Emoțiile joacă un rol important în viața fiecărui om.

Nu putem nega rolul raționamentului în

asigurarea succesului. Totuși, cercetările au demonstrat că succesul depinde doar 20% de
intelect, iar 80% – de inteligența emoțională. Dacă școala are menirea de a pregăti elevul pentru
succes, nu este suficient de a-l dezvolta doar intelectual, ci, în paralel, trebuie să i se dezvolte
sfera emoțională. Acest lucru este posibil nu numai prin transmiterea cunoștințelor, dar și prin
dezvoltarea nemijlocită a sferei emoționale a elevilor în cadrul unor programe special-elaborate.
Tema cercetării Sfera emoțională a elevilor de vârstă școlară mică.
Scopul cercetării Studierea specificului dezvoltării sferei emoționale la elevii de vârstă
școlară mică.
Ipoteza Intervenţiile psihologice în condiţii special-organizate facilitează dezvoltarea sferei
emoționale a elevilor de vârstă școlară mică.
Obiective Realizarea scopului şi confirmarea ipotezei revendică următoarele obiective:
1. Studiul literaturii ştiinţifice ce abordează sfera emoțională la elevii de vârstă școlară mică;
2. Elaborarea şi implementarea programului de dezvoltare a sferei emoționale la elevii de
vârstă școlară mică;
7. Evaluarea eficienţei activităţilor de remediere şi dezvoltare psihologică.
Metode de cercetare În cadrul cercetării au fost aplicate următoarele metode:

o teoretice: documentare ştiinţifică, analiza comparativă, metoda ipotetico-deductivă de

interpretare a rezultatelor obţinute;
o empirice: Tehnica Țara Fermecată a Emoțiilor, experimentul formativ;
o  statistice: analiza statistică a datelor.

Instituţia-pilot şi subiecţii experimentului: Realizarea obiectivelor cercetării s-a produs  în

cadrul experimentului formativ, în care au fost incluşi 12 elevii din clasa a II-a.
Baza metodologică a investigaţiei o constituie reflecţiile cu privire la conceptul de sferă
emoțională (E. Bonchiș, A. Cosmovici, L. Iacob, Iakobson P. etc.), programele de dezvoltare a
sferei emoționale (Mic și voinic  (pentru grădinițele de copii), autori: drd. Barbaroş T.,
Cişmilianu M., Tudor G. și Țara fermecată din interiorul nostru autor Zinchevici-Evstigneeva T.
(2005)
Inovaţia ştiinţifică şi semnificaţia teoretică a cercetării:

o a fost studiată viziunea privind sfera emoțională a elevilor de vârstă școlară mică;
o a fost elaborat un program de dezvoltare a sferei emoționale la elevii de vârstă școlară
mică.

Valoarea practică a cercetării: Rezultatele cercetării pot fi incluse:

o în activităţile de dezvoltare şi remediere psihologică a elevilor de vârstă școlară mică în

cadrul instituţiilor şcolare şi centrelor de asistenţă psihologică din Republica Moldova și
România;
o în activităţile educative şcolare şi extraşcolare;
o în elaborarea materialelor informative pentru specialişti, părinţi, profesori privind sfera
emoțională a elevilor de vârstă școlară mică;

Conform E. Bonchiș (2000) cunoașterea realității „este însoțită de trăirea unei atitudini
subiective specifice față de conținutul acestei cunoașteri.” Această trăire a atitudinii reprezintă
afectivitatea. Stările afective îndeplinesc diverse funcții, ca de exemplu: funcția reflectorie,
adaptativ-reglatorie etc. și posedă anumite proprietăți: polaritate, intensitate, durată, mobilitate,
expresivitate. Ele se dosebesc prin gradele de complexitate (primare, complexe, superioare) și
pentru fiecare etapă al vieții umane sunt specifice anumite particularități ale nivelului dezvoltării
stărilor afective. „Emoțiile sunt stări afective de scurtă durată, care exprimă un specific al
relațiilor cu un obiect ori o situație, deci au un caracter situațional.” [4, p. 205],
iar sfera emoțională, după Rubinstein S. constituie perceperea atitudinilor omului față de ceea ce
îl înconjoară. În mod frecvent emoțiile (tab.1.1) se divizeză în pozitive, negative și neutral-
sentimentale [22]. Există legătură directă dintre emoții și dorințele și intențiile persoanei. Dacă
un anumit tip de emoții se repetă permanent, el se transformă în sentimente.

În perioada școlarității mici (6-10 ani) viața afectivă devine mai echilibrată. Dacă la 6-7 ani la
copil este prezentă ambivalența afectivă, e zgomotos, dispoziția, deseori, cade dintr-o extremă
în alta, manifestă acte excentrice, spre 10 ani devine mai reținut, fața – expresivă şi se manifestă
prin bogăția intonațiilor, mimicii şi gesturilor. Se dezvoltă empatia. Iakobson P. (1976) menționa
că impresionabilitatea emoțională, sensibilitatea față de tot ce e luminos, neobișnuit,
colorat e caracteristica de bază a vârstei. Pentru școlarul mic destul de puternice sunt
sentimentele morale (rușinea, responsabilitatea, conștiinciozitatea, lauda, simțul critic și
autocritic etc.). Activitatea de învățare influențează dezvoltarea sentimentelor intelectuale,
estetice, artistice, social-politice, iar eșecurile școlare, problemele de adaptare pot provoca stres
emoțional, anxietate, frustrare, negativism. În opinia I. Dubrovina, una din problemele ce pot
apărea la școlarii mici e instabilitatea și dezechilibrul emoțional, care se pot manifesta prin
agresivitate, reacționare furtunoasă la diverși stimuli, timiditate, vulnerabilitate excesivă. De
obicei, aceste reacții emoționale au caracter de compensare și apărare. Comunicarea cu semenii
contribuie la dezvoltarea decentrării emoționale – „capacitatea de a se detașa de propriile
retrăiri emoționale și perceperea emoțiilor, stării emoționale a altei persoane.” [19, p. 167]
Emoțiile, trăite, provoacă schimbari nu doar în organele interne, ci și înfățișarea exterioară. Se
modifică expresia ochilor, a mușchilor feței, apar anumite gesturi, se schimbă intonația vocii.
Modificările date permit identificarea emoției trăite de persoană.
Emoțiile influențează cel mai mult luarea deciziilor, reacțiile umane, comunicarea intra- și
interpersonală etc. Este important ca fiecare copil să înțeleagă importanța „dozării emoțiilor”. În
opinia lui D. Goleman (2001) „un mai bun control al emoțiilor și o mai bună formare a
capacității de a fi fericit sunt mai de preț și mai utile decât capacitățile pur intelectuale”. Se știe
că emoțiile pozitive produc gândire pozitivă și orientează oamenii spre găsirea soluțiilor pozitive
pentru problemele cu care se confruntă și invers. Strategia va depinde de cunoștințele copilului
despre emoții și strategiile de eliberare de emoțiile negative. De aceea este important să învățăm
copiii de vârstă școlară mică: să descrie emoțiile proprii și a persoanelor din jur; să identifice
cauza emoțiilor și respectiv consecințele lor; să exprime propriile emoții verbal și non-verbal; să
manifeste empatie; să regleze emoțiile proprii; să exerseze forme adecvate de reacționare la
situațiile cotidiene etc..
 Asigurarea dezvoltării sferei emoționale a fost şi rămâne una din problemele cele mai
importante a societăţii moderne. Schimbările ce se produc în societate şi la nivel de personalitate
cer elaborarea programelor pentru rezolvarea problemelor apărute. De aceea unul din obiectivele
investigaţiei, a fost nu doar cercetarea literaturii de specialitate în domeniul sferei emoționale la
școlarii mici, ci și elaborarea unui  program ce va facilita dezvoltarea sferei emoționale la elevii
de vârstă şcolară mică.
Intervenția psihologică vine ca o continuare a programului Mic și voinic (pentru grădinițele de
copii), elaborat de psihologii români: drd. Barbaroş T., Cişmilianu M., Tudor G. (2010) în cadrul
proiectului cu același nume și Țara fermecată din interiorul nostru, autor Zinchevici-
Evstigneeva T. (2005). Psihologii români consideră că „activitatea de îmbunătăţire a controlului
asupra propriului corp, a comunicării şi exprimării emoţiilor vor permite maturizarea ca
adolescent autonom, capabil să tolereze frustrarea şi să-şi inhibe impulsurile susceptibile de a
conduce la experimentarea unei recompense imediate, dar cu efecte negative asupra sănătăţii.”
Psihologul rus Zinchevici-Evstigneeva T. consideră terapia prin poveste metodă cu istorie
milenară, care poate sta la baza cursurilor de psihoprofilaxie, psihocorecție, de dezvoltare și
psihoterapeutice. Această metodă oferă posibiliatea de a trata „disfunțiile emoționale”, permite
adulților și copiilor să se clarifice cu sentimentele proprii. Abilitatea de a exprima emoțiile
„îmbogățește și înlesnește comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare, extinde contactele lui
sociale.” [13, p. 68] Experiența muncii în instituțiile preșcolare i-a permis să presupună că
instabilitatea emoțională împiedică dezvoltarea armonioasă a copilului. E imposibil să evităm
emoțiile negative. De aceea trebuie să-i învățăm strategii de gestionare a lor.
Programul Mic și voinic este alcătuit din 12 şedinţe şi are ca scop: dezvoltarea sferei
emoționale a elevilor claselor primare.
Obiectivele programului:

1. Îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor despre emoții;

2. Dezvoltarea sferei emoționale la elevii claselor primare;
3. Stimularea formării deprinderilor de relaţionare eficientă în cadrul grupului;
4. Crearea atmosferei de încredere şi coeziune a grupului de elevi, participanţi la program.

Şedinţele s-au desfăşurat în grup, cu frecvenţa de 3 ori pe săptămână şi durata de 45 min. Au

fost selectaţi 12 elevi din clasa a II-a din gimnaziul „Galata”. În prezent programul este
experimentat în 9 instituții de învățământ din mun. Chișinău, iar colegii români îl adaptează
pentru copiii de vârstă şcolară mică din România.
La etapa actuală există un număr foarte mare de metode de lucru cu copiii. Pentru a realiza
scopurile programului și luînd în considerare vârsta participanților au fost utilizate:

o Terapia prin joc este una dintre cele mai populare metode, folosite în activitățile de
remediere și dezvoltare psihologică a copiilor. În opinia psihologului rus Carabanova O.
[15, p. 8] jocul modelează relațiile sociale într-o formă intuitiv-acțională; modifică
poziția copilului în direcția decentrării emoționale; formează relații de colaborare și
cooperare cu semenii; permite analiza, interiorizarea emoțiilor și asimilarea metodelor
de gestionare a lor; orientează copilul să identifice stările emoționale trăite,
conștientizarea și verbalizarea lor.
o Art-terapia permite armonizarea dezvoltării personalității prin intermediul artei:

a) terapia prin desen are la bază desenul, care permite psihologului să identifice starea
emoțională de moment a copilului, iar copilului – să se elibereze de emoțiile negative;
b) metafora, în opinia lui G. W. Burns, este „o formă de comunicare, în care o expresie e
deplasată dintr-un câmp al experienței și e folosită pentru a comunica ceva despre un alt câmp
de experiență.” [2, p. 22] Este atractivă, interactivă, trezește și îmbogățește imaginația etc.;
 o sarcinile excesive, la care este supus organismul și psihicul copilului, necesită exerciții
de relaxare, care contribuie la dezvoltarea deprinderilor de autoreglare, eliminarea
surmenajului, restabilirea stării de confort psihologic etc.   

Fiecare ședință este alcătuită din 3 etape: etapa stimulativă conține exercițiul „Dispoziția

mea”, 1 exercițiu de energizare, 1-2 exerciții de actualizare a cunoștințelor elevilor despre emoția
studiată; etapa de bază include exerciții de studiere a emoției, desenarea și plasarea ei pe desenul
„Țara emoțiilor”, prezentarea emoției prin intermediul mimicii, exerciții de gestionare a
emoțiilor; etapa de încheiere presupune exerciții de modelare a emoției studiate, exerciții de
relaxare, reflecții asupra activităților realizate în cadrul ședinței, tema pentru acasă și exercițiul
„Dispoziția mea”.
Pentru a cerceta specificul sferei emoționale a elevilor (pretestare și postestare) a fost utilizată
tehnica proiectivă Țara fermecată a emoțiilor. Tehnica propune copiilor să coloreze căsuțele,
apoi să stabilească corespondențe între căsuță și emoție. Etapa a III-a presupune colorarea hărții
(silueta umană).
Rezultatele au fost interpretate după 2 categorii de  factori: utilizarea tuturor culorilor,
colorarea adecvată a căsuțelor (I), distribuirea emoțiilor în interiorul siluetei și amplasarea
culorilor în cele 5 zone ale siluetei (II).

Din des. 1.1 observăm următoarele: la pretesare 8.3% din respondenţi au utilizat 7 culori din
cele 8 propuse, la etapa de postestare 100% elevi au utilizat toate culorile. La pretestare 67.7%
din elevi au utilizat adecvat culorile, la postestare observăm o reducere cu 8.3%. Dacă la
pretestare 58.3% nu au distribuit toate culorile pe hartă, atunci la postestare doar 8.3% nu au
utilizat toate culorile pe hartă.
 Silueta simbolic reprezintă 5 zone (des. 1.2). Doar la factorul Activitatea mentală se observă
o înrăutățire: de la 0% a crescut la 25% (elevii au simbolizat frica, tristețea și ofensa). La
factorul Activitatea emoțională la pretestare 83% au prezentat probleme, la postestare – 66.7%.
Deci putem constata că participanții la program au învățat eficient strategiile de eliminare a
emoțiilor negative. Același lucru îl confirmă și rezultatele la factorul Posibilitatea eliberării de
trăirile negative: dacă la pretestare era 16.7%, după adimistrarea programului rezultatele s-au
redus până la 0%. Doar 8.3% (acelaș copil) a prezentat prin desen o problemă posibilă în ceea ce
privește Trăirile sexuale. Factorul Funcția comunicativă  demonstrează îmbunătățire de 8.3% .
În concluzie, dorim să menționăm că dezvoltarea emoțională a copiilor de vârstă școlară mică
este direct legată de schimbarea modului de viață și extinderea cercului de comunicare. Sfera
emoțională este în continuă dezvoltare. Spre sfârșitul perioadei școlarii mici învață să-și dirijeze
emoțiile, se reduce excitația emoțională, se formează capacitatea decentrării emoționale.
Reacțiile afective în majoritatea cazurilor au caracter de apărare și compensare. Programul „Mic
și voinic” oferă strategii eficiente de cunoaștere a emoțiilor și dezvoltare a sferei emoționale la
copiii de vârstă şcolară mică.
În continuare propunem o ședință din cadrul programului Mic și voinic.
ÎNTÂLNIREA 11 – PLĂCEREA/SATISFACȚIA
Obiective:

1. Să analizeze emoția plăcerea/satisfacția (competenţă emoțională)

2. Să dezvolte abilităţile de cooperare în cadrul grupului (competenţă socială)
3. Să dezvolte empatia (competenţă emoţională)
4. Să stimuleze manifestarea involuntară a emoțiilor (competenţă emoțională)

Materiale necesare: Panoul dispoziției, mascote Soare-Nouraș-Fulger, foi A5, creioane,

Silueta, Căsuța, desene „Țara emoțiilor”, lipici, Fișa Emoții, muzică relaxantă, Imaginea Plăcere,
flipchart.

1. Exercițiul „Dispoziția mea”(5 min.) Participanții aleg mascota similară dispoziției lor și

o fixează pe Panoul dispoziției.
2. Exercițiul „Televizorul stricat” (5 min.) Toți participanții, în afară de unul, închid
ochii. Psihologul prezintă copilului „ce nu doarme” o emoție. Copilul „trezește” vecinul din
dreapta, îi transmite emoția prin gesturi și mimică, așa cum a văzut-o. Al doilea transmite
vecinului său etc. până „se vor trezi” și vor transmite emoția toți participanții. Se verifică
corectitudinea emoției prezentată de ultimul participant.
 3. Exercițiul de relaxare „Călătoria pe nouri” (5 min.) Participanții închid ochii și
încearcă să-și imagineze ceea ce spune psihologul. Se prezintă, se analizează
imaginea Satisfacția/Plăcerea.
Participanții mimează emoția.
4. Exercițiul „Țara emoțiilor” (5 min.) Se repartizează desenele
participanților „Țara emoțiilor”, câte o siluetă și câte o căsuță. Se analizează culoarea
emoției, locul pe desen, unde ar putea locui.
Participanții colorează emoția, căsuța ei și o plasează pe desen.
5.  Exercițiul „Masajul” (5 min.) Participanții se așează în genunchi pe covor în cerc.
Participanții relaxează mușchii spatelui, iar cu mâinile, sub acompaniamentul muzicii, fac
mișcări ușoare de masaj pe spatele
participantului, ce stă în față în baza indicațiilor date de psiholog.
6. Posterul Satisfacției (10 min.) Participanții vor desena cum pot oferi plăcere altor
oameni, apoi plasează desenele pe posterul Satisfacției, prezentând desenul.
7. Reflecție „Ce mi-a plăcut – ce nu mi-a plăcut” (3 min.)
8. Exercițiul „Dispoziția mea” (2 min.) Participanților li se propune să verifice simbolul
plasat pe Panoul dispoziției și să-l modifice, în cazul schimbării dispoziției.

BIBLIOGRAFIA:
1. Bonghiș E. (2000) Dezvoltarea umană – aspecte psiho-sociale. Oradea: Editura Imprimeriei
de vest. – 348 p.
2. Burns G. (2011) 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți. București: Editura
Trei. – 576 p.
3. CIDDC. Cartea mare a jocurilor. Chișinău. – 272 p.
4. Cosmovici A..  Iacob L. (1998) Psihologie școlară. Iași: Polirom. – 304 p.
5. Goleman  D.  (2001)  Inteligența emoțională.  București: Editura Curtea Veche.
6. Golovei.  L.  (2012)  Inteligenţa emoţională şi climatul psihologic în colectivul de elevi.  În:
Conferinţa Internaţională ştiinţifico-practică a psihologilor „Paradigmele inteligenţei în
psihologia contemporană”.  2012.  p. 131-134.
7. Moldovanu  I.,  Coadă  C.  etc.  (2005)  Deprinderi de viaţă. Ghidul profesorului. Clasele 1-
4.  Chişinău: Ştiinţa. – 244 p.
8. Pok Vic Tor, Karen Wong (2001).  In Step – A Course in English for Primary Schools
Activity Book 1A (2nd Edition).  EPB Pan Pacific. //Pe: www.books.google.md
9. Ştefăneţ D. etc. (2011) Organizarea activităţii serviciului de asistenţă psihologică (ghid
metodologic). Chișinău: Tipografia Sirius SRL. – 90 p.
10. Tina Rae (2009) The Anger Alphabet: Understanding Anger – an Emotional Development
Programme for Young Children Aged 5-12. Second Edition. SAGE Publication. //Pe:
www.books.google.md
11. Winston  Robert  (2007). Misterele corpului uman.  București: Litera Internațional. – 96 p.
12. Аржакаева T. (2002) Конкурс чувствоведов. „Школьный психолог”, Nr 45.
//Pe:   www.1september.ru
13. Зинкевич-Евстигнеева Т.Д.  (2005)  Тренинг по сказкотерапии. Москва: Речь. – 256
p.
14. Златогорская О. (2003) На тропе доверия. „Школьный психолог” Nr.31 //Pe:
www.1september.ru
15. Истратова О.  (2007)   Практикум по детской психокорекции: игры, упражнения,
техники.  Ростов-на-Дону: Феникс. – 352 с.
16. Новикова Н. (2000) Коррекционно-развивающая программа по развитию
рефлексивного сознания младших школьников, воспитывающихся в условиях детского
дома. „Школьный психолог”,  №15,  //Pe: www.1september.ru
17. Плешаков B.  (2004)  Веретёна точёны веники мочёны. „Школьный психолог”, Nr.
10-11.  //Pe:  www.1september.ru
 18. Пшеничный A. (2006) Я не боюсь жить по-новому. Психокоррекционная программа
для детей младшего школьного возраста воспитываемых отцами-одиночками. Nr. 12 //În: 
www.1september.ru
19. Реан Р.  (2003) Психология человека от рождения до смерти, том 1. Санкт-
Петербург: Прайм-Еврознак. – 416 стр.
20. К. Фопель Сборник психологических игр и упражнений.  Как научить детей
сотрудничать.
21. Якобсон П. М. (1976) Чувства их развитие и воспитание.  Москва.
22. www.ganduri-aiurite.blogspot.com
Anul apariției: 2013