III. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE DE CURENT CONTINUU 3.1.

STRUCTURA ŞI CLASIFICAREA CIRCUITELOR

Producerea, transportul şi distribuŃia energiei electromagnetice, precum şi

convertirea acesteia în alte forme de energie (mecanică, termică) se realizează cu
ajutorul circuitelor electrice. Se numeşte circuit, un ansamblu de generatoare si
receptoare cu legătură conductoare între ele. Se numeşte reŃea, un ansamblu de
circuite cu legătură electrică între ele. Elementele unui circuit de curent continuu
sunt sursele de energie electrică (elemente active) şi rezistoarele electrice (elemente
pasive). Mărimile care intervin sunt: tensiunea electromotoare (e), căderea de
tensiune sau tensiunea electrică (u), intensitatea curentului electric (i) şi puterea
electrică (P).
Structura circuitelor se caracterizează prin: laturi (sau ramuri), noduri şi bucle (sau
ochiuri). În fig. 3.1. este reprezentat un circuit care conŃine surse (e5 şi e6) şi
rezistoare (R1, R2, R3, R4, R5 şi R6). Se numeşte latură (sau ramură) a unui circuit o
porŃiune neramificată a sa. De exemplu latura AB, latura BD etc. Numărul de
laturi ale unui circuit se notează cu l . În cazul figurii 3.1, l = 6 .

B
R1 R4 R5 e5

R2 R3 R1 R2
C
A

D
e6
R6

Fig. 3.1 Fig. 3.2

 Se numeşte nod, punctul de intersecŃie a cel puŃin trei laturi ale circuitului. In
figura 3.1. nodurile sunt A, B, C si D. Numărul de noduri ale unui circuit se notează
cu n (în fig. 3.1, 4 n = ). De la aceste definiŃii face excepŃie circuitul

37
neramificat (figura 3.2.) care se consideră că are o singură latură şi un singur nod.
Se numeşte ochi al unui circuit, un traseu conductor închis în acel circuit. Numărul
de bucle independente ale unui circuit se notează cu litera b . În fig.3.1 pot fi bucle
următoarele trasee: ABDA, ABCD etc. Structura oricărei reŃele electrice este
complet determinată dacă se cunosc: numărul de laturi (l), numărul de noduri (n) şi
numărul buclelor independente (b). Se numeşte buclă independentă acea buclă care
conŃine cel puŃin o latură necomună cu alte bucle. Există o teoremă (a lui Euler)
care dă numărul buclelor independente ale unui circuit.

1 b = l − n + (3.1)

Circuitele electrice pot fi clasificate după mai multe criterii şi anume: a) După
regimul permanent de funcŃionare se deosebesc: circuite de curent continuu (c.c.),
caracterizate prin regimul staŃionar şi circuite de curent alternativ (c.a.),
caracterizate prin regimul cvasistaŃionar.
b) După natura elementelor componente, circuitele electrice pot fi: liniare, neliniare
şi parametrice. În cazul circuitelor liniare, parametrii lor (de exemplu, rezistenŃele)
nu depind nici de valorile semnalelor u sau i şi nici de timp. În cazul circuitelor
neliniare, parametrii lor depind de valorile semnalelor u sau i , iar în cazul
circuitelor parametrice depind de timp.
c) În funcŃie de localizarea parametrilor, circuitele sunt: cu parametrii concentraŃi,
la care parametrii sunt localizaŃi în anumite puncte ale circuitelor; cu parametrii
distribuiŃi, la care cel puŃin unul din parametrii circuitului este repartizat după o
anumită lege (de exemplu: uniform distribuit, ca în cazul rezistenŃei unei linii lungi
de transport a energiei electrice).
d) După dimensiunile geometrice ale conductoarelor, circuitele electrice pot fi:
filiforme la care dimensiunile secŃiunii transversale ale conductoarelor sunt
neglijabile în raport cu lungimea lor (densitatea de curent este aceeaşi în toate
punctele secŃiunii lor transversale) şi masive în caz contrar.
e) În raport cu sursele se disting: circuite active, care conŃin surse de t.e.m şi
circuite pasive în caz contrar.
f) După legătura cu exteriorul, circuitele electrice pot fi : izolate electric (complete),
la care nu există borne de acces cu exteriorul şi neizolate (incomplete) în caz
contrar. Circuitul care are numai două borne de acces cu exteriorul se numeşte dipol
electric, iar circuitul care are patru borne de acces cu exteriorul se numeşte
cuadripol.
g) În raport cu structura lor, circuitele electrice pot fi: neramificate (fig.3.2) şi
ramificate (reŃele).

38
3.2. ELEMENTE SPECIFICE CIRCUITELOR ELECTRICE DE
CURENT CONTINUU

Circuitele de curent continuu (regim electrocinetic staŃionar) sunt caracterizate

prin semnale constante de timp, iar transformările de energie care au loc în ele se
datoresc numai mişcării ordonate a sarcinilor electrice (disipare de căldură prin
efect Joule). Aceste circuite sunt parcurse numai de curenŃi de conducŃie şi pot fi
caracterizate printr-un singur parametru de circuit - rezistenŃa electrică R . În
consecinŃă, circuitele de curent continuu cuprind un singur tip de element pasiv –
rezistorul electric.

3.2.1. Rezistoare

Rezistorul ideal este un element pasiv de circuit electric (disipativ de energie

electrică) al cărui parametru unic este rezistenŃa electrică R , definită din legea lui
Ohm.
Rezistoarele, concepute şi construite pentru anumite aplicaŃii tehnice (reglarea
tensiunii şi intensităŃii curentului din circuitele electrice, pornirea şi reglarea
vitezei la unele motoare electrice, încălzirea electrică etc..) pot fi clasificate după
mai multe criterii. După modul de realizare rezistoarele pot fi: a) bobinate,
construite prin înfăşurarea unui conductor de mare rezistivitate pe un suport izolant;
b) peliculare, realizate prin depunerea unei pelicule rezistive pe un suport izolant;
c) de volum, (chimice), executate dintr-un amestec de două sau mai multe faze,
dintre care una conductoare (grafit sau negru de fum), având forma cilindrică sau
tubulară.
În funcŃie de dependenŃa valorii rezistenŃei R , de intensitatea I a curentului care
o parcurge, adică după alura caracteristicii lor tensiune - curent U = f (I)
rezistoarele pot fi: a) liniare, la care rezistenŃa R nu variază cu I şi b) neliniare - în
caz contrar.
După posibilitatea de modificare a rezistenŃei
 pe
a. b. c. R
întreaga durată de funcŃionare; b)
lor rezistoarele pot fi: a) fixe (cu variabile (fig. 3.3.b şi c), numite şi
semnul convenŃional reostate, a căror rezistenŃă se poate R
R
regla. Rezistoarele sunt caracterizate
dat în fig. 3.3.a), la care valoarea
prin rezistenŃa nominală Rn, (Ω);
rezistenŃei R se stabileşte la
puterea nominală Pn, (W),
fabricaŃie şi rămâne practic constantă
Fig. 3.3 (puterea electrică maximă disipată în rezistor fără ca temperatura acestuia
să depăşească valoarea maximă admisă în regim de funcŃionare de lungă durată);
tensiunea nominală Un, (V), adică

39
tensiunea maximă care se poate aplica la bornele rezistorului în regim de lungă
durată; intervalul temperaturilor de lucru (limitele de temperatură între care se
asigură funcŃionarea de lungă durată a rezistorului).

3.2.2. Surse de energie electrică

Sursele de curent continuu sunt generatoare de energie electrică caracterizate

printr-o t.e.m. constantă în timp şi printr-o rezistenŃă proprie ir numită rezistenŃă
internă a sursei. După principiul de funcŃionare, respectiv după natura câmpului
electric imprimat caracteristic, sursele de curent continuu pot fi: electrochimice
(pile şi acumulatoare electrice), termoelectrice, fotovoltaice, de inducŃie
(generatoare rotative de c.c.), etc.

3.2.2.1. Regimuri de funcŃionare ale surselor

I electric de conducŃie, constant în timp,

având intensitatea :
r E
i

U
Fie o sursă de curent continuu
Fig. 3.4
caracterizată prin t.e.m., constantă în
E
timp E şi rezistenŃa internă ir ,
I = (3.2) I+
conectată într-un circuit închis pe un
rezistor liniar R (fig 3.4.). Sursa E Rr
i
creează în circuit un curent R
 Curentul I se numeşte curent de sarcină al sursei şi, în raport cu valoarea sa, se
disting următoarele regimuri de funcŃionare ale surselor: 1) în gol: 0 I = (R = ∞, ;
U = E)
0 < I ≤ I (R U RI E Ir ) ≠ ∞ = = − i
2) în sarcină: n ,0 , unde ;n
I este curentul
nominal al sursei şi reprezintă valoarea maximă a intensităŃii curentului electric la
care sursa poate funcŃiona în regim de durată (permanent), fără ca să se deterioreze;
I > I sursa funcŃionează în suprasarcină şi acest regim de lucru nu este
dacă n
normal;
I = E r = I ( = ;0 = = 0) R U RIsc. Regimul de
3) în scurtcircuit, când i sc
Ia
scurtcircuit este un regim de avarie şi el trebuie evitat întrucât intensitatea sc
curentului de scurtcircuit poate atinge valori nepermis de mari. În acest scop,
circuitele sunt prevăzute cu dispozitive de protecŃie (siguranŃe fuzibile, relee
maximale de curent, etc.) care întrerup funcŃionarea surselor în scurtcircuit sau în
suprasarcină.

40
3.2.2.2. Generatoare ideale şi reale de tensiune şi de curent

a) Generatorul ideal de tensiune (fig. 3.5.a) este un element activ care are tensiunea
la bornele sale U = E riguros constantă, indiferent de valoarea curentului de sarcină
debitat. În realitate, generatorul ideal de tensiune nu poate exista deoarece, în regim
de scurtcircuit, curentul I de sarcină şi respectiv, puterea debitată P = U ⋅I ar tinde la
infinit. Din acest motiv, generatorul real de tensiune (fig. 3.6.a) prezintă o
rezistenŃă internă 0 ri ≠ , conectată în serie, iar tensiunea U
la bornele sale, având valoarea:

U RI E Ir = = − i (3.3)
scade cu creşterea curentului de sarcină (fig. 3.6.b).
U
E E

= 0 ir 0
U
 r
i

U 0
U
I E E I
a. b. a. b. Fig. 3.5 Fig. 3.6

Caracteristica U = f (I) a unui generator real de tensiune se apropie cu atât mai

mult de cea a generatorului ideal, cu cât rezistenŃa sa internă ir este mai mică. b)
Generatorul ideal de curent (fig. 3.7.) este un element activ care debitează un I = I ,
riguros constantă, indiferent de valoarea tensiunii U
curent cu intensitatea 0
la bornele sale. Practic, generatorul ideal de curent nu poate exista deoarece, în
regim de mers în gol, tensiunea U = RI la bornele sale, respectiv puterea P =UI
debitată, ar tinde la infinit. Ca urmare, generatorul real de curent (fig. 3.8.a) are o
rezistentă internă ii r conectată în paralel cu generatorul ideal, iar curentul debitat,
având valoarea:
U
I = I0 − (3.4)

ii r

scade cu creşterea tensiunii; caracteristica U = f (I) (fig. 3.8.b) a generatorului real

de curent se apropie de cea a generatorului ideal cu atât mai mult, cu cât rezistenŃa

41
sa internă ii r este
mai mare. U
I0 I0
U rii U 00 I
I
00 U
I
I

a. b. a. b. Fig. 3.7 Fig. 3.8

 Laturile unui circuit pot fi laturi receptoare sau laturi generatoare. Latura este
receptoare dacă puterea consumată este pozitivă, adică:

0 P =UI > (3.5)

Aceasta impune ca sensurile lui U şi I să coincidă.

Latura este generatoare dacă puterea consumată este negativă, adică: 0 P =UI <

(3.6)

Aceasta impune ca sensurile lui U şi I să nu coincidă. În funcŃie de relaŃiile (3.5)

şi (3.6) se pot găsi patru scheme la care se stabilesc convenŃional sensurile de
referinŃă. Ele sunt date în figura 3.9 pentru receptoare şi în figura 3.10 pentru
generatoare. Alăturat este figurat simbolic sensul de transmitere a puterii.

i
u R
R R i R
i
u
PP
u
u
i
e
e e
e

Fig. 3.9 Fig. 3.10

În schemele din fig. 3.9, legea lui Ohm se scrie:

u + e = R ⋅i (3.7) 42

valabilă pentru laturi receptoare. Pentru laturi generatoare (fig. 3.10), legea lui Ohm
se scrie:
e − u = R ⋅i sau e = u + R ⋅i (3.8) 3.3. TEOREME ALE CIRCUITELOR DE

CURENT CONTINUU 3.3.1. Teoremele lui Kirchhoff

a) Prima teoremă a lui Kirchhoff rezultă din legea conservării sarcinii (pe baza
căreia s-a demonstrat teorema continuităŃii liniilor de curent, exprimată prin
relaŃia (2.15) şi se aplică într-un nod al unui circuit electric. Se consideră o
suprafaŃa închisă Σ în interiorul căreia se află nodul q (fig. 3.11)
elemente avem:

dA1
J1

(q) ∑
J3
J2

dA3 Aplicăm acestui

dA2 domeniu Σ forma
locală 2. Scindăm
integrala în câte
Fig. 3.11

J ⋅ dA = 0 = ⋅ +
∫∫
J dA ⋅ +
∫∫
∫∫
J dA
∫∫ ⋅
Σ 33
S S
1 2 S
11
22 J dA 3

∫∫
J ⋅ dA = −i1 + i2 − i3 = 0 (3.9) Σ

sau
∑ =0
I ; q = 2,1 ,..............(n −1) (3.10) k
k∈q

relaŃie care constituie prima teoremă a lui Kirchhoff şi se enunŃă astfel: într-un
nod al unui circuit suma algebrică a intensităŃilor curenŃilor este totdeauna nulă.
ConvenŃional, în această sumă, se iau cu semnul plus curenŃii care ies din nod
(din suprafaŃa Σ), întrucât sensul lor este acelaşi cu sensul pozitiv al normalei n la
suprafaŃă. Dacă circuitul are n noduri, prima teoremă a lui Kirchhoff se aplică
pentru (n −1) noduri (ecuaŃia de ordinul n , fiind o combinaŃie liniară a primelor
 43
(n −1) ecuaŃii, nu este independentă faŃă de acestea).
b) Teorema a doua a lui Kirchhoff rezultă din legea conducŃiei electrice şi se
aplică într-un ochi al unui circuit electric.
Se consideră o buclă de circuit
funcŃie de

Rk potenŃialele
ek
uk nodurilor: k Vm Vn
1 (fig. 3.12) care
cuprinde nodurile
1, 2, 3, …m şi n. u + e = R i (3.11)
O latură a acestei k k k k
bucle conŃine
n elementele Rk şi k
Γ

e , tensiunea la
borne
u , iar curentul din
ik
latură ki .
2 fiind k
Legea conducŃiei u = − (3.12)
electrice pentru u se mai poate
m această latura este: scrie în
Tensiunea k
Fig. 3.12
Pentru conturul închis Γ care este chiar bucla considerată a circuitului, rezultă:

()()()()
0
∑u = V
k m −Vn + Vn −V2 + V2 −V1 + V1 −Vm = (3.13) Cu această

observaŃie relaŃia (3.11), scrisă pentru întreg conturul închis Γ, devine: ∑∑

e R i ; (p = 2,1 ,.........(l − n +1)) (3.14)
=⋅
kkk
 kppk
∈∈

Aceasta reprezintă teorema a IIa a lui Kirchhoff şi se enunŃă astfel: într-o buclă a
unui circuit, suma algebrică a tensiunilor electromotoare ( ) k
e este egală
cu suma algebrică a căderilor de tensiune ( ) k k R din laturile buclei i (p )
considerate.
În relaŃia (3.14) termenii apar cu plus dacă sensul de parcurgere al buclei coincide
local cu sensul mărimii respective şi apar cu minus dacă sensurile nu coincid.

44
3.3.2. Teorema conservării puterilor

Prin aplicarea teoremei a

I− a lui Kirchhoff într-un nod m oarecare, al unei
reŃele de curent continuu, izolată electric (fig. 3.12), rezultă:
=
∑k m I 0 , m = 1, 2, …n (3.15) k
∈

Multiplicând ecuaŃia (3.15) cu potenŃialul Vm al nodului m considerat, se

obŃine:
∑ =
mk V I 0 (3.16) km
∈

Scriind ecuaŃiile (3.16) pentru fiecare nod în parte (m=1, 2,…n) şi apoi
sumându-le, se obŃine:
n
1
∑∑= mmk
=∈

0 (3.17)
mkV I

În suma dublă (3.17) fiecare curent k

I apare de doua ori (multiplicat cu
potenŃialele Vm şi respectiv Vn de la bornele laturii k ) intervenind odată cu semnul
plus ( ) m k +V I , atunci când curentul k
I iese din nod şi odată cu semnul
minus ( ) n k −V I , atunci când curentul k
I intră în nod. Deci relaŃia (3.17) poate fi
transformată sub forma:

∑ −=
0()
I (3.18) k Vm Vn
k = 1

Sau, Ńinând cont de (3.12), rezultă:

∑ ⋅=
I (3.19) 0

k Uk
k = 1

I ⋅ reprezintă puterea primită pe la borne de latura k . RelaŃia (3.19)

în care k Uk
reprezintă prima formă de exprimare a teoremei conservării puterilor şi se enunŃă
astfel: suma algebrică a puterilor primite pe la borne de toate ramurile unei reŃele
de curent continuu izolată electric este egală cu zero.
Dacă în relaŃia (3.19) se înlocuieşte tensiunea Uk la bornele laturii k , prin
valoarea sa rezultată din relaŃia (3.11) atunci, după efectuarea calculelor, se

45
obŃine:
n
n
2
∑ ∑ ⋅=⋅ (3.20)

kk EIRI
k 1 kk
k 1
==
 care constituie a doua formă de exprimare a teoremei conservării puterilor şi arată
că: suma algebrică a puterilor k k E ⋅I debitate de sursele unei reŃele electrice este k k
R ⋅I disipate în rezistenŃele laturilor sale.
egală cu suma puterilor 2
Produsul k k E ⋅I este pozitiv dacă Ek şi k
I au acelaşi sens de referinŃă, iar
kk R ⋅I este totdeauna pozitiv.
produsul 2

3.3.3. Teorema transferului maxim de putere

Fiind dată o sursă de t.e.m. constantă E , cu rezistenŃa internă ir care debitează pe

un rezistor cu rezistenŃa R (fig. 3.2.), prezintă interes practic valoarea rezistenŃei
R pentru care puterea transmisă rezistorului de sursa E este maximă. Întrucât
intensitatea curentului I din circuitul considerat are expresia (3.2), puterea cedată
de sursă este:
=⋅=
E
2

PEI
1 (3.21) +

i Rr

iar puterea P2 transmisă rezistorului R are forma:

PUIRI
+⋅
2
RE
= ⋅ = ⋅ = (3.22) 2
2
2
( )i R r

Puterea transmisă receptorului este maximă dacă:

22

dP rR
−
2 =
2

=r R
0
E ( )2
dR i

i
(3.23) +

din care rezultă imediat condiŃia de transfer maxim a puterii, respectiv:

iR = r (3.24)
În acest caz, puterea maximă transmisă are valoarea:

46
2
E
2max = (3.25)
P r
i
4

iar, randamentul cu care se face transmisia puterii P2, în condiŃia (3.24) este:
R
P
5,0
η (3.26) = =
2
=
P1 i Rr
+

În cazul receptoarelor de putere relativ mare această valoare a randamentului este

nesatisfăcătoare. Aşa cum rezultă din (3.26), randamentul transferului de putere
tinde către valoarea sa maximă când rezistenŃa internă ir a sursei este neglijabilă în
raport cu rezistenŃa de sarcină R .

3.4. TRANSFORMAREA SCHEMELOR CIRCUITELOR

LINIARE DE C.C.

În scopul de a simplifica studiul şi rezolvarea circuitelor complexe de

curent continuu(c.c.), se recurge la transformarea şi înlocuirea schemelor
complicate cu altele mai simple, dar echivalente. Pentru ca două circuite să fie
echivalente este necesar ca tensiunile nodurilor şi curenŃii ce intră în noduri să
rămână neschimbaŃi.
 3.4.1. Transformarea schemelor circuitelor pasive
a) RezistenŃa echivalentă a unor rezistenŃe conectate în serie

U1 I
U
n
U2 U Re

IR1 R2 Rn U

a. b. Fig. 3.13

RezistenŃa echivalentă a conexiunii serie (fig. 3.13.b) va fi:

U
Re = (3.27) I

47
RezistenŃele conectate în serie sunt parcurse de acelaşi curent I. În acest caz:
U =U +U + +Un
1 2 (3.28)
...........
în care:
URI
1 = 1; U R I

2 = 2; ............ U R I

n= n
Rezultă:
n

n ∑ k

12.......... (3.29) ..
URIRIRIRI
=+++=
k = 1

Prin identificarea relaŃiilor (3.27) şi (3.29) rezultă: rezistenŃa echivalentă a unui

grup de rezistenŃe conectate în serie:

=n
∑R Re k
(3.30)

k = 1

b) RezistenŃa echivalentă a unor rezistenŃe conectate în derivaŃie (paralel) Două

sau mai multe rezistenŃe sunt conectate în derivaŃie (paralel) dacă au la borne
aceeaşi tensiune (fig. 3.14.a). Pentru schema din fig. 3.14.a se pot scrie relaŃiile:

I
I

R1
R2
Rn
Re
U
U
I2 In
I1

a. b. Fig. 3.14
U I = (3.31)
U I = ; ..........
I=; U
1
1
R 2
R 2
n
R n

Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff unui nod, rezultă: n

I = I + I + ..........+ I
12 (3.32)

Înlocuind valorile curenŃilor din relaŃia (3.31) în relaŃia (3.32) se obŃine:

48

= 
 

 
 11
(3.33) 1 1

= + + +n
∑
IU RRR k
n Rk
....... U
121
=

Prin identificarea relaŃiilor (3.33) şi (3.27) rezultă expresia rezistenŃei

echivalente a unor rezistenŃe conectate în derivaŃie:

11
(3.34) =n

∑
k Re 1 Rk
=

echivalentă
G1
Evident, conductanŃa G1 = conectate
= a unor conductanŃe
e
are expresia: eR =n
în derivaŃie
k
R
k

(3.35)

∑G G e k

k = 1

c) Transfigurarea unei porŃiuni de reŃea electrică constă în înlocuirea acelei

porŃiuni cu o altă porŃiune de reŃea, echivalentă cu prima, astfel încât
schimbarea să nu producă nici o modificare în repartiŃia curenŃilor din restul
reŃelei. Transfigurarea stea-triunghi presupune înlocuirea unui grup de rezistenŃe
conectate în stea printr
un grup echivalent de rezistenŃe conectate în triunghi sau invers (fig. 3.15).

B RB
RAB RBC RAB
B RBC
 RA
RC RCA
A C Fig. 3.15

RCA A C

Cele două grupări sunt echivalente (curenŃii în noduri şi tensiunile între noduri
nu-şi modifică valorile), dacă rezistenŃele echivalente între perechile de noduri
omoloage ale celor două conexiuni sunt egale, respectiv:

49
CA
+
() CA AB BC RRR
RRR ++
+= + AB BC CA

RR BC AB BC CA RRR
++
+= RR AB BC CA ()
AB
RRR (3.36)
+
RR BC AB CA RRR
++
AB BC CA ()
+= RRR

Prin soluŃionarea sistemului (3.36) rezultă: R R

ABC AB CA
++
RRR AB BC CA RR
++
RRR === AB BC CA RR ⋅
BC AB

RRR
⋅ ⋅
CA BC

RRR
++
AB BC CA
(3.37)

Se calculează rezistenŃa conexiunii stea în funcŃie de rezistenŃa conexiunii

triunghi. Prin soluŃionarea inversă a sistemului (3.36) se pot obŃine expresiile
rezistenŃelor conexiunii triunghi în funcŃie de rezistenŃele conexiunii stea,
respectiv:

R R R⋅
RR
=++

AB
AB A B
RC

R R R⋅
RR
= + + (3.38)

BC
BC B C
RA

R R R⋅
R R CA
=++
CA C A
RB

3.4.2. Transformarea schemelor circuitelor active

În acest caz, un grup de laturi active conectate între ele în serie sau în
derivaŃie se înlocuieşte printr-o latură activă echivalentă caracterizată prin t.e.m.
echivalentă Ee şi rezistenŃa echivalentă Re.
a) Pentru o conexiune serie de laturi active (fig. 3.16.a), prin aplicarea legii
conducŃiei fiecărei laturi componente, rezultă:

UERI
1 + 1 = 1; U E R I
2 + 2 = 2; ....U E R I
n + n = n (3.39)
 50
U1 U2 Un

R2 Rn
R1 E1 E2 En Re
Ee
I
I
U
U

a. b. Fig. 3.16

łinând cont de egalitatea U =U +U + +Un

...... 1 2, prin însumarea relaŃiilor (3.39)
se obŃine:
n
+ =n
k
∑∑ (3.40)
U EkI R
K 11==
K

Aplicând legea conducŃiei pentru latura activă echivalentă (fig. 3.16.b), rezultă:

UERI
ee + = ⋅ (3.41) Prin identificarea relaŃiilor (3.40) şi (3.41) se

obŃin expresiile:

=n ∑E E e k
;
∑R Re k

=n (3.42)
k = 1 k = 1

În relaŃia (3.42) însumarea t.e.m. Ek se face algebric, luându-se cu semnul plus

tensiunile electromotoare care au acelaşi sens cu curentul, iar cu semnul minus cele
care au sens contrar curentului din circuit.
b) Dacă laturile active sunt conectate în derivaŃie (fig. 3.17.a), prin aplicarea legii
conducŃiei fiecărei laturi, se obŃine:

UE
1

I+ I+
UE I+
UE = (3.43) n
=;
= ; ...........; 2

1
R 1
2
R 2
R
n
n

Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff unui nod, rezultă:

I = I + I + .......+ I
1 2 (3.44) n

Înlocuind valorile curenŃilor din relaŃia (3.43) în relaŃia (3.44) se

obŃine: 51

E
1
(3.45)
n
n

IU =+
∑∑
k

K k R kk
R
11
==

Aplicând legea conducŃiei laturii active echivalente (fig. 3.17.b) rezultă:

E
U
I = + (3.46) e
R e R
I R2 Rn
e

I U
I1
U I2
R1 In Re
 E2 Ee
E1 En

a. b. Fig. 3.17

Prin identificarea relaŃiilor (3.45) şi (3.46) se obŃin expresiile:

n

∑
11 n ER
; =
k

∑
k

= 1
Re 1 Rk E
1 (3.47)
k
e =n
∑
=
R
k
k
= 1

Prin utilizarea conductanŃelor, expresiile (3.47)

devin: n

=n G E kk E
∑ ∑ =n
⋅
Ge Gk k 1
(3.48)
;
e
= ∑
k =
= 1 G
1 k k

În relaŃiile (3.47) şi (3.48) se consideră pozitive t.e.m. Ek care au acelaşi

sens cu t.e.m. echivalente Ee.
c) EchivalenŃa dintre un generator real de tensiune şi un generator real de curent
Pentru ca un generator real de tensiune (caracterizat prin tensiunea electromotoare
E şi rezistenŃa interioară /ir ) să fie echivalent cu un generator real

52
I şi rezistenŃa interioară //ir ), este
de curent (caracterizat prin curentul debitat 0
 I , curentul debitat pe aceeaşi rezistenŃă R să fie acelaşi în ambele
necesar ca R
cazuri. Generatorul real de tensiune (fig. 3.18.a) debitează pe rezistenŃa R curentul:

E
/
I
= (3.49) +

/
R
Rr
i

I//R
r
i
R

/ I0 //
URi
/
R I
U
rE

a. b.
Fig. 3.18

iar generatorul real de curent (fig. 3.18.b) debitează pe aceeaşi rezistenŃă R

curentul:
//
r
II
+
= ⋅ (3.50) //
// i
R
Rr
0
i

Din relaŃiile (3.49) şi (3.50) se obŃine condiŃia de echivalenŃă a celor două

surse reale:
r=r=r
/ //
şi i E = I ⋅r 0 (3.51) i i i

3.5. METODE DE ANALIZĂ A CIRCUITELOR

LINIARE DE CURENT CONTINUU

Problema de analiză a circuitelor presupune cunoscute: structura circuitului

(laturi şi noduri), parametrii circuitului (toate rezistenŃele Rk), sursele
(generatoarele de tensiune sau de curent) şi se cere să se determine: curenŃii prin
laturi, tensiunile între noduri, puterile consumate sau furnizate de către laturi.
Pentru analiza unui circuit electric liniar sunt necesare următoarele etape: - se
fixează, arbitrar, pentru fiecare latură, un sens pozitiv al curentului (care se indică
prin săgeŃi pe schema circuitului);
- se scrie sistemul de ecuaŃii care descrie funcŃionarea circuitului, rezultat prin
aplicarea legilor şi teoremelor circuitelor de c.c. ;
- se rezolvă sistemul de ecuaŃii, determinându-se curenŃii necunoscuŃi; dacă în

53

urma rezolvării sistemului de ecuaŃii unii curenŃi rezultă cu valori negative, atunci
sensul lor real este opus celui ales iniŃial;
- se verifică rezultatele obŃinute, folosind de exemplu, teorema conservării
puterilor.

3.5.1. Metode de analiză a circuitelor de curent continuu cu obŃinerea

răspunsului pe toate laturile

a) Metoda teoremelor lui Kirchhoff

Analiza circuitelor prin utilizarea teoremelor lui Kirchhoff constituie
metoda generală de calcul a circuitelor electrice. Ea poate fi aplicată circuitelor
liniare şi neliniare, în regim staŃionar sau periodic sinusoidal. Analiza unui circuit
prin această metodă necesită parcurgerea următoarelor etape:
1) se stabileşte numărul de noduri ale reŃelei n
2) se stabileşte numărul de laturi l
3) se aleg sensuri de referinŃă arbitrare pentru curenŃii din laturi 4) se scriu l
ecuaŃii Kirchhoff astfel: (n −1) ecuaŃii cu prima teoremă Kirchhoff şi (l − n +1)
ecuaŃii cu a doua teoremă Kirchhoff.
5) se rezolvă sistemul de l ecuaŃii cu l necunoscute.
CurenŃii a căror valoare a rezultat pozitivă, din rezolvarea ecuaŃiilor, au efectiv
sensul stabilit la punctul 3); curenŃii a căror valoare a rezultat negativă au sensul
efectiv opus celui stabilit la punctul 3).
6) pentru a verifica rezultatul, se poate verifica teorema a doua a lui Kirchhoff,
pentru ochiuri nefolosite la scrierea ecuaŃiilor de la punctul 4) şi se efectuează
bilanŃul energetic, adică se verifică egalitatea dintre suma algebrică a puterilor
debitate de surse şi suma (totdeauna pozitivă) a puterilor consumate de rezistenŃe:
l

l
∑∑ kkkk EIRI

⋅= 2
(3.52) k
k
11
==

În prima sumă puterea debitată de o sursă este E ⋅I , dacă sensul tensiunii

electromotoare coincide cu cel ales pentru curent şi este − E ⋅I dacă aceste sensuri
nu coincid. În bilanŃ curenŃii se introduc cu valorile algebrice calculate la punctul
5). Datorită numărului mare de ecuaŃii ale sistemului de rezolvat, metoda de
analiză a circuitelor electrice prin aplicarea directă a teoremelor lui Kirchhoff se
utilizează rar. În continuare se prezintă câteva metode de rezolvare a circuitelor
care conduc la simplificarea calculului.
b) Metoda suprapunerii efectelor (a superpoziŃiei)
Conform acestei teoreme, curentul electric dintr-o latură a unui circuit în
care există mai multe surse este suma algebrică a curenŃilor produşi în acea latură

54
de fiecare sursă în parte, dacă ar acŃiona singură în circuit, celelalte fiind
scurtcircuitate sau înlocuite cu rezistenŃa lor interioară (dacă au rezistenŃă
interioară diferită de zero). Această teoremă este valabilă numai în circuite liniare.
Pentru demonstraŃie se consideră un circuit cu l laturi şi n noduri în care se scriu
teoremele lui Kirchhoff:

I 0 ; (q = 2,1 ,................,(n −1)) (3.53)

∑
∈
= k
kq

∑∑
kk Ek R I ; (p = 2,1 ,..............,b) (3.54)
=
kppk
∈∈

unde b este numărul buclelor independente (b = l − n +1). Acest sistem de ecuaŃii

fiind liniar, rezolvându-l se obŃin curenŃii sub forma:

l
∑ ; (j = 2,1 ,..............,l) (3.55)
I ⋅
j G E
jk k =
k = 1

CoeficienŃii Gjk se numesc în acest caz conductanŃe de transfer între laturile jşi k
şi satisfac condiŃia de reciprocitate: Gjk = Gkj . RelaŃia (3.55) se scrie dezvoltat
astfel:
.... ..... Ij = Gj1⋅ E1 + Gj 2⋅ E2 + + Gjk ⋅ Ek +
Notând:
1 G 1 E1
Ij j = ⋅ , 2 G 2 E2
Ij j = ⋅ , ......., jk Gjk Ek
I = ⋅ (3.56)

I este curentul produs de sursa din latura 1 în latura j , etc..., rezultă:

unde j1

=l
∑ j jk II
(3.57)

k = 1

relaŃie care demonstrează teorema enunŃată mai sus.

Exemplu: Circuitul din figura 3.19.a, care conŃine două surse, se poate rezolva prin
metoda suprapunerii efectelor, descompunându-l în două circuite în care
acŃionează separat cele două surse (fig. 3.19.b şi fig. 3.19.c).
I şi //k
Rezolvând separat cele două circuite, se obŃin respectiv curenŃii k
/

I
(k = 3,2,1 ). CurenŃii reali din schema 3.19.a sunt daŃi apoi de

relaŃiile: 55

//
1

I = I − I ; /2
 I = I − I ; //3
/ 22 /
11 33
// I=I+I

Dacă se dau următoarele valori numerice: 36 E V, 1 = 18 E V, 2 = 20 R1 = Ω , 30 R2 =

Ω ; 60 R3 = Ω curenŃii din schema din fig. 3.19.b vor avea valorile:
( )A R R E

E +⋅
= I 9.0 1 =
/1
= R
RR 231

RRRRR
⋅
R1 R R 23
+
23
R RE
++ ⋅
+ 122313

A I I 6.0
=
2
=⋅ 23 R 122313

/
/3
RE
=
21
1
RRRR
RR RR
++ ⋅
+
A I I 3.0
=
3
=⋅ /2 21

/ =
1
R R 23 122313 I/3
RRRRRR
++

I2 I1 I3 I//3
+
/ 2 // 1 // 2
1
I
/ I I I
R1 R2
R3 R1
R 1 2 R3
=+ 2R R R3

E1 E1 E2
E2

a. b. c. Fig. 3.19

iar curenŃii din schema din fig. 3.19.c vor avea valorile: ( )A

RRE

= E +⋅
2 = =
I 4.0
// 2 ⋅
132

+
R
RR + R R R RR E
13 RR RR ⋅
2 13
++
R 122313

A I I 3.0

1 =
// // 3 32
=⋅ =
2
R R R R 122313R E
RR
RR
+
++ ⋅
13R

A I I 1.0
=⋅ =
3=
//
// 1 RR 122313 56
12
2
++
RR
+
13

RRRR
Prin suprapunerea efectelor se obŃin curenŃii reali în circuitul din fig. 3.19.a:
I I I 6.0 A
1 = 1− =
/ // 1

I I I 2.0 A 2 = 2 − = −
// // 1

I I I 4.0 A 3 = 3 + =
/ // 3

Se observă că sensul curentului 2

I este negativ. Aceasta înseamnă că în
I circulă în sens contrar celui indicat de săgeată în fig. 3.19.a.
realitate curentul 2
c) Metoda curenŃilor ciclici
Această metodă, avantajoasă în cazul reŃelelor electrice cu un număr l de
laturi mult mai mare decât numărul b al buclelor independente, permite reducerea
numărului de ecuaŃii ale sistemului de rezolvat de la l la b prin introducerea de noi
variabile numite curenŃi ciclici (independenŃi sau de bucle). Aceşti curenŃi de
bucle circulă fictiv pe un drum închis prin buclele independente, în sensul atribuit
arbitrar buclei respective şi ei se notează cu / /
I I I . Curentul real k
1, ,......., j I care circulă
/
2

printr-o latură oarecare k a circuitului se va obŃine ca o sumă algebrică a acestor

curenŃi fictivi ce străbat latura considerată:

∑
I I/ (3.58)
=
kj
jk
∈

(semnul ∈ indică faptul că curentul fictiv /j

I străbate latura k ); se iau cu semnul
plus curenŃii ciclici care au acelaşi sens cu sensul convenŃional al curentului real
din latura k şi invers. CurenŃii ciclici /j
I se obŃin prin soluŃionarea sistemului de b
ecuaŃii obŃinut în urma aplicării teoremei a doua a lui Kirchhoff în cele b ochiuri
independente ale reŃelei.
∑∑
kk Ek R I (p = 2,1 ,.........,b) (3.59)
=
kppk
∈∈

în hi
ca
re ul
la ui
tu
ra p
k
,
ap
ia
ar
r
Ń
∑
in k∈p

Ek reprezintă suma algebrică a t.e.m.

e
oc

din ochiul p . Se iau cu semnul plus t.e.m. Ekcare au acelaşi sens cu sensul I ataşat
ochiului p . Din (3.59), Ńinând cont de (3.58), rezultă:
curentului ciclic p
/

57
∑∑∑
kj Ek R I/ (3.60)
=
kkpjpk
∈∈∈

Ordonând acum după curenŃi, se obŃine sistemul căutat:

b
∑∑
(j = 2,1 ,.........,b) (3.61)
/

kj j Ek R I
=
1
kpk
=∈

În acest sistem, coeficienŃii au următoarele semnificaŃii: Rkk este suma tuturor

rezistenŃelor din bucla independentă cu indice k ; Rkj este suma algebrică a tuturor
rezistenŃelor laturilor comune buclelor independente k şi j . În această sumă apar
cu semnul plus acele rezistenŃe care sunt străbătute de către curenŃii I şi /j
fictivi /k curenŃii fictivi le străbat în
I în acelaşi sens şi apar cu minus dacă
sensuri contrarii. Evident, 0 Rkj ≠ numai dacă buclele independente k şi j au cel
puŃin o latură comună.
Exemplu: Să se determine prin metoda curenŃilor ciclici, intensităŃile
curenŃilor din laturile circuitului prezentat în figura 3.20, pentru care se cunosc: E1
= E2 =10V ; R1 = R2 =1Ω ; R3= R4 = R5 = 2Ω , numărul laturilor 5 l = , numărul
nodurilor 3 n = .
R3
I3 3
1

R5R4
3
I
/

R1 R2
I5
/
I4
/ II
1
I I2
1
Fig. 3.20
E1
2

2 E2

Rezolvare: Numărul ochiurilor independente 3 b = l − n +1 = . Se aleg arbitrar cele

 I ,I şi /3
trei ochiuri independente şi li se asociază I . Prin
curenŃii ciclici /2
/
1

particularizarea sistemului (3.61), rezultă:

58
RIRIRIE
++=/
11 1 12 2 13 3 1
/ / /

RIRIRIE
++=/ (3.62)
21 1 22 2 23 3 2
/ / /

RIRIRIE
++=/
/ / /
în care: 31 1 32 2 33 3 3

R11 = R1 + R5 = 3Ω
0 R12 = R21 =
R13 = R31 = R5 = 2Ω
R22 = R2 + R4 = 3Ω
R23 = R32 = −R4 = −2Ω
R33 = R3 + R4 + R5 = 6Ω
E E110V
1 = = ; E E210V

2 = − = − ; 0 / E3 = .
/
/

Înlocuind coeficienŃii prin valorile lor, sistemul (3.62) devine:

3 2 10
 II
/ /
1 3

+=
3 2 10 I I
/
2
(3.63)
/ −=− 3

2260III
−+=/
1 2 3
/ /

Rezolvând sistemul (3.63), se obŃin curenŃii

ciclici: 1 = ; I 6A

2 = − ; I 4A
I 6A 3= − /
/
/

CurenŃii reali din laturile circuitului reprezentat în fig. 3.20, calculaŃi cu relaŃia
(3.58) sunt:
I I 6A
1= 1=
/

2 = − 2=
I I 6A
/

I I 4A
3 = − 3=
/

I I I 4 6 2A
4 = 3− = − + =
/ 2
/

5 = 1+ = − =
I I I 6 4 2A
/ 3
/

d) Metoda potenŃialelor în noduri

 Această metodă, avantajoasă în cazul în care numărul n de noduri ale unui
circuit este mult mai mic decât numărul l de laturi, permite reducerea de la l la (n
−1) a numărului de ecuaŃii ale sistemului de rezolvat. Pentru aplicarea metodei

59
se alege un nod n de referinŃă şi se consideră că potenŃialul său este nul: 0 Vn =

(3.64)

Se notează cu 2,1 ,..........., j,.....(n −1) cele (n −1) noduri independente şi se

I−a lui Kirchhoff în unul din noduri (de exemplu j ):
aplică teorema a

0 ; j = 2,1 ,.........,(n −1); k ≠ j (3.65) =

∑
jk I
k = 1

în care jk I reprezintă intensitatea curentului din latura jk mărginită de nodurile jşi k

.(0I
jk = , dacă nodurile jşi k nu sunt noduri vecine). Din legea conducŃiei
electrice, scrisă pentru latura jk (fig. 3.21),
Ijk rezultă: de unde se obŃine:
Ejk Rjk Ujk jk jk jk jk U + E = R ⋅I (3.66)

Fig. 3.21 jk U jk Gjk Ejk Gjk I = ⋅ + ⋅ (3.67) Dacă 0 U jk = (regimul de scurtcircuit al

laturii active):

jk Ejk Gjk Isc= ⋅ (3.68)

şi deci, în relaŃia (3.67), EjkGjk reprezintă curentul de scurtcircuit al laturii jk , iar

Gjk conductanŃa laturii. Dacă între nodurile j şi k sunt conectate în paralel mai
multe laturi, Gjk este egală cu suma tuturor conductanŃelor acestor laturi, iar Ejk Gjk ⋅
este suma algebrică a curenŃilor de scurtcircuit ai laturilor respective. Din (3.65),
Ńinând cont de (3.67) rezultă:
n

n
 ∑∑
jk jk

0 ; j = 2,1 ,..........,(n −1); k ≠ j (3.69)

Gjk U jk G E
⋅+⋅=
11k
k
==

Exprimând tensiunea U jk în funcŃie de potenŃialele nodurilor j şi k , 60

respectiv:
U jk =Vj −Vk (3.70) relaŃia (3.69) devine:

 n
 ⋅ kjk jk
n
 n

−⋅+⋅=
∑ ∑ ∑ VG j jk GVGE
0 (3.71)
 jk k

111k
k
===

j = 2,1 ,..............,(n −1); k ≠ j Notând cu:

n
...... ; j ≠ k (3.72)
∑ 12

Gjj Gjk Gj Gj Gjn = = + + +

k = 1

suma conductanŃelor laturilor incidente nodului j , sistemul (3.71) devine final:

n

∑∑G
11
jj Vj Gjk Vk Gjk Ejk (3.73)

⋅−⋅=−⋅
==k

j = 2,1 ,..............,(n −1); k ≠ j

Pentru fiecare nod independent [j = 2,1 ,...........,(n −1)]se obŃine câte una din
ecuaŃiile sistemului (3.73). CurenŃii de scurtcircuit Gjk Ejk ⋅ ai surselor Ejk se iau cu
semnul plus dacă ies din nodul jşi cu semnul minus în caz contrar. Rezolvând
sistemul (3.73) se obŃin potenŃialele V1, V2, ......,Vn−1ale nodurilor independente.
Se calculează apoi cu relaŃiile (3.70), tensiunile ramurilor şi cu (3.67) curenŃii din
laturi.
Exemplu: Să se determine, prin metoda potenŃialelor în noduri, curenŃii
din laturile circuitului dat în fig. 3.20. Circuitul analizat are 3 l = , 3 n = , (deci n −1
= 2 < b = l − n +1 = 3 ).
Rezolvare: Se notează cu 1, 2 ,3 nodurile circuitului şi se alege nodul 3 ca
nod de referinŃă, având potenŃialul 0 V3 = . PotenŃialele V1 şi V2 ale nodurilor
independente 1 şi 2 rezultă din soluŃia sistemului de ecuaŃii:

⋅−⋅=⋅
(3.74)
GVGVGE
11 1 12 2 1 1

( ) 21 1 22 2 1 1 2 2
−⋅+⋅=−⋅−⋅
GVGVGEGE

obŃinut prin particularizarea sistemului (3.73) pentru 1 j = , respectiv 2. Se

calculează:
61
−
1 G=G+G+G=++=Ω
1 1
11 1 3 52
1

1 2 2
−
1 G=G+G+G+G=+++=Ω
1 1 1
22 1 2 4 53
1

1 1 2 2
−
1 G = G = G + G = + = Ω (3.75)
1 3
2
1 12 21 1 5

10 1 2
Isc G E 10A
1 = 1⋅1 = =
 1
10
Isc G E 10A
2 = 2⋅2 = =
1

Înlocuind (3.75) în (3.74) rezultă:

⋅−⋅= 3
VV
2 12 0
2 (3.76)
3
−⋅+⋅=VV

30
12
2
cu soluŃiile:

V 1= 8V ; V2 = 4V

Utilizând legea conducŃiei (3.67) se calculează intensităŃile curenŃilor ( 0) V3 = :

10
1
I ( ) ( ) V V G E G 6A 4 8 1 = 2 − 1⋅1 + 1⋅1 = − ⋅ + =
1 1
1 10
I ( ) V V G E G 6A 4 2= 3 − 2⋅2 + 2⋅2 = − ⋅ + =
1
1
1
I ( ) V V G 4A
8 3= 1 − 3⋅3 = ⋅ =
2
1
I ( ) V V G 2A
4 4 = 2 − 3⋅4 = ⋅ =
2
1
I( ) V V G ( ) 2A
8 4 5 = 1 − 2⋅5 = − ⋅ =
2

Aceste valori sunt identice cu cele obŃinute prin metoda curenŃilor

ciclici. 62

3.5.2. Metode de analiză a circuitelor de curent continuu cu obŃinerea

răspunsului pe o singură latură

Adesea, în circuitele electrice complexe, interesează aflarea curentului numai pe o

singură latură a circuitului. În aceste cazuri se pot utiliza metode de analiză bazate
pe teoremele generatoarelor echivalente de tensiune şi de curent.

a) Teorema generatorului echivalent de tensiune (a lui Thévenin) “unui

dipol liniar activ i se poate ataşa drept schemă echivalentă un generator real de
tensiune având t.e.m. egală cu tensiunea la gol la bornele dipolului şi rezistenŃa
internă egală cu rezistenŃa echivalentă a dipolului pasivizat (fără t.e.m.)” Prin
urmare, orice reŃea liniară activă având două borne de acces cu exteriorul, A şi B
(fig. 3.22.a), se poate substitui printr-un generator real de tensiune, echivalent (fig.
3.22.b) având t.e.m. Eeegală cu tensiunea la mers în gol a reŃelei U0şi rezistenŃa
internă ir egală cu rezistenŃa echivalentă a reŃelei pasivizate Re(rezistenŃă
calculată între bornele A,B după eliminarea surselor de t.e.m. Ek, cu păstrarea
rezistenŃelor interne ik r ). De fapt, teorema generatorului echivalent este o
consecinŃă imediată a transformării circuitelor liniare care permite înlocuirea, din
aproape în aproape, a oricărui circuit ramificat cu un generator echivalent real de
tensiune sau de curent. Dacă la bornele A, B ale reŃelei (sau generatorului
echivalent) se conectează un rezistor R , intensitatea curentului I prin R are
expresia (legea lui Ohm):

U
R Re
 I
=0 (3.77) +

B
A
ri=Re
Ek, rik
U0 R
R

k=1,2,…n
I B
A
Ee=U0

a. b.
Fig. 3.22

Practic, analiza circuitelor electrice prin metoda generatorului echivalent se

bazează pe relaŃia (3.77) şi presupune următoarele etape:

63
- fiind dată o reŃea liniară oarecare, se întrerupe latura al cărei curent trebuie
determinat, înlăturându-se rezistenŃa sa R din schemă;
- se determină (utilizând teoremele lui Kirchhoff) tensiunea de mers în gol U0la
bornele laturii întrerupte;
- se calculează rezistenŃa echivalentă Re a reŃelei pasivizate (“văzută“ de la
bornele laturii întrerupte);
- utilizând relaŃia (3.77), se determină intensitatea curentului laturii R .

Exemplu: Să se determine, prin metoda generatorului echivalent de tensiune,

curentul 1
I prin rezistenŃa R1a circuitului dat în fig. 3.19.a.
Rezolvare: Se întrerupe latura R1, înlăturând din schemă rezistenŃa sa R1 (fig.
3.23.a) şi se calculează, aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff, tensiunea de mers
în gol U0a dipolului astfel obŃinut.
I
B
B
2
U0R R3
 A
R3 E2 A
E1 ReR2

a. b. Fig. 3.23
18
30 60
E
U E R I E R 24 0 1 3 1 3 =
=−⋅=−⋅ RR 23
V
2 =−⋅ 30 60 +
+

Se pasivizează circuitul, ca în (fig. 3.23.b), şi se determină rezistenŃa echivalentă

Rea dipolului pasivizat.

RR
⋅ 30 60 ⋅
=
= 20
Re + 30 60 + = Ω
23
R R 23

Utilizând relaŃia (3.77) se calculează curentul:

24
U
A
I
1=
= e
0 6.0
RR 20 20
+
1 + 64
=
b) Teorema generatorului echivalent de curent (a lui Norton)

Aceasta este o teoremă duală celei lui Thévenin şi ea poate fi dedusă formal din
 aceasta, dacă se Ńine cont de dualitatea:

AB U AB I → ; AB ABsc U → I
0;R→G

RelaŃia duală relaŃiei (3.77) este deci:

I
= (3.78)

U
+
ABsc
AB0
AB
GG

Aceasta reprezintă teorema lui Norton şi se enunŃă astfel: căderea de tensiune produsă pe o
rezistenŃă R , legată în latura AB a unei reŃele active, este egală cu raportul dintre curentul de
scurtcircuit al laturii şi suma dintre conductanŃa laturii şi conductanŃa reŃelei pasivizate, între
punctele A şi B. Metoda este avantajoasă, dacă GAB0 << G , iar în acest caz rezultă:

AB ABsc U ≅ R ⋅ I (3.79) 65