Jean Piaget: Etapele dezvoltarii

copilului

De Eva Pirosca
Vineri, 19.02.2010
Afla care sunt etapele dezvoltarii copilului tau. Urmareste evolutia normala a
acestuia in functie de varsta. Asa cum corpusorul bebelusului tau se maturizeaza an
de an, asa si creierul lui are propriul ritm de dezvoltare. Copilul tau va intelege pas
cu pas cum se rezolva problemele, cum functionaza lucrurile si cum gandesc
ceilalti oameni. Daca ii cunosti ritmul de dezvoltare cognitiva, vei sti ce anume sa
astepti si ce sa nu astepti de la el...
 Etapele dezvoltarii copilului
 0-2 ani: Inteligenta senzorio-motorie
 2-7 ani: Gandirea pre-operationala
 7-11 ani: Operatiile concrete ale gandirii
 De la 11 ani: Operatiile formale ale gandirii
Iar pentru asta ii suntem recunoscatori elvetianului Jean Piaget. El a studiat capacitatile
intelectuale ale copiilor, nu prin testele psihologice clasice, ci prin interviuri clinice, care
incurajeaza manifestarile lor spontane. A discutat cu sute de copii intre 3 si 12 ani si a
observat ce cred ei despre lucruri precum Dumnezeu, univers, dreptate. El e cel care a
constatat ca inteligenta noastra se dezvolta inca de la nastere, in etape bine definite si
ca pana la 7 ani, copiii gandesc calitativ diferit de adulti.

Etapele dezvoltarii copilului

Cu fiecare etapa, copilul dezvolta noi capacitati cognitive si invata si noi forme
de comportament. El dobandeste abilitati care ii permit sa actioneze asupra mediului din
ce in ce mai eficient. De exemplu, achizitionarea limbajului ii permite copilului sa fie
independent si sa comunice sentimente si nevoi, spre deosebire de sugar, care este complet
dependent de cei care il ingrijesc. 

0-2 ani: Inteligenta senzorio-motorie

Copilul reactioneaza reflex, in activitati
precum suptul, lovitul, apucatul. Incepe
sa coordoneze informatia vizuala si
tactila pe care o primeste din mediu cu
deprinderile motorii pe care tocmai le
dezvolta. In aceasta etapa constata ca
daca isi misca ochii, are acces la mai
multe imagini si poate chiar sa observe
cum propriile manute si picioruse
interactioneaza cu obiectele.
Copilul reactioneaza reflex, in activitati precum suptul, lovitul, apucatul. Incepe sa
coordoneze informatia vizuala si tactila pe care o primeste din mediu cu deprinderile
motorii pe care tocmai le dezvolta. In aceasta etapa constata ca daca isi misca ochii, are
acces la mai multe imagini si poate chiar sa observe cum propriile manute si picioruse
interactioneaza cu diverse obiecte. In acest mod, devine tot mai constient de existenta unui
mediu exterior, inconjurator si de capacitatea lui de a actiona asupra acestui mediu.
Pana la 1 luna
Bebele manifesta reflexele innascute. Cel mai conturat este reflexul suptului. Bebelusul suge
automat cand ii sunt atinse buzele. Daca vrea sa aiba acces cat mai bun la lapte si la sanul
mamei, este nevoit sa isi ajusteze pozitia capului. Asa incepe un bebelus sa invete sa
isi organizeze miscarile.
1-4 luni
Acum, copilul intalneste intamplator o experienta noua si din acel moment incearca sa o
reproduca. De exemplu, isi atinge gurita cu degetele. Inregistreaza experienta si incepe singur
sa isi ghideze degetele, pana cand reuseste sa le bage in gura. Aceasta este perioada in care
copilul combina miscarile diferitelor segmente ale corpului, pana cand, dupa
esecuri repetate, reuseste sa le coordoneze.
4-10 luni
Mai deveme, copilul descoperea ca poate sa isi coordoneze segmentele corpului.
Acum, descopera experiente pe care vrea sa le repete, si de aceea isi
coordoneaza miscarile. Ca atunci cand atinge intamplator cu piciorusele jucariile de
deasupra patutului. Acestea se misca si fac zgomot, asa ca ii atrag atentia si ii produc placere.
Bebelusul mai vrea o data, asa ca reproduce miscarea anterioara. De aceea, Piaget spunea ca
acum bebelusul invata reactiile "care fac lucrurile interesante sa dureze".
 Ce legătură există între muzică, joc și dezvoltarea și creșterea copilului

5 lecții care pot salva viața copilului tău Părintele Vasile Ioana: 7 greșeli pe care
părinții le fac în educația copilului
8-12 luni
Acum copilul invata sa coordoneze 2-3 miscari separate, pentru a depasi un
obstacol atunci cand urmareste ceva. Piaget povesteste cum bebelusul sau a vrut inr-o zi sa
apuce o cutie de chibrituri, dar el si-a pus mana in fata cutiei. Mai intai, bebele a incercat sa
ocoleasca mana sau sa treaca peste ea. Peste cateva zile, a incercat altceva: sa o loveasca si sa
o dea la o parte. A invatat ca isi poate coordona doua miscari: lovitul si apucatul.

 
12-18 luni
Bebelusul e captivat sa obtina rezultate diferite, incercand actiuni diferite. Ca sa
intelegi, lasa-l cu mana sub jetul de apa de la robinet. O sa isi miste mana prin si pe langa jet,
ca sa vada cum, in cate directii si cat de departe poate sa tasneasca apa.
18 luni- 2 ani
Bebele incepe sa gandeasca in plan intern rezultatele actiunilor lui, inainte de a trece la fapte.
Cu alte cuvinte, invata sa anticipeze. Piaget povesteste iarasi despre unul din copiii lui:
pentru a scoate un lantisor dintr-o cutie de chibrituri, bebele a incercat mai intai sa loveasca si
sa rastoarne cutia. Apoi a incercat sa bage degetelul in cutie si sa apuce obiectul. In cele din
urma (pentru ca nu a reusit), copilul s-a oprit si s-a uitat la cutie cu atentie. Dupa aceea, a
deschis de tot cutia de chibrituri si a scos lantisorul, acum complet accesibil.

2-7 ani: Gandirea pre-operationala

Copilul invata sa isi reprezinte lumea inconjuratoare prin simboluri si imagini, dar gandirea
lui este ilogica, nesistematizata si egocentrica. El nu poate sa distinga propriul punct de
vedere de cel al altora. Are tendinta sa vada lucrurile numai din propria
perspectiva, lipsindu-i structura cognitiva necesara pentru a tine cont de
opiniile altora.
Egocentrismul este vizibil mai ales in joc: copiii mici se joaca de unii singuri in
colectivitate. Ei se joaca "unul langa altul", nu "unul cu celalalt" si vorbesc tare, dar
pentru ei insisi: nu ii asculta pe ceilalti, poarta monologuri colective. Analizand jocurile
copiilor intre 4 si 7 ani, Piaget a mai constatat incapacitatea de respectare a regulilor ºi lipsa
competitivitatii. Cei mici par sa isi joace o versiune personala a jocului, chiar ºi atunci cand
se joaca impreuna cu altii. Egocentrismul este depasit pe masura ce copiii interactioneazã tot
mai mult cu alti copii, nu cu adultii. In colectivitate sunt constransi sa ia in considerare si
perspectiva celorlalti, daca vor sa se faca intelesi.

Dezvoltarea cognitiva din aceasta perioada dicteaza si modul in care copilul percepe lucrurile
ca fiind corecte sau gresite. Micutul se dovedeste intransigent si rigid in judecata. Evalueaza
o fapta ca fiind mai mult sau mai putin grava, in functie de consecintele acestiea, si nu in
functie de intentie. De exemplu, intre un copil care a rasturnat din greseala un set
intreg de farfurii si unul care a spart doar o farfurie, in mod intentionat, primul
copil este considerat mai obraznic decat celalalt. Abia in jurul varstei de opt ani va
intelege ca baietelul care a spart mai multe farfurii, a facut asta fara sa vrea, in timp ce copilul
care a spart doar una, a vrut sa faca un lucru rau si atunci el este mai vinovat.
Tot in aceasta perioada, gandirea copilului este caracterizata prin animism. El crede ca
toate obiectele au viata, sentimente si constiinta. Asta se datoreaza tot
egocentrismului: ei au impresia ca toate lucrurile functioneaza ca si ei. Pana pe la 8 ani, el va
atribui viata tuturor obiectelor care reactioneaza in orice fel (de exemplu, soarele este viu,
pentru ca straluceste), apoi incet-incet celor care misca (bicicleta), celor care misca singure, si
in final doar plantelor si animalelor.
Intre doi si patru ani, copilul isi dezvolta cu repeziciune si limbajul. Initial incoerent si
mai putin logic, copilul nu foloseste cuvintele pentru a descrie clase de obiecte, ci lucruri
foarte concrete (in tramvai, va arata cu degetul la batrana din fata lui si va ganguri "mamaia",
pentru ca isi da seama ca ea e batrana precum mamaia, dar inca nu o poate incadra in clasa
generala a batranilor). Copilul poate gandi doar concret si particular. "Acum este
maine, pentru ca am dormit", va spune, chiar daca a dormit somnul de pranz, si nu de noapte.