Sunteți pe pagina 1din 70

GHICITORI

Am un bou:
Cu capul sparge,
Cu coada drege.
(acul)

Ce-i subţire,subţirel
Şi trage aţa după el ?
(acul)

Cine are o singură ureche


Dar nici cu aceea nu aude ?
(acul)

Luciul luceşte,
Luciul străluceşte,
La gard mereu împleteşte.
(acul)

Luciu, lucior,
Îi pun coadă de fuior.
(acul)

Mic, mititel
Îngrădeşte frumuşel.
(acul)

Mititelu-ntr-o ureche
Face nouă haina veche.
(acul)

Urechi are, dar n-aude,


E micuţ şi tot împunge.
(acul)

Este meşter iscusit,


Dar lucrează priponit.
Dacă nu îl legi cu aţă,
Nu se mişcă, n-are viaţă.
(acul cu aţă)

Petale de flori micuţe,


Aşezate-n cutiuţe,
Să putem picta cu ele
Oameni, case, floricele.
(acuarelele)

Când nu este semafor


Strada poţi trece uşor
El maşinile opreşte
Doar să treci...şi le porneşte...
(agentul de circulaţie)

Pisc de gheaţă plutitor,


În mările polilor !
(aisbergul)

Are-un ac micuţ şi fin,


Zboară lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(albina)

Din flori plicuri de dulceaţă


Strânge de cu dimineaţă.
(albina)

Hărnicuţa gospodină
Strânge zahăr din grădină !
(albina)

Harnică, draga,
Înconjură dumbrava.
(albina)

Inspectează floricele
Şi strânge nectar din ele !
(albina)

La cap limbă cu miere,


La coadă limbă cu venin.
(albina)

Douăzeci de fr umoşi,
Patruzeci de voinici,
Şaizeci de înţelepţi,
Optzeci de nebuni.
(anii vieţii)

Sunt surori, chiar gemene,


Dar nu vor să semene
Între ele nicidecum
Se stropesc cu alt parfum,
Hainele nu sunt la fel,
Au la deget alt inel.
Una-şi pune haină verde,
Alta haina-ncet şi-o pierde;
Una - haină colorată
Alta - alb imaculată
Una-i caldă; alta-i rece
Nimeni nu le întrece
Una păsările aduce
Alta - păsările alungă
Una ni se pare dulce
Alta ni se pare lungă.
(anotimpurile)

Am un pom. Deşi e mare,


Numai patru ramuri are:
Una florile-nf loreşte,
Alta fructele rodeşte,
Alta frunza-ngălbeneşte,
Alta prinde strai de-argint să ţeasă.
(anul cu cele 4 anotimpuri)

Oglinda cerului
În adăpostul pămîntului.
(apa în fântână)

Într-un pomişor
Arde-un focuşor !
(ardeiul iute)

Animal cu capu-n jos


Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos.
(ariciul)

Are zeci de ace groase


Dar nu ţese nici nu coase.
(ariciul)

Cui îi place să se-mbrace


În cojoc cu mii de ace ?
(ariciul)

Din grădina lui Mihai,


De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Ca să caute furnici.
Ce să fie oare, ghici ?
(ariciul)

Pleacă moşu-ncet la vie


Cu scai mulţi pe pălărie !
(ariciul)

Sunt rotundă sau pătrată


Ascut creionul îndată.
(ascuţitoarea)

Ce dihanie ciudată,
Cu gât lung şi gură mare,
A-nghiţit, aşa, deodată,
Tot ce-i pulbere-n covoare ?
(aspiratorul)

Cameră pe groase roate


Duce călători în spate !
În oraş şi în afară
Chiar şi în întreaga ţară !
(autobuzul)

Nici pe apă,nici pe şine


Îl ghiceşte orişicine
El te-nalţă sus spre soare
Şi te duce-n depărtare
Ca gândul,ca vântul
Ocolind pământul.
(avionul)

Un vultur voinic, de fier,


Poartă oameni pe sub cer !
(avionul)

Ce-ncăpere are cadă,


Apă rece, apă caldă,
În care, când ai intrat,
Ieşi mai alb şi mai curat ?
(baia)

Nu e peşte, nici vapor


Uriaşul mărilor !
(balena)

Când e plin zboară,


Când e gol coboară !
(balonul)

Fetele şi femeile n-au


Şi nici nu doresc să aibă;
Bărbaţii o ţin ca o podoabă,
Iar când o au
Încearcă să se cureţe de ea.
(barba)

Am o raţă
Fără viaţă,
Trece apa cât de mare,
Ba te duce şi-n spinare.
(barca)

Care gâscă n-are viaţă


Şi pe apă se răsfaţă ?
(barca sau luntrea)

Noi o facem din hârtie


Pluteşte pe apa argintie,
Pescarii o fac din lemn, pânze şi sfori,
Plecând cu ea să pescuiască-n zori.
(barca cu pânze)

Să-mi ghiciţi o ghicitoare:


Înaltă, cu lungi picioare,
Pene negre pe-aripi are,
Peste broaşte e mai mare !
(barza)

În pădure fusei,
Al treilea picior ajunsei.
(bastonul)

Pe bătrâni îi sprijinesc,
Pe călători întovărăşesc,
Pe cei răi îi pedepsesc.
(bastonul)

Pe masă sau în tavan,


Seara vezi un ghem bălan !
(becul)

Şi acasă şi în clasă,
E o pară luminoasă.
(becul electric)

Are coarne-ncârligate
Şi cu-alţi semeni se bate !
(berbecul)

Trece badea mânios


Cu cojocu-ntors pe dos.
(berbecul)

Ghiciţi care lighioană


Mestecă, aşa-n neştire,
Tot betonul ce se toarnă
În pereţii din clădire ?
(betoniera)

Găinuşă pestriţată
Cu coada mereu plouată !
(bibilica)

Două roate-n lanţ legate


Duc iute un om în spate !
(bicicleta)

Stă cu spatele la rege


Dar regele nu se supără.
(Birjarul)

E deschisă orişicui,
Este "Casa Domnului" !
(biserica)

Vacă neagră, coarne late,


Îndreptate mult în spate,
Vara umblă să se scalde
În mlaştini cu ape calde !
(bivoliţa)

Când e viu, el trage carul


Iar tăiat, dintr-a lui piele
Face talpă tăbăcarul
Şi cizmarul tălpi, pingele.
(boul)

Când suge,
Când ară,
Când face din el ciubote.
(boul)

Până-i mic,
Ţări cuprinde;
Dacă creşte,
Pământul risipeşte;
Dacă moare,
În joc sare.
(boul)

Iarna-n frig, vara la soare,


Neschimbat e la culoare !
(bradul)

Sus pe coama munţilor,


Munţilor, cărunţilor,
Stă voinicul cel ţepos
Veşnic verde şi frumos.
(bradul)

Sus pe culmi înalte creşte,


Lumea-n case îl pofteşte,
Îi dă daruri să le ţină
Şi potire de lumină !
(bradul)

Holbată, cu gura mare,


Ca şi o lăcustă sare.
(broasca)

Poartă-n spate o cetate


Şi din ea doar capu-l scoate !
(broasca ţestoasă)

Cu arome îmbietoare
Pâinea rumenă apare
Din cuptorul dogorit
Cine o scoate mulţumit ?
(brutarul)

Şapte puncte poartă-n spate


Şi-ajută pomii cât poate.
(buburuza)

Ciorbe, supe, sărmăluţe


Sosuri calde, chifteluţe
Pregăteşte iscusit
Că e meşter la gătit.
(bucătarul)

E o babă supărată
Şade-n scorbură uscată,
Are ochii de motan
Şi seamănă c-un vultan !
(bufniţa)

Am în curte un stejar
Cu vârf roşu ca de jar !
(bujorul)

Ursuleţ cu alb vărgat


Rău cu vulpea e certat !
(bursucul)

Retevei rotund
Strânge păru-n fund.
(căciula)

Am două vaci roşii:


Când le duc la apă,
Se uită acasă;
Când le duc acasă,
Se uită la apă.
(călcâiele)

Am trup, dar n-am corp;


Am gât, dar n-am cap;
Am mâneci, dar n-am mâini.
(cămaşa)

Odăiţă meşterită,
Pentr-un singur om croită,
O intrare, trei ieşiri,
Spune-o fără să te miri !
(cămaşa)

Corabie plutitoare
Pe nisipuri, călătoare !
(cămila)

Într-o cuşcă mulţi căţei,


Toţi sunt albi şi rotofei -
Mama-i pune la mujdei !
(căpăţâna de usturoi)

Sprintenă şi delicată
Se adapă-nfiorată !
(căprioara)

Care gâză stricătoare


Apare în luna mai
Şi face pagubă mare,
De ţipă copacii: “Vai” !
(cărăbuşul)

Din pământ mă nasc,


În apă mor,
În aer mă veştejesc,
Şi la foc mă întăresc.
(cărămida)

Cutii roşii din pământ,


Le-aşezăm în zid la rând !
(cărămizile)

Cu ce plimbăm mai uşor,


Copiii pe placul lor ?
(căruciorul sau trăsurica)

Am un dorobanţ
Şi e pus în lanţ.
(câinele)

Când e frig,
Stă covrig,
Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan !
(câinele)

E lânos şi stă la stână


Şi pe oi el le adună.
(câinele)
Roade oase,
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)

Un prieten credincios,
Fără frică, bătăios,
Hoţul frică de el are
Când îi iese în cărare.
Poţi să spui cum se numeşte
Cel ce curtea ţi-o păzeşte ?
(câinele)

Animalele din casă


Umblă pe sub masă
Când se întâlnesc
Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)

De ziua ta tu îl primeşti.
Oare ce o fi el ?
(cadoul)

Nu sunt carte, dar am foi


Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele.
(caietul)

Seamănă c-o zărzărea


Da-i mai mare decât ea !
(caisa)

Avem în camera noastră,


Aşezat cam sub fereastră,
O armonică de fier,
Cu numele... c___r !
(caloriferul)

Are coamă şi nu-i leu,


Îl conduc unde vreau eu.
Pe spate îi sunt samar
Şi-l înham şi la docar.
(calul)

Este un prieten bun,


El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)

Mândru, înalt şi frumos,


La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Şi te poartă în spinare.
(calul)

O căruţă mare, grea,


Netrasă de boi şi cai,
Cară tot ce pui în ea !
(camionul)

Am o fetiţă
Sărutată de toţi pe guriţă.
(cana)

Cine poate să-l ajungă


Pe acest alergător,
Care-şi poartă puii-n pungă ?
Îl ghiciţi foarte uşor !
(cangurul)

N-are minte
Dar te prinde.
(capcana)

Are barbă, nu-i bărbat.


E gata de cocoţat !
(capra)

Barbă are,
Popă nu-i
Coarne are
Vacă nu-i.
(capra)

El e sus, are şi ochi


Nas şi gură de-l deochi.
(capul)

Are foi şi nu e pom,


Îţi vorbeşte ca un om
Şi cu cât o îndrăgeşti
Tot mai mult o foloseşti.
(cartea)

Are foi şi nu e pom,


Îţi vorbeşte şi nu-i om,
Dă exemple, sfaturi multe
Celor ce vor să le-asculte !
(cartea)

Are foi şi scoarţă


Dar nu e copac,
Cine-o înţelege
Minte are-n cap.
(cartea)

E o grădină mândră, semănată


Cu poezii, cu glume şi poveşti,
Dar nu se lasă lesne vizitată
Decât când ştii, copile, să citeşti.
(cartea)

Deasupra iarba se-ncurcă


Şi sub ea ouă de curcă !
(cartofii)

Sub pădure grămădită


Şade lumea învelită
Ziua de soare fugită,
Noaptea de lună pitită.
(casa)

Chiar de-şi trece vara toată


Sub al său cojoc ţepos,
Toamna când l-aruncă jos,
Minunat e de bronzată.
(castana)

Am cămăşi nenumărate,
Plângi de le dezbraci pe toate !
(ceapa)

Am o doamnă în cămară,
Cu cosiţele afară.
(ceapa)
Am o grasă jupâneasă,
Îmbrăcată-n rochii de mătasă.
De-ncep a o dezbrăca,
Toţi încep a lăcrima.
(ceapa)

Boţ ca mărul,
Pături ca plăcinta.
(ceapa)

Cu picioarele în vânt
Şi cu barba în pământ.
(ceapa)

Fetişoară
Cu rochiţă roşioară,
Când prind a te dezbrăca
N-am de ce mă bucura
Că încep a lăcrima.
(ceapa)

Parcă e un măr frumos,


Dar păcat că-i mustăcios !
(ceapa)

Sus plete,
Jos musteţe,
La mijloc cămaşe creţe.
(ceapa)

Am aici o jucărie,
Care cât e vremea ştie,
Dar nu face nici un pas
Dacă n-o învârt de nas.
(ceasornicul)

Cine bate
Şi nu e bătut ?
(ceasornicul)

Gură n-are,
Nici picioare,
Câteodată amuţeşte,
Dar când merge şi vorbeşte
Îl asculţi ca la poruncă:
Sari din pat şi mergi la muncă.
(ceasornicul)

N-are mâini şi totuşi bate,


Bate-ntruna, zi şi noapte,
Stă oriunde îl vei pune
Şi oricând timpul ţi-l spune!
(ceasul)

Ticăie la capul tău


Şi te trezeşte mereu
(ceasul)

Zi şi noapte,
Stau de pază;
N-am picioare
Şi tot umblu;
N-am nici mână
Şi tot bat.
(ceasul)

Scurtă, groasă, un-te duci ?


Ars în fund, ce-ai să mă-ntrebi ?
Unde eu mă duc,
Tot ţie-ţi aduc.
(ceaunul şi cofa)

În aer ramurile-şi are


Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)

Mândru şi încoronat,
Prin poieni este-mpărat !
(cerbul)

Încârligat şi-ntortocheat
Şi de urechi e agăţat.
(cercelul)

Umbreluţă albăstrea,
Încape lumea sub ea.
(cerul)

Care cer n-are stele ?


(cerul gurii)

În mănuşă sau ciorap


Câte degete încap ?
(cinci)

Unde-s poze mişcătoare


Pe o pânză foarte mare ?
(la cinematograf)

Vine “doctoru”-n pădure


Cu fes roş şi cu secure !
(ciocănitoarea)

Către soare se avântă


Dimineaţa-n zori şi cântă.
(ciocârlia)

Bunicuţul de la ţară
Are un prieten bun
Bate cu el multe cuie,
Face gardul de la drum.
(ciocanul)

În grădina lui Pandele


E un pom plin cu mărgele,
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-mperecheate.
(cireşele)

Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
În păduri şi pe ogor,
Prin grădini şi-n deal la vie
Stă mereu într-un picior.
(ciuperca)

După ploaie, la plimbare,


Cu umbrele mici... de soare !
(ciupercile)

De picioare-l strâng cu mâna


Şi el încleştează gura.
(cleştele)

Păhărel de oţel
Stă la gâtul unui miel:
Când elevii vin de-acasă
Îndată îi cheamă-n clasă !
(clopoţelul)

Are mama o ulcea


Cu ceşcuţe lângă ea;
Ceştile sunt toate vii,
Drăgălaşe, aurii !
(cloşca cu pui)

Luceşte, sclipeşte,
Pe câmpii goneşte,
Retează tot ce-nfloreşte.
(coasa)

Slăbănoaga fânu-l frânge,


Iar colţata-n urmă-l strânge !
(coasa şi grebla)

Cât e vara – cucurigu !


Cucurigu - când dă frigu !
Cine-i frate dumnealui ?
Cum îl cheamă ?
Poţi să-mi spui ?
(cocoşul)

Cavaler împintenat,
Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Că e şef peste găini !
(cocoşul)

La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)

La trup pepene,
La cap pieptene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare,
Împunge cu clonţu-n soare.
(cocoşul)

Păsărică elegantă,
Cu pieptar catifelat,
Coada-şi mişcă ziua toată
Bătând tactul regulat !
(codobatura)

Umblă pe la noi prin lan


Un camion cam năzdrăvan;
Grânele le seceră,
Spicele le treieră !
(combina)

Miezul e floare spumoasă,


Iar în jur frunze de varză !
(conopida)

O căsuţă ascuţită
Stă pe beţe sprijinită !
(cortul)

Cine zi şi noapte tutun fumează


Şi nu se mai satură ?
(coşul)

Ciutur-mutur cel bătrân


Şade sus şi bea tutun.
(coşul)

Sus pe casă aşezat


Şi fumează ne-ncetat.
(coşul)

Zboară Stanca prin livadă


Cu o daltă-n loc de coadă !
(coţofana sau ţarca)

Roş, albastru sau vărgat,


Stă întins pe lângă pat !
(covorul)

Mama sau bunica-l face,


Îl frământă şi îl coace.
Cu stafide, nuci sau mac.
Aţi ghicit ! E...
(cozonacul)

Bucăţică de cărbune,
Cu veşmânt de lemn,
Pe hârtie lasă urme
Scriind orice semn.
(creionul)

Drept, înalt şi subţirel


Cu veşmânt de lemn pe el,
Are vârful de cărbune
Pe hârtie multe spune.
(creionul)

Cine urme albe lasă


Pe tabla neagră din clasă ?
(creta)

State albe ca de nea


Se văd în grădina mea !
(crinii albi)

O şopârlă de cinci coţi,


Hai, ghiceşte-o dacă poţi.
(crocodilul)

Cine le face pe toate cu măsură ?


(Croitorul)

Cine-şi cântă numele


Prin toate pădurile ?
(cucul)

Cine umblă mult prin lume


Şi tot se strigă pe nume ?
(cucul)

Singuratic şi hai-hui,
Îşi cântă numele lui !
(cucul)

Ce holbată şi sfioasă
Toată ziua şade-n casă ?
(cucuveaua)

Stă în casă şi în clasă,


Poartă haine şi nu-i pasă !
(cuierul)

Hoţul intră-n casă,


Şi capul afară-şi lasă.
(cuiul)
Cine ţine bine-n gură
Tava plină de friptură ?
(cuptorul)

Şade moşul sub uluc


Şi fumează din ciubuc;
Apoi, după ce-a fumat,
Îl hrănesc cu aluat.
(cuptorul)

Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)

Cine-i mândru şi-nfoiat


Şi cu moţ de nas legat ?
(curcanul)

Am un brâu vărgat
De cer spânzurat.
(curcubeul)

Năframă vărgată
Peste mare-aruncată.
(curcubeul)

Sus pe cer s-a arătat


Un covor încovoiat !
(curcubeul)

Am o frunză care te omoară.


(cuţitul)

Deşi-i mic şi subţirel,


Toţi se tem şi fug de el !
(cuţitul)

Cinci pitici
Cinci voinici...
Cât îi vezi de mititei,
Faci cu ei
Tot ce vrei.
Scrii,
Joci mingea,
Împleteşti,
Palate construieşti.
(degetele)

Peste tot găseşti în lume


Cinci fraţi cu acelaşi nume.
(degetele)

Moşneguţ cu pielea goală


Ţine vinul de năvală.
(dopul)

Cartea ce-o păstrezi ca nouă


Câte scoarţe are ?
(două)

Cine se-ngraşă legat ?


(dovleacul)

Noi avem un butoiaş


Alb, voinic, parcă-i de caş;
Cercuri n-are şi nici doage,
Este bun când mama-l coace !
(dovleacul)

S-a făcut de când e lumea


Şi va fi cât va fi lumea.
(drumul)

Mure albe sus în pom,


Hai, copii, să le luăm !
Şi ce nume să le dăm ?
(dudele)

Cămăruţă de lemn tare


Ţine hainele-n păstrare !
(dulapul sau şifonierul)

Cine te-ngână
Şi nu te superi ?
(ecoul)

Îţi vorbeşte
Şi turceşte,
Şi-orice limbă nimereşte.
(ecoul)
Murgul rage
În pârloage,
Lelea-ngână
În grădină.
(ecoul)

Nu-l întrebi
Şi îţi răspunde
Cauţi în jur
Şi nu ştii unde.
(ecoul)

Dimineaţa îţi zâmbeşte


Când la grădiniţă vii
Pentru şcoală pregăteşte
Grupa-ntreagă de copii...
(educatoarea)

Uriaş cu nasul mare


Poartă oameni pe spinare !
(elefantul)

O maşină zburătoare
Cu elicea pe spinare !
(elicopterul)

Uriaşul râmător
Cu puternica lui gheară
Sapă gropi, foarte uşor,
Şi pământu-l scoate-afară !
(excavatorul)

Iese moşul din colibă


Cu nasul plin de mămăligă.

(făcăleţul)

Cocostârcul din câmpie


Scoate apă dar n-o bea
Bucuros ţi-o lasă ţie
Şi oricui ar vrea s-o bea !
(fântâna cu cumpănă)

Lungul urcă şi coboară


În scrânciob i-o fetişcană !
(fântâna cu cumpănă)
Cine-i munteanul fălos
Care-aruncă jir pe jos ?
(fagul)

Cine stă pe ţărm la mare


Şi privirea nu-şi abate,
Călăuză de vapoare
Şi pe ceaţă şi în noapte ?
(farul)

Albă păsăruică,
Pe arac se urcă;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)

Şade baba pe arac


Şi-şi ţine boabele-n sac,
Şi-i atâta de bătrână,
Că-i cad dinţii în ţărână.
(fasolea)

Cavaler de la paradă
Are coada cât o spadă !
(fazanul)

Nici afară,
Nici în cer,
Nici pe pământ.
(fereastra)

Are dinţi mulţi şi mititei


Şi nu suferă niciodată de ei.
(fierăstrăul)

Nu-i pisică, nici căţel


Are dinţii de oţel !
(fierăstrăul)

Buchet tare de vergele


Ţine beton între ele !
(fierul beton)

Ce trăieşte după moarte


Şi-altul vrea ca s-o tot poarte ?
(floarea)

Care floare
Parcă-i soare ?
(floarea soarelui)

O mie de frăţiori,
O mie de dinţişori
Stau înfipţi câte şi-o mie
Într-un fund de farfurie.
(floarea soarelui)

Stau pe baltă ouă sparte,


Între frunze mari şi late !
(florile de nufăr)

În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine-acasă şi horeşte.
(fluierul)

Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic îl are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie.
(fluturele)

Parcă-i floare zburătoare


Şi are şase picioare !
(fluturele)

La masă făr de mine nu stai,


Totuşi nu vrei să mă ai;
Când mă ai, chiar te grăbeşti
De mine să te lipseşti.
(foamea)

Ce separă unindu-se ?
(foarfeca)

Cuţitaşe cu inele
Taie pielea în curele !
(foarfeca)

Toată este numai gură


Părul de pe frunte-ţi fură.
(foarfeca)

O păpuşă gogonată
Stă pe gheaţă înfăşată !
(foca)

Am un bour roşu:
Unde paşte
Multă vreme
Se cunoaşte.
(focul)

Cât de mic,
Dar noaptea tot se vede.
(focul)

Galben, roşu la culoare,


Licurici lasă să zboare !
(focul)

Unde doarme boul roşu,


Nu mai creşte iarbă verde.
(focul)

Vântu-l stinge
Vântul îl încinge.
(focul)

Popa-n casă,
Pletele-i pe casă.
(focul şi fumul)

Tatăl încă nu s-a născut,


Şi copilul i-aleargă prin sat.
(focul şi fumul)

Are ciocu-ncrucişat,
Desface conul de brad !
(forfecuţa)

Iepurilă încălţat
Stă la margine de sat.
(fricosul)

Tortul, untul, fripturica


Le-a vârât în el mămica,
Pare un dulap vopsit,
Înăuntru-i ger cumplit.
(frigiderul)

Înaintea cui
Trebuie să-şi scoată fiecare pălăria ?
(Frizerul)

Tunde cu îndemânare
Şi îţi face şi cărare
O frizură să-ţi stea bine
Nu-l întrece orişicine.
(frizerul)

Ce cade-n apă
Şi nu face stropi ?
(frunza)

Săgeata împăratului
Sparge casa dracului.
(fulgerul)

Un balaur roş, de pară,


A ieşit din nori afară !
(fulgerul)

Parc-ar fi nişte petale,


Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le-aşază.
(fulgii de nea)

Ce trece prin pod


Şi nu hodorogeşte ?
(fumul)

În foc s-a născut,


De foc a fugit,
De foc despărţit,
Iute a murit.
(fumul)

Nu e abur, nu e nor,
Dar la fel e de uşor !
(fumul)
Ori îi iarnă, ori îi vară,
Suie-n pod fără de scară.
(fumul)

Se suie moşul în pod


Fără scară,
Fără mâini
Şi fără picioare.
(fumul)

Am o capră cu trei coarne


Claia vrea să o răstoarne,
Alte ori ia paie-n gură
Şi le-aruncă-n car sau şură !
(furca)

Mică, dar voinică,


În spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară.
(furnica)

Trei mărgele, doar, pe-o aţă


Se mişcă plină de viaţă !
(furnica)

Şarpe lung de cauciuc


Varsă apa unde-l duc !
(furtunul)

Vine fuga pe cărare


Culegând la pietrişoare.
(găina)

Legată de nas cu sfoară,


Ea-n adânc goală coboară,
Iar când iese la lumină,
Atunci e cu apă plină !
(găleata fântânii)

Ce fuge mai repede decât toate ?


(gândul)

Ce-i nevăzut,
De alţii neştiut,
Când îi dai drumul,
Înconjoară pămîntul ?
(gândul)

Ce trece prin perete,


Şi nu-l sparge ?
(gândul)

Cine zboară fără umbră


Şi se-ntoarce fără zgomot ?
(gândul)

Jupâneasa durdulie
Cu rochiţa cenuşie
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(gâsca)

Atunci când sunt în ogradă


Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna fac.
(gâştele)

O leliţă certăreaţă
Multe cântece învaţă.
Ea vorbeşte limbi vreo nouă
Şi-umblă veşnic după ouă !
(gaiţa)

În pădure născui,
În pădure crescui,
Acasă când m-au adus
Slujitor casei m-au pus.
(gardul)

Lumina prin ce trece


Şi nu se opreşte ?
(geamul)

Nu-i vulcan, să ţineţi minte,


Dar azvârle apă fierbinte !
(gheizerul)

Îl ţii de coadă,
Dar el tot fuge de-a dura.
(ghemul)
Clopoţel mititel
Cine sună lin din el ?
Nimeni ! Nimeni !
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(ghiocelul)

Clopoţel
Mititel,
Scoate capul din zăpadă,
Primăvara să o vadă.
(ghiocelul)

Voinicel cu haină albă


Iese primul din zăpadă.
(ghiocelul)

Animal cu trup tărcat


Şi cu gât nemăsurat !
(girafa)

Are gâtul foarte-nalt


Şi picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)

Care minge colorată


Toată lumea ne-o arată ?
(globul pământesc)

Printre mulţi stejari e unul


Gros şi multisecular,
Îl iubim precum străbunii
Şi-l numim cu drag...
(gorunul)

Ce-i mândru la sat


Şi bun la mâncat ?
(grâul)

După deal, dintr-un tezaur


Au ţâşnit săgeţi de aur.
(grâul)

Nu-i canar şi nici scatiu,


Cu veşmântul auriu !
(grangurul)

Arici mare şi zbârlit,


Pe ogoare tăvălit !
(grapa)

Cenuşiu, cu alb stropit


Artist foarte iscusit !
(graurul)

Deşi-i slabă, nu se-ndoaie


Şi cu dinţii strânge paie !
(grebla)

Cine cântă toată vara


Prin fâneţe cu ghitara ?
(greierele)

Zi şi noapte prin fâneţi,


Auzi mii de cântăreţi.
(greierii)

Strugure nu-s,
nici piatră nu-s,
Însă cad din nori, de sus;
Florile eu nimicesc
La căldură mă topesc.
(grindina)

De-ai greşit, ia seama bine,


Foloseşte-mă pe mine !
Foaia albă va rămâne
Ai grijă să scrii mai bine.
(guma de şters sau radiera)

Nu e şoarec nici orbete,


Roade pete pe caiete.
Ar fi bine şi frumos
Să nu-i dăm nimic de ros.
(guma de şters sau radiera)

Am o râşnicioară
Toată ziua râşneşte
Şi noaptea se odihneşte.
(gura)

Unul numai cuvântează,


Doi se uită şi veghează,
Iar alţi doi, care-au rămas,
Stau şi-ascultă fără glas.
(gura, ochii şi urechile)

Pepenaşul cu gurgui
E-mbrăcat cu puf de pui !
(gutuia)

Un pitic, cumplit duşman,


Zi şi noapte iese-n lan,
Roade spice, boabe fură
În punguţele din gură !
(hârciogul)

Cu mâna îl ţin
Şi-i dau cu piciorul,
El muşcă din plin
Cu gura ogorul !
(hârleţul)

Este groasă sau subţire


De o îmbraci ea cald îţi ţine.
(haina)

Unde-s munţi fără-nălţimi


Şi ape făr-adâncimi ?
(pe hartă)

Cloşca-n vad s-a pitulat,


Risipindu-şi puii-n sat,
Însă noaptea, grijulie,
Îi hrăneşte pe-o frânghie.
(hidrocentrala)

Un balaur
Solzi de aur,
Stă în munte priponit,
Apă bând necontenit;
Şi pe nări cum suflă para,
Luminează toată ţara.
(hidrocentrala)

Parcă-i câine uricios,


Umblă mult cu capu-n jos,
Cu cadavre se hrăneşte,
Orişiunde le găseşte !
(hiena)

Elefant scurt în picioare


Intră-n apă la răcoare !
(hipopotamul)

De aici şi pân’ la munte


Numai pături aşternute.
(holdele)

Pare că-i un pătrunjel,


Fiindcă-i alb, la fel ca el;
Când îl guşti, te strâmbi, tuşeşti
Şi îndată-l şi ghiceşti !
(hreanul)

A venit baba din munţi


Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând poveşti
Flori de gheaţă la fereşti.
(iarna)

Cine vine cu steluţe


Albe-n frunte
Dinspre munte ?
(iarna)

Am un puişor de drac
Cu doi dinţi de greblă-n cap.
(iedul)

La deal repede şi fără ocol,


Iar la vale rostogol.
(iepurele)

Lungi urechi, picioare lungi,


Doar cu puşca îl ajungi !
(iepurele)

Urecheat cu haine sure


Stă pe câmp şi în pădure.
(iepurele)

Bate fără încetare,


Începând de la născare;
Iar când ceasul a sosit,
Atunci şi ea s-a oprit.
(inima)

Ţevi,conducte instalează
În perete le fixează
Iar în urmă el ne lasă
Apa şi căldura-n casă.
(instalatorul)

Sentimentul cel mai sfânt


Din cer şi de pe pământ.
(iubirea)

La stat
Nu-i înalt,
Dar la nas
N-o să-i ajungi
Nici cu scări
Din cele lungi.
(îngâmfatul)

Ea ne e a doua mamă
Şi ne învaţă doar la şcoală.
(învăţătoarea)

Durere rece
Prin inimă trece.
(junghiul)

Rămurea cu clopoţei,
Hai, ghiciţi numele ei !
(lăcrămioara)

Iedul cu şase picioare


Vrea ca lanul să doboare !
(lăcusta)

Nu e ţap, dar coarne are


Şi prin lanuri iute sare !
(lăcusta)
Cerceluş cu toartă mare
Te opreşte la intrare !
(lacătul)

Cerceluş cu toartă,
Nime nu mă poartă,
Da mă tot acaţă
La uşa din faţă.
(lacătul)

De pază la poartă
Cerceluş cu toartă
Agăţat stingher
De urechi de... fier.
(lacătul)

Nu latră, nu muşcă
Şi nici nu împuşcă.
În casă
Pe nimeni nu lasă !
(lacătul)

Ce apă este în lume


Fără nisip ?
(lacrima)

Cupe albe sângerii,


Stau pe lujere înfipte,
Parc-ar fi nişte făclii !
Hei, ghiceşte-le, de ştii !
(lalelele)

Cine ziua dormitează


Şi noaptea ne luminează ?
(lampa)

Zână albă ca o vrajă


Lin pe apă ea pluteşte,
Între trestii stă de strajă
Şi în apă ea priveşte
Cine e ? Cine-o ghiceşte ?
(lebăda)

Ce e mare şi mai mare


Şi de nimeni teamă n-are ?
(legea)

Nu e cal, dar are coamă


Şi-i puternic fără seamă,
Îl ghiceşti uşor, când vrei,
Că e scris pe banii mei !
(leul)

E un mic aeroplan
Cu aripi de celofan !
(libelula)

Să-mi ghiciţi în graba mare,


Unde sunt cărţi de vânzare ?
(la librărie)

Mici pitici cu felinare


Umblă noaptea pe cărare !
(licuricii)

Scânteioară
Albăstrioară,
Zboară pe-ntuneric, zboară;
Luminează ici-colea.
Ce-i: felinăraş sau stea ?
Licăreşte... licăreşte...
Numele cine-i ghiceşte ?
(licuriciul)

Pare-a fi un şoricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip şi fel
Purtând numele de floare.
(liliacul)

Primăvara când s-arată,


Prin grădini apar deodată
Ciorchini albi şi albăstrii
Din steluţe, mii şi mii !
(liliacul)

Şoricel cu aripioare
Poartă numele de floare.
(liliacul)

Zburătoare
Cu patru picioare.
(liliacul)

Melcul fără de găoace


Multă pagubă ne face !
(limaxul)

Ce şede în apă
Şi tot se adapă,
Omul îmbătrâneşte,
Ea nu putrezeşte.
(limba)

Nu e laie,
Nici bălaie,
Nu e brici,
Ca briciul taie.
(limba)

Se întinde şi se strânge
Şi lacomă suge sânge !
(lipitoarea)

O dihanie ciudată
Poartă-n gură o lopată !
(lopătarul)

Cine ştie o crăiasă


Toată noaptea luminoasă
Între stele locuieşte
Oare cum se mai numeşte ?
(luna)

E rotundă şi bălaie,
Intră noaptea în odaie !
(luna)

O secere fără dinţi


Păşeşte peste munţi.
(luna)

Doisprezece fraţi aleargă


Anul cât este de lung;
Fug de zor prin lumea-ntreagă,
Niciodată nu se-ajung.
(Lunile anului)
Ciocoi ţeapăn şi hapsân,
El se vrea-n turmă stăpân !
(lupul)

E bun dobitoc
Foarte încăpăţânat
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.
(măgarul)

Am o mână fără oase,


Când se rupe, o poţi coase !

(mănuşa)

Ce are forma unei mâini


Şi tot nu-i mână ?
(mănuşa)

Cinci fraţi o haină îmbracă !


(mănuşa)

E moţat, nu-i ciocârlan,


Are coiful năzdrăvan,
Chiar o glugă de cioban !
(mătăsarul)

Am o găină pestriţă
Şi la coadă ferfeniţă.
(mătura)

O fetiţă jucăuşă,
Mereu şade după uşă,
Numai când e invitată,
Face camera curată !
(mătura)

Am o grebluţă cu cinci dinţişori,


Pe zi îmi trebuie de-o mie de ori.
(mâna)

Furculiţă cu cinci dinţi


Căpătată din părinţi.
(mâna)
Mână lungă, mare, grea,
Ridicăm ce vrem cu ea !
(macaraua)

Şi pe deal şi pe şes
Poţi vedea fes de fes !
(macii)

Sub o măciulie
Locuiesc o mie.
(macul)

Animal cu chip de om
Ţopăie din pom în pom !
(maimuţa)

Cin’ se zbate zi şi noapte,


De stânci veşnic se izbeşte
Şi deloc nu oboseşte ?
(marea)

Ban de aur colorat,


Cu pene înconjurat,
Îl puteţi ghici îndată,
Că are nume de fată !
(margareta)

De-i rotundă sau pătrată,


Toţi din casă îi dau roată !
(masa)

În pădure născui,
În pădure crescui;
Acas dacă m-aduseră,
Horă-mprejur mi se puseră !
(masa)

În pădure sunt născută,


În pădure sunt crescută,
Din pădure sunt adusă
Şi la mare cinste pusă.
(masa)

Lungă, lată sau pătrată,


Musafirii îi dau roată !
(masa)
Patru picioare are,
Dar să le mişte
Nu e în stare.
(masa)

Gură mare, ca o roată,


O umplem cu carne toată
Şi ne-o dă-napoi tocată !
(maşina de tocat carne)

Are coarne, dar nu-mpunge,


Şi pe leneşi îi ajunge !
(melcul)

Casa mare-şi duce-n spate,


Pe tălpici adevărate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint şi de mătasă.
(melcul)

Totdeauna sunt acasă


Şi de ploaie nu îmi pasă...
Merg încet, dar chibzuit:
Pe-unde merg las drum albit.
Am şi coarne,
Şi le fac
Lungi sau scurte
După plac.
(melcul)

Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)

Mingişoare aurii,
Galbene sau sângerii,
Hai, să le ghiciţi, copii !
(merele)

Stă-n pădure logofătul


C-o cămaşă ca omătul !
(mesteacănul)

Ce se frânge
Şi se strânge
Şi se bagă-n buzunar ?
(metrul)

Ce e mai dulce şi mai dulce


Şi prin bâzâit se-aduce ?
(mierea)

Pasăre galbenă-n cioc,


Fluieră un cânt cu foc !
(mierla)

Patru fraţi îngemănaţi


Într-un cojoc îmbrăcaţi.
(miezul de nucă)

Patru fraţi
Îngemănaţi,
Prinşi la joc
Într-un cojoc.

(miezul de nucă)

Patru fraţi stau într-o casă


Şi de ploaie nu le pasă !
(miezul de nucă)

Astă-vară la Crăciun,
Mâncam mere dintr-un prun
Şi cireşe din alun.
(minciuna)

Un orb vede un iepure,


Un şchiop aleargă după el,
Şi un mut strigă
La un surd să-l prindă.
(Minciuna)

E rotundă, colorată
Şi copiii nu-i rezistă,
Fără ea, ora de sport,
Ar fi ora cea mai tristă.
(mingea)

Mulţi sportivi o îndrăgesc;


De ce oare o lovesc ?
(mingea)
Pepenaş de cauciuc
Îl trântesc sau îl arunc,
Orişiunde dacă pică,
Nu se sparge, nu se strică !
(mingea)

Zece-o bat să intre-n plasă


Unu-o prinde şi n-o lasă.
(mingea de fotbal)

Ce nu poţi cântări ?
(mintea)

Lopăţică cu mâner
Folosită-n şantier,
Mai ales la zidărie
Şi-are numele... m___e !
(mistria)

Ce umblă viaţa toată


Şi drumul nu-l trece niciodată ?
(moara)

Coadă roşie sub pământ,


Păru’ verde joacă-n vânt.
(morcovul)

Şade moşul în cămară


Cu mustăţile afară.
(morcovul)

Ţăruş galben ascuţit


În pământ şade înfipt.
Cine este ? L-aţi ghicit ?
(morcovul)

Mâţă cu aripi de peşte


Şi cu colţii cât un cleşte !
(morsa)

Intră pe horn
Şi sub brad
Îţi lasă un cadou.
Cine e ?
(Moş Crăciun)
Noi muncim vara întreagă,
Să o dăm din casă afară,
Că-i urâtă şi murdară !
(musca)

Pe cămăşi, haine, flanele


Sunt bănuţi cu găurele !
(nasturii)

Am un ciocănaş de piele
Cu două găurele.
(nasul)

Ce e mai amar şi mai amar ?


(necazul)

Ce trece prin sat


Şi cânii nu bat ?
(negura)

De la mare pân’ la munte


Picură stele mărunte.
(ninsoarea)

Ce nod nu poate fi dezlegat ?


(nodul din gât)

Grămezi de câlţi,
Peste munţi.
(norii)

Pe deasupra se arată
Munţi de vată scărmănată !
(norii)

Peste ape şi pământ


Plutesc munţi purtaţi de vânt !
(norii)

Pe sub razele de soare


Zboară peste câmp o floare.
(norul)

Trece monstrul marea


Cu părul alb ca sarea.
(norul)
Numără pe îndelete
Roţile a trei triciclete.
(nouă)

Eu am patru fraţi
Într-un cojoc băgaţi.
(nuca)

Ce e ‘nalt cât casa,


Verde ca mătasa,
Dulce ca mierea
Amar ca fierea ?
(nucul)

Bucălaia de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână !
(oaia)

A trăit
Ne-a hrănit,
A căzut,
S-a prăpădit.
(oala)

Am fost la săpat;
La palme m-au luat,
În foc am intrat,
La tîrg am plecat.
Mulţi ani am slujit,
Pe toţi am hrănit,
Şi când am căzut,
Ţăndări m-am făcut.
(oala)

Cât am trăit
Pe foc m-ai fript,
Iar după ce-am murit
Pe drum m-ai azvârlit.
(oala)

Din pământ mă născui


În lume trăii
Şi când murii
În gunoi mă pomenii.
(oala de lut)
Am doi fraţi,
Care nu se pot vedea.
(obrajii)

Bicicletă cu proptele
Stă pe nas, nu pe şosele !
(ochelarii)

Sunt o şa,
Pe care nu călăreşte nimeni;
Sunt fereastră
Dar nu la casă.
(ochelarii)

Am două ape-aprinse,
Sub două pături întinse.
Ghici ce sunt ?
(ochii)

Eu n-am, din făptură,


Nici limbă, nici gură,
Dar spui la oricare
Cusurul ce are,
Şi-oricât se mânie,
Tot va să mă ţie.
(oglinda)

În zadar te uiţi la mine,


Că te vezi numai pe tine !
(oglinda)

N-are limbă şi nici gură,


Şi arată orice făptură.
(oglinda)

Şi un an de mă priveşti,
Tot pe tine te zăreşti !
(oglinda)

Te-am văzut într-un loc,


Unde nu ai fost şi nu poţi fi !
(oglinda)

Turmă mică, târâtoare,


Paşte-n pomi, nu pe ogoare !
(omizile)

Ce vieţuitoare
Umblă dimineaţa în patru picioare,
La prînz în două,
Şi seara în trei ?
(omul)

Ce om nu se mişcă iarna ?
(omul de zăpadă)

Câte colţuri, în total,


Are micul tău penar ?
(opt)

Şi pe vale şi pe creste,
Vezi cutii ce au ferestre !
(oraşul)

Am o casă văruită
Nicăieri nu-i găurită.
(oul)

Am o casă văruită,
Peste tot este boltită.
(oul)

Arunci sus, îi alb


Pică jos, îi galben.
(oul)

Cine şade în cuibar


Ca un cocoloş de var?
(oul)

Am un frate
Ţese-o pânză minunată
Fără iţe, fără spată.
(păianjenul)

Ciupercă uscată
În cui agăţată.
(pălăria)

Ia gândeşte-te şi spune
Cine-i mai bogat în lume ?
(pământul)

Norii lungi, pe sus se plimb,


Nu-l ghicesc printre urzici,
Soare galben, cât un bumb,
Răsărit pentru furnici.
(păpădia)

Zeci de umbreluţe mici,


S-au unit să fac-o floare,
Dar trecu vântul pe-aici
Şi le risipi în zare.
(păpădia)

Chip de om, dar minte n-are


Nici nu cere de mâncare.
E îndrăgită de copii
Că le-aduce bucurii.
Oare ce e ?
(păpuşa)

Este un lucru
Pe care unii îl au întreg,
Alţii pe jumătate
Iar alţii deloc.
(părinţii)

Copăiţe cu bobiţe
Agăţate printre viţe !
(păstăile de fasole)

Nu e mire, nici mireasă,


Are trenă mătăsoasă
Cu bănuţi frumoşi, verzui,
Hai ghiciţi numele lui !
(păunul)

Care turtă afânată


Este zilnic cumpărată ?
Se găseşte-n orice casă
Şi-o servim felii la masă !
(pâinea)

Cu ciomege m-au lovit,


Între pietre m-au strivit,
Chiar în jar am fost băgată,
Cu cuţitul spintecată,
Dar deşi mă chinuieşte,
Lumea-ntreagă mă iubeşte,
Toată lumea mă doreşte.
(pâinea)

Din pământ în soare


Din sac în dogoare.
(pâinea)

Roată rotită,
De om muncită
Şi de lume înghiţită.
(pâinea)

Băutoare însetată
Bea vin, lapte şi ulei,
Dar ce-nghite-n beregată,
Nu merge-n stomacul ei !
(pâlnia)

Floricea catifelată,
Seamănă c-un chip de fată !
(panseluţa)

Când e-n baltă e regină


Iar în sat e rogojină !
(papura)

Umbrelă mare, uşoară,


Din avion se coboară !
(paraşuta)

Bici de foc cumplit


Peste cer zvârlit,
Dar tot focul lui
Îl prind într-un cui.
(paratrăsnetul)

În mici tuburi se găseşte,


Dinţii bine îi albeşte !
(pasta de dinţi)

Fluturaşul cel plăpând


Câte aripi o fi având ?
(patru)
Am numărătorul 4.
Din întreg sunt o pătrime.
Cum îmi ziceţi, măi puştime ?
(patru supra şaisprezece)

Ce-i gata
Şi tot trebuie gătit ?
(patul)

Un hultan voinic, năuc,


Cu ciocul cât un uluc !
(pelicanul)

Cine şade în ghiozdane,


Purtând gume şi creioane ?
(penarul)

Ascuns în cămaşă verde,


Miezul de foc nu se vede.
Când mănânci o feliuţă,
Parcă sufli-n muzicuţă.
(pepenele)

O căsuţă gogoneaţă,
Învelită cu verdeaţă,
Înăuntru miere ţine;
Nu-i făcută de albine.
(pepenele verde sau lebeniţa)

Mere mari cu biberon


Au crescut la noi în pom !
(perele)

Un arici mititel
Curăţăm dinţii cu el !
(peria de dinţi)

Scândură cu păr pe ea
Curăţă hăinuţa mea !
(peria de haine)

Cine are pene


Şi nu zboară ?
(perna)
Pe patul lui Titişor,
Şade-un sac cu pufuşor !
(perna)

O surcică argintie,
Numa-n apă şade vie !
(peştele)

Cine are dinţi mulţi


Şi nu poate muşca ?
(pieptenele)

Nu-i caisă, că-i roşcată


Şi-are pieliţa pluşată !
(piersica)

Şade “domnul” pe un banc


Numa-n cizme şi în frac !
(pinguinul)

Ce-i din lumea mare-adus


Şi la mare masă pus ?
(piperul)

Are blana mătăsoasă,


La căldură toarce-n casă;
La lăbuţe-are gheruţe –
Stau ascunse în pernuţe.
(pisica)

Care-i dobitocul
Ce păzeşte focul
Şi-şi spală cojocul ?
(pisica)

Toarce lelea-ncetişor
Fără furcă şi fuior !
(pisica)

Cocoloş pe sub măsuţă


Îşi ia coada în lăbuţă
Şi isteţ precum e el
Îl prinde pe şoricel.
(pisoiul)

Mică, mică şi fricoasă


Creşte cucul, nu se lasă !
(pitulicea)

Stă la noi necontenit


Şi cântă: “tivit ! tivit !” !
(piţigoiul)

Nu e pled şi nici perdea,


Noaptea stai ascuns sub ea !
(plapuma)

Între nori şi-ntre pământ


Sfori de apă cad pe rând !
(ploaia)

Care arbori drepţi şi-nalţi


Par la rând nişte soldaţi ?
(plopii piramidali)

La care copac
Tremură frunzele fără vânt ?
(plopul)

Iarna e nepăsător
Şi vara-i tremurător !
(plopul tremurător)

Ce fiară cu limba râmă


Şi cu spatele dărâmă ?
(plugul)

Două roate, cuţit lat


Foloseşte la arat -
Cine este, l-aţi aflat ?
(plugul)

Peste ape, prins în scoabe,


Şade moşu-n patru labe,
Şi cum stă aşa plecat
Eu trec apa pe uscat.
(podul)

Peste râpe, peste ape


Face drumul mai aproape !
(podul)
Două scânduri cu inele
Păstrăm cărţile pe ele !
(poliţa cu cărţi)

Primăvara te veseleşte,
Vara te umbreşte,
Toamna te nutreşte,
Iarna te-ncălzeşte,
Poftim de ghiceşte.
(pomul)

Am aici în bătătură
O uzină cu untură,
Care umblă prin ogradă
C-un şurub în loc de coadă.
(porcul)

Şindil, mindil;
La bot ca pitacul,
La păr ca acul;
Vara în glod,
Iarna în pod.
(porcul)

Nu-i tractor, dar e în stare


Poieni, lunci, păduri să are !
(porcul mistreţ)

Tărtăcuţă aromată
Ca un morcov colorată,
Din ţări calde cumpărată !
(portocala)

Duce veste
Ca-n poveste
Şi oricui el ştie-a spune
Că e semnul păcii-n lume.
(porumbelul)

Cine se naşte-nfăşat ?
(porumbul)

Stă burtosul pe câmpie


Năsturei în el o mie.
(porumbul)
Tinerel
Cu mustăţi albe,
Bătrânel
Cu mustăţi negre.
(porumbul)

Trei sute de fraţi


Galben-roşcaţi,
Pe-un băţ adunaţi.
Din ei peste noapte
Ţi-o da vaca lapte,
Şi ouă găina,
Iar porcul slănina.
(porumbul)

Nici în casă nici afară


Talpa mea e drum de ţară.
(pragul)

Am o păsărică-n sac,
Soţie de pitpalac !
(prepeliţa)

Cântăreaţă delicată,
Vraja-i seara ne desfată !
(privighetoarea)

Şi pluşat şi vărgat
Apa-ndată a zvântat !
(prosopul)

Toamna-i vânătă, brumată,


Iară iarna-i afumată !
(pruna vânătă)

În pădure născui,
În pădure crescui,
Acasă m-au adus,
Călcătoarea satului m-au pus.
(puntea)

Ce moţată, dragii mei,


A prins Creangă într-un tei ?
(pupăza)

Cine-i mic, mititel,


De se sperie şi Vodă de el ?
(puricele)

Mic şi negru, cafeniu


Unde a sărit, nu ştiu !
(puricele)

Ce n-are suflet
Şi suflet fură ?
(puşca)

O săgeată de cărbune
Zboară iute peste lume !
(rândunica)

Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă până la cioc.
(rândunica)

Motan cu blana tărcată


Şi cu coada mult scurtată
La urechi are-agăţaţi
Doi cercei catifelaţi !
(râsul)

Călător ce merge-agale
Numai pe unde e vale !
(râul)

Care casă zburătoare


Se ridică pân-la soare ?
(racheta)

Foarfeci are,
Nu croieşte,
Cine-l ştie
Îl ghiceşte !
(racul)

Am o cutie
Ca o colivie
Şi cântă la nebunie.
(radioul)
Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac-mac-mac
Pleacă să înoate-n lac.
(raţa)

Toată ziua stă pe lac


Şi ne cere mereu... mac !
(raţa)

Nu e cerb, dar ţi se pare,


Când îl vezi din depărtare !
(renul)

Mai mare ca o alună,


Roşie, albă, bună,
După ce-a-mplinit o lună !
(ridichea de lună)

Burduhos, voinic şi gras,


Are-un corn înfipt în nas !
(rinocerul)

Spre stânga de-i suceşti nasul,


El îndată-ţi umple vasul !
(robinetul)

Mere roşii, mari şi creţe


Sunt proptite între beţe.
(roşiile sau tomatele)

Dis de dimineaţă-n zori


Varsă lacrimi peste flori
Soarele s-a ridicat
Şi pe loc el le-a uscat.
(roua)

Cine poate mânca fierul


Fără să-şi rupă dinţii ?
(rugina)

Face fructele negre


Gheare are,
Verde este,
Şi-n pădure el trăieşte.
(rugul de mure)
Dacă-l uzi, el face spumă
Şi-ţi alunecă din mână !
(săpunul)

Ce lucru poate să ţină:


Zahăr, grâu, mălai, făină ?
(sacul)

Un flăcău bogat în spini


Cu flori albe în ciorchini !
(salcâmul)

O bătrână supărată
Peste ape aplecată !
(salcia)

Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
(sania)

Iarna fuge,
Vara zace.
(sania)

Mergi cu ea, dar roate n-are


Nu e tren, dar şine are
Iarna bucurii aduce,
Sus o urci ,şi-n jos te duce...
(sania)

Iat-o nu-i
Dacă nu-i
Nici eu n-o spui.
(scânteia)

Două beţe, opt surcele,


Te cobori şi urci pe ele !
(scara)

Am picioare dar nu merg,


Oboseala o-nţeleg.
(scaunul)
Cin' se află-n orice casă
Stă cu oaspeţii la masă ?
(scaunul)

E puternic cât se poate,


Pe oricine ţine-n spate !
(scaunul)

Sus copaie,
Jos copaie,
La mijloc carne de oaie !
(scoica)

Tipsie peste tipsie,


La mijloc e carne vie.
(scoica)

Câmpul alb, oile negre


Cin-le vede nu le crede,
Cin-le paşte le cunoaşte.
(scrisul)

Am o lună cu mâner,
Am furat-o de pe cer;
Străluce ca o văpaie
Şi mănâncă numai paie.
(secera)

Lună nouă-n păr bălai,


Ai grijă să nu te tai !
(secera)

Pâlnii multe înşirate,


Purtate pe două roate !
(semănătoarea)

Cu trei ochi
În trei culori
E atent la trecători
Şi-ţi arată
Fără grai
Când să treci
Şi când să stai.
(semaforul)

Felinar cu trei culori


Îndrumă pe trecători.
(semaforul)

În colţ de stradă
Trei ochi iscoadă.
(semaforul)

Ce-i roşu, măr nu-i;


Creşte-n pământ, ceapă nu-i ?
(sfecla)

O ridiche albă, dulce,


La fabrică dac-o duce,
O dezbracă de cojoace
Şi în zahăr o preface !
(sfecla-de-zahăr)

Un castron cu găurele
Trece făina prin ele !
(Sita)

Roată uscată,
Cu păr ferecată,
În cui acăţată.
(sita)

Sus piei,
Jos piei,
La mijloc boabe de mei.
(smochina)

Sus piele,
Jos piele,
În mijloc mălai cu miere.
(smochina)

Când apare el pe cer,


Stelele s-ascund şi pier !
(soarele)

De pe cer o sită mare


Cerne pe pământ dogoare !
(soarele)

Albă şi suleimenită
Când urâtă, când iubită;
Vara nu vor să mă vadă,
Iarna toţi mă-nbrăţişează.
(soba)

Iar na toţi grămadă


La tine venim,
Vara dacă vine,
De tine fugim.
(soba)

Mănâncă toată ziua


Şi tot flămândă rămâne.
(soba)

La înfăţişare-i slut,
Este orb şi surd şi mut,
Roade tot pe dedesubt !
(sobolul)

Pe luncă şi prin zăvoaie


Scoate moşul muşuroaie !
(sobolul)

Mărgeluşe pe vergele
Socoteşti ce vrei cu ele.
(socotitoarea)

Zece sârme ordonate


Cu câte zece bile colorate.
Fiecare copil ştie
Că asta nu-i jucărie !
(socotitoarea)

Ce e dulce şi mai dulce,


Îl alungi şi nu se duce ?
(somnul)

Am două surori gemene


Ce dorm în picioare.
(sprâncenele)

Dintre vârfuri verzi de săbii


Ies liliachii corăbii !
(stânjeneii)

Cum numiţi chipul sculptat


Pe un soclu aşezat ?
(statuia sau monumentul)

Cin’ se urcă pe catarg


Ca să fluture în larg ?
(steagul sau drapelul)

Cine-i gros
Şi scorţos
Şi aruncă ceşti pe jos ?
(stejarul)

Cuie mici cu măciulie


Strălucesc pe cer o mie,
Dar când iese soarele
Fug de-şi rup picioarele.
(stelele)

Este sprinten şi bălţat


Dă năvală iarna-n sat !
(sticletele)

Ţin cerneala-n rezervor


Ca să poţi scrie uşor.
(stiloul)

Am o cofă grasă, grasă


Strecoară apa prin plasă !
(strecurătoarea)

Ciucur verde sau roşcat


Pe arac stă agăţat,
Cine este ? L-aţi aflat ?
(strugurele)

Soarele o coace,
Mâna o rupe;
Piciorul o calcă,
Gura o bea.
(strugurele)

Parcă-i un curcan golaş


Şi fricos şi uriaş !
(struţul)

Trupu-i este ţeavă-naltă,


Creşte numai unde-i baltă;
Iar în vârf are un spic
Ca o coadă de pisic !
(stuful)

Seamănă cu un vapor
Şi merge tot cu motor
Dar când pleacă-n depărtare
El se lasă încet în mare.
Şi străbate calea toată
Făcând drumul pe sub apă.
(submarinul)

Nu-i fierbinte,
Dar usucă.
(sugativa)

Mi se spune fracţie
Şi-n orice situaţie
Am numărătorul
Mai mare ca numitorul.
Cum mă numesc, ştiţi voi oare ?
Nota 10 la-ntrebare.
Răspunsul ce notă are ?

(supraunitară)

Câte stele lucitoare


Strălucesc în Carul Mare ?
(şapte)

Are solzi şi nu e peşte


Şi când merge, se târăşte !
(şarpele)

Cureluşă rece, unsă


Sub pământ şade ascunsă,
Iar atunci când iese afară
De-o priveşti te înfioară !
(şarpele)

Cureluşă unsă,
Printre flori ascunsă !
(şarpele)

De pe coadă l-ai călcat


Se descolăceşte îndată
Şi venin ai căpătat.
(şarpele)

Câte, câte mici picioare


Harnica albină are ?
(şase)

Ce-i mai înalt decât calul


Şi mai mic decât porcul ?
(şaua)

Veghează-n două picioare


Ca să vadă-n depărtare !
(şoarecele de câmp)

Cureluşă verde
Prin iarbă se pierde.
(şopârla)

E un şarpe cu picioare,
Să-mi ghiceşti ce nume are !
(şopârla)

Mic, cu inima haină,


Roade sacul de făină !
(şoricelul)

O cetate minunată
Stă cu poarta descuiată,
Dar nu poţi în ea păşi
Dacă nu ştii a citi.
Are-n ea comori potop
Oricât iau nu scade-un strop.
(ştiinţa)

Cu cămaşa foi şi cline,


Cămările toate pline,
Toamna sunt de recoltat
Şi hambarele de ocupat.
(ştiuletele)

Rotocol, rotocol,
Pe-arătură dă ocol;
Bolovanii îi striveşte,
Şi pământu-l netezeşte !
(tăvălugul)
E un ţap ce nu mănâncă,
Dar grozav muşcă din stâncă.
(târnăcopul)

Ce copac stufos şi-nalt


Înfloreşte-n luna mai
Şi dă floare pentru ceai ?
Cine este, l-aţi aflat ?
(teiul)

O cutie cu fereastră
Joacă teatru-n casa noastră !
(televizorul)

Un melc mare de oţel


Batem ouăle cu el !
(telul)

Am o copilă:
Când îi dau mâncare plânge,
Când nu-i dau, tace.
(tigaia)

Nu-i pisică, nici motan


E vărgat şi roşcovan !
(tigrul)

De plic se lipeşte
Ţara ocoleşte.
(timbrul)

Ce trece pe dinaintea ochilor


Şi nu-l poţi vedea ?
(timpul)

Trece nevăzut,
Re pede de necrezut,
Nu fuge, nu sare,
Rost mare în lume are.
(timpul)

Cine-aduce ploi mărunte,


Şi nespus de multe fructe ?
(toamna)
Toată ziua: cioca - cioca;
Vine seara boca - boca.
(toporul)

E făcut de muncitori
Şi trăieşte pe ogor;
Toată ziua el munceşte,
Urlă de te-nnebuneşte.
(tractorul)

Nu e puşcă, dar pocneşte


Nu e porc,dar scormoneşte
Trece mândru prin câmpii
Şi în urmă-i curg felii.
(tractorul)

Umblă ursul pe ogor


Şi mormăie îngrozitor !
(tractorul)

Nu e tren, nu e maşină
Dar aleargă tot pe şine
Şi te duce când îl iei
Tot oraşul dacă vrei.
(tramvaiul)

O căruţă fără cai


Merge bine, dar pe şine
Şi se numeşte... tr___i !
(tramvaiul)

Care floare
Are gheare
Şi parfumul cel mai tare ?
(trandafirul)

Tricicleta lui Andrei


Câte roţi învârte ?
(trei)

Dacă numitoru-i 2,
Iar numărătorul 3,
Spuneţi-mi ce fracţie sunt,
Că vă dau pe loc un punct !
(trei supra doi)
Am o trăsură mare,
La vale fuge tare,
La şes înnebuneşte
La deal gâfâieşte.
(trenul)

Şir de camere pe roate


Fuge pe şine cât poate !
(trenul)

Un balaur mult de fier


Aleargă pe multe roate
S-arunce pe şantier
Mărfuri multe, de departe !
(trenul)

U, u, u şi plec acum
Cu vagoane merg la drum;
Fug pe şine, stau în gară
Şi te duc întreaga ţară...
(trenul)

Urlă lupul la hotară


Şi s-aude-n altă ţară.
(tunetul)

Nu vorbesc şi nu am viaţă
Dar fac zgomot de te-ngheaţă;
Stau de pază la hotară,
Vărs prin gură foc şi pară.
(tunul)

Are dânsul şi picioare


Dar e-obişnuit să zboare;
Ţin, ţin, ţin şi pişcătura...
Cine-i obrăznicătura ?
(Ţânţarul)

Slăbănog ca şi o scamă,
Unde pişcă, lasă rană !
(ţânţarul)

Sunt mititel şi drăcuşor


Şi mă hrănesc cu sânge de om.
(Ţânţarul)
Ce are barbă
Şi totuşi nu e bărbat ?
(ţapul)

Merge ţanţoş, îngâmfat,


Încrezut că e bărbat.
La bufet, când lumea-l cere,
Ospătaru-l dă cu bere !
(ţapul)

Gâlgăuţ-gâlgăuţ,
Ţuşti cu tine-n pârăuţ !
(ulciorul)

Ce stă în umezeală
Şi nu se udă ?
(uleiul)

Gheară-n cioc, gheară-n picioare


Dă prăpăd prin zburătoare !
(uliul)

Ce merge pe apă şi nu se udă ?


(umbra)

Cin’ se ţine de oricine


Numa-n zilele senine ?
(umbra)

Fug de tine
Şi tu musai după mine.
(umbra)

Formă de ciupercă are


Şi de ploaie ne apără.
(umbrela)

Roaba care-o împingi întruna


Câte roţi ea are ?
(una)

Cârligel legat cu sfoară


Prinde peşti şi-i scoate-afară !
(undiţa)

Ineluş rupt
Scoate peştii de pe fund.
(undiţa)

În cojoc întors pe dos


Mormăind morocănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere, după mure.
(ursul)

Umblă moşul prin pădure


După zmeură şi mure !
(ursul)

Vara umblu după miere,


Iarna dorm să prind putere.
(ursul)

Vine moşul pe cărare,


Cu cojocul în spinare.
(ursul)

Alb, greoi, cu părul fin,


Seamănă cu Moş Martin !
(ursul polar)

Iarna-şi vâră nasu-n blană


Şi din unghii îşi sug hrană
Iar vara, sus pe munţi,
Zmeură culeg desculţi.
(urşii)

Ce buruiană când o atingi


Îţi face numai băşici ?
(urzica)

Ce bur uiană
O poate cunoaşte şi orbul ?
(urzica)

Eu la orice casă
Sunt slugă aleasă.
Eu pe orişicine
Întâmpin când vine;
Când pleacă afară,
Eu îl petrec iară.
(uşa)
Gazdă bună şi aleasă
E la orişicine-n casă;
Ea primeşte pe oricine
Şi când pleacă şi când vine !
(uşa)

Şi afară şi în casă,
Ghici ce e ?
(uşa)

La margine de oraş
Am un stup care-i fruntaş,
Iar albinele din el
Fac miere din oţel.
(uzina)

Am aici, sub deal, un zmeu,


Care fumegă mereu.
Şi cu limba opărită
Mestecă fontă topită.

(uzina siderurgică)

Care forţă pribegită


Apa mării o agită ?
(vântul)

Ce zboară pe sus
Şi nu-l vezi ?
(vântul)

Cine trece pe la poartă,


Şi câinii nu îl latră ?
(vântul)

Ea este bună la toate,


Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar viţei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)

Trei surori, poţi să zici


Una mare, două mici
Vin în fiecare an
Şi pun lacăt la ghiozdan.
(vacanţele)
Care casă plutitoare
Peste mări e călătoare ?
(vaporul)

Şi pe fluvii şi pe mare
Duce lumea în spinare !
(vaporul)

Şade mândra-ntr-un picior,


Lăudându-se oricui -
Că ea poartă-n al ei spate
Cămăşi albe şi verzui !
(varza)

Trupul, capul mi-e totuna,


P-un picior stau totdeauna;
Cămăşi am nenumărate
Şi le port toate-mbrăcate.
(varza)

O fetiţă
Cu cofiţă,
Ea poate mereu să ţină
Flori aduse din grădină !
(vaza de flori)

Viaţă n-are, braţe n-are


Ţine florile-n păstrare !
(vaza de flori)

O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune.
(veveriţa)

Ronţăie nuci şi alune


Sare graţioasă
Coada-i e stufoasă –
De-o ghiceşti, îndată spune !
(veveriţa)

Ţuş ghiduş, coadă roşcată


Peste cetini aruncată.
(veveriţa)

De ce-o lungeşti,
De ce mai scur tă-o faci.
(viaţa)

Moşuleţul cel voinic


Se-nfăşoară-n borangic !
(viermele de mătase)

Pare-albină, dar nu prea,


Fiindcă-i leneşă şi rea !
(viespea)

La mesele cele alese


Nu lipsesc,
Şi fac poznele adese
Celor ce mă prisosesc.
(vinul)

Urlu şi mă învârtesc
Pe drumeţi îi îngrozesc.
(viscolul)

Ce se leagă cu gura
Şi nu se dezleagă cu mâna ?
(vorba)

Dacă-i dulce, mult aduce,


Dacă-i rea, fug toţi de ea.
(vorba)

Lacomă, gălăgioasă
Ţopăie pe lângă casă !
(vrabia)

Fuge fără de picioare


De n-o prinzi
Nici de-a călare.
(vremea)

Ce movilă e grozavă,
Că aruncă-n ceruri lavă ?
(vulcanul)

Are-o coadă înfoiată,


Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea grivei.
(vulpea)

Coada ei este stufoasă


Dar de găini nu se lasă.
(vulpea)

Cumetriţa cea şireată


Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
De a “cumpăra” găini.
(vulpea)

Roşcovana cea isteaţă


Umblă pe la cotineaţă.
(vulpea)

Poţi să-l faci că-i sănătos


Chiar de stai cu capu-n jos
E un sport mai de folos.
(yoga)

Laptele gerului,
Sub streaşina cerului.
(zăpada)

Moale, albă şi pufoasă,


Pentru câmp e haină groasă.
(zăpada)

Nu-i făină, dar se cerne;


Nu-i covor, dar se aşterne.
(zăpada)

Cu coamă şi trup vărgat


Pare un căluţ ciudat.
Cine este, l-aţi aflat ?
(zebra)

Degetele, buni frăţâni


Câte-s la-amândouă mâini ?
(zece)

Cine-mi spune dintr-o dată


Câte colţuri are-o roată ?
(zero)
Am un prieten priceput
De toată lumea ştiut;
Îmi dă sfaturi şi îmi spune
Tot ce se petrece-n lume.
(ziarul)

Am o cloşcă,
C-o aripă neagră şi una albă.
Cu cea neagră îşi adună puii,
Cu cea albă îi împrăştie.
(Ziua şi noaptea)

Două fete-mi poartă salbă


Una-i neagră, alta-i albă.
Ne-ncetat se tot alungă
Şi nu pot să se ajungă.
(Ziua şi noaptea)

Sunt două surori în lume,


Neasemenea la nume:
Una-i albă, luminată,
Ş-alta neagră-ntunecată;
Se gonesc prin lumea lungă,
Şi nu pot să se ajungă.
(ziua şi noaptea)

Vaca neagră intră-n sat,


Toată lumea s-a culcat;
Vaca albă când soseşte,
Toată lumea se trezeşte.
(ziua şi noaptea)

Nu-i băiat ca să nu-l ştie.


Făurit e din hârtie,
Vânt puternic vrea şi sfoară
Şi-atunci zbârnâie şi zboară.
(zmeul)

Nu-i pasăre şi totuşi zboară


Dacă-l ţii bine de sfoară.
(zmeul)

Pâlnii roşii şi albastre


Stau pe gardurile noastre !
(zorelele)