Sunteți pe pagina 1din 16

COLEGIUL TEHNIC “PAUL DIMO”

GALATI

PROIECT DE SPECIALITATE
PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ

TEMA LUCRARII:
IZOLAŢIA ŞI ÎNCERCĂRILE PREVENTIVE ALE
TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE

Îndrumător:
ING. VALACHE MARIANA Absolvent:
STROE LUCIAN

- 2009 -
ARGUMENT

Transformarea nivelurilor de tensiune (necesare transportului


energiei electrice cu pierderi cât mai mici cu ajutorul liniilor electrice), au
loc în staţiile şi posturile de transformare, care sunt noduri ale sistemului
electroenergetic şi la care sunt racordate liniile electrice.
Transformatorul electric este o maşină electrică statică cu două sau
mai multe înfăşurări care transformă parametrii energiei electrice
tensiunea (cel mai frecvent), curentul sau numărul de faze de la o valoare
la alta fără a modifica frecvenţa. Energia electrică este produsă de regulă
sub formă trifazată în centrale electrice cu ajutorul generatoarelor electrice
la un nivel de tensiune tensiune dictat de considerente constructive şi
tehnologice. Frecvent tensiunea nominală (tensiunea între faze sau
tensiunea de linie) a generatoarelor este de 10-15 kV. Această energie
elctrică este transportată şi distribuită consumatorilor industriali sau
casnici. Consumatorii necesită nivele diferite de tensiune, cei de joasă
tensiune au tensiunea nominală de 380 V sau 220 V, alţi consumatori sunt
de medie tensiune: 6 kV sau 10 kV (tensiune de linie). Transportul
energiei electrice se face la nivele de tensiune ridicată (700 kV, 400 kV,
220 kV sau 110 kV, tensiune de linie) dictată de lungimea distanţelor de
transport şi de considerente economice. Ca atare este necesară
transformarea tensiunii de la un nivel la altul de către o maşină electrică,
acesta este rolul transformatorului.
 Proiectul prezinta toate tipurile de incercari ale transformatoarelor
electrice trifazate.
PLANUL EXPUNERII

Cap. 1: Noţiuni generale despre transformatoare ;

Cap. 2: Încercările preventive ale transformatoarelor ;

Cap. 3: Norme de protecţia muncii la executarea


măsurătorilor ;
CAPITOLUL 1
NOŢIUNI GENERALE DESPRE TRANSFORMATOARE

 În reţelele trifazate de
transport şi distribuţie sunt utilizate
foarte mult transformatoarele
trifazate. Transformarea tensiunii,
în sistemele trifazate, se poate Secţiune printr-un
realiza cu ajutorul a trei transformator
transformatoare monofazate, câte
unul pe fiecare fază, având trifazat
înfăşurările lor primare şi respectiv
secundare legate în stea sau în
triunghi. Această soluţie se
utilizează numai în cazuri
speciale.
 În general sunt utilizate
transformatoarele trifazate care au
înfăşurările corespunzătoare celor
trei faze aşezate pe un singur
miez trifazat, ca în figurile
alaturata.
Elemente componente ale unui tansfomator de putere

– conservator ulei,
– cuva transformatorului;
– capac,
– miez feromagnetic;
– înfăşurare de înaltă tensiune;
– înfăşurare secundară ;
– grinzile schelei ;
– radiator ;
– role de transport,
– conexiuni,
– izolator de înaltă tensiune;
– izolator de joasă tensiune.
 Pe fiecare coloană a miezului este aşezată o înfăşurare corespunzătoare unei
faze a primarului şi câte o înfăşurare corespunzătoare unei faze a
secundarului.
 În sistemele trifazate tensiunile, respectiv curenţii de pe fiecare fază, sunt
defazate între ele cu 1200 şi în orice moment suma valorilor instantanee ale
tensiunilor sau ale curenţilor este egală cu zero.
 Fenomenele care se petrec pe fiecare din cele trei faze ale transformatorului
trifazat sunt identice cu cele studiate la transformatorul monofazat.
 La transformatorul trifazat pentru a determina tensiunile între faze şi curenţii
în linie trebuie ţinut seama de conexiunile înfăşurării.
Schemele şi grupele de conexiuni la transformatoarele trifazate

 Cele trei faze ale fiecărei înfăşurări a transformatorului trifazat


(primară şi secundară) pot fi legate în trei feluri: în stea, în triunghi sau în
zig-zag .
 Conexiunile în stea şi în triunghi pot fi utilizate fie la primarul fie la
secundarul transformatoarelor, iar conexiunile zigzag se utilizează numai
la secundarul transformatoarelor pentru joasă tensiune. Schema de
conexiuni indică modul cum sunt conectate înfăşurările de fază. La înaltă
tensiune, conexiunile sunt notate cu litere mari: Y – stea, D –triunghi, iar la
joasă tensiune, cu litere mici: y – stea, d – triunghi, z – zigzag.
 Schemele de conexiuni se aleg în funcţie de locul pe care îl are
transformatorul în reţeaua de transport şi distribuţie, pentru a micşora
efectele sarcinilor nesimetrice, care apar în exploatare.
 La conexiunea zigzag, bobinajul fiecărei faze este împărţit în două
jumătăţi, care se aşează pe coloane diferite. Legarea celor două jumătăţi
se face astfel ca t.e.m. ale lor să se scadă fazorial, şi anume, sfârşitul unei
jumătăţi de bobinaje se leagă cu sfârşitul celei de-a doua jumătăţi de pe
altă coloană a miezului
 Grupa de conexiuni a unui transformator indică defazajul tensiunii
secundare de linie faţă de cea primară, măsurată la bornele
omoloage. Ea este simbolizată de un număr de la 0 la 12, care se
adaugă la schemele de conexiuni. Numărul care simbolizează grupa,
înmulţit cu 300, dă defazajul în grade al celor două tensiuni de linie.

 Ca urmare a celor arătate mai sus, prin combinarea conexiunilor


înfăşurărilor (Y sau D la înaltă tensiune şi y,d,z la joasă tensiune)
se pot obţine şase tipuri de conexiuni şi, ţinând seama de efectul
sensului de bobinare sau al legării la borne, rezultă un număr de
12 conexiuni posibile. Dintre acestea sunt standardizate şapte
conexiuni, şi anume: Yy – 12, Dy –11, Yz –11, Dy – 5, Yz –
5, Yd –11 şi Yd – 5.
 Deşi transformatorul este un echipament reversibil în
exploatare (în sensul că poate fi parcurs în ambele sensuri
de energie), între două reţele cu aceleaşi tensiuni nominale,
un transformator ridicător va avea prin construcţie un raport
de transformare diferit de un transformator coborâtor.

O parte dintre transformatoare permit modificarea raportului de


transformare în scopul reglării tensiunii la bornele transformatoarelor, pentru
a asigura astfel consumatorilor o alimentare cu tensiune cât mai constantă.
Marea majoritate a transformatoarelor la care se poate modifica
raportul de transformare sunt prevăzute cu prize de reglaj pe înfăşurarea de
tensiune superioară. Prizele se prevăd, de preferinţă, la mijlocul înfăşurării
(fig.a) sau la capătul înfăşurării (fig. b). În cazul altor transformatoare, mai
ales în cazul autotransformatoarelor de mare putere, se pot prevedea
(auto)transformatoare speciale de reglaj, amplasate, de regulă, în paralel cu
unităţile principale.

a b
Autotransformatorul
Transformatorul la care o parte din înfăşurarea de joasă
tensiune este o parte din înfăşurarea de înaltă tensiune se numeşte
autotransformator.
Autotransformatorul este format, ca şi transformatorul, dintr-
un miez magnetic şi două înfăşurări, una primară şi alta secundară,
însă acestea au contact galvanic între ele.
Autotransformatoarele se utilizează în reţele de transport, ca
ridicătoare sau coborâtoare de tensiune, la pornirea motoarelor
sincrone şi asincrone, la reglarea vitezei motoarelor de curent
alternativ cu colector etc.
Comparativ cu transformatorul, autotransformatorul are câteva
avantaje. Astfel, deoarece prin miezul magnetic se tranzitează numai
o parte din puterea totală, atât masa de fier, cât şi pierderile în fier
vor fi mai mici (raportul dintre masa de fier a autotransformatorului
şi cea a unui transformator de aceeaşi putere este de ordinul kmag).
De asemenea, se poate demonstra că şi masa de metal
conductor şi pierderile în bobinaje sunt mai mici în cazul
autotransformatorului, raportul de reducere fiind tot de ordinul kmag.
De exemplu, dacă se compară înfăşurările N2, la
autotransformator, această înfăşurare este parcursă de curentul Ic,
mai mic decât I2; deci poate avea o secţiune mai mică şi, de
asemenea, pierderile mai mici.
CAPITOLUL 2
ÎNCERCĂRILE PREVENTIVE ALE TRANSFORMATOARELOR

Principalele probe care se execută asupra


transformatoarelor sunt:
 Incercarea uleiului electroizolant din cuva
 Masurarea rezistenţei de izolaţie a înfaşurărilor R60 şi a
coeficientului de absorbţie R60/R15
 Măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice tg şi a
capacităţii izolaţiei complexe a înfaşurărilor
 Verificarea trecerilor izolate tip condensator prevazute cu
borna de măsură a capacităţii şi tg
 Măsurarea rezistenţei ohmice a înfaşurărilor
 Verificarea trafo de curent de tip inclus
 Verificarea comutatorului de reglaj sub tensiune
 Verificarea comutatorului la trafo fără reglaj sub sarcina
 Verificarea grupei de conexiuni şi a polaritatii
 Măsurarea raportului de transformare
 Măsurarea pierderilor şi a curentului de mers în gol
 Măsurarea tensiunii şi a pierderilor în scurtcircuit
 Incercarea izolaţiei cu tensiune aplicata de frecventa industriala
 Incercarea izolaţiei cu tensiune indusa marita
 Incercarea izolaţiei cu tensiune indusa marita trifazata de 50 Hz
 Verificarea corespondentei fazelor
 Măsurarea continuitatii şi masurarea rezistenţei legaturilor
interioare (de punere la masa) a jugurilor axei magnetice, a
schelelor inelelor de presare a circuitului,etc.
 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a jugului, buloanelor, schelelor,
pachetelor de tole
 Incercarea etanseitatii la ulei a cuvei şi a accesoriilor trafo
 Verificarea dispozitivelor auxiliare
 Verificarea sistemului de racire
 Verificarea protectiei de cuva
 Verificarea elementelor de protectie la supratensiuni
atmosferice
MĂSURAREA REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE

Izolaţia principală a unui transformator se poate reprezenta printr-o


schemă echivalentă sub forma unor circuite în paralel conţinând capacitati
şi rezistente conectate între doi electrozi.
Scopul probei este determinarea gradului de umiditate a izolaţiei
înfaşurărilor.Gradul de umiditate al izolaţiei depinde de tehnologia initiala
de uscare aplicata în fabrica constructoare ,de condiţiile de transport de la
fabricant la beneficiar,de condiţiile de funcţionare şi intretinere a
transformatorului în exploatare.
Pentru determinarea gradului de umiditate se măsoară urmatoarele
marimi:
 Valoarea stabilizata a rezistenţei de izolaţie masurata după 60 s de la
aplicarea tensiunii înalte continue –R60
 Coeficientul de absorbţie R60/R15,adica raportul rezistenţei de
izolaţie,masurata după 60s de la aplicarea tensiunii înalte continue şi
rezistenţă masurata la 15 s de la aplicarea tensiunii înalte continue – R15
 Indicele de polarizare R10/R1 care este raportul rezistenţei de izolaţie
după 10 min. faţă de aceeasi rezistenţa la 1 min de la aplicarea tensiunii
înalte continue .
MĂSURAREA TANGENTEI UNGHIULUI DE PIERDERI (tg)
DIELECTRICE A IZOLAŢIEI COMPLEXE A ÎNFAŞURĂRILOR

Masurarea tangentei unghilui de pierderi dielectrice este deosebit


de importantă,ea constituind un alt factor care concură la aprecierea stării
izolaţiei unui transformator.
Scopul probei
 Impreună cu celelalte probe nedistructive (analiza calitatii uleiului
electroizolant şi măsurarea rezistenţei de izolaţie), determinarea tangentei
unghiului de pierderi dielectrice a izolaţiei complexe (hirtie electroizolanta
impregnata cu ulei) a înfaşurărilor are ca drept scop depistarea gradului
de umezire şi imbatrinirea izolaţiei interne a transformatoarelor de putere.
 Intrucât funcţie de condiţiile ambiante şi de încărcarea
transformatorului,elementul cel mai umed poate fi izolaţia de hârtie sau
uleiul electroizolant,este necesar ca probele mentionate mai sus să se
execute asociat,iar concluziile asupra starii de izolaţiei interne să se
stabilească pe ansamblul probelor nedistructive.Tangenta unghiului de
pierderi dielectrice a izolaţiei interne reflecta degradarea acesteia în
exploatare cu o mai mare sensibilitate decât permitivitatea sau
capacitatea să echivalenta.
 Principalul avantaj al acestei metode de detectare a acestei izolatii
umezite constă în independenta măsuratorilor faţă de capacitatea
transformatorului de încercat şi implicit faţă de volumul izolaţiei trafo.
MĂSURAREA REZISTENŢEI OHMICE A ÎNFAŞURĂRILOR

Scopul probei
Prin măsurarea rezistenţei ohmice se urmareşte:
 Determinarea rezistenţei reale a înfaşurărilor
 Verificarea caliattilor sudurilor sau lipiturilor facute la conductoarele
bobinelor
 Controlul calitatii conexiunilor la comutatorul de reglaj şi la bornele
de racord(trecerile izolante) inclusiv verificarea concordantei între
pozitia comutatorului şi stabilirea corecta a contactului
 Depistarea eventualelor intreruperi în conductoarele bobinajelor
 Punerea în evidenta a scurtcircuitelor nete între spire sau alte
defecte care se reflecta în valoarea rezistenţei
 Rezistenţă reala a înfaşurărilor trebuie determinata şi pentru
recalcularea corecta a pirderilor de scurtcircuit şi , de asemenea,
pentru determinarea temperaturii înfăşurării prin metoda variatiei
rezistenţei cu temperatura.
 Comparatia dintre valorile rezistentelor indicate în fişa de
calcul a furnizorului şi cele măsurate permite controlul calitatii
cuprului sau aluminiului folosit sub aspectul rezistivitatii şi sectiunii
impuse(specificarea aceasta se refera la atelierele de reparat
transformatoare).
CAPITOLUL 3
NORME DE PROTECTIA MUNCII LA EXECUTAREA MASURATORILOR

Intreruperea tensiunii si separarea vizibila a instalatiei sau a partii de


instalatie la care urmeaza a se lucra si anularea automatizarilor care duc la
conectarea intrerupatoarelor.Intreruperea tensiunii se realizeaza prin
manevrarea aparatelor de comutatie(intrerupatoare,separatoare) ce separa
instalatia de restul instalatiilor ramase sub tensiune, iar separarea vizibila se
realizeaza prindeschiderea separatoarelor,debrosarea
intrerupatoarelor,dezlegarea cordoanelor la liniile electrice aeriene sau
demontarea unor parti active ale instalatiei electrice.
Blocarea in pozitia deschis a dispozitivelor de actionare ale aparatelor
de comutatie prin care s-a facut separarea vizibila si aplicarea indicatoarelor
de securitate cu caracter de interzicere pe aceste dispozitive.Pe dispozitivele
de actionare blocate ale separatoarelor si in punctele in care blocarea
aparatelor prin care s-a realizat separarea electrica s-a facut prin alte
procedee, trebuie sa se monteze indicatoare de securitate cu inscriptia:”NU
INCHIDE!SE LUCREAZA”
Legarea la pamint si in scurtcircuit se realizeaza la toate fazele
instalatiei sau partii din instalatie la care urmeaza a se lucra.Operatiile de
montare a scurtcircuitoarelor trebuie sa se relizeze obligatoriu de catre doi
electricieni. Electricienii care executa masuriletehnice de scoatere de sub
tensiune a instalatiilor trebuie sa utilizeze,dupa caz, urmatoarele echipamente
individuale de protectie:casca de protectie a capului cu viziera de protectie a
fetei, manusi electroizolante, miner cu manson de protectie a bratului pentru
pentru manevrarea sigurantelor tip MPR, costum din tesatura termorezistenta,
incaltaminte electroizolanta sau covor electroizolant.
VĂ MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ !