Dezvoltarea cognitiva a copilului

intre 3-6 ani

Copiii se nasc "mici oameni de stiinta"! Este concluzia la care a ajuns

pshihologul francez Jean Piaget, dupa ce a studiat in amanunt dezvoltarea
cognitiva a copiilor. Imediat dupa nastere, copiii invata cum sa-si foloseasca
simturile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca mai tarziu, sa se
foloseasca de imaginatie, memorie, gandire si atentie. Dar la varsta de 3-6
ani, obiecte miscatoare si vorbarete alcatuiesc universul copilului. Prin
intermediul lor, comunica si se dezvolta
 Piaget si dezvoltarea cognitiva
 Dezvoltarea proceselor cognitive la copiii de 3-6 ani
 Intarzieri in dezvoltarea cognitiva
 Modalitati de stimulare cognitiva
 Tulburarile cognitive
In primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pana la varsta de doi ani,
cunostintele bebelusului despre lume sunt limitate la perceptiile sale senzoriale si activitatile
motorii.
"La aceasta varsta comportamentele copilului sunt raspunsuri motorii produse de
stimulii din mediu, dar tot la aceasta varsta se formeaza "proto-cognitiile", adica
rationamente primare, neconstientizate, despre felul in care este lumea. Nu este
indiferent daca copilul este lasat in leagan sa planga timp de doua ore sau daca este
neglijat, asa cum nu este indiferent daca mama sare sa vada ce are copilul in primele
trei secunde in care acesta plange. Ambele atitudini duc la formarea unor puncte de
vedere deformate despre lume: in prima situatie copilul ajunge la concluzia ca lumea
este un loc periculos, in timp ce in a doua situatie va dezvolta o toleranta scazuta la
frustrare", considera dr. Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de Cercetare, Consiliere si
Psihoterapie Integrativa (ACCPI).
Dezvoltarea mentala este un proces continuu si gradat, care dureaza toata viata.
Stadiile se succeda pentru ca sunt tot mai adaptate la exigentele realitatii. Piaget a
dezvoltat o teorie despre cum copiii construiesc cunostinte, plecand de la greselile pe
care le fac, la anumite varste, in rezolvarea unor probleme.
De la 3 la 6 ani, gandirea prescolarului este strans legata de reprezentari si de limbaj. Cu
ajutorul cuvantului, copilul reuseste sa-si reprezinte realitatea. Folosindu-se de cuvinte
ca simboluri ale persoanelor sau obiectelor, isi dezvolta abilitatea de a intelege si de a
comunica. El se joaca la aceasta varsta "de-a scoala" sau "de-a mama", "de-a
medicul/politistul", in care cuvintele inlocuiesc situatiile concrete. Astfel de jocuri
imaginare dezvolta gandirea preoperationala, permitand copilului sa faca distinctie intre
real si imaginar.
"In perioada doi-sase ani copilul invata sa foloseasca limbajul. Inca nu intelege cum sa
manipuleze mental informatia si nu poate sa isi insuseasca punctul de vedere al altor oameni.
Este de asemenea perioada in care copilul invata mai multe despre mediul inconjurator si ia
decizii inconstiente privitor la viata proprie. Este o perioada caracterizata de "gandirea magica",
in care copilul invata preponderent prin joc, iar in cursul jocului este angajata imaginatia si
copilul este scufundat in lumea fantastica a jocului", completeaza psihoterapeutul Oana Maria
Popescu, presedinte ACCPI.

O alta caracteristica a gandirii prescolare este egocentrismul. La aceasta varsta, copilul isi
centreaza gandirea asupra propriului ego, el crezandu-se centrul universului. Pentru copilul de
3-6 ani, totul prinde viata. Soarele si luna, ceasul, telefonul, mobilierul sunt fiinte vii, inteligente
si ... vorbarete. Din egocentrismul gandirii se desprinde si artificialismul: posibilul si imposibilul
se suprapun, copilul crede ca toate lucrurile sunt facute de om. Mai mult decat atat, el fabuleaza
si inventeaza, crezand ca toate pe pamant sunt facute pentru el.

Piaget si dezvoltarea cognitiva

In viziunea psihologului francez, copiii incearca sa inteleaga lumea singuri, pe baza
propriilor experiente. Jean Piaget considera ca pentru dezvoltarea capacitatilor
cognitive este mai important cum gandeste copilul decat ceea ce stie la un moment dat.
Psihologul descopera patru stadii de dezvoltare intelectuala, carora le corespunde cate
un tip de gandire:
• stadiul senzorimotor (0 - 2 ani) - simturile si abilitatile motorii sunt principalele
instrumente ale copilului pentru a intelege lumea. Copilul poate intelege ca un obiect
exista chiar daca nu se mai afla permanent in campul sau vizual. Incepe sa-si
aminteasca si sa-si reprezinte experientele. Stadiul se incheie cu achizitia limbajului si a
gandirii simbolice.
• stadiul preoperational (3 - 6 ani) este caracteristic copilului de varsta prescolara, care
incearca sa achizitioneze gandirea logica. Intre timp, se foloseste de gandirea simbolica
si de limbaj pentru a cunoaste lumea inconjuratoare. Gandirea este egocentrica,
cunoasterea fiind facuta din perspectiva proprie.
• stadiul concret operational (7 - 11 ani) - copilul intelege si foloseste operatiile logice in
rezolvarea de probleme. In aceasta perioada copilul isi defineste notiunea de "numar",
"clasificare" si "conservare". Gandirea devine reversibila.
• stadiul operatiilor formale (de la 12 ani) - copilul incepe sa abstractizeze, adolescentul
opereaza mental asupra unor probleme ipotetice. Apare gandirea stiintifica.
Dupa ani de studiu si observare a copiilor, Jean Piaget sustine ca dezvoltarea intelectuala a
copiilor porneste de la scheme si modele universale si se bazeaza pe asimilare si acomodare,
care se concretizeaza intr-o stare de echilibru.

Dezvoltarea proceselor cognitive la copiii de 3-6 ani

Piaget a denumit perioada 3-6 ani stadiul preoperational al dezvoltarii cognitive,
deoarece la aceasta varsta copiii nu sunt inca pregatiti sa efectueze operatii mentale
logice, asa cum vor fi in stadiul operatiilor concrete.
Gandirea - principala caracteristica a gandirii prescolarului este intuitivitatea, influentata
de perceptie; in gandirea intuitiva, actiunile reale sunt imitate. Copilul are tendinta de a
corela mental anumite fenomene, indiferent daca intre ele exista sau nu o relatie
cauzala.
Simbolurile, carora copiii le-au atasat o semnificatie, ii ajuta sa-si aminteasca si sa se
gandeasca la lucruri care nu sunt prezente fizic. De asemenea, limbajul foloseste un
sistem de simboluri pentru comunicare.
Intre 3 si 5 ani, copiii realizeaza ca gandirea se petrece in minte, dar nu inteleg ca
oamenii gandesc in cuvinte sau pot "vorbi cu ei insisi". Incepand cu 4 ani, copiii inteleg
diferenta intre aparenta si realitate.
Memoria - gandirea este corelata de modul in care ne amintim. In aceasta perioada
volumul memoriei creste, iar continutul ei este format din rezultatele observatiilor
directe, din dialogul cu adultul sau din povesti. Dupa 5 ani, se constituie amintirile, se
retin evenimente cu mare incarcatura emotionala. Copilul memoreaza si retine ce l-a
impresionat mai puternic, ceea ce este legat de universul lui.
Odata cu imbunatatirea limbajului si conturarea imaginii de sine, apare si memoria
autobiografica. De la 3 ani, copiii incep sa-si aminteasca evenimente si experiente,
devin fascinati de trecut. Atentie, insa! La aceasta varsta, copiii pot fi usor influentati in
legatura cu amintirile si isi pot insusi experientele altora, povestind despre evenimente
la care nu a participat de fapt.

Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei

activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia
voluntara este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea
inceputa. La 3 ani, copilul poate fi distras usor de evenimente noi, dar capacitatea de
concentrare creste treptat, iar la 4-5 ani ramane implicat mai mult timp intr-o activitate.
La 6 ani, copiii pot desfasura activitati cu durata de 30 de minute.
Limbajul se dezvolta in acelasi timp cu gandirea. La 3 ani, un copil cunoaste si foloseste
900-1000 de cuvinte, in propozitii scurte si afirmative. Intre 4-5 ani, copilul este capabil
sa rosteasca propozitii (de 4-5 cuvinte) negative, imperative si interogative. Intre 5 si 7
ani, propozitiile devin mai lungi si mai complicate, copiii folosesc mai multe conjunctii,
prepozitii si articole.
Caracterisc acestei varste este solilocviul - vorbirea cu sine, cu voce tare, fara vreun
sens anume. Piaget considera ca, fiind egocentrici, copiii mici sunt incapabili sa
comunice cu sens, ci doar exprima tot ce le trece prin minte.

Intarzieri in dezvoltarea cognitiva

Medicul Oana Maria Popescu ne ajuta sa recunoastem semnele afectarii cognitive la copil:
• aversiunea fata de interactiunile fizice,
• intarzierea dezvoltarii limbajului,
• depresia sau anxietatea,
• dificultatea de concentrare si usurinta cu care copilul este distras de la ceea ce face,
• dificultati de invatare,
• incapacitatea de a exprima rapid gandurile si de a procesa informatia,
• incapacitatea de recunoastere a sunetelor,
• exploziile de furie,
• memorie scurta,
• dificultati de interpretare a cerintelor senzoriale din mediu,
• dificultati in raspunsul dat altora,
• dificultati de vorbire.
De multe ori deficitele cognitive sunt diagnosticate de medicul de familie sau pediatru la
vizitele medicale de rutina.

Modalitati de stimulare cognitiva

Deoarece capacitatea de concentrare se dezvolta gradual, gandirea se bazeaza pe
simboluri, iar memoria este legata de lucrurile care l-au impresionat cel mai mult,
dezvoltarea cognitiva a copilului trebuie atent supravegheata de parinti. Acestia isi pot
stimula cognitiv copiii prin exercitii sau jocuri. Spre exemplu, atunci cand copilul are de
rezolvat o problema complexa, parintele il poate ajuta prin trasarea unor etape, pe care
sa le parcurga pe rand.
"Principalul ingredient al dezvoltarii armonioase a copilului este relatia pe care o are cu
parintii. Cu cat relatia cu parintii este mai buna, cu atat copilul poate sa se descurce mai
bine in situatii stresante si poate rezolva mai bine diverse probleme. O relatie buna cu
parintii implica insa ceea ce se numeste "atasament de tip sigur": copilul nu este nici
dependent de parinti, nici ignorat de acestia. Ca urmare, incurajarea activitatilor de unul
singur promoveaza capacitatile cognitive ale copilului, in conditiile in care copilul stie ca
se poate baza pe parintii sai. O greseala frecventa este cea in care parintii fac totul in
locul copilului si nu il lasa sa se descurce singur in variate situatii", atentioneaza dr.
Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie
Integrativa (ACCPI).
Tulburarile cognitive
Retardul mental (dizabilitatile intelectuale) sau dificultatile de invatare reprezinta
tulburari cognitive, pe care parintii nu trebuie sa le treaca cu vederea. "Deficitele
cognitive apar din cauza tulburarilor de dezvoltare fetala sau accidentelor la nastere,
dar exista si tulburari cognitive de cauza necunoscuta. In mare parte tulburarile
cognitive la copil sunt produse de hemoragiile cerebrale, anormalitatile cromozomiale
(defecte genetice), hipotiroidismul congenital, lipsa de oxigen in timpul nasterii, infectiile
prenatale si complicatiile intrauterine", considera psihoterapeutul Oana Maria Popescu.

Sursa:
"Psihologia copilului" de Mihaela Gaisteanu
"Ghid de bune practici pentru educatia copiilor intre 3 - 6/7 ani"
http://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-varstelor/

https://www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare_cognitiva/tabel_dezvoltarea_cognitiva_a_copilului_intre_3_6_ani