Conceptul de dezvoltare psihica

Tache Florina-
Veronica
Facultatea de Transporturi
Gr.8116,seria E
Cuprins
1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICA SI PROCESUL DE DEZVOLTARE PSIHICA................................3
2.CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICA. CARACTERISTICILE DEZVOLTARII PSIHICE..............................4
3.ROLUL EREDITATII IN DEZVOLTAREA FIINTEI UMANE.........................................................................6
4.ROLUL MEDIULUI IN DEZVOLTAREA PSIHICA UMANA........................................................................7
Bibliografie............................................................................................................................................8

2
 1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICA SI PROCESUL
DE DEZVOLTARE PSIHICA

Dezvoltarea psihica este un concept fundamental al psihologiei varstelor, iar

progresele care s-au realizat in dezvoltarea acesteia s-au rasfrant pozitiv asupra caracterului si
asupra dezvoltarii bazei teoretico-metodologice a acestei stiinte.

Dezvoltarea psihica este un proces pe de o parte foarte complex si pe de alta parte

multideterminat. Inca de la inceputurile cercetarii in psihologia varstelor s-a observat marea
diferenta intre manifestarile vietii psihice imediat dupa nastere si dezvoltarea ei la varsta
adulta, iar drumul parcurs a fost echivalat cu ceea ce spunem ca este procesul de dezvoltare
psihica umana. Aceasta complexitate se exprima:

1. in primul rand in numarul foarte mare de componente ale psihismului

uman care pe de o parte sunt prezente imediat dupa nastere, pe de alta parte cele mai
multe se dobandesc pe parcursul vietii.
2. in cel de-al doilea rand aceasta complexitate se exprima in nenumaratele
relatii care se stabilesc intre nenumaratele componente si in nenumaratele moduri de
organizare.
3. in al treilea rand complexitatea se exprima si in faptul ca de-a lungul vietii
diversele intervale au o dinamica specifica.

In ceea ce priveste multideterminarea procesului de dezvoltare psihica

inceputurile cercetarii au aratat ca orice achizitie in plan psihic mai simpla sau mai complexa
nu poate fi legata de un singur factor sau de un factor doar intern sau doar extern. Si atunci,
initial, s-a facut un inventar al acestor factori interni si externi care ar explica devenirea
oricarei componente a psihismului uman.

Treptat insa cercetarile au diferentiat un grup de factori pe care i-au numit

fundamentali. Acestia sunt: ereditatea, mediul si educatia. Ei au fost considerati factori
fundamentali pentru ca:

* daca unul dintre acestia nu actioneaza atunci dezvoltarea psihica fie nu se

produce, fie este compromisa;

* daca nu se realizeaza la timp interactiunea acestor factori dezvoltarea psihica

este limitata sau perturbata;

* daca unul dintre acesti factori actioneaza insuficient apar de asemenea limite in
dezvoltarea psihicului.

Alaturi de acesti factori fundamentali s-au relevat o serie de alti factori

denumiti compensatori care se deosebesc de altii ce sun t secundari pentru ca, pe de o parte
intervin frecvent alaturi de cei fundamentali si pe de alta parte faciliteaza sau modifica intr-o
directie sau alta actiunea factorilor fundamentali. Dintre cei mai cercetati factori

3
compensatori remarcam: evenimentele de viata semnificative pentru dezvoltarea psihica,
emergenta insasi a vietii psihice, coparticiparea la propria dezvoltare.

2.CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICA.

CARACTERISTICILE DEZVOLTARII PSIHICE

Psihologia concepe dezvoltarea fiinţei umane ca pe o devenire complexă şi

integratoare, care se realizează în trei planuri fundamentale : biologic, psihic şi social.
Dezvoltarea biologica consta in procese de crestere si maturizare fizica, in transformari ale
biochimismului intern al organismului, in schimbari cantitative si calitative ale activitatii
nervoase superioare.
Dezvoltarea psihica se refera la aparitia si manifestarea proceselor, insusirilor, starilor
si structurilor psihice, in timp ce dezvoltarea sociala implica o continua amplificare a
posibilitatilor de relationare cu ceilalti si o acordare cat mai buna a propriei conduite cu
diversitatea cerintelor sociale. Intre aceste trei planuri ale dezvoltarii fiintei umane se petrec
interactiuni si interinfluente multiple si variate, astfel incat este. corect sa o caracterizam pe
aceasta ca fiind o entitate bio-psiho-sociala. Referindu-se la un aspect a1 relatiei dintre
dezvoltarea psihica si cea biologica, J. Piaget sublinia :"... inteligenta este un caz particular al
adaptarii biologice " .
Pornind de la observatiile de mai sus putem defini dezvoltarea psihica astfel: este
formarea in timp a proceselor, insusirilor si structurilor psihice, schimbarea si restructurarea
lor la niveluri functionale tot mai inalte. Este un rezultat al unor multiple si variate
interactiuni, care o fac sa dobandeasca unele caracteristici prin care se deosebeste de alte
fenomene de dezvoltare din univers.
1. Dezvoltarea psihica are in ansamblu o directie calitativ ascendenta, dar ea nu
prezinta o desfasurare simpla, liniară. Asa cum sublinia Wallon, ea are mai degraba un curs
spiralat, care presupune ascensiune, dar si momente de revenire, de repetare, de reluare, dar
pe o noua baza, a proceselor si structurilor psihice.
2. Dezvoltarea psihică este întotdeauna concreta si personala, având deci
particularităţi proprii fiecărui individ deoarece:
- fiecare fiinta umana dispune de un echipament ereditar propriu, în care se găsesc
toate caracteristicile speciei umane dar intr-o manifestare diferenţiată, diferenţele fiind date
de apartenenta la o succesiune de generatii si de combinatiile aleatoare ale genelor acestora;
- dupa nastere, fiecare individ traverseaza medii diferite, cu influente variate; daca se
recurge la un simplu exemplu, cum ar fi mediul scolar, se pot sesiza influenţele specifice
tipului de scoala (periferica sau centrala, rurala sau urbana, etc.) asupra dezvoltarii copiilor;
- diferentierea poate rezulta chiar si din intalnirile concordante sau neconcordante
(prea timpurii sau prea tarzii) dintre factorii implicaţi în procesul dezvoltării;
- la acestea se adauga interventia unor evenimente de viata.

4
 Toate acestea fac sa fie diferentieri de la un individ la altul pe urmatoarele directii:
durata procesului de aparitie si manifestare a unor structuri psihice; viteza mai mare sau mai
mica de instalare; ritmicitatea producerii lor; continutul psihocomportamental al schimbarilor
petrecute; efectul adaptativ pe care il aduc; rezonanta pe care o au in alte planuri ale vietii
psihice in ansamblu. Caracterul concret, personal al dezvoltarii psihice nu anuleaza actiunea
legilor generale ale devenirii psihocomportamentale, ci da un inteles mai profund aceteia si,
totodata, atrage atentia asupra aspectelor diferentiale, care nu trebuie niciodata scapate din
vedere.
3. Dezvoltarea psihică este sistemică, adică aparitia oricarei noi însuşiri sau
substructuri psihice se reflectă la nivelul întregului sistem psihic căruia îi modifică, într-o
masura mai mica sau mai mare, vechea organizare. Astfel, aparitia in prescolaritate a
reglajului voluntar se răsfrânge asupra tuturor celorlalte procese si functii psihice. 2 Tot
aceeasi caracteristica explica de ce o schimbare a unei dimensiuni psihice nu este absolut
identica la toti cei aflati in acelasi stadiu de dezvoltare.
4. Dezvoltarea psihică este stadială. Dezvoltarea psihica este o trecere insesizabila de
la ceva la altceva, o simpla juxtapunere .de elemene nou dobandite, ci este unitate a
continuitatilor si discontinuitatilor, ceva conservandu-se, iar altceva schimbandu-se,
modificandu-se, transformandu-se, iar acest altceva fiind continutul unui nou stadiu psihic.
Cercetarile au pus in evidenta stadialitatea diverselor planuri ale vietii psihice. Astfel, Wallon
a urmarit stadialitatea afectiva, J. Piaget pe cea a inteligentei si S. Freud si H. Erikson pe cea
a corelarii afectivitatii cu intreaga personalitate. Prin urmare, un anumit stadiu de dezvoltare
psihica se deosebeste de un altul prin nivelul si proprietatile proceselor. insusirilor si
structurilor psihice, prin conexiunile dintre ele si prin eficienta lor adaptativa. Un stadiu este
nu numai un moment care apoi dispare, ci el este precedat de procese preparatorii si, apoi,
odata instalat, in sanul lui se pregatesc premise pentru un nou stadiu, aceasta trecere fiind un
indiciu de normalitate, in timp ce ramanerea intr-un stadiu, peste anumite limite, este semnul
handicapului, al stagnarii periculoase.

5
 3.ROLUL EREDITATII IN DEZVOLTAREA FIINTEI UMANE

Definitia ereditatii : Este proprietatea fiintelor vii de a transmite urmasilor

caracterele dobandite de-a lungul filogenezei.

Mecanismul transmiterii acestor caractere este codul genetic, care inseamna un fel de
semne chimice care asigura dobandirea de catre oricare noua fiinta a oricarei specii in termen
relativ scurt a tuturor caracterelor specifice acelei specii. Fiecare specie se deosebeste de alta
prin numarul semnelor codului genetic si prin organizarea acestora.

In ceea ce priveste codul genetic uman el prezinta un numar mare de gene(fragmente

de ADN) care fac posibila sinteza substantelor organice si constructia componentelor
organismului uman. Normalitatea fiintei umane este determinata de un numar de 46 de
cromozomi si de aceea surplusul determina malformatii fizice sau psihice. Cei 46 de
cromozomi formeaza 23 de perechi, dintre care 22 de perechi sunt alcatuite din cromozomi
identici, si o pereche este alcatuita din cromozomi diferiti, aceasta determinand dimorfismul
sexual.

Cercetarile au aratat ca materialul genetic ce vine de la tata determina sexul copilului.

Fiecare fiinta care se naste primeste 23 de cromozomi de la mama si 23 de cromozomi de la
tata.

6
4.ROLUL MEDIULUI IN DEZVOLTAREA PSIHICA UMANA
Atunci cand avem in vedere specia umana conceptul de mediu trebuie inteles si ca
mediu fizic, dar mai ales ca mediu istorico-socio-cultural. Daca tinem seama de acest specific
putem defini mediul ca totalitatea actiunilor si influentelor materiale si spirituale, fizice si
psihice, intamplatoare si organizate, voluntare si involuntare care constituie contextul in care
se naste, creste si se maturizeaza fiinta umana. In ultimele decenii s-a acordat o mare
importanta relatiei dintre mediu si dezvoltarea psihica si chiar s-a dezvoltat o teorie ecologica
a dezvoltarii psihice(teorie a dezvoltarii in context), chiar etologia, stiinta comportamentelor,
a impus un nou concept, acela de lume in care se dezvolta organismele animale si cele
umane.

7
Bibliografie
-Dennett, D. (2014, aprilie 26). Stiinta si cunoastere. (C. Mureseanu, Interviewer)

-Golu, F. (2010). Psihologia dezvoltarii umane.

-Parker, A., & Scarfe, G. (Directors). (1979). The wall [Motion Picture].

-Petre, M. (2016, mai). upm.