Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ete ale gandirii De la 11 ani: operatiile formale ale gandirii Iar pentru asta ii suntem recunoscatori elvetianului Jean Piaget. El a studiat capacitatile intelectuale ale copiilor, nu prin testele psihologice clasice, ci prin interviuri clinice, care incurajeaza manifestarile lor spontane. A discutat cu sute de copii intre 3 si 12 ani si a observat ce cred ei despre lucruri precum Dumnezeu, univers, dreptate. El e cel care a constatat ca inteligenta noastra se dezvolta inca de la nastere, in etape bine definite si ca pana la 7 ani, copiii gandesc calitativ diferit de adulti.
Copilul reactioneaza reflex, in activitati precum suptul, lovitul, apucatul. Incepe sa coordoneze informatia vizuala si tactila pe care o primeste din mediu cudeprinderile motorii pe care tocmai le dezvolta. In aceasta etapa constata ca daca isi misca ochii, are acces la mai multe imagini si poate chiar sa observe cum propriile manute si picioruse interactioneaza cu diverse obiecte. In acest mod, devine tot mai constient de existenta unui mediu exterior, inconjurator si de capacitatea lui de a actiona asupra acestui mediu. Pana la 1 luna Bebele manifesta reflexele innascute. Cel mai conturat este reflexul suptului. Bebelusul suge automat cand ii sunt atinse buzele. Daca vrea sa aiba acces cat mai bun la lapte si la sanul mamei, este nevoit sa isi ajusteze pozitia capului. Asa incepe un bebelus sa invete sa isi organizeze miscarile. 1-4 luni Acum, copilul intalneste intamplator o experienta noua si din acel moment incearca sa o reproduca. De exemplu, isi atinge gurita cu degetele. Inregistreaza experienta si incepe singur sa isi ghideze degetele, pana cand reuseste sa le bage in gura. Aceasta este perioada in care copilul combina miscarile diferitelor segmente ale corpului, pana cand, dupa esecuri repetate, reuseste sa le coordoneze. 4-10 luni Mai deveme, copilul descoperea ca poate sa isi coordoneze segmentele corpului. Acum, descopera experiente pe care vrea sa le repete, si de aceea isi coordoneaza miscarile. Ca atunci cand atinge intamplator cu piciorusele jucariile de deasupra patutului. Acestea se misca si fac zgomot, asa ca ii atrag atentia si ii produc placere. Bebelusul mai vrea o data, asa ca reproduce miscarea anterioara. De aceea, Piaget spunea ca acum bebelusul invata reactiile "care fac lucrurile interesante sa dureze". 8-12 luni
Acum copilul invata sa coordoneze 2-3 miscari separate, pentru a depasi un obstacol atunci cand urmareste ceva. Piaget povesteste cum bebelusul sau a vrut inr-o zi sa apuce o cutie de chibrituri, dar el si-a pus mana in fata cutiei. Mai intai, bebele a incercat sa ocoleasca mana sau sa treaca peste ea. Peste cateva zile, a incercat altceva: sa o loveasca si sa o dea la o parte. A invatat ca isi poate coordona doua miscari: lovitul si apucatul.
12-18 luni Bebelusul e captivat sa obtina rezultate diferite, incercand actiuni diferite. Ca sa intelegi, lasa-l cu mana sub jetul de apa de la robinet. O sa isi miste mana prin si pe langa jet, ca sa vada cum, in cate directii si cat de departe poate sa tasneasca apa. 18 luni- 2 ani Bebele incepe sa gandeasca in plan intern rezultatele actiunilor lui, inainte de a trece la fapte. Cu alte cuvinte, invata sa anticipeze. Piaget povesteste iarasi despre unul din copiii lui: pentru a scoate un lantisor dintr-o cutie de chibrituri, bebele a incercat mai intai sa loveasca si sa rastoarne cutia. Apoi a incercat sa bage degetelul in cutie si sa apuce obiectul. In cele din urma (pentru ca nu a reusit), copilul s-a oprit si s-a uitat la cutie cu atentie. Dupa aceea, a deschis de tot cutia de chibrituri si a scos lantisorul, acum complet accesibil.
Dezvoltarea cognitiva din aceasta perioada dicteaza si modul in care copilul percepe lucrurile ca fiind corecte sau gresite. Micutul se dovedeste intransigent si rigid in judecata. Evalueaza o fapta ca fiind mai mult sau mai putin grava, in functie de consecintele acestiea, si nu in functie de intentie. De exemplu, intre un copil care a rasturnat din greseala un set intreg de farfurii si unul care a spart doar o farfurie, in mod intentionat, primul copil este considerat mai obraznic decat celalalt. Abia in jurul varstei de opt ani va intelege ca baietelul care a spart mai multe farfurii, a facut asta fara sa vrea, in timp ce copilul care a spart doar una, a vrut sa faca un lucru rau si atunci el este mai vinovat. Tot in aceasta perioada, gandirea copilului este caracterizata prin animism. El crede ca toate obiectele au viata, sentimente si constiinta. Asta se datoreaza tot egocentrismului: ei au impresia ca toate lucrurile functioneaza ca si ei. Pana pe la 8 ani, el va atribui viata tuturor obiectelor care reactioneaza in orice fel (de exemplu, soarele este viu, pentru ca straluceste), apoi incet-incet celor care misca (bicicleta), celor care misca singure, si in final doar plantelor si animalelor. Intre doi si patru ani, copilul isi dezvolta cu repeziciune si limbajul. Initial incoerent si mai putin logic, copilul nu foloseste cuvintele pentru a descrie clase de obiecte, ci lucruri foarte concrete (in tramvai, va arata cu degetul la batrana din fata lui si va ganguri "mamaia", pentru ca isi da seama ca ea e batrana precum mamaia, dar inca nu o poate incadra in clasa generala a batranilor). Copilul poate gandi doar concret si particular. "Acum este maine, pentru ca am dormit", va spune, chiar daca a dormit somnul de pranz, si nu de noapte.