Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROTECTIE
APARATE DE COMUTATIE
SI PROTECTIE
Introducere. Definitii. Aparatele de comutatie sunt dispozitive care
realizeaza functiuni de inchidere si de deschidere a circuitelor electrice. Structura
acestor aparate este determinata de regimul de stabilire sau de intrerupere a
curentului electric in circuit. In acest sens se diferentiaza:
- regimul de comutatie in gol, in care inchiderea sau deschiderea circuitului
are loc in absenta curentului electric sau in prezenta unui curent mult inferior
curentului nominal, pentru care a fost dimensionat aparatul;
- regimul de comutatie in conditii normale de functionare si de suprasarcina a
instalatiei alimentate, in care curentul prin aparatul de comutatie poate avea
orice valoare de la zero pana la valoarea curentului admisibil de suprasarcina,;
regimul de suprasarcina al unui echipament electric este un regim de functionare
in care curent depaseste curentul nominal, care poate fi acceptat pentru un
interval de timp limitat;
- regimul de comutatie inclusiv in conditii de avarie, in care curentul prin
aparatul de comutatie poate atinge valori mult superioare curentului nominal.
Pentru protectia echipamentelor electrice
in
conditii
anormale
de
functionare, in regimurile de avarie, sau la aparitia unor perturbatii interne sau
externe, instalatiile electrice utilizeaza aparate de protectie. Acestea pot fi de
sine statatoare sau pot echipa aparatele de comutatie.
C2.1 Electromagneti
Un electromagnetul este un dispozitiv electric constituit in general dintr-un miez
magnetic si o bobina. Alimentarea bobinei are ca rezultat actionarea armaturii mobile a miezului
magnetic. In constructia aparatelor de comutatie electromagnetii sunt utilizati ca organ motor,
servind la stabilirea sau intreruperea mecanica a unor contacte.
C2.1.1. Tipuri de electromagneti. Miezul magnetic al unui electromagnet poate fi
constituit doar din armatura mobila, care este atrasa in zona de camp magnetic intens a bobinei de
excitatie. In general insa, o armatura fixa asigura dirijarea fluxului magnetic. Aceasta ultima
varianta este cea mai uzuala, deoarece asigurarea unei anumite valori a inductiei magnetice in
spatiul dintre armaturi necesita o solenatie de magnetizare cu atat mai redusa cu cat drumul prin
aer al liniilor de camp magnetic este mai redus.
Electromagnetii pot fi alimentati in curent continuu sau in curent alternativ. In curent
continuu, intensitatea curentului este independenta de pozitia armaturii mobile, fiind determinata
de valoarea rezistentei electrice a bobinei. Intensitatea curentului alternativ absorbit depinde in
principal de inductivitatea bobinei, care la randul sau este functie de pozitia armaturii mobile.
Exista mai multe tipuri constructive de electromagneti, Fig. 1, cu variatii specifice ale fortei
de atractie in functie de cursa armaturii mobile, si anume :
- electromagnet plonjor fara armatura fixa, Fig.1a). Campul magnetic fiind maxim in centrul
bobinei, forta electromagnetica tinde sa aduca armatura mobila in pozitie simetrica in raport cu
bobina. Caracteristica fortei acestui tip de electromagnet in functie de cursa prezinta un
maxim;
- electromagnet plonjor cu armatura fixa, Fig. 1b). Forta variaza relativ putin in functie de cursa
si are valori mari in comparatie cu alte tipuri de electromagneti;
- electromagnet plonjor cu cursa mica (x
mm), Fig. 1.c). Acest tip de electromagnet se
caracterizeaza prin variatie rapida a fortei in functie de cursa;
- electromagnet U, Fig. 1d) este utilizat pentru curse mici si variatii lente ale
fortei;
- electromagnet in manta, Fig.1e), are cursa redusa si forta de atractie mare. Circuitul magnetic
este compact, iar suprafetele polilor sunt mari.
Fig. 1
la reteaua
Fig. 3
Contactele mobile sunt solidare cu armatura mobila 7 a electromagnetului. Presiunea pe contacte
este realizata cu ajutorul resoartelor 8, iar mentinerea armaturii mobile in pozitie indepartata de
cea fixa este asigurata de resoartele 9 si 10. Pe armatura fixa 11 este plasata bobina de excitatie
12. Acest tip de contactor, ce se utilizeaza pentru curenti pana la 100 A, este cu dubla intrerupere,
in doua puncte ale circuitului, prin deplasarea puntii 6. La curenti mai intensi, intreruperea simpla
este mai frecventa, din necesitatea lungiri cat mai mult arcului electric in vederea stingerii.
Schema uzuala de comanda a unui contactor echipat cu electromagnet de curent
alternativ, actionat cu butoane de comanda, inchis I si deschis D, este reprezentata in
figura 4.
Fig. 4
Un exemplu de utilizare a contactoarelor este schema inversorului de mers al unui motor trifazat,
prin inversarea a doua faze, Fig. 5. Prin intermediul contactelor auxiliare ale contactoarelor,
schema asigura interblocarea electrica reciproca a celor doua contactoare. Se observa ca bobinele
contactoarelor C1 si C2 nu pot fi alimentate in acelasi timp, intrucat actionarea unui contactor
(pentru mers inainte, sau inapoi) intrerupe prin contactele auxiliare circuitul de alimentare al
bobinei celuilalt contactor.
Fig. 5
Fig. 6
Fig. 7
raport cu reteaua de
Fig. 8
Descarcatorul cu rezistenta variabila (DRV), Fig. 8, este constituit din coloana de eclatoare
A, coloana cu rezistente variabile B si anvelopa de portelan C. Coloana de eclatoare este constituita
dintr-o succesiune de piese metalice intre care se stabileste o anumita distanta in functie de
tensiunea de strapungere dorita a spatiului dintre aceste piese. Coloana de rezistente variabile
este formata din discuri de carbura de siliciu, a caror caracteristica tensiune curent este puternic
neliniara, de forma U = kI unde
= 0,160,23. Rezistenta electrica a discurilor
scade foarte mult la atingerea unui anumit prag de tensiune .
Fig. 9
Releele caracterizate ca asigurand protectie instantanee au intarzierea actionarii cuprinsa
intre 20 si 100 ms. Pentru protectia temporizata a circuitelor sunt necesare uneori intervale de
temporizare de ordinul secundelor sau chiar minutelor. Releele prevazute cu mijloace de
temporizare se numesc relee de timp. Temporizarea independenta de marimea care comanda
actionarea releului se realizeaza prin intermediul mecanismelor cu ceas (intre 0,5 si 20 de
secunde), sau cu dispozitive pneumatice sau hidraulice.
Releul termic cu bimetal poate fi folosit atat pentru temporizarea releelor electromagnetice,
cat si ca releu propriu-zis, de protectie la suprasarcina. In primul caz, releul electromagnetic, de
exemplu un releu de curent maxim, comanda intrarea in functie a releului termic, al carui timp de
actionare poate fi reglat independent de curentul care a comandat releul electromagnetic, sau
dependent de acesta. In cel de-al doilea caz, cand bimetalul este incalzit de curentul supravegheat,
releul este imaginea termica a instalatiei de protejat, in sensul ca temperatura sa reproduce
temperatura instalatiei, atunci cand regimurile de functionare sunt lent variabile in timp.
Releul termic este elementul specific de protectie la suprasarcini de durata. Bimetalul este
obtinut prin laminarea a doua table din metale cu coeficienti de dilatare diferiti care fac corp
comun. Piesele din acest material, Fig. 10, se incovoaie prin incalzire, eliberand o parghie in cazul
releului termic.
Fig. 10
Fig. 11
Un releu de curent invers poate fi un releu magnetoelectric, Fig. 11, a carui functionare se
bazeaza pe principiul aparatelor de tip magnetoelectric. Actionarea contactelor este asigurata prin
deplasarea bobinei mobile 1 in intrefierul circuitului magnetic 2. Sensul fortei electromagnetice
este functie de sensul curentului in bobina mobila, proprietate pe care se bazeaza utilizarea
aparatului ca releu de curent invers.
Daca campul magnetic din intrefier este obtinut cu o bobina, atunci avem un
releu electrodinamic, care poate fi folosit de exemplu ca releu de energie inversa.