De ce își fac copiii prieteni imaginari și cum te comporți când copilul

are un astfel de prieten

Ana Cazacu, Psihoterapeut – Analiză Tranzacțională - „De-a lungul

timpului, specialiștii și oamenii în general au adoptat poziții diferite în ceea ce
privește motivul pentru care copiii își construiesc prieteni imaginari. Aceștia au
oscilat de la credința că ei sunt construiți de copiii care au diferite tulburări
psihologice, la credința că, în general, cei mai mulți copii îi construiesc ca o etapă
normală în procesul de dezvoltare”,, explică psihologul si psihoterapeutul Ana
Cazacu.
În prezent, cei mai mulți oameni de știință și cele mai multe studii susțin
ipoteza conform căreia crearea unui prieten imaginar este o etapă normală în
procesul de dezvoltare și apare la două treimi dintre copii. Existența prietenilor
imaginari îndeplinește o multitudine de funcții, iar aceste funcții sunt specifice
pentru fiecare copil în parte. Beneficiile acestui fenomen au fost scoase în evidență
și cuantificate de mai multe cercetări: copiii care au prieteni imaginari sunt foarte
sociabili, le plac oamenii, sunt mult mai puțin timizi decât se credea în trecut, au
abilități avansate de rezolvare de probleme, de planificare și au o inteligență
emoțională dezvoltată.

Cum definim din punct de vedere psihologic un „prieten imaginar”?

Ana Cazacu: Este un fenomen psihologic în care o prietenie sau o altă

relație interpersonală are mai degrabă loc în imaginație decât în realitatea fizică.
Deși par reali pentru cei care îi creează, copiii știu că prietenii lor imaginari nu sunt
reali. Prin urmare, este o plăsmuire a imaginației. Psihanaliștii consideră că, în
procesul natural de dezvoltare, copiii trec prin diferite faze, iar două dintre acestea
sunt:

 faza în care copilul se consideră omnipotent

 faza în care copilul îi consideră pe părinți omnipotenți

Ceea ce este important nu este conținutul fanteziei asociate cu prietenul

imaginar ci scopul pe care îl îndeplinește din punct de vedere al fazei în dezvoltare
în care se află copilul. Acest fenomen, al prietenului imaginar, este o parte normală
și naturală din procesul de dezvoltare. Unul dintre rolurile prietenului imaginar în
procesul de dezvoltare este să facă mai lină trecerea de la omnipotența copilului la
omnipotența părinților. Copilul începe să realizeze că el nu este omnipotent și că
părinții lui sunt mai mari, mai puternici și mai capabili decât el din multe puncte de
vedere. În această nouă fază, copilul începe să îi considere pe părinți ca fiind
omnipotenți. Deși acest lucru îi poate da copilului un sentiment de siguranță, în
același timp, el poate fi înfricoșător, poate chiar dureros pentru copil când el își dă
seama că nu le poate face pe toate și că nu poate controla totul, așa cum credea în
trecut. De aceea, aceasta poate reprezenta o rană pentru stima de sine a copilului.
Astfel, el își construiește un prieten imaginar care de cele mai multe ori este
foarte capabil și poate face orice, deci este practic omnipotent. Copilul este cel care
controlează această fantezie, prin urmare copilul își protejează stima de sine
folosindu-se de acest prieten imaginar. Toate aceste procese sunt de natura
inconștientă.

Ce se întâmplă în mintea unui copil atunci când își alege un prieten

imaginar? Sau, de ce își fac copiii prieteni imaginari?

Ana Cazacu: Atunci când își construiește un prieten imaginar copilul își crează
o lume proprie plină de posibilități. Copiii au o multitudine de nevoi, iar prietenul
imaginar reprezintă o metodă extrem de creativă a copiilor de a veni în
întâmpinarea acestor nevoi. Motivele pentru care copiii își construiesc prietenii
imaginari pot fi multiple:

 pentru a crea o nouă relație de atașament – copiii dezvoltă atașamente

profunde cu prietenii lor imaginari, adică îi iubesc pe aceștia în adevăratul
sens al cuvântului
 prietenii imaginari oferă confort și liniștire în momente de stres
 copiii pun în act comportamente și evenimente pe care încă nu le-au
experimentat în realitate, în felul acesta antrenându-se pentru ceea ce
urmează
 îndeplinește nevoia copiilor de a se conecta emoțional cu alte persoane
înainte de expunerea propriu zisă. Din nou, este ca un antrenament, adică
copiii învață cum să interacționeze cu alții și își dezvoltă abilitățile sociale.
  copiii își dezvoltă limbajul și rețin cunoștințe mai repede pentru că au
conversații cu acești prieteni imaginari
 prietenii imaginari oferă companie copiilor când aceștia se simt singuri sau
plictisiți
 prietenul imaginar reprezintă cineva căruia copilul îi poate ordona atunci
când se simte lipsit de putere
 prietenul imaginar poate îndeplini funcția de țap ispășitor, adică este cineva
pe care copilul poate să dea vina când a spart veioza din sufragerie,
protejându-și în felul acesta imaginea de sine la o vârstă în care ea este încă
fragilă
 prietenii imaginari pot fi mentori în activitățile academice – adică, de multe
ori, ei oferă încurajare și motivație și ajută la creșterea stimei de sine a
copiilor când aceștia au rezultate bune la școală
 pot avea rolul de conștiință care îi ajută să ia o decizie corectă când este pusă
sub semnul întrebării moralitatea.

Pot fi periculoși prietenii imaginari?

Ana Cazacu: Cu siguranță mulți părinți se sperie atunci când copiii lor
vorbesc cu oameni care nu sunt acolo. Copiii care percep teama părinților, pot evita
să recunoască că au un prieten imaginar. Însă, poate fi dificil pentru copil să țină
prietenul imaginar un secret pentru că, uneori, acești prieteni imaginari se
comportă răutăcios și agresiv ca și cum ar fi ierarhic superiori copiilor. Uneori,
copiii se comportă ca subordonați ai propriilor lor creații iar alteori, prietenii lor
imaginari îi pot determina pe copii să spună sau să facă lucruri care le creează
dificultăți sau probleme. Aceste relații cu prietenii imaginari chiar par să mimeze
relațiile reale cu alți copii în ceea ce privește emoțiile și autonomia. Ca în viața
reală, relațiile sănătoase cu egalii prezintă un amestec de emoții plăcute și
neplăcute și asta se întâmplă și în relațiile cu prietenii imaginari.
Eu nu consider că prietenii imaginari sunt periculoși, ci, mai degrabă, uneori,
prietenul imaginar poate deveni mai răutăcios, sau poate invita copilul să încalce
unele reguli care sunt menite să îl mențină în siguranță. Atunci este nevoie ca
părinții să intervină și să reamintească aceste reguli ca să îl ajute pe copil să le
integreze.
Când și cum ne dăm seama că un copil are prieten/prieteni imaginari?

Ana Cazacu: Atunci când își construiesc un prieten imaginar copiii se

comportă ca atare, prin urmare modul în care ne dăm seama că au apărut acești
prieteni imaginari este prin a observa comportamentul copilului. Câteva
comportamente tipice și repetitive ale copilului care are un prieten imaginar:

 copilul poartă conversații cu prietenul imaginar

 copilul cere ca prietenului imaginar să îi fie rezervat un loc la masă, să fie
luat în excursiile cu familia, să îi fie cumpărat un bilet la cinema, etc – toate
aceste cereri atestând “existența” prietenului imaginar
 copilul se joacă cu prietenul imaginar
 copilul dă vina pe prietenul imaginar atunci când nu este pregătit să își
asume responsabilitatea pentru ce el însuși a făcut

Ce trebuie să facem?

Ana Cazacu: Este posibil să ți se întâmple să te îngrijorezi în legătură cu

faptul că copilul tău are un prieten imaginar, iar acest lucru este de înțeles. Ce este
totuși de preferat să faci atunci când ai un “nou membru în familie”? În primul
rând, ține minte că acesta este un fenomen absolut natural și sănătos în procesul de
dezvoltare al copilului.
În al doilea rând, relaxează-te și bucură-te alături de copil. Pune întrebări, fii
curios și poți afla foarte multe lucruri despre copilul tău prin prisma acestui
prieten: ce interese are, ce dorințe, frici și îngrijorări. De asemenea, poți intra și tu
un joc, ca de exemplu să îi spui și lui noapte bună la culcare, să îi pui un loc la
masa, etc. Aceasta poate fi o ocazie extraordinară ca tu să adâncești conexiunea și
relația ta cu copilul tău.
Cu toate acestea, este important să nu preiei tu controlul și să îl lași pe copil
să conducă povestea și să se simtă el în continuare creatorul fanteziei, cel puțin
atâta timp cât aventurile cu prietenii imaginari nu intră în conflict direct și nu
interferează cu regulile de siguranță. Dacă acest lucru se întâmplă, este important
să pui limite sănătoase fără a nega existența prietenului.
Cei mai mulți prieteni imaginari dispar înainte de pubertate. Cu toate
acestea, unele cercetări au demonstrat că există un număr considerabil de
adolescenți de 14-15 ani care spun că încă au prieteni imaginari. În adolescență,
existența prietenilor imaginari este asociată cu o creativitate crescută și cu
competențe sociale înalte.
În același timp, capacitatea noastră de a ne imagina relații nu pare să dispară
niciodată. Așadar, foarte mulți adulți vorbesc cu alte persoane în capul lor foarte
des. Ca de exemplu, ne imaginăm că spunem ceva dificil cuiva și dacă reacția nu
este cea pe care ne-o dorim ne putem imagina că spunem altfel ce avem de spus.
Acest lucru este foarte comun în rândul adulților.
Prin urmare, poate că renunțăm la un moment dat la prietenii imaginari
propriu-ziși, dar, ca adulți, nu renunțăm niciodată la procesul prin care ne
imaginăm relații și conversații și nici la beneficiile pe care le avem în urma acestui
proces.