Sunteți pe pagina 1din 9

Copiii se nasc "mici oameni de stiinta"!

Este concluzia la care a ajuns


pshihologul francez Jean Piaget, dupa ce a studiat in amanunt
dezvoltarea cognitiva a copiilor. Imediat dupa nastere, copiii invata cum
sa-si foloseasca simturile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca
mai tarziu, sa se foloseasca de imaginatie, memorie, gandire si atentie.
Dar la varsta de 3-6 ani, obiecte miscatoare si vorbarete alcatuiesc
universul copilului. Prin intermediul lor, comunica si se dezvolta.
In primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pana la varsta de doi ani,
cunostintele bebelusului despre lume sunt limitate la perceptiile sale senzoriale si
activitatile motorii.
"La aceasta varsta comportamentele copilului sunt raspunsuri motorii produse de
stimulii din mediu, dar tot la aceasta varsta se formeaza "proto-cognitiile", adica
rationamente primare, neconstientizate, despre felul in care este lumea. Nu este
indiferent daca copilul este lasat in leagan sa planga timp de doua ore sau daca este
neglijat, asa cum nu este indiferent daca mama sare sa vada ce are copilul in primele
trei secunde in care acesta plange. Ambele atitudini duc la formarea unor puncte de
vedere deformate despre lume: in prima situatie copilul ajunge la concluzia ca lumea
este un loc periculos, in timp ce in a doua situatie va dezvolta o toleranta scazuta la
frustrare", considera dr. Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de Cercetare,
Consiliere si Psihoterapie Integrativa (ACCPI).
Dezvoltarea mentala este un proces continuu si gradat, care dureaza toata viata.
Stadiile se succeda pentru ca sunt tot mai adaptate la exigentele realitatii. Piaget a
dezvoltat o teorie despre cum copiii construiesc cunostinte, plecand de la greselile pe
care le fac, la anumite varste, in rezolvarea unor probleme.
De la 3 la 6 ani, gandirea prescolarului este strans legata de reprezentari si de limbaj.
Cu ajutorul cuvantului, copilul reuseste sa-si reprezinte realitatea. Folosindu-se de
cuvinte ca simboluri ale persoanelor sau obiectelor, isi dezvolta abilitatea de a intelege
si de a comunica. El se joaca la aceasta varsta "de-a scoala" sau "de-a mama", "de-a
medicul/politistul", in care cuvintele inlocuiesc situatiile concrete. Astfel de jocuri
imaginare dezvolta gandirea preoperationala, permitand copilului sa faca distinctie intre
real si imaginar.
"In perioada doi-sase ani copilul invata sa foloseasca limbajul. Inca nu intelege cum sa
manipuleze mental informatia si nu poate sa isi insuseasca punctul de vedere al altor
oameni. Este de asemenea perioada in care copilul invata mai multe despre mediul
inconjurator si ia decizii inconstiente privitor la viata proprie. Este o perioada
caracterizata de "gandirea magica", in care copilul invata preponderent prin joc, iar in
cursul jocului este angajata imaginatia si copilul este scufundat in lumea fantastica a
jocului", completeaza psihoterapeutul Oana Maria Popescu, presedinte ACCPI.
O alta caracteristica a gandirii prescolare este egocentrismul. La aceasta varsta, copilul
isi centreaza gandirea asupra propriului ego, el crezandu-se centrul universului. Pentru
copilul de 3-6 ani, totul prinde viata. Soarele si luna, ceasul, telefonul, mobilierul sunt
fiinte vii, inteligente si ... vorbarete. Din egocentrismul gandirii se desprinde
si artificialismul: posibilul si imposibilul se suprapun, copilul crede ca toate lucrurile sunt
facute de om. Mai mult decat atat, el fabuleaza si inventeaza, crezand ca toate pe
pamant sunt facute pentru el.

Piaget si dezvoltarea cognitiva


In viziunea psihologului francez, copiii incearca sa inteleaga lumea singuri, pe baza
propriilor experiente. Jean Piaget considera ca pentru dezvoltarea capacitatilor
cognitive este mai important cum gandeste copilul decat ceea ce stie la un moment dat.

Psihologul descopera patru stadii de dezvoltare intelectuala, carora le corespunde cate


un tip de gandire:

stadiul senzorimotor (0 - 2 ani) - simturile si abilitatile motorii sunt principalele


instrumente ale copilului pentru a intelege lumea. Copilul poate intelege ca un obiect
exista chiar daca nu se mai afla permanent in campul sau vizual. Incepe sa-si
aminteasca si sa-si reprezinte experientele. Stadiul se incheie cu achizitia limbajului si a
gandirii simbolice.

stadiul preoperational (3 - 6 ani) este caracteristic copilului de varsta prescolara, care


incearca sa achizitioneze gandirea logica. Intre timp, se foloseste de gandirea simbolica
si de limbaj pentru a cunoaste lumea inconjuratoare. Gandirea este egocentrica,
cunoasterea fiind facuta din perspectiva proprie.

stadiul concret operational (7 - 11 ani) - copilul intelege si foloseste operatiile logice in


rezolvarea de probleme. In aceasta perioada copilul isi defineste notiunea de "numar",
"clasificare" si "conservare". Gandirea devine reversibila.

stadiul operatiilor formale (de la 12 ani) - copilul incepe sa abstractizeze, adolescentul


opereaza mental asupra unor probleme ipotetice. Apare gandirea stiintifica.

Dupa ani de studiu si observare a copiilor, Jean Piaget sustine ca dezvoltarea


intelectuala a copiilor porneste de la scheme si modele universale si se bazeaza pe
asimilare si acomodare, care se concretizeaza intr-o stare de echilibru.

de Cosmina Ionita

Copiii se nasc "mici oameni de stiinta"! Este concluzia la care a ajuns


pshihologul francez Jean Piaget, dupa ce a studiat in amanunt
dezvoltarea cognitiva a copiilor. Imediat dupa nastere, copiii invata cum
sa-si foloseasca simturile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca
mai tarziu, sa se foloseasca de imaginatie, memorie, gandire si atentie.
Dar la varsta de 3-6 ani, obiecte miscatoare si vorbarete alcatuiesc
universul copilului. Prin intermediul lor, comunica si se dezvolta.

In primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pana la varsta de doi ani,
cunostintele bebelusului despre lume sunt limitate la perceptiile sale senzoriale si
activitatile motorii.

"La aceasta varsta comportamentele copilului sunt raspunsuri motorii produse de


stimulii din mediu, dar tot la aceasta varsta se formeaza "proto-cognitiile", adica
rationamente primare, neconstientizate, despre felul in care este lumea. Nu este
indiferent daca copilul este lasat in leagan sa planga timp de doua ore sau daca este
neglijat, asa cum nu este indiferent daca mama sare sa vada ce are copilul in primele
trei secunde in care acesta plange. Ambele atitudini duc la formarea unor puncte de
vedere deformate despre lume: in prima situatie copilul ajunge la concluzia ca lumea
este un loc periculos, in timp ce in a doua situatie va dezvolta o toleranta scazuta la
frustrare", considera dr. Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de Cercetare,
Consiliere si Psihoterapie Integrativa (ACCPI).

Dezvoltarea mentala este un proces continuu si gradat, care dureaza toata viata.
Stadiile se succeda pentru ca sunt tot mai adaptate la exigentele realitatii. Piaget a
dezvoltat o teorie despre cum copiii construiesc cunostinte, plecand de la greselile pe
care le fac, la anumite varste, in rezolvarea unor probleme.

De la 3 la 6 ani, gandirea prescolarului este strans legata de reprezentari si de limbaj.


Cu ajutorul cuvantului, copilul reuseste sa-si reprezinte realitatea. Folosindu-se de
cuvinte ca simboluri ale persoanelor sau obiectelor, isi dezvolta abilitatea de a intelege
si de a comunica. El se joaca la aceasta varsta "de-a scoala" sau "de-a mama", "de-a
medicul/politistul", in care cuvintele inlocuiesc situatiile concrete. Astfel de jocuri
imaginare dezvolta gandirea preoperationala, permitand copilului sa faca distinctie intre
real si imaginar.

"In perioada doi-sase ani copilul invata sa foloseasca limbajul. Inca nu intelege cum sa
manipuleze mental informatia si nu poate sa isi insuseasca punctul de vedere al altor
oameni. Este de asemenea perioada in care copilul invata mai multe despre mediul
inconjurator si ia decizii inconstiente privitor la viata proprie. Este o perioada
caracterizata de "gandirea magica", in care copilul invata preponderent prin joc, iar in
cursul jocului este angajata imaginatia si copilul este scufundat in lumea fantastica a
jocului", completeaza psihoterapeutul Oana Maria Popescu, presedinte ACCPI.

O alta caracteristica a gandirii prescolare este egocentrismul. La aceasta varsta, copilul


isi centreaza gandirea asupra propriului ego, el crezandu-se centrul universului. Pentru
copilul de 3-6 ani, totul prinde viata. Soarele si luna, ceasul, telefonul, mobilierul sunt
fiinte vii, inteligente si ... vorbarete. Din egocentrismul gandirii se desprinde
si artificialismul: posibilul si imposibilul se suprapun, copilul crede ca toate lucrurile sunt
facute de om. Mai mult decat atat, el fabuleaza si inventeaza, crezand ca toate pe
pamant sunt facute pentru el.

Piaget si dezvoltarea cognitiva

In viziunea psihologului francez, copiii incearca sa inteleaga lumea singuri, pe baza


propriilor experiente. Jean Piaget considera ca pentru dezvoltarea capacitatilor
cognitive este mai important cum gandeste copilul decat ceea ce stie la un moment dat.

Psihologul descopera patru stadii de dezvoltare intelectuala, carora le corespunde cate


un tip de gandire:

stadiul senzorimotor (0 - 2 ani) - simturile si abilitatile motorii sunt principalele


instrumente ale copilului pentru a intelege lumea. Copilul poate intelege ca un obiect
exista chiar daca nu se mai afla permanent in campul sau vizual. Incepe sa-si
aminteasca si sa-si reprezinte experientele. Stadiul se incheie cu achizitia limbajului si a
gandirii simbolice.

stadiul preoperational (3 - 6 ani) este caracteristic copilului de varsta prescolara, care


incearca sa achizitioneze gandirea logica. Intre timp, se foloseste de gandirea simbolica
si de limbaj pentru a cunoaste lumea inconjuratoare. Gandirea este egocentrica,
cunoasterea fiind facuta din perspectiva proprie.

stadiul concret operational (7 - 11 ani) - copilul intelege si foloseste operatiile logice in


rezolvarea de probleme. In aceasta perioada copilul isi defineste notiunea de "numar",
"clasificare" si "conservare". Gandirea devine reversibila.

stadiul operatiilor formale (de la 12 ani) - copilul incepe sa abstractizeze, adolescentul


opereaza mental asupra unor probleme ipotetice. Apare gandirea stiintifica.

Dupa ani de studiu si observare a copiilor, Jean Piaget sustine ca dezvoltarea


intelectuala a copiilor porneste de la scheme si modele universale si se bazeaza pe
asimilare si acomodare, care se concretizeaza intr-o stare de echilibru.
Dezvoltarea proceselor cognitive la copiii de 3-6 ani

Piaget a denumit perioada 3-6 ani stadiul preoperational al dezvoltarii cognitive,


deoarece la aceasta varsta copiii nu sunt inca pregatiti sa efectueze operatii mentale
logice, asa cum vor fi in stadiul operatiilor concrete.

Gandirea - principala caracteristica a gandirii prescolarului este intuitivitatea, influentata


de perceptie; in gandirea intuitiva, actiunile reale sunt imitate. Copilul are tendinta de a
corela mental anumite fenomene, indiferent daca intre ele exista sau nu o relatie
cauzala.

Simbolurile, carora copiii le-au atasat o semnificatie, ii ajuta sa-si aminteasca si sa se


gandeasca la lucruri care nu sunt prezente fizic. De asemenea, limbajul foloseste un
sistem de simboluri pentru comunicare.

Intre 3 si 5 ani, copiii realizeaza ca gandirea se petrece in minte, dar nu inteleg ca


oamenii gandesc in cuvinte sau pot "vorbi cu ei insisi". Incepand cu 4 ani, copiii inteleg
diferenta intre aparenta si realitate.

Memoria - gandirea este corelata de modul in care ne amintim. In aceasta perioada


volumul memoriei creste, iar continutul ei este format din rezultatele observatiilor
directe, din dialogul cu adultul sau din povesti. Dupa 5 ani, se constituie amintirile, se
retin evenimente cu mare incarcatura emotionala. Copilul memoreaza si retine ce l-a
impresionat mai puternic, ceea ce este legat de universul lui.

Odata cu imbunatatirea limbajului si conturarea imaginii de sine, apare si memoria


autobiografica. De la 3 ani, copiii incep sa-si aminteasca evenimente si experiente,
devin fascinati de trecut. Atentie, insa! La aceasta varsta, copiii pot fi usor influentati in
legatura cu amintirile si isi pot insusi experientele altora, povestind despre evenimente
la care nu a participat de fapt.

Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei


activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia
voluntara este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea
inceputa. La 3 ani, copilul poate fi distras usor de evenimente noi, dar capacitatea de
concentrare creste treptat, iar la 4-5 ani ramane implicat mai mult timp intr-o activitate.
La 6 ani, copiii pot desfasura activitati cu durata de 30 de minute.

Limbajul se dezvolta in acelasi timp cu gandirea. La 3 ani, un copil cunoaste si foloseste


900-1000 de cuvinte, in propozitii scurte si afirmative. Intre 4-5 ani, copilul este capabil
sa rosteasca propozitii (de 4-5 cuvinte) negative, imperative si interogative. Intre 5 si 7
ani, propozitiile devin mai lungi si mai complicate, copiii folosesc mai multe conjunctii,
prepozitii si articole.

Caracterisc acestei varste este solilocviul - vorbirea cu sine, cu voce tare, fara vreun
sens anume. Piaget considera ca, fiind egocentrici, copiii mici sunt incapabili sa
comunice cu sens, ci doar exprima tot ce le trece prin minte.

Modalitati de stimulare cognitiva


Deoarece capacitatea de concentrare se dezvolta gradual, gandirea se bazeaza pe
simboluri, iar memoria este legata de lucrurile care l-au impresionat cel mai mult,
dezvoltarea cognitiva a copilului trebuie atent supravegheata de parinti. Acestia isi pot
stimula cognitiv copiii prin exercitii sau jocuri. Spre exemplu, atunci cand copilul are de
rezolvat o problema complexa, parintele il poate ajuta prin trasarea unor etape, pe care
sa le parcurga pe rand.
"Principalul ingredient al dezvoltarii armonioase a copilului este relatia pe care o are cu
parintii. Cu cat relatia cu parintii este mai buna, cu atat copilul poate sa se descurce mai
bine in situatii stresante si poate rezolva mai bine diverse probleme. O relatie buna cu
parintii implica insa ceea ce se numeste "atasament de tip sigur": copilul nu este nici
dependent de parinti, nici ignorat de acestia. Ca urmare, incurajarea activitatilor de unul
singur promoveaza capacitatile cognitive ale copilului, in conditiile in care copilul stie ca
se poate baza pe parintii sai. O greseala frecventa este cea in care parintii fac totul in
locul copilului si nu il lasa sa se descurce singur in variate situatii", atentioneaza dr.
Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie
Integrativa (ACCPI).
Educaia timpurie este prima treapt de pregtire pentru educaia formal i se adreseaz
copiilor de la natere la 6-7 ani, oferind condiii specifice pentru dezvoltarea deplin, n funcie
de evoluia individual i de vrst a acestora. Conform Raportului de monitorizare global a
Educaiei pentru Toi (2007), educaia timpurie sprijin supravieuirea, creterea, dezvoltarea i
nvarea copiilor de la natere pn la intrarea n ciclul primar (formal, informal, nonformal),
incluznd sntatea, nutriia i igiena, dezvoltarea cognitiv, social, fizic i emoional a lor.
Educaia timpurie ncorporeaz ideea c vrstele mici constituie baza personalitii, iar pentru
reuita educaional a copilului e necesar s fie antrenai toi agenii cu influene asupra
copilului, pornind de la familie, instituii de educaie pn la comunitate. n aceast perioad
educaia este un proces holist, care se centreaz att pe dezvoltarea fizic, ct i pe cea cognitiv,
socio-emoional i const n activiti i experiene care influeneaz dezvoltarea plenar a
copilului. Dezvoltarea reprezint un proces continuu de schimbare n cadrul cruia nivelul de
micare, gndire, simire i interaciune al copilului cu persoanele i obiectele din lumea
nconjurtoare devine din ce n ce mai complex. Dezvoltarea este un proces multidimensional;
o dimensiunea fizic / motorie (abilitatea de micare i coordonare, sntate i nutriie); o
dimensiunea cognitiv (abilitatea de a gndi, a reflecta, a judeca, a asculta i a nelege, a
comunica oral i scris); o dimensiunea socio-emoional (abilitatea de a interaciona cu lumea
din jur i de a tri emoii sentimente adecvate)..