Gandirea adolescentilor

De Ovanescu Vlad Cristian

Pentru inceput, as dori sa definesc “gandirea.” Gandirea este un proces psihic

cognitiv de procesare a insusirilor esentiale, necesare si logice cu ajutorul unor
operatii in vederea intelegerii, explicarii, predictiei (cauza-efect) si elaborarii unor
teorii, concepte, notiuni.
Fiecare om este capabil de a gandi, dar nu fiecare este capabil de a gandi critic
sau rational in fiecare situatie. Copiilor, de exemplu, nu le este bine definita
notiunea de “bine si rau” si tind a face multe greseli. De aceea este datoria
parintilor de a-i educa si de a le “cladi” aceste notiuni in minte.
Adolescentii pot fi mai emotivi decat celelalte grupe de varsta, iar asta adduce
multe consecinte: rebeliuni, plansete, drama exagerata si etc. Copilul are o gandire
concreta bazata pe imagini, obiecte, intamplari reale, concrete, aflate in exteriorul
sau. Acestea sunt materia prima pentru combinatiile intelectuale. Notiunile cu care
lucreaza au deci la baza notiuni concrete. Adolescentii incep sa faca operatii
abstracte, existente doar in mentalul lor. Stabilesc ipoteze si ajung la rationamente.

Treptat concretul este folosit doar pentru ancorarea abstractiilor. Ceea ce inainte
era probabil acum devine posibil. Realul devine o informatie in plus pentru ratiune.
Operatiile si combinatiile mentale posibile devin mai numeroase fiindca nu se mai
sprijina acum pe concret, ci pe abstractii mentale. Probabilitatile se verifica,
fractiile se compara. Noţiunile de reciprocitate si de tranzitivitate in analiza sunt
accesibile. Dimensiunea metaforica si dublele legaturi si sensuri sunt dobandite.
Umorul lipsit de apreciere pana acum poate fi interpretat. Adolescentul intelege
treptat altfel lumea. Adaptarea devine mai facila.

Dezvoltarea cognitiva in adolescenta se remarca prin progresele in aptitudinile

de rationament - evaluarea optiunilor si rationament ipotetic, gandire abstracta,
precum si capacitatea de a analiza propria gandire - metacognitia denumeste
abilitatea adultilor de a analiza si a se gandi si la ceea ce simt si ceea ce gandesc.
Incep sa apara anumite probleme in viata adolescentilor, schimbari normale
deoarece aceasta este perioada de varsta a emotiilor, a trairilor, si a distractiei.
 Adolescentul va fi pus in fata cu intrebari precum: “Cine sunt eu?” sau “ce scop
am in viata?” iar adolescentul, pus in fata acestei probleme, va incepe sa isi caute
drumul in viata alaturi de anturajul sau, care joaca un rol foarte important in
dezvoltarea adolescentului. Este imperative ca el sa isi gaseasca un grup de prieteni
cu influenta buna asupra lui si de a-si “tine pofta in cui” cand vine vorba de
anumite experimente ce pare ca toata lumea le incearca, cum ar fi fumatul.
O alta problema este ca tinerii devin prea constienti de propria persoana, ceea ce
le da impresia ca toata lumea ii priveste si ii analizeaza, dar si ca nimeni nu ii
intelege. Treptat, interesul adolescentului migreaza dinspre sine spre ceilalti si
astfel se dezvolta relatiile interpersonale.
Transformarile cognitive in adolescenta variaza de la un tanar la altul, dar si
intre fete si baieti - fiecare isi formeaza propria viziune asupra lumii. Flexibilitatea
gandirii aduce schimbari in constiinta sinelui, aptitudinile scolare si intelectuale,
precum si in relatiile cu ceilalti. Adolescentii incep sa filosofeze si sa se gandeasca
la viata in general; incep sa isi faca planuri pentru viitor. Continua sa fie influentati
de grupul de prieteni, insa puterea presiunii anturajului scade. Emotiile puternice
pot interveni in capacitatea tanarului de a gandi logic. Pentru perioada adolescentei
propriu-zise este caracteristic tipul de memorie de lunga durata. Intre 16 si 18 ani
inteligenta atinge nivelul maxim de operativitate.
 Bibliografie

https://psihodad.ro › 2013/01 › gandirea-adolescentului

https://www.romedic.ro/dezvoltarea-cognitiva-a-adolescentului-0P17062