Toată oaștea creștinească Întru cinstea lui Iisus,

Cu puterile de Sus,
Toată oaștea creștinească Alergata-u ca să vadă,
Astăzi să se-nveselească, Ce să fie atâta rază.
O stea mare s-a ivit,
Sus la Sfântul Răsărit. Și-au aflat înfățiat,
Pruncu-n iesle, jos culcat.
Și strălucea cu tărie, Și Fecioara Preacurată,
Veste mare bucurie, Lângă El sta supărată.
Că veșnicul Dumnezeu,
A trimis pe Fiul Său. Căci în Viflaim oraș,
Nu și-a căpătat sălaș,
Să să-nască-n Viflaim, Și-a născut pe Domnu Sfânt,
Precum a fost proroocit, Jos în iesle, pe pământ.
Și să facă mântuire,
De la veșnica pieire. Irod marele-mpărat,
Foarte rău s-a supărat,
Mântuire se vestește, Din vorba celor trei crai,
Precum steaua strălucește, S-a făcut un mare vai.
Că la Sfântul Răsărit,
Sfânta Lege s-a ivit. Deși Iuda cel viclean,
S-a făcut mare dușman,
Legea sfânt-a Domnului. Pe toți pruncii i-a tăiat,
Mântuirea omului, Câți împrejur s-au aflat.
La apus și miazănoapte,
Era întuneric foarte. Și-a gândit făr de folos,
Să-l taie și pe Hristos,
Iar la răsărit lumină, Pe Hristos nu l-a tăiat,
Sfânta lege rădăcină, Tatăl Sfânt L-a apărat.
Sădită de Dumnezeu,
Pe ce iubea fiul său. Căci un înger l-a trimis,
Noaptea la Iosif în vis,
Răsăritul cel de Sus, De-a lui Irod cuget rău,
S-a vestit și la apus, Spre Fiul lui Dumnezeu.
Și-n părțile lumii toate,
Precum și la miazănoapte. S-au sculat cu Maria
Și-au fugit în Iudeea,
Că s-a născut pe pământ, Până-n Egipt ei s-au dus,
Astăzi Mesia cel Sfânt. Cu dulcele prunc Iisus.
Și-acesta au dovedit,
Cei trei crai din răsărit. Și-au scăpat de moarte grea,
Căci Irod făcea ce vrea,
Scapă-i Doamne cu tărie
Și păstori-s mărturie, Pe toți cari se roagă Ție.
C-au văzut ce va să fie,
Când îngerii sus cântau, Și praznicul luminat,
Și ei încă se-nchinau. Cari cu drag l-am așteptat,
Să-l avem cu bucurie,
Amin Domne, slavă Ție!