Coordonator-științific:

Conf. Univ. Dr. OTILIA CLIPA

Candidat:
Educ. Gr. II LUCICA ARCIP
Școala Gimnazială Rîșca 2015
SUCEAVA 2012- 2015
1
“Educaţiaar trebui să se bazeze pe învăţarea modului
în care să ne iubim şi acceptam pe noi inşine. De
aceea, să ne exprimăm emoţiile în mod constructiv.
Atunci când învăţăm aceste lucruri, putem trăi bine şi
putem iubi persoanele şi situaţiile din jur.”
(Barbara Hoberman Levine)

2
MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI
CAPITOLUL I. INTELIGENȚA EMOTIONALĂ - FUNDAMENTE TEORETICE
I.1. O scurtă istorie a inteligenţei emoţionale
I.2. Definirea şi caracterizarea conceptului de inteligenţă emoţională (IE)
I.3. Localizarea emoțiilor în creierul uman
I.4. Educaţia emoţională – antecedente
I.4.1. Recomandări pentru educaţia secolului XXI
I.4.2. Concepţii pedagogice inovatoare
I.4.3. Noile educaţii
I.4.4. Alte orientări în educaţie
I.5. Legătura dintre educaţia emoţională și educația religioasă
CAPITOLUL II. EDUCAŢIA EMOŢIONALĂ–PARTE COMPONENTĂ A PROCESULUI
EDUCAŢIONAL DIN GRĂDINIŢĂ
II.1. Abordări ale educaţiei emoționale în curriculumul preșcolar românesc
II.2. Obiective și conținuturi ale educatiei emoționale
II.3. Formarea şi dezvoltarea comportamentelor şi abilităţilor emoţionale la
preşcolari
II.4. Dezvoltarea socială în conexiune cu dezvoltarea emoțională
II.4.1. Situații de comportamente sociale neadecvate
II.4.2. Reguli și principii fundamentale ale educației bazate pe inteligența
emoțională
II.5. Rolul temperamentului în manifestarea emoțiilor
II.6. Stima de sine, strategie de stimulare a comportamentelor pozitive. 3
CAPITOLUL III. JOCUL, ACTIVITATEA SPECIFICĂ A COPILULUI PREȘCOLAR
III.1. Activitatea copilului în grădiniță
III.2. Modalități și strategii de dezvoltare a inteligenței emoționale
III.3. Bariere care frânează dezvoltarea inteligenței emoționale
III.3.1. Emotivitatea
III.3.2. Timiditatea
III.3.3. Agresivitatea
III.3.4. Depresia
CAPITOLUL IV. PROIECTUL DE CERCETARE
IV.1. Scopul proiectului
IV.2. Obiectivele cercetării
IV.3. Ipotezele cercetării
IV.4. Coordonatele majore ale cercetării
IV.5. Prezentarea eșantionului
IV.6. Experimentul pedagogic
IV.7. Etapele cercetării
IV.8. Prezentarea și analiza datelor finale
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

4
 Perioada prin care trece omenirea, caracterizată prin schimbări foarte
rapide, ce ne solicită toate capacitățile personale, a trezit în rândul societății,
obiective majore precum succesul, reușita, adaptarea și intrgrarea în mediu.
Centrarea aproape obsesivă a omenirii pe reușită și performanță, a
determinat în psihologie apariția unui curent ce a încercat să explice modul și
factorii psihologici care asigură aceste obiective. Curentul sau conceptul
poarta numele de “inteligenta emotionala”, iar cel mai renumit cercetător în
acest domeniu este Daniel Goleman.
Până la ora actuală, trăsăturile de bază ale inteligenței emoționale s-au
transmis firesc de la o generație la alta – în jocurile cu alți copii, de la părinți,
de la rude, de la vecini.
M-am hotărât să tratez acest subiect în lucrarea mea, deoarece de mic
copil am fost o fire rușinoasă și emotivă, preocupată mereu de părerea celor
din jur despre mine fapt care m-a facut să mă desconsider și să-mi scadă
stima de sine, aspecte care mi-au afectat dezvoltarea ulterioară. Lucrând cu
copiii prescolari, am retrăit la un moment dat, prin ei, acele clipe din copilărie,
care m-au determinat sa studiez diverse materiale de specialitate, care să mă
îndrume să-i pot ajuta pe copii sa depășească mai ușor unele obstacole cu
care m-am confruntat si eu.
Jocul didactic fiind activitatea de bază din grădiniță, dezvoltând
inteligența emoțională obținem: reusită școlară, performanță și autodepășire
a propriilor limite, motivație bună în realizarea activităților, spirit inovator,
muncă mai bună în echipă, adaptabilitate crescută în situații diverse.

5
 Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de un eveniment important
pentru aceasta.
Primul capitol abordează conceptul de inteligenţă emoţională.
Mihaela Roco (2004), ne prezinta trei modele teoretice referitoare la
inteligența emoțională:
Modelul- abilitate (Mayer și Salovey), consider că IE implică: abilitatea de a
percepe cât mai corect emoţiile şi de a le exprima ; abilitatea de a accede
sau genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea ; abilitatea de a
cunoaşte şi înțelege emoţiile şi de a le regulariza pentru a promova
dezvoltarea emoțională și intelectuală.
Modelul factorial (Bar-On), grupeaza componentele IE astfel : aspectul
intrapersonal , aspectul interpersonal, adaptabilitate , controlul stresului ,
dispoziția generală.
Modelul mixt (Goleman) este compus din următoarele elemente: conştiința
de sine , autocontrolul, motivația, empatia, aptitudinile sociale.
De asemenea, în capitolul I găsim date despre localizarea emoţiilor în
creierul uman şi despre legătura dintre educaţia emoţională şi educaţia
religioasă.

6
 Atat în Curriculum pentru Învăţământul preşcolar (2008), cât şi în
documentul de politică educatională Reperele Fundamentale în Învățarea și
Dezvoltarea Timpurie a copilului de la naștere la 7 ani (2010), se vorbeşte
despre domenii de dezvoltare ale copilului, printre care şi Domeniul de
dezvoltare socio-emoţională.
Dezvoltare emoţională cuprinde dezvoltarea conceptului de sine,
dezvoltarea controlului emoţional, dezvoltarea expresivităţii emoţionale.
Dezvoltare socială cuprinde dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu
adulţii, dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată,
acceptarea şi respectarea diversităţii, dezvoltarea comportamentelor
prosociale.
În acest sens sunt stabilite obiective şi conţinuturi, se urmăreşte
formarea de comportamente şi abilităţi.
Definite ca : “ansambluri integrate de cunoştinţe, capacităţi şi abilităţi
care permit desfăşurarea cu succes a unei activităţi, rezolvarea eficientă a
unei probleme / situaţii”, (Suport de curs ICOS, 2013, p.19) competenţele, în
speţă, competentele emoţionale sunt abilităţile indivizilor de a se adapta atât
la propriile emoţii, cât şi la emoţiile celorlalţi.

7
Competenţe emoționale specifice:

Recunoașterea și exprimarea emoțiilor (Să identifice propriile emoții în diverse

situații ; Să identifice emoțiile altor persoane în diverse situații ; Să identifice
emoțiile asociate unui context specific ; Să recunoască emoțiile de bază
componentei nonverbale: expresia facială și postura ; Să transmită verbal și
nonverbal mesajele afective ; Să numească situații în care apar diferențe între
starea emoțională și exprimarea ei externă ; Să exprime empatie față de alte
persoane ; Să exprime emoții complexe precum rușine, vinovăție, mândrie ; Să
țină cont de particularitățile fiecărei persoane în cadrul interacțiunilor
sociale;)

Înțelegerea emoțiilor (Să identifice cauza emoțiilor ; Să numească consecinţele

emoţiilor într-o situaţie;)

Reglarea emoțională (Să folosească strategii de reglare emoţională)

8
Comportamentele manifestate de copii sunt rezultatul unor emoţii pe care le
trăiesc aceştia la debutul vieţii sociale şi îşi au origini în componenta
genetică- unica moştenită de la părinţi -denumită temperament. Studii
recente arată că manifestarea comportamentelor agresive la vârsta
preșcolară mică este o etapă comună tuturor oamenilor datorită faptului că nu
avem achiziţionate alte instrumente rafinate de exprimare a emoțiilor
negative. De fapt, copiii au nevoie să învețe de la adulți comportamente
adecvate de răspuns la anumite situații conflictuale cu care se confruntă.
Aceste comportamente ne semnalează că, copilul:
 nu știe cum să adopte un comportament social acceptat;
 ascunde un deficit de abilități emoționale şi sociale;
 reflectă nevoia unor contexte noi de învăţare.
Astfel, întâlnim între copii compotramentul de pâră, de tachinare, etichetare
(Petrovai, 2011). Un răspuns la aceste tipuri de comportamente este
exersarea abilităţilor sociale în cadrul unui grup, prin modelul propriului
comportament (modelare) şi învăţarea comportamentală.

”Poartă-te cu copiii tăi aşa cum ți-ai dori să se poarte alţii cu ei”
(Maurice J. Elias, 2007)

9
Stima de sine, strategie de stimulare a
comportamentelor pozitive.

 Stima de sine este componenta afectivă a imaginii de sine și se referă la

modul în care ne evaluăm pe noi înșine, la cât de ”buni” ne considerăm
comparativ cu alții.
 Cercetări / studii relevante arată că stima de sine este întocmai unui „vaccin
social”, care împuterniceşte oamenii şi îi ajută să se apere împotriva unui
comportament indezirabil
Reguli şi principii fundamentale ale educațţei bazate pe
inteligenţa emoțională:
 Fiți conştient de sentimentele dumneavoastră şi de ale celorlalți !
 Fiţi empatic şi înțelegeţi punctele de vedere ale celorlalți !
 Dobândiţi-vă echilibrul și faceți faţă impulsurilor emoţionale şi
comportamentale !
 Construiţi-vă scopuri şi planuri pozitive !
 Folosiţi aptitudini sociale pozitive în relaţiile cu ceilalţi !

10
In grădiniţă copilul desfăşoară activităţi prevăzute în Curriculum pentru
învăţământul preşcolar, care vizează:
 socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în
comun, etc.);
 obţinerea treptată a autonomiei personale;
 pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa socială a copilului.
Tot in curriculum sunt prezentate următoarele categorii ale activităţii de
învăţare:
 activităţi pe domenii experienţiale;
 jocuri şi activităţi alese;
 activităţi de dezvoltare personală.

Însă jocul este munca copilului , este mijlocul ideal de educaţie în perioada
copilăriei.
Reuşita jocului îi va forma copilului convingeri proprii, îl va ajuta să facă
progrese, dezvoltă competiția, întăreşte încrederea în sine, provoacă dorinţa
de reușită, hotărâre, perseverenţă, creează motivaţie.

11
 Bariere care frânează dezvoltarea inteligenţei
emoţionale

Având în vedere că emoțiile ne însoţesc la tot pasul, ne dăm seama că nu putem

să le neglijăm , ci e foarte important să le controlăm.
 Emoționalitate, o trăire interioară intensă cu stări de sensibilitate şi
afectivitate crescută.
 Timiditatea (sinonimă cu anxietatea socială, fobia socială) , stare de
disconfort sau inhibiţie în situaţii interpersonale.
 Agresivitatea, una dintre cele mai dificile forme de comportament negativ.
 Depresia, o altă problemă de sănătate la copii.
Aceste manifestări conduc la un dezechilibru emoţional, pot reprezenta o etapă
normală în dezvoltarea emoţională a copilului , însă se pot depăşi dacă
descoperim metode potrivite de gestionare a emoţiilor sau cu ajutor
specializat.

12
Proiectul de cercetare “Emoţii prin joc”, s-a desfăşurat la GPN
Buda, Rîsca, pe parcursul unui an şcolar, pe o grupă de nivelul II (5-6 ani),
alcătuită din 16 preşcolari, aceasta fiind grupa experimentală.
In desfăşurarea proiectului am folosit o serie de metode cum ar fi: observaţia,
autoobservaţia, expunerea, modelarea, jocul, problematizarea, experimentul
pedagogic, analiza portofoliului.
Cercetarea cuprinde trei etape: pretestul, experimentul propriu-zis, posttestul.
In prima etapă (pretestul), am proiectat evaluarea iniţială împărţită pe proba
orală pentru a observa în ce măsură copiii se pot exprima folosind un limbaj
propriu , emoţional şi de asemeni, proba scrisă- fişa de evaluare în
conformitate cu indicatorii urmăriţi.
Pentru ambele probe am stabilit criterii de evaluare prin comportamente şi
anume:
Comportament atins – CA
Comportement în dezvoltare – CD Situația comparativă a
Necesită sprijin – NS. 20 probelor
Rezultatele acestei etape nu arată diferenţe
foarte mari între cele două probe, Proba orală
0
dar sunt evidente. Proba scrisă
CA CD NS

13
Cu aceeaşi grupă stabilită ca eşantion, am trecut la a doua etapă (experimentul
propriu-zis) în care am desfăşurat cu copiii diferite activităţi, folosind metode
interactive şi tradiţionale, îmbinând mijloace de realizare care au la baza jocul
didactic. Pentru culegerea datelor rezultate din aplicarea probelor de evaluare
am folosit metode precum: observarea directă, chestionarul oral, portofoliul.
Rezultatele au fost consemnate şi păstrate pentru interpretări şi comparaţii.
În etapa posttest, am realizat evaluarea finală tot prin cele două probe (orale şi
scrise), iar dacă la prima etapă la ambele probe s-au observant valorile mai
mari pentru criteriul de evaluare NS, la aceasta etapa situaţia s-a schimbat cu
valori mai mari pentru criteriu CA.
Aceste rezultate arată că grupa experimentală a obţinut clar rezultate mai bune
în urma testării finale, atât la proba orală , cât şi la proba scrisă.

Situația comparativă a probelor

12

10

6 Proba orală

4 Proba scrisă

0
CA CD NS

14
Am realizat apoi situaţii comparative între probele orale de la pretest şi posttest
dar şi între probele scrise de la pretest şi posttest.
Se poate observa că atât la probele orale cât și la cele scrise, dar şi de la o
probă la alta, CA și CD înregistrează creștere deci, progres , iar criteriul NS
înregistrează regres în ambele situații.

15
În urma realizăii cercetării am observat o creştere semnificativă a rezultatelor la
grupă.
În acest context copilul a fost implicat și valorizat în propriul proces de formare:
 şi-a exersat abilităţile sociale şi emoţionale;

 a descoperit moduri de exprimare a propriilor emoţii, de rezolvare a

problemelor emoţionale;
 a aflat strategii de gestionare a emoţiilor, în cadrul relaţiilor sociale, etc.,

Ținând cont de faptul că inteligența emoțională poate fi educată la orice

vârstă, deoarece această abilitate ține de dorința firească a fiecăruia de a
evolua personal în relațiile cu ceilalți.
Această misiune presupune două schimbări majore:
 cadrele didactice trebuie să meargă dincolo de îndatorirea lor tradiţională,
 iar membrii comunităţii să se implice mai mult în viața unităților de
învățământ.

16
Copiii care sunt crescuţi cu critici,
învaţă să condamne.
Copiii care tăiesc în ostilitate,
învaţă să se bată.
Copiii care trăiesc în teamă,
învaţă să fie temători.
Copiii care trăiesc în milă,
învaţă să se autocompătimească.
Copiii care trăiesc în ridicol,
învaţă să fie sfioşi.
Copiii care trăiesc în gelozie,
învaţă ce e invidia.
Copiii care trăiesc în ruşine,
învaţă să se simtă vinovaţi.
Copiii care trăiesc în toleranţă,
învaţă să fie răbdători.
Copiii care trăiesc în încurajare,
învaţă să fie încrezători.
Cum trăiesc copiii dumneavoastră?
Copiii care trăiesc în apreciere,
Învaţă să aprecieze.
Copiii care trăiesc în aprobare,
învaţă să se placă pe ei înşişi.
Copiii care trăiesc în acceptare,
învaţă să găsească dragostea în lume.
Copiii care trăiesc în recunoaştere,
învaţă să aibă un ţel.
Copiii care trăiesc în generozitate,
învaţă să fie generoşi.
Copiii care trăiesc în cinste şi dreptate
învaţă ce înseamnă adevărul şi justiţia.
Copiii care trăiesc în siguranţă,
învaţă să capete încredere în sine
Copiii care trăiesc în prietenie,
învaţă că lumea e un loc frumos
în care poţi trăi.
Copiii care trăiesc în seninătate,
învaţă să aibă mintea împăcată.
17
18
 VA MULTUMESC
PENTRU TIMPUL ACORDAT !

19