Protectia Instalatiilor Electrice

Protectia instalatiilor electrice este constituita din ansamblul mijloacelor si procedeelor aplicate pentru limitarea efectelor perturbatiilor, produse intr-o instalatie sau echipament electric, de supracurenti (in special, curenti de scurtcircuit), supratensiuni, sau cauzate de scaderea rezistentei de izolatie intre partile aflate sub tensiune, ori intre acestea si pamant sau corpul utilajelor. Protectia instalatiilor electrice trebuie sa fie selectiva, rapida, sensibila la scurtcircuite, indiferent de locul producerii lor si sigura in functionare. Protectia instalatiilor electrice contra scurtcircuitelor se realizeaza cu sigurante fuzibile sau cu relee de protectie. Protectia instalatiilor electrice cu sigurante fuzibile se aplica, de regula, la instalatiile de joasa tensiune, dar si la cele de inalta tensiune sub 35 kV la puteri mici (de ex. la transformatoarele de masura de tensiune). Avantajele sale consista in : simplitate, rapiditate, cost redus, iar dezavantajele in : precizie si selectivitate reduse, posibilitatea aparitiei supratensiunilor, in special, la sigurantele fuzibile ultrarapide, folosite frecvent la protectia ventilelor semiconductoare. Protectia instalatiilor electrice cu relee de protectie este aplicata frecvent, in instalatiile de inalta tensiune si cuprinde : elemente de masura (transformatoare de curent si relee de curent, transformatoare de tensiune si relee de tensiune); elemente de executie (relee intermediare, relee de timp); elemente de semnalizare (relee de semnalizare, lampi de semnalizare, hupe etc). Protectia instalatiilor electrice poate fi cu actionare instantanee sau temporizata. Dupa felul parametrului de masurat, se deosebesc urmatoarele sisteme de protectie a instalatiilor electrice cu relee : -de curent (maximala); -de curent cu blocare de tensiune minima (la disparitia sau scaderea tensiunii sub o anumita valoare); - maximala diferentiala (transversala sau longitudinala); -de curent omopolar; -de distanta ; -de curenti de scurgeri (actioneaza la scaderea rezistentei de izolatie sub o anumita limita, la retelele cu neutru izolat). Protectia de curent Actioneaza atunci cand curentul depaseste valoarea curentului reglat. Elementele de masura sunt relee de curent, iar cele de executie, relee intermediare (la protectia instantanee) sau de timp (la proiectia temporizata). Dupa felul reglarii, exista:

-protectie cu sectionare de curent (instantanee); -protectie maximala temporizata, independenta sau dependenta.

Sectionarea de curent Se foloseste in retelele la care valoarea curentului de scurtcircuit nu este mult influentata de regimul de functionare si actioneaza la scurtcircuite produse pe o lungime l pentru care curentul de scurtcircuit depaseste valoarea curentului reglat Ir. Se utilizeaza, de regula, asociata cu alte metode de protectie a instalatiilor electrice, de exemplu, cu protectia maximala temporizata.

Protectia maximala temporizata independenta Actioneaza la depasirea valorii reglate a curentului releului maximal, cu o temporizare independenta de valoarea curentului de scurtcircuit. Dezavantajul sau consta in faptul ca pentru asigurarea selectivitatii, temporizarea trebuie sa fie cu atat mai mare, cu cat intreruptorul comandat se afla mai aproape de sursa , deci scurtcircuitele de curenti mai mari vor fi deconectate dupa un timp mai indelungat, deci efectele vor fi mai mari. Se aplica numai la linii radiale, alimentate de la un singur capat.

Protectia maximala temporizata dependenta Utilizeaza relee maximale de inductie, care actioneaza cu o temporizare cu atat mai mare, cu cat curentul de defect este mai mare. Din cauza preciziei reduse, domeniul de aplicare este limitat.

Protectia maximala directionala Actioneaza la depasirea valorii reglate a curentului, dar numai cand puterea de scurtcircuit are un anumit sens. Este necesara, in special, la liniile alimentate de la doua capete in care o protectie maximala temporizata nu ar asigura selectivitatea impusa .

Conditionarea actionarii de sensul puterii se face cu relee directionale, numite si relee de putere (de inductie, electrodinamice), alimentate de la transformatoare de curent si de tensiune .

Protectia diferentiala longitudinala (comparativa de curent) Compara curentii de la cele doua capete ale liniei ca valoare si sens. Metoda este frecvent aplicata la linii aeriene si in cabluri, masini sincrone, transformatoare, motoare etc.

Protectia diferentiala transversala Se aplica la liniile duble (cu doua circuite in paralel) si compara curentii ce trec prin fiecare circuit. Daca cele doua circuite sunt legate la bare printr-un singur intreruptor se aplica protectia diferentiala transversala de curent; daca fiecare circuit are intreruptorul sau, se aplica protectia diferentiata transversala de curent directionala, prevazuta cu un releu de putere care selecteaza circuitul defect.

Protectia de curent omopolar (protectia maximala omopolara) Se bazeaza pe aparitia unui curent de secventa omopolara la punerea unei faze la pamant sau la carcasa masinilor si transformatoarelor. Curentul omopolar poate fi sesizat prin legarea in paralel a secundarelor transformatoarelor de curent care alimenteaza releul de curent (montaj Holmgreen) sau, mai frecvent, cu ajutorul unui transformator de curent special, de forma unul tor bobinat, prin interiorul caruia se introduce cablul. In cazul retelelor cu neutrul izolat sau compensat, curentul omopolar se inchide si prin liniile sanatoase, prin capacitatile acestora fata de pamant, iar pentru asigurarea selectivitatii trebuie folosita protectia omopolara directionala.

Protectia de distanta Utilizata pe scara larga in retelele cu tensiuni incepand de la 110kV, comanda declansarea intreruptorului cu o temporizare cu atat mai mare, cu cat distanta pana la defect este mai mare, masurand impedanta, reactanta sau admitanta circuitului pana la locul scurtcircuitului. Fata de protectia de curent prezinta performante superioare (rapiditate, sensibilitate, selectivitate), dar este mai complexa si mai scumpa. in componenta protectiei de distanta intra elemente de pornire (de sesizare a defectului), de distanta (masoara impedanta pana la locul defectului), de

temporizare (care, de regula, se face in 3 trepte), directionale de putere (controleaza sensul puterii de defect).

Protectia instalatiilor electrice contra curentilor de scurgeri se aplica in retelele cu neutrul izolat din exploatarile miniere subterane si actioneaza la scaderea rezistentei de izolatie sub o anumita valoare (de exemplu, sub 6 k), inclusiv la punerile la pamant, cu scopul micsorarii pericolului de electrocutare, evitarii amorsarii premature a capselor electrice (amorselor pentru explozivi) si eliminarii incalzirii periculoase a instalatiilor provocate de curentii de scurgeri, care pot cauza aprin-derea prafului de carbune sau a amestecurilor explozive. Se folosesc relee electronice, conectate intre un neutru artificial, format din 3 bobine legate in stea si pamant, la care scaderea rezistentei de izolatie modifica negativarea tubului electronic sau polarizarea tranzistorului, care, deblocandu-se, comanda declansarea intreruptorului. Protectia instalatiilor electrice contra supratensiunilor are ca scop prevenirea defectarii echipamentelor unei instalatii electrice ca urmare a aparitiei supratensiunilor atmosferice sau interne (de comutatie), tinandu-se seama de principiile coordonarii izolatiei. Se obtine prin limitarea supratensiunilor interne, evitarea loviturilor directe de trasnet asupra liniilor si statiilor prin ecranare, reducerea supratensiunilor incidente cu ajutorul descarcatoarelor cu rezistenta variabila (DRV), folosirea dispozitivelor de reanclansare automata rapida (RAR), pentru limitarea duratei intreruperilor datorate supratensiunilor.