EA2 curs 2

COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ - cont.

A doua metodă de protecție contra interferențelor cu propagare pe cabluri constă în
absorbția energiei perturbației într-un dispozitiv special, numit descărcător.
Descărcătoarele de supratensiuni (transient protection device, surge arrester, transient
suppressor)1 sunt rezistențe cu caracteristică neliniară tensiune / curent, uneori prezentând
și zone de rezistență negativă, având rolul de a limita amplitudinea impulsurilor perturbatoare
cauzate de deconectarea inductanțelor, trăsnete, descărcări electrostatice etc.

Fig. 1. Conectarea descărcătorului în circuit

Descărcătoarele se grupează în descărcătoare hard și soft, caracteristicile celor două
tipuri fiind date în fig. 2.

Vperturbație
original

soft

hard

Fig. 2. Caracteristicile descărcătoarelor hard și soft

La apariția unui impuls perturbator (linia roșie), cele două tipuri de descărcătoare
acționează diferit. Descărcătorul soft (linia albastră) practic nu intră în conducție până la
atingerea unei tensiuni de prag, după care limitează amplitudinea impulsului la această
valoare. Caracteristica hard (linia verde) arată o influență neglijabilă până la valoarea de
intrare în conducție, după care tensiunea scade mult (printr-o zonă de rezistență negativă)

1
Adolf Schwab – Compatibilitatea electromagnetică, Ed. Tehnică, București, 1996, pag. 144.

1
sub această valoare și se menține scăzută până la epuizarea energiei perturbatoare, când, la
întreruperea conducției descărcătorului, este posibil ca tensiunea să crească puțin.
Descărcătoare hard
În această categorie intră eclatoarele și tuburile cu descărcare în gaz, cel mai folosit fiind
tubul cu neon.
Eclatoare:
Eclatorul este un dispozitiv alcătuit din două conductoare separate de un izolator
(eventual aer) fig. 3.

electrozi

izolator

interstițiu de
scânteiere

Fig. 3. Eclator

Fig. 4. Simbolul eclatorului

Tensiunea de amorsare (de intrare în conducție) a eclatoarelor poate fi fixată prin
fabricație de la valori de 100 V la megavolți. În regim static, amorsarea se produce la o valoare
inferioară celei necesare pentru amorsarea în tensiune rapid variabilă. După amorsare,
rezistența eclatorului scade cu aproximativ 10 ordine de mărime, tensiunea pe dispozitiv
coborând la circa 100 V, iar dacă sursa de perturbații are rezistență internă mică, apare arc
electric între electrozii eclatorului și tensiunea scade către 20 V.
Eclatoarele prezintă o capabilitate foarte mare de curent în conducție și un curent
deosebit de mic de scurgere în blocare. Dezavantajele majore țin de dispersia mare a tensiunii
de amorsare și de variația acesteia cu viteza de creștere a tensiunii perturbatoare.
Se folosesc inclusiv pe cablajele imprimate, fiind desenate din trase de cupru, cei doi
electrozi fiind separați prin aer.

2
 Fig. 5. Eclator folosit la CFR
Tubul cu neon:
Sunt tuburi de sticlă umplute cu neon rarefiat în care se găsesc doi electrozi. Fac parte
din categoria tuburilor ce descărcare în gaz cu catozi reci. Tensiunea de amorsare este de la
80 V la câteva sute de volți, iar după intrarea în conducție tensiunea scade mult. Sunt folosite
mai mult pentru protecție contra sarcinilor electrostatice, deoarece nu suportă curenți prea
mari.

Fig. 6. Simbolul tubului cu neon

Fig. 7. Tub cu neon2

Descărcătoare soft
În categoria descărcătoarelor soft intră rezistoarele dependente de tensiune (VDR –
Voltage Dependent Resistor), diodele stabilizatoare de tensiune (Zener) și diodele supresoare.

https://www.google.com/search?q=bec+cu+neon&tbm=isch&ved=2ahUKEwiUhffM_LbsAhVE16QKHSZvDfQQ2
-
cCegQIABAA&oq=bec+cu+neon&gs_lcp=CgNpbWcQAzICCAA6BggAEAcQHjoICAAQCBAHEB5QgVxYkGBgnGRoA
HAAeACAAXWIAdQCkgEDMC4zmAEAoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWfAAQE&sclient=img&ei=y3KIX9TzDsSukwWm
3rWgDw&bih=790&biw=1560&client=opera&hs=lsT#imgrc=SPVk-SLX2CDX-M&imgdii=2O-hG1zE-2rfWM

3
 Rezistoare dependente de tensiune:
Numite de unii autori și varistoare, VDR-urile au o caracteristică tensiune / curent3 de
tip funcție putere:
𝐼 = 𝐾𝑈 𝛼
în care K este un factor care ține cont de geometria structurii și α > 25 este un exponent
dependent de materialul din care se fabrică dispozitivul (un oxid metalic, mai ales ZnO).
Rezistența componentei este:
𝑈 1
𝑅= 𝛼
= 𝑈1−𝛼
𝐼(𝑈 ) 𝐾
Tensiunile de lucru ale VDR-urilor sunt de la 5 V la câțiva kilovolți.
Un ghid de alegere pentru VDR poate fi găsit în „Adolf Schwab – Compatibilitatea
electromagnetică, Ed. Tehnică, București, 1996, pag. 146-148”.
VRD-urile au curenți destul de mari de pierderi. Nu prezintă o tensiune propriu-zisă de
amorsare, variația caracteristicii fiind continuă și lină. Au capacități proprii de la 100 pF la zeci
de nanofarazi, ceea ce le face improprii pentru circuitele de înaltă frecvență, dar, pentru
electroalimentare, acest lucru nu prezintă inconveniente.

Fig. 8. VDR4

Diode Zener:
Datorită caracteristicii inverse care prezintă o zonă de blocare și una de conducție, după
depășirea tensiunii de străpungere, diodele Zener sunt foarte potrivite pentru limitarea
supratensiunilor. Totuși, puterea pe care o pot disipa sub formă de căldură este limitată (în
fapt, se folosește integrala de curent pentru calculul energiei pe care o poate prelua dioda),
motiv pentru care protecția cu diode este folosită la supratensiuni în impuls scurt.
Un avantaj al diodei Zener îl poate constitui caracteristica asimetrică față de origine,
astfel încât, amplasată într-un circuit de curent continuu, protejează atât contra
supratensiunilor pozitive, dar și contra impulsurilor negative de tensiune, limitându-le la -0,7,
..., -1 V.

3
Adolf Schwab – Compatibilitatea electromagnetică, Ed. Tehnică, București, 1996, pag. 145.
4
https://www.tme.eu/html/RO/varistori-cu-oxid-de-metal-vishay-bc-
components/ramka_474_RO_pelny.html#

4
 Problema diodelor Zener normale este capabilitatea mică de curent în sens invers și
rezistența dinamică relativ mare, care face ca la impulsuri cu energie mare să se poată
defecta, sau să permită o creștere mare a tensiunii limitate.

Fig. 9. Caracteristica unei diode Zener5

a) b)
Fig. 10. Protecție cu diode Zener în a) cc și b) ca
În curent continuu se folosește o singură diodă, polarizată invers de sursa de alimentare
V1 și având o tensiune Zener mai mare ca V1 (plus o rezervă care să țină cont de dispersia
valorii tensiunii de străpungere). În curent alternativ, se înseriază două diode de același tip,
astfel obținându-se o limitare a impulsurilor perturbatoare la valorile ±(VZ+VF), unde VZ este
tensiunea Zener și VF este tensiunea directă pe dioda Zener.

Diode supresoare:
Spre deosebire de diodele Zener, fabricate pentru a servi drept stabilizatoare de
tensiune, lucrând în permanență la curenți nenuli, diodele supresoare (numite și TVS –
Transient Voltage Suppressor, sau TRANSIL, sau Thyrectoare6), deși tot din categoria diodelor
cu avalanșă, sunt special construite pentru a lucra în impulsuri, fiind realizate să suporte
curenți și puteri deosebit de mari, pentru intervale scurte de timp.

5
http://staff.etti.tuiasi.ro/ltigaeru/dce/curs/curs04/c04deea.pdf, pag. 6.
6
https://en.wikipedia.org/wiki/Transient-voltage-suppression_diode

5
 Se fabrică atât supresoare unidirecționale (ca în fig. 10.a), cât și bidirecționale (pe
configurație din fig. 10.b).
Față de varistoarele cu oxid metalic, supresoarele prezintă o rezistență dinamică mult
mai mică în zona de conducție (protecție) și un curent sensibil mai mic în zona de blocare,
ceea ce este util pentru reducerea consumului în echipamentele portabile (fig. 11.).

Fig. 11. Caracteristici U / I varistor versus supresoare7

Fig. 12. Diode TRANSIL8

Se fabrică, de asemenea, rețele de supresoare, ca în fig. 13.

Fig. 13. Rețea cu 4 supresoare unidirecționale9

7
https://www.st.com/content/ccc/resource/technical/document/application_note
/48/7d/82/2d/23/58/43/92/CD00005042.pdf/files/CD00005042.pdf/jcr:content/translations/en.CD00005042.
pdf, pag. 2.
8
https://en.wikipedia.org/wiki/Transient-voltage-suppression_diode#/media/File:Transils-01.jpeg
9
https://www.st.com/resource/en/datasheet/esdalc6v1px.pdf

6
 Scheme hibride:
Sistemele de protecție au toate avantaje și dezavantaje. Ele pot fi combinate în vederea
obținerii unor grade superioare de protecție.
Astfel, se practică rețele combinate eclator – supresor, sau varistor (fig. 14.), pentru o
limitare grosieră în primul etaj și una mult mai precisă și mai rapidă în cel de-al doilea.

Fig. 14. Protecție combinată eclator – VDR10

Fig. 15. Protecție combinată eclator – VDR – supresoare10

În circuitele de electroalimentare, frecvențele de lucru sunt mici spre medii (frecvența
industrială 50 – 60 Hz, iar pentru sursele în comutație, zeci de kilohertzi, deși sunt și surse
care funcționează la sute de kilohertzi), astfel încât capacitățile parazite al dispozitivelor de
protecție – VDR, TRANSIL – practic nu contează. Pentru circuitele de semnal, însă, aceste
capacități de sute de picofarazi sau nanofarazi sunt un mare impediment. Componentele sus-
menționate pot fi folosite și în aceste aplicații, dacă sunt înseriate cu câte o diodă de
comutație (eventual Schottky), polarizată direct, caracterizată de o capacitate parazită foarte
mică. În acest mod, capacitatea diodei de comutație (foarte mică) apare în serie cu
capacitatea mare a dispozitivului de protecție, rezultând o capacitate echivalentă foarte mică.
Pe circuitele de electroalimentare se mai folosesc transformatoare, care blochează
transmiterea perturbațiilor de mod comun.

10
Adolf Schwab – Compatibilitatea electromagnetică, Ed. Tehnică, București, 1996, pag. 152