ROLUL ŞI IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE LA VÂRSTA

PREŞCOLARĂ

Prof. înv. preşc. BACIU IULIA-ALINA

Însuşirea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor, deprinderilor şi priceperilor, a unor capacităţi

şi competenţe , vizate prin activităţile matematice, au o deosebită importanţă în dezvoltarea
general şi mai ales intelectuală a copiilor, ca şi în pregătirea pentru intrarea la şcoală.
Pe parcursul celor trei ani de grădiniţă, mai précis între 3 şi 6 ani, datele senzoriale se
îmbogăţesc foarte mult, deoarece sfera de contact a copiilor se lărgeşte. De pildă, dacă la 3 ani,
copiii percep obiectele global, în special forma lor, pe măsură ce aceştia cresc, la aceleaşi
obiecte, percep atributele semnificative, pe care iniţial le treceau cu vederea.
Treptat, ca urmare a exerciţiului sistematic cu obiectele, în toate categoriile de jocuri, practicate
în grădiniţă, datorită dezvoltării gândiriişi limbajului, percepţiile se diferenţiază. Evoluţia
formării reprezentărilor matematice nu rămâne numai la nivelul înregistrării unor date, la
memorarea şi la denumirea lor. Pe baza datelor senzoriale, începe să acţioneze gândirea. Copiii
pot alcătui mulţimi de obiecte, pot separa, pot sorta sau tria dintr-o mulţime dată mai multe
grupuri.
Aceste acţiuni necesită multă rabdare şi trebuie făcute treptat, folosind progresele înregistrate
în dezvoltarea judecăţii copiilor. Procesele gândirii (analiza, sinteza, comparaţia), ca şi însuşirile
ei ( rapiditate, flexibilitate, independenţă) se exersează intens şi sistematic, ca urmare a
activităţilor variate desfăşurate cu copiii. În urma activităţii matematice sistematice, treptat
complicată şi permanent conştientizată de către copii, se ajunge spre sfârşitul perioadei
preşcolare la momentul în care gândirea înregistrează noi salturi calitative. Şi astfel, pe baza,
proceselor gândirii, copiii pot să intuiască numărul, care este în fond o noţiune abstractă.
Copiii mici, puşi să numere câteva jucării, dacă sunt întrebaţi câte jucării sunt, nu pot răspunde,
ci reiau număratul de la început, acest lucru făcându-l pentru că ei nu înteleg semnificaţia
noţiunii de număr şi nu pot face generalizarea. De aceea, respectând etapele de dezvoltare
psihică, trebuie să-i solicităm permanent printr-o activitate conştientă.
Pornind de la observarea atentă a copiilor sub aspectul exprimării cunoştinţelor matematice, în
timpul rezolvării sonore a problemelor în joc, ne putem da seama unde întâmpină aceştia
dificultăţi, care sunt expresiile pe care nu şi le-au însuşit şi pe care trebuie să le fixăm, ce
confuzii fac ş ice trebuie să înlăturăm din gândirea şi vorbirea copilului.
Z. P. Dienes valorifică implicaţiile matematice ale teoriei lui Piaget în elaborarea unui system de
învăţare a conceptelor matematice, cu accent pe învăţarea prin acţiune şi experienţă proprie a
copilului şi folosirea materialelor structurate ( piese/blocuri logice). Astfel că structurile
matematice sunt dobândite sub forma acţiunii, imaginii sau simbolului. Jocul capătă o poziţie
privilegiată, în sensul că prin joc, îndeosebi prin jocul logic, se înlesneşte dobândirea noţiunii de
mulţime, a noţiunii de relaţie şi a elementelor de logică.
Z.P. Diens identifică trei stadia în formarea conceptelor matematice la vârstă preşcolară, cărora
le sunt specific trei tipuri de jocuri:
 Stadiul preliminar- în care copilul manipulează şi cunoaşte obiecte, culori, forme, în
cadrul unor jocuri organizate fără scop aparent;
 Stadiul jocului dirijat – jocuri structurate organizate în scopul evidenţierii constantelor şi
variabilelor mulţimii;
 Stadiul de fixare şi aplicare a conceptelor – care asigură asimilarea şi explicitarea
conceptelor matematice în aşa-numitele jocuri practice şi analitice.
Perioada preşcolară este caracterizată printr-o învăţare care face apel la experienţa copilului,
iar literature de specialitate demonstrează că accelerarea dezvoltării psihice a preşcolarului se
poate obţine prin introducerea de orientări intuitive şi verbale adecvate.
Orientarea verbală în perioada preşcolară este superioară celei intuitive, dar cuvântul devine
eficient numai asociat cu intuitivul ( reprezentările). În formarea gândirii, orientarea verbală
are un rol activizator, iar în activităţile matematice este utilă valorificarea posibilităţilor sale
funcţionale.
Cercetările efectuate de psihologi relevă faptul că preşcolarii înteleg raporturile spaţiale
indicate prin cuvintele sub şi deasupra şi acţionează corect numai dacă aceste cuvinte se
referă la raporturi obişnuite, despre lucruri şi acţiuni cunoscute: sarcina ,, pune acoperişul
deasupra casei’’ are sens pentru copil. În caz contrar, dacă sarcina cere ,,să aşeze acoperişul
sub casă’’, copiii greşesc, sunt dezorientaţi şi ignoră sensul pentru că raporturile spaţiale
cerute ies din normal.Jean Piaget afirmă că logica gândirii infantile este intuiţia.
Restructurarea acestei forme de gândire se produce prin interiorizarea acţiunilor. Există deci
o legătură şi o interacţiune direct între planul concret acţional şi cel verbal. Aceste planuri se
află în strânsă corelaţie şi se îmbogăţesc reciproc.
Rolul activităţilor matematice în grădiniţă este de a iniţia copilul în procesul de
matematizare, pentru a asigura întelegerea unor modele uzuale ale realităţii.
De pildă, numărul şi numeraţia reprezintă abstracţiuni, care se formează pe baza analizei
proprietăţilor obiectelor. Noţiunea de mulţime joacă un rol unificator al conceptelor
matematice, iar numărul apare ca proprietate fundamentală a mulţimii. Numărul este expresia
unei caracteristici obiective a lucrurilor şi este o însuşire de grup. Această caracteristică nu
rezultă spontan din percepţia lucrurilor, dar analiza prin percepţie constituie punctual de
plecare.
În procesul de formare al numărului, copilul traversează trei etape:
a) senzorial-motrică ( operare cu grupuri de obiecte);
b) de operare cu relaţii cantitative pe planul reprezentărilor ( operare cu numere concrete);
c) de înţelegere a raportului cantitativ ce caracterizează mulţimea ( operare cu numere
abstracte).
Numărul, ca abstracţiune, ca însuşire de grup, apare într-un proces de îndepărtare a tututror
celorlalte însuşiri ale mulţimii şi obiectelor ei; copilul reţine numai component numeric şi
generalizează însuşiri numerice desemnate verbal. Aprecirea cantităţii la grupuri mici de
obiecte (3-5) se face, de obicei, prin numeraţie la 5-7 ani. Numărul doi se însuşeşte ca
denumire de grup, dar pentru 3-5 obiecte, la denumirea cardinalului mulţimii se ajunge cu
ajutorul numeraţiei. Cercetările au evidenţiat faptul că majoritatea preşcolarilor reproduc
şirul numeric până la 3-5, dar numesc apoi numerele pe sărite. Aceasta se explică prin faptul
că numărarea unui şir de obiecte este mult mai dificilă ca sarcină decât reproducerea
mecanică a şirului numeric natural, ce constituie un automatism verbal, fără semnificaţie
reală. Numărarea unui grup de obiecte solicită asociaţii verbale automatizate, dar şi atribuirea
unui conţinut adecvat cuvintelor şi s-a constatat experimental că există o legătură între şirul
numeric şi obiectele numărate.
La vârsta de 3-4 ani, numeraţia are are un caracter concret şi analitic – numărul este socotit
o simplă înşiruire a obiectelor pe care le desemnează în procesul numărării, copiii
confundând numărul cu însuşi procesul numărării. Atunci când copilul ajunge să sesizeze
 raportul dintre mulţime şi unitate, numărul dobândeşte caracter sintetic şi desmnează o
proprietate de grup, ceea ce semnifică dobândirea capacităţii de sinteză. În formarea
reprezentărilor despre număr sunt implicate atât analiza, în activitatea practică cu obiecte din
procesul numărării, cât şi sinteza în reprezentarea mulţimii care înglobează obiectele
numărate. Conceptul de număr se consider format dacă se dezvoltă raporturi reversibile de
asociere a numărului la cantitate şi invers, a cantităţii la număr şi se realizează sinteza şirului
numeric.
Cunoaşterea şi înţelegerea procesului de formare, pe etape, a reprezentărilor şi a
conceptelor matematice generează cerinţe de ordin psihopedagogic, ce trebuie respectate în
conceperea actului didactic:
- orice achiziţie matematică trebuie să fie dobândită de copil prin acţiune însoţită de
cuvânt;
- copilul trebuie să beneficieze de o experienţă concretă, variată şi ordonată, în sensul
implicaţiilor matematice;
- dobândirea unei anume structure matematice trebuie să fie rezultatul unor acţiuni
concrete cu obiecte, imagini, simboluri;
În concluzie, exerciţiul individual efectuat systematic, în conformitate cu cerinţele
educatoarei, contribuie la formarea deprinderilor de muncă intelectuală şi practică, a
simţului de ordine şi disciplină.

Bibliografie:

Petrovici, Constantin, Didactica activităţilor matematice în grădiniţă, Editura Polirom, Bucureşti,

2014