acţiunii, ci exersarea funcţiei, aceastea fiind jocurile funcţio-
nale (agitarea, lovirea obiectelor). Jocul are caracterul unei
activităţi foarte serioase pentru copil care se identifică cu
personajul interpretat, presupune o sarcină de îndeplinit şi efort
pentru îndeplinirea acesteia, scopul reprezintă scopuri posibile
ale activităţii.
Jocurile copilului evoluează de la jocurile funcţionare
specifice sugarului spre jocurile cu reguli: jocurile de imitaţie,
de construcţie (2-4 ani), jocurile sociale (7 ani), jocurile de
colecţionare (8-16 ani), jocuri tradiţionale: dansuri, ceremonii.
Regula exprimă tendinţa copilului spre ordine şi
disciplină dinamizează conduita copilului sau frânează, inhibă
anumite reacţii. Înclinaţia copilului spre regulă trebuie folosită
pentru acceptarea şi stimularea nevoii de ordine şi disciplină iar
respectarea acesteia îi oferă copilului prilejul de afirmare a
forţei şi autonomiei.
Conform teoriei biologiste, Stanly Hall subliniază că
jocul ar fi o repetare a instinctelor şi formelor de viaţă
primitivă, în ordinea cronologică a apariţiei lor.

19
 La Ch. Buhler jocului i se atribuie funcţia de
exercitare musculară propice dezvoltării biologice.
Şi S. Freud atribuie jocul unei tendinţe refulate care
se concretizează prin aceasta modalitate de exprimare.
În cazul lui A. Adler, jocul este o formă de exprimare a
complexului de inferioritate, o formă prin care copilul îşi
exprimă incapacitatea de a se manifesta în viaţă. Teoria
contravine realităţii constante, care a dovedit că prin joc copilul
cunoaşte realitatea şi capătă încredere în forţele proprii.
Întreaga dezvoltare a copilului este redusă la simpla exersare a
simţurilor la Maria Montessori, iar jocul de creaţie este
exclus din categoria mijloacelor de dezvoltare intelectuală a
copilului.
În sistemul pedagogic a lui P. F. Leshaft, se formulează
o teorie asemănătoare cu teoria lui K. Gross, considerând jocul
ca un exerciţiu pregătitor pentru viaţa, dar menţionează că prin
îndrumare jocul duce la perfecţionare şi dezvoltare.
În viziunea lui A. N. Leontiev, jocul este o activitate
de exprimare a vieţii psihice la vârsta preşcolară, de exersare,
de dezvoltare a personalităţii în ansamblu. Jocul este activitatea
dominantă în copilărie, polarizează toate activităţile şi
contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului, la
modificări semnificative în psihicul copilului.
Este o activitate conştientă, biopsihosocială având la
origine resorturi biologice. Apare din necesitatea de cunoaştere
şi de satisfacere a unor trebuinţelor cum sunt: de mişcare şi
acţiune, de asimilare a realului la sine, de valorificare a propriei
persoane, de identificare cu adultul. Din faptul că Leontiev
prezintă jocul ca activitate principală la baza căreia stă

20
cunoaşterea trebuie să apreciem că trebuinţa de asimilare ocupă
primul loc.
În concepţia lui Leontiev, elementul imaginar al
jocului este situaţia. El apreciază că în activitatea ludică se
disting 2 loturi: semnificaţia-element al conştiinţei copilului
care distinge obiectul ludic ca obiect real, copilul îi cunoaşte
însuşirile, cunoaşte procedeul folosirii lui, acţiunea posibilă cu
el (obiectul ludic îşi menţine semnificaţia reală) şi sensul ludic-
menținându-şi semnificația pentru copil, obiectul ludic capătă
un sens cu totul deosebit, străin întrucâtva semnificației lui,
bățul călărit de copil capătă sensul de cal. Leontiev consideră
că momentul iniţial constitutiv al jocului este reproducerea
acţiunii sau rolul ludic. Acestea sunt jocurile cu rol în care pe
prim plan apare rolul pe care şi-l asumă copilul, o anumită
funcţie socială-umană pe care o realizează prin acţiunile lui.
Dintre aceste jocuri distingem jocurile cu reguli la care
se subordonează copilul. La acest joc există şi o sarcină.
Leontiev arată valoarea psihologică a jocului cu sarcini: 1) e o
cale de autoeducaţie a propriului comportament dirijat de copil
în raport cu obligaţiile jocului; 2) reprezintă momentul apariţiei
posibilităţii de autoapreciere a propriilor priceperi, succese,
îndemnuri comparativ cu a altor copii.
În lucrarea sa „Copilul și jocul”, J. Chateau pleacă de la
ideea că jocul are un rol capital în dezvoltarea copilului și chiar
a adultului. Jocul este un prilej de afirmare a eului infantil iar
pentru adult un prilej de relaxare, un remediu împotriva
plictiselii. Prin joc copilul pune în acțiune posibilitățile ce
decurg din structura sa particulară, traduce în fapt potențe
virtuale, își coordonează ființa și îi dă vigoare, susține Chateau
în lucrarea sa.

21
 Jocul trebuie folosit în munca educativă ca sursă de
progres fizic şi de bucurie morală şi trebuie valorificat rolul său
în dezvoltarea spiritului de ordine şi disciplină la copil.

1.2. Teorii explicative ale jocului.

Abordare selectivă

Pentru elaborarea unei teorii ştiinţifice despre joc o

însemnată contribuţie au adus punctele de vedere ale unor
pedagogici.
Numeroase teorii despre joc elaborate pe parcursul
timpului vin să răspundă la o seamă de întrebări din cele mai
complexe şi dificile:
Pentru ce simte copilul o nevoie atât de imperioasă de a
se juca? Ce fel de funcţii formative îndeplineşte jocul în
dezvoltarea psihică a copilului? Constituie jocul o formă
predominantă sau numai conducătoare de activitate a copilului
preşcolar? Care sunt şi cum se explică particularităţile
caracteristice ale jocurilor de vârstă preşcolară? (Florica
Andreescu, 1972, pagina 127).
Acestea sunt câteva întrebări la care pedagogii şi
psihologii, pe baza datelor observaţiei şi ale cercetărilor
experimentale, au dat răspunsuri diferite.
Jocul și distracția, la prima vedere par a fi niște
activități banale, însă ele au caracter formativ și informativ pe
tot parcursul dezvoltării individuale.
Psihologia și pedagogia studiază tipurile de jocuri și
distracții ca momente importante în evoluția omului.

22
 Deși copiii nu realizează, prin joc ei se pregătesc pentru
îndeplinirea rostului social în cadrul colectivității din care face
parte.
Preşcolarul este o fiinţă deosebit de activă, un copil
sănătos, cu organismul în creştere, nu poate să nu se joace, a-l
opri să facă acest lucru înseamnă a-i înfrâna dezvoltarea fizică
şi psihică.
Jocul deţine un rol atât de însemnat în viaţa copilului
pentru că-i satisface dorinţa firească de manifestare şi
independenţă. Realitatea care-l înconjoară este mult mai
complexă. Cum să o cunoască, să se orienteze în mediul
înconjurător?
”Jocul este tocmai una dintre activităţile prin care
copilul învaţă să cunoască lumea reală, acţionând asupra
obiectelor din jur, îşi satisface nevoia de mişcare şi înţelegere,
dobândeşte încredere în propriile puteri. Îmbrăcând forma
jocului, această activitate este tot atât de necesară dezvoltării
fizice şi psihice a copilului ca şi lumina soarelui, de aceea unii
pedagogi afirmă că jocul este o activitate de pre-învăţare.”
(Florica Andreescu, 1972, pagina 186).
Vorbind despre jocurile didactice, Ursula Șchiopu
preciza că ele „educă atenția, capacitățile fizice intelectuale,
perseverența, promptitudinea, spiritul de echipă, de ordine,
dârzenie, modulează dimensiunile etice ale conduitei.”
Ursula Șchiopu apreciază că „nu trebuie să privim
jocul ca ceva neserios, ci ca o activitate care are o adâncă
semnificaţie. Jocurile copiilor sunt mugurii întregii vieţi a
omului, căci acesta dezvoltându-se, prin ele dezvăluie şi
însuşirile cele mai ascunse ale fiinţei sale. Întreaga viaţă a
omului îşi are izvorul în această epocă a existenţei şi dacă

23
această viaţă este senină sau tristă, liniştită sau zbuciumată,
rodnică sau zadarnică, aceasta depinde de îngrijirile mai mult
sau mai puţin înţelepte, date la începutul vieţii.”
(Şchiopu, 1970, pagina 43).
E. Claparede, la rândul său interesat de jocurile
copiilor, a atras atenţia asupra faptului că ele „reproduc ceea
ce impresionează copilul, fapt ce determină asimilarea
realităţii, încorporarea ei ca act de trăire, fapt ce va constitui
treptat un vast bagaj de posibilităţi şi disponibilităţi de a
reacţiona.” De asemenea, Claparede se referă la universalul joc
cu păpuşile şi susţine că în acest joc nu se exercită la copii
instinctul matern, ci o infinitate de stări afective, de
disponibilităţi nuanţate subtil şi de trăiri necesare în procesul
adaptării; jocul realizează un preexerciţiu mai mult mental,
psihologic. (E. Claparede, 1975, pagina 32).
Ursula Şchiopu arată că nici munca, nici învăţătura nu
trebuie să le fie impuse copiilor ca ocupaţie obligatorie, ci
trebuie să li se asigure varietatea şi libertatea care
caracterizează jocul. O propunere ieşită din comun în acest
sens este făcută pentru cazul în care copiii s-au dezgustat de
învăţătură. „Vindecarea nu mai poate să vină decât pe calea
opusă. Şi deoarece va fi prea târziu pentru a face din carte o
distracţie, va trebui să procedaţi în sens invers: observaţi bine
ce joc îi place mai mult şi spuneţi-i să se ţină numai de jocul
acesta mai multe ore în fiecare zi, nu ca să-l pedepsiţi să se
joace, ci ca şi cum ar fi o ocupaţie serioasă ce i s-a impus.
Aceasta îl va face în câteva zile să se plictisească chiar
şi de jocul lui preferat, într- o aşa măsură încât va prefera cartea
sau orice altceva când acesta îl va scăpa de obligaţia de a se
juca. Aceasta este o metodă mai bună decât să mărească dorinţa

24
sau decât orice pedeapsă ce s-a încredinţat pentru a-l lecui pe
copil de pasiunea jocului.” (Şchiopu, 1970, pagina 57)
A.S.Makarenko a atribuit jocului o importanţă
considerabilă în viaţa copilului.
„Prin joc se realizează educaţia viitorului om de
acţiune. Aşa cum se comportă copilul în joc, tot aşa se va
comporta şi în muncă în perioada maturităţii. De asemenea,
stabileşte asemănările dintre joc şi muncă care constau în
următoarele trei elemente comune:
1) atât în joc, cât şi în muncă, avem de-a face cu un
efort fizic şi intelectual. Fără acest efort, jocul devine pasiv, nu
poate mobiliza forţele fizice şi psihice ale copilului. În mod
similar, nici munca nu dă randament dacă este lipsită de efort
fizic şi intelectual.
2) a doua trăsătură comună constă în coloritul emotiv
pozitiv propriu unui joc reuşit, la fel ca şi cel al muncii, care
duce la rezultatul prevăzut. Jocul şi munca produce în egală
măsură plăcere, s-ar putea spune că plăcerea în joc, pasiunea
copilului pentru joc sunt elemente intrinsece ale jocului, la fel
ca şi plăcerea pe care o simte omul în desfăşurarea muncii.
3) a treia trăsătură comună o formează simţul de
răspundere, care apare atât în joc, cât şi în muncă. În joc, simţul
de răspundere se manifestă prin grija copilului faţă de jucării,
prin respectarea cerinţelor şi a regulilor jocului, dar şi în muncă
simţul de răspundere se manifestă în grija pentru bunul obştesc,
pentru gospodărirea lui raţională.” (A.S. Makarenko, 1976,
pagina 245).
Munca este o formă de activitate prin care omul
participă la producţia socială, creează valori materiale şi
culturale. Jocul, dimpotrivă, nu vizează producerea unor

25
asemenea bunuri, cu toate acestea, jocul îl deprinde pe copil cu
eforturile fizice şi intelectuale şi, în felul acesta, îl pregăteşte
pentru munca de mai târziu.
Într-un joc bine organizat, elementele de joc se
întrepătrund cu cele de muncă.
Prin joc copiii se obişnuiesc să depună eforturi fizice şi
intelectuale, să învingă obstacolele şi greutăţile ivite în cale şi,
în felul acesta, se pregătesc pentru munca de mai târziu.
Jocurile copiilor trebuie să fie astfel organizate şi îndrumate de
către adulţi, încât să constituie nu numai o treaptă
premergătoare, dar şi o formă de activitate care să-l apropie pe
copil de adevărata muncă.
M.Montessori reduce întreaga dezvoltare intelectuală a
copilului la „exersarea organelor de simţ”. Această exersare
este însă organizată de aşa natură, încât, prin materialul
didactic preconizat, copilul nu poate veni în contact direct cu
viaţa reală, cu lumea plantelor, cu cea a animalelor.
(M.Montessori, 1976, pagina 147)
J. Piaget susţine ideea că „însuşirea şi respectarea
regulilor au o influenţă puternică în formarea judecăţii morale a
copiilor, în evoluţia lor morală de la cea bazată pe constrângere
la cea bazată pe cooperare.” (Piaget, 1972, pagina 175)
M. Taiban afirmă: „jocul reprezintă un mijloc de
familiarizare a copiilor cu viaţa înconjurătoare, constituie un
mijloc de valorificare, de aplicare creatoare a cunoştinţelor
dobândite.” Asigură înţelegerea anumitor legături interne, a
semnificaţiei activităţii umane, în care copilul se încadrează
treptat, niciun alt mijloc nu favorizează mai deplin integrarea
copilului în viaţa cotidiană, deoarece jocul este calea care
reproduce viaţa reală sub forma ei cea mai directă - acţiunea.

26
 „Jocul este asemenea unui film retrospectiv, în care
copilul îşi oglindeşte propriile impresii şi le derulează de
această dată ca participant direct şi nu numai ca spectator, nicio
altă cale nu este mai propice înţelegerii vieţii decât participarea
directă la fluxul ei.” (M. Taiban, 1976, pagina 85)
Problema educativă care se pune este aceea a dirijării şi
orientării diverselor surse de inspiraţie ale jocurilor copiilor, în
primul rând a surselor indirecte ca literatura, plastica, teatrul,
inclusiv teatrul de păpuşi. Cu cât copiii evoluează pe plan fizic
şi psihic, ponderea elementului de joc scade. Procesul de
instruirese realizează în acest nou context în cadrul lecţiilor.
Trecerea de la joc la activitate se face printr-o formă
intermediară (activitatea sub formă de joc sau jocul didactic).
Jocul didactic este un valoros mijloc de instruire şi
educare, el poate fi însă şi o metodă eficientă în procesul
instructiv-educativ, de asemenea poate fi utilizat ca procedeu
însoţind alte metode educative şi, în sfârşit, poate să constituie
o formă de organizare a activităţii şi vieţii copiilor.
Ursula Şchiopu susţine ideea că „jocul apare ca o
activitate fundamentală formativă şi dominantă în copilărie, iar
munca are aceleşi caracteristici, din ce în ce mai pregnante, pe
măsură ce se depăşeşte copilăria, este un fel de anticameră
castă şi bogat ornată a muncii. Aşadar jocul trebuie privit drept
activitate care formează, modelează inteligenţa, dar, pe de altă
parte, permite să se surprindă numeroase dintre caracteristicile
ei.” (Şchiopu, 1971, pagina 97).
De asemenea, jocul prilejuieşte o refacere energetică, o
relaxare, o odihnă activă evidentă, pe când munca se realizează
printr-un important consum de energie care trebuie refăcută.

27
 Jocul copiilor poate constitui un teren important de
descifrare a capacităţilor psihologice, inclusiv a celor
intelectuale şi a trăsăturilor de personalitate, a aspectelor mai
importante ale sociabilităţii copilului. Ele pot surprinde prin
modul în care se joacă.
„Jocul - consideră Ursula Şchiopu - stimulează
creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare
moment, organizând tensiunea acţiunilor cu finalitate, având
funcţia de o mare şi complexă şcoală a vieţii.”
Deși jocul a constituit obiect de studiu pentru mulți
cercetători, ideea comună este aceea că jocul este în perioada
copilăriei o activitate fundamentală cu rol hotărâtor în formarea
şi dezvoltarea personalității, ale cărei valențe informativ-
formative tebuie să fie cât mai plenar valorificate.
Psihologul german W.Stern clasifică jocurile în
jocuri individuale şi jocuri sociale ținând cont de factorii
interni şi externi ai dezvoltării fără să țină cont de valoarea
formativă a jocului în dezvoltarea psihică a copilului.
După CH. Buhler jocurile sunt clasificate astfel:
jocuri funcționale (senzorio-motrice, jocuri iluzorii (de
ficțiune), jocuri receptorii, jocuri de construcții, jocuri
colective. Această clasificare ține cont de influența jocului în
planul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale.
Conform teoriei lui H.Gardner (1983), jocul este un
proces interdisciplinar care încurajează toate tipurile de
inteligență.
În sistemul pedagogic al lui P.H.Leshaft, jocurile
ocupă un loc foarte important. El le atribuie un mare rol
instructiv-educativ.

28
 Leshaft defineşte jocul ca un exerciţiu cu ajutorul
căruia copilul se pregăteşte de viaţă. Dar, precizează el, este
vorba de un exerciţiu care prin îndrumare, duce la perfecţionare
şi dezvoltare. „Tot ce se exersează se dezvoltă şi se
desăvârşeşte, tot ceea ce nu se exersează decade”.
Pornind de la principii opuse tezelor lui Karl Gross,
Buytendyk, îşi construiește teoria despre joc.
Dacă pentru Karl Gross, jocul dezvăluie semnificaţia
copilăriei, pentru Buytendyk dimpotrivă, copilăria explică
jocul: fiinţa se joacă pentru că este tânără. În ceea ce priveşte
particularităţile jocului, Buytendyk le conduce şi le pune în
legătură, în primul rând, cu particularităţile dinamicii compor-
tamentului copilului, iar în al doilea rând cu principalele
înclinaţii vitale.
Jocul este definit de P.P.Blonski, ca fiind o formă
principală de manifestare a spiritului activ al copilului în
procesul căruia acesta îşi exersează forţele, îşi lărgeşte
orientarea şi îşi însuşeşte din experienţa socială, reproducând şi
combinând creator fenomene din viaţa ce îl înconjoară.
„Jocul este înainte de toate o activitate conştientizată,
adică un ansamblu de acţiuni conştientizate, legate prin
caracteul unitar al motivului”, afirma Rubinstein. Jocul este o
activitate, deci el este expresia unui anumit raport al individului
cu realitatea înconjurătoare.
Marele pedagog U. Şchiopu, consideră că jocul
„stimulează naşterea capacităţii de a trăi din plin, fiecare
moment cu pasiune, organizând tensiunea proprie acţiunilor cu
finalitate realizată, având funcţia de o mare şcoală a vieţii”.
J. Piaget definește jocul ca fiind „un pol al exercițiilor
funcționare, în cursul dezvoltării individului, la celălalt pol,

29
fiind exercițiul neludic” când subiectul învață să învețe într-un
context de adaptare şi nu numai de joc.
Piaget consideră termenul de activitate ambiguu
deorece are sensul de efectuare şi ar desemna o apariție
exterioară şi motorie, ori înțeleasă ca atare activitatea necesară
copiilor, descrește odată cu vârsta chiar în perioada copilăriei.
Se consideră îndreptățit să denumească jocul ca pe un tip de
activitate înțeleasă ca un „exercițiu funcțional” cu funcție de
„extindere a mediului”.

1.3. Jocul didactic. Specificitate în învățământul

preșcolar

Jocul, este activitatea copilăriei, care își găsește

motivația și împlinirea în sine însuși. Spre deosebire de
învățare, nu țintește în mod explicit obținerea de noi cunoștinte
sau alte produse ale învățării, iar în comparație cu munca, jocul
nu are ca finalitate obținerea unor bunuri materiale.
Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în
cadrul procesului instructiv-educativ și a cărui eficiență a fost
dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate
este jocul didactic.
Jocul devine ,,didactic” atunci când prin modul de
formulare a sarcinii de învățare, copilul este adus în situația de
a-și utiliza energiile și potențialul psiho-fizic pentru a-și
optimiza parametrii comportamentali.
Termenul „didactic”, asociat celui de joc, accentuează
latura instructivă a activității care devine, în mod necon-
diționat, parte integrantă a acestuia și se concretizează printr-un

30
anumit volum de cunoștinte, de acțiuni obiectuale și mintale pe
care le solicită. Indiferent de etapa de vârstă la care este
utilizat, jocul didactic favorizează atât aspectul informativ al
procesului de învățământ, cât și aspectul formativ al acestuia.
Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că
el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare și
verificare a cunoștințelor, iar, datorită caracterului său
formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului.
Jocul didactic, utilizat în contextul activităților școlare,
are o particularitate esențială, trebuie să îmbine armonios
elementul instructiv-educativ și exercițiul cu elementul
distractiv. Învățând prin joc, copilul trebuie să se distreze în
același timp. Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv,
duce la apariția unor stări emotive complexe, care stimulează și
intensifică procesele de dezvoltare psihică.
În practica învățământului școlar, jocurile didactice fac
parte integrantă din activitățile obligatorii și la libera
alegere. Astfel jocul didactic poate fi folosit pentru a forma
copilului o pronunțare sau o exprimare corectă, sau pentru
formarea reprezentărilor aritmetice.
Un deosebit rol îl au jocurile didactice în educarea
calității memoriei. De exemplu „Ce s-a schimbat” sau
„Ghicește ce lipsește!”, solicită să rețină felul obiectelor și
așezarea lor pentru a putea arăta modificarea făcută de
conducătorul jocului, ceea ce duce la dezvoltarea memoriei
voluntare.
O caracteristică esențială a jocului didactic constă în
crearea unor condiții favorabile pentru aplicarea multilaterală a
cunoștințelor și pentru exersarea priceperilor și deprinderilor
sub forma unor activități plăcute și atractive.

31
 Eficiența procesului instructiv-educativ depinde atât de
stabilirea adecvată a conîinutului cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor, cât și de modalitățile prin care acestea ajung să
fie însușite de copii.
Un mijloc de educare și instruire a copiilor, este jocul
didactic. Pentru a-i spori permanent eficiența, jocul trebuie
apreciat ca bază a conceperii activității educative.
Fără joc nu se poate ajunge la o finalitate reală, e
conceput ca mijloc de educare a copiilor, ca procedeu metodic
de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care le propune
procesul de învățământ și ca formă de organizare a activității
de cunoaștere și de dezvoltare a capacitățiilor psihofizice pe
toate planurile.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente
mijloace de educare, fiind folosit pentru a forma sau consolida
anumite cunoștinte, priceperii și deprinderi comportamentale.
Creșterea treptată de la o grupă de vârstă la alta a
activităților neludice, este o consecință a dezvoltării
capacităților copiilor de a desfășura anumite activități
intelectuale și fizice, de a observa sistematic un obiect sau un
fenomen, de a-și concentra mai mult timp atenția în acest scop,
de-a asculta cu interes cele relatate, de a înregistra unele
indicații cu valoare nominativă, de a reproduce cu relativă
independență conflictele apărute în propria gândire între
cunoscut și necunoscut.
Fără îndoială, toate aceste capacități și multe altele,
oricât de bine ar fi ele conturate, nu sunt pe deplin constituite
ca să favorizeze desfășurarea optimă a activității de învățare
sistematică. Ele comportă trăsăturile specifice vârstei, deși se

32
constată o creștere și o dezvoltare a lor apreciabilă, nu pot
suplini nevoia manifestărilor ludice.
Jocul didactic are un rol bine definit în planul de
învățământ, determinat de faptul că pe măsură ce copilul își
însușește, pe baza experienței sale de viață, cât și pe alte căi, o
serie de cunoștințe, priceperi și deprinderi, rolul său crește în
vederea acumulării altora, superioare.
Ceea ce caracterizează în esență jocul didactic constă în
aceea că îmbină într-un tot unitar și armonios atât sarcini
specifice jocului, cât și sarcini și funcții specifice învățării.
Prin urmare, jocurile didactice au drept scop, pe de o
parte instruirea copiilor într-un domeniu al cunoașterii, iar pe
de altă parte sporirea interesului pentru activitatea respectivă
prin utilizarea unor elemente distractive caracteristice jocului,
facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit și,
împreună cu celelalte activități frontale, exercită o puternică
influență asupra copilului în vederea pregătirii sale pentru
școală.
Creativitatea, ca structură definitorie de personalitate
îmbracă, din punct de vedere evolutiv, un caracter procesual
supus influențelor de mediu.
Formele organizate de instrucție își aduc în mod
diferențiat aportul în dezvoltarea potențialului creator al
individului în funcție de conținutul activității, de tipurile de
metode utilizate, de pregătirea și gradul de angajare al cadrelor
didactice participante la acțiunile educative.
Preșcolarul trebuie să simtă ăa este acceptat așa cum
este, că se dorește întâlnirea cu el, că vine la grădiniță să
desfășoare o activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalți

33
copii, cu educatoarea, într-o atmosferă de bucurie și nu numai
să reproducă, în cooperare cu ceilalți ceea ce a învățat.
Jocul didactic are un conținut și structură bine
organizate, subordonate particularităților de vârstă și sarcinii
didactice, se desfășoară după anumite reguli și la momentul
ales de adult, sub directa lui supraveghere, rol important capătă
latura instructivă, elementele de distracție nefiind mediatori ai
stimulării capacităților creatoare.
Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi
procesul instructiv-educativ, au un conținut bine diferențiat pe
obiectele de studiu, au ca punct de plecare noțiunile dobândite
de copii la momentul respectiv, iar prin sarcina dată, aceștia
sunt puși în situația să elaboreze diverse soluții de rezolvare,
diferite de cele cunoscute, potrivit capacităților lor individuale,
accentul căzând astfel, nu pe rezultatul final cât pe modul de
obținere al lui, pe posibilitățile de stimulare a capacităților
intelectuale și afectiv motivaționale implicate în desfășurarea
acestora.
Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare și
dezvoltare a creativității se argumentează prin capacitățile de
antrenare în joc a factorilor intelectuali și non-intelectuali
evidențiați în cercetările de până acum.
Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care
contribuie la modificarea creatoare a deprinderilor și
cunoștințelor achiziționate la realizarea transferurilor între
acestea, la dobândirea prin mijloace proprii de noi cunoștințe.
Ele angajează întreaga personalitate a copilului
constituind adevărate mijloace de evidențiere a capacităților
creatoare, dar și metode de stimulare a potențialului creativ al
copilului, referindu-se la creativitate, manifestată de copil în

34
procesul de învățământ, dar care pregătește și anticipează
creațiile pe diferite coordonate.
Principiul aplicat în jocurile educative și didactice este
acela al transferului de energie. Un interes care nu poate
exercita încă, decât o acțiune minimă sau nulă asupra
comportamentului copilului este înlocuit cu un interes imediat
și puternic.
Ideea folosirii jocului în activitățile educative nu este
nouă. Și Platon în Republica recomanda: ”Faceți în așa fel
încât copiii să se instruiască jucându-se. Veți avea prilejul de a
cunoaște înclinațiile fiecăruia.”
Învățarea este o activitate serioasă ce solicită efort
voluntar pentru punerea în acțiune a disponibilităților
psihicului; efortul este mai ușor declanșat și susținut mai
eficient când se folosesc resursele jocului, când între joc și
învățare se întind punți de legătură.
Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi
informații, se pot verifica și consolida anumite cunoștințe,
priceperi și deprinderi, se pot dezvolta capacități cognitive,
afective și volitive ale copiilor, se pot educa trasături ale
personalității creatoare, se pot asimila modele de relații
interpersonale, se pot forma atitudini și convingeri.
Manifestând creativitate, educatorul va determina
avântul libertății și creativității copiilor, va realiza echilibru
între preocupările pentru formarea gândirii logice, raționale,
flexibile, fluide, creatoare, depășind înțelegerea îngustă,
eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare și creație a
copiilor se dezvoltă spontan. Aplicând cu pricepere jocul
didactic, educatorul trebuie să poată valorifica unele din
bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea

35
personalității copilului de a desfășura o activitate ce solicită
efort susținut, dar într-o atmosfera de voie bună, de cooperare,
de înțelegere .
Jocurile didactice în majoritatea lor au ca element
dinamic întrecerea între grupe de copii sau chiar între copiii
întregului colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoștințele
lor, dar și la spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea
obținerii victoriei. Întrecerea prilejuiește copiilor emoții,
bucurii, satisfacții.
Jocul didactic constituie o eficientă metodă didactică de
stimulare și dezvoltare a motivației superioare din partea
copilului, exprimată prin interesul sau nemijlocit față de
sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaște
satisfacțiile pe care le are în urma eforturilor depuse în
rezolvare.
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toți copiii și
acționează favorabil și la cei retrași crescându-le performanțele
și căpătând încredere în capacitățile lor, siguranță și prompti-
tudine în răspunsuri, deblocând astfel potențialul creator al
acestora.
Creativitatea, ca formațiune complexă de personalitate,
se formează și exersează cu metode cât mai adecvate structurii
sale, metode care să acționeze pe tot parcursul școlarității, iar
din acest punct de vedere, jocurile didactice satisfac cerințele la
nivelul claselor primare.
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operațiuni
care urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică,
morală, fizică a copilului.
O dată cu împlinirea vârstei de 6 ani, în viața copilului
începe procesul de integrare în viața școlară, ca o necesitate

36
obiectivă determinată de cerințele instruirii și dezvoltării sale
multilaterale. De la această vârstă, o bună parte din timp este
rezervată școlii, activității de învățare, care devine o
preocupare majoră. În programul zilnic al elevului intervin
schimbări impuse de ponderea pe care o are acum școala,
schimbări care nu diminuează însă dorința lui de joc, jocul
rămânând o problemă majoră în perioada copilăriei.
Știm că jocul didactic reprezintă o metodă de
învățământ în care predomină acțiunea didactică simulată.
Psihologia jocului evidențiază importanța activării
acestei metode mai ales în învățământul preșcolar și primar.
Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor
cinci direcții de dezvoltare, orientate astfel:
1. de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase;
2. de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile;
3. de la jocurile fără subiect spre cele cu subiect;
4. de la șirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu
subiect și cu desfășurare sistematică;
5. de la reflectarea vieții personale și a ambianței
apropiate, la reflectarea evenimentelor vieții sociale.

Această metodă dinamizează acțiunea didactică prin

intermediul motivațiilor ludice care sunt subordonate scopului
activității de predare-evaluare într-o perspectivă pronunțat
formativă.
Modalitățile de realizare angajează următoarele criterii
pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.
- după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive,
vizuale, motorii, tactile), jocuri de observare, jocuri de

37
 dezvoltare a limbajului, jocuri de stimulare a
cunoașterii interactive;
- după conținutul instruirii: jocuri matematice, jocuri
muzicale, jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice;
- după forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de
orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale,
jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte încrucișate;
- după resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale,
jocuri pe bază de întrebări, jocuri pe bază de fișe
individuale, jocuri pe calculator;
- după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin
tradiție, jocuri cu reguli inventate, jocuri spontane,
jocuri protocolare;
- după competențele psihologice stimulate: jocuri de
mișcare, jocuri de observație, jocuri de imaginație,
jocuri de atenție, jocuri de memorie, jocuri de gândire,
jocuri de limbaj, jocuri de creație.
Jocul didactic este iniţiat numai de către adult, scopul
fiind acela de a urmări atingerea unor obiective educaţionale.
Elementele joc se împletesc cu învăţare, reprezintă o formă
utilizată în activitatea educativă din grădiniţă.
Prin această formă de organizare și desfășurare a
procesului instructiv educativ se pot realiza obiective propuse
în cadrul diferitelor proiecte tematice.
Exemple de jocuri didactice:
Senzoriale, de ghicire, de recunoaştere a unui obiect cu
ajutorul simţurilor: ”Ghici ce ai gustat!”; ”Spune cum este?”;
”Ce poţi spune despre?”

38
 Jocuri de analiză perceptivă vizuală, de reconstituire
de imagini din bucăţele: ”Loto, flori, fructe, păsări, animale”,
”Din jumătate - întreg”, ”Jocul umbrelor”.
Jocuri logice de comparare a obiectelor după criterii
date şi de analiză, descriere, clasificare: ”Mare, mic”, ”Găseşte
locul potrivit!”
Jocuri gramaticale: ”Eu spun una, tu spui multe”
(singular-plural), ”Spune al cui este?” (folosirea corectă a
genitivului), ”Cui trimit scrisoare?” (folosirea corectă a
dativului), ”Unde a zburat rândunica?” (poziţii spaţiale).
Jocuri de mişcare: „Cuibul rândunicilor”, „Ursul
doarme”, „Ştafeta uriaşilor” etc.
Prin joc, copiii pot ajunge la descoperiri de adevăruri,
își pot antrena capacitatea lor de a acționa creativ, pentru că
strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se
manifestă istețimea, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa,
răbdarea, îndrăzneala, etc.
Dacă vin în completarea activității, jocurile didactice,
pot fi grupate după obiectivele urmărite și tipul activității.
După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul
tuturor ariilor curriculare, iar după tipul activității jocul este
folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare,
sistematizare, recuperare a cunoștințelor.
Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută
pe copil să-și angajeze întregul potențial psihic,
să-și cultive inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii,
spiritul de cooperare și de echipă.
În cazul în care jocurile organizate au scop educativ
bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă jocul este

39
folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei activități,
acesta devine un procedeu didactic.
Metodica desfășurării unui joc didactic cuprinde:
- introducerea în joc - executarea jocului -
complicarea jocului - încheierea jocului.
Jocul didactic nu poate fi desfășurat la întâmplare; în
aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele
condiții:
- jocul să se constituie pe fondul activității dominante
urmărindu-se scopul și sarcinile activității;
- să fie pregătit de educator în direcția dozării timpului și
a materialului folosit;
- să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment
cu cea de învățare;
- să se folosească atunci când copiii dau semne de
oboseală;
- să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea
recuperării energiei nervoase a elevilor;
- să antreneze toți copiii în activitatea de joc;
- să fie proporționat cu activitatea prevăzută de programă
și structurat în raport cu tipul și scopul activității
desfășurate;
- să urmărească formarea deprinderii de muncă
independentă;
- după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date
diferențiat pentru a preîntâmpina rămâneri în urmă la
învățătură;
- să solicite gândirea creatoare și să valorifice cu
maximum de eficiență posibilitățile intelectuale ale
copiilor;

40
 - activitățile în completare prin joc să fie introduse în
orice moment al activității;
- să nu afecteze fondul de timp al activității propriu-zise;
să fie repartizate, după caz, în diferite secvențe,
sarcinile didactice având caracter progresiv;
- indicațiile privind desfășurarea activității să fie clare,
corecte, precise, să fie conștientizate de către copii și să
le creeze o motivație pentru activitate;
- activitățile de joc să se desfășoare într-un cadru activ,
stimulator și dinamic;
- să nu se facă abuz de joc, încât procesul de învățare să
se transforme în joc și să fie luat ca atare;
- să nu fie prea ușoare, nici prea grele;
- regulile de joc să fie explicate clar și să se urmărească
respectarea lor de către copii.
Elementele de joc: ghicirea, mișcare, întrecerea,
surpriza, etc. creează stări emoționale care întrețin interesul și
dau un colorit viu activității.
Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de
învățare ne va demonstra că:
- randamentul activității este mai mare, verificarea
cunoștințelor făcându-se în mod plăcut, activ, temeinic;
- gândirea copiilor este mereu solicitată și astfel în
continuă formare;
- independența, creativitatea se formează de timpuriu;
- initiațiva copiilor crește, în joc devine mai curajos, mai
degajat;
- prin jocuri îi putem cunoaște pe copii mai repede și mai
bine;

41
 - prin varietatea lor, prin crearea unor situații-problemă,
ele dezvoltă spiritul de observație, de analiză, de
judecată, înlătură, monotonia, rutina, stereotipia, dau
posibilitatea elevilor să-si dezvolte vocabularul,
comunicarea devine mai permisivă;
- jocul didactic ne oferă prilejul de a afla mai ușor cum
gândesc ei și de a modela logica gândirii lor.
Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de
jocuri didactice pe care le putem folosi în cadrul activităților
din toate ariile curriculare, iar măiestria educatorului va duce la
rezultate deosebite.
Relevând legătura dintre joc și munca copilului, Jean
Piaget a pus în evidență aportul jocului la dezvoltarea
intelectuală a școlarului. De aceea, el susține că „toate
metodele active de educare a copiilor mici să furnizeze acestora
un material corespunzător pentru ca jucându-se, ei să
reușească să asimileze realitățile intelectuale care, fără aceasta,
rămân exterioare inteligenței copilului.”
Reprezentanții teoriei intelectualiste a învățării
(Bruner, Galperin) apreciază că orice elev poate asimila un
conținut dacă sunt folosite căi adecvate de activitate cu aceștia.
De aici, rezultă că adevărata problemă a succesului școlar nu
constă în a stabili dacă un elev este apt sau nu să obțină
rezultate vizate de școală, ci în a găsi metode și mijloace
potrivite pentru aceasta. Astfel, succesul școlar se raportează la
totalitatea elevilor, atât în ceea ce privește nivelul de pregătire
științifică, cât și dezvoltarea capacității de a se instrui, de a
deveni, ca moment distractiv sau ca un exercițiu de
creativitate.

42
 Etapele desfăşurării jocului didactic:
Organizarea unui joc didactic în grădiniţa de copii,
exercită o influenţă prielnică ritmului de desfăşurare a acestuia.
Un alt beneficiu constă în realizarea cu succes a
scopului propus.
• Introducerea în joc;
• Anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor;
• Prezentarea şi intuirea materialului;
• Explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;
• Desfăşurarea jocului de probă în vederea fixării regulilor;
• Executarea jocului de către copii;
• Complicarea jocului;
• Evaluarea.
Pentru introducerea în activitate a tuturor copiilor, este
necesar ca în timpul jocului didactic să fie favorizată
comunicarea, consultarea şi conlucrarea în activitatea de
învăţare. Astfel, chiar şi copiii timizi sau cei cu tendinţe spre
pasivitate vor dori să activeze în cadrul jocului.
În prima etapă a jocului, Introducerea în joc,
educatoarea va urmări să capteze atenţia preşcolarilor, prin
utilizarea unui element surpriză, cum ar fi o jucărie, o scurtă
discuţie etc.
Specificarea titlului jocului şi a obiectivelor are rolul de
a orienta copiii în specificul activităţii didactice. De explicarea
şi demonstrarea regulilor jocului depinde reuşita jocului.
Acestea trebuie înţelese de toţi membrii grupei. În acest
fel, preşcolarii vor putea face faţă sarcinilor din cadrul
activităţii. Mai ales la grupa mică, se va pune accent pe
derularea jocului de probă.

43
 Etapele principale ale activităţii sunt executarea jocului
de către copii şi complicarea jocului. În aceste etape,
educatoarea va trebui să urmăreacă nu doar respectarea
regulilor de către preşcolari, ci şi gradul de îndeplinire a
sarcinilor în înşiruirea lor logică şi normală. Va trebui să
îmbine elementele de joc cu sarcinile didactice şi să asigure
atmosfera relaxantă şi ritmul vioi, pentru a păstra interesul
copiilor faţă de activitate. Totodată, ea va activiza toţi copiii,
ţinând cont de posibilităţile lor şi stimulându-le spiritul de
independenţă. O altă sarcină a sa este de a se asigura de
rezolvarea rapidă şi corectă a cerinţelor şi să antreneze şi copiii
în conducerea jocului. Pentru ca jocul didactic să-şi dovedească
eficienţa, este necesară introducerea de noi elemente în joc şi
de complicarea jocului. Momentul este caracterizat prin sarcini
didactice mai dificile.
Desfăşurarea propriu-zisă a jocului indică educatorului
nivelul de cunoştinţe anterioare al copiilor. De aceea, orice
activitate de joc se va baza pe noţiunile predate.

1.4. Clasificarea jocurilor didactice

A. Jocuri didactice - după conținut

B. Jocuri didactice după prezența sau absența
materialului didactic
A. După conținutul lor, jocurile didactice pot fi grupate
în:
1. jocuri didactice pentru cunoașterea mediului
înconjurător;
2. jocuri didactice pentru educarea limbajului (cuprind
aspecte fonetice, lexical-semantice și gramaticale ale

44
 limbii materne și, dacă este cazul, ale unei limbi
moderne);
3. jocuri didactice cu conținut matematic (vizează
capacitatea de formare a unor mulțimi, consolidarea și
verificarea numerației, formarea abilităților pentru
elaborarea judecăților de valoare prin jocurile logico-
matematice);
4. jocuri didactice pentru însușirea unor norme
de comportament civilizat și jocuri didactice pentru
însușirea unor norme de circulație rutieră.

La baza acestui criteriu stă principiul dezvoltării

proceselor psihice ale preșcolarilor prin îmbogățirea
vocabularului, dezvoltare percepțiilor și reprezentărilor dar și
însușirea reprezentărilor matematice.
Aceste jocuri didactice satisfac nevoia de a avea o
gândire concretă, organizarea activităților care au caracter de
joc îi fac pe cei mici mai voioși, să participe cu plăcere la
activități.
B. După prezența sau absența materialului didactic,
deosebim:
1. Jocuri didactice orale (fără material didactic); ghicitori,
cu cântec, întrebări, cu versuri.
2. Jocuri didactice cu ajutor material:
- cu material didactic - jucării, jocuri de masă, cuburi
etc.;
- cu material ajutător - diferite obiecte și jucării cu rol
auxiliar;

45
 - jocuri de interpretare a unor povești, lecturi, jocuri de
numărat, prezentate pe un suport material: imagini,
diafilme, diapozitive etc.
Dintre jucăriile și materialul didactic folosit de către
educatoare în scopuri didactice fac parte:
- păpușa dotată cu un bogat rechizitoriu vestimentar;
- obiecte de uz casnic, adaptate la marimea păpușilor;
- animale-jucării, păsări-jucării, diferite obiecte de
întrebuințare cotidiană;
- bile colorate, jucării ce se pot monta și demonta, inele;
- ilustrații, tablouri sau planșe utilizate pentru descrieri și
povestiri, mozaicuri, desene de decupat, figuri
geometrice etc.;
- materiale din natură: ghinde, conuri de brad, pietricele,
frunze, flori, ramuri din copaci etc.
- creioane, culori, acuarele, plastilină, hârtie, lipici,
costume.
- fișe de lucru individual;
În învățământul preșcolar jocurile didactice sunt cel mai
des întâlnite reprezentând instrumente de lucru cu o continuă
diversificare și perfecționare din partea cadrului didactic,
arătând astfel că o situație de joc este mereu asociată cu o
situație de învățare.
Bine elaborat și condus, jocul constituie un veritabil
instrument de lucru în activitățile cu copiii preșcolari,
dezvăluind virtuți formative dincolo de toate așteptările. Pentru
valorificarea acestui incredibil potențial, educatoarea va trebui
să-și folosească și chiar să-și dezvolte disponibilitățile
empatice, înțelegând prin aceasta capacitatea de a se transpune
imaginar în vârsta copilăriei.

46
 Tipologii ale jocului în general
În literatura de specialitate, pedagogul german W.Stern
clasifică jocurile astfel:
- jocuri individuale - determinate de factori interni;
- jocuri sociale - generate de factori externi.
Evoluția jocului, în contextul dezvoltării psihice
generale a copilului, este rezultatul interacțiunii factorilor
interni și externi nu a-l acțiunii separate.
Eduard Claparéde, inspirându-se din lucrările lui K.
Gross, clasifică jocurile în:
• Jocuri cu funcții generale
1. Jocuri senzoriale - valorificate în planul explorării
realității( cu trâmbițe, fluiere, zbârnâitori, cutii
muzicale, caleidoscoape, instrumente de colorat etc.)
2. Jocuri motrice - antrenează îndemnarea, coordonarea
mișcărilor, agilitatea, determină coordonarea mișcărilor,
dezvoltarea forței, a promtitudinii și a vorbirii.
3. Jocuri psihice
- intelectuale - antrenează gândirea și strategii ale
gândirii cu diferite grade de complexitate, se bazează pe
comparație și recunoaștere, pe asociație, pe raționament și
imaginație;
- afective - antrenează o gamă variată de emoții cu
conotații negative sau positive - jocuri ce antrenează emoții
estetice în desen, picturi, jocurile de tip farsă.
• Jocuri cu funcții speciale
1. Jocuri sociale - dezvoltă instinctele sociale prin
imitarea unor comportamente sociale - plimbările,
organizarea excursiilor.

47
 2. Jocuri familiale - de imitație a comportamentelor
specific cadrului social familial - se bazează pe
instinctual matern sau pe instinctual de familie, jocul cu
păpușa, de-a mama, de-a tata.
3. Jocuri de imitație - care au ca scop procurarea
elementelor pentru îndeplinirea jocului - imitația - joc
în care copilul imită pentru simpla plăcere de a imita.
4. Jocuri de luptă - exersează forța fizică și îndemnarea.
5. Jocuri de vânătoare- sub forma jocurilor de urmărire

Psihologul elvețian Jean Piaget definește jocul drept o

activitate prin care copilul se dezvoltă în conformitate cu
etapele formării sale intelectuale - etape marcate prin trei tipuri
succesive de „structuri mintale”:
- scheme senzorio-motrice;
- scheme simbolice;
- forme raționale (socializate) ale gândirii.
Rezultă că jocul este adaptarea, asimilarea și
acomodarea.
În evoluția jocului, Piaget stabilește trei categorii
principale de joc la care se adaugă a patra a categorie cu rol de
a face trecerea între jocul simbolic şi activităţile neludice,
adaptări serioase.
Piaget realizează astfel o clasificare a jocurilor:
A. Jocuri exercițiu
1. Jocuri senzorio-motorii sau de mânuire (de
manipulare).
- jocuri - exercițiu simple - facilitează însușirea unei
conduite ludice - copilul se trage, se târăște, mane-
vrează butoane etc.

48
 - jocuri de combinație (fără scop) - caracterizate prin
faptul că în cadrul acestora copiii recurg la
dezmembrarea și reconstruirea unor obiecte mai mult
sau mai puțin funcționale împinși de curiozitate.
- jocuri de combinație de acțiuni și obiecte cu scop - se
caracterizează prin plăcerea acțiunii și prin dorința de
manifestare activă (se pot transforma în jocuri
simbolice sau în jocuri cu reguli și duc la formarea de
mișcări utile în adaptarea la viața cotidiană).
2. Jocuri de exersare a gândirii - anagramări, discuții
spirituale realizate în forma ludică – întrebări de
genul - Ce e asta? De ce? Exersare în plan
intelectual, fabulație.

B. Jocuri cu funcții simbolice

1. Jocuri cu o simbolistică conștientă- legată de
multiple aspecte ale vieții (de imaginație, îndepli-
nește funcția de adaptare, permite asimilarea
realului la eul copilului fără constrângeri şi
sancțiuni, asigură retrăirea unor realități transfor-
mate după propriile trebuințe.în cadrul jocului
simbolic, copilul construiește simbolul după
dorință. Prin intermediul său activitatea ludică
ajunge la apogeu între 2-3 ani și 5-6 ani.
2. Jocuri cu o simbolistică inconștientă ( cu o anume
valoare catharctică și compensatorie) uneori,
copilul neglijat de mamă transferă în joc raportul
său cu mama.
Jocul de construcție se dezvoltă pe baza jocului
simbolic după 5-6 ani. Acestea apar ca jocuri integrate în

49
simbolismul ludic iar mai târziu devin adaptări, rezolvări de
probleme, creații inteligente.

C. Jocuri cu reguli – aceste jocuri apar în stadiul

gândirii preoperatorii (2-7 ani) odată cu preșco-
laritatea și se dezvoltă plenar în școlaritatea mică.
Cuprind următoarele subgrupe:
- cu reguli spontane, respectiv cu reguli transmise de la o
generație la alta
Ex. – senzoriale - cu mingea, cu bile;
- jocuri intelectuale – cu cărți, cu jetoane;
- jocuri simple sau jocuri complexe;
Importanța acestui joc crește odată cu vârsta având un
rol deosebit în socializarea copilului datorită disciplinei şi
normelor de reciprocitate.
H. Wallon consideră jocul ca o activitate prin care
acţionând asupra obiectelor şi fiinţelor din jur, copiii cunosc
treptat lumea, îşi satisfac nevoia de mişcare şi de înţelegere, au
încredere în forţele proprii şi se definesc pe sine ca
personalitate.
Clasificarea celor trei tipuri de jocuri:
- jocuri de creaţie sau jocuri simbolice;
- jocuri de mişcare;
- jocuri didactice;
Jocurile de creaţie sau simbolice prin care copilul şi
formulează regulile jocului folosindu-se de anumite obiecte sau
jucării sau prin intermediul gesturilor şi cuvintelor, redând un
aspect al realităţii. După vârsta de 4 ani jocurile simbolice se
transformă în joc cu reguli.

50
 J. Piaget considera că jocul simbolic realizează un
echilibru afectiv raportat la complexitatea stimulilor,a
cerinţelor şi a regulilor lumii înconjurătoare. Chiar dacă
reprezintă o trăire interioară a realităţilor descoperite de către
fiecare copil în parte şi chiar intervenţia adultului nu schimbă
conţinutul acestuia,jocul are o forţă polivalentă pentru formarea
întregii personalităţi.
În jocurile de creaţie, esenţa o constituie însuşi
procesul de creaţie ca urmare a reflectării realităţii în care
copilul trăieşte, redă impresiile proprii despre realitatea
înconjurătoare şi redă modele de conduită pe care şi le-a
asimilat în propria comportare.
Jocurile de creaţie se desfăşoară sub două forme:
- jocuri cu rol, în care copiii îndeplinesc anumite roluri
sociale, reale sau imaginare;
- jocuri de construcţie, în care copiii având la
îndemână materiale speciale din lemn, mase plastice, metal,
etc.,pot să redea cu ajutorul lor configuraţia aproximativă a
unor modele reale sau pot să realizeze îmbinări fanteziste.
Jocurile cu rol pot fi: - cu subiecte din viaţa cotidiană:
”De-a grădiniţa”,”De-a vânzătorul”,”De-a gospodinele”,”De-a
familia”;
- cu subiecte din poveşti: „De-a Scufiţa Roşie”, „De-a
capra cu trei iezi”, etc.
- dramatizările: ”Coliba iepuraşului”, ”Greierele şi
furnica”, ”Fata babei şi fata moşneagului”, ”Cenuşăreasa”,
”Turtiţa”, ”Căsuţa din oală”, ”Carnavalul poveştilor”, etc.
Jocurile de construcţie sunt des întâlnite în grădiniţă
şi prezintă o mare atractivitate pentru copii. Aceste jocuri se
desfăşoară în jurul unor teme propuse de educatoare sau au

51
teme alese de copii, ei putând să elaboreze o construcţie
absolut nouă sau să construiască un obiect prezentat anterior.
Jocurile de mişcare satisfac în cea mai mare măsură
nevoia de mişcare a copiilor, bazându-se pe diferite mişcări şi
reguli.
Acest tip de joc ocupă o poziţie intermediară între cele
de creaţie şi de mișcare, apropiindu-se de primele trăiri
afective puternice pe care le generează şi cele de mișcare prin
regulile bine fixate, prin formularea de comenzi şi prin spiritul
de competiţie pe care le cuprind.
- jocuri de mişcare cu subiect, în care mişcările şi
regulile se îmbină cu un conţinut imaginativ: întruchiparea
personajelor şi a acţiunilor acestora. Ex: ”Gâştele şi vulpea”,
”Rândunică mută-ţi cuibul”,”Lupul şi vânătorii’,”Vrăbiile şi
pisica”,etc.
- jocuri cu text şi cânt, în care mişcările sunt însoţite de
texte şi de cântece. Acestea se se desfăşoară în cerc, în horă,
rolul activ avându-l unul sau mai mulţi copii. Textul cântecului
şi ritmul acestuia îl ajută pe copil să execute mişcările ce
trebuie făcute în mod corect. Ex. ”Ciuprecuţa”,”Bat din
palme”,”Fluierul”,”Bate vântul frunzele”, etc.
- jocuri hazlii care îi atrag pe copii prin umorul şi
simplitatea acţiunii. Ex: ”Cine l-a strigat pe ursuleţ”,”Găseşte şi
taci”.
Jocurile fără subiect se întemeiază pe îndeplinirea unor
cerinţe, pe respectarea anumitor reguli. Ele îi antrenează pe
copii în exersarea mişcărilor şi pentru înfrângerea obstacolelor,
le formează dibăcia de a arunca, de a sări, de a se întrece în
viteză. La baza acestor jocuri stau diferite mişcări executate cu

52
diferite obiecte: mingea sau cercul. Ex. ”Nimereşte la ţintă”,
”Cine aruncă mai departe?”
Charlotte Bühler, a clasificat jocurile, în cinci grupe:
- jocuri funcționale (senzorio-motrice);
- jocuri iluzorii (de ficțiune);
- jocuri receptorii (de consum, complementare, parti-
cipare pasivă - poveștile);
- jocuri de construcție;
- jocuri colective.

Decroly a clasificat jocurile raportându-se la

dezvoltarea percepțiilor senzoriale și aptitudinii motorii (jocuri
vizuale cu culori, forme):
- jocuri de inițiere aritmetică (noțiunea de timp);
- jocuri de inițiere în lectură;
- jocuri de gramatică și înțelegere a limbajului.

1.5. Structura jocului didactic

Prin joc, copiii pot ajunge la descoperiri de adevăruri,

își pot antrena capacitatea lor de a acționa creativ, pentru că
strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se
manifestă istețimea, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa,
răbdarea, îndrăzneala, etc.
Jocurile copiilor devin metoda de instruire în cazul în
care ele capătă o organizare și se succed în ordinea implicată
de logica cunoașterii și a învățăturii.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi
constitutive:
- conținuturi;

53
 - sarcina didactică;
- regulile jocului;
- acțiunea de joc.
Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută
pe copil să-și angajeze întregul potențial psihic, să-și cultive
inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de
cooperare și de echipă.
În cazul în care jocurile organizate au scop educativ
bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă jocul este
folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei activități,
acesta devine un procedeu didactic.
Conținutul
- este prima latură componentă a jocului didactic care
este format de cunoștințele pe care copiii și le-au
însușit anterior, cunoștințe care arată despre ce este
vorba în jocul respectiv.
Sarcina didactică
- apare sub forma unei probleme de gândire, de
recunoaștere, denumire, descriere, reconstituire,
comparație, ghicire, etc.
Jocurile didactice pot avea același conținut, dar diferă
prin sarcina didactică pe care o are de rezolvat fiecare copil,
ceea ce duce la apariția mereu a unei noi forme neprevăzute,
interesante și atractive.
Regulile jocului
- sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum
să rezolve problema respectivă.
Regulile, îndeplinesc în joc o importantă funcție
reglatoare asupra acțiunilor și relațiilor reciproce dintre copii.

54
Ele sunt condiționate de conținutul și sarcinile didactice ale
fiecărui joc.
Regulile jocului didactic sunt numeroase și de natură
diferită. O primă categorie reglementează repartizarea rolurilor
între copii (”poștaș”, ”cititor”). Alte reguli, arată copiilor cum
se rezolvă problema intelectuală, iar altele se referă la
succesiunea acțiunilor în joc. Există și reguli referitoare la
comportarea copiilor în joc care indică - ce este și ce nu este
permis - în timpul jocului.
În stabilirea regulilor jocului se va ține seama de
principiul gradării și al accesibilității. Măsura în care sunt
însușite regulile de către copii, constituie un criteriu important
de apreciere a eficienței educative a jocului didactic.
Acțiunea de joc
- este latura constitutivă a jocului, cea care face ca
rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută și
atractivă pentru copii. Aceasta cuprinde momente
de așteptare, surpriza, ghicire, mișcare și întrecere.
Strânsa unitate dintre cele patru laturi ale jocului
didactic conferă acestei activități o particularitate specifică,
ceea ce o deosebește de celelalte forme de activitate (de
jocurile de creație sau de activitățile obligatorii).
Jocul didactic se încheie cu un anumit rezultat care
arată gradul în care copilul și-a format priceperea de a găsi
răspunsul potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparații,
de a da răspunsuri verbale potrivite.
Obținerea unor rezultate pozitive, satisface în mod
deosebit copiii, iar cadrul didactic trebuie să-i facă să
înțeleagă toți, că numai respectarea regulilor și străduința lor,
pot să ducă la rezultate pozitive în joc.

55
 Copiii trebuie să învețe că nu este permis să se bucure
de rezultatele pozitive, dacă au recurs la încălcarea regulilor,
dacă au supărat colegii de joc, dacă nu-și recunosc greșeala pe
care au săvârșit-o.

56
 CAPITOLUL 2

JOCUL DIDACTIC - O ABORDARE PRACTICĂ

2.1.Aspecte teoretice legate de proiectarea

didactică

Metodica organizării și desfășurării jocurilor didactice

cuprinde trei etape:
a) pregătirea jocului didactic;
b) organizarea jocului didactic;
c) desfășurarea jocului didactic.
a) Pregătirea jocului didactic necesită pregătirea
temeinică și atentă în vederea asigurării depline, a atingerii
obiectivului propus. O primă măsură este pregătirea în vederea
cunoașterii jocului sub toate aspectele, alegerii și edificării
jocului, a materialului necesar ce trebuie stabilit din vreme, să
fie variat și în concordanță cu unele cerințe obligatorii
ale jocului.
O altă măsură ce trebuie întreprinsă în vederea reușitei,
este asigurarea legăturii și a continuității cu activitatea care o
constituie, rezerve de cunoștințe necesare jocului didactic.
b) Organizarea jocului didactic cuprinde un complex de
acțiuni precum:
- amenajarea cadrului de desfășurare a jocului;
- distribuirea materialului care trebuie să permită
accesul copiilor la locurile principale ale cadrului de
joc;

57
 c) desfășurarea jocului didactic are în vedere
prezentarea și familiarizarea cu jocul didactic și antrenarea
copiilor la participarea cât mai eficientă la joc.
Jocul „Cu ce construim” fixează denumirile diferitelor
unelte și materiale folosite în construcție: prin jocul „Cine are
aceeași figură?” se fixează, se actualizează reprezentări de
forme precum: cerc, pătrat, oval, triunghi etc.
Jocul didactic contribuie și la dezvoltarea proceselor
psihice, aceste jocuri didactice influențează în mod nemijlocit
activitatea tuturor analizatorilor.
Jocurile „Spune ce faci?” sau „Cine face asta?”
contribuie la dezvoltarea sensibilității auzului.
În jocul „Ghicește ce ai gustat” accentul cade pe
perfecționarea sensibilității gustative și olfactive.
Trezirea interesului pentru joc a copiilor și creearea
atmosferei de bună dispoziție sunt obiective permanente în
momentul declanșator, hotărâtor în introducerea în joc care
cuprinde mai multe secvențe:
- captarea atenției;
- informarea asupra obiectivelor urmărite, în care copii
sunt familiarizați cu titlul jocului și o scurtă motivare a
obiectivelor jocului didactic;
- prezentarea materialului și intuirii lui;
- asigurarea înțelegerii jocului, constituie o sarcină a
educatoarei;
- fixarea regulilor prin joc.
Cheia reușitei unui joc didactic este utilizarea unor
elemente de joc atractive si adecvate pentru menținerea
atenției și interesului copiilor.

58
 Încheierea jocului didactic trebuie să aducă un plus de
intensitate pe planul participării active, să dea satisfacție
tuturor copiilor în funcție de modul în care au participat și
realizat sarcina didactică.
Jocul didactic este condus de educator. Acesta are
obligaţia de a-l proiecta judicios, astfel încât, succesiunea
momentelor activităţii să îndrume preşcolarii în a-şi însuşi
noţiunile noi predate care vizează conţinutul jocului. În cadrul
vizitelor, excursiilor, plimbărilor, copiii utilizează experienţa
dobândită prin activităţile de învăţare (Voiculescu, 2003).
Proiectarea didactică este pentru educator o primă
etapă premergătoare necesară actului didactic. Aceasta nu
poate lipsi, deoarece dacă ai o proiectare didactică bine gândită
și rezultatele vor fi pe măsură.
Explicarea noțiunilor de proiectare - în mod tradițional,
prin proiectare pedagogică se înțelege programarea materiei
de studiu pe unități de timp și de activitate, a planului
calendaristic, a sistemului de activități, elaborarea proiectelor
de activitate etc.
Conceptul de proiectare de astăzi este mai amplu, fiind
exprimat și caracterizat de alte concepte corelate, precum -
design instrucțional (R. Gagne, 1976) sau taxonomia
cunoștințelor (Romiszowski, 1981).
În efortul actual de modernizare și optimizare a școlii
românești, menit să asigure creșterea calitativă a activității
didactice, proiectarea, organizarea, pregătirea și desfășurarea
unei activități, ca microsistem ce produce la scară redusă
sistemul instrucțional, ocupă un loc central.
Proiectarea este acțiunea de anticipare și pregătire a
activităților didactice și educative pe baza unui sistem de

59
operații, concretizat în programe de instruire diferențiate prin
creșterea performanțelor.
Proiectarea pedagogică a procesului de învățământ
reprezintă ansamblul acțiunilor și operațiilor angajate în cadrul
activităților de educație conform finalităților asumate la nivel
de sistem și de proces în vederea asigurării funcționalității
sociale a acestuia în sens managerial, global, optim, strategic.
Activitatea de proiectare pedagogică valorifică acțiunile
și „operațiile de definire anticipativă a obiectivelor,
conținuturilor, strategiilor învățării, probelor de evaluare și mai
ales ale relațiilor dintre acestea în condițiile unui mod de
organizare al procesului de învățământ.” (Vlăsceanu, Cerghit,
1988, pag. 249).
Specificul activității de proiectare pedagogică eviden-
țiază importanța acțiunilor de planificare – programare -
concretizare a instruirii care vizează valorificarea optimă a unei
resurse materiale esențiale: timpul real destinat învățării, în
mediul școlar și extrașcolar. Din această perspectivă
proiectarea pedagogică intervine în calitate de:
• proiectare globală, care acoperă perioada unui nivel,
treaptă, ciclu de învățământ, urmărind, în mod
special, elaborarea planului de învățământ și a crite-
riilor generale de elaborare a programelor de instruire;
• proiectare eșalonată, care acoperă perioada unui an
de învățământ, semestru sau a unei activități
didactice concrete, urmărind, în mod special,
elaborarea programelor de instruire și a criteriilor de
operaționalizare a obiectivelor generale și specifice
ale programelor de educație.

60
 Eficiența activității trebuie orientată nu numai de modul
de interacțiune complexă a componențelor ei, ci și de felul cum
ea este integrată în procesul de învățământ, ca sistem și
funcționalitate, deoarece în activitate se obiectivează
elementele acestuia (obiective, resurse, conținut, strategii și
evaluarea rezultatelor).
Jinga, Negret, 1994, avansează un algoritm procedural
ce corelează patru întrebări pe care ar trebuie să le gândească
un cadru didactic care dorește ca activitățile pe care le
desfășoară să fie eficiente:
1. Ce voi face? întrebare ce vizează obiectivele
educaționale, care trebuie fixate și realizate.
2. Cu ce voi face? întrebare ce face trimitere
către resursele educaționale de care dispune educatorul.
3. Cum voi face? întrebare care cere un răspuns
concret privind stabilirea unei strategii educaționale, coerente
și pertinente, pentru atingerea scopurilor.
4. Cum voi ști dacă ceea ce trebuia făcut a fost
făcut? întrebare ce pune problema conturării unei metodologii
de evaluare a eficienței activității desfășurate.
Pentru realizarea proiectării didactice elementul
principal este programa școlară. Ea reprezintă acel document
normativ care stabilește obiective, ținte ce urmează a fi atinse
prin intermediul actului didactic.
Copilul are nevoie de timp zilnic pentru joc, de spaţiu
corespunzător şi de obiecte (jucării, materiale, truse) absolut
necesare iniţierii şi desfăşurării jocului.
Adultul trebuie să urmărească: ce se joacă, cu ce se
joacă, cu cine se joacă. Interesul copilului pentru joc creşte
atunci când el este stimulat prin crearea unui spaţiu

61
educaţional, adecvat cu materiale care să-i stimuleze
curiozitatea, dorinţa de explorare, imaginaţia, să-i dezvolte
gândirea.
Atunci când vorbim despre un proiect tematic:
”Mijloace de locomoţie”, amenajăm centrele de interes în aşa
fel încât copilul să găsească jucării-maşini de forme, mărimi,
culori diferite, imagini, cărţi, truse de şofer, mecanic, marinar,
aviator, culori, bloc de desen, carioca, acuarele, lego, truse de
construcţii, tot ce poate fi selectat şi utilizat pentru dezvoltarea
temei.
Copilul alege centrul în funcţie de stimulul pe care-l
reprezintă obiectele ce se află acolo şi care-i satisfac nevoia de
exprimare a experienţei trăite. În continuare el se manifestă
liber, creativ, dezvoltă subiectul jocului, caută parteneri, joacă
roluri pe care şi le asumă, stabileşte şi respectă reguli.
Educatorul poate să:
- sugereze teme de joc;
- să intervină în complicarea jocului cu elemente de
noutate;
- să utilizeze concepte, cuvinte noi, obiecte noi;
- să se integreze în joc, interpretând un personaj;
- să solicite şi să aprecieze comportamentul copilului;
- să încurajeze cooperarea între copii în joc (în funcţie
de vârsta copilului).
Jocul capătă valoare formativă deosebită o dată cu
venirea copilului la grădiniţă când se lărgește cadrul relaţional.
Copilul intră în contact cu alţi copii şi adulţi din afara cercului
familial, cunoaşte aspecte legate de înfăţişare, obiceiuri, au loc
socializarea, incluziunea, acceptarea.

62
 Jocurile: ”Cine sunt eu?” sau ”Spune-mi ce ştii despre
mine” au rol de cunoaştere şi autocunoaştere. Prin joc copilul
dobândeşte deprinderile de autoservire şi deservire („De-a
bucătăria”, „De-a familia“), apoi jocul devine mai complex, se
structurează, se diversifică datorită materialului divers pus la
dispoziţie, cunoştinţelor acumulate.
Jocul de mânuire a obiectelor se transformă treptat în
joc cu temă, cu subiect şi roluri, cu relaţii bine stabilite între
parteneri. Contactul direct cu adultul îmbogăţeşte experienţa de
viaţă, oferă modele, complică jocul, diversifică subiectele şi
rolurile, apar regulile din dorinţa de transpunere cât mai fidelă
a realităţii.
Copilul parcurge următoarele etape privind implicarea
în joc, în funcţie de vârstă:
• neimplicare – se plimbă de la o activitate la alta,
fără să se implice direct (1 an-1,5 ani);
• supraveghere – urmăreşte ceilalţi copii cum se joacă
timp mai îndelungat, uneori pune întrebări, oferă
sugestii, dar nu se implică în rezolvarea practică a
situaţiilor (1,5-2,5, ani);
• joc paralel – îşi alege jucării, se joacă lângă ceilalţi
şi nu e interesat de ceea ce fac aceştia (2,5ani-3/3,5
ani);
• joc asociativ – se joacă împreună cu ceilalţi, se
implică, selectează partenerii, are tendinţa de a
exclude pe alţii. Subiectul este mai simplu, apar
completări, evoluţii, reguli noi cu sau fără negocieri
(3,5 ani-5 ani).

63
 • joc prin cooperare – copiii se organizează singuri,
de obicei apar 1-2 lideri care domină jocul, îşi aleg
subiectul, stabilesc reguli, împart roluri (5 ani-7 ani
şi după).
Sentimentul de siguranţă, încredere şi acceptare pe care
i le conferă contextual jocului, permit copilului să îşi exprime
emoţiile, să-şi asume riscuri, să încerce să experimenteze, să
descopere lucruri noi, să treacă peste dezamăgiri, nereuşite. În
joc nu există corect şi greşit, pentru că la vârsta preşcolară
jocul simbolic permite să schimbăm/inventăm realităţi, reguli,
personaje!
Jocul cu reguli – sunt reguli formulate fie de către
copii sau de către adulţi. În general aceste jocuri arată prin ce
modalităţi poţi să câştigi (au la bază întrecerea precum şi
jocurile de echipă), jocuri inventate de copii, jocurile sportive,
jocurile didactice. Copiii sunt puşi în situaţia de a respecta
regula, de a acţiona doar atunci când sunt nominalizaţi, de a
alege un partener, de a se întrece cu el de a se bucura de reuşita
sau de a accepta eşecul (să fi prins de pisică, să nu observi
batistuţa şi să fi pedepsit cu statul într-un picior, şi să fi văzut la
jocul, ”De-a v-aţi ascunselea”).
Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi
de acţiune a copilului; el deschide în faţa copilului nu doar
universul activităţii, ci şi universul extrem de variat al relaţiilor
interumane, oferind prilejul de a pătrunde în intimitatea
acestora şi dezvoltând dorinţa copilului de a se comporta ca
adulţii. Prin joc copilul învaţă să cunoască lumea reală, îşi
dezvoltă şi restructurează întreaga viaţă psihică, dobândeşte
încredere în forţele proprii.

64
 Jean Chateau vede în joc o activitate fizică sau mintală
gratuită, realizată datorită plăcerii pe care o provoacă. „Nu ne
putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale. Sufletul
şi inteligenţa devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate
spune că el creşte şi atât; trebuie să spunem că el se dezvoltă
prin joc.”
Momente cuprinse pentru desfășurarea jocului:
• introducerea în joc;
• prezentarea materialului;
• anunțarea titlului jocului și obiectivele acestuia;
• explicarea și demonstrarea regulilor jocului;
• fixarea regulior;
• executarea jocului de către copii;
• complicarea jocului, introducerea de noi
variante;
• încheierea jocului, evaluarea conduitei de grup
sau individuale.
Introducerea în joc se face de obicei sub formă de
surpriză printr-o scurtă povestire sau ghicitoare. Prin acest
procedeu se creează o atmosferă favorabilă, se trezește
interesul și curiozitatea elevilor pentru ceea ce urmează, putem
familiariza copiii cu conținutul jocului printr-o scurtă
conversație cu rol motivațional dar și cu rol de actualizare a
unor cunoștințe necesare sau se poate face prin prezentarea
didactică a materialului, atunci când de logica materialului este
legată acțiunea jocului.

Prezentarea jocului este în strânsă legătură cu primul

moment al jocului și materialul poate fi prezentat copiilor sub

65
forma unei surprize sau prezentat direct de educator. Trebuie să
avem în vedere modul de intuire și familiarizarea copiilor cu
materialul, forma de prezentare care să corespundă scopului
activității, pentru reușita jocului didactic.
Tipul jocului și obiectivele se anunță în mod concis
pentru a nu se lungi în mod inutil începutul jocului, pentru ca
valoarea formativă a jocului să fie atinsă. Obiectivele și
denumirea jocului determină conținutul care structurează apoi
sarcina, regulile și elementele de joc, conținutul fiind inclus în
scopul jocului.
Explicarea și demonstrarea regulilor jocului are un
rol hotărâtor pentru eficiența jocului. În această etapă
educatorului îi revin următoarele:
• să prezinte copiilor sarcinile de lucru;
• să precizeze regulile jocului, asigurându-se că
au fost înțelese și reținute de către copii;
• să prezinte conținutul și principalele moment, în
funcție de regulile jocului;
• să dea indicații cu privire la utilizarea
materialului didactic;
• să stabilească variante de complicare a jocului
pentru a doza astfel efortul intelectual al
copiilor.
Fixarea regulilor se face în timpul explicației.
Executarea jocului de probă - jocul începe la
semnalul conducătorului de joc ( Neagu, M., Berarru, G., 1995,
pag. 48)
Educatorul intervine mai des în joc reamintind regulile,
succesiunea etapelor jocului sau dând indicații organizatorice.

66
 Sunt două tipuri de conducere a jocului - conducerea
directă (educatorul are rol de conducător) și cea indirectă (rolul
conducătorului este transferat unui copil).
Pe parcursul jocului, educatorul poate trece de la
conducerea direct (jocul de probă) la conducerea indirectă
(complicarea jocului). În cazul în care educatorul nu este
conducătorul jocului, îndrumările acestuia au un caracter
stimulativ și urmăresc:
• să imprime un anumit ritm jocului;
• să mențină atmosfera de joc integrând elemente
de joc;
• să urmărească evoluţia jocului evitând
momentele de monotonie;
• să controleze modul în care copiii rezolvă
sarcina de lucru respectând regulile;
• să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare
copil să rezolve sarcina didactică, independent
sau în grup, în funcție de modul de organizare al
jocului;
• să antreneze toți copiii în acțiune.
În urma desfășurării semidirijate a jocului de probă
educatorul va face observațiile necesare în funcție de modul de
realizare a sarcinii de către copii și corectează cu tact greșelile,
se apreciază rezultatele și revine cu explicații suplimentare în
cazul unor greșeli tipice.
Executarea jocului de către copii se face după jocul
de probă și în această etapă se observă modul de desfășurare a
jocului intervenind numai pentru păstrarea ritmului.

67
 Complicarea jocului asigură transferul deprinderii prin
aplicație în situații noi și variate. Se realizează după ce a
constatat că întregul colectiv de copii a executat corect jocul.
Acum se pot introduce noi materiale, alte elemente noi de joc
sau se pot complica sarcinile jocului, introducându-se situațiile
problemă. Dacă este necesar, variantele de complicare se pot
efectua semidirijat, în funcție de gradul său de dificultate,
urmărind ca elementele de joc să fie integrate firesc în
desfășurarea jocului și se stabilesc criteriile de performanță.
Încheierea jocului – este momentul în care copiii sunt
apreciați, se formulează concluzii asupra modului cum s-au
respectat regulile de către copii. În încheiere se repetă
denumirea jocului și a scopului său.
Astfel, alcătuirea de jocuri didactice și conducerea lor
constituie unele din cele mai importante sarcini ale
metodologiei didactice contemporane.

2.2. Designul instrucțional al activităților centrate

pe joc

Descrierea jocului didactic

„Ce știi despre anotimpul ...Iarna?” prin metoda
brainstorming

Etapa pregătitoare
Se stabilește ideea inițială de la care se pornește (iarna).
Copiii așezați pe sănii primesc sarcina de a descrie pe rând

68
anotimpul iarna, în manieră proprie, pornind de la cerința „Ce
știi despre anotimpul...Iarna?”

Etapa productivă a grupului

Fiecare copil spune un cuvânt despre iarnă, fară a repeta
cuvântul spus de alt coleg. Este momentul în care se manifestă
asaltul, furtuna creierului. Se admit toate ideile în lanț și se
înregistrează prin scrierea acestora pe fulgi de nea (fiecare fulg
va fi așezat de copil pe ramurile unui copac), în ordinea
prezentării. Fiind o metodă care stimulează creativitatea, se vor
evita aprecierea și evaluarea ideilor în această etapă.
Educatoarea nu intervine în corectarea răspunsurilor. Copiii nu
vor critica, vor scurta durata exprimării și vor încerca să emită
cât mai multe idei proprii noi, să dezvolte ideile colegilor, să
analizeze, să-și imagineze. Aceasta este o cale progresiv-
liniară care presupune evoluția unei idei prin completare.

Etapa trierii și selecționării ideilor

În această fază se optează pentru soluția finală,
evaluându-se ideile. Acestea vor fi încadrate într-o anumită
categorie: idei care surprind natura (prin atașare la imaginea de
iarnă ) și idei care sunt legate de om (atașând la imaginea unui
copil).

69
TEMA ANUALĂ - Când, cum și de ce se întâmplă?
TEMA SĂPTĂMÂNALĂ - „Iarnă de poveste”
TEMA ACTIVITĂȚII - „Ce știi despre anotimpul ...Iarna?”
CATEGORIA DE ACTIVITATE-A.D.E.- D.Ș. - cunoașterea
mediului
TIPUL ACTIVITĂȚII - evaluare de cunoștințe
MIJLOC DE REALIZARE - joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂȚII - Dezvoltarea capacității de
cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și
stimularea curiozității pentru investigarea acestuia.

Sarcina didactică
Să denumească, identifice elemente caracteristici
anotimpului iarna, sesizând legăturile directe cu mediul
înconjurător.
Regulile jocului
Copiii, spun câte un cuvânt despre iarnă, fără a repeta
cuvântul spus de alt coleg și vor sta așezați pe sănii.
Elemente de joc - aplauze, elemente surpriză.
Strategii didactice - Metode și procedee: conversația,
brainstormingul, mâna oarbă, explicația, exercițiul.
Material didactic: castel, balon, gheață carbonică,
copac, fulgi, cariocă, jetoane, tablă magnetică, obiecte specifice
anotimpului iarna (sanie, mănuși, fular, căciulă, brazi, bulgări,
joc senzorial).
Locul de desfășurare: sala de grupă
Durata: 20 minute

70
 Bibliografie
• S. Breben, E Goncea, G. Ruiu, M. Fulga - metode
interactive de grup, ed.Arves, 2002
• Curriculum pentru învățământ preșcolar 2009
• Cerc pedagogic Grădinița nr 178 - Metode interactive
de grup

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

Eveniment Conținut Metode și Evaluare

didactic științific procedee
1.Moment Se pregătește sala de
organizatoric grupă și materialul
necesar pentru buna
desfășurare a activității.
2.Captarea atenției Copiii așezați pe sănii conversația
descoperă elementul
surpriză (un balon cu
heliu, care iese din
castel, se înalță și are
un mesaj - Copii, sunt
Elsa și pentru că m-ați
primit în grupa voastră,
v-am pregătit câteva
surprize, dar, ca să le
descoperiți vreau mai
întâi să aflu ce știți voi
despre anotimpul iarna.
Educatoarea propune
jocul „Ce știi despre
anotimpul ...Iarna?”
3.Reactualizarea Copiii vor reactualiza conversația individuală
cunoștințelor cunoștințele despre
anotimpul iarna.

71
 Răspund la întrebările
educatoarei. (În ce
anotimp suntem? Ce se
întâmplă iarna? Cum ne
îmbrăcăm etc.)
4.Anunțarea temei și Pentru că știți atâtea conversația frontală
a obiectivelor lucruri despre iarnă,
haideți să vedem ce
surprize ne-a pregătit
Elsa. Educatoarea
anunță tema și
obiectivele.
5.Dirijarea învățării Explicarea regulilor frontală
jocului. Fiecare copil explicația
spune câte un cuvânt
despre iarnă, fără a demonstrația
repeta cuvântul spus de
alt coleg, iar ideea este
scrisă de educatoare pe metoda
un fulg. brainstorming
Desfășurarea jocului
de probă jocul
Înainte de a începe
jocul educatoarea va individuală
numi un copil care să mâna oarbă
spună un cuvânt despre
iarnă, îi cere să aleagă
un fulg dintre cei Exercițiul
suspendați, scrie pe fulg
ideea copilului, apoi
acesta lipește fulgul
scris pe copacul iernii.
Desfășurarea
propriu - zisă a jocului
(metoda
brainstorming,
momentul în care se

72
manifestă asaltul de
idei, furtuna creierului)
Pe rând, copiii vor
spune primul cuvânt
care le vine în minte
când se gândesc la
anotimpul iarna. Fiecare
idee este scrisă de
educatoare pe câte un
fulg ales de copil, apoi
îl așază în copacul
iernii. Sunt scrise toate
ideile chiar dacă nu se
potrivesc cu cerința.
Când toate ideile
copiilor au fost expuse
educatoarea prezintă
lista acestora.
Varianta I
Prin metoda mâna oarbă
copiii aleg obiecte din
jocul senzorial fără să le
vadă, le identifică și le
așază pe masă, în
dreptul imaginii
obiectului identificat.

Varianta II
Educatoarea reamintește
copiilor ideile spuse de
ei și le propune să le
încadreze în două
categorii, cele care
aparțin naturii și cele
care aparțin omului,
ideile care surprind
natura le vor așeza în

73
 dreptul imaginii de
iarnă, iar cele legate de
om, în dreptul imaginii
copilului.
În această fază se
realizează soluția finală,
evaluându-se ideile
copiilor despre
anotimpul iarna.

6.Încheierea Activitatea se încheie conversația Individuală

activității prin reamintirea numirii frontală
jocului desfășurat și
întrebarea educatoarei
“Ce ți-a plăcut cel mai
mult la activitatea de
azi?
Copiii emit răspunsuri
subiective ce ne arată
modalitatea prin care
putem înregistra
preferințele copiilor
referitoare atât la
materialul didactic ales,
cât și la metoda
desfașurată.
Educatoarea va face
aprecieri generale și
individuale privind
implicarea și
comportamentul
acestora la activitate.

74
ꜜ Fig.nr 1 - Aplicație joc didactic - varianta - metoda mâna
oarbă

ꜜFig. nr 2 - Aplicație joc didactic – varianta - metoda

brainstorming

75
ꜜImagini joc didactic - Iarnă de poveste

76
77
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: ” Ce și cum vreau să fiu?”
TEMA PROIECTULUI: „În lumea poveștilor”
SUBTEMA: ”Aș vrea să fiu...”
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate matematică
DOMENII EXPERIENŢIALE: DŞ
TEMA ACTIVITĂŢII: „Să o salvăm pe Zână!”
MIJLOCUL DE REALIZARE: joc didactic matematic
TIPUL ACTIVITĂŢII: consolidare a cunoștințelor,
priceperilor şi deprinderilor.

Scopul:
• Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere şi
cifre, folosind un vocabular adecvat;
Sarcina didactică:
Copiii trebuie să o salveze pe Zâna Poveştilor răpită de
Zmeu, trecând cu bine prin mai multe probe pentru a ajunge la
aceasta.
- identifică vecinii cifrelor, stabilind locul fiecăruia în
şirul numeric;
- raportează numărul la cantitate și invers;
- identifică locul obiectelor în şirul dat, folosind
numeralul ordinal;
- ordonează cifrele în şir crescător şi descrescător;
Regulile jocului:
• copiii respectă ordinea intrării în joc;
• răspund pe rând doar când sunt solicitaţi;

78
 • fiecare sarcină corect îndeplinită le dă dreptul copiilor
să continue călătoria;
Elemente de joc: surpriza, mişcarea, aplauzele,
mânuirea materialelor, aşteptarea, recompensa, cuvântul
stimulativ.
Strategii didactice:
• Metode și procedee didactice: jocul, explicaţia,
demonstraţia, conversaţia, exerciţiul, aprecierea
verbală, problematizarea.
Material didactic: laptop, retoproiector, bagheta,
jetoane cu cifre, decorul pentru realizarea jocului, jetoane cu
imagini (fluturi, flori, albine, randunele, nori, ciuperci, pod)
recompense.
Forme de organizare: frontal, individual, pe echipe.

Bibliografie:
• Curriculum pentru învăţământul preşcolar, editura
Didactica Publishing House, Bucuresti, (3-6/7 ani),
M.E.C.I.-2008
• Programa activităților instructiv-educative în grădinița
de copii. Ediția a II-a revizuită. M.E.C./București 2005
• Piramida cunoaşterii: repere metodice în aplicarea
curriculumului preşcolar/coord.: Adina Glava, Lolica
Tătaru, Olga Chiş; referent ştiinţific: prof. univ. dr.
Vasile Chiş. - Piteşti : Diamant, 2014

79
 DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Evenimentul Conținut științific Metode și Evaluare

didactic procedee
1.Moment Se creează condiții
organizatoric optime pentru
desfășurarea activității.
Pregătirea materialelor
didactice.
Așezarea scăunelelor în
semicerc.
2.Captarea atenției Se realizează prin Conversaţia Evaluarea
descoperirea unor măști orala
ale personajelor din
povești pe care copiii le
vor purta în timpul
jocului.
3.Anunţarea temei Educatoarea anunță
şi a obiectivelor titlul jocului „Să o Conversaţia Observarea
salvăm pe Zână!” și expunerea comporta-
prezintă obiectivele
mentului
acestuia în termeni
accesibili: nonverbal
- identifică vecinii
cifrelor, stabilind locul
fiecăruia în şirul
numeric;
- raportează numărul la
cantitate și invers;
- identifică locul
obiectelor în şirul dat,
folosind numeralul
ordinal;
- ordonează cifrele în şir
crescător şi
descrescător;

80
 Explicarea și
4.Prezentarea demonstrarea jocului: Observarea
conținutului și Descrierea acțiunii: comporta-
dirijarea învăţării ”Deoarece Zâna
mentului
Poveștilor a fost răpită Explicaţia
și ne cere ajutorul s-o non-verbal
eliberăm din castelul
zmeului, ne vom împarți Frontal
în două echipe de
salvare ”Curajoșii“ și
”Salvatorii“ și vom
parcurge traseul până la
castel, din direcții
diferite, întâlnindu-
ne la mijloc la castel,
având grijă cum
înaintăm, deoarece
zmeul a lăsat pe drum
niște capcane pentru noi
și doar reușind să Demonstraţia
trecem cu bine peste
acestea vom putea
ajunge să o eliberăm pe
”Zână” . Individual
Grupa este împărțită în
două echipe. Câte un
copil de la fiecare
echipă va veni pe rând
să rezolve sarcina
”capcană lăsată de
zmeu.”
Indicații cu privire la
folosirea materialului:
- copiii vor mânui Conversaţia
materialul necesar
rezolvării sarcinii de
lucru și îl vor așeza la

81
locul potrivit. Frontal
Precizarea sarcinilor
copiilor
Copiii trebuie să rezolve exercițiul
sarcinile întâlnite pe
drumul spre castel ca să
o poată salva pe Zână. individual
Formularea regulilor și
a rezulatului urmărit:
- copiii respectă Aprecierea
ordinea intrării în joc; corectitudinii
- răspund, pe rând doar
răspunsurilor
când sunt solicitaţi;
- fiecare sarcină corect
îndeplinită le dă dreptul
copiilor să continue
călătoria.
Răspunsurile corecte
sunt aplaudate și
recompensate.
Executarea jocului de
probă
Educatoarea va urmări:
- să se respecte regulile
jocului;
- să se imprime un
anumit ritm jocului;
- să îmbine armonios
elementele de joc cu
cele educative.
Va fi solicitat un copil
care va pune în
corespondenţă
elementele cerute.
Grupează obiectele
după forma lor apoi
așază cifra

82
 corespunzatoare
numărului de elemente
5.Obținerea Desfășurarea jocului Conversația Aprecierea
performanței Copiii vor executa corectitudinii
exerciţii de punere în Exercițiul răspunsurilor
corespondenţă şi pentru
fiecare răspuns corect
vor fi aplaudați și
recompensați. Problematiza-
Câte un membru din rea
fiecare echipă va
rezolva pe rând
sarcinile.
Grupează obiectele
după forma lor (flori,
fluturi și albine-echipa
”Curajoșilor”
(nori, rândunele și
ciuperci - echipa
“Salvatorilor”)
6.Asigurarea Complicarea jocului Conversația Frontal
retenției și a VARIANTA I
transferului ”Caută vecinii”
Copiii vor fi solicitați să
identifice pe machetă
şirul eliptic şi vor fi
rugaţi să găsească Problematiza-
vecinii numerelor. rea
Completează podul cu
scândurile care lipsesc.
Așază pe pietre cifrele
lipsă
VARIANTA II
”Raportarea numărului exercițiul
la cantitate” individual
Sunt solicitaţi copiii să
precizeze câte

83
elementele sunt în
diferite grupe şi să
aşeze cifra
corespunzătoare
numărului lor.
Echipa ”Curajoșilor”
Numără câte flori sunt
în poiană, caută în coș
cifra corespunzătoare și
așaz-o lângă ele.
Numără câți fluturi sunt
în zbor și așază lângă ei
cifra corespunzatoare.
Așază lângă mulțimea
albinelor cifra
corespunzătoare.

Echipa ”Salvatorilor”
Numără câte ciuperci
sunt în poiană, caută în
coș cifra
corespunzătoare și
așaz-o lăngă ele.
Numără câte rândunele
sunt în zbor și așază
lângă ele cifra
corespunzătoare.
Așază lângă mulțimea
norilor cifra
corespunzătoare.
VARIANTA III
”Numeralul ordinal”
”Curajoșii”
-A câta floare s-a rupt?
-A câta floare este
galbenă?

84
 -Pe a câta floare s-a
așezat buburuza?
”Salvatorii”
-A câta ciupercă e cea
mai mare?
-A câta ciupercă e cea
mai mică?
-Pe a câta ciupercă am
așezat fluturele?
Copiii vor fi solicitați să
se grupeze după
culoarea recompensei
pe care au primit-o.
Jocul va fi activizat prin
așezarea cifrelor primite
pe recompense astfel
încat cei ce au primit
recompensele galbene
să realizeze șirul
numeric crescător, iar
cei care au primit
recompensele de
culoare verde, șirul
numeric descrescător.
7.Încheierea Copiii au așezat treptele conversația Aprecieri
activității scării astfel încât au colective și
realizat șirul numeric individuale
crescător și au putut
astfel pătrunde în castel
să o elibereze pe Zână,
iar cei care au așezat
treptele scării formând
sirul numeric
descrescător i-au arătat
Zânei care este drumul
pe care trebuie să îl
urmeze spre palatul

85
acesteia, astfel salvând-
o pe Zână din castelul
Zmeului. Aceasta le
mulțumește pentru
curajul pe care l-au avut
când s-au hotărât să o
salveze și face aprecieri
colective și individuale
pentru rezolvarea cu
succes a sarcinilor.
Copiii sunt
recompensați cu
coronițe de prinți și
prințese.
Prin realizarea unei
tranziții aceștia se
pregătesc pentru
următoarea etapă a zilei.

86
 Fig.nr 1-Aplicație joc didactic- varianta- caută vecinii

Fig.nr 2-Aplicație joc didactic- varianta- grupare

Imagini joc didactic- „Să o salvăm pe Zână”

87
88
GRUPA - MIJLOCIE
3. PROIECT DE ACTIVITATE
TEMA ANUALĂ: ”Cine și cum planifică, organizează o
activitate?”
TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: ”Cu ce călătorim?”
SUBTEMA: ”Micii călători”
DOMENIUL EXPERIENŢIAL: D.Ș.- cunoașterea mediului
TEMA ACTIVITĂŢII: ”Surprizele lui Thomas“
MIJLOC DE REALIZARE – joc didactic
TIPUL DE ACTIVITATE - verificare și sistematizare de
cunoștințe.
SCOPUL ACTIVITĂŢII:
Consolidarea cunoştinţelor copiilor despre mijloace de
transport.
SARCINA DIDACTICĂ:
Recunoașterea mijloacelor de locomoție și verificarea
cunoștințelor copiilor despre felul mijloacelor de transport.
REGULILE JOCULUI:
Copiii împărțiți în două echipe vor trebui să:
• Răspundă la ghicitorile din plicul ales;
• Aleaga imaginea corespunzătoare mijlocului de
transport ghicit, denumindu-l și indicând locul pe unde
circula acesta.
• Răspundă adecvat sarcinii de pe fața cubului.
• Respecte regulile jocului, să răspundă când sunt
solicitaţi și rezolvă sarcinile cerute.

89
ELEMENTE DE JOC:
- Surpriza, mişcarea, aplauzele, mânuirea materialului
STRATEGII DIDACTICE
METODE ŞI PROCEDEE:
- Conversaţia, explicaţia, exerciţiul, metode: ”Mâna oarbă” și
”Cubul”
MATERIAL DIDACTIC:
- plicuri cu ghicitori, sac plin cu diverse mijloace de
transport, cub colorat, cartonașe colorate, video
proiector, laptop.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
Curriculum pentru învățământ preșcolar, DPH, București,
2009
Metode interactive de grup, ghid metodic, Breben S., Gongea
E., Ruiu G., Fulga M., Editura Arves, 2002
Locul desfăşurării: sala de grupă
Durata: 20 minute

90
 DEMERS DIDACTIC
Nr. Metode şi
Eveniment Evaluare
Crt Conţinut ştiinţific procedeee
didactic
Se asigură condiţii
1 Moment optime pentru o bună
organizatoric desfăşurare a activităţii:
- Se aeriseşte sala de
grupă;
- Se pregăteşte
materialul didactic;
-Se aşează mobilierul pe
doua sectoare: transport
aerian și terestru.
Captarea se realizează
2 Captarea prin prezentarea la video Conversaţia Frontal
atenţiei proiector a trenulețului
”THOMAS” care ne-a
trimis multe surprize.
Astăzi la activitate vom
3 Anunţarea demonstra că avem Explicaţia Frontal
temei şi cunoștințe despre conversaţia
enunţarea mijloacele de transport
obiectivelor cu care putem să ne
deplasăm pentru a
călători cât mai departe
și vă propun să ne jucăm
jocul ”Surprizele lui
THOMAS“
Copiii se vor așeza la
4 Dirijarea sectorul amenajat care Conversația
procesului de simbolizează mijlocul de Aprecieri
învăţare locomoție de pe Explicația
verbale
ecusonul fiecăruia.

91
Educatoarea explică
regulile şi sarcinile pe
înţelesul copiilor.
Pe rând, un reprezentant Exerciţiul
al fiecărei echipe este
invitat să aleagă de pe
masă un plic în care se Individuală
afla enunțul unei
ghicitori. Problemati-
Răspunsul corect va fi zarea
aplaudat.
• Jocul de probă
Un copil extrage un plic
și va da răspunsul la
ghicitoarea enunțată. Frontal
Răspunsul corect va fi
evidențiat la video
proiector.
• Jocul propriu-zis Metoda Individual
Pe rând 2-3 copii de la “Mâna
fiecare echipă aleg un oarbă”
plic în care se afla o
ghicitoare și răspunsul
corect va fi aplaudat.
Copiii au pe masă în Metoda
coșuri jetoane cu “Cubul” Pe echipe
mijloace de transport și
aleg din coș imaginea
care indică răspunsul la
ghicitoare.
• VARIANTA 1
”Oare ce este?”
Educatoarea cheamă un individual
copil, îl leagă la ochi și
îi spune să aleagă un
obiect din sac și îi cere
să îl denumească și să

92
spună locul pe unde
circula acesta.
Copiii verifică dacă a
răspuns corect și îl
aplauda.

• VARIANTA 2
”Cubul colorat”
Fiecare echipă alege câte
trei cartonașe colorate.
În funcție de culoarea
cartonașelor vor rezolva
sarcina enunțată pe cub.
ROȘU: Descrie
imaginea de pe fața roșie
a cubului (semaforul).
GALBEN: Compară
cele două mijloace de
locomoție (tren și
avion).
ALBASTRU: Asociază
culorile mijloacelor de
transport cu obiecte din
jurul nostru.
VERDE: Analizează
obiectul din imagine și
spune cărui mijloc de
transport îi aparține
(elicea)
MOV:Aplică
reconstruiește un puzzle
ce reprezintă o imagine
cu mijloace de transport.
PORTOCALIU: Alege
un mijloc de transport
care îți place.
Argumentează alegerea

93
 făcută de tine (copilul
alege un obiect de pe
masă și spune de ce l-a
ales)
Asigurarea Copiii își reamintesc
6 retenției și a cum s-a numit jocul de Conversaţia Frontală
transferului azi și cu ce ne ajută pe
noi aceste mijloace de
transport .
Se fac aprecieri
7 Încheierea individuale și colective Conversaţia Frontală
activităţii asupra desfăşurării
activităţii şi se trece la
următorul moment al
zilei .

94
TEMA ANUALĂ: ”Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simțim?”
TEMA PROIECTULUI: ”Zvon de primăvară!”
SUBTEMA: ”Culoare şi parfum”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: D.Ș. - cunoaşterea mediului
TEMA ACTIVITĂȚII: ”Fiecare floare la grădina ei”
MIJLOC DE REALIZARE – joc didactic
TIPUL DE ACTIVITATE - consolidare
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Consolidarea cunoştintelor despre culoare şi natură.
SARCINA DIDACTICĂ:
Raportarea corectă a culorilor, la obiecte de aceeaşi
culoare.
REGULILE JOCULUI:
- Copiii identifică culorile florilor şi le asociază grădinii
corespunzătoare culorii.
- Îşi asteaptă rândul să arunce zarul.
ELEMENTE DE JOC:
Surpriza, închiderea şi deschiderea ochilor, aplauze, aruncarea
zarului.
METODE ȘI PROCEDEE:
- conversaţia, explicaţia, demonstraţia, jocul, exerciţiul.
MATERIAL DIDACTIC:
- flori colorate galbene, roşii, albastre, zar colorat, coşuleţe,
laptop, retro-proiector, macheta cu flori, recompense.

95
 MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de
copii, Bucureşti 2005;
Maria Taiban, Maria Petre, ”Jocuri didactice pentru grădiniţa
de copii”, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti 1984
Locul desfăşurării: sala de grupă
Durata: 15 minute

DEMERS DIDACTIC

Nr. Metode și
Eveniment Evaluare
crt. Conținut științific procedeee
didactic
Se asigură condiții
1 Moment optime pentru o
organizatoric bună desfăşurare a
activităţii:
- se aerisește sala
de grupă;
- se pregăteşte
materialul didactic;
- se aşează
mobilierul.

2 Captarea Captarea se Conversația Frontală

atenției realizează prin
proiectarea la un
retro-proiector a
unor imagini având
o scurtă

96
 povestioară:
”Fluturaşii
primăverii au
hotărât să
construiască multe
grădini colorate, ca
toate florile să ştie
cărei grădini îi
aparţine”.

3 Reactualizarea - În ce anotimp Conversația Individuală

cunoştintelor suntem acum?
- Ce ne aduce acest
anotimp?
- Ce culori au
florile?

4 Anunţarea - Astăzi la Explicația Frontală

temei şi activitatea de Conversația
enunţarea cunoaşterea
obiectivelor mediului vom
desfăşura jocul
“Fiecare floare, la
grădina ei”, vom
grupa florile după
culoare, vom
recunoaşte culorile
şi vom respecta
regulile jocului.

97
5 Dirijarea Educatoarea
procesului de explică regulile şi Frontală
învăţare sarcinile pe Demonstra-
înţelesul copiilor. ţia
Desfăşurarea
jocului:
Educatoarea
prezintă la retro- Exercițiul
proiector imagini
cu flori de diferite Frontal
culori, iar copiii
identifică culoarea
acestora.
Jocul de probă Jocul
-se recită versurile:
”Floricică, floricea
ai văzut culoarea Individual
mea?”
- copilul solicitat
alege din coşulet
floarea
corespunzătoare
culorii arătată de
educatoare.
Jocul propriu-zis individual
Varianta metoda
”Recunoaște cubului
culoarea florilor”
Copiii privesc
imaginile

98
proiectate,
denumesc ce
culoare are floarea
şi aleg din coşulet o
floare de aceeaşi
culoare cu cea
proiectată.
Varianta ”Găseşte
greşeala”
Educatoarea cere
copiilor să închidă
ochii şi strecoară o
floare de altă
culoare printre
celelalte flori,
urmând ca aceştia
să identifice
greşeala şi să aşeze
floarea la grădina
potrivită.
Varianta
“Fiecare floare la
grădina ei “
Copiii aruncă un
zar colorat, aleg din
coş o floare de
aceeasi culoare cu
zarul aruncat şi o
aşază în grădina

99
 corespunzatoare
culorii.
Copiii sunt
6 Evaluarea aplaudaţi pentru Explicaţia Frontală
modul de
comportare din
timpul jocului şi
cum au rezolvat
sarcinile de lucru.
Încheierea Se fac aprecieri
7 activităţii generale asupra Conversaţia Frontală
desfaşurării
activităţii şi se
oferă copiilor
recompense.

ꜜFig.1&2-Joc didactic - Fiecare floare la grădina ei

ꜜFig 3-Varianta “Găseşte greşeala”

100
 2.3 Utilizarea jocului didactic în funcție de aria
curriculară

Proiectele de activitate expuse mai sus arată faptul că

jocul didactic poate să fie realizat în toate ariile curriculare,
având un mare impact în educația preșcolară, dar în deosebi în
domeniul limbă și comunicare el ajută în dezvoltarea
vocabularului preşcolarilor, jocurile desfășurate în grădiniță
deţin un rol foarte important în formarea personalităţii
viitorului cetăţean, vârsta preşcolară fiind cea mai adecvată
asimilării cunoştiinţelor şi însuşirii deprinderilor.
Activitățile didactice exercită un ansamblu de influenţe
pozitive asupra întregii personalităţi a copilului, finalitatea
acesteia constând în pregătirea optimă a copilului pentru
şcoală. Limbajul reprezintă principalul instrument de informare
şi de formare a omului; fără comunicarea verbală nu s-ar fi
putut acumula şi generaliza experienţa socială, nu s-ar fi putut
dezvolta ştiinţa, arta, cultura.
Un mijloc de instruire şi educare a copiilor preşcolari
este jocul didactic, care poate fi considerat cea mai amplă
activitate desfăşurată la nivel preşcolar. Jocul didactic se
desfăşoară atât cu întreaga grupă de preşcolari, cât şi cu grupuri
mici, având rolul de pregătire a unor activităţi de însuşire sau
fixare, verificarea unor cunoştiinţe.
Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu
obiectivele celorlalte forme de activităţi din grădiniţă.
Funcţionalitatea sa este asigurată de respectarea specificului
său.

101
 O modalitate eficientă pentru realizarea educaţiei
limbajului sub aspect fonetic, lexical, al structurii gramaticale,
expresivităţii limbajului o constituie jocul didactic.
Jocul didactic este modalitatea ce face trecerea de la
activitatea de joc la activitatea de învăţare. Pentru a spori
impactul jocurilor didactice în educarea limbajului trebuie să
folosim metode şi procedee variate şi mijloace de învăţământ
cât mai atractive.
Jocul didactic reprezintă un mijloc valoros de instruire
şi educare a copiilor de vârstă preşcolară deoarece rezolvă
sarcini instructiv-educative complexe într-o formă adecvată
vârstei. Jocurile didactice folosite în diferite variante contribuie
în mod deosebit la dezvoltarea limbajului preşcolarilor în
vederea pregătirii pentru şcoală.
În domeniul estetic și creativ jocul este prilejul
realizării educaţiei estetice a preşcolarului, care se iniţiază în
tainele frumosului şi învaţă să-l creeze. Din pricina aceasta,
multiple sarcini revin jocului, îndrumarea şi controlul acestuia
de către adult este absolut necesară, poziţie care se opune total
teoriei educaţiei libere a neintervenţiei adultului în jocul
copilului.
Intervenţia adultului în jocul copilului determină
transformarea jocului simplu în jocuri mai bogate, mai
complexe, cu informaţii complexe şi elemente simbolistice
numeroase.
Centrul de greutate al dirijării jocului este însă procesul
transformării jocului într-o activitate responsabilă, fără a altera
plăcerea elementului distractiv, pregătindu-l totuşi pe copil
pentru învăţătură.

102
 Jocul devine ”didactic” atunci când prin modul de
formulare a sarcinii de învățare, copilul este adus în situația de
a-și utiliza energiile și potențialul psiho-fizic pentru a-și
optimiza parametrii comportamentali.
Jocul didactic fiind un valoros mijloc de instruire şi
educare, el poate fi însă şi o metodă eficientă în procesul
instructiv-educativ, de asemenea poate fi utilizat ca procedeu
însoţind alte metode educative şi, în sfârşit, poate să constituie
o formă de organizare a activităţii şi vieții copiilor.

2.3.1. Descrierea jocurilor didactice de la obiective

la modul de organizare

• JOC DIDACTIC - Oamenii de zăpadă

Grupa: Mijlocie- Evaluare sumativă - Activitate matematică
Joc didactic - Oamenii de zăpadă! (evaluare mărime și
culoare)
Scopul activității: Evaluarea cunoștințelor cu privire la
mărimea și culoarea obiectelor.
Obiective operaționale:
O1: Să grupeze oamenii de zăpadă după criteriul culorii.
O2: Să grupeze oamenii de zăpadă după criteriul mărimii.
Pentru acest joc s-au folosit urmatoarele materiale
didactice- jetoane cu oameni de zăpadă de diferite mărimi și
culori, coșulețe, sac fermecat, zăpadă artificială, sănii colorate
din carton, cub.
Introducerea în joc s-a realizat prin asigurarea
condiițiilor necesare pentru aerisirea sălii de grupă, aranjarea

103
scaunelor în semicerc, pregătirea materialului didactic,
asigurarea disciplinei.
Captarea atenției - intră în sala de grupă un om de
zăpadă care îi roagă pe cei mici să îi ajute pe prietenii săi mai
mici ce au probleme în a-și găsi locul alături de frații lor.

La momentul anunțării titlului jocului și obiectivele

acestuia educatoarea explică pe scurt copiilor - Dragi copii,
astăzi îl vom ajuta pe noul nostru prieten și ne vom juca cu
oamenii de zăpadă, grupându-i în funcție de mărimea și
culoare lor. (Cei mici s-au rătăcit printre cei mari, cei roșii
printre cei galbeni și albaștri, etc.)
Se explică și demonstrează regulile jocului, fiecare
copil are în fața sa un coș în care se află jetoane cu oameni de
zăpadă mari și mici, ce au fularele de diferite culori (roșu,
galben, albastru), copiii aleg din coș, toți oamenii de zăpadă
mari și îi duc în zăpada cea mare (polistirenul mare), apoi aleg
oamenii de zăpadă mici, vor fi și ei așezați în zăpada cea mică
(polistiren mic).
Se fixează regulile jocului și se începe jocul de probă
- sarcina va fi realizată individual de către copii, fiecare având
material individual. În același timp, unul din ei va realiza în
față aceeași sarcină.
Pentru desfășurarea jocului propriu- zis educatoarea
alege copiii prin versurile: Foaie verde lămâiță, să înceapă o
fetiță!; Foaie verde mușețel, să înceapă un băiețel!
Varianta 1. – Grupare după criteriul mărime și
culoare - Dintr-un sac, se va extrage câte un om de zăpadă,
urmând a fi așezați în sania corespunzătoare. (oamenii de
zăpadă cu fulare roșii vor fi așezați în sania roșie, cei cu fulare

104
albastre, în sania albastră iar cei cu fulare galbene, în sania
galbenă) copiii verbalizând acțiunea - Eu am extras un om de
zăpadă mare, cu fular roșu și îl voi așeza în sania roșie/ Eu am
extras un om de zăpadă mic, cu fular galben și îl voi așeza în
sania galbenă..ș.a.m.d. (această sarcină se va realiza frontal, pe
rând copiii venind să extragă câte un om de zăpadă din sac).
Varianta 2. - Găsește greșeala - Pe carton duplex vor
fi formate grupe de oameni de zăpadă, grupe de oameni mari și
mici și grupe în funcție de culoare. Aceste grupe, însă, nu vor fi
realizate corect ci vor fi prezenți intruși. De exemplu, în grupa
de oameni de zăpadă mari, va fi strecurat și un om de zăpadă
mic. Copiii trebuie să sesizeze acest lucru și să îl corecteze.
Ș.a.m.d
Complicarea jocului - pe fețele unui cub vor fi
oameni de zăpadă mari ori mici, de diferite culori. Copiii vor
arunca cubul și vor verbaliza ceea ce are pe cubul aruncat (ex:
om de zăpadă mare, cu fular roșu; om de zăpadă mic, cu fular
galben, etc.)
În încheiere se reamintește titlul jocului, se fac aprecieri
individuale și colective despre modul în care cei mici au
participat la activitate.

• JOC DIDACTIC - În lumea culorilor

GRUPA: Mică – evaluare - matematică
Joc didactic: ”În lumea culorilor” - evaluare
Scop: Sortarea și gruparea obiectelor după criteriul culorii
SARCINA DIDACTICĂ:
 Constituirea de grupe de obiecte după criteriul culorii

105
Obiective operaționale:
➢ O1 → să denumescă culorile: roșu și galben;
➢ O2 → să grupeze obiectele după criteriul culoare;
Regulile jocului
 Să grupeze după criteriul culoare;
 Să așeze obiectele grupate pe floarea de culoare
corespunzătoare;
Elemente de joc: aplauze, surpriza.
Materiale didactice folosite: Machetă, fișe de lucru, plastilină,
bețișoare colorate, hârtie de culoare galbenă și hârtie de culoare
roșie, laptop, CD, videoproiector.
Se asigură condițiile optime pentru realizarea activității
începând cu aerisirea sălii de grupă, aşezarea mobilierului,
apoi introducerea copiilor în joc.
Captarea atenției se va realiza prin prezentarea unui
film la videoproiector despre toamnă și roadele ei. Zâna
Toamnă va fi prezentă printre noi, pe parcursul activității pe
machetă. Văzând cât este de tristă deoarece urmează să-i ia
locul Zâna Iarnă, noi, prin activitatea realizată vom încerca să
o înveselim.
Anunțarea temei și a obiectivelor se face pe înțelesul
copiilor cu ajutorul materialelor de pe măsuțe copiii vor fi
anunțați căci la activitatea matematică vor desfășura jocul „În
lumea culorilor”, grupând bețișoarele după criteriul culorii vor
realiza flori de diferite culori.
Reactualizarea cunoștințelor se va realiza printr-o
serie de întrebări: „- În ce anotimp suntem acum? /- Ce ne
aduce Zâna Toamnă?/- Ce ne mai aduce Zâna Toamnă?
(Flori)”/- Ce culori pot avea florile?

106
 Prezentarea regulilor jocului – se explică regulile şi
sarcinile de lucru pe înţelesul copiilor
- să grupeze după criteriul culoare;
- să așeze obiectele grupate pe floarea de culoare
corespunzătoare.
Demonstrarea jocului de către educatoare:
Educatoarea execută demonstrarea secvențelor de joc
pentru a asigura înțelegerea sarcinilor și a regulilor.
Executarea jocului de probă:- un copil grupează bețele
după criteriul culoare, alt copil așază pe tabla magnetică,
obiectele grupate pe floarea de culoare corespunzătoare,
Jocul propriu-zis:
Varianta 1: „Grupează după culoare”
- copiii vor lucra individual, grupând obiectele după
criteriul culoare.
Varianta 2: „ Găsește locul potrivit!”
- copiii așază obiectele grupate pe floarea de culoare
potrivită.
Lucrările vor fi expuse la centrul tematic după ce au
primit aprecieri despre realizarea lor.
Încheierea activității: Copiii descoperă că Zâna
Toamnă s-a înveselit și este mulțumită de cum au realizat
fiecare sarcină, cântând cântecelul „A-ram-sam-sam”.
Educatoarea face aprecieri asupra comportamentului
copiilor și îi recompensează.

107
 ACTIVITATE MATEMATICĂ - etapele jocului

• JOC DIDACTIC- Unde-i locul meu?

Grupa: Mică- evaluare - Activitate matematică
Joc didactic - Unde-i locul meu? (evaluare culori și cifre)
Scopul activității: verificarea și sistematizarea cunoștințelor
despre culori și cifre.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Sortarea obiectelor după criteriul culoare gruparea după
criteriul cifră în concentrul 1-2
Obiective operaționale:
O1: Să grupeze după criteriul culorii.

108
O2: Să așeze atâtea elemente cât indică cifra.
Materiale didactice folosite: cifre, jetoane colorate,
decor de primăvară, flori, cercuri, zarul, laptop, CD,
videoproiector.
Se asigură condițiile optime pentru realizarea activității
- aerisirea sălii de grupă, aşezarea mobilierului, aranjarea
materialului demonstrativ la îndemâna educatoarei, intrarea
ordonată a copiilor în sala de grupă, controlul ținutei și a
poziției copiilor pe scaune.
Captarea atenției se va realiza prin
prezentarea cântecului: „Culorile se ceartă”.
Anunțarea temei și a obiectivelor. Astăzi la activitatea
matematică vom desfășura jocul „Unde-i locul meu?” vom
sorta și grupa obiectele după diferite criterii culoare și cifră.
Reactualizarea cunoștințelor - se va realiza pornind
de la cântecul din captarea atenției.
Copiii își vor reaminti culorile din cântecel și
vor asocia fiecare culoare cu câte un obiect (soarele e
galben, iarba e verde…)
Educatoarea prezintă regulile jocului apoi
demonstrează jocul cu secvențe lui pentru a asigura înțelegerea
sarcinilor și a regulilor.
Jocul de probă - un copil alege din coş o floare și o
duce în grădina care are aceeași culoare ca floarea.
Jocul propriu-zis: - copiii aleg pe rând câte o floare
o ducă la gradina de aceeași culoare cu floarea.
Varianta 1: - Copiii sunt așezați în semicerc, pe rând
2-3 copii aruncă zarul care are pe fețe culoarea galben și cifra 1
sau culoarea roșu și cifra 2. La comanda educatoarei se

109
grupează în cercurile de pe podea care au cifrele și culorile
corespunzătoare.
Evaluarea - copiii vor numi jocul pe care l-au jucat,
apoi se va purta o discuție despre culorile și cifrele folosite,
denumindu-le.
Încheierea activității - educatoarea face aprecieri
individuale și colective asupra comportamentului copiilor din
timpul jocului și îi recompensează cu baloane colorate.

• JOC DIDACTIC - „Cu Scufița prin pădure”

GRUPA- MIJLOCIE – consolidare - Activitate matematică

SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Dezvoltarea capacității de rezolvare de situații
problematice, consolidarea cunoștințelor despre culoare,
mărime, numerație.
SARCINA DIDACTICĂ:
Raportarea corectă a culorilor la obiecte de aceeaşi
culoare, gruparea obiectelor după criteriul mărimii și raportarea
numărului la cantitate.
Obiective
O1- să numească cifra de pe zar;
O2 - să își aștepte rândul;
O3 - să așeze pe tablou tot atâția fluturi cât indică cifra.
REGULILE JOCULUI:
- Copiii identifică cifra de pe zar și așează în tablou tot
atâția fluturi cât indică cifra.
- Îşi așteaptă rândul să arunce zarul.
ELEMENTE DE JOC:
- Surpriza, aplauze, aruncarea zarului.

110
MATERIAL DIDACTIC folosit - flori roșii, galbene, albastre,
coșuri de aceleasș culori, ciuperci mici și mari, fluturi, zar
colorat, laptop, videoproiector.

Locul desfășurării - aer liber

Pentru desfășurarea jocului se pregătește decorul și toate
materialele necesare în aer liber, în curtea grădiniței și se
aşează scaunele pentru copii.
Captarea atenției se realizează prin prezentarea la
videoproiector a unui filmuleț cu mama Scufiței Roșii care ne
roagă să o ajutăm pe aceasta să meargă prin pădure la bunica,
dar în timpul vizionării își face apariția Scufița Roșie, așază în
coș surprizele pregătite pentru bunică și așteaptă să pornim la
drum.
Copiii sunt anunțați că vor desfăşura jocul ”Cu Scufița
prin pădure”, unde vor avea de trecut anumite obstacole până
să ajungp la casa bunicii și trebuie să respecte regulile jocului-
să identifice cifra de pe zar și să așeze în tabloul întâlnit pe
traseu tot atâția fluturi cât indică cifra, și să îşi asteapte rândul
să arunce zarul.
Jocul de probă: În pădure întâlnim o poiană cu flori și
copiii hotărăsc să-i culeagă bunicii, sortându-le pe culori în
coșul corespunzător, apoi culeg ciuperci mari și mici și le
sortează în coșurile potrivite și după ce aruncă zarul colorat pe
care sunt cifre, aleg din coş tot atâția fluturi cât indică cifra.
Jocul propriu-zis
Varianta 1 - ”Formare de grupe după mărime”
Mergând prin pădure vedem foarte multe ciuperci și
sortăm în coșul mare ciupercile mari iar în coșul mic,

111
ciupercile mici. Scufița mulțumește copiilor pentru ajutor și că
au sortat corect ciupercile.
Varianta 2 – ”Așezăm în tablou tot atâția fluturi cât
indică cifra”
Copiii, pe rând aruncă un zar colorat pe care sunt cifre,
aleg din coş tot atâția fluturi cât indică cifra și îi așază pe
tablou și pornesc la bunica.
Evaluarea - Ajungem la casa bunicii unde copiii sunt
aplaudaţi pentru modul de comportare din timpul jocului şi
cum au rezolvat sarcinile de lucru.
Încheierea activității - se fac aprecieri individuale și
colective asupra desfaşurării activităţii și toți copiii sunt
recompensați.

• JOC DIDACTIC – ”Sunt român voinic!”

consolidare de cunoștințe, priceperi si deprinderi
Grupa: mare – Domeniul limbă și comunicare
Scopul: dezvoltarea, fixarea și nuanțarea vocabularului
copiilor, prin joc didactic
Sarcina didactică: - consolidarea cunoștințelor copiilor
referitoare la formarea de propoziții, la despărțirea
cuvintelor în silabe, la identificarea sunetului de la
începutul cuvântului, precum și la poziționarea cuvintelor
în propoziție.
Obiective operaționale:
O1 - să formuleze propoziții;
O2 - să despartă în silabe cuvinte date, precizând
numărul acestora;

112
 O3 - să utilizeze forma de singular și plural a cuvintelor
în funcție de materialele prezentate;
Materiale didactice folosite: steaguri roșii și albastre, jucărie
(avion), harta României, vase de lut, linguri de lemn, păpuși
îmbrăcate în costum popular, casa bunicilor (în miniatură),
cufar, animale din plastic, scrisori, flip-chart, coala de flip-
chart, buline-steag pentru contorizarea răspunsurilor corecte,
chitara, calendarul naturii, prosoape.
Elemente de joc: surpriza, așteptarea, aplauzele, întrecerea,
încurajarea, recompensa.
Reguli de joc:
Copiii vor extrage câte un steag (roșu/albastru)
formându-se astfel două echipe:
- formulează propoziții despre obiectele prezentate;
- numără cuvintele din propoziție;
- desparte în silabe, precizând numărul silabelor.

Fiecare răspuns corect este aplaudat și recompensat cu

un steag. Câștigă echipa cu cele mai multe puncte.
Momentul organizatoric - Se aerisește sala de grupă,
se așază materialul didactic și mobilierului.
Captarea atenției - se realizează prin intermediul unei
scrisori primite de la o fetiță de 6 ani, pe nume Maria, care s-a
născut în România, dar care de 5 ani locuiește împreună cu
părinții săi în Italia. Aceasta nu cunoaște limba română, dar își
dorește foarte mult să o învețe și, de aceea, vrea să vină în
vizită la bunicii ei, dar își dorește să afle câteva lucruri despre
țara ei natală și să viziteze câteva locuri importante și îi roagă
pe copii s-o ajute.

113
 Anunțarea temei și a obiectivelor - copiii sunt
informați că vor desfășura un joc numit ”Sunt român
voinic!” unde vor avea de formulat propoziții despre obiectele
prezentate în imagini, să despartă în silabe cuvinte date,
precizând numărul acestora și să utilizeze forma de singular și
plural a cuvintelor în funcție de materialele prezentate.
Se explică regulile jocului didactic, să formuleze
propoziții, să numere cuvintele din propoziție și să despartă în
silabe cuvitele precizând numărul silabelor.
Explicarea și demonstrarea jocului didactic În
funcție de steagul colorat pe care l-au ales, copiii se împart în
două echipe: echipa roșie și echipa albastră. Se vor așeza de-o
parte și de alta a hărții României, apoi educatoarea
demonstrează jocul.

Executarea jocului de probă - se va realiza cu

ajutorul a doi copii de la echipe diferite, care vor alcătui
propoziții cu un cuvânt dat, vor despărți cuvântul respectiv în
silabe, vor număra silabele, vor numara silabele. Fiecare
răspuns corect este aplaudat și recompensat cu un steag pe
coala de flip-chart. Câștigă echipa care totalizează cele mai
multe puncte.

Desfășurarea jocului propriu-zis

Varianta I - Copiii vor descoperi, sub un prosop, vase

de lut și tacâmuri din lemn. Câte un copil din fiecare echipă va
alcatui o propoziție despre acel vas de lut, apoi va număra
cuvintele din propoziția formulată. Un alt coleg din achipa lui
va despărți în silabe cuvântul vas și va preciza numărul
silabelor.

114
 Varianta a II-a - Copiii vor descoperi două păpuși
îmbrăcate în costume populare, vor alcătui propoziții despre
costumul popular, vor desparti un cuvânt în silabe specificând
numărul acestora, dar și sunetul de început, apoi vor da
exemple de cuvinte atât la numărul singular, cât și la plural.

Varianta a III-a - Preșcolarii vor găsi casa bunicilor

Mariei, având lângă ea animale și un cufăr. În cufăr, vor găsi o
scrisoare a bunicilor, prin care copiii sunt rugați s-o învețe pe
Maria despre animalele găsite. Copiii vor denumi animalele,
vor alcătui propoziții cu substantivele animalelor la singular și
plural.
Încheierea activității - La sfârșitul activității, se
numără steagurile obținute de fiecare echipă și se stabilește
echipa câștigătoare. Se realizează sinteza activității: - Cum s-a
numit jocul, - Ce a învățat Maria astăzi de la noi?
Copiii sunt apreciați și recompensați pentru
comportamentul din timpul jocului și sunt invitați de fetița
Maria să danseze pe cântecul „Drag mi-e jocul românesc”.

115
 CAPITOLUL 3

CERCETAREA

Cercetarea a fost desfășurată printr-o anchetă

desfășurată printr-un chestionar aplicat pe Google Forms o
acțiune realizată printr-un program centrat pe jocuri, abilități pe
cogniție, la chestionarul aplicat au fost 90 de respondenți, iar
interpretarea datelor sunt parte integrantă a cercetării privind
impactul utilizării jocului didactic în educația preșcolară.

3.1. Scopul

Scopul acestei cercetări este de a argumenta care este

impactul utilizării jocului didactic la preșcolari în orice arie
curriculară şi de a descoperi şi remarca cele mai avantajoase
strategii didactice de valorizare a valenţelor instructiv-
formative ale jocului didactic.
Urmărind acest scop am putut formula o ipoteză ce ne
arată care este impactul utilizării jocului didactic în educația
preșcolară.
Fie că este folosit ca formă de activitate sau ca o
metodă de predare-învăţare-evaluare jocul didactic sporeşte
capacităţile de comunicare ale preşcolarilor, împlică o serie de
procese psihice: limbajul, memoria, gândirea, voinţa, atenţia,
spiritul de observaţie, imaginaţia. Copilul îşi însuşeşte
cunoştinţe noi despre mediu şi viaţă, îşi formează deprinderi

116
trainice, trăsături complexe de caracter, convingeri, intense
trăiri emoţionale.

3.2. Obiectivele

Tema – Impactul utilizării jocului didactic în educația

preșcolară – am ales-o pentru a fi cercetată deoarece am dorit
să aflu care este impactul folosirii jocului didactic și de alte
cadre didactice din învățământul preșcolar, după ce am
constatat din experiența la grupele pe care le-am coordonat că
jocul dezvoltă copiilor spiritul de observație din prima clipă
de când văd materialele puse la dispoziție, se orientează cu
ușurință într-o anumită situație, interpretează și evaluează
anumite experiențe, fenomene, situații.

Obiectivele urmărite în cercetare sunt:

• Gradul de popularitate și frecvența utilizării jocului în

rândul cadrelor didactice și a preșcolarilor.

• Relevarea rolurilor multiple ale acestuia, corelat cu

efectele în planul activității preșcolarilor și cadrelor
didactice.

• Delimitarea celor mai eficiente soluții de aplicare a

jocului didactic, identificând inclusiv dificultățile
frecvente de aplicare.

117
 3.3. Ipoteza

Urmărind scopul cercetării am putut formula o ipoteză

ce ne arată care este impactul utilizării jocului didactic în
educația preșcolară.
Fie că este folosit ca formă de activitate sau ca o
metodă de predare-învăţare-evaluare jocul didactic sporeşte
capacităţile de comunicare ale preşcolarilor, împlică o serie de
procese psihice: limbajul, memoria, gândirea, voinţa, atenţia,
spiritul de observaţie, imaginaţia. Copilul îşi însuşeşte
cunoştinţe noi despre mediu şi viaţă, și îşi formează deprinderi
trainice, trăsături complexe de caracter, convingeri, intense
trăiri emoţionale.
Dacă organizăm jocuri adecvate necesităţilor de
dezvoltare a gândirii copiilor, creşte valoarea formativă a
jocului, copilul își îmbunătățește limbajul.
Desfășurându-l în activitatea cu copiii ca o metodă
didactică în toate ariile curriculare, am observat că îmbinăm
elementul instructiv-educativ cu cel distractiv, jocul didactic
devine mai atrăgător, aduce o stare de bună dispoziție
funcțională, de veselie, bucurie, destindere, ceea ce previne
apariția monotoniei, a plictiselii și a oboselii putând astfel să
verific și să consolidez cunoștințe însușite de aceștia.

3.4. Eșantionul

Pentru verificarea ipotezelor cercetării şi atingerea

obiectivelor, mi-am orientat atenţia asupra unui eşantion
reprezentând 90 de cadre didactice cu vârsta cuprinsă între 18
şi peste 60 ani.

118
 Centralizarea categoriei de vârstă în procente:
- 42,2 % - sunt respondenți cu vârste cuprinse între 41-
60 ani;
- 33.3% - au vârste cuprinse între 26-40 ani;
- 21.1% - cu vârste cuprinse între 18-25 ani;
- 3,3% -cu vârste peste 60 ani.
Dintre cei 90 de respondenți putem observa evidența
matematică a următoarelor categorii după cum urmează: (vezi
fig. Nr.1)
- 38 de respondenți au vârste cuprinse între 41-60 ani;
- 30 de respondenți au vârste cuprinse între 26-40 ani;
- 19 respondenți sunt cu vârste cuprinse între 18-25 ani;
- 3 respondenți sunt vârste cuprinse peste 60 ani.
Urmărind graficul din fig. nr. 1 putem observa că la
cercetarea realizată am avut cei mai mulți respondenți cu
vârste cuprinse între 41-60 ani, care au un rol important în
realizarea cu succes a obiectivelor acestei teme, deoarece acești
respondenți au experiență în activitatea didactică și pot
răspunde cu exactitate care este impactul jocului didactic în
educația preșcolară .

Fig. Nr .1- Categoria de vârstă a respondenților

119
 În urma aplicării chestionarului am observat că sunt
foarte mici diferențe între răspunsurile, părerile colegelor,
diferențele putând fi datorate experienței didactice, (vezi fig.nr.
2)
Centralizarea experienței profesionale în procente:
Fig. nr. 2 ne arată experiența profesională a celor 90 de
respondenți care au luat parte la cercetarea aplicată pe
chestionar, unde putem observa următoarele:
- 32,2 % peste 10 ani în învățământ;
- 28,9% peste 20 ani de experiență didactică;
- 14,4% între 0-2 ani la catedră;
- 12,2% între 5-10 ani;
- 11,1% între 2-5 ani;
- 2,2% - altele - peste 30 de ani.
Realizând o evidență matematică a celor 90 de
respondenți am observat următoarele:
- 29 de respondenți sunt de 10 ani în învățământ;
- 26 de respondenți au peste 20 ani de experiență
didactică;
- 13 respondenți au între 0-2 ani în învățământ;
- 11 respondenți au o experiență didactică între 5-10 ani;
- 10 respondenți au experiență profesională între 2-5 ani;
- 2 respondenți au peste 30 de ani de experiență didactică.

120
 Fig. Nr. 2- Experiența profesională a respondenților
Dintr-un număr de 90 de persoane care au răspuns
chestionarului aplicat pentru ancheta cercetării, toți cei 90 de
respondenți au fost de sexul feminin, într-un procent de 100%
(vezi fig. nr.3), așadar am ajuns la concluzia, că în învățământul
preșcolar o pondere foarte mare o au persoanele de sex
feminin.

Fig.nr. 3- Sexul respondenților

121
 3.5. Metoda de cercetare

Metoda de cercetare pe care am ales-o la tema –

Impactul utilizării jocului didactic în educația preșcolară- a
fost ancheta pe baza Chestionarului aplicat pe Google Forms.
Am ales această metodă de cercetare deoarece acest
produs oferit de Google, îmi poate realiza o cercetare mai
amplă printre cadrele didactice atât din mediul rural cât și din
cel urban, prin intermediul internetului, prin care am putut
colecta și analiza informația gratuit, oferind confidențialitate
respondenților.
Așadar am construit propriul chestionar personalizat cu
întrebări la care așteptam răspunsuri concrete din partea
persoanelor țintă, referitoare la tema lucrării – Impactul
utilizării jocului didactic în educația preșcolară.

3.6. Analiza, prelucrarea și interpretarea

datelor

În urma analizei anchetei pe baza chestionarului aplicat

pentru cercetare, au rezultat o serie de concluzii în privinţa
impactului utilizării jocului didactic în educația preșcolară.
Jocurile didactice oferă creşterea randamentului şcolar,
preşcolarii însuşindu-şi şi consolidându-şi cunoştinţele.
Introducerea jocului didactic în educația preșcolară, conduce la
modificări cantitative şi calitative însemnate, atât în ceea ce
priveşte latura instructivă, cât şi cea formativă.

122
 Ele împiedică pasivitatea preşcolarilor şi le dezvoltă
acestora o serie de capacităţi: sociabilitate, încredere în forţele
proprii, spiritul de echipă etc. Jocul didactic, încadrat în
educația preșcolară, conduce la îmbogăţirea aspectelor pozitive
în ceea ce priveşte rezultatele copilului pe mai multe planuri:
dezvoltă imaginaţia, creativitatea, auzul fonematic, spiritul de
echipă,

Fig.nr .4- Gradul de utilizare a jocului didactic

Urmărind graficul din fig. nr. 4 putem observa

frecvența utilizării jocului didactic în procente după cum
urmează:
Pe o scală de la 1 la 5 (unde 1= deloc, 2 = foarte rar, 3 =
rar, 4= des, 5= foarte des) putem observa următoarele:
Dintre cei 90 de respondenți:
- 53,3 % - folosesc foarte des jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 34,4% - folosesc des jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 8,9% - folosesc rar jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;

123
 - 1,1% - folosesc foarte rar jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 2,2% - nu utilizeză deloc jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă
Realizând o evidență matematică a celor 90 de
respondenți putem observat următoarele:
- 48 de respondenți folosesc foarte des jocul didactic în
activitățile desfășurate la grupă;
- 31 dintre respondenți folosesc des jocul didactic în
activitățile desfășurate la grupă;
- 8 respondenți folosesc rar jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 1 respondent folosește foarte rar jocul didactic în
activitățile desfășurate la grupă;
- 2 respondenți nu folosește jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă
Rezultatele înregistrate arată că acest procent de 53,3
%( 48 de respondenți) semnifică faptul că mai mult de jumătate
din cei 90 chestionați utilizează jocul didactic în activitate cu
preșcolarii, adică frecvența utilizării este foarte mare.
Observând că 2 respondenți au răspuns că nu folosesc
jocul didactic în activitate cu preșcolarii, iar un respondent
utilizează foarte rar jocul didactic, pot justifica răspunsul lor că
pot să fie la început de drum și încă nu au destulă experiență la
catedră.

124
Fig. nr. 5 - Metoda preferată de cadrele didactice respondente

După cum se poate vedea în fig. nr 5 de mai sus, gradul

de popularitate a jocului didactic în rândul cadrelor didactice
este foarte mare.
Majoritatea respondenților, mai exact 65 din cei 90 de
respondenți au ales jocul didactic ca fiind metoda preferată în
activitatea didactică, urmată mai apoi de povestire care a fost
aleasă de 25 de respondenți, apoi observarea, lectură după
imagini și altele.
Urmărind graficul din fig. nr. 5 am observat că aceste
jocuri didactice au un grad foarte mare de popularitate și pot
fi desfășurate de cadrele didactice atât din mediul urban cât și
din mediul rural.

125
 Fig. nr .6- Jocul didactic – gradul de preferință al copiilor

Cadrele didactice chestionate au arătat prin graficul de

mai sus ( vezi fig. nr. 6 ) gradul de popularitate al jocului
didactic în rândul preșcolarilor astfel:
Pe o scală de la 1 la 5 (1=deloc, 2=foarte puțin,
3=puțin, 4=mult, 5= foarte mult).
- 67,8% - dintre preșcolari preferă jocul didactic foarte
mult;
- 20% - dintre preșcolari preferă jocul didactic mult;
- 10% - dintre preșcolari preferă jocul didactic puțin;
- 2,2% - nu preferă jocul didactic.
Analizând matematic graficul din fig. nr. 6 am
constatat următoarele:
- 61 de respondenți au preșcolari care preferă jocul
didactic foarte mult;
- 18 respondenți au preșcolari care preferă jocul didactic
mult;
- 9 respondenți au preșcolari care preferă jocul didactic
puțin;

126
 - 2 respondenți au preșcolari care nu preferă jocul
didactic.
Prelucrând datele obținute pot observa un procent de
67,8% (61 de respondenți ) cu preșcolari care preferă jocul
didactic dintre toate activitățile desfășurate la grădiniță, ceea ce
ne arată impactul jocului didactic în educația preșcolară, fiind
preferat de ¾ dintre preșcolarii respondenților.
Știind că jocul didactic reproduce ceea ce
impresionează copilul, fapt ce determină asimilarea realităţii,
putem spune că preșcolarii care nu preferă acest tip de
activitate nu le-a fost captată atenția suficient de mult, sau
interesul pentru joc a fost perturbat de diferiți factori interni sau
externi.

Fig. nr .7- Domeniile utilizării frecvente a jocului didactic

Dintre cei 90 de respondenți au răspuns că utilizează cel

mai frecvent, jocul didactic în următoarele domenii;
- 75 de persoane chestionate îl utilizeză în domeniul
știință, urmat de domeniul experiențial limbă și
comunicare, apoi om și societate
- 15 persoane chestionate îl folosesc în alte domenii decât
cele menționate mai sus.

127
 Putem observa că acest joc poate să se desfășoare în
toate ariile curriculare, în funcție de strategia planificării
obiectivelor fiecărui cadru didactic (vezi fig. nr.7)

Fig. nr .8- Gradul de utilizare al jocului didactic în activitatea

la grupă
Jocul didactic este folosit de majoritatea cadrelor
didactice (aproape 60 de persoane dintre cele 90 chestionate)
de câte ori este nevoie în activitatea instructiv-educativă
- 25 de respondende îl utilizează de 2-3 ori pe săptămână
îl folosesc din cele 90 chestionate
- >15 folosesc jocul didactic o dată pesăptămână
- 1-2 respondente o dată pe lună utilizează jocul didactic
la grupă (vezi fig. nr. 8)
Desfășurându-se în activitatea didactică, jocul didactic
este mai atrăgător, aduce o stare de bună dispoziție funcțională,
de veselie, bucurie, destindere, ceea ce previne apariția
monotoniei, a plictiselii și a oboselii, știind că la vârsta
preşcolară, copiii sunt foarte activi şi activitatea lor desfăşurată
prin joc este necesară pentru dezvoltarea lor fizică şi psihică și
satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului
generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţele specifice
preşcolarului.

128
Fig. nr .9- Utilizarea jocului didactic în activitățile de evaluare

Pe o scală de la 1 la 5(1=deloc, 2= foarte puțin, 3=

puțin, 4= mult, 5= foarte mult) jocul didactic este folosit în
activitățile de evaluare astfel:
- 48,9% dintre cei 90 de respondenți utilizează jocul
didactic foarte mult;
- 34,4% dintre respondenți utilizează jocul didactic mult;
- 12.2% dintre respondenți utilizează jocul didactic puțin;
- 3,3% dintre respondenți utilizează jocul didactic foarte
puțin;
- 1,1% nu utilizează jocul didactic în activitățile de
evaluare.
Realizând o evidență matematică a răspunsurilor date
de respondenți putem observa în graficul din fig. nr. 9
următoarele:
- 44 de respondenți utilizează jocul didactic foarte mult;
- 31 de respondenți utilizează jocul didactic mult;
- 11 dintre ei utilizează jocul didactic puțin;
- 3 dintre cei chestionați utilizează jocul didactic foarte
puțin;

129
 - 1 respondent nu utilizează jocul didactic în activitățile
de evaluare.
Utilizat ca metodă de predare-învăţare-evaluare, jocul
didactic, dacă este dozat cu pricepere de cadru didactic,
asigură un caracter atrăgător, varietate și bună dispoziţie
activităţii de învăţare având rol de propulsare în procesul
obiectiv al dezvoltării.
În funcție de sarcina didactica urmărită de educatoare
jocurile didactice se pot împărți în:
- jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;
- jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor,
priceperilor și deprinderilor;
- jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe care
se folosesc numai în cazuri deosebite
Relevarea rolurilor multiple ale acestuia, corelat cu
efectele în planul activității preșcolarilor și cadrelor didactice
.
În opinia cadrelor didactice chestionate jocul didactic
are următoarele roluri:consolidează și verifică cunoștințe/
dezvoltarea intelectuală a copilului / dezvoltă încrederea în
sine, creati vitatea, plăcerea de a învăța / activează procesele
gândirii.
Jocurile didactice au o importanţă majoră, constituind o
veritabilă legătură între joc ca activitate dominantă din
perioada preşcolarităţii şi învăţare ca activitate specifică şcolii.
Fiecare educator poate utiliza cu succes jocul didactic la
toate domeniile experiențiale, în orice moment al activității,
folosindu-l ca pe o metodă de învăţare în care predomină
acţiunea didactică simulată. El este cel care trebuie să asigure o
concordanţă între tema jocului şi materialul didactic, să asigure

130
o proporţie corespunzătoare între joc efectiv şi muncă, între
elementul distractiv şi efortul fizic şi intelectual.

Fig. nr . 10- Rolul jocului didactic

Din graficul realizat în fig. nr. 10 se pot distinge aspecte

ce exprimă rolul jocului didactic. astfel: - stimulează motivația
/dezvoltă abilități de relaționare/dezvoltă competența de
comunicare/dezvoltă deprinderi de muncă colaborativă/
dezvoltă strategii cognitive/stimulează creativitatea/
promovează auto-intercunoașterea/sprijină învățarea prin
explorare.
Putem observa cele trei aspecte importante ale rolului
jocului didactic pe care le-au ales cei 90 de respondenți sunt
(vezi fig. nr. 10)
- 55 de respondenți au ales următoarele trei roluri
importante = jocul didactic
1. dezvoltă abilități de relaționare;
2. stimulează motivația;
3. dezvoltă competența de comunicare.
- 35 de respondenți au ales pe lângă cele trei roluri
exprimate mai sus ca roluri ale jocului didactic = dezvoltă

131
strategii cognitive / promovează auto- intercunoașterea dar și
altele.
Având în vedere toate aceste roluri importante ale
jocului didactic expuse anterior, am plecat de la ipoteza că
utilizarea jocului didactic în activitatea instructiv-educativă
influenţează pozitiv dezvoltarea proceselor cognitive, volitive,
afective ale copiilor.

Fig. nr.11- Factorii perturbatori întâlniți în aplicarea

jocului didactic

Dintre cei 90 de respondenți, 55 au răspuns căci

aplicarea jocului didactic poate fi pusă în dificultate dacă
există un număr mare de copii la grupă și dacă lipsește resursa
materială
- 25 de respondenți consideră că aplicarea jocului
didactic poate fi pusă în dificultate dacă sala de grupă
dispune de un spațiu limitat.
- 10 respondenți aleg lipsa de interes a copiilor și
dificultatea de a-l organiza.
Pentru a putea realiza cu succes jocul didactic și a nu
întâlni aceste dificultăți în aplicarea jocului cadrele didactice
trebuie:

132
• Să proiecteze activitatea, respectând etapele jocului
didactic.
• Să își asume rolul de coordonator al activității.
• Să pregătească din timp materialele necesare (înainte de
începerea activității).
• Să obișnuiască preșcolarii cu jocuri didactice (jocuri
simple și de scurtă durată, urmate de jocuri mai
complexe).
• Să adapteze jocurile la specificul disciplinei și la
obiectivele pe care dorește să le atingă.
• Să ofere posibilitatea fiecărui preșcolar să se implice.
• Să își pregătească o mapă cu jocuri didactice variate.

Fig.nr. 12-Varianta digitală- modalitate inovativă de invățare

- 50 dintre respondenți consideră că varianta digitală a

jocului didactic este o modalitate inovativă de învățare
pentru preșcolari;
- 20 de respondenți nu consideră varianta digitală ca
fiind o modalitate inovativă de învățare;

133
 - 15 respondenți au răspuns că nu știu dacă varianta
digitală este o modalitate inovativă de învățare;
- 5 respondenți au ales altele. (vezi fig.nr. 12)

Copiii au abilități digitale de timpuriu, de aceea sunt

utilizatori ai jocurilor educaționale.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei informației, cadrele
didactice trebuie să se reinventeze pentru a fi capabile să ofere
preșcolarilor ceea ce au nevoie pentru propria lor dezvoltare,
pentru că motivarea este un aspect cheie al învățării eficiente.
Principala caracteristică pe care se bazează utilizarea
abilităților digitale în scopuri educative este că oferă atât
copiilor cât și cadrelor didactice accesul la informațiile actuale
conținute în baze de date online.
O adevărată atracţie pentru copii din toate timpurile –
jocul – a căpătat în acest secol al informatizării noi şi nebănuite
valenţe.
Jocul didactic este un important mijloc de educație
intelectuală extrem de eficient și atractiv care pune în valoare și
antrenează capacitățile creatoare ale copilului. Învățând într-un
stil creativ, copiii devin creativi.
Învățarea pe bază de jocuri digitale este adesea bazată
pe simulare, pe explorare şi/sau joc de rol, având ca scop
dorinţa de a depăși decalajul dintre teorie și practică.
Avantajul folosirii jocurilor de simulare într-un context
educațional este acela că poate permite elevilor să facă față
problemelor reale și situațiilor autentice într-un mediu sigur.

134
 Fig. nr. 13-Mijloace moderne folosite în jocul didactic

Pentru desfășurarea jocurilor didactice respondenții

folosesc mijloace moderne precum:
- 50 dintre respondenți folosesc mijloace audio și
filmulețe pe youTube;
- 30 dintre respondenți folosesc softuri educaționale;
- 10 respondenți folosesc tablă interactivă, platforme
digitale, aplicații mobile și altele (vezi fig. nr. 13)
Prezentarea şi organizarea conţinuturilor, prin orice
mijloace moderne pe care alegem să le folosim, trebuie să se
facă în funcţie de cerinţele instructive, care facilitează şi
optimizează învăţarea.
Materialele audio-vizuale pun la dispoziţie resurse
valoroase pentru sistemul de învăţare. Instruirea prin folosirea
unor mijloace moderne, este folositoare, dacă preșcolarul este
activ şi motivat, el învaţă fiind implicat şi provocat să se
gândească la ceea ce i se prezintă.
Calitatea interacţiunii cu copilul, este o caracteristică de
primă importanţă a unui soft educaţional; de ea depinde măsura
în care se produce învăţarea.

135
 Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu
trebuinţele şi nevoile lui de dezvoltare. Copiii vor să se
descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au
încredere să-i orienteze şi să-i ocrotească. Educatoarea
dovedeşte competenţă dar şi dragoste pentru copii, atunci când
le oferă posibilitatea de a avea iniţiativă.

Fig. nr .14- Gradul de utilizare al jocului didactic digital

Urmărind graficul din fig. nr. 14 putem observa gradul

de utilizare a jocului didactic digital în procente după cum
urmează:
Pe o scală de la 1 la 5 (unde 1= deloc, 2 = foarte rar, 3 =
rar, 4= des, 5= foarte des): dintre cei 90 de respondenți avem
următoarele rezultate:
- 32,2 % - folosesc foarte rar jocul didactic digital în
activitățile desfășurate la grupă;
- 26,7% - folosesc rar jocul didactic digital în activitățile
desfășurate la grupă;
- 25,6% - nu utilizează deloc jocul didactic digital în
activitățile desfășurate la grupă;

136
 - 10% - folosesc des jocul didactic digital în activitățile
desfășurate la grupă;
- 5,6% - folosesc foarte des jocul didactic digital în
activitățile desfășurate la grupă.

Realizând o evidență matematică a celor 90 de

respondenți putem observat următoarele:
- 29 dintre respondenți folosesc foarte rar jocul didactic
digital;
- 24 dintre respondenți folosesc rar jocul didactic
digital;
- 23 dintre respondenți nu utilizează deloc jocul didactic
digital;
- 9 folosesc des jocul didactic digital în activitățile
desfășurate la grupă;
- 5 folosesc foarte des jocul didactic digital în
activitățile la grupă (vezi fig. nr. 14)

Fig. nr. 15- Propuneri și soluții de aplicare a jocului didactic

137
 În ordinea alegerilor, de la cele mai votate până la cele
mai puțin alese de respondenți avem următoarele propuneri
pentru colege, în a arăta impactul utilizării jocului didactic în
educația preșcolară, după cum urmează (vezi fig. nr .15):
- 50 dintre respondente propun jocuri distractive şi
interesante; oferă posibilitatea tuturor copiilor să
participe; utilizează jocuri variate pentru a sprijini
stiluri diferite de învățare;
- 30 dintre respondente stabilesc obiective clare de
învățare; clarifică sarcina de învățare conținută de joc;
asigură materialul didactic necesar.
- 10 dintre respondenți fac instructajul/aplică jocul de
probă ca tehnici de familiarizare.

Observând propunerile și soluțiile oferite de

respondenți cadrelor didactice pentru a aplica și a arăta care
este impactul jocului didactic în educația preșcolară, ne dăm
seama căci prin joc copilul învață să-și fixeze un scop, să
depună eforturi voluntare, să depășească obstacolele ivite în
cale, să respecte reguli, să-și stăpânească dorințele și să fie
perseverent în realizarea rolului.
Impactul jocului didactic în educația preșcolară- acest
joc dă naștere unei stări de bucurie copiilor, susține o stare de
calm, crește capacitatea de menținere a atenției, contribuie la
diminuarea oboselii și generează o stare de bine care este în
lefătură directă cu încrederea în sine și cu starea de sănătate,
intervenind mai frecvent în această perioadă de creștere.

138
 3.7.Rezultatele cercetării

3.7.1. Frecvența utilizării și gradul de

popularitate în rândul cadrelor didactice și
preșcolarilor

Pentru verificarea ipotezelor cercetării şi atingerea

obiectivelor, mi-am orientat atenţia asupra unui eşantion
reprezentând 90 de cadre didactice cu vârsta cuprinsă între 18
şi peste 60 ani.
Centralizarea categoriei de vârstă în procente:
- 42,2 % - sunt respondenți cu vârste cuprinse între 41-
60 ani;
- 33.3% - au vârste cuprinse între 26-40 ani;
- 21.1% - cu vârste cuprinse între 18-25 ani;
- 3,3% - cu vârste peste 60 ani;
Dintre cei 90 de respondenți putem observa evidența
matematică a următoarelor categorii după cum urmează: (vezi
fig. Nr.1)
- 38 de respondenți au vârste cuprinse între 41-60 ani;
- 30 de respondenți au vârste cuprinse între 26-40 ani;
- 19 respondenți sunt cu vârste cuprinse între 18-25 ani;
- 3 respondenți sunt vârste cuprinse peste 60 ani.
Urmărind graficul din fig. nr. 1 putem observa că la
cercetarea realizată am avut cei mai mulți respondenți cu
vârste cuprinse între 41-60 ani, care au un rol important în
realizarea cu succes a obiectivelor acestei teme, deoarece acești
respondenți au experiență în activitatea didactică și pot

139
răspunde cu exactitate care este impactul jocului didactic în
educația preșcolară.
În urma aplicării chestionarului am observat că sunt
foarte mici diferențe între răspunsurile, părerile colegelor,
diferențele putând fi datorate experienței didactice, (vezi fig.nr.
2)
Centralizarea experienței profesionale în procente:
Fig. nr. 2 ne arată experiența profesională a celor 90 de
respondenți care au luat parte la cercetarea aplicată pe
chestionar, unde putem observa următoarele:
- 32,2 % peste 10 ani în învățământ;
- 28,9% peste 20 ani de experiență didactică;
- 14,4% între 0-2 ani la catedră;
- 12,2% între 5-10 ani;
- 11,1% între 2-5 ani;
- 2,2% - altele - peste 30 de ani.
Realizând o evidență matematică a celor 90 de
respondenți am observat următoarele:
- 29 de respondenți sunt de 10 ani în învățământ;
- 26 de respondenți au peste 20 ani de experiență
didactică;
- 13 respondenți au între 0-2 ani în învățământ;
- 11 respondenți au o experiență didactică între 5-10 ani;
- 10 respondenți au experiență profesională între 2-5 ani;
- 2 respondenți au peste 30 de ani de experiență didactică.
Dintr-un număr de 90 de persoane care au răspuns
chestionarului aplicat pentru ancheta cercetării, toți cei 90 de
respondenți au fost de sexul feminin, într-un procent de 100%
(vezi fig. nr.3), așadar am ajuns la concluzia, că în învățământul

140
preșcolar o pondere foarte mare o au persoanele de sex
feminin.
Urmărind graficul din fig. nr. 4 putem observa
frecvența utilizării jocului didactic în procente după cum
urmează:
Pe o scală de la 1 la 5 (unde 1= deloc, 2 = foarte rar, 3 =
rar, 4= des, 5= foarte des) putem observa următoarele:
Dintre cei 90 de respondenți:
- 53,3 % - folosesc foarte des jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 34,4% - folosesc des jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 8,9% - folosesc rar jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 1,1% - folosesc foarte rar jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 2,2% - nu utilizeză deloc jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă.

Realizând o evidență matematică a celor 90 de

respondenți putem observa următoarele:
- 48 de respondenți folosesc foarte des jocul didactic în
activitățile desfășurate la grupă;
- 31 dintre respondenți folosesc des jocul didactic în
activitățile desfășurate la grupă;
- 8 respondenți folosesc rar jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă;
- 1 respondent folosește foarte rar jocul didactic în
activitățile desfășurate la grupă;

141
 - 2 respondenți nu folosește jocul didactic în activitățile
desfășurate la grupă.
Rezultatele înregistrate arată că acest procent de
53,3 % (48 de respondenți) semnifică faptul că mai mult de
jumătate din cei 90 chestionați utilizează jocul didactic în
activitate cu preșcolarii, adică frecvența utilizării este foarte
mare.
Observând că 2 respondenți au răspuns că nu folosesc
jocul didactic în activitate cu preșcolarii, iar un respondent
utilizează foarte rar jocul didactic, pot justifica răspunsul lor că
pot să fie la început de drum și încă nu au destulă experiență la
catedră.
După cum se poate vedea în fig. nr 5, gradul de
popularitate a jocului didactic în rândul cadrelor didactice este
foarte mare.
Majoritatea respondenților, mai exact 65 din cei 90 de
respondenți au ales jocul didactic ca fiind metoda preferată în
activitatea didactică, urmată mai apoi de povestire care a fost
aleasă de 25 de respondenți, apoi observarea, lectură după
imagini și altele.
Urmărind graficul din fig. nr. 5 am observat că aceste
jocuri didactice au un grad foarte mare de popularitate și pot
fi desfășurate de cadrele didactice atât din mediul urban cât și
din mediul rural.

142
 3.7.2. Relevarea rolurilor multiple ale
acestuia, corelat cu efectele în planul activității
preșcolarilor și cadrelor didactice
Cadrele didactice chestionate au arătat prin graficul
(vezi fig. nr. 6 ) gradul de popularitate al jocului didactic în
rândul preșcolarilor astfel:
Pe o scală de la 1 la 5 (1 = deloc, 2 = foarte puțin, 3 =
puțin, 4 = mult, 5 = foarte mult)
- 67,8% - dintre preșcolari preferă jocul didactic foarte
mult;
- 20% - dintre preșcolari preferă jocul didactic mult;
- 10% - dintre preșcolari preferă jocul didactic puțin;
- 2,2% - nu preferă jocul didactic.
Analizând matematic graficul din fig. nr. 6 am constatat
următoarele:
- 61 de respondenți au preșcolari care preferă jocul
didactic foarte mult;
- 18 respondenți au preșcolari care preferă jocul didactic
mult;
- 9 respondenți au preșcolari care preferă jocul didactic
puțin;
- 2 respondenți au preșcolari care nu preferă jocul
didactic.
Prelucrând datele obținute pot observa un procent de
67,8% (61 de respondenți ) cu preșcolari care preferă jocul
didactic dintre toate activitățile desfășurate la grădiniță, ceea ce
ne arată impactul jocului didactic în educația preșcolară, fiind
preferat de ¾ dintre preșcolarii respondenților.

143
 Știind că jocul didactic reproduce ceea ce
impresionează copilul, fapt ce determină asimilarea realităţii,
putem spune că preșcolarii care nu preferă acest tip de
activitate nu le-a fost captată atenția suficient de mult, sau
interesul pentru joc a fost perturbat de diferiți factori interni sau
externi.
Dintre cei 90 de respondenți au răspuns că utilizează cel
mai frecvent, jocul didactic în următoarele domenii:
- 75 de persoane chestionate îl utilizeză în domeniul
știință, urmat de domeniul experiențial limbă și
comunicare, apoi om și societate;
- 15 persoane chestionate îl folosesc în alte domenii decât
cele menționate mai sus.
Putem observa că acest joc poate să se desfășoare în
toate ariile curriculare, în funcție de strategia planificării
obiectivelor fiecărui cadru didactic (vezi fig. nr.7)
Jocul didactic este folosit de majoritatea cadrelor
didactice (aproape 60 de persoane dintre cele 90 chestionate)
de câte ori este nevoie în activitatea instructiv-educativă
- 25 de respondende îl utilizează de 2-3 ori pe săptămână
îl folosesc din cele 90 chestionate;
- >15 folosesc jocul didactic o dată pe săptămână;
- 1-2 respondente o dată pe lună utilizează jocul didactic
la grupă (vezi fig. nr. 8)
Desfășurându-se în activitatea didactică, jocul didactic
este mai atrăgător, aduce o stare de bună dispoziție funcțională,
de veselie, bucurie, destindere, ceea ce previne apariția
monotoniei, a plictiselii și a oboselii, știind că la vârsta
preşcolară, copiii sunt foarte activi şi activitatea lor desfăşurată
prin joc este necesară pentru dezvoltarea lor fizică şi psihică și

144
satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului
generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţele specifice
preşcolarului.

3.7.3. Delimitarea celor mai eficiente soluții

de aplicare a jocului didactic, identificând inclusiv
dificultățile frecvente de aplicare
Pe o scală de la 1 la 5 (1 = deloc, 2 = foarte puțin, 3 =
puțin, 4 = mult, 5 = foarte mult) jocul didactic este folosit în
activitățile de evaluare astfel:
- 48,9% dintre cei 90 de respondenți utilizează jocul
didactic foarte mult;
- 34,4% dintre respondenți utilizează jocul didactic mult;
- 12.2% dintre respondenți utilizează jocul didactic puțin;
- 3,3% dintre respondenți utilizează jocul didactic foarte
puțin;
- 1,1% nu utilizează jocul didactic în activitățile de
evaluare.

Realizând o evidență matematică a răspunsurilor date

de respondenți putem observa în graficul din fig. nr. 9
următoarele:
- 44 de respondenți utilizează jocul didactic foarte mult;
- 31 de respondenți utilizează jocul didactic mult;
- 11 dintre ei utilizează jocul didactic puțin;
- 3 dintre cei chestionați utilizează jocul didactic foarte
puțin;
- 1 respondent nu utilizează jocul didactic în activitățile
de evaluare.

145
 Utilizat ca metodă de predare-învăţare-evaluare, jocul
didactic, dacă este dozat cu pricepere de cadru didactic, asigură
un caracter atrăgător, varietate și bună dispoziţie activităţii de
învăţare având rol de propulsare în procesul obiectiv al
dezvoltării.
În funcție de sarcina didactica urmărită de educatoare
jocurile didactice se pot împărți în:
- jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;
- jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor,
priceperilor și deprinderilor;
- jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe care
se folosesc numai în cazuri deosebite.
Relevarea rolurilor multiple ale acestuia, corelat cu
efectele în planul activității preșcolarilor și cadrelor didactice.
În opinia cadrelor didactice chestionate jocul didactic
are următoarele roluri: consolidează și verifică cunoștințe/
dezvoltarea intelectuală a copilului/dezvoltă încrederea în sine,
creati vitatea, plăcerea de a învăța/activează procesele gândirii.
Jocurile didactice au o importanţă majoră, constituind o
veritabilă legătură între joc ca activitate dominantă din
perioada preşcolarităţii şi învăţare ca activitate specifică şcolii.
Fiecare educator poate utiliza cu succes jocul didactic la
toate domeniile experiențiale, în orice moment al activității,
folosindu-l ca pe o metodă de învăţare în care predomină
acţiunea didactică simulată. El este cel care trebuie să asigure o
concordanţă între tema jocului şi materialul didactic, să asigure
o proporţie corespunzătoare între joc efectiv şi muncă, între
elementul distractiv şi efortul fizic şi intelectual.
Din graficul realizat în fig. nr. 10 se pot distinge aspecte
ce exprimă rolul jocului didactic.

146
 Astfel: - stimulează motivația/dezvoltă abilități de
relaționare/dezvoltă competența de comunicare/dezvoltă
deprinderi de muncă colaborativă/dezvoltă strategii cognitive/
stimulează creativitatea/promovează auto-intercunoașterea/
sprijină învățarea prin explorare.
Putem observa cele trei aspecte importante ale rolului
jocului didactic pe care le-au ales cei 90 de respondenți sunt
(vezi fig. nr. 10)
- 55 de respondenți au ales următoarele trei roluri
importante = jocul didactic
1. dezvoltă abilități de relaționare;
2. stimulează motivația;
3. dezvoltă competența de comunicare.
- 35 de respondenți au ales pe lângă cele trei roluri
exprimate mai sus ca roluri ale jocului didactic = dezvoltă
strategii cognitive/promovează auto-intercunoașterea dar și
altele.
Având în vedere toate aceste roluri importante ale
jocului didactic expuse anterior, am plecat de la ipoteza că
utilizarea jocului didactic în activitatea instructiv-educativă
influenţează pozitiv dezvoltarea proceselor cognitive, volitive,
afective ale copiilor.
Dintre cei 90 de respondenți, 55 au răspuns căci
aplicarea jocului didactic poate fi pusă în dificultate dacă
există un număr mare de copii la grupă și dacă lipsește resursa
materială
- 25 de respondenți consideră că aplicarea jocului
didactic poate fi pusă în dificultate dacă sala de grupă
dispune de un spațiu limitat.

147
 - 10 respondenți aleg lipsa de interes a copiilor și
dificultatea de a-l organiza.

Pentru a putea realiza cu succes jocul didactic și a nu

întâlni aceste dificultăți în aplicarea jocului cadrele didactice
trebuie:
• Să proiecteze activitatea, respectând etapele jocului
didactic.
• Să își asume rolul de coordonator al activității.
• Să pregătească din timp materialele necesare (înainte de
începerea activității).
• Să obișnuiască preșcolarii cu jocuri didactice (jocuri
simple și de scurtă durată, urmate de jocuri mai
complexe).
• Să adapteze jocurile la specificul disciplinei și la
obiectivele pe care dorește să le atingă.
• Să ofere posibilitatea fiecărui preșcolar să se implice.
• Să își pregătească o mapă cu jocuri didactice variate:
- 50 dintre respondenți consideră că varianta digitală a
jocului didactic este o modalitate inovativă de învățare
pentru preșcolari;
- 20 de respondenți nu consideră varianta digitală ca fiind
o modalitate inovativă de învățare;
- 15 respondenți au răspuns că nu știu dacă varianta
digitală este o modalitate inovativă de învățare;
- 5 respondenți au ales altele (vezi fig.nr. 12)

Copiii au abilități digitale de timpuriu, de aceea sunt

utilizatori ai jocurilor educaționale.

148
 Odată cu dezvoltarea tehnologiei informației, cadrele
didactice trebuie să se reinventeze pentru a fi capabile să ofere
preșcolarilor ceea ce au nevoie pentru propria lor dezvoltare,
pentru că motivarea este un aspect cheie al învățării eficiente.
Principala caracteristică pe care se bazează utilizarea
abilităților digitale în scopuri educative este că oferă atât
copiilor cât și cadrelor didactice accesul la informațiile actuale
conținute în baze de date online.
O adevărată atracţie pentru copii din toate timpurile –
jocul – a căpătat în acest secol al informatizării noi şi nebănuite
valenţe.
Jocul didactic este un important mijloc de educație
intelectuală extrem de eficient și atractiv care pune în valoare și
antrenează capacitățile creatoare ale copilului. Învățând într-un
stil creativ, copiii devin creativi.
Învățarea pe bază de jocuri digitale este adesea bazată
pe simulare, pe explorare şi/sau joc de rol, având ca scop
dorinţa de a depăși decalajul dintre teorie și practică.
Avantajul folosirii jocurilor de simulare într-un context
educațional este acela că poate permite elevilor să facă față
problemelor reale și situațiilor autentice într-un mediu sigur.
Pentru desfășurarea jocurilor didactice respondenții
folosesc mijloace moderne precum:
- 50 dintre respondenți folosesc mijloace audio și
filmulețe pe youTube, 30 dintre respondenți folosesc softuri
educaționale, iar 10 respondenți folosesc tablă interactivă,
platforme digitale, aplicații mobile și altele. (vezi fig. nr. 13)

149
 Prezentarea şi organizarea conţinuturilor, prin orice
mijloace moderne pe care alegem să le folosim, trebuie să se
facă în funcţie de cerinţele instructive, care facilitează şi
optimizează învăţarea.
Materialele audio-vizuale pun la dispoziţie resurse
valoroase pentru sistemul de învăţare. Instruirea prin folosirea
unor mijloace moderne, este folositoare, dacă preșcolarul este
activ şi motivat, el învaţă fiind implicat şi provocat să se
gândească la ceea ce i se prezintă.
Calitatea interacţiunii cu copilul, este o caracteristică de
primă importanţă a unui soft educaţional; de ea depinde măsura
în care se produce învăţarea.
Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu
trebuinţele şi nevoile lui de dezvoltare. Copiii vor să se
descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au
încredere să-i orienteze şi să-i ocrotească. Educatoarea
dovedeşte competenţă dar şi dragoste pentru copii, atunci când
le oferă posibilitatea de a avea iniţiativă.
Urmărind graficul din fig. nr. 14 putem observa gradul
de utilizare a jocului didactic digital în procente după cum
urmează:
Pe o scală de la 1 la 5 (unde 1 = deloc, 2 = foarte rar,
3 = rar, 4 = des, 5 = foarte des): dintre cei 90 de respondenți
avem următoarele rezultate:
- 32,2 % - folosesc foarte rar jocul didactic digital în
activitățile desfășurate la grupă;
- 26,7% - folosesc rar jocul didactic digital în activitățile
desfășurate la grupă;
- 25,6% - nu utilizează deloc jocul didactic digital în
activitățile desfășurate la grupă;

150
 - 10% - folosesc des jocul didactic digital în activitățile
desfășurate la grupă;
- 5,6% - folosesc foarte des jocul didactic digital în
activitățile desfășurate la grupă;

Realizând o evidență matematică a celor 90 de

respondenți putem observat următoarele:
- 29 dintre respondenți folosesc foarte rar jocul didactic
digital;
- 24 dintre respondenți folosesc rar jocul didactic
digital;
- 23 dintre respondenți nu utilizează deloc jocul didactic
digital;
- 9 folosesc des jocul didactic digital în activitățile
desfășurate la grupă;
- 5 folosesc foarte des jocul didactic digital în
activitățile la grupă (vezi fig. nr. 14)

În ordinea alegerilor, de la cele mai votate până la cele

mai puțin alese de respondenți avem următoarele propuneri
pentru colege, în a arăta impactul utilizării jocului didactic în
educația preșcolară, după cum urmează (vezi fig. nr .15)
- 50 dintre respondente propun jocuri distractive şi
interesante; oferă posibilitatea tuturor copiilor să
participle; utilizează jocuri variate pentru a sprijini
stiluri diferite de învățare;
- 30 dintre respondente stabilesc obiective clare de
învățare; clarifică sarcina de învățare conținută de joc;
asigură materialul didactic necesar.

151
 - 10 dintre respondenți fac instructajul/aplică jocul de
probă ca tehnici de familiarizare.

Observând propunerile și soluțiile oferite de

respondenți cadrelor didactice pentru a aplica și a arăta care
este impactul jocului didactic în educația preșcolară, ne dăm
seama căci prin joc copilul învață să-și fixeze un scop, să
depună eforturi voluntare, să depășească obstacolele ivite în
cale, să respecte reguli, să-și stăpânească dorințele și să fie
perseverent în realizarea rolului.
Impactul jocului didactic în educația preșcolară - acest
joc dă naștere unei stări de bucurie copiilor, susține o stare de
calm, crește capacitatea de menținere a atenției, contribuie la
diminuarea oboselii și generează o stare de bine care este în
lefătură directă cu încrederea în sine și cu starea de sănătate,
intervenind mai frecvent în această perioadă de creștere.

152
 CONCLUZIILE CERCETĂRII

Analizând cercetarea realizată, am ajuns la concluzia

că dacă aceste jocuri sunt atractive, copiii vor învăţa cu plăcere
şi vor fi mai activi în timpul activităţilor, mai interesaţi de
cele ce se întâmplă. În timpul jocului copilul învaţă să
numere, să denumească diferite obiecte, să vorbească correct,
jocul constituind un mijloc de valorificare şi de aplicare a
cunoştinţelor dobândite.
Jocurile didactice au rolul de a solicita intelectul
copiilor, pe perioada desfăşurării lor, copilului i se oferă ocazia
de a rezolva sarcini individual.
În structura metodelor activ-participative în cercetarea
realizată despre impactul utilizării jocului didactic la preșcolari,
jocurile trebuie adaptate pe nivelul copiilor cu diferite metode
cum ar fi: brainstorming-ul, cubul, piramida etc, acestea fiind
metode active care solicită integral personalitatea copilului.
Observând propunerile și soluțiile oferite de respondenți
cadrelor didactice pentru a aplica și a arăta care este impactul
jocului didactic în educația preșcolară, ne dăm seama căci prin
joc copilul învață să-și fixeze un scop, să depună eforturi
voluntare, să depășească obstacolele ivite în cale, să respecte
reguli, să-și stăpânească dorințele și să fie perseverent în
realizarea rolului.

153
 1. Frecvența utilizării și gradul de popularitate în
rândul cadrelor didactice și preșcolarilor
În urma aplicării chestionarului am observat că sunt
foarte mici diferențe între răspunsurile, părerile colegelor,
diferențele putând fi datorate experienței didactice (vezi fig.nr.
2).
Dintr-un număr de 90 de persoane care au răspuns
chestionarului aplicat pentru ancheta cercetării, toți cei 90 de
respondenți au fost de sexul feminin, într-un procent de 100%
(vezi fig. nr.3), așadar am ajuns la concluzia, că în învățământul
preșcolar o pondere foarte mare o au persoanele de sex
feminin.
Rezultatele înregistrate arată că acest procent de 53,3
%( 48 de respondenți) semnifică faptul că mai mult de jumătate
din cei 90 chestionați utilizează jocul didactic în activitate cu
preșcolarii, adică frecvența utilizării este foarte mare.
Observând că 2 respondenți au răspuns că nu folosesc
jocul didactic în activitate cu preșcolarii, iar un respondent
utilizează foarte rar jocul didactic, pot justifica răspunsul lor ca
fiind debutante în învățământ și încă nu au destulă experiență
la catedră.
După cum se poate vedea în fig. nr 5, gradul de
popularitate a jocului didactic în rândul cadrelor didactice este
foarte mare.
Majoritatea respondenților, mai exact 65 din cei 90 de
respondenți au ales jocul didactic ca fiind metoda preferată în
activitatea didactică, urmată mai apoi de povestire care a fost
aleasă de 25 de respondenți, apoi observarea, lectură după
imagini și altele.

154
 Urmărind graficul din fig. nr. 5, am observat că aceste
jocuri didactice au un grad foarte mare de popularitate și pot
fi desfășurate de cadrele didactice atât din mediul urban cât și
din mediul rural.

2. Relevarea rolurilor multiple ale acestuia, corelat

cu efectele în planul activității preșcolarilor și cadrelor
didactice
Prelucrând datele obținute pot observa un procent de
67,8% (61 de respondenți ) cu preșcolari care preferă jocul
didactic dintre toate activitățile desfășurate la grădiniță, ceea ce
ne arată impactul jocului didactic în educația preșcolară, fiind
preferat de ¾ dintre preșcolarii respondenților.
Știind că jocul didactic reproduce ceea ce
impresionează copilul, fapt ce determină asimilarea realităţii,
putem spune că preșcolarii care nu preferă acest tip de
activitate nu le-a fost captată atenția suficient de mult, sau
interesul pentru joc a fost perturbat de diferiți factori interni sau
externi.
Putem observa că acest joc poate să se desfășoare în
toate ariile curriculare, în funcție de strategia planificării
obiectivelor fiecărui cadru didactic. (vezi fig. nr.7)
Jocul didactic este folosit de majoritatea cadrelor
didactice (aproape 60 de persoane dintre cele 90 chestionate)
de câte ori este nevoie în activitatea instructiv-educativă.
- 25 de respondende îl utilizează de 2-3 ori pe săptămână
îl folosesc din cele 90 chestionate;
- >15 folosesc jocul didactic o dată pe săptămână;
- 1-2 respondente o dată pe lună utilizează jocul didactic
la grupă (vezi fig. nr. 8)

155
 Desfășurându-se în activitatea didactică, jocul didactic
este mai atrăgător, aduce o stare de bună dispoziție funcțională,
de veselie, bucurie, destindere, ceea ce previne apariția
monotoniei, a plictiselii și a oboselii, știind că la vârsta
preşcolară, copiii sunt foarte activi şi activitatea lor desfăşurată
prin joc este necesară pentru dezvoltarea lor fizică şi psihică și
satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului
generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţele specifice
preşcolarului.

3. Delimitarea celor mai eficiente soluții de aplicare

a jocului didactic, identificând inclusiv dificultățile
frecvente de aplicare
Utilizat ca metodă de predare-învăţare-evaluare, jocul
didactic, dacă este dozat cu pricepere de cadru didactic,
asigură un caracter atrăgător, varietate și bună dispoziţie
activităţii de învăţare având rol de propulsare în procesul
obiectiv al dezvoltării.
În funcție de sarcina didactică urmărită de educatoare
jocurile didactice se pot împărți în:
- jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;
- jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor,
priceperilor și deprinderilor;
- jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe care
se folosesc numai în cazuri deosebite.
Relevarea rolurilor multiple ale acestuia, corelat cu
efectele în planul activității preșcolarilor și cadrelor didactice.
În opinia cadrelor didactice chestionate jocul didactic
are următoarele roluri:consolidează și verifică cunoștințe/

156
dezvoltarea intelectuală a copilului/dezvoltă încrederea în sine,
creati vitatea, plăcerea de a învăța /activează procesele gândirii.
Jocurile didactice au o importanţă majoră, constituind o
veritabilă legătură între joc ca activitate dominantă din
perioada preşcolarităţii şi învăţare ca activitate specifică şcolii.
Fiecare educator poate utiliza cu succes jocul didactic la
toate domeniile experiențiale, în orice moment al activității,
folosindu-l ca pe o metodă de învăţare în care predomină
acţiunea didactică simulată. El este cel care trebuie să asigure o
concordanţă între tema jocului şi materialul didactic, să asigure
o proporţie corespunzătoare între joc efectiv şi muncă, între
elementul distractiv şi efortul fizic şi intelectual.
Din graficul realizat în fig. nr. 10 se pot distinge aspecte
ce exprimă rolul jocului didactic. astfel: - stimulează motivația/
dezvoltă abilități de relaționare/dezvoltă competența de
comunicare/dezvoltă deprinderi de muncă colaborativă/
dezvoltă strategii cognitive/stimulează creativitatea/
promovează auto-intercunoașterea/sprijină învățarea prin
explorare.
Având în vedere toate aceste roluri importante ale
jocului didactic expuse anterior, am plecat de la ipoteza că
utilizarea jocului didactic în activitatea instructiv-educativă
influenţează pozitiv dezvoltarea proceselor cognitive, volitive,
afective ale copiilor.
Pentru a putea realiza cu succes jocul didactic și a nu
întâlni aceste dificultăți în aplicarea jocului cadrele didactice
trebuie:
• Să proiecteze activitatea, respectând etapele jocului
didactic.
• Să își asume rolul de coordonator al activității.

157
 • Să pregătească din timp materialele necesare (înainte de
începerea activității).
• Să obișnuiască preșcolarii cu jocuri didactice (jocuri
simple și de scurtă durată, urmate de jocuri mai
complexe).
• Să adapteze jocurile la specificul disciplinei și la
obiectivele pe care dorește să le atingă.
• Să ofere posibilitatea fiecărui preșcolar să se implice.
• Să își pregătească o mapă cu jocuri didactice variate.

Copiii au abilități digitale de timpuriu, de aceea sunt

utilizatori ai jocurilor educaționale.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei informației, cadrele
didactice trebuie să se reinventeze pentru a fi capabile să ofere
preșcolarilor ceea ce au nevoie pentru propria lor dezvoltare,
pentru că motivarea este un aspect cheie al învățării eficiente.
Principala caracteristică pe care se bazează utilizarea
abilităților digitale în scopuri educative este că oferă atât
copiilor cât și cadrelor didactice accesul la informațiile actuale
conținute în baze de date online.
O adevărată atracţie pentru copii din toate timpurile –
jocul – a căpătat în acest secol al informatizării noi şi nebănuite
valenţe.
Jocul didactic este un important mijloc de educație
intelectuală extrem de eficient și atractiv care pune în valoare și
antrenează capacitățile creatoare ale copilului. Învățând într-un
stil creativ, copiii devin creativi.
Învățarea pe bază de jocuri digitale este adesea bazată
pe simulare, pe explorare şi/sau joc de rol, având ca scop
dorinţa de a depăși decalajul dintre teorie și practică. Avantajul

158
folosirii jocurilor de simulare într-un context educațional este
acela că poate permite copiilor să facă față problemelor reale și
situațiilor autentice într-un mediu sigur.
Prezentarea şi organizarea conţinuturilor, prin orice
mijloace moderne pe care alegem să le folosim, trebuie să se
facă în funcţie de cerinţele instructive, care facilitează şi
optimizează învăţarea.
Materialele audio-vizuale pun la dispoziţie resurse
valoroase pentru sistemul de învăţare. Instruirea prin folosirea
unor mijloace moderne, este folositoare, dacă preșcolarul este
activ şi motivat, el învaţă fiind implicat şi provocat să se
gândească la ceea ce i se prezintă.
Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu
trebuinţele şi nevoile lui de dezvoltare. Copiii vor să se
descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au
încredere să-i orienteze şi să-i ocrotească. Educatoarea
dovedeşte competenţă dar şi dragoste pentru copii, atunci când
le oferă posibilitatea de a avea iniţiativă.
Cercetarea a arătat că aceste jocuri didactice pot fi
desfășurate de preșcolari atît din mediul urban cât și din
mediul rural, știind că există diferenţe între modurile de
organizare, în sensul că în mediul rural, acestea presupun mai
multă mişcare.
Ele presupun utilizarea unor materiale didactice
atractive, a recompenselor, precum şi o pregătire temeinică a
cadrelor didactice în elaborarea lor.
În concluzie, rezultă că ipotezele cercetării s-au
adeverit.

159
 CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII

„Impactul utilizării jocului didactic în educația

preșcolară” reprezintă tema acestei lucrări în care am putut
realiza următoarele concluzii finale:
- acest joc dă naștere unei stări de bucurie copiilor,
susține o stare de calm, crește capacitatea de menținere
a atenției, contribuie la diminuarea oboselii și generează
o stare de bine care este în legătură directă cu
încrederea în sine și cu starea de sănătate, intervenind
mai frecvent în această perioadă de creștere, imprimă
activității didactice un caracter dinamic și atrăgător,
fortifică energiile intelectuale creatoare ale copiilor.
- jocul didactic reprezintă o metodă activ-participativă,
deoarece are un grad ridicat de activizare a copiilor.
Utilizarea mijloacelor activ-participative conduce la
participarea preşcolarilor la propria lor formare. Prin
intermediul jocului didactic, copiii înregistrează în mod
sigur progrese şi nu doar pe plan cognitiv, ci şi în plan
afectiv şi atitudinal.

Majoritatea cadrelor didactice folosesc în activitatea

didactică aceste jocuri didactice deoarece prin aplicarea lor
acestea oferă creşterea randamentului şcolar, preşcolarii își pot
însuşi, consolida, sau verifica diverse cunoştinţe.
Introducerea jocului didactic în educația preșcolară ne
arată care este impactul acestuia - conduce la modificări
cantitative şi calitative însemnate, atât în ceea ce priveşte latura
instructivă, cât şi cea formativă, duce la îmbogăţirea aspectelor

160
pozitive în ceea ce priveşte rezultatele copilului pe mai multe
planuri: dezvoltă imaginaţia, creativitatea, auzul fonematic și
împiedică pasivitatea preşcolarilor dezvoltându-le acestora o
serie de capacităţi: sociabilitate, încredere în forţele proprii,
spiritul de echipă etc.
În ceea ce priveşte eficienţa jocului didactic, aceasta
poate fi perturbată atât de factori externi cât si de factori
interni, pot fi cauzaţi de educator, prin solicitarea sarcinilor
prea numeroase, prin predarea unui conţinut neadecvat vârstei
şi particularităţilor individuale ale copiilor, printr-o organizare
defectuoasă a activităţii didactice sau explicarea greoaie a
sarcinilor jocului.
În activitatea de predare, jocul didactic generează
atractivitate, plăcere, destindere, prin intermediul jocului copiii
devin mai volubili ieșind din tiparele rigide ale unei activități
impuse, sunt activi și curajoși, își înving timiditatea și învață de
plăcere.

161
 BIBLIOGRAFIE

1. Agabrian, M. (2004). Cercetarea calitativă a socialului. Iași:

Editura Institutul European;
2. Agabrian, M. (2003). Sociologie generală. Iași: Editura
Institutul European;
3. Andreescu, F. (1972). Pedagogie preşcolară. Bucureşti:
E.D.P.;
4. Antohe, G.; Barna, I.(2006). Psihopedagogia jocului. Galaţi:
Editura Fundaţiei Universitare;
5. Antonovici, Şt.; Nicu, G. (2003). Jocuri interdisciplinare,
material auxiliar pentru educatoare. Bucureşti: Aramis Print;
6. Babbie, E. (2010). Practica cercetării sociale. Iași: Editura
Polirom;
7. Beveridge,W. I.(1968). Arta cercetării ştiinţifice. București:
Ed. Ştiinţifică;
8. Bîrsan, N. (1995). Jocuri didactice specifice dezvoltării
limbajului şi comunicării orale la preşcolarii mari. București:
E.D.P.;
9. Bocoş, M. (2007). Didactica disciplinelor pedagogice, un
cadru constructivist. București: Editura Paralela 45;
10. Breben, S.; Gongea, E.; Ruiu, G.; Fulga, M. (2007). Metode
interactive de grup - ghid metodic. 60 metode şi 200 de
aplicaţii practice pentru învăţământul preşcolar. Editura
Arves;
11. Cerghit, I. (1980). Metode de învățământ. București: Editura
Polirom;
12. Cerchit, I. (1997). Metode de învăţământ. București: E.D.P.;

162
13. Cerghit, I. (2006). Metode de învăţământ. București: Editura
Polirom;
14. Chateau, J. (1970). Copilul şi jocul. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică;
15. Cioflica, S.M.; Iliescu, B.(2003). Prietenul meu, calculatorul
(Ghid de utilizare pentru preşcolari). Petroşani: Ed. Tehno-
Art;
16. Ciurescu, C.(2019-2020). Psihopedagogia jocului- suport de
curs. București:Universitatea Titu Maiorescu;
17. Claparede, E. (1975) . Psihologia copilului şi pedagogia
experimentală. Bucureşti: E.D.P.;
18. Cristea, I.M. (2015) . Jocul didactic – teorie și aplicații.
Sillabus: Academia;
19. Debresse, M.(1970). Psihologia copilului de la naştere la
adolescenţă. București: E.D.P.;
20. Dicţionarul Enciclopedic al Limbii Române .1988. Bucureşti:
Editura Univers Enciclopedic;
21. Drăgan, I.; Nicola, I.(1993). Cercetarea psihopedagogică. Tg.
Mureş: Ed. Tipomur;
22. Dumitrana, M. (2000). Copilul, familia, grădiniţa. Bucureşti:
Editura Compania;
23. Elkonin, D.B. (1980). Psihologia jocului (trad.). București:
E.D.P.;
24. Enăchescu, C. (2007). Tratat de teoria cercetării ştiinţifice.
Iași: Editura Polirom;
25. Eugenia, B. – Ticaliuc. (1979) . 1001 de jocuri pentru copii.
București: Editura Sport _ Turism;
26. Frâncu, A. și colaboratorii (1972). Jocuri didactice. București:
E.D.P.;

163
27. Hayes, N.; Orrell, S. (1997). Introducere în psihologie.
București: Ed. All Educaţional S.A.;
28. Hristu, B.; Mateiaş, Al.; Rafailă, E.; Popescu, E.; Şerban,
F.(1995). Pedagogie preşcolară. București: Didactica E.D.P.;
29. Huizinga, H. (1977). Homo ludens. Ed. Univers;
30. Liboteau, I.; Cicioc, E.; Seling M.(1998). Jocuri didactice
matematice pentru grădiniţă. București: Editura Integral;
31. Lisievici, P.(2002). Evaluarea în învăţământ, Teorie practică,
instrumente. Ed. Aramis;
32. Makarenko, A.S.(1976). Pedagogia preşcolară. Bucureşti:
E.D.P.;
33. Manolescu, M.(2004). Curriculum pentru învăţământul
primar şi preşcolar. Teorie şi practică, Ed. Credis;
34. Montesorii, M.(1976., Jocul didactic. Bucureşti: E.D.P.;
35. Neagu, M.; Berarru, G. (1995). Activități matematice în
grădiniță. Asis;
36. Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie şcolară, Cercetarea în
pedagogie. Ed. Aramis;
37. Niculescu, R. M. (2004). Pedagogie preşcolară. Brașov:
Editura Universităţii Transilvania;
38. Osterrieth, P. A. (1976). Introducere în psihologia copilului.
București: Editura Didactică şi Pedagogică;
39. Piaget, J. (1965). Psihologia inteligenţei. București: Ed.
Ştiinţifică;
40. Piaget, J. (1972). Psihologie şi pedagogie. București: E.D.P.;
41. Planchard, E. (1972). Cercetarea în pedagogie. București:
E.D.P.;
42. Planchard, E. (1976). Introducere în pedagogie. București:
Editura Didactică şi Pedagogică;

164
43. Popa, M. (2002). Misterioasele faţete ale jocului. Târgu
Mureș: Ed. Dimitrie Cantemir;
44. Popescu-Neveanu, P.; Zlate, M.; Creţu, T. (1995). Psihologie.
Manual pentru clasa a X-a şcoli normale şi licee. București:
Editura Didactică şi Pedagogică;
45. Popovici şi colaboratorii (1971). Culegere de jocuri didactice.
București: E.D.P.;
46. Preda, V.; Dumitrana, M.; coord. (2005). Programa
activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii.
București: Editura V&I Integral;
47. Radu, I. (1971). Psihologia școlară. București: Editura
Științifică;
48. Răduţ-Taciu, R. (2004). Pedagogia jocului de la teorie la
aplicaţie. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de ştiinţă;
49. Revista de pedagogie nr.1-2. (1994). Informatizarea
învăţământului. Inst.de Științe ale Educației;
50. Sima, I.; Petruţiu, R.; Sima, M. ( 1998). Psihopedagogie vol.
I.. București: Editura Didactică şi Pedagogică;
51. Stanciu, St, (1969). Cercetarea pedagogică. Bucureşti:
E.D.P.;
52. Şchiopu, U. (1970). Probleme psihologice ale jocului şi
distracţiilor. Bucureşti: Studiu
de specialitate, E.D.P.;
53. Șchiopu, U. și colaboratorii. (1975). Probleme psihologice ale
jocului și distracțiilor. București: E.D.P.;
54. Şchiopu, U. (1981). Psihologia vârstelor. București: Editura
Didactică şi Pedagogică;
55. Şchiopu, U.; Verza, E.(1991). Psihologia vârstelor. Bucureşti:
E. D. P.;

165
56. Taiban, M. și colaboratorii .(1976). Culegere de jocuri
didactice. București: E.D.P.;
57. Verza, E.; Verza, E.F.(2000). Psihologia vârstelor. București:
Editura Pro Humanitate;
58. Vlăsceanu, L. (1989). Ipoteza în cercetare în Revista de
pedagogie, nr. 2.

166
 ANEXE

CHESTIONAR APLICAT/GOOGLE FORMS

„Impactul utilizării jocului didactic în
educația preșcolară”

1.În ce măsură utilizaţi jocul didactic în activităţile

desfăşurate la grupă?
1 2 3 4 5 (1= deloc, 2 = foarte rar, 3 = rar,
4= des, 5= foarte des)
○ ○ ○ ○ ○
2. Alegeți, din lista de mai jos, metoda preferată de
dumneavoastră:
- povestirea;
- observarea;
- jocul didactic;
- lectura după imagini;
- altele.
3. În ce măsură jocul didactic este o metodă
preferată de către preșcolari?
1 2 3 4 5 (1=deloc, 2=foarte puțin, 3=puțin,
4=mult, 5= foarte mult)
○ ○ ○ ○ ○

167
 4. În ce domenii experiențiale utilizaţi cel mai
frecvent jocul didactic?
- domeniul științe;
- limbă și comunicare;
- om și societate;
- altele.
5. Cât de des utilizaţi jocul didactic în activitatea
dumneavoastră?
- 2-3 ori pe săptămână;
- o dată pe săptămână;
- o dată pe lună;
- de câte ori este nevoie;
- altele.
6. În ce măsură utilizaţi jocul didactic în activităţile
de evaluare a competențelor preșcolarilor?
1 2 3 4 5 (1=deloc, 2= foarte puțin, 3= puțin,
4= mult, 5= foarte mult)
○ ○ ○ ○ ○
7. Exprimați succint ce rol are, în opinia
dumneavoastră, jocul didactic:
......................................................................................................

8. Alegeți din lista de mai jos, 3 aspecte ce exprimă

rolul jocului didactic:
- stimulează motivația;
- dezvoltă abilități de relaționare;
- dezvoltă competența de comunicare;
- dezvoltă deprinderi de muncă colaborativă;
- dezvoltă strategii cognitive;
- stimulează creativitatea;

168
 - promovează auto-intercunoașterea;
- sprijină învățarea prin explorare;
- altele.
9. Alegeți, din variantele de mai jos, dificultatea
principală în a aplica jocul didactic:
- numărul mare de copii la grupă;
- lipsa de resurse materiale;
- lipsa de interes a copiilor;
- spațiul limitat al sălii de grupă;
- dificultatea de a-l organiza;
- altele.
10. Considerați că varianta digitală a jocului didactic
este o modalitate inovativă de învățare pentru
preșcolari?
- da - nu - nu știu
- altele
11. Ce mijloace moderne folosiţi în cadrul jocurilor
didactice?
- soft educațional - aplicații mobile
- tabla interactivă
- filmulețe YouTube - altele
12. În ce măsură utilizați jocul didactic digital?
1 2 3 4 5 (1= deloc, 2 = foarte rar, 3 = rar,
4= des, 5= foarte des)
○ ○ ○ ○ ○

169
 13. Care este propunerea pe care o faceți colegelor,
pentru a arăta impactul utilizării jocului didactic în
educația preșcolară
- A oferi posibilitatea tuturor copiilor să participe;
- A propune jocuri distractive şi interesante;
- A utiliza jocuri variate pentru a sprijini stiluri diferite de
învățare;
- A stabili obiective clare de învățare;
- A face instructajul/aplica jocul de probă ca tehnici de
familiarizare;
- A clarifica sarcina de învățare conținută de joc;
- A asigura materialul didactic necesar;
- Altele
14. Sexul dumneavoastră
- feminin;
- masculin.
15. Categoria de vârstă
- 18-25 ani;
- 26-40 ani;
- 41-60 ani;
- peste 60 ani.
16. Experiență profesională
- 0-2 ani;
- 2-5 ani;
- 5-10 ani;
- peste 10 ani;
- peste 20 ani;
- altele.

170