Referat

RELAȚIILE DE PRIETENIE
LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Relatiile intre copiii de aceeasi varsta contribuie substantial la dezvoltarea sociala

si cognitiva a copilului, la eficacitatea cu care va functiona ca adult. Intr-adevar,
singurul lucru care prezice corect adaptabilitatea ca adult nu il reprezinta
performantele academice, nici comportamentul in grupa, ci modul in care copilul
se comporta cu ceilalti copii.
Copiii care nu sunt placuti de ceilalti, cei care sunt agresivi si violenti, cei
care nu sunt in stare sa mentina o relatie stransa cu alti copii si care nu pot sa isi
gaseasca un loc in cultura celor de aceeasi varsta, sunt intr-un mare pericol.
Condițiile prieteniei. Calitatile esentiale ale prieteniei sunt reciprocitatea
si angajamentul intre indivizi care se considera mai mult sau mai putin egali.
Interactiunea dintre prieteni se bazeaza mult mai mult pe egalitate decat
interactiunea dintre copii si adulti. Unii autori privesc prieteniile ca "relatii de
afiliere" mai mult decat relatii de atasament; cu toate acestea, copiii fac o uriasa
investitie emotionala in prietenii lor, iar relatiile sunt relativ de durata.

Principalele teme ale prieteniei - afilierea si interesele comune - sunt intelese de

catre copii inca de la varste fragede. Copiii de varsta prescolara, precum si cei din
clasele mici asteapta de la prieteni mai ales activitati comune si o reciprocitate
efectiva. Mai tarziu, prieteniile se vor baza in principal pe intelegere reciproca,
loialitatea si incredere. De asemenea, copiii doresc sa isi petreaca timpul cu
prietenii, sa aiba aceleasi preocupari cu ei, sa se destanuie lor. Prietenii se
distreaza impreuna; adora sa faca ceva impreuna; si le pasa unul de celalalt. Desi
copiii de varsta scolara sau adolescentii nu folosesc cuvinte ca EMPATIE sau
INTIMITATE pentru a-si descrie prietenii, in mintea lor, aceste concepte fac
prietenii sa se deosebeasca de ceilalti.
Funcțiile prieteniei. Prieteniile sunt:
- resurse emotionale, atat pentru distractie cat si pentru adaptarea la stress;
- resurse cognitive pentru rezolvarea problemelor si achizitionarea de noi
cunostiinte;
- contexte in cadrul carora sunt insusite si elaborate deprinderile sociale de baza
(de exemplu, comunicarea sociala, cooperarea, apartenenta la un grup);
- baza pentru relatiile ulterioare.
Mai presus de toate, prieteniile sunt egalitariste. Ele sunt structurate simetric sau
orizontal, in contrast cu relatiile adult-copil care sunt structurate asimetric sau
vertical. Prietenii se afla in stadii de dezvoltare similare, angajndu-se reciproc mai
ales in materie de joaca si socializare.
Prietenii ca resurse emotionale. Ca resurse emotionale, prieteniile
furnizeaza copiiilor siguranta de a explora noi teritorii, de a cunoaste noi oameni
si de a aborda probleme noi. Prietenii sunt cei care stabilesc cadrul emotional
pentru explorarea mediului inconjurator, intr-un mod asemanator felului in care
cei care au grija de copii servesc ca si baze de securitate pentru copiii mici. Aceste
relatii sunt baza si pentru procesele legate de distractie. Cercetatorii au ajuns la
concluzia ca durata si frecventa rasului, zambitului, privitului si vorbitului sunt
mult mai mari la relatiile intre prieteni decat la relatiile cu strainii, si ca prietenii
se mimeaza unii pe altii intr-o masura foarte mare.
Prieteniile pot proteja copiii si adolescentii de efectele adverse ale unor
evenimente negative: conflicte familiale, boala, somajul parintilor, esecuri la
scoala. Unele studii sugereaza ca prietenia scade stressul asociat cu divortul, cu
toate ca in mod diferit pentru fete si baieti. Baietii de varsta scolara se indreapta
usor inspre prieteni, parand sa se distanteze de problemele de acasa. Fetele isi fac
prieteni dar au nevoie de sprijinul mamei.
Prietenii ca resurse cognitive. In multe situatii copiii invata unul de la
altul si de obicei o fac cu succes. Acest proces de invatare este de 4 tipuri:
- INVATAREA reprezinta transmisia didactica a informatiilor de la un copil la
altul, in mod obisnuit de la un expert la un novice.
- INVATAREA COLABORATIVA cere din partea copiilor combinarea
contributiilor intru rezolvarea problemelor si impartirea rezultatelor si a
recompenselor.
- COLABORAREA are loc atunci cand novicii lucreaza impreuna pentru
indeplinirea unor sarcini pe care nici unul dintre ei nu le poate face singur.
- MODELAREA se refera la tranferul de informatie prin imitare.
Ar mai trebui determinat daca prietenii sunt mai buni tutori decat nonprietenii sau
maniera in care prietenia afecteaza invatarea colaborativa sau modelarea.
Colaborarea, atat intre prieteni cat si intre nonprieteni, a fost studiata ceva mai
mult. In mod normal, ne asteptam ca prietenii sa aiba aceleasi motivatii si sa
dezvolte scenarii verbale si motorice pentru a permite combinarea talentelor lor in
vederea atingerii unui scop. Intr-adevar, studii de specialitate au aratat ca in cazul
colaborarii intre prieteni rezultatele sunt mult mai bune comparativ cu colaborarea
intre nonprieteni. Prietenii comunica mai mult, petrec mai mult timp pentru a
clarifica diferentele ce apar in intelegerea regulilor si ajung mult mai usor la
compromisuri decat nonprietenii. Aceasta sugereaza unicitatea prieteniei ca si
context pentru transmiterea informatiei de la un copil la altul.
Prietenii si aptitudinile sociale. Cooperarea si conflictul apar mult mai
des in cadrul prieteniilor decat in orice alt context. Copiii prescolari se angajeaza
in mult mai multe si mai dese schimburi colaborative cu prietenii lor decat cu
asociati neutri sau copiii de care nu le plac. Conflictele au loc mult mai des intre
prieteni decat intre nonprieteni, insa prietenii prezinta o mult mai mare
obiectivitate si echitate in administrarea conflictelor decat nonprietenii.
Cercetatorii confirma faptul ca relatiile copiilor cu prietenii lor se bazeaza pe
 cooperare, reciprocitate si o administrare efectiva a conflictelor.
Prietenia si relatiile ulterioare. Prieteniile copiilor sunt considerate ca
fiind modele pentru relatiile ulterioare. Noile relatiile nu sunt niciodata copii
exacte ale celor vechi, insa organizarea comportamentala in cadrul noii relatii este
o generalizare a celor vechi. S-a arata ca prieteniile care au functionat bine
influenteaza relatiile dintre copiii de varsta prescolara si fratii lor mai mici.
Relativ putini cercetatori au incercat sa verifice influenta prieteniei asupra
dezvoltarii copilului. In mod sigur problema este complicata. Relatiile stranse pot
genera o buna adaptabilitate, dar, alternativ, un copil bine adaptat poate pur si
simplu stabili mai usor prietenii decat unul mai putin adaptat. Orisicum, exista
studii ce atesta ca prieteniile determina o buna adaptare la primele saptamani de
gradinita, si ca achizitionarea de noi prieteni afecteaza pozitiv adaptarea la varsta
scolara.
Oricum, efectele asupra dezvoltarii depind de natura relatiei. Prieteniile nu
sunt toate la fel. Unele sunt line si datatoare de siguranta; altele sunt presarate cu
dezacorduri si certuri. Se pare ca aceste diferente se reflecta in modul de adaptare
in cadrul scolii. Elevii ale caror prietenii sunt marcate de conflicte si rivalitati
devin treptat nedisciplinati si neinteresati. Oricum, este putin probabil ca relatiile
stranse sa contribuie la TOT. In timp ce dovezi din ce in mai multe sugereaza ca a
avea prieteni, a-si face prieteni si a-si pastra prietenii prezice o buna dezvoltare,
aceste rezultate nu se pot atribui EXCLUSIV acestor relatii. Chiar din contra,
prietenia poate contribui mai mult la anumite adaptari, ca de exemplu parerea si
atitudinea pozitiva fata de sine, decat la aptitudini sociale in general. Prieteniile
pot contribui de asemenea mai mult la functionarea relatiilor (cu fratii, alti
prieteni sau parteneri romantici) decat la a fi placut in general.
Daca prietenii sunt NECESARI sau nu in dezvoltarea copilului si
adolescentului ramane o problema deschisa. Daca prietenii nu sunt disponibili,
alte relatii pot dovedi elasticitatea necesara functiilor prieteniei enumerate mai
sus. Copiii cu prieteni se afla intr-o situatie mai buna decat cei fara prieteni, dar,
daca este necesar, alte relatii pot inlocui prietenia. Ca si concluzie, prieteniile sunt
cel mai bine privite ca avantaje in dezvoltare ci nu ca necesitati, iar dovezile
privind prieteniile ca medii educationale trebuie privite in aceasta lumina.
5 recomandari ale psihologului despre: Cum ii dezvolti copilului
calitatile si abilitatile de care are nevoie pentru a fi un bun prieten? Cum dezvolti
un atasament sigur?

1. Fii receptiv la nevoile copilului. Sensibilitatea si receptivitatea sunt calitati

parentale care dezvolta in copil sentimentul ca este iubit, acceptat si inteles.
Atunci cand comportamentul lui devine indezirabil, ofera-i un strop de iubire in
plus. Atunci va transmite cel mai clar: “am nevoie de tine!”
2. Da-i ocazia sa se desprinda de tine atunci cand se simte pregatit. Nu il arunca
in bazin inainte sa isi doreasca sa inoate. Cand se va simti in siguranta va va da
“drumul la mana” si va alerga catre locul de joaca.

3. Incurajeazacopilul sa isi petreaca timp cu ceilalti atunci cand se simte

pregatit. Uneori, de teama sa nu sufere, parintii au tendinta sa isi protejeze
 excesiv copiii. Accepta a vor exista uneori lacrimi si suparari. Acestea sunt cel
mai bun indicator ca trebuie sa fii atent la framantarile copiilor. Cauta emotia din
spatele comportamentului. Cum s-a simtit? Ce l-a facut sa se simta asa? Ce l-a
facut sa se comporte asa? Cum ar fi putut reactiona altfel? Este important sa
observi cand este in dificultate si sa actionezi concentrandu-te pe rezolvarea
problemei cauza.

4. Pentru a avea un prieten trebuie sa se poarte ca un prieten. Intreba-l ce

inseamna pentru el sa aiba un prieten. Ce ii place cel mai mult la cel mai bun
prieten? Care sunt calitatile pe care crede ca ar trebui sa le aiba cel mai bun
prieten? Invata-l despre cooperarea, increderea, loialitatea şi corectitudinea

5. Relatia initiala de iubire a copilului cu parintii il invata lectii esentiale despre

prietenie. Relatiile de prietenie se cladesc in fiecare zi. O baza solida
(atasamentul sigur) nu va darama constructia din temelii la prima cearta iscata.

Bibliografie :

1. Paun, Emil, 1999 - « Scoala abordare sociopedagogica », Editura Polirom, Iasi.

2.Stan,Emil, 2006 - « Managementul clasei », Editura Aramis, Bucuresti;
3.Stoica,Marin, 2002 - « Pedagogie si psihologie », Editura Gheorghe Alexandru ;
4. Jinga, Ioan, 2006 - « Manual de pedagogie » Editura All, Bucuresti. Surse:
- Hartup, Willard W., and Moore, Shirley G. "Early Peer Relations: Developmental
Significance and Prognostic Implications."