Studiul aparatelor de comutatie: relee de c.c/c.

a si contactori automati

I. Generalitati

1.Definitie aparate de comutatie:

Aparatele de comutatie sunt dispozitive care realizeaza functiuni de inchidere si de deschidere

a circuitelor electrice.

1.Constructie:

Structura acestor aparate este determinata de regimul de stabilire sau de intrerupere a curentului

electric in circuit. In acest sens se diferentiaza:

- regimul de comutatie  in gol, in care inchiderea sau deschiderea circuitului are loc in absenta curentului
electric sau in prezenta unui curent mult inferior curentului nominal, pentru care a fost dimensionat
aparatul;

- regimul de comutatie in conditii normale de functionare si de suprasarcina  a instalatiei alimentate, in care

curentul prin aparatul de comutatie poate avea orice valoare de la zero pana la valoarea curentului
admisibil de suprasarcina,; regimul de suprasarcina al unui echipament electric este un regim de
functionare in care curent depaseste curentul nominal, care poate fi acceptat pentru un interval de timp
limitat;

- regimul de comutatie inclusiv in conditii de avarie , in care curentul prin aparatul de comutatie poate atinge
valori mult superioare curentului nominal.

1.2.Tipuri de relee&functionare:

a. Relee electromecanice:

Sfera de aplicabilitate a acestor relee a început sa se reduca substantial, ca urmare a progreselor

realizate în domeniul releelor statice.
 Cele mai simple relee electromecanice constau dintr-un dispozitiv care produce forta sau cuplul
activ, un element care produce cuplul rezistent si unul sau mai multe elemente de executie (contacte
electrice). Dupa natura dispozitivului pentru producerea fortei sau a cuplului activ, deosebim: relee
electromagnetice, magnetoelectrice, de inductie, electrodinamice, termice, cu contact reed. În continuare
se prezinta câteva dintre cele mai utilizate.

b. Relee electromagnetice:

Sunt aparate de protectie care asigura protectia la curenti de scurtcircuit sau la scaderea tensiunii
cu actiune instantanee sau temporizata.

Releele electromagnetice pot functiona atât în curentcontinu cât ai în curent alternativ.

Ele pot fi  relee electromagnetice de curent si relee electromagnetice de tensiune.

Releeele electromagnetice mai pot fii:

Releul electromagnetic de curent maxim (RC) este constituit dintr-un electromagnet ,pe care sunt
dispuse bobinele de curent si dintr-un sistem mobil format din armatura de fier, fixata pe un ax prevazut cu
un resort spiral, care asigura cuplul antagonisz.
Releul electromagnetic de timp (RT) este constituit dintr-un electromagnet si un miez de fier,
solidar cu surubul fara sfârsit.
Releul electromagnetic de semnalizare (RdS) are drept scop sa semnalizeze daca protectia unui
anumit circuit a actionat.
Releul electromagnetic intermediar (RI) este folosit pentru a se evita trecerea curentilor mari prin
contactele sensibile ale releelor obisnuite(cum sunt curentii bobinelor de aclansare a întrerupatoarelor) .

Releele electromagnetice sunt constituite din electromagneti la care atunci când curentul prin
bobina depaseste o anumita valoare este atrasa armatura mobila aceasta actionând asupra unor contacte
electrice, deci functionarea releelor electromagnetice se bazeaza pe forta de atractie
a elecromagnetului (anexa 2, fig 3.).
 c. Relee Termice:

La baza functionarii releelor termice sta modificarea proprietatilor fizice ale corpurilor datorita
încalzirii. Cel mai simplu releu termic consta dintr-un tub de sticla închis, prevazut cu doi electrozi, în
interiorul tubului gasindu-se mercur. Închiderea contactului are loc ca urmare a dilatatiei mercurului, în
momentul în care nivelul mercurului aduce în contact electric cei doi electrozi.
Cele mai raspândite relee termice sunt releele cu bimetal. Dupa modul în care se realizeaza
încalzirea bimetalului se deosebesc relee cu încalzire
directa, indirecta si mixta. La cele cu încalzire directa curentul electric trece prin bimetal, iar la cele
cu încalzire indirecta bimetalul este încalzit de la un rezistor, prin care trece curentul electric. Releele
termice sunt utilizate, în special, la protectia motoarelor electrice împotriva supracurentilorde durata.
d. Releele reed:

Constau dintr-un tub de sticla închis în care se gasesc doua lamele elastice; în zona
contactului, pe suprafata lamelelor este dispus un strat de iridiu, platina sau aliaje ale
acestora .Tubul de sticla este vidat sau este umplut cu un gaz inert. Actionarea contactului se
face cu ajutorul unui câmp

magnetic creat de o bobina parcursa de curent. Aceste relee se realizeaza sub forma de
elemente capsulate paralelipipedice, din mase rasinoase în care se introduce tubul si bobina
releului, la exterior aflându-se doar terminalele metalice pentru conexiuni. Releele reed au
consum neglijabil, timp de actionare mic (1 ... 2 msec), frecventa de comutare mare
(500 comutari/sec), durata de viata ridicata (10 8 ...  10 12 comutari).
 e. Relee statice:

Aceste relee se utilizeaza când este necesara o viteza de comutare ridicata si o durata de
functionare mare. Nu au piese mecanice în miscare, elementul de executie fiind realizat
cutranzistoare, tiristoare sau triace. Realizeaza o izolare galvanica între circuitul de comanda
si circuitul de comutare. Pentru aceasta pot fi utilizate transformatoare de separare,
optocuploare sau relee reed. Supratensiunile sunt reduse, datorita principiului de functionare,
curentii si tensiunile trec periodic prin zero. Au un consum redus de energie si pot fi cuplate cu
circuite integrate.

Dispozitivul optocuplor este compus în dioda LED, D2 si fototranzistorul T1, încapsulate ermetic. În
serie cu dioda D2, sunt conectate rezistenta R1 pentru limitarea curentului si dioda deprotectie D1, pentru
protectia la polarizari inverse. Un curent mic, (circa 1 mA) pentru LED este suficient pentru a comanda
releul static; circuitul comandat (T2, T3, etc.) este alimentat separat, prin sursâ de putere. Intrarea releului
este compatibila cu circuitele TTL, (Uc  = 5 V). Comutarea sarcinii în circuitul de iesire este asigurata de
triacul T4 sau de doua tiristoare conectate antiparalel.

În paralel cu iesirea releului este conectat un circuit RC (R6, C1) care permite comutarea sarcinilor
inductive si atenueaza tensiunile tranzitorii.
Când se aplica tensiunea de comanda Uc, se amorseaza tiristorul auxiliar, T3, acesta asigura la
rândul sau amorsarea triacului, T4 si deci aplicarea tensiunii pe sarcina. Dupa întreruperea tensiunii de
comanda, curentul continua sa treaca prin sarcina, pâna la trecerea prin zero a tensiunii de retea. În
continuare triacul T4 ramâne blocat, pâna la aplicarea unei noi comenzi.
 Triacul T4 se amorseaza numai la trecerea prin zero a tensiunii de retea si conduce
un numarîntreg de semiperioade. În absenta tensiunii de comanda Uc , fototranzistorul T1 este blocat.
Tranzistorul T2 este în conductie si circuitul nu mai poate furniza curentul de poarta necesar amorsarii
tiristorului T3 . În aceasta situatie triacul T4 este blocat si deci sarcina nu primeste tensiune de la retea.
La aplicarea tensiunii de comanda pot aparea doua situatii corespunzatoare momentului care se

aplica în raport cu un timp t . Acest timp reprezinta momentul deschiderii fototranzistorului T1, care este
alimentat cu tensiunea redresata dubla alternanta; este de valoare mica în raport cu perioada tensiunii de

retea conform caracteristicii statice i  = f(V , i  ).

1.3.Tipuri de aparate de comutatie si functionare:

 a. Contacte electrice:

Contactele electrice sunt elementele esentiale pentru functionarea corecta a aparatelor de

comutatie. Contactul electric este un ansamblu de doua piese care asigura continuitatea unui circuit electric
atunci cand acestea se ating, sau intreruperea circuitului la indepartarea acestora.

            Contactele aparatelor de comutatie sunt supuse oxidarii sau reactiilor chimice la temperaturile mari
din arcul electric, eroziunii sau uzurii electrice prin transport de material intre piesele in contact si respectiv
uzurii mecanice datorita presiunii de contact.
            Materialele contactelor electrice trebuie sa aiba conductivitate electrica si termica mare, rezistenta
mare la coroziune, rezistenta la arcul electric cu transport minim de material, rezistenta la uzura mecanica.
Aceste calitati nu coexista simultan la un singur material; de exemplu argintul are o conductivitate electrica
si termica mare si rezistenta mica la arc, in timp ce wolframul are rezistenta mare la arc, insa conductivitate
electrica mare. Contactele electrice folosesc ca materiale primare cuprul (Cu), argintul (Ag) si wolframul
(W), de regula in aliaje sau sub forma de pulberi sinterizate.

b. Separatorul:

Separatorul este un aparat de comutatie care in pozitia deschis asigura o distanta minima
prescrisa intre contacte. Separatorul poate asigura comutatia numai a unor curenti de  valoare
neglijabila in raport cu curentul nominal, ce il strabate atunci cand se afla in pozitia inchis.  In
plus acest aparat trebuie sa suporte in pozitia inchis pe o durata scurta de timp un curent peste
valoarea nominala (in cazurile de suprasarcina, sau chiar de scurtcircuit ale circuitului in care
se afla).

Rolul separatorului este acela de a izola vizibil o parte a instalatiei fata de sursa de alimentare
cu energie electrica. Acest aparat nu asigura comutatia in regimurile normale sau anormale de
lucru ale unei instalatii (de scurtcircuit sau de suprasarcina).

Cu ajutorul separatoarelor se poate face transferul de energie intre doua retele de alimentare
electrica, ca in exemplul din figura 2, in absenta curentului electric, respectiv dupa actionarea
prealabila a unui intrerupator. Astfel, separatoarele S1 si S2 pot cupla linia L1 (spre
consumator) la una din retelele de alimentare cu energie electrica,   sau  . Izolarea liniei L1
fata de retelele de alimentare se realizeaza cu separatorul S5 , iar pentru protectia
personalului de interventie pe aceasta  linie, ea este conectata la pamant prin separatorul S6.

Prin intermediul separatoarelor S3 si S4  se poate face transferul de energie de la reteaua   la
reteaua  .

            Separatoarele trebuie sa reziste la fortele electrodinamice si sa nu se incalzeasca excesiv la

trecerea curentilor de scurtcircuit pe o durata determinata.
 Fig.

c. Contactorul:

Contactorul este un aparat de comutatie cu o singura pozitie de repaus, actionat in alt mod decat
manual, capabil sa comute si sa suporte curenti in conditii normale de functionare a circuitului si in conditii
de suprasarcina.

            Contactele unui contactor pot fi normal deschise sau normal inchise. Prin contact normal deschis se
intelege contactul care se afla in starea deschis atunci cand aparatul se afla in pozitie de repaus.

            Contactorul se compune din:

    - organul motor, care asigura deplasarea contactelor mobile; acesta este constituit dintr-un
electromagnet, sau un piston cu aer comprimat. Actiunii acestui organ i se opune un dispozitiv antagonist,
in general un resort, care are tendinta de aduce aparatul in pozitia de repaus;

     - polii principali (trei, la aparatele pentru curent alternativ si doi, la cele de curent continuu) sunt
subansamble care includ contactele fixe, cele mobile si camera de stingere a arcului;

     - polii auxiliari contin contactele auxiliare; aceste contacte au functii variabile, de exemplu, de retinere in
pozitia conectat a aparatului in absenta comenzii de inchidere (daca lucreaza in paralel cu butonul de
comanda), de semnalizare a pozitiei inchis sau deschis a contactelor principale, etc.
     - relee si declansatoare; aceste dispozitive se adauga la contactoarele care indeplinesc si functii de
protectie, nu numai de comutatie.

In schita unui contactor cu miscare de translatie reprezentata in figura 3 bornele 1 si 2 sunt fixate
pe carcasa 3, fiecare pol are doua contacte fixe 4, 5 si contactul mobil  6, sub forma unei punti.

d.  Intrerupatorul de putere:

Intrerupatorul de putere este un aparat de comutatie capabil sa inchida, sa suporte si sa intrerupa

curenti in conditii normale de functionare ale circuitului si, in conditii prestabilite, sa inchida pentru o durata
specificata, redusa si sa intrerupa circuite in care curentii au valori anormal de mari (de exemplu valori de
scurtcircuit).

            Calitatea de a intrerupere curenti intensi, de scurtcircuit, se defineste prin capacitatea de rupere a

aparatului, care poate fi de 10…100 ori mai mare decat curentul nominal al acestuia.

            Dupa functiile de protectie ce pot fi asigurate se diferentiaza:

    - intrerupatoare normale, destinate de exemplu alimentarii motoarelor electrice. Acestea trebuie sa

suporte curentii de scurtcircuit un interval de timp de 2-3 perioade; eforturile electrodinamice sunt
considerabile in acest timp, dar incalzirea ca urmare a energiei produse prin efectul Joule al curentului nu
este exagerata;

    - intrerupatoarele limitatoare, sau ultrarapide sunt destinate a limita valoarea de varf a curentilor de

scurtcircuit;

    - intrerupatoarele selective, sau temporizate suporta fara a declansa curentii de scurtcircuit un timp

determinat (mai multe perioade). In acest caz incalzirea aparatului poate avea valori ridicate.

Un intrerupator de putere se compune din organul motor, polii principali, cu contactele

principale, camerele de stingere si contactele auxiliare,mecanismul (broasca) intrerupatorului
si dispozitivele de protectie  (relee si declansatoare).

            Comanda de inchidere sau deschidere a intrerupatorului se realizeaza prin intermediul unui

mecanism denumit broasca intrerupatorului, care realizeaza urmatoarele functii:

     - mentine intrerupatorul in pozitia inchis, zavorand forta de declansare;

     - asigura declansarea intrerupatorului cu forte relativ reduse;

     - asigura declansarea libera a intrerupatorului, in sensul ca in prezenta ordinului de declansare

intrerupatorul nu poate fi inchis si nici mentinut in pozitie inchis;

    - asigura inchiderea manuala a intrerupatorului.

            Organul motor asigura trecerea aparatului din pozitia deschis in pozitia inchis si invers. In cazul
intrerupatoarelor de joasa tensiune inchiderea poate fi manuala, cu acumulare de energie intr-un resort, cu
aer comprimat, sau prin actiunea unui electromagnet. Reprezentarea schematica a unui intrerupator este

aceea din figura:

e. Aparate de protectie

Aparatele de comutatie realizeaza inchiderea si deschiderea propriu-zisa a unui circuit, de regula

in conditii normale de functionare a circuitului. Aparatele de protectie asigura intreruperea unui circuit, sau
determina indirect intreruperea circuitului in conditiile aparitiei unei stari anormale de functionare. In acest
sens, intrerupatoarele de putere indeplinesc functii de conectare si deconectare in mod direct, dar si prin
actiunea releelor de protectie pe care le includ.

            Vom prezenta aparatelor electrice de protectie propriu-zisa: sigurantele fuzibile, descarcatoarele si

eclatoarele si aparate de protectie indirecta, sensibile la defecte ale circuitelor electrice ,
denumite declansatoare si relee electrice.

f. Sigurante fuzibile:

Sigurantele fuzibile sunt dispozitive de protectie care determina intreruperea unui circuit la
depasirea unei valori date a curentului ca urmare a topirii unui element fuzibil. Functia unei sigurante este
aceea de a intrerupe circuitul intr-un anumit interval de timp si pentru o anumita valoare a amplitudinii
curentilor de scurtcircuit, si ca urmare, de a reduce efectele termice si electrodinamice ale acestor curenti
asupra tuturor echipamentelor, inclusiv aparatelor de comutatie, din aval.

Un exemplu de utilizare a sigurantelor fuzibile este infatisat in figura 7 pentru protectia unui post de
transformare de la 6 kV la 0,4 kV, echipat cu un transformator de putere relativ mica (200 kVA).
Intrerupatorul din aval asigura conectarea si deconectarea (comutatia) alimentarii retelei de joasa tensiune
in conditii normale de functionare,  fara ca alimentarea transformatorului sa fie intrerupta. Cu intrerupatorul
in pozitia deschis, alimentarea transformatorului poate fi intrerupta prin intermediul separatorului, curentul
de mers in gol al transformatorului fiind mult mai mic decat curentul sau nominal. Prin aceasta actiune se
separa si toata instalatia in aval de separator in raport cu reteaua de alimentare de medie tensiune.

Siguranta fuzibila este aparatul de protectie al instalatiei din figura 7 pentru situatia in care
scurtcircuitul apare in transformator. In cazul aparitiei unui scurtcircuit in reteaua de joasa tensiune, al
utilizarii unei sigurante normale (nu ultrarapide) si al unui intrerupator care in mod normal este echipat cu
relee electromagnetice pentru protectie la scurtcircuit, atunci protectia instalatiei se realizeaza prin actiunea
intrerupatorului.

            Caracteristica de topire a unei sigurante reprezinta dependenta dintre timpul de topire a fuzibilului si
valoarea efectiva a curentului. Cum o siguranta asigura in mod normal doar protectie de tipul la scurtcircuit,
alegerea sa este determinata de conditia ca temperatura fuzibilului sa nu atinga valoarea de topire in cazul
unui regim de suprasarcina de durata bine definita. Daca siguranta trebuie sa asigure si o protectie de tipul
la suprasarcina, atunci alegerea acesteia se face astfel incat topirea fuzibilului sa aiba loc la atingerea
temperaturii maxim admisibile a obiectului protejat.   
 g.  Descarcatoare si eclatoare.

 Descarcatoarele si eclatoarele  sunt aparate destinate a proteja echipamentul electric

impotriva supratensiunilor, adica valori instantanee ale tensiunii mult peste valoarea nominala
a tensiunii. Aceste supratensiuni pot fi de origine atmosferica, sau datorate comutatie electrice,
adica rezultate in urma inchiderii sau deschiderii unui circuit.

Descarcatorul cu rezistenta variabila (DRV), Fig., este constituit din coloana de eclatoare A, coloana cu
rezistente variabile B si anvelopa de portelan C. Coloana de eclatoare este constituita dintr-o succesiune
de piese metalice intre care se stabileste o anumita distanta in functie de tensiunea de strapungere dorita a
spatiului dintre aceste piese. Coloana de rezistente variabile este formata din discuri de carbura de siliciu, a
caror caracteristica tensiune –curent este puternic neliniara, de forma  U = kI unde                         =
0,16…0,23. Rezistenta electrica a discurilor scade foarte mult la atingerea unui anumit  prag de tensiune .

In figura 8b) este reprezentata o schema electrica echivalenta a descarcatorului. In regimul de tensiune
nominala al liniei, curentul ce se scurge la pamant pe traseul ABCD are o valoare  neglijabila, datorita
valorii foarte mari a rezistentei totale. Atunci cand tensiunea in punctul A creste peste o anumita limita, se
strapung mai intai spatiile de aer dintre eclatoare, apoi rezistenta variabila RV scade foarte mult , asigurand
scurgerea la pamant pe calea ABCD a curentului corespunzator supratensiunii.