DEZVOLTAREA

EMOIONAL LA
COPII/ELEVI
ERBAN GABRIELA
 A zambi, parca, in gand
Emotiile sunt o prezenta atat de intima si o constanta a vietii
cotidiene si, cu toate acestea, stiinta a intarziat cu mult timp
punerea lor sub microscop. In mare parte, acest fapt se datoreaza
unei perceptii negative invechite asupra emotiilor, ca fiind
evenimente mentale dezorganizatoare si disruptive ce
interfereaza cu procesele cognitive, facandu-le mai putin
eficiente. Doar in ultimul timp viziunea dominanta asupra
emotiilor a devenit pozitiva, fiind recunoscuta influenta lor
benefica in dezvoltarea cognitiva si a competentelor sociale, prin
DEZVOLTAREA facilitarea initierii si mentinerii relatiilor sociale.
EMOTIONALA Dezvoltarea competentelor emotionale la copii presupune
capacitatea acestora de a recunoaste si de a interpreta emotiile
proprii si ale celorlalti, precum si abilitatea de a gestiona adecvat
situatiile cu incarcatura emotionala. Spre deosebire de abilitatile
cognitive, cele emotionale pot fi imbunatatite semnificativ
deoarece sunt mai puternic modelate de influentele provenite din
mediu.
De-a lungul dezvoltarii, emotiile unui copil sunt exprimate prin
modalitati tot mai subtile pe masura ce acesta dobandeste control
asupra comportamentului si invata sa reactioneze prin conduite
aprobate social.
Dezvoltarea emotionala este strans legata de cea cognitiva, fapt
demonstrat de aparitia emotiilor care tin de constiinta de sine
(mandria, rusinea, vina si jena). Pana nu sunt echipati din punct
de vedere cognitiv pentru a se privi obiectiv, copiii nu-si pot
evalua comportamentul si nu-l pot compara cu anumite
standarde stabilite de ei sau de altii.
1. Copilaria mica (3 -7 ani)
Constientizarea trairilor emotionalenu poate fi
masurata in mod obiectiv, dar poate fi apreciata din
modalitatea in care se dezvolta capacitatea de
exprimare a emotiilor. Copiii incep sa manifeste mandria,
vinovatia, rusinea incepand cu varsta de 3-4 ani, dupa
ce castiga constiinta de sine si accepta standardele de
comportament stabilite de parinti.
Capacitatea copiilor de a exprima emotiile adecvat
presupune ca acestea sa fie exprimate intr-o forma care
sa favorizeze adaptarea lor sociala. Incepand cu varsta
de 4 ani, ei incep sa inteleaga faptul ca emotiile traite de
ceilalti nu sunt neaparat si cele expimate de acestia.
Dupa varsta de 5 ani, copiii respecta regulile de
exprimare a emotiilor in situatii sociale, chiar daca nu
inteleg rationamentul pe care se intemeiaza regula
respectiva (de exemplu, va intelege ca nu este potrivit
sa rada atunci cand cineva se loveste, sau sa jigneasca
pe cineva care este furios).
Empatiase refera la capacitatea copilului de a intelege o
stare emotionala a altei persoane ca si cum ar fi in locul ei,
si de a fi alaturi de aceasta printr-un comportament
corespunzator si o atitudine intelegatoare. Reactiile
empatice ale copiilor se manifesta initial in legatura cu
persoanele relevante iar manifestarea empatiei pare sa fie
legata de tipul de atasament dezvoltat in perioada
copilariei timpurii. La 3 ani, copiii manifesta empatia, in
principal, prin reactii non verbale, mangaind sau
imbratisand persoana. Incepand de la 5 ani, pe masura
dezvoltarii abilitatilor lor lingvistice, manifestarea empatiei
are loc din ce in ce mai des verbal.
Intelegerea si recunoasterea emotiilor.Copiii care-si pot
intelege emotiile sunt mai capabili sa controleze modul in care le
manifesta si sunt mai sensibili la ceea ce simt altii.
Diferentele individuale in ceea ce priveste intelegerea emotiilor
conflictuale sunt vizibile inca de la 3 ani. Intr-un studiu
longitudinal, copiii de 3 ani care puteau sa-si dea seama daca o
fata pare fericita sau trista, si care puteau spune ce simte o
marioneta cand interpreteaza o situatie ce presupune fericirea,
tristetea sau furia, au fost capabili, la sfarsitul clasei pregatitoare,
sa explice emotiile conflictuale ale unui personaj dintr- povestire.
Acesti copii proveneau din familii care discutau adesea de ce se
poarta oamenii asa cum se poarta.
Capacitatea de identificare a emotiilor pe baza indicilor non-
verbali se produce in urmatoarea ordine: bucurie, furie, tristete,
teama, surpriza, dezgust. La 3 ani, copiii recunosc cu acuratete
bucuria, furia si tristetea, insa au dificultati in recunoasterea
sentimentului de teama, care este adesea confundat cu tristetea.
Incepand cu varsta de 5-6 ani, copiii recunosc toate cele 6 emotii
mentionate.
Achizitionarea etichetelor verbale are lor treptat, odata cu
dezvoltarea abilitatilor lingvistice, in functie de frecventa cu
care adultii le atrag atentia asupra evenimentelor cu
incarcatura emotionala, si de folosirea cuvintelor care
denumesc emotii. In jurul varstei de 3 ani, copiii sunt
capabili sa diferentieze intre emotiile pozitive si negative, si
cunosc denumirea pentru bucurie si furie. Majoritatea
copiilor de 5 ani reusesc sa identifice si sa denumeasca
corect bucuria, furia, tristetea si teama, iar incepand cu
varsta de 6 ani, incep sa foloseasca corect si etichetele
pentru surpriza si dezgust.
Capacitatea de a asocia un context cu o anumita emotie
incepe sa se manifeste in jurul varstei de 3-4 ani, cand
copiii inteleg faptul ca anumite evenimente sunt legate de
anumite emotii. In ceea ce priveste consecintele trairilor
emotionale, copiii pot sa le inteleaga inca de la 3 ani cu
ajutorul unui adult iar, incepand de la 5-6 ani, sunt in stare
sa le identifice cu ajutor minim din partea acestora .
Reglarea emotionalase refera la
monitorizarea, evaluarea si modificarea
reactiilor emotionale in vederea manifestarii
unor comportamente dezirabile social. Pentru
a reduce intensitatea emotiilor care le
produce disconfort, la varsta de 3-4 ani, copiii
recurg de cele mai multe ori la cautarea
apropierii fizice fata de adulti. Dupa varsta de
4 ani, copiii incep sa isi reorienteze atentia
catre o alta situatie atunci cand retraiesc o
emotie negativa, la inceput cu ajutorul unui
adult, iar dupa varsta de 6-5 ani, reusesc sa
faca acest lucru fara interventia acestuia.
2. Copilaria mijlocie (7-11 ani)
Constientizarea trairilor emotionale.Pe masura ce
cresc, copiii devin tot mai constienti de sentimentele proprii
si de cele ale altora. Pe la 7-8 ani copiii sunt, de regula,
constienti cand simt rusine si mandrie si au o idee mai clara
despre diferenta dintre vinovatie si rusine. Aceste emotii le
influenteaza parerea despre ei insisi.
La aceasta varsta, copiii sunt constienti de regulile
referitoare la exprimarea emotionala acceptabila la nivelul
mediului cultural in care traiesc. Ei invata ce anume le
provoaca furia, frica sau tristetea si cum reactioneaza cei
mari la manifestarea acestor emotii.
Dezvoltarea emotionala este influentata de reactiile
parintilor la manifestarea emotiilor negative. Cand parintii
reactioneaza prin dezaprobare sau pedeapsa, emotiile ca
furia si frica pot sa devina mai intense si sa le afecteze
adaptarea sociala.
Empatia.Incepand de la 7-8 ani, copiii tind sa devina mai
empatici si mai inclinati spre comportamente prosociale. Cei cu
stima de sine ridicata tind sa fie mai dispusi la a se oferi
voluntar sa-i ajute pe cei aflati in dificultate. Copiii ce manifesta
un comportament prosocial tind sa actioneze adecvat in situatii
sociale, sa aiba relativ putine emotii negative si sa abordeze
constructiv problemele.
Intelegerea si recunoasterea emotiilor.La aceasta varsta,
abilitatea cognitiva le permite copiilor sa aiba o atitudine tot mai
abstracta fata de emotii si sa reflecteze asupra lor intr-un mod
mai impersonal. Ei pot sa dea dovada de constiinta de sine
privind felul in care emotiile sunt gestionate si sa se intrebe:
Cum pot sa ma adaptez mai bine la frica/furia/rusinea mea etc?
Decodarea corecta a mesajelor/reactiilor emotionale manifestate
de ceilalti depinde de experientele anterioare legate de
manifestarea emotiilor si reprezinta o sursa importanta de
informatii ce ghideaza modul in care se vor comporta.
Autoreglarea emotionalapresupune controlul cu efort
voluntar al emotiilor, al atentiei si al comportamentului.
Aceasta ii ajuta pe copii sa-si dirijeze comportamentul si
contribuie la capacitatea lor de a se intelege cu altii. Incepand
cu varsta de 7-8 ani, copiii internalizeaza rusinea si mandria si
pot sa inteleaga si sa isi regleze mai bine emotiile negative.
Copiii cu control voluntar slab tind sa devina furiosi sau
frustrati cand sunt intrerupti sau impiedicati sa faca ceea ce
vor. Copiii cu control voluntar puternic pot inabusi impulsul de
a manifesta emotii negative in momente nepotrivite. Controlul
voluntar poate avea o baza temperamentala dar, de regula,
creste odata cu varsta.
Tot acum, ei dezvolta strategii de reglare a emotiilor altora, de
exemplu, prin gasirea unor modalitati de micsorare a furiei
altui copil, controland prin aceasta, masura prin care sunt
expusi ei insisi la stimulul care determina emotia. Paleta de
strategii reglatorii se mareste, iar diferentele dintre copii in
ceea ce priveste tipurile de strategii utilizate si succesul in
utilizarea lor, devin tot mai evidente.
Bibliografie
Papalia,D., Wendkos Olds,S.,
Feldman,R.Dezvoltarea umana, Editura Trei,
Bucuresti 2010
Schaffer,R.,Introducere in psihologia copilului,
Editura ASCR, Cluj-Napoca 2010
Stefan,C., Kallay, E.,Dezvoltarea competentelor
emotionale si sociale la prescolari, Editura ASCR,
Cluj-Napoca 2010