Componente electronice active și pasive

In circuitele electronice se pot identifica :

- componente mecanice și electrice (carcase, radiatoare, elemente de asamblare,

socluri, conectori, sigurante fuzibile, sigurante termice, swiciuri, caburi de
legatură, etc)

Definiţie:
Componenta electronică este o realizare distinctă, caracterizată de mai multe
proprietăţi fizice, cu carcater monolitic (deci fără posibilitatea descompunerii în alte
elemente utilizabile în construcţia aparatelor electronice).

Clasificarea componentelor se poate face după mai multe criterii:

1. Capacitatea de a transforma energia electrică de curent continuu în energie de

curent alternativ
2. Natura purtătorilor de sarcină ce participă la conducţia electrică din
componentă

Componentele pasive nu permit, numai prin funcţionalitatea lor, transformarea

energiei de curent continuu în energie de curent alternativ. Ca o consecinţă cu ele nu se
poate realiza amplificarea în putere a semnalelor variabile. Componentele pasive sunt
reprezentate în general printr-un dipol (uniport cu 2 terminale).
Exemple de componente pasive : rezistorul, condensatorul, bobina, dioda, etc.

Componentele active permit transformarea energiei de curent continuu în energie

de curent alternativ. Această proprietate permite să se obţină amplificarea semalelor
variabile în putere. Componentele active pot realiza o prelucrare superioară a semnalelor
electrice cum sunt amplificarea sau redresarea. Sunt reprezentate în circuit printr-un
cvadripol având în majoritatea cazurilor 3 (în unele cazuri 4) terminale.
Exemple de componente active: dioda, tranzistorul, tiristorul, triacul, etc.

Componentele pasive reduc energia semnalelor electrice din circuit spre deosebire
de componentele active care cresc energia semnalelor (pe seama energiei preluate de la
sursele de alimentare).

1
 A) COMPONENTELE PASIVE

1. Rezistorul
Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice şi electronice a cărei
principală propietate este rezistenţa electrică. Rezistorul obişnuit are două terminale;
conform legii lui Ohm, curentul electric care curge prin rezistor este proporţional cu
tensiunea aplicată pe terminalele rezistorului (R= U/I) . Cel mai important parametru al
unui rezistor este rezistenţa sa electrică, exprimată în ohmi, cu simbolul Ω.

Rezistorul este prin definiţie componenta de circuit care limitează trecerea curentului
electric.
Principala sa caracteristică este rezistenţa electrică ce se măsoră în ohmi (Ω) cu multipli
şi submultipli săi.
• Cele mai utilizate simboluri sunt: KΩ, MΩ, GΩ şi mΩ.
Inversul rezistentei se numește conductanță (G=1 / R) şi se măsoară în Siemens (S).
Rezistoarele sunt complet caracterizate prin relatia între tensiunea la borne și intensitatea
curentului prin element, atunci când dependenţa U = f(I) este liniară. Rezistoarele se pot
clasifica după mai multe criterii.
a) După materialul folosit, se realizează: rezistoare din metale sau aliaje metalice
(sarme sau benzi); rezistoare peliculare, (pelicule depuse pe un suport izolat);
rezistoare cu lichid, bazate pe rezistenta unui strat de lichid intre două plăci
metalice cufundate in lichid.
b) Criteriul constructiv:
– fixe
– variabile (liniare, logaritmice etc.);
Un rezistor variabil este un rezistor a cărui rezistenţă electrică poate fi ajustată prin
deplasarea mecanică a unui contact electric intermediar; cel mai adesea rezistoarele de

2
acest tip au trei terminale: capetele rezistorului (între care rezistenţa este maximă şi
constantă) şi conexiunea la contactul mobil
c) Puterea disipată:
d) – de mică putere (Pn ≤1W )
– de putere (zeci sau sute de W);
e) Comportarea în circuit:
– liniare
– neliniare (termistoare, varistoare etc.);
f) Criteriul tehnologic:
–peliculare (peliculă metalică sau peliculă de carbon)
– de volum
– bobinate (cementate, glazurate etc.);
g) Conectarea în circuit: – TH (Through Holes – rezistoare cu terminale axiale) –
SM (Surface Mounted – rezistoare cu montaj pe suprafață)

Imagini cu rezistoare

3
În circuit, rolul rezistorului poate fi:

-producerea tensiunii dorite între două puncte din circuit;

-producerea curentului dorit printr-o altă piesă a circuitului;
-divizarea unei tensiuni într-un raport fix (circuit divizor de tensiune);
-terminarea unei linii de transmisie.

2 ) Condensatorul

Un condensator este un dispozitiv electric pasiv ce înmagazinează energie sub forma

unui câmp electric între două armături încărcate cu o sarcină electrică egală, dar de semn
opus. Acesta mai este cunoscut si sub denumirea de capacitor. Unitatea de măsură, în
sistemul internaţional, pentru capacitatea electrică este faradul (notat F). Condensatoarele
pot fi de mai multe feluri (electrolitice, cu tantal, etc.), ele fiind realizate atât în
tehnologie SMD cat şi tehnologie THD.

Condensatorul este componenta de circuit folosită de obicei la prelucrarea semnalelor

electrice. Caracteristica sa electrică principală este capacitatea electrică. Capacitatea
electrica se măsoară în farazi (F). În majoritatea cazurilor se utilizează submultipli
acestuia şi anume: pF, nF, μF şi mF. Simbolizarea condensatoarelor este urmatoarea

Condensator Condensator Condensator variabil

polarizat (trimer)

4
Imagini cu condensatoare

3.BOBINA

Bobina este componenta de circuit caracterizată prin inductanţa sa, notată cu L. •

Unitatea de măsură pentru inductanţe este henry (H). Bobinele se obţin prin bobinarea
unui fir conductor (în majoritatea cazurilor cu izolaţie) pe un suport, de obicei izolator.
Pentru circuitele de înaltă frecvenţă bobinele se obţin direct pe circuitul imprimat.

Inductanţa L se defineşte ca raportul dintre fluxul magnetic propriu şi curentul

electric ce străbate bobina. Pentru creşterea inductivităţii bobinei de obicei se foloseşte
un miez magnetic (tole la frecvenţe joase şi ferite la frecvenţe înalte).

Simbolizarea bobinelor în circuitele electronice

5
Imagini cu bobine