Linii Electrice Subterane

Liniile electrice subterane (LES) sunt folosite pentru transportul si distributia en-
ergiei electrice in orase, pe platforme industriale, in incintele intreprinderilor, in centrale si
statii electrice, in complexe agricole si zootehnice, in aproprierea aeroporturilor, la unele
traversari de fluvii etc.
Fata de liniile aeriene ele prezinta o serie de avantaje: siguranta marita in func-
tionare, spatiu redus ocupat, evitarea pericolului de atingere directa a partilor sub tensiune,
lipsa influentei factorilor poluanti si a celor atmosferici, neafectarea din punct de vedere es-
tetic a zonelor parcurse. Au in schimb unele dezavantaje: cost mai ridicat, depistarea si
repararea mai dificila a defectiunilor, necesitatea utilizarii unui personal cu calificare supe-
rioara la o parte din lucrarile de montaj.
Se cauta ca principalul dezavantaj, care este costul ridicat, sa fie diminuat prin dez-
voltarea tehnicii de constructie a cablurilor si cresterea capacitatii de transport.
Totusi, datorita costului mai ridicat, “Normativul pentru proiectarea si executia
retelelor de cabluri electrice’’ PE107/1981 aprobat de Ministerul Energiei electrice re-
strange utilizarea liniilor electrice subterane la situatiile strict necesare.
Pentru retelele de distributie publica in localitati solutiile (aerian sau subteran) se
stabilesc in functie de modul de sistematizare a localitatii, densitatea de consum, solutiile
adoptate pentru celelalte utilitati etc.
Retelele de alimentare a consumatorilor industriali si retelele de distributie din inc-
inte industriale se realizeaza de regula cu linii electrice aeriene. Se admite realizarea acestor
retele cu linii electrice in cablu, cu justificarea tehnico-economica, in urmatoarele cazuri:
-retele care transporta puteri ce depasesc capacitatea de transport a unei linii aeriene
sau a caror realizare conduce la cresterea suprafetelor de teren necesare obiectivului proiec-
tat;
-retele amplasate in zone aglomerate, in care traseul aerian ar impiedica circulatia,
desfasurarea normala a activitatilor sau ar prezenta pericol pentru persoane;
-retele amplasate in zonele de influenta ale unor instalatii de transport (cai ferate
electrificate, aeroporturi) sau de telecomunicatii (antenele statiilor de radio – TV);
-retele amplasate in zone cu pericol de explozii;
-retele amplasate in zone cu atmosfera corosiva sau cu depuneri conductoare pericu-
loase pentru materialele folosite la liniile electrice aeriene;
- retele electrice cu lungimea traseului mai mica de 50m;
In cazurile de mai sus reteaua de cabluri se realizeaza, de regula, prin pozarea ca -
blurilor direct in pamint.

1
 In functie de tensiunea la care functioneaza liniile subterane se impart in:
-liniile electrice subterane de joasa tensiune, cu tensiunea de functionare pana la >1
kv;
-linii electrice subterane de medie tensiune, cu tensiunea de functionare mai mare de
1 kv si sub 110 kv;
-linii electrice subterane de inalta tensiune, de la 100 kv in sus.
Principalele elemente componente ale unei linii electrice subterane sint cablurile
electrice, mansoanele de legatura si de derivatie si cutiile terminale.
Linii electrice subterane de inalta tensiune

Linie electrica subterana (montare)

In mediul urban, distributia energiei electrice se face de regula, in cablu subteran.

Cablurile sunt construite, de obicei, din: conductor, izolatie (individuala si/sau generala),
invelisuri de protectie.

Liniile electrice subterane, in functie de destinatia pe care o au se pot clasifica in:

1). Linii electrice (retele) pentru distributia energiei electrice. Aceste retele sunt uti-
lizate atat pentru curent continuu cat si pentru curent alternativ, de inalta, medie sau joasa
tensiune. LES se executa de regula, pentru tensiuni mai mici de 35 KV.

2). Reţele pentru teletransmisie – utilizate instalaţiile de telefonie, telex, ceasoficare,

radioficare, avertizare de incendiu, etc.

2
 3). Liniile electrice (retele) pentru control şi comanda – utilizate pentru măsurare,
semnalizare şi protecţie în instalaţiile de automatizare. Sunt utilizate de asemenea în
acţionarea de la distanţă a unor elemente din instalaţiile gospodăreşti oraşeneşti sau aflate la
mare depărtare în incinta unui consumator.Reţelele electrice subterane prezintă de asemenea
multe particularităţi specifice modului de amplasare care poate fi:
-direct în sol;
-in canale nevizitabile sau vizitabile
-in subsolurile constructiilor;
-in apa de râu, fluviu, lac, dulce sau sărată;
-in galeriile din subteran;
- in mediu cu temperaturi foarte variate.

Tipuri de cabluri potrivite pentru montarea subterană

În general, cablurile care se pretează la montarea subterană pot fi clasificate după mai multe cri-
terii: materialul din care este conductorul (cupru, aluminiu) și secțiunea; tensiunea la care poate
funcționa (joasă, medie, înaltă tensiune); domeniul de utilizare (energie, telecomunicații, sem-
nalizare etc.), tehnologia constructivă și tipurile de izolație, protecția mecanică etc.

Principii de bază ale pozării (montării) cablurilor subterane

1. Cablurile nu trebuie să fie pozate (montate) în terenuri agresive din punct de vedere
chimic, cu concentrații mari de săruri și acizi sau în unele terenuri nisipoase și pietroase.
Dacă nu se poate îndeplini această condiție, cablurile se vor poza în canale, tuneluri,
țevi, blocuri sau se vor proteja altfel împotriva acțiunilor mecanice și chimice.
2. Cablurile se pozează în șanțuri mai adânci cu 0.2 m decât este adâncimea cea mai mică
stabilită în NTE 007/2008 (Norma tehnică privind proiectarea și executarea rețelelor
de cabluri electrice).
3. Distanța dintre cablul marginal și elementele de construcții aflate în vecinătate trebuie să
fie cel puțin 0.6 m.
4. Poziția cablurilor trebuie asigurată prin legare cu benzi de oțel galvanizat montate la dis-
tanțe de 2 până la 2.5 m între ele.
5. Înainte de pozarea cablului se va curăța fundul săpăturii de particulele solide și se va
acoperi cu un strat de nisip microgranular de 10-14 cm, fracțiune 0-4 mm.
6. Cablul pozat se va acoperi cu același strat de nisip, apoi cu plăci de beton sau plastic. La
pozare, capătul cablului trebuie să fie protejat împotriva umidității cu un înveliș con-
tractibil.
7. La cabluri se vor fixa etichete de identificare. Se vor utiliza doar acele tipuri și secțiuni
de cabluri care sunt standardizate.

Probe, incercari si verificari ale liniilor in cablu in vederea

receptiei si punerea in functiune

3
Dupa terminarea lucrarilor de montaj, cand cablul de forta si
mansoanele
de legatura sunt inaccesibile pentru examinare directa, receptia
liniei in cablu nu se poate realiza practic decat prin incercarea electrica a liniei.
Deoarece metodele de incercare electrica nu dau posibilitatea de a descoperi
toate defectele liniei exec
utate este necesar sa se controleze calitatea lucrarilor
de montaj in timpul executarii acestor lucrari.
Controlul tehnic asupra calitatii lucrarilor trebuie sa fie exercitat de
intreprinderea care va exploata cablul. Acest control trebuie sa constate daca
se
respecta proiectul, caietele de sarcini, prescriptiile si instructiunile tehnice in
vigoare, precum si sa constate calitatea unor materiale sau a lucrarilor.