"Creierul social"

Cele mai recente studii care au avut ca temă relaţiile de prietenie au scos la iveală că, de
fapt, prietenia este inscrisă in creierul nostru, că ne naştem cu un "creier social". Ce inseamnă
acest lucru? Ei bine, oamenii de ştiinţă au descoperit că in creier există aşa-numiţii "neuroni-
oglindă", care urmăresc emoţiile, mişcările şi chiar şi intenţiile persoanei de lăngă noi. Apoi,
aceşti neuroni declanşează o serie de mecanisme prin care in creierul nostru sunt stimulate
aceleaşi zone ca acelea care au dat naştere emoţiilor sau sentimentelor celeilalte persoane. Astfel,
apare empatia, capacitatea noastră de a ne transpune in starea prietenilor noştri şi de a trăi
impreună cu ei aceleaşi emoţii. "De fapt, creierul social este singurul sistem biologic care ne
sincronizează in permanenţă cu starea interioară a oamenilor din jur. Toate celelalte sisteme
biologice - cardiac, respirator - işi reglează activitatea, in principal, ca reacţie la semnale venite
din interiorul corpului nostru, nu din afară. Oricănd intrăm in legătură cu altcineva, faţă in faţă,
prin intermediul vocii sau prin atingere, creierele noastre sociale se intrepătrund", explică
psihologul Gabriela Ianculescu, de la PsihoConsulting. Concluzia acestui studiu este că, incă de
cănd ne naştem, creierul nostru işi caută un alt creier-prieten cu care să se intrepătrundă. Iar pănă
la 2-3 ani singurii "prieteni" ai micuţului sunt mami şi tati. Interacţiunea dintre mamă şi copilul
ei incepe din prima zi de viaţă a bebeluşului. Iar cu căt această interacţiune este mai profundă,
creierul mamei şi al celui mic sunt pe aceeaşi lungime de undă, cu atăt mai calde şi mai fericite
vor fi relaţiile de prietenie ale copilului in viitor. Lipsa empatiei dintre mamă şi bebeluşul ei il
infurie pe cel mic, il frustrează. "Dacă un copil este lăsat mai tot timpul singur sau dacă părinţii
lui sunt totuşi prezenţi, dar sunt distanţi, inexpresivi, nu interacţionează direct, copilul va invăţa
diverse strategii de autocalmare, fără ajutorul părinţilor. Aceşti copii sunt viitorii adolescenţi şi
adulţi singuratici, care nu au incredere in cei din jur şi sunt incapabili să işi facă prieteni,
deoarece au in permanenţă in jurul lor un zid de apărare", precizează specialistul nostru.

După vărsta de 2-3 ani, incep practic prieteniile copilului. El interacţionează cu micuţii de
aceeaşi vărstă din faţa blocului, se joacă in parc, iar la grădiniţă incepe să vorbească despre cel
mai bun prieten sau despre cea mai bună prietenă.

Iar la vărsta de 6-7 ani, cănd intră la şcoală, incepe "viaţa socială" a copilului. Şi acum
influenţa părinţilor este esenţială: "Părinţii trebuie să işi incurajeze copilul să nu fie timid, să fie
prietenos, tolerant, generos, comunicativ. Dacă părinţii intervin in mod negativ in prieteniile pe
care şi le formează cei mici, interzicăndu-le să comunice cu anumiţi copii, puştii vor avea
tendinţa de a se izola, de a deveni introvertiţi, vor lega cu greu alte prietenii", este de părere
psihologul Gabriela Ianculescu.

Prietenia dintre fraţi este profundă şi durabilă. Iar părinţii trebuie să sprijine această
relaţie şi să o menţină in armonie, intervenind cănd cei mici se ceartă sau se bat pe jucării. Pentru
că, şi in cazul prieteniei dintre fraţi, baza se formează in copilărie. Fratele mai mare trebuie să fie
un punct de sprijin pentru cel mai mic, sora mai mare să o inveţe pe cea mică să diferenţieze
binele de rău.

Prietenii imaginari sunt tovarăşii de copilărie ai multora. Conform unui studiu realizat în
2004, aproape 65% dintre copii au avut un prieten imaginar până la vârsta de 7 ani. Deşi unii
părinţi văd în acest lucru un motiv de îngrijorare, studiile efectuate în ultimul deceniu arată că
prietenii copilăriei sunt doar un produs al imaginaţiei bogate.

Peste 60% dintre copiii intre varsta de 3 si 7 ani au cel putin unul dintre acesti prieteni. Se
credea candva ca vor disparea pana la varsta de 5 ani, dar studiile au aratat ca nu este adevarat.
Copiii de 7 ani si 8 ani pot avea prieteni imaginari. Aceste personaje frecvent complexe servesc
de obicei unui scop in viata copilului. Baieteii si fetitele au in procente egale astfel de prieteni.
Uneori acestia au vieti complexe si personalitati. Unii copii dezvolta limbaje secrete pentru ei.
Pot trai in casa cu copilul sau doar aparea de nicaieri.

Copiii creativi au prieteni imaginari.

Parintii vor fi fericiti sa afle ca daca vor pune la masa o farfurie in plus pentru un prieten
imaginar, nu exista nicio cauza de ingrijorare. Cercetarile arata ca acesti copii cu prieteni
imaginari sunt frecvent mai siguri pe sine, mai creativi si au un vocabular mai dezvoltat. In trecut
se credea ca copiii inventau colegi pentru ca le era dificil sa isi faca prieteni, acest lucru fiind
fals. Copiii cu prieteni imaginari sunt mai putin predispusi la a fi timizi si au mai multe abilitati
sociale. De asemenea se crede ca prietenii imaginari pot indica mecanisme de coping (de a face
fata cu bine) sanatoase. Exista intamplari cu copii fara bunici in viata care si-au inventat o bunica
si copii care isi inventeaza prieteni cu care se joaca.

Prietenii imaginari apar in toate formele si marimile. Unii copii au un prieten fantoma la scoala,
in timp ce altii au colegi mai elaborati, cum sunt diferite animale fantastice. Un astfel de prieten
poate actiona ca un supererou sau o printesa de care ar vor sa fie apropiati, sau un animal pe care
ar dori sa il aiba in casa dar pe care parintii nu il permit. Studiile arata ca fetitele isi creeaza
prieteni mai mici ca varsta, iar baietii figuri mai adulte, eroice. Se pare ca doua treimi dintre
copiii din lume au prieteni imaginari.

Acestia pot fi foarte pretiosi pentru creatorii lor, iar cercetarile arata ca atunci cand un parinte
incearca sa fie implicat alaturi de acest prieten, acestia dispar de obicei. Este bine sa nu
interveniti cand auziti copilul vorbind cu cineva care nu exista.

Beneficiile prietenilor imaginari:

Preluarea controlului: Prietenii imaginari dau copiilor oportunitatea noua de a spune cuiva ce sa
faca. Acestia se vor comporta exact cum vor copiii. Copilul poate fi cel mai inalt, cel mai frumos
sau cel mai rapid si va fi mereu castigatorul.

Indeplinirea dorintelor: Cand vine vorba de obiectul unei dorinte, unii copii isi indeplinesc
dorintele prin inventare. Acestia isi inventeaza frecvent un animal domestic sau vorbesc cu
Spiderman sau Alba ca Zapada in dormitor.

Sparge plictiseala: Copiii cu prieteni imaginari nu se plictisesc atat de mult. Acestia

demonstreaza creativitate in timpul liber.

Mesajele codate: Unii copii isi folosesc prietenii imaginari pentru a transmite un mesaj pe care
nu il pot spune ei insisi, cum ar fi: „Lui Spiderman nu ii place cand esti departe, tati!”

Simtul proprietatii: Un prieten imaginar apartine persoanei care l-a inventat si nimanui altcuiva.
Nu trebuie impartit cu familia.

Alunga timiditatea: Prietenii fantastici nu reprezinta inlocuirea celor reali. Cercetarile arata ca
acesti copii sunt mai putin inclinati sa fie timizi si sunt de fapt mai populari.

Confort psihic: Prietenii imaginari sunt mai ales comuni la copiii cu frati mai mici abia nascuti.
Acestia aduc un confort si inlocuiesc atentia parentala pierduta.

Practica: Un prieten fantastic da copilului oportunitatea perfecta de a practica ceva ce vor sa

spuna cuiva in realitate. Le da sansa de a-si practica abilitatile verbale, de aceea multi copii tind
sa fie mai vorbareti.
Persoanele pierdute: Copiii cu membri ai familiei pierduti, decedati sau separati vor reinventa
frecvent acea persoana intr-o forma invizibila printr-un mecanism de coping (a face fata) sanatos.
Este destul de intalnit ca un copil sa interactioneze in imaginatia sa cu un prieten pierdut care a
schimbat recent scoala sau un bunic care a murit.

Alte ajutoare: Un prieten invizibil poate fi pur si simplu o dorinta de a primi o portie in plus de
mancare sau dulciuri. Astfel de prieteni nu sugereaza doar inclinatia pentru creativitate, dar si un
copil inteligent.

Dusmanii imaginari: Uneori, surprinzator, si dusmanii imaginari au fost considerati a fi un

mecanism de coping sanatos. Copiii pot inventa pe cineva pentru a termina o disputa de la
scoala. Cercetarile arata ca acesti copii isi vor controla furia mai bine si vor intelege diferentele
indivizilor.

Prietenii obraznici: Unii copii gasesc ca prietenii invizibili pot reprezenta o usa de scapare - „A
fost Andrei care a varsat sucul pe calculatorul tau, nu eu.” Protesteaza aratand in aer.

Spre avantajul parintilor: Ca parinte nu trebuie niciodata sa alterati prietenul imaginar al

copilului, ii puteti intoarce existent spre avantajul dumneavoastra. Puteti incerca: „O, uite Mr.
Incredibil si-a mincat toate legumele”