Circuite Secundare in Instalatiile Electroenergetice

CAP.
8 CIRCUITE SECUNDARE IN INSTALATIILE ELECTROENERGETICE
8.1. Generalitati. Siguranta in functionare a instalatiilor energetice

Instalatiile electrice din sistemul electroenergetic se pot clasifica in doua grupe mari:
- echipamentul primar, prin care circula energia electrica de la generatoare la
consumatori si este format din generatoare, transformatoare, intreruptoare, separatoare,
linii electrice etc.;
- echipamentul secundar (sau circuite secundare) cu ajutorul carora se realizeaza
comanda echipamentului primar si se controleaza functionarea acestuia in procesul
exploatarii. Ele cuprind atat echipamentul cat si circuitele aferente acestuia, in
curent continuu si alternativ.
Din aceasta a doua grupa fac parte aparatele de protectie, automatizare, masura si control,
comanda de la distanta, blocaj, semnalizare, protectie si control a circuitelor secundare, precum si
conductoarele de legatura intre aparatele unui tablou, panou sau pupitru si intre aceste aparate si sirurile
de cleme etc.
La alegerea aparatajului pentru circuitele secundare trebuie sa se tina seama de doua categorii de
conditii:
- caracteristici necesare dictate de schemele electrice in care se incadreaza aparatele
respective;
- caracteristici legate de modul si locul de montare, de dimensiunile si aspectul
general al instalatiilor.
Acest ansamblu de instalatii au un rol special in functionarea sistemului electric. Dotarea
corespunzatoare cu aparate de protectie, automatizare si masura corespunzatoare a statiilor electrice si
posturile de transformare in functie de specificul lor, cum si exploatarea corespunzatoare a instalatiilor de
circuite secundare contribuie in mod substantial la imbunatatirea functionarii instalatiilor sistemului
energetic.
Una dintre principalele conditii care se impun instalatiilor electrice este aceea a sigurantei in
fimctionare, adica a alimentarii continue cu energie electrica a consumatorilor. Asigurarea functionarii
fara intrerupere a instalatiilor electrice are o importanta deosebita, atat datorita faptului ca urmarile
perturbatiilor in functionare pot fi foarte grave, cat si faptului ca instalatiile electrice sunt mai expuse
deranjamentelor decat alte genuri de instalatii. Gravitatea urmarilor provine, in primul rand, din
faptul ca un defect aparat intr-un loc poate deranja functionarea normala a intregului sistem.
Rolul principal al protectiei prin relee si al automatizarilor folosite in sistemul electroenergetic
consta in limitarea efectelor avarilor aparute si in asigurarea alimentarii fara intrerupere cu energie
electrica a consumatorilor. Acest lucru se realizeaza prin:
- separarea automata a instalatiilor defecte: se efectueaza prin comanda declansarii
intreruptoarelor care leaga instalatia defecta la celelalte elemente ale sistemului electric;
sesizarea regimurilor anormale (nepermise) de functionarea ale instalatiilor electrice si
semnalizarea lor pentru a se preveni producerea unor avarii.
Separarea automata a instalatiilor defecte de restul sistemului electric urmareste trei obiective:
- sa impiedice dezvoltarea defectului, respectiv extinderea efectelor acestuia, cu
afectarea altor instalatii din sistemul electric si cu eventuala transformare a defectului
intr-o avarie dc sistem;
- sa preintampine distrugerea instalatiei in care a aparut defectul, prin intreruperea rapida a
tuturor posibilitatilor de alimentare a defectului;
- sa restabileasca un regim normal de functionare pentru restul sistemului electric,
asigurand astfel, in conditii cat mai bune, continuitatea alimentarii consumatorilor cu
Capitol_8_Page 1 of 39
energie electrica.
Pentru indeplinirea acestor obiective, functionarea protectiei, care ocupa un loc central in
cadrul elementelor si dispozitivelor de automatizare folosite in sistemele electric, este in prezent
coordonata si combinata din ce in ce mai strans cu actiunea altor dispozitive de automatizare; acestea
controleaza functionarea in ansamblu a sistemelor energetice si se numesc automatizari de sistem,
respectiv automatizari pentru controlul si prevenirea avariilor de sistem. O asemenea combinare este
necesara datorita faptului ca modificarea configuratiei unui sistem electric (rezultata prin actionarea
protectiei prin relee pentru izolarea unui defect) sau variatia brusca a incarcarii sistemului determina
oscilatii de putere in sistem, care ar putea conduce la avarii de sistem.
Pentru a indeplini obiectivele cerute, instalatiile de protectie, indiferent de tipul sau principiul
constructiv pe care se bazeaza, trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii generate:
Rapiditatea. Este necesara o actionare rapida, datorita pericolului pe care il prezinta intarzierea
lichidarii scurtcircuitelor, cele mai frecvente defecte in sistemul electric. Scurtcircuitele pot provoca
deteriorarea echipamentului, scaderea importanta a tensiunii si pierderea stabilitatii functionarii in
paralel a generatoarelor electrice in sistem.
Sensibilitatea. Protectia trebuie sa sesizeze toate defectele si regimurile anormale de
functionare, chiar si atunci cand ele se deosebesc doar cu putin fata de regimul de functionare normala.
Sensibilitatea unei protectii se apreciaza printr-un coeficient de sensibilitate.
Selectivitatea. Protectia trebuie sa deconecteze numai elementul avariat si sa permita
functionarea in continuare a instalatiilor neavariate.
Siguranta. Siguranta functionarii unei protectii este calitatea acesteia de a actiona totdeauna
cand este necesar (siguranta actionarii =absenta refuzului de functionare) si numai cand este necesar
(siguranta neactionarii =absenta actionarilor false, intempestive, cand nu au aparut defecte in instalatia
electrica protejata).
Independenta fata de conditiile exploatarii. Protectia prin relee a unei instalatii trebuie sa
actioneze corect, independent de schema de functionare a sistemului in momentul aparitiei defectului.
Actionarea corecta a protectiei prin relee trebuie verificata pentru regimul maxim si pentru
regimul minim de functionare ale elementului protejat; in regim maxim se verifica selectivitatea iar in
regim minim se verifies sensibilitatea protectiei.
In sistemele electrice moderne, performantele impuse functionarii protectiei au devenit mai
severe, sporind gradul de dificultate in satisfacerea lor simultana. Ca urmare, a fost necesar sa creasca si
complexitatea protectiilor, respectiv pentru realizarea functiei de protectie a instalatiilor
electrice se utilizeaza pe scara tot mai larga calculatoare numerice sau analogice.
8.2. RELEE UTILIZATE IN INSTALATII DE PROTECTIE SI

AUTOMATIZARI
In practica se utilizeaza diferite tipuri de relee care se deosebesc intre ele prin rolul pe care-1 au in
instalatii, prin constructie si principiul de functionare .
Dupa rolul pe care-1 au in schemele electrice, relee pot fi clasificate in: relee de protectie si relee
sau dispozitive de automatizare.
Relee de protectie sunt aparate care la abaterea, in sensul cresterii sau descresterii unei marimi
electrice (curent, tensiune, impedanta, frecventa etc.) fata de valoarea reglata, abatere provocata de
aparitia unei defectari a instalatiei sau unei stari anormale de functionare, actioneaza in unul din
urmatoarele moduri:
- comanda separarea partii de instalatie defecte, pentru a reduce la minim posibil urmarile
locale ale defectiunii si intreruperii alimentarii consumatorilor;
- semnalizeaza aparitia unei stari anormale, pentru a da personalului de supraveghere
posibilitatea unei actionari corespunzatoare.
Prin, relee sau dispozitive de automatizare se inteleg aparatele destinate efectuarii
urmatoarelor operatii principale:
- repunerea in functiune a liniilor electrice, in cazul unor defecte trecatoare, sau asigurarea
continuitatii alimentarii consumatorilor prin cai de rezerva, in cazul iesirii accidentale din
functiune a cailor principale de alimentare;
- limitarea extinderii starilor anormale, aparute in sistem ca urmare a unor abateri de la
parametrii normali de functionare sau a unor functionari incorecte ale intreruptoarelor;
- reglarea automata a unor parametri ai sistemului energetic.
Dupa natura parametrului controlat se deosebesc: relee de intensitate (de curent), de tensiune, de
impedanta, de temperatura etc.
Dupa modul de conectare in circuit se deosebesc: relee primare (prin care circula curentul primar
din circuitul protejat) si relee secundare (alimentate prin intermediul transformatoarelor de masura);
relee de timp si relee intermediare de semnalizare (alimentate prin contactele altor relee sau dispozitive).
Dupa modul de actionare asupra intreruptorului se deosebesc: relee cu actionare directa, care
comanda direct declansarea intreruptorului si relee cu actionarea indirecta, care comanda actionarea
intreruptorului prin intermediului altor relee sau dispozitive.
Dupa principiul de constructie si functionare, releele folosite in sistemele electrice pot fi
impartite in urmatoarele categorii principale: relee electromagnetice (polarizate sau nepolarizate), relee
de inductie, relee magnetoelectrice, relee electrodinamice, relee cu semiconductoare (relee statice),
relee termice si relee de gaze. Fara sa intram in amanunte de constructie a diferitelor tipuri de relee,
facem urmatoarele mentiuni sumare despre diferite tipuri constructive de relee.
Relee electromagnetice. Sunt foarte sigure in functionare, simple, robuste si de acea se folosesc
pe scara larga in instalatii de protectie si automatizari. Puterea consumata este relativ ridicata si
de acea, sensibilitatea lor este mai mica decat a altor categorii de relee. Pe principiul releului
electromagnetic sunt construite diferite tipuri de relee: de curent, de tensiune relee intermediare, relee de
semnalizare, relee de timp etc.
Relee electromagnetice polarizate functioneaza numai in curent continuu si se caracterizeaza
printr-o sensibilitate foarte ridicata, puterea consumata pentru actionare fiind de ordinul 10~2 -10~5 W
(pentru cele mai sensibile relee electromagnetice nepolarizate, aceasta putere nu este mai mica de 0,1
W). Timpul propriu de actionare este de asemenea foarte redus.
Relee de inductie. Se construiesc fie cu disc, fie cu rotor cilindric. Releul maximal de curent cu
temporizare tip RTpC este o constructie cu un releu de inductie cu disc si un releu electromagnetic. Cu
aceste relee se pot obtine temporizari intre 2 si 10 secunde, curentii de pornire avand o valoare cuprinsa
intre 2,5 si 10 A. Releele de inductie sunt larg utilizate in protectie, cu ajutorul lor putandu-se obtine
diferite caracteristici necesare de actionare. Ele se realizeaza ca relee de curent, diferentiale, directionale.
Releele magnetoelectrice functioneaza numai in curent continuu si au cea mai ridicata
sensibilitate; puterea consumata pentru actionare este foarte mica.
Releele electrodinamice au o sensibilitate ridicata (fara a atinge nivelul releelor
magnetoelectrice) insa au un timp propriu de actionare mai mare decat releele de inductie. Ele pot
functiona atat in curent continuu cat si in curent alternativ, fiind utilizate mai ales in relee directionale
sau de impedanta.
Releele cu semiconductoare au numeroase avantaje: sensibilitate ridicata, rapiditate in actionare,
consum mic, volum si pret redus, siguranta ridicata (prin absenta partilor mobile si a contactelor, prin
eliminarea influentei vibratiilor).
Releele termice se realizeaza de obicei cu elemente bimetalice si se folosesc in special la protectia

motoarelor electrice de joasa tensiune.
Releele de gaze se utilizeaza la protectia transformatoarelor si autotransformatoarelor in cuva cu
ulei cu conservator.In prezent, in statiile electrice si in posturile de transformare cele mai larg utilizate
sunt releele secundare cu actionare indirecta. Ele se folosesc in mod curent in instalatiile electrice de
mare putere. Curentul operativ necesar pentru circuitul electro-magnetilor de actionare a
intreruptoarelor se obtine fie prin intermediul unui transformator special de curent, fie de la o sursa
separata de curent continuu, figura 8.l. Calitatea unui releu, indiferent de tipul sau, poate fi apreciata
dupa siguranta functionarii con tactelor, puterea absorbita de bobine, stabilitatea termica si
electrodinamica, eroarea cu care actioneaza, timpul minim de revenire a mecanismelor, coeficientul de
revenire etc. Releele se caracterizeaza prin urmatorii parametri mai importanti care de obicei sunt
indicati in cataloage si prospecte:
Figura8.1. Schema de principiu a conectarii unui

releu secundar de curent maximal cu actiune indirecta si cu alimentarea circuitului operativ de
la o sursa de curent continuu:

1 - transformator de curent; 2 - releu maximal
secundar; 3 - bobina de declansare; 4 - contact auxilar I
Curentul si tensiunea nominala reprezinta valorile curentului si tensiunii pe care bobinele sau
circuitele releului le pot suporta, in bune conditii, in timp oricat de indelungat.
Valoarea de pornire (de actionare) reprezinta acea valoare a marimii controlate la care, in
cazul releelor cu elemente mobile si contacte, sistemul mobil al releului se pune in miscare si inchide
contactele sau le deschide.
Pentru releele cu constructie statica (de exemplu cele cu semiconductoare), care nu au
elemente mobile si contacte, prin valoare de pornire se intelege valoarea marimii controlate la care
releul comanda variatia in salt a marimii din circuitul de iesire.
Valoarea de revenire este acea valoare a marimii controlate la care (pentru relee cu echipaje
mobile) sistemul mobil al releului incepe sa se deplaseze in sens invers sensului deplasarii in cazul
actionarii si continua aceasta deplasare pana in pozitia initiala de repaus. Pentru releele cu comutatie
statica, prin valoare de revenire se intelege valoarea marimii controlate la care releul comanda variatia in
sens invers (in raport cu variatia din momentul actionarii) a marimii din circuitul de iesire.
Factorul de revenire este raportul dintre valoarea de revenire si valoarea de pornire. Cu cat
factorul de revenire este mai apropiat de unitate, cu atat releul este de calitate mai buna. La releele
maximale factorul de revenire este subunitar, iar la cele rninimale el este supraunitar.
Timpul propriu de actionare al releului este timpul care trece din momentul variatiei
marimilor controlate de releu pana" in momentul inchiderii (sau deschiderii) depline a contactelor.
Pentru releele cu comutatie statica, el reprezinta durata din momentul variatiei marimilor controlate
pana in momentul variatiei in salt a marimii din circuitul de iesire al releului.
Puterea consumata (puterea de actionare) este puterea absorbita de releu pentru actionare.
Acest parametru important defineste sensibilitatea releului: cu cat puterea consumata este mai mare,
protectia respectiva va fi mai putin sensibila. De asemenea, puterea consumata de relee intervine in
calculul transformatoarelor de masura care alimenteaza protectia.
Puterea comandata de contactele releului (puterea de rupere. capacitatea de comutare) este
puterea din circuitul pe care il pot intrerupe sau stabili contactele releului, fara ca acestea sa se
deterioreze. Puterea contactelor se indica in curent continuu si in curent alternativ.
Pozitia normala a contactelor reprezinta pozitia pe care o au contactele releului atunci cand
prin bobinele sau circuitele sale de intrare nu circula curent.
Eroarea releului este diferenta dintre valoarea reala de pornire si valoarea marimii controlate la
care releul a fost reglat sa actioneze. Daca aceasta diferenta se raporteaza la valoarea reglata, se
obtine eroarea in procente. Pentru asigurarea selectivitatii, a sigurantei si a sensibilitatii, eroarea
releului trebuie sa fie cat mai mica, precizia sa fiind astfel cat mai ridicata.
Cursa de inertie reprezinta timpul in care sistemul mobil al releului (in cazul releelor
electromecanice) continua sa se deplaseze, in virtutea inertiei, dupa ce cauza care provocase aceasta
deplasare a disparut. Cursa de inertie caracterizeaza calitatea releului si este necesar sa fie cat mai mici
pentru obtinerea unei sigurante de functionare ridicata.
Stabilitatea termica si electrodinamica reprezinta proprietatea releului de a suporta in timp
limitat (fara nici un fel de deteriorari) efectelc termice si electrodinamice ale curentului de scurtcircuit.
8.3. PRINCIPALELE TIPURI DE PROTECTIE REALIZATE PRIN

RELEE
8.3.1. Protectia de curent
Protectia maximala de curent actioneaza in cazul cresterii curentului din circuitul protejat, ca
urma a unui scurtcircuit sau a suprasarcinii. Sunt deosebit de simple si au o utilizare larga.
Aceste protectii se realizeaza cu relee de intensitate (de curent) care actioneaza atunci cand
curentul din circuitul protejat depaseste o anumita valoare de prag stabilita, numita curent de
pornire (de actionare al protectiei) notata cu Ipp, adica I > Ipp, unde I este curentul din circuitul
protejat.
Pentru ca protectia de curent sa nu actioneze in regim normaleste necesar ca valoarea curentului de
pornire sa fie superioara valorii curentului nominal Inom si valorii curentului maxim de sarcina I max sac care
pot circula prin circuitul protejat, respective.
Protectiile maximale de curent nu sunt selective deoarece cresterea curentului are loc atat la
scurtcircuite in instalatia protejata, cat si la scurtcircuite exterioare zonei protejate. Pentru asigurarea
selectivitatii sunt necesare elemente suplimentare; in cele mai multe cazuri, sunt prevazute temporizari
in actionare, astfel ca protectia nu poate asigura performanta de rapiditate. Datorita valorii mari a
curentului de pornire, sensibilitatea protectiilor maximale de curent este de asemenea redusa. Principala
calitate a acestor protectii este simplitatea, fiind alimentate cu o singura marime electrica.
In figura 8.2 este prezentata schema de principiu (pentru o faza) a protectiei maximala de curent
temporizata cu caracteristica independenta. Se numeste protectia maximala cu caracteristica independenta
datorita faptului ca temporizarea cu care actioneaza este constanta si independenta de valoarea
curentului de defect.
Figura 8.2. Schema de principiu a protectiei maximale de curent temporizate, cu

caracteristica independenta
Mult mai rar sunt folosite protectiile minimale de curent care actioneaza la scaderea
curentului din circuitul protejat.
8. 3.2. Protectia de tensiune

Protectiile de tensiune sunt tot protectii simple, alimentate cu o singura marime electrica.
Protectiile minimale de tensiune sunt cele mai frecvent utilizate si actioneaza in cazul scaderii
tensiunii, eveniment care are loc la aparitia unui scurtcircuit. Protectiile minimale de tensiune
actioneaza (isi inchid contactele, cele realizate cu contacte) atunci cand tensiunea U din circuitul
protejat scade sub valoarea reglata pentru actionarea protectiei, numita tensiune
de pornire a protectiei Upp . Deci, pentru actionarea protectiei este necesar ca
U<Upp
Protectia nu trebuie sa actioneze in regim normal; pentru acesta tensiunea de pornire trebuie
sa fie mai mica decat tensiunea nominala Unom si decat tensiunea minima admisa in exploatare
Umin expl . In regim normal de functionare, trebuie deci respectate relatiile:
Upp <Unom ; Upp < Umin expl

La aparitia unui scurtcircuit, scaderea tensiunii se resimte si in exteriorul instalatiei in care a
aparut defectul, din acest motiv, protectiile minimale de tensiune nu sunt selective. Aceste protectii
fac posibila deosebirea unui scurtcircuit de o suprasarcina: scaderea tensiunii este mult mai pronuntata
in cazul scurtcircuitului, deci actioneaza protectia minimala de tensiune.
Protectiile maximale de tensiune, realizate cu relee maximale dc tensiune, se folosesc mai rar
decat cele minimale si actioneaza pornirea protectiei atunci cand U>Upp>Umax expl
8.3.3. Protectia directionala
Protectiile directionale actioneaza in cazul in care apare o modificarc importanta a defazajului
dintre curentul si tensiunea din circuitul protejat.
Releele directionale sunt de diferite tipuri (electrodinamice, dc inductie etc.) dar, pentru
oricare dintre ele, momentul care actioneaza asupra echipajului mobil, determinand inchiderea
contactelor, este:
M = k*U*I*cos(+),
unde: U si I sunt tensiunea, respectiv curentul aplicat releului;
- unghiul dintre vectorii celor doua marimi;
k - factor de proportionalitate;
a - unghi care depinde de caracteristicile releului.
Se observa ca U I cos(+),este expresia unei puteri si se poate spune ca releul isi
inchide sau nu contactele dupa cum aceasta putere este pozitiva sau negativa. Din acest
motiv, releele directionale se mai numesc si relee de putere; aceasta putere fictiva nu este puterea care
se scurge spre locul de scurtcircuit, dar sensul ei corespunde sensului de scugere a puterii de
scurtcircuit.
Spre deosebire de relee maximale, la care pentru a se produce actionarea este necesar si
suficient ca un singur parametru (curentul) sa depaseasca o anumite valoare, la releele
directionale, pentru a se obtine cuplul necesar actionarii contribuie trei parametri (tensiunea,
curentul si unghiul dintre acestea). Orientarea releului este cu atat mai sigura cu cat unghiul este
mai mare; valoarea necesara a acestui cuplu nu se regleaza in exploatare, ci se cauta pe cale
constructiva ca ea sa fie cat mai mica (micsorandu-se frecarile) pentru ca sa se obtina o sensibilitate
cat mai mare a releului.
Daca M > 0 , releul isi inchide contactele, iar daca M < 0 , echipajul mobil tinde sa se roteasca
in sens invers celui anterior si deci mentine contactele deschise. Conditia de actionare a unui releu
directional este deci:
k*U*I*cos(+)>0
De obicei, protectia directionala se utilizeaza in combinatie cu o alta protectie, de exemplu cu
protectia maximala de curent sau cu protectia de distanta. In acest fel, se realizeaza o actionare selectiva
a protectiei care este determinata nu numai de valoarea curentului sau impedantei, ci si de sensul de
circulatie al puterii. Se utilizeaza mai ales in retele electrice alimentate de la una sau mai multe surse.
Schema de principiu (pentru o singura faza) a protectiei maximale directionale a unei linii
este prezentata in figura 8.3.
Pentru ca releul de timp 3 sa fie excitat si sa comande, dupa timpul reglat, declansarea
intreruptorului I, este necesar ca atat curentul sa depaseasca valoarea reglata, si deci releul maximal de
curent 1 sa-si inchida contactele, cat si ca sensul de scurgere al puterii de scurtcircuit sa fie de la bara
spre linie si deci releul directional 2 sa-si inchida contactele.
Protectia directionala se realizeaza cu relee directionale de putere care se conecteaza astfel

incat sa actioneze la orice fel de defect pe linia protejata si sa dea comanda de scoatere a liniei de sub
tensiune prin declansarea intreruptoarelor apropiate.
Figura 8.3. Schema de principiu a protectiei maximale de curent directionala a unei linii
Unghiul de scurtcircuit (unghiul dintre tensiunea si curentul de scurtcircuit) depinde de

natura retelei.
Exista o multime de combinatii intre tensiunile si curentii care se aplica releelor pentru a se
obtine, in functie de natura retelei, protectii cu sensibilitate maxima.
O schema larg utilizata de conectare a releelor este schema de 90* reprezentata la figura 8.4. In
aceasta schema, releul alimentat cu curentul de pe faza IR primeste tensiunea UST. si, in mod similar, Is
primeste tensiunea URT
Figura 8.4. Schema de principiu a protectiei maximale de curent directionale temporizata,

realizata dupa schema de 90
iar curentul IT primeste tensiunea URS,. Fiecareia tensiuni intre faze

aplicate releului i se asociaza curentul unei faze defazate inainte cu 90, conform diagramei vectoriale
din figura 8.5
Figura 8.5. Diagrama vectoriala a unei protectii directionale realizate dupa

schema de 90
Schema actioneaza corect in cazul scurtcircuitelor monofazate si polifazate, insa are o zona
moarta in cazul scurtcircuitelor trifazate (o zona pentru care, la scurtcircuit, releele nu actioneaza, sunt
insensibile). Existenta zonei moarte se datoreaza faptului ca tensiunile aplicate releelor de putere tind
catre zero atunci cand locul de scurtcircuit trifazat se apropie de locul de instalare al transformatoarelor
de masura.
8.3.4. Protectia diferentiala
Protectia diferentiala este protectia care actioneaza in functie de diferenta a doua marimi.
Marimile care se compara intre ele pot fi: curentii, fazele curentilor sau fazele tensiunilor la capetele
elementului protejat (linie, generator, transformator etc.).
Protectia diferentiala actioneaza atunci cand apare o diferenta intre valoarea curentilor de la cele doua
capete ale zonei protejate - figura 8.6
In cazul functionarii normale, curentii de la capetele zonei protejate sunt egali:

IA =IB , IA IB = 0
Daca apare un defect in afara zonei protejate, atunci curentii de la capetele zonei protejate raman
egali, adica in continuare si diferenta lor ramane zero
La un defect in interiorul zonei protejate, curentii IAK2 si IBK2 de la cele doua capete ale zonei
protejate nu mai sunt egali. Pe langa o diferenta intre valorile absolute, apare si un defazaj important
intre cei doi curenti, diferenta lor fiind diferit de zero, deci:
IAK2 - IBK2 0
Principiul diferential permite sa se deosebeasca un defect in interiorul zonei protejate de
un defect aparut in afara acestei zone; prin urmare, protectiile diferentiale sunt selective.
In regim normal de functionare, diferenta curentilor de la capetele zonei protejate este egala cu
zero; rezulta ca valoarea curentului de pornire a protectiei diferentiale poate sa fie mai mica decat
valoarea nominala din circuit.
Protectiile fiind selective, nu necesita introducerea unor temporizari pentru asigurarea
selectivitatii; in consecinta sunt protectii rapide.
Intrucat controleaza curentii la ambele capete ale zonei protejate; protectiile diferentiale se
incadreaza in categoria protectiilor complexe.
In figura 8.7 este prezentat principiul de functionare al protectiei diferentiale de curent, in
cazul unui transformator de putere cu doua infasurari. Se compara valorile si sensurile curentilor
aceleasi faze din cele doua infasurari ale transformatorului protejat. Transformatorul trebuie sa aiba
instalate, pe fiecare faza a tuturor infasurarilor sale, transformatoare curent. Infasurarile secundare ale
acestora trebuie legate intre ele astfel incat sa masoare diferenta.
In functionare normala sau in cazul scurtcircuitelor exterioare figura 8.7. a), id=il-iH. Schema
protectiei diferenfiale trebuie sa asigure egalitatea curentilor secundari (I l =I ), deci valoarea
curentului in releu este zero si aceasta nu functioneaza.
In cazul scurtcircuitelor in zona protejata (figura 8.7.b), curentul in releu este egal cu suma
id=
il + iH . Daca id > ip (i p - este curentul de pornire al releului) releul actioneaza si comanda declansarea
intreruptoarelor transformatorului.
H
Figura 8.7. Principiul de functionare a protectiei diferentiale: a scurtcircuit exterior; b - scurtcircuit interior
La realizarea protectiei diferentiale de curent trebuie sa se tina seama ca exista un curent de

dezechilibru care circula prin releu chiar si in cazul regimului normal. Curentul de dezechilibru nu este
constant ci variaza proportional cu curentul primar al transformatorului de curent, daca acesta
functioneaza in zona de saturatie a curentului magnetic. Curentul de dezechilibru capata valori
maxime atunci cand circuitul primar este parcurs de curentul maxim de scurtcircuit in care este inclusa
si componenta tranzitorie.
Pentru micsorarea valorii curentului de dezechilibru si desensibilizarea protectiei
diferentiale exista mai multe metode: utilizarea unor transformatoare de curent cu saturatie rapida a
circuitului magnetic TSR, blocarea protectiei fata de armonicile superioare ale curentului de
magnetizare etc.
In cazul protectiei diferentiale de faza, se compara fazele curentilor de la cele doua capete ale
liniilor. Protectia actioneaza atunci cand defazajele curentilor de la cele doua capete ale liniilor fata
de tensiunile respective sunt de semne contrare; aceasta corespunde cazului cand curentii la cele doua
capete sunt de sens opus, ca urmare a faptului ca ei circula dinspre capetele liniilor spre locul de defect.
8.3.5. Protectia de distanta

Exista mai multe principii constructive pe baza carora se realizeaza protectiile a caror
functionare depind de distanta pana la locul defectului. Una dintre cele mai raspandite protectii de
distanta este protectia de impedanta actioneaza atunci cand impedanta circuitului protejat se
micsoreaza.
In regim normal, releele protectiei masoara o valoare relativ ridicata a impedantei circuitului
protejat. In cazul unui scurtcircuit in zona protejata, are loc o crestere importanta a curentului I si o
scadere a tensiunii U, prin urmare are loc o scadere considerabila a raportului U/I, respectiv a
impedantei circuitului protejat. Actionand la aceasta scadere, releele de impedanta sunt relee minimale.
Avand in vedere ca impedanta liniei este proportionala cu lungimea acesteia, raportul U/I este o
masura a distantei de la locul unde acesta este masurat pana la scurtcircuit. Din acest punct de
vedere, protectia de impedanta se numeste protectie de distanta.
In cazul unui defect intr-unul din elementele unui sistem electric (linie, generator,
transformator etc.), prin elementul defect circula curenti maximi in comparatie cu valorile din restul
sistemului, iar tensiunile de la capetele elementului defect sunt minime in comparatie cu tensiunile din
celelalte puncte ale sistemului. Datorita acestui fapt, releele de impedanta de la capetele elementului
defect vor masura impedante minime in raport cu celelalte relee de impedanta din sistem. Stabilind o
anumita dependenta intre timpul de actionare al protectiei si valoarea impedantei masurate, protectiile de
distanta pot asigura selectivitatea functionarii si in retelele complexe cu noduri alimentate din mai
multe surse sau retelele buclate unde selectivitatea nu mai poate fi asigurata numai pe baza temporizarii
si directionarii.Protectia de distanta comanda declansarea intreruptoarelor liniei la care este instalata cu
o temporizare care este cu atat mai mica cu cat distanta pana la defect este mai mica. In prezent se
folosesc in scara larga protectii de distanta la care timpul de declansare scade treptat cu distanta.
Atat treptele de timp cat si cele de distanta sunt, in general, reglabile. Ca si alte tipuri de relee,
indiferent de principiul lor constructiv, si releele de distanta prezinta anumite erori, atat in determinarea
distantei pana la locul defectului cat si in temporizarea actionarii, erori care nu depasesc in mod normal
20 %. Teoretic, daca nu s-ar tine seama de erori, zona I (rapida) a oricarei protectii de distanta s-ar
alege egala cu lungimea liniei protejate, ceea ce ar duce la declansarea rapida a defectului pe orice
portiune a liniei. Erorile posibile in aprecierea distantei ar putea provoca insa o deconectare rapida si in
cazul defectelor aparute pe alte linii in imediata apropiere a barelor statiei de la celalalt capat al liniei
protejate. Din acest motiv, treapta I a protectiei de distanta reprezinta de regula numai 80% din lungimea
liniei protejate.
Protectia de distanta realizeaza atit deconectarea rapida a defectelor de pe linia proprie, cat si
deconectarea temporizata a defectelor de pe liniile alaturate, care din diferite motive nu sunt
deconectate prin intreruptoarele proprii.
Protectia de distanta a unei linii este deci, in acelasi timp, si o protectie de rezerva pentru
elementele alaturate ale retelei.
Coeficientii de sensibilitate ai protectiilor de distanta sunt mai buni decat cei ai protectiilor
maximale de curent, in special pentru linia proprie si adesea, si pentru cele alaturate.
Una dintre cele mai simple protectii de impedanta este realizata cu releul balanta
electromagnetica - figura 8.8.
Figura 8.8. Releu de impedanta de tipul ,,balanta electromagnetica"
Balanta electromagnetica se compune din doua relee electromagnetice ale caror

armaturile mobile sunt fixate fiecare la cate un capat al unei parghii care se poate roti in jurul unui ax.
Unul dintre relee este alimentat cu curentul secundar al liniei protejate iar celalalt cu tensiunea
secundara de la transformatoarele de tensiune ale statiei (sau ale liniei). Fortele exercitate asupra
armaturilor acestor relee dau nastere unor momente care actioneaza in sensuri opuse asupra parghiei.
Dupa cum se vede din figura 8.8, momentul produs de tensiune Mu, tinde sa tina deschise contactele
releului de impedanta, iar momentul produs de curent Mi, tinde sa le inchida.
La liniile electrice, si in special la cele aeriene, majoritatea scurtcircuitelor nu sunt metalice ci
prin arc electric. Rezistenta arculi electric, care intervine in determinarea impedantei buclei de
scurtcircuit, n are o valoare constanta ci variaza cu lungimea acestuia si cu valoarea curentului de
scurtcircuit. Eliminarea erorii introduse de arcul electric determinarea distantei pana la locul
defectului, si prin aceasta in functionarea protectiilor de distanta, reprezinta o cerinta esentiala.
Solutia folosita in prezent, in majoritatea cazurilor, pentru eliminarea acestor erori consta in realizarea
unor relee numite de impedanta mixta .Elementele componente a protectiei sunt:
Elemente de pornire care sesizeaza aparitia unui defect in retea. Acestea sunt relee minimale de
impedanta sau relee maximale de curent; la aparitia defectului, acest element conduce la pornirea
intregii scheme a releului.
Element de masura a impedantei care trebuie sa stabileasca zona in care se gaseste defectul,
pentru a fi lichidat cu timpul corespunzator conditiilor de selectivitate.
Elementul de timp are rolul de a stabili timpul de actionare al protectiei in functie de
impedanta masurata.
Elementul directional este alimentat cu marimi corespunzatoare naturii defectului si a fazelor

afectate, determinand directia defectului spre elementul protejat sau in amonte (defectul in spate).
Elementul de blocaj la pendulatii contine dispozitive de blocare a actionarii in cazul
pendularilor in retea.
Alte elemente, ca elementele destinate coordonarii protectiei cu automatizarea folosita in sistem,
elemente pentru controlul alimentarii protectiei, elemente de diferite semnalizari etc.
Functionarea in ansamblu a dispozitivului complex pe care il constituie protectia de distanta cu un
singur organ de masurare este prezentata prin schema bloc din figura 8.9
Figura 8.9
Protectia de distanta este racordata la infasurarile secundare ale transfonnatoarelor de curent si de
tensiune. La aparitia unui defect, intra in functiune elementul de pornire P, releele intermediare excitate
de acesta (din BI1 si BI2) aleg, in functie de felul defectului, tensiunile si caderile de
tensiune produse de curenti in rezistenta R, care se aplica elementului directional D si celui de
masurare a impedantei Z, pentru a se determina corect directia si distanta.
Tensiunea aplicata elementului de masurare Z este micsorata succesiv, la anumite intervale
de timp, prin intermediului elementului de timp T.
Comanda de declansare se transmite prin releul final RF, in momentul in care sunt inchise
simultan contactele elementului de masurare Z, ale elementului directional D si dispozitivul de
blocare contra pendularilor BP.
8.3.6. Protectia cu filtre
Statisticile arata ca marea majoritate a scurtcircuitelor sunt nesimetrice (cca. 95 %); dintre
acestea, numai 10 % sunt scurtcircuite intre doua faze celelalte fiind insotite de punere la pamant.
In cazul scurtcircuitelor nesimetrice apar componente de secventa negativa, iar in cazul punerilor
la pamant apar componente de secventa zero ale curentilor si tensiunilor. Conectandu-se releul prin
intermediul unor filtre de componente simetrice, se poate asigura actionarea protectiei in cazul
anumitor tipuri de defecte.
Deoarece filtrele de secventa zero se realizeaza simplu, ele sunt utilizate pe scara foarte
larga impotriva defectelor insotite de puneri la pamant. In ultima vreme, a capatat extindere si
utilizarea filtrelor de secventa negativa, intrucat protectiile cu aceste filtre satisfac in mai buna
masura conditia de sensibilitate.
In unele protectii este necesar controlul prezentei anumitor armonici superioare ale curentilor.
In asemenea situatii se folosesc filtre de armonici superioare.
In majoritatea cazurilor, liniile electrice ale retelelor care functioneaza cu punctul neutru
legat direct la pamant sunt prevazute cu o protectie speciala impotriva defectelor insotite de puneri la
pamant, protectie: numita si protectie homopolara. Aceasta protectie este necesara datorita
sensibilitatii insuficiente pe care o prezinta, fata de defectele monofazate in cele mai multe cazuri,
protectia maximala de curent obisnuita.
Schema de principiu a acestei protectii este prezentata in figura 8.10
Figura 8.10. Schema monofilara de principiu a unei protectii maximale homopolare
Aceasta schema consta de fapt dintr-o protectie obisnuita maximala de curent (compusa dintr-un
releu maximal de curent si unul de timp) alimentata de la infasurarile secundare, legate in paralel, ale
transformatoarelor de curent de pe trei faze ale liniei protejate, care formeaza asa numitul
filtru de secventa homopolara.
Pentru alimentarea protectiei homopolare nu sunt necesare transformatoare de curent
speciale care sa formeze filtrul de secventa homopolara ci pot fi folosite transformatoare care
alimenteaza celelalte protectii (sau aparate de masura), care se leaga apoi in paralel.
Ca si protectie impotriva scurtcircuitelor polifazate, protectia homopolara poate fi
temporizata sau netemporizata, situatie in care principiul alegerii treptelor de timp este acelasi ca si
la protectia maximala, timpii de actionare crescand pe masura indepartarii de sursa. Trebuie
mentionat insa ca pentru aceeasi linie, protectia homopolara are, in general, o temporizare mai mica
decat protectia maximala.
Protectia homopolara se utilizeaza cu bune rezultate in retele alimentate din mai multe parti
sau in cele buclate, dar in asemenea cazuri i se adauga un element directional, ea devenind
protectia homopolara directionala.
In retelele cu neutrul izolat sau compensate, protectiile folosite pentru detectarea selectiva a
punerilor la pamant sunt speciale, avand in vedere ca valorile curentilor de punere la pamant sunt, de
obicei, mult mai mici decat curentii nominali de sarcina si, din acest motiv, nu pot fi sesizati de
protectiile maximale de curent ale liniilor.
Datorita faptului ca acest curent de defect este mic, a fost nevoie de protectie speciala, foarte
sensibila si care sa nu actioneze la curenti de sarcina. In acest caz, se foloseste una din urmatoarele
solutii:
- protectii maximale de curent homopolar;
- protectii homopolare directionale;
- protectii cu relee sensibile la curenti homopolari de armonici superioare etc.
Protectia maximala de curent homopolar este constituita dintr-o protectie maximala de curent
alimentata de curentul homopolar al liniei protejate prin intermediul unui filtru de curent de secventa
homopolara, realizat prin montajul cu trei transformatoare de curent, in cazul cand linia pleaca aerian
sau cu un transformator inelar (toroidal), in cazul in care linia pleaca in cablu.
Pe fiecare linie cu iesire in cablu trifazat se monteaza un singur transformator, format dintr-un
miez magnetic inelar, pe care este dispusa infasurarea secundara, si prin interiorul caruia trece cablul
protejat, care constituie infasurarea primara - figura 8.11.
Tensiunea electromotoare la bornele infasurarii secundare este proportionala cu fluxul rezultat din suma
fluxurilor magnetice produse de curentul fiecarei faze a cablului. In regim normal si in cazul
scurtcircuitelor bi si trifazate, fluxul magnetic rezultant este nul. In cazul punerii la pamant a unei faze,
in miezul magnetic apare un flux care induce o tensiune electromotoare secundara, deci prin releu
circula un curent si protectia actioneaza
Figura 8.11. Protectia maximala de curent homopolar contra punerilor la pamant a unei linii
cu iesire in cablu
Transformatoarele de curent de secventa homopolara inelare au o constructie simpla si sigura, iar

curentul lor de dezechilibru este foarte mic. Raportul de transformare al transformatorului nefiind
influentat, ca la transformatoarele de curent obisnuite, de curentul de sarcina al liniei, poate fi ales
astfel incat sa corespunda unei sensibilitati cat mai mari.
Protectiile maximale de curent homopolar descrise pot fi folosite in retelele radiale, cu neutrul
izolat sau compensat, pot actiona la semnalizare sau declansare si numai in acele sisteme in care pot fi
indeplinite simultan conditiile de selectivitate si sensibilitate.
Pentru a fi selectiva, protectia trebuie sa aiba curentul de pornire mai decat curentul capacitiv al
liniei proprii, iar pentru a fi sensibila,curentul de pornire trebuie sa fie mai mic decat curentul
capacitiv al celorlalte linii din intreaga retea.
Pentru a fi selective, protectiile contra punerilor la pamant se directioneaza chiar si in
unele retele radiale. Acest gen de protectie directionala se foloseste intotdeauna in retele buclate sau
cu mai multe surse.
In retele cu neutrul izolat, pentru protectia homopolara directionala se folosesc relee directionale de
tip varmetric, asa numitele relee sim. Infasurarea de curent a releului directional se alimenteaza de la
un filtru de secventa homopolara realizat cu trei T ransformatoare de curent sau cu un
transformator inelar. Infasurarea de tensiune a releului se alimenteaza de la iniasurarea in triunghi
deschis a transformatorului de tensiune conectat pe barele statiei - figura 8.12
Deoarece aceste relee actioneaza dupa stabilirea regimului stationar (timp de actionare peste
0,5 sec), nu este nevoie a se adauga schemei un releu de timp.
In retelele compensate, in cazul punerii la pamant a unei faze, prin locul defectului trece un
Figura 8.12. Schema protectiei homopolare directionale a unei

linii aeriene
curent rezidual reprezentand numai cateva procente din curentul de punere la pamant al retelei si
curentul rezidual care are totdeauna o componenta activa proportional cu rezistenta bobinei si
independent de rezistenta de defect.
Protectia contra dublei puneri la pamant este un alt si stem de protectie care functioneaza pe
principiul protectiei cu filtre, utilizat in retelele compensate sau cu neutrul izolat.
Aparitia unei duble puneri la pamant in aceste retele constituie un defect foarte grav care trebuie
urgent detectat si separat. Curentul de dubla punere la pamant, in cazul in care nu este intrerupt in timp
scurt, poate da nastere, in locurile de defect, la tensiuni de pas si de atingere periculoase pentru viata
oamenilor si animalelor si de asemenea, poate provoca topirea prizelor de pamant ale stalpilor sau
deteriorarea unor elemente ale stalpilor la care s-au produs punerile la pamant. In cazul unei duble puneri
la pamant, curentul de defect este determinat de distantele de la barele statiei de alimentare pana la
cele doua locuri de defect, care pot sa fie situate pe linii diferite, precum si de rezistenta de trecere de la
conductoare la pamant, in cele doua locuri de defect. In consecinta, curentul de dubla punere la pamant
are in unele cazuri valori mai mici decat curentul de scurtcircuit bifazat. Pentru linii mai lungi si
incarcate, protectiile maximale de curent instalate pentru a le proteja la scurtcircuite bifazate si trifazate,
reglate la curenti de pornire mari, dependenti de curentii de sarcina maxima, nu sunt sensibile la duble
puneri la pamant.
In consecinta, este necesar ca acele linii ale caror protectii maximale de curent nu sunt sensibile la
duble puneri la pamant, sa fie prevazute cu o protectie contra acestor defecte. O astfel de protectie este
releul filtru de curent de componenta simetrica inversa tip FRC-2a.
Releul filtru FRC-2a se compune dintr-un filtru de intrare caruia i se aplica curentii liniei ce se
protejeaza iar la iesire apare, in diferite cazuri de defect, o marime proportionala cu curentii de
secventa inversa si homopolara; aceasta marime se aplica unui releu maximal de curent (organul
de masurare) care actioneaza la depasirea valorii reglate. Prin aceasta, releul filtru sesizeaza defectele
nesimetrice (scurtcircuit bifazat si punere la pamant) care sunt insotite de aparitia curentilor de
secventa negativa si zero. Releul este mai sensibil decat protectia maximala de curent deoarece in
functionare nominala, neexistand decat componente simetrice pozitive, el poate fi reglat la valori mai
mici de curent. In acest fel, zona de linie ce se poate proteja cu acest releu creste de 2 - 3 ori in
comparatie cu zona protejata de protectia maximala de curent.
Releul poate fi alimentat cu cei trei curenti ai liniei ce se protejeaza, figura 8.13.a, sau numai cu
doi curenii - figura 8.13.b.
El se compune din doua transformatoare Ta si Tb construite astfel ca tensiunea Ea din secundarul Ta sa fie
defazata cu 60 inainte, iar tensiunea Eb din secundarul transformatoruluiTb in faza fata de curentii
primari din infasurarile respective.
In schema de protectie a releului FRC-2a trebuie sa se adauge releu de timp distinct, releul de
timp al protectiei maximale de curent, sa temporizeze actionarea releului filtru. Temporizarea se alege
cu o treapta de timp mai mare decat temporizarea protectiei maximale a liniei respective.
Releul FRC-2a se mai utilizeaza si ca protectie de rezerva generatoarelor si transformatoarelor
impotriva functionarii de durata regim nesimetric.
Figura 8.13 Schema de principiu a FRC-2a
8.3.7. Protectia prin curenii de inalta frecventa
Aceasta protectie este utilizata pentru unele linii de inalta tensiune, unde este necesara
transmiterea unor semnale intre dispozitivele de protectie de la cele doua capete ale liniei, aflate la
mare distanta, pentru asigurarea simultana a rapiditatii si a selectivitatii.
Liniile de inalta tensiune sunt folosite drept canale de inalta frecventa, pentru
telemasurari, telecomenzi si telecomunicatii. In unele cazuri, aceste protectii au fost realizate si prin
canale radio; in ultima vreme, teletransmiterea tuturor semnalelor, inclusiv a celor pentru protectie,
utilizeaza fire optice care se introduc in funia conductor a liniei de inalta tensiune (in general in
conductorul de protectie).
8.3.8. Protectia termica
Protectiile termice actioneaza la cresterea temperaturii care insoteste acurtcircuitele si
suprasarcinile. Aceste protectii sunt de regula utilizate la generatoare, transformatoare si motoare
electrice. In unele cazuri, protectiile termice sunt utilizate si pentru linii de inalta si medie tensiune,
avand ca scop valorificarea capacitatii de supraincarcare a acestor linii.
In general, pentru protectia la suprasarcini in instalatii electrice de joasa tensiune se folosesc
relee termice bazate pe incovoierea unui bimetal cand aceasta este incalzit sau declansatoare termice
montate in aceeasi carcasa cu contactorul sau cu intreruptorul automat. Bimetalul releului termic este
incalzit fie direct de curentul absorbit de motor, fie indirect de catre o infasurare de incalzire prin care
trece acest curent, fie combinat, o parte din curentul motorului trecand prin infasurare iar restul prin
bimetal.
Datorita caldurii produse de curent, bimetalul se inconvoaie si, la o anumita valoare a
curentului, deschide un contact din circuitul de comanda-al contactorului sau automatului provocand
astfel declansarea.
Releele termice pot fi reglate, in general, in mai multe trepte in domeniul (0.5...l)-In, unde In
este curentul nominal al releului. Reglarea trebuie efectuata in raport cu sarcina reala a instalatiei
protejate.
8.3.9. Protectia cu relee de gaze
Aceste protectii se folosesc la transformatoare si autotransformatoare in cuva cu ulei, fiind
realizate cu relee montate pe conducta de ulei dintre cuva si conservatorul de ulei. Functionarea
lor se bazeaza pe degajarea gaze care apare in cazul defectelor din interiorul cuvei transformatorului.
Protectia de gaze este principala protectie contra defectelor interne cu care trebuie prevazut
orice transformator cu putere mai mare de 1000 kVA precum si transformatoarele pentru servicii
interne ale centralelor statiilor cu puteri mai mari de 250 kVA.
Arcul electric sau caldura dezvoltata de scurtcircuit au ca urmare descompunerea uleiului si
a materialelor organice ale pieselor izolante formarea de gaze. Acestea, fiind mai usoare decat
uleiul, se ridica spre conservator; in cazul defectelor mai grave, formarea gazelor poate fi atat de
violenta, incat presiunea interioara care ia nastere poate imprima si uleiului o deplasare spre
conservator.
Gazele servesc si ca un indiciu calitativ al defectului transformator, prin culoarea, mirosul si
inflamabilitatea lor. Daca gazele sunt neinflamabile, fara miros si incolore, rezulta ca din
transformator se elimina aerul ramas in interior, dupa umplerea cuvei cu ulei. Un gaz albicios
inflamabil cu miros intepator este produs de deteriorarea materialelor izolante (hartie, izolatii
textile etc.). Un gaz galbui greu inflamabil indica deteriorarea pieselor de lemn, iar un gaz cenusiu
inchis sau negru si usor inflamabil arata ca s-a produs descompunerea uleiului.
Culegerea gazelor pentru cercetarea proprietatilor se face cu ajutorul unei eprubete, la robinetul
de evacuare al releului de gaze.
Aparatul care sesizeaza formarea gazelor sau a deplasarii violente a uleiului, si scaderea
nivelului acestuia este releul de gaze RG cunoscut sub numele de releu Bucholz. Acesta se
monteaza pe conducta de ulei de legatura intre cuva transformatorului si conservator (rezervor de

ulei). Conducta de ulei trebuie sa aiba o panta de 2-4% pentru a usura trecerea, eventuala, a gazelor sau
a uleiului spre conservator - figura 8.14

O mare parte a transformatoarelor sunt echipate cu relee de gaze construite in tara de tipul RB-5 cu una
sau doua plutitoare.
La Inceputul unui defect, in transformator are loc o degajare lenta de gaze; acestea se ridica spre
suprafata uleiului din conservator si, trecand prin releu, se aduna in partea superioara a acestuia,
provocand coborarea nivelului uleiului din releu. Ca urmare, coboara si plutitorul si mercurul
inchide contactele releului, dand comanda de semnalizare.
La defecte grave in transformator, degajarea gazelor este violenta amestecul de gaze cu ulei
trece cu viteza prin releu mercurul inchide contactele stabilind circuitul bobinei unui releu
intermediar care comanda declansarea intreruptoarelor transformatorului.
Avantajele rmportante ale protectiei de gaze sunt: simplitatea, sensibilitatea, rapiditatea, in cazul
defectelor comanda semnalizarea sau declansarea, in functie de caracterul defectelor. Protectia de gaze
este cea mai sensibila dintre protectiile transformatorului in cazul scurtcircuitelor intre spire.
In practica exploatarii au reiesit cateva puncte slabe, actionari intempestive (nedorite) ale protectiei de
gaze, care au doua cauze principale. Prima datorita aerului introdus impreuna cu uleiul ridicandu-se spre
conservator actioneaza releul. A doua cauza poate fi fluxul de ulei care se formeaza in transformator in
urma unor scurtcircuite exterioare violente, sau a pornirii si opririi pompelor din circuitul de ulei pentru
racier.
8.3.10. Protectii de baza, de rezerva si auxiliare

Protectia de baza a unei instalatii este protectia destinata sa actioneze cu rapiditate la defecte in
limitele instalatiei protejate. In cazul unui refuz de actionare al protectiei de baza, defectul ar continua sa
fie alimentat si s-ar agrava. Pentru a preintampina acest lucru se vor avea in vedere urmatoarele shuatii
nefavorabile:
a) Refuzul de actionare al protectiei: pentru aceasta situatie, elementul respectiv trebuie
protejat prin alte instalatii de protectie de rezerva montate pe elementul respectiv si/sau pe un element
aflat in amonte in sensul sursei de alimentare.
b) Refuzul de funcfionare al intreruptorului care este comandat de instalatia respectiva. Pentru
aceasta situatie, impulsul de protectie va fi transmis la un alt intreruptor situat in amonte, in sensul
sursei de alimentare, respectiv la o alta bobina de declansare a intreruptorului care a refuzat
declansarea sau se va asigura sensibilitatea protectiei din amonte, eventual prin comutarea unui
scurtcircuitor rapid de punere la pamant, care va sensibiliza protectia din amonte.
Protectia de rezerva a aceleasi instalatii este deci aceea care inlocuieste actiunea protectiei de
baza in cazul unui refuz de actionare a acesteia. Protectia de rezerva trebuie sa actioneze cu un timp mai
mare decat protectia de baza, pentru a permite lichidarea defectelor de catre aceasta, in cazul cand
functioneaza corect.
Pentru lichidarea defectelor in cazul refuzului intreruptoarelor au fost elaborate si introduse

dispozitivele DRRI adica declansarea de rezerva la refuzul intreruptorului. Aceste dispozitive se
instaleaza in cazul cand protectiile dintr-o statie nu au o sensibilitate suficienta pentru a asigura o
rezerva de la distanta pentru defecte pe liniile racordate pe barele statiilor de la capetele opuse (deci la
defecte pe liniile vecine), precum si in toate statiile cu bare multiple.
Pentru asigurarea rezervei protectiilor si intreruptoarelor se mai aplica metoda de
supraveghere centralizata a retelelor electrice. In cadrul acestor sisteme, protectiile de baza se
realizeaza local, pentru fiecare instalatie a retelei, iar protectia de rezerva se realizeaza centralizat, prin
intermediul unui calculator care primeste informatii - prin telecanale asupra sensurilor de circulatie
a energiilor si asupra starii intreruptoarelor si stabileste locul defectului, comandand declansarea
intreruptoarelor respective dupa trecerea temporizarii corespunzatoare.
In unele cazuri, protectia de baza nu acopera intreaga lungime a circuitului protejat si exista
anumite portiuni in care defectele aparute sunt sesizate de catre aceste protectii; portiunile respective
se numesc moarte ale protectiei de baza. Pentru a se asigura protectia si impotriva defectelor care
pot aparea in zonele moarte, se instaleaza asa numitele protectii auxiliare. In unele cazuri, rolul
acestora poate fi indeplinit de protectia de rezerva a elementului respectiv.
8.4. PROTECTIA PRIN SIGURANTE FUZIBILE

Sigurantele fuzibile sunt cele mai simple aparate de protectie a instalatiilor electrice
impotriva supracurentilor (de suprasarcina si scurtcircuit).
Sigurantele fuzibile functioneaza pe baza efectului termic a curentului, care face ca
fuzibilul sa se topeasca in cazul in care valoarea curentului care il parcurge depaseste valoarea
curentului nominal al circuitului in care este instalat. In felul acesta, siguranta intrerupe circuitul
inainte ca temperatura conductoarelor sau a bobinajelor masinilor aparatelor sa atinga valori care
ar distruge izolatia acestora.
Sigurantele fuzibile au doua parti principale: soclul sigurantei (cadrul) si fuzibilul.
Soclul sigurantei se caracterizeaza prin:
- tensiunea nominala, in functie de care se dimensioneaza izolatia;]
- curentul nominal, in functie de care se dimensioneaza partile conducatoare de curent;
acesta reprezinta cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acestuia.
Curentul nominal al fuzibilului reprezinta curentul maxim care trecand prin fuzibil timp
nelimitat, nu produce topirea acestuia Functionarea unui fuzibil este caracterizata de o
curba denumita caracteristica de protectie a sigurantei, care reprezinta variatia timpului de intrerupere
a circuitului in functie de raportul I/ In (dintre curentul care trece prin fuzibil si curentul nominal al
acestuia) adica t =f(I/In)
Protectia prin siguranta fuzibila se utilizeaza atat in instalatii de medie tensiune, pana la 35
kV, cat si in instalatii de joasa tensiune.
Sigurantele pot fi utilizate pentru protectia contra scurtcircuitelor a liniilor de plecare, a
transformatoarelor de forta, a bateriilor de condensatoare, a transformatoarelor de tensiune etc., in
cazurile cand au parametrii necesari (tensiunea si curenti nominali, puterea de rupere) precum si
daca pot asigura selectivitatea si sensibilitatea necesara.
La alegerea sigurantelor trebuie sa se asigure selectivitatea atat intre sigurantele situate in diferite
trepte cat si intre siguranta si protectia prin relee situata spre sursa de alimentare. Deoarece este greu sa
fie indeplinite corect conditiile de mai sus, sigurantele se folosesc mai des pentru protejarea
ultimului element al retelei de inalta tensiune (de la sursa spre consumator), a transformatoarelor din
posturile de transformare, a transformatoarelor de servicii interne ale statiilor, a fiderilor, a liniilor

electrice de joasa tensiune, a transformatoarelor de tensiune etc.
Daca se adopta protectia prin sigurante, acestea trebuiesc prevazute pe toate fazele elementului
protejat.
8.5. TIPURI DE PROTECTII UTILIZATE LA DIFERITE

ECHIPAMENTE ELECTRICE
8.5.1Protecia reelelor electrice
Majoritatea defectelor din instalatiile electrice apar la retelele electrice: la liniile
electrice aeriene, datorita lungimii mari si a conditiilor in care functioneaza, determinate de supratensiuni
atmosferice, spargerea izolatoarelor, ruperea conductoarelor, atingerea acestora intre ele sau cu
pamantul, ruperea stalpilor etc.; La linii electrice in cablu, defecte constand in deteriorarea izolatiei din
cauza imbatranirii in timp a acesteia sau a unor cauze exterioare, lovirea cablurilor in montaj sau in
exploatare, patrunderea umezelii, supratensiunile de comutatie etc.
La conceperea protectiei retelelor electrice se porneste de la faptul ca, spre deosebire de cazul
masinilor electrice, defectele care apar in retele nu pot duce, in majoritatea cazurilor, la defectari de
mare amploare dar efectele lor asupra functionarii sistemului energetic poate fi deosebit de grave.
Astfel, un scurtcircuit trecator pe o linie de inalta tensiune, in aproprierea unei centrale de mare
putere, care prin el insusi nu determina nici o deteriorare, poate duce, in cazul in care nu este deconectat
selectiv si rapid, la iesire din paralel a centralei din apropriere si apoi a altor centrale legate de aceasta
si astfel la intreruperea de lunga durata a alimentarii unui mare numar de consumatori. De asemenea,
inlaturarea unui defect prin protectie, chiar rapida dar neselectiva, poate duce, prin declansarea unor
linii neatinse de defect.
Exista doua principii importante:
- elaborarea unei concepii n domeniul proteciei prin relee care s limiteze efectele de distrugere
a aparatelor i transmiterea unor tensiuni periculoase la consumatori de joas tensiune;
- dezvoltarea tehnologic permite abordarea cu succes a proteciilor complexe n joasa tensiune,
din punct de vedere tehnic i economic.
n principal protecia reelelor electrice are rolul de a limita la maximum efectele unui defect pe o
linie aerian sau n cablu, asupra funcionrii restului retelei. Aceast condiie implic dou proprieti
eseniale:
- o mare selectivitate a proteciei;
- rapiditatea acionrii proteciei, pentru limitarea deteriorrilor.
Apariia scurtcircuitelor n reelele electrice creaza un sistem dezechilibrat caracterizat prin
variaia important a dou mrimi:creterea curentului n partea de reea care alimenteaz defectul;
respectiv scderea tensiunii n reea
Pe analiza sistemului trifazat dezechilibrat i prelucrarea acestor informaii, pe stabilirea locului i
caracterului defectului se bazeaza funcionarea proteciei reelelor electrice.
8.5.1.1 Protecia maximal
Este cea mai utilizat protecie n reele electrice, avnd trei caliti incontestabile: ieftin, simpl
i sigur n funcionare.
Protecia maximal temporizat, cu caracteristica independenta este utilizat n reele radiale

alimentate de la un singur capt. Aceasta acioneaz n cazul creterii peste o anumit valoare a curentului
pe linia protejat. Ea este utilizat att mpotriva scutcircuitelor polifazate/monofazate ct i a
suprasarcinilor. n general acest tip de protecie se realizeaz prin relee maximale electromagnetice, care,
fiind excitate de curentul de defect, excita un releu de timp, care dup un timp reglat, comand
declanarea. O caracteristic important o reprezint faptul c temporizarea cu care acioneaz este
constant i independent de valoarea curentului de defect. Curentul de pornire al proteciei trebuie s fie
deci mai mic dect cel mai mic curent de scurtcircuit posibil, n cazul unui defect situat la captul liniei
protejate. Cu ct acest curent minim de scurtcircuit este mai mare dect curentul de pornire al proteciei,
cu att protecia este mai sensibil.
Protecia maximal cu caracteristic independent se compune din dou elemente principale:
- un element de pornire, care const dintr-un releu maximal de curent de tip electromagnetic, cu acionare
instantanee, care pune protecia n funciune n cazul cnd curentul care-l strbate depete o anumit
valoare;
- un element de temporizare, care const dintr-un releu de timp al crui mecanism de ceasornic, care
creeaz temporizarea dorit, acioneaz numai dac elementul de pornire este excitat i i menine
contactele nchise.
+6
+6
Fig. 8.15. - Schema de principiu a proteciei maximale temporizate cu

caracteristic independent
Valoarea curentului de pornire al proteciei maximale cu caracteristic independent se alege, n general,
astfel nct, fiind pe ct posibil mai sensibil (adic sesiznd chiar cureni mici de defect) aceasta s nu
conduc totui la declanri nedorite, sub influena curentului de sarcin maxim posibil. Pornindu-se de la
acest principiu, formula general de alegere a curentului de pornire al proteciei maximale cu caracteristic
independent este:
Ip
k sig
k rev
I sarc . max ,
unde:
Isarc.max este curentul de sarcin maxim posibil al liniei respective;

krev este coeficientul de revenire al releului folosit (care, dup cum se tie, este subunitar);
ksig este coeficientul de siguran, care se alege de 1,15-1,25 i se ine seama de erorile posibile n
funcionarea releului sau n aprecierea curentului de sarcin.
Prin utilizarea acestei protecii apare ns o temporizare mare n lichidarea defectelor din
apropierea surselor. Este evident c, cu ct defectul este mai apropiat de sursele de energie, cu att
curentul de scurtcircuit este mai mare i deci solicitrile instalaiilor sunt mai mari.
Protecia maximal temporizat, cu caracteristica dependenta realizeaz deconectarea cu att mai
rapid cu ct curentul de scurtcircuit este mai mare. Aceste relee rezolv problema deconectrii cu att mai
rapide cu ct defectul este mai apropiat de surs. Diagrama de acionare este una apropiat ca i form de
o hiperbol. Temporizarea proteciilor se alege cresctoare de la staia cea mai ndepartat ctre surs, dar
la stabilirea temporizrii n fiecare punct se ine seama i de curentul de scurtcircuit, pentru c timpul de
acionare al releelor depinde de acesta. Avantajele menionate sunt reale nsa ele funcioneaz doar dac
caracteristicile reelei sunt de aa natur nct s utilizeze aceast protecie pe caracteristica ei dependenta.
Acest lucru prezint un mare dezavantaj de adapare i flexibilitate care nsumat cu anumite probleme
constructive (inerie mecanic a discului releelor) creaz un spectru redus de utilizare.
Protecia cu tiere de curent const practic n folosirea unor protecii maximale rapide realizate
tot cu relee maximale cu caracteristica independenta dar la care valoarea curentului de acionare acoper
ca i protejare doar o poriune de linie dinainte reglat. Astfel protecia nu acioneaza n cazul defectelor
situate dincolo de captul liniei protejate i prin aceasta nu exist pericolul unei declanri neselective.
Datorit faptului c modelarea caracteristicii proteciei n ceea ce privete cerinele diverselor evenimente
de gestionat poate s considere aceast protecie ca insensibil.
Practic se poate utiliza cu succes o protecie cu tiere rapid cumulat cu o protecie maximal temporizat
cu caracteristica independenta care formeaz o protecie maximal n dou trepte.
Protecia maximal direcional a aprut ca o necesitate pentru protejarea reelelor electrice
alimentate de la ambele capete. Noutatea const n aceea c pentru realizarea selectivitatii proteciei este
necesar introducerea unui nou criteriu pe baza cruia s se produc declanarea, n afara celui al
curentului mrit, adic sensul n care circul curentul sau altfel spus puterea spre defect.
Schema principal (pentru o singur faz) a proteciei maximale direcionale a unei linii este:
+
3 T
De la transformatoarele de
tensiune ale liniilor sau ale
barelor
Fig. 8.16. - Schema de principiu a unei protecii maximale

Dup cum se observ, pentru ca releul de timp 3 s fie excitat i s comande, dup timpul reglat,
declanarea ntreruptorului I, este necesar ca att curentul s depeasc valoarea reglat i deci releul
maximal 1 s-i nchid contactele, ct i ca sensul de scurgere a puterii de scurtcircuit s fie de la bare
spre linie, i deci releul direcional 2 s-i nchid contactele.
8.5.1.2 Protecia mpotriva scurtcircuitelor monofazate n reelele cu punctul neutru legat direct la
pmnt. Deteriorarea izolaiei fa de pmnt a unei faze constituie un scurtcircuit monofazat, care are ca
urmare creterea important a curentului i scderea tensiunii pe faza respectiv. Curentul de scurtcircuit
monofazat este adesea mai mic dect curenii de scurtcircuit bifazat ori trifazat, iar protecia maximal
obinuit, care trebuie reglat la valori superioare curentului de sarcin poate sa nu sesizeze asemenea
defecte.
Schema principal a acestei protecii, numit i protecie homopolar este:
k
K
k
K
L
I
Fig. 8.17. - Schema de principiu a unei protecii maximale homopolare

Aceast protecie const de fapt dintr-o protecie maximal obinuit alimentat de la nfurrile
secundare legate n paralel ale transformatoarelor de curent ale celor trei faze ale liniei protejate, care
formeaz un filtru de secven homopolar. Curentul care alimenteaz protecia reprezint suma curenilor
de pe cele trei faze, adic tocmai curentul homopolar al liniei respective. n funcionare normal,
neexistnd curent homopolar, curentul care parcurge protecia este practic nul. Din acest motiv protecia
poate fi reglat foarte sensibil. Pentru alimentarea proteciei homopolare nu sunt necesare transformatoare
de curent speciale, care s formeze filtrul de secven homopolar ci pot fi utilizate transformatoare care
alimenteaz celelalte protecii.
8.5.1.3 Protecia mpotriva punerilor la pmnt n reele cu neutrul izolat sau compensate.
n astfel de reele apariia unei puneri la pmnt determin o modificare a tensiunilor fa de pmnt a
tuturor fazelor i a punctului neutru a reelei: tensiunea fa de pmnt a fazei defecte devine nul, fazele
sntoase ajung s creasc de la valoarea tensiunii de faz iniiale la valoarea tensiunii de linie, iar neutrul
care iniial a avut potentialul pmntului, atinge acum fa de potenialul pmntului o valoare egal cu
tensiunea de faz (tensiunea fazei defecte) vectorial avnd un sens contrar acesteia.
n cazul LEA, pe fiecare linie cu ieire aerian se monteaz un filtru de curent cu secven
homopolar 1 format din trei transformatoare de curent pe care se conecteaz un releu maximal de curent
sensibil 2. Temporizarea se realizeaz prin releul de timp 3 iar semnalizarea acionrii proteciei prin releul
de semnalizare 4. n aceast schem, prin releu circul cureni de defect numai n cazul punerilor la
pmnt.
Semnal
+
L1
1
L2
1 L1 1 L1 1
L2
L2
+
Ih
+
T2
42
Fig. 8.18. - Schema proteciei maximale de curent homopolar contra punerilor la pmnt a unei linii
aeriene
n condiii normale, n cazul suprasarcinilor i al scurtcircuitelor tri- i bifazate, prin releu circul
numai curentul de dezechilibru determinat de deosebirile dintre caracteristicile transformatoarelor de
curent.
Curentul de pornire al proteciei se alege, de asemenea din condiiile de sensibilitate i selectivitate
date mai nainte ns lundu-se n considerare i curentul de dezechilibru care poate avea valoarea maxim
fie la funcionarea cu sarcin maxim a liniei protejate, fie la apariia unui scurtcircuit exterior liniei
protejate, concomitent cu o punere la pmnt, pe o alt linie, n care caz protecia trebuie s rmn
selectiv.
Curenii de scurtcircuit au valori reduse comparativ cu scurtcircuitele monofazate din reele cu
neutrul legat direct la pmnt. n mod normal curenii prin locul de defect pot fi redui la valori de civa
amperi, motiv pentru care dac sunt ndeplinite condiiile de stabilitate termic a prizelor de pmnt i
tensiunea de pas i de atingere, reelele cu neutrul izolat sau compensate pot funciona un timp mai
ndelungat cu o punere la pmnt. Proteciile utilizate pentru detectarea punerilor la pmnt au ca
principiu de baz analizarea curentului de punere la pmnt. Curentul de defect este foarte mic comparativ
cu curenii de sarcin, este nevoie de o protecie foarte sensibil, dar care s nu reacioneze la curenii de
sarcin. Cel mai adesea se utilizeaz o protecie maximal de curent alimentat de curentul homopolar al
liniei protejate, prin intermediul unui filtru de curent de secven homopolar.
8.5.1.4 Protecia de distan reuete s rspund la cerine la care practic nu pot rspunde alte
tipuri de protecii, ceea ce o face s fie larg rspndit. Protecia de distan comand declanarea
ntreruptorului liniei protejate cu o temporizare care este cu att mai mare cu ct distana pna la defect
este mai mare. Caracteristica variaiei timpului funcie de distan, care se utilizeaz la proteciile de
distan este una de tip caracteristic n trepte. Aceasta caracteristic n trepte este superioar celei n pant
deoarece permite o mai bun ealonare a caracteristicilor proteciilor diferitelor linii dintr-o reea i duce
n general la timpi de deconectare mai mici. Un releu de distan cu o asemenea caracteristic are n
general trei-patru timpi de acionare, fiecare corespunznd unor anumite distane la defect. Alegerea
parametrilor de acionare pentru proteciile de distan este de o importan major, fiind necesar o
analiz amnunit a diverselor regimuri de defect i de sarcin posibil, pentru a se asigura att o
sensibilitate corespunzatoare, ct i o capacitate de transport care s mpiedice extinderile de avarii prin
declanri la suprasarcin.
Declanare
Fig. 8.19. - Schema bloc a proteciei de distan

Protecia de distan este racordat la nfurrile secundare ale transformatoarelor de curent i de
tensiune. La apariia unui defect, intr n funciune elementele de pornire din P. Releele intermediare
excitate de acestea (din BI1 i BI2) aleg, n funcie de felul defectului, tensiunile i cderile de tensiune
produse de cureni n rezistenele R, care sa aplic elementului direcional D i celui de msurare Z, pentru
a se determina corect direcia i distana. Tensiunea aplicat elementului de msurare Z este micorat
succesiv, la anumite intrevale de timp, prin intermediul elementului de timp T.
Comanda de declanare se transmite prin releul final RF, n momentul n care sunt nchise simultan
contactele elementului de msurare Z, ale elementului direcional D i ale dispozitivului de blocare contra
pendulrilor (reprezentat ntr-un chenar punctat, ntruct nu toate proteciile l conin, iar racordarea lui la
ansamblul proteciei se face n diferite feluri).
Din cele expuse mai sus au rezultat pricipiile care stau la baza realizrii unor protecii de distan
i a elementelor lor componente. Pentru nelegerea modului n care funcioneaz instalaia complex pe
care o reprezint protecia de distan, precum i modul n care trebuie efectuate alegerea i fixarea
parametrilor de acionare ai aceteia, care constituie operaii mai complicate dect n cazul releelor
maximale de curent.
Acest tip de protecie poate fi folosit n orice reea, indiferent de configuraia acesteia. Ea prezint
o serie de caliti importante dintre care enumerm selectivitatea, deconectarea rapid a defectelor
apropiate i independena acionrii fa de configuraia i regimul reelei. Ca i dezavantaje menionm
deconectarea unor defecte pe trepte de timp superioare fapt care poate duce la valori inadmisibile din
considerente de stabilitate a sistemului energetic. De asemenea la linii lungi i foarte ncrcate alegerea
unui reglaj al elementelor de pornire duce la micorarea sensibilitii proteciei. Din punct de vedere
constructiv protecia de distan este un dispozitiv complicat, coninnd multe relee i contacte, a cror
acionare ntr-o anumit succesiune condiioneaz buna ei funcionare.
8.5.1.5 Protecia comparativ longitudinal este cea care reuete s remedieze dezavantajele
pe care le prezint alte tipuri de protecii folosite n reele. Aceast protecie asigur deconectarea
simultan de la ambele capete a liniei defecte, oriunde s-ar produce defectul. Selectivitatea ei deosebit i
rapiditatea au fcut ca ea sa fie utilizat de mult timp. Limitarea ei la linii scurte se datoreaz n special
costurilor ridicate. Dezvoltarea tehnologic precum i condiiile deosebite care se pun proteciei, n special
n ce privete selectivitatea i rapiditatea, determin totui folosirea ei pe scar larg. Funcional aceast
protecie aa cum i spune i numele const n aceea c ea comand declanarea liniei pe baza comparrii
unor mrimi de la cele dou capete ale liniei, mrimi ntre care n cazul apariiei unui defect, exist o
anumit relaie determinat. Pentru realizarea comparaiei sau a transmiterii comenzii, este necesar
ntotdeauna o legatur ntre cele dou capete ale linei, care poate fi de tip cablu electric, linie de
telecomunicaii, canal de nalt frecven care utilizeaz conductoarele liniei protejate, canal de
radiofrecven sau fibr optic. Cel mai utilizat tip de protecie comparativ longitudinal este protecia
comparativ de curent sau cum i se mai spune protecia diferenial longitudinal PDL. n fapt curenii
secundari ai transformatoarelor de curent de la cele dou capete sunt comparai ntre ei, ca valoare i faz,
iar aceast comparaie permite ca la orice protecie diferenial, determinarea poziiei defectului, n
interiorul ori exteriorul liniei protejate. Pentru compararea curenilor secundari sunt necesare interfee
corespunztoare la cele dou capete ale liniei. ntr-o funcionare normal ori n cazul defectelor exterioare,
curenii la cele dou capete ale liniei sunt egali ca valoare i au acelai sens deci prin releele difereniale
nu circul nici un curent. La apariia unui defect pe linie, sensurile celor doi curenti sunt opuse, fiind
condiii de deconectare a liniei.
n schema electric, transformatoarele de curent de la cele dou capete se leag ntre ele prin
circuitele auxiliare astfel nct tensiunile lor electromotoare s fie n opoziie (se leag ntre ele bornele
avnd acelai indice). n funcionarea normal i n cazul scurtcircuitelor exterioare, cele dou tensiuni
electromotoare din secundarele transformatoarelor de curent de la cele dou capete sunt egale i n
opoziie (sgeile trasate continuu), deci prin releele difereniale nu trece nici un curent. La apariia unui
defect pe linie ns, dimpotriv, acestea sunt de acelai sens (sgeile punctate) sau una dintre ele dispare
n cazul alimentrii de la un singur capt, deci prin releele difereniale trece curent i acestea comand
declanarea.
Fig. 8.20- Protecia diferenial longitudinal cu trei conductoare auxiliare

Trebuie observat c, n cazul schemei cu dou conductoare auxiliare, n funcionare normal, prin
nfurrile secundare ale transformatoarelor de curent folosite pentru protecie nu circul nici un curent i
deci acestea funcioneaz n gol, ceea ce nu este admisibil. Datorit acestui fapt, n schemele reale se
prevd transformatoarele intermediare, special construite (care pot funciona n gol), prin care
transformatoarele de curent principale alimenteaz schema proteciei.
Alegerea caracteristicilor proteciei comparative longitudinale este determinat de condiiile reelei
respective, lungimea reelei protejate, de proteciile existente i de timpul de deconectare necesar din
punct de vedere al stabilitii.
8.5.2. Protectia transformatoarelor, autotransformatoarelor si: blocurilor linie transformator

Transformatoarele si autotransformatoarele trebuie prevazute cu protectii contra defectelor
interne si a regimurilor anormale de functionare cauzate de defecte exterioare din retea.
Defectele interne ale transformatoarelor sunt: scurtcircuite polifazate in infasurari si la borne,
scurtcircuite intre spirele aceleiasi faze, atingeri la masa ale infasurarii sau ale bornelor, contacte
imperfecte etc.; transformatoarele care au punctul neutru legat direct la pamant, atingerea la masa a unei
faze reprezinta un scurtcircuit monofazat.
Regimurile anormale care perturba cel mai des functionarea transformatoarelor sunt
supracurentii; acestia sunt provocati de scurtcircuite exterioare sau de suprasarcini.
Contra scurtcircuitelor interne sau la borne, transformatorul trebuie sa fie echipat cu protectii care sa
actioneze sigur si cat mai rapid (protectia de gaze, diferentiala, cu taiere de curent si maximala de curent
temporizata comandand declansarea tuturor intreruptoarelor transformatorului.
Scurtcircuitele care au loc pe barele la care sunt racordate transformatoarele si care sunt
alimentate de acestea sau pe liniile care pleaca de la aceste bare si care nu au fost deconectate de
protectiile proprii, provoaca in transformatoare supracurenti care, in cazul cand depasesc o anumita
durata, functie de valoarea curentilor de scurtcircuit, devin periculosi pentru integritatea infasurarilor.
Pentru eliminarea acestor defecte produse de cauze exterioare, transformatoarele trebuie
prevazute cu protectii maximale temporizate de curent. Aceste protectii trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa deosebeasca un supracurent provocat de un scurtcircuit de o suprasarcina care
poate fi suportata un timp mai indelungat de catre transformator, sa fie sensibila la orice scurtcircuit care
ar putea avea loc pe liniile alimentate de la barele transformatorului, sa fie suficient de rapida. La unitati
mari, peste 100 MVA, in special autotransformatoare prin care se efectueaza interconexiuni intre
retele de inalta si foarte inalta tensiune, se folosesc protectii de distanta care indeplinesc mai multe
conditii mentionate anterior.
In afara protectiei impotriva scurtcircuitelor exterioare, protectiile maximale temporizate sau
protectiile de distanta indeplinesc si rolul de rezerva a protectiilor impotriva defectelor interne.
Protectia de gaze este o protectie contra defectelor interne la transformatoare cu ulei.
Elementele componente si principiul de functionare au fost prezentate in capitolul 8.3.9.
Protectia diferentiala, ca si completare a protectiei de gaze, se utilizeaza pe scara larga contra
scurtcircuitelor interne si la bornele transformatorului. In zona sa de actionare intra si legaturile prin
cablu sau bare intre transformatorul de putere si transformatoarele de curent. Principiul de
functionare al acestui tip de protectie a fost prezentat anterior.
Realizarea protectiei diferentiale longitudinale la transformatoare are cateva particularitati care se
refera la existenta unui curent de magnetizare, la diferenta de faza intre curentii primari si ai diferitelor
infasurari, la inegalitatea curentilor secundari ai diferitelor infasurari si la existenta unui curent de
dezechilibru relativ mare.
Dintre diferitele tipuri de protectii diferentiale cele mai frecvent utilizate sunt:
- protectia diferentiala cu relee de curent legate direct, cunoscuta sub numele de protectie
diferentiala cu taiere de curent;
- protectia diferentiala cu transformatoare cu saturatie rapida;
- protectia diferentiala cu actiune de franare.
Fata de protectia de gaze, protectia diferentiala prezinta avantajul ca asigura deconectarea rapida
si selectiva a intrerupatoarelor atat in cazul defectelor interne cat si in cazul scurtcircuitelor la borne sau
pe circuitele de legatura.
Realizarea unei protectii diferentiale care sa satisfaca toate conditiile de selectivitate, sensibilitate
si rapiditate, mai ales la transformatoarele cu reglaj sub sarcina, cu mai multe infasurari si cu surse
multiple, necesita masuri complicate si scumpesc protectia. Acestea constituie dezavantaje ale protectiei
diferentiale care au determinat cautarea unor solutii mai simple.
Protectia de cuva impotriva defectelor interne cu punere la pamant. O mare parte
a defectelor din transformatoare, chiar scurtcircuitul intre spire in unele cazuri, sunt insotite de
distrugerea izolatiei fata de masa (cuva sau miezul de fier). Prin legatura stabilita accidental intre partile
conducatoare aflate sub tensiune ale transformatorului si partile metalice legate la priza de pamant
circula un curent a carui aparitie sta la baza principiului de functionare al protectiei de cuva.
Curentul de inchidere la pamant va avea o marime care depinde, in primul rand, de urmatorii
factori: modul de tratare a neutrului retelelor la care este racordat transfonnatorul, regimul de
functionare al neutrelor infasurarilor transformatorului si locul defectului la pamant (sau la masa)
interior sau exterior transformatorului.
Protectia de cuva nu este sensibila decat la defectele pe partea infasurarii cu neutrul
legat la pamant; acesta este, de exemplu,cazul transformatorului de 110-400 kV din sistemul
nostru energetic.
Schema de principiu a protectiei este reprezentata in figura 8.21. aceasta consta dintr-un
transformator de curent 1, inserat pe legatura cuva si priza de pamant, in al carui secundar este legat
releul maximal de curent 2. Acesta actioneaza netemporizat asupra releului intermediar de
declansare a intreruptoarelor transformatorului. Cuva si celelalte parti metalice legate organic de
ea sunt izolate fata de pamant cu piesele izolatoare 3.
Protectia maximala cu taiere de curent este folosita tot scurtcircuitelor interne, pentru
completarea protectiei de gaze a transformatoarelor cu putere sub 10 MVA, neechipate cu
prot. diferentiala, si a caror protectie maximala temporizata nu poate fi reglata la un timp de actionare
suficient de scurt (de obicei sub 1 secunda) care asigure conditiile de rapiditate si selectivitate ale
protectiei in ansamblu.
Figura 8.21. Protectia de cuva a unui transformator impotriva defectelor

interioare
Protectia de taiere de curent este o protectie maximala reglata in functie de curentul de

scurtcircuit la capatul elementului protejat, Ea se instaleaza pe toate cele trei faze, daca
transformatorul protejat este alimentat la o retea cu neutrul legal la pamant, sau pe doua faze,
daca reteaua de alimentare are neutrul izolat.
Protectia maximala de curent temporizata. In figura 8.22.a este prezentata schema de
protectie maximala de curent la un transformator cu douainfasurari
Figura 8.22. Schema de principiu a protectiei maximale de curent a unui transformator a) fara blocaj de
tensiune minima; b) cu blocaj de tensiune minima
Schema este realizata cu relee de curent 1, releul de timp 2, releul de semnalizare a functionarii
3 si releul intermediar 4, care, in general, comanda declansarea tuturor intreruptoarelor.
In retele care functioneaza cu punctul neutru legat direct la pamant se utilizeaza schema cu trei relee
de curent iar in retele cu punctul neutru izolat sau necompensat se foloseste schema cu doua relee de
curent. Protectia maximala de curent cu blocaj de tensiune minima; Blocajul de tensiune are
rolul de a impiedica actionarea protectiei maximale in cazul suprasarcinilor care nu provoaca, odata cu
cresterea curentilor, si scadere insemnata a tensiunii.
Schema de principiu (pe o faza) a protectiei maximale de curent si blocaj de tensiune minima
este aratata la figura 8.22.b.
Protectia maximala de curent sau de tensiune de secventa homopolara.
Transformatoarele care au o infasurare in stea cu neutrul direct la pamant (cazul retelelor de 0.4 kV si
110 - 400 kV) trebuie sa fie echipate cu o protectie sensibila, impotriva scurtcircuitelor monofazate, in
cazul in care si la cealalta infasurare a transformatorului este conectata o sursa care poate alimenta
defectul. Aceasta protectie are rolul de rezerva atat a protectiilor liniilor, in cazul cand scurtcircuitele au
loc in retea, cat si a protectiilor de gaze si diferentiala, in cazul cand scurtcircuitele au loc in
transformator.
La transformatoarele coboratoare care alimenteaza retele de 0.4 kv rolul acestei protectii
poate fi indeplinit de catre protectia maximala obisnuita, de pe partea alimentarii, daca
sensibilitatea ei fata de scurtcircuitele monofazate din reteaua alimentata este suficienta sau de
sigurantele sau intreruptoarele automate de pe parte de 0,4 kV. In caz contrar se poate folosi o protectie
de curent homopolar realizata cu un releu de curent sau un releu de timp (sau cu un releu
maximal temporizat de inductie tip RTpC) conectat la un transformator de curent instalat pe
conductorul de nul al partii de 0,4 kV - figura 8.23. La transformatoarele conectate la retele de 110 400 kV, protectia impotriva scurtcircuitelor monofazate este temporizata si poate fi realizata
pe baza de curent sau de tensiune homopolara. Ea trebuie sa comande declansarea
intreruptoarelor de pe partea de 110-400 kV si de pe partea sursei.
Schema de principiu a protectiei maximale de curent de secventa homopolara,
temporizata, este prezentat, in figura 8.23, iar
Figura 8.23. Protectia

maximala de curent de
secvenja homopolara la
un transformator cu doua
infasurari
Figura 8.24. Protectia maximala

de curent de secvenfa homopolara
la un autotransformator
La autotransformatoare trebuie prevazute protectii de curent homopolar pe ambele parti

ale infasurarii asa cum se prezinta in figura 8.24
.Protectia de distanta. La transformatoarele, dar mai ales la autotransformatoarele prin care se
interconecteaza retelele de transport de tensiuni diferite (110-750 kV), realizarea protectiei de rezerva
cu ajutorul unei protectii maximale de curent temporizate prezinta dificultati deosebite din punct de
vedere al posibilitatilor de reglaj. De aceea, in astfel de cazuri, in special pentru autotransformatoare,
s-a extins folosirea protectiei de distanta.
Protectia contra suprasarcinilor. Capacitatea de supraincarcare a transformatoarelor, ca
durata si marime, este precizata in normele interne sau cataloagele de fabricate, fiind in functie de
materialul infasurarilor, sistemul de racire si sarcina anterioara. Transformatoarele la care, datorita
conditiilor de exploatare, sunt posibile suprasarcini. trebuie prevazuta o protectie speciala contra
suprasarcinilor pentru ca personalul de exploatare sa fie prevenit asupra aparitiei acestora. Aceasta
consta dintr-un singur releu de curent. Pentru ca protectia sa nu actioneze si in cazul scurtcircuitelor sau
al socurilor de curent, releul de curent comanda semnalizarea printr-un releu de timp, reglat de obicei
la 10 secunde.
La transformatoarele din statiile fara personal permanent de exploatare, la care sunt
posibile suprasarcini care depasesc limitele admise, protectia comanda declansarea intreruptoarelor
transformatorului.
Protectia de semnalizare a supratemperaturii Transformatoarele de putere, de la 10
MVA in sus, sunt prevazute protectie de semnalizare a supratemperaturilor. Se pot monta protectii
si pentru transformatoarele de puteri mai mici.
Initial aceste protectii au avut ca element de pornire termometre cu contact; in prezent, sunt
utilizate tot mai des termometre electronice. majoritatea cazurilor, ele au rolul de a comanda
automatizarea de pornire \ oprire a instalatiei de racire fortata a transformatorului.
In statiile de transformare fara personal permanent de exploatare aceste protectii vor
putea comanda declansarea temporizata a intreruptoarelor transformatoarelor printr-un releu de
timp cu o gama larga de reglaj.
Protectia impotriva ramanerii in regim incomplet de faze. cazul transformatoarelor
echipate cu intreruptoare cu actionare separata pol, in cazul ramanerii in incomplet de faza (adica nu
toti polii sunt inchisi sau deschisi), aceasta protectie comanda (temporizat) declansarea fiecarei faze a
intreruptorului.
Protectia transformatoarelor cu sigurante fuzibile. In cazul transformatoarelor
coboratoare cu puteri de maxim 1000 kVA si tensiunea secundara sub 1 kV se recomanda
prevederea unei protectii cu sigurante fuzibile, instalata pe partea tensiunii superioare.
Sigurantele pot fi utilizate pentru protectia contra scurtcircuitelor si suprasarcinilor.
In cazul transformatoarelor de forta, atat pe partea de inalta tensiune cat si pe cea de joasa
tensiune, prin sigurante fuzibile este necesar:
sa se asigure selectivitatea intre protectia prin relee a liniei de alimentare si sigurantele
de inalta tensiune: in toate cazurile de scurtcircuit pe partea de inalta tensiune a transformatorului
timpul total de topire a fuzibilelor sigurantei trebuie sa fie mai mic decat timpul de actionare al
protectiei prin relee din amonte;
- sa se asigure selectivitate intre sigurantele de inalta tensiune si cele de joasa tensiune ale
transformatorului, in cazul unui scurtcircuit in reteaua de joasa tensiune.
Trebuie sa se tina seama ca sigurantele de joasa tensiune protejeaza transformatorul atat
impotriva suprasarcinilor cat si a scurtcircuitelor din retea de joasa tensiune, iar sigurantele de inalta
tensiune protejeaza transformatorul impotriva scurtcircuitelor la borne si in interiorul
transformatorului. Timpul total de topire a sigurantelor de joasa tensiune trebuie sa fie mai mic decat cel
al sigurantei de inalta tensiune.
Curentii nominali ai fuzibilelor sigurantelor trebuie alesi astfel incat sigurantele sa nu se topeasca
la socurile de curent care pot avea loc in exploatare (conectarea in gol al transformatoarelor etc.).
La transformatoarele cu tensiune sub 1000 V care alimenteaza tabloul de distributie, se vor
prevedea pe partea de joasa tensiune intreruptoare automate cu protectie temporizata sau sigurante
fuzibile. Acestea se vor monta in tabloul respectiv, daca lungimea legaturii intre transformator si tablou
nu depaseste 30 m, si in apropierea nemijlocita a transformatorului, daca lungimea legaturii intre
transformator si tablou depaseste 30 m. Se admite instalarea acestor aparate in tablou indiferent de
lungimea legaturii, cu conditia prevederii unei protectii de curent homopolar.
La transformatoarele care alimenteaza retele buclate de joasa tensiune, se va prevedea o
protectie de intoarcere de putere pe partea de joasa tensiune a transformatorului.
Particularitati ale protectiei blocurilor linie - transformator. Sistemul de protectie al unui
bloc linie-transformator (sau linie-autotransformator) se stabileste urmarind ca fiecare din elementele
blocului sa fie prevazut cu protectie de baza proprie impotriva defectelor interne.
Alegerea protectiilor de rezerva depinde in primul rand de regimul de functionare al blocului, ca
legatura de interconexiune sau ca element de distributie. Alti factori care influenteaza asupra alegerii
protectiilor sunt: schema de comutatie primara a legaturii dintre linie si transformator, lungimea
liniei, tipul dispozitivului de reanclansare necesara pe linie, modul de tratare a neutrului transformatorului
etc.
8.6. INSTALATII DE AUTOMATIZARE. GENERALITATI

Prin instalatii si scheme de automatizare se inteleg acelea a caror aplicare permite

realizarea controlului si conducerea procesului de productie, transport, distributie si utilizare
a energiei electric fara participarea directa a omului. Viteza foarte mare de desfasurare a
fenomenelor si necesitatea de a lichida rapid orice anomalii aparute din diverse cauze in sistemul
energetic, au determinat existenta unui mare (si in continua crestere) de automatizari.
Automatizarile au un rol determinant in imbunatatirea calitatii energiei electrice.
In statiile electrice, instalatiile de automatizare au rolul de a impiedica sau de a limita in
masura maxima posibila avariile si situatiile anormale aparute in sistemul electric. Din definitia acestei
categorii rezulta ca instalatiile au de fapt aceiasi destinatie ca si dispozitivele de protectie acestea din
urma actionand insa numai la avarii cu character local Automatizarile au in principal rolul de a
sesiza si actiona la incidente caracter mai general ca reanclansarea automata rapida (RAR) si anclansarea
automata a rezervei (AAR); alte tipuri de automatizari actioneaza la aparitia unor situatii anormale in
intregul sistem energetic sau intr-o zona a acestuia. Din aceasta ultima categoric fac parte:
- descarcarea automata a sarcinii la scaderea frecventei (DASf);
- descarcarea automata a sarcinii la scaderea tensiunii (DASU);
- descarcarea sistemului la aparitia pendulatiilor adica a pierderii stabilitatii de functionare,
diferitele zone ale sistemului continuand sa functioneze separat intre ele refacerea
functionarii in paralel efectuandu-se sub coordonarea dispecerului;
- racordarea automata de reactoare si deconectarea automata a liniilor la cresterea
tensiunii in anumite zone pana la valori periculoase pentru aparatajul statiilor si liniilor. In afara
automatizarilor enumerate mai sus, in cadrul statiilor electrice si a posturilor de transformare se
mai folosesc o serie de alte tipuri de automatizari de interes mai restrans.
In cele ce urmeaza sunt descrise rolul si principiul de functionare ale unor automatizari de
sistem.
8.6.1. Reanclansarea automata rapida (RAR)
Cea mai frecvent utilizata automatizare de retea si care actioneaza in stransa legatura cu
dispozitivele de protectie prin relee, o constituie reanclansarea automata rapida (prescurtat RAR).
Prevazut la inceput numai la liniile aeriene de medie, inalta si foarte inalta tensiune, RAR-ul
este folosit din ce in ce mai mult in ultimul timp si la alte instalatii cum sunt: bare colectoare,
transformatoare, cabluri.
Eficienta actionarii dispozitivelor de RAR este foarte ridicata si variaza intre 40-90 % in
functie de instalatie si nivelul de tensiune. Procentul mare de actionari reusite se datoreaza
faptului ca majoritatea defectelor care apar in instalatiile electrice in special la liniile aeriene (la care
de altfel se si produc majoritatea defectelor), nu au un caracter stabil, ; constituind ce a ce se defineste
drept defecte pasagere. Asemenea defecte constau de regula in conturnarea izolatiei, izolatie care se
reface fara urmari daca aceste conturnari dureaza un timp foarte scurt, fiind intrerupte rapid prin
scoaterea de sub tensiune a instalatiei respective.
Un dispozitiv RAR este o instalatie complexa care realizeaza reanclansarea automata a unui
intreruptor declansat, dupa un timp de la aceasta declansare, timp care de regula nu trebuie sa
depaseasca in masura insemnata intervalul necesar pentru a se asigura, prin intreruperea tensiunii,
stingerea arcului electric produs la locul defectului.
Dispozitivele RAR, dupa functiile pe care le au, dupa modul in care le indeplinesc, precum si
dupa alte criterii, se pot clasifica in mai multe categorii. Astfel, dupa cum sunt realizate
printr-un complex de relee electrice sau, respectiv, prin dispozitive cu greutate sau cu resort
incorporate in intreruptor se disting dispozitive electrice si mecanice de RAR.
Dispozitivele de RAR, dupa numarul de faze pe care se produce reanclansarea, se
construiesc pentru reanclansare rapida monofazata (RARM) sau reanclansare rapida trifazata
(RART).
RART se aplica cu precadere la retele de medie tensiune care au neutral izolat sau tratat si,
intr-o anumita masura, in retelele de 110 kV cu neutrul legat direct la pamant, iar RARM se aplica
numai la retele cu neutru legat direct la pamant. in acest ultim caz este necesar ca intreraptorul sa aiba
posibilitatea de comanda a fiecarei faze in parte.
Dispozitivele RAR se executa fie cu actionare simpla (cu un ciclu de functionare) fie cu actionare
dubla (cu doua cicluri de functionare). In cazul actionarii duble, la ciclul dat se mai adauga o
pauza RAR dupa care intreraptorul reanclanseaza, iar in cazul unui defect declanseaza a treia oara
definitiv.
In retelele buclate si alimentate din mai multe surse, pentra a preveni aparitia socurilor in cazul
functionarii RAR din cauza ca statiile de la cele doua capete nu mai sunt in sincronism in momentul
reanclansarii si chiar cand sincronismul este pastrat insa tensiunile de la cele doua capete sunt mult
deosebite intre ele ca valoare sau faza, schemele RAR sunt prevazute cu relee de control al
sincronismului sau relee de verificare a lipsei tensiunii.
Dispozitivele si schemele RAR au cunoscut o permanenta evolutie in complexitate si performanta.
Solutiile alese pentra schemele de RAR depend in mare masura de structura si nivelul de tensiune a
retelei, de modul de tratare a punctului neutru precum si de caracteristicile constructive
aleintreraptoralui la care trebuie adoptate.
Indiferent de principiul de functionare si de schema folosita exista o serie de conditii pe care
acestea trebuie sa le satisfaca intr-o masura cat mai mare posibila pentru a obtine o functionare cu
performante cat mai ridicate a ansamblului protectie - dispozitiv de reanclansare - intreruptor
sunt urmatoarele:
- dispozitivul trebuie sa permita blocarea reanclansarii cand declansarea este
provocata de anumite protectii (de exe protectia diferentiala de bare);
- dispozitivul trebuie sa poate fi folosit cu orice tip de intrerupator si cu orice tip de
protectie iar eventualele defectiuni aparute in dispozitive sau scoaterea sa din functiune
nu trebuie sa impiedice functionarea corecta a protectiei;
schema trebuie sa permita prelungirea treptei rapide a protectiei de distanta si
alegerea regimului de reanclansarea monofazata sau trifazata (atunci cand nu este
prevazuta aplicarea ambelor, in functie de natura defectului) sa se poata face usor in
exploatare cu ajutorul unei chei sau eclise, regimul ales trebuind sa fie vizibil pentru
personalul de exploatare;
comanda de anclansare data prin dispozitiv trebuie sa aiba o durata suficienta
pentru a se asigura anclansarea intreruptorului. Evitarea fenomenului de pompaj in cazul
sosirii unei comenzi de declansare in perioada cand exista si cea de anclansare trebuie
realizata prin masuri corespunzatoare luate la intreruptor (nu in dispozitivul RAR);
in cazul extinderii defectului sau aparitiei unui nou defect in timpul pauzei de RAR
trebuie sa se produca declansarea trifazata definitiva;
dispozitivul trebuie sa permita realizarea unei singure reanclansari (in unele
sisteme se admite un numar dat de reanclansari) si va reveni automat in starea in care
este pregatit de actionare, dupa o perioada de timp in care nu se mai poate produce nici o
reanclansare. Aceasta perioada de timp, denumita perioada de blocaj, este de obicei
reglabila la diverse dispozitive intre 5 si 20 s si are rolul de a evita solicitarile repetate ale
aparatajului si retelei.
8.6.2. Anclansarea automata a alimentarii de rezerva (AAR)
Prin anclansarea automata a alimentarii de rezerva, notata prescurtat AAR se inteleg

dispozitivele care, in cazul deconectarii alimentarii normale , conecteaza automat
alimentarea de rezerva.
La alegerea solutiilor de alimentare a consumatorilor se tine seama de importanta acestora, de
continuitatea necesara alimentarii cu energie eletrica, de cheltuielile de investitii, exploatare si
intretinere etc.In general, schemele de alimentare sunt concepute astfel incat in timpul unei avarii
pe linia sau la sursa de alimentare normala sa existe posibilitatea alimentarii de rezerva. Pentru
aceasta, consumatorii pot avea o dubla alimentare (de exemplu prin doua linii sau doua
transformatoare aflate in permanenta in functiune) sau o singura alimentare in functionare normala
si una de rezerva, care intervine numai cand alimentarea normala a iesit din functiune.
Intrarea in functiune a rezervei poate fi comandata manual sau automat. Conectarea manuala
intarzie alimentarea consumatorilor, mai ales in cazul cand nu exista personal de exploatare la fata
locului (posturi de transformare sau statii fara personal permanent de exploatare). De aceea, in
instalatiile care alimenteaza consumatori importanti, conectarea alimentarii de rezerva trebuie sa se
faca automat.
Alimentarea de rezerva trebuie conectata automat in momentul disparitiei tensiunii pe
barele statiei sau in urmatoarele situatii:
- declansarea transformatorului sau a liniei aflate in functiune provocate de protectie, care
actioneaza din cauza unor defecte ale transformatorului sau liniei;
- deconectarea gresita a intreruptorului de pe tabloul de comanda al instalatiei de
distributie, manual sau in urma unei puneri duble la pamant in circuitele de declansare
(secundare) ale acestuia;
- disparitia tensiunii de pe barele de alimentare.
Anclansarea automata de rezerva trebuie executata numai dupa declansarea alimentarii
normale (de serviciu).
Pornirea unei scheme AAR trebuie comandata de:
- scaderea sub o anumita valoare a tensiunii pe bare (in acest caz pornirea se face temporizat);
- declansarea unora dintre intreruptoarele alimentarii normale acest caz pornirea se face
rapid).
Schema AAR va fi astfel realizata incat pornirea dispozitivului AAR sa nu se produca in oricare
din urmatoarele situatii:
- ca urmare a arderii unei sigurante in circuitele de tensiune care alimenteaza relee de minima
tensiune pentru pornire;
- existenta unui defect pe bara asigurata prin AAR sau aceasta bara alimenteaza un
defect neeliminat pe unul din elementele conectate pe barele respective,
Schemele AAR trebuie sa aiba un element de pornire, format din relee minimale de
tensiune care sa controleze tensiunea pe barele consumatorilor si sa comande pornirea,
numai dupa ce s-a constatat existenta tensiunii pe barele alimentarii de rezerva, astfel se
exclude actionarea inutila si nedorita a schemei. Pe langa acest element, schema trebuie sa
contina un element de temporizare format dintr-un releu de timp cu temporizare mai mare decat
protectiile liniilor care pleaca de pe barele statiei, pentru a nu pune in functiune schema in cazul
defectelor in reteaua consumatorilor.
Este interzisa reanclansarea automata a rezervei in cazul in care ea fost declansata prin
protectie. Daca dupa punerea in functiune a alimentarii de rezerva aceasta a fost declansata prin
protectie, inseamna ca exista un scurtcircuit permanent pe bare si deci reanclansarea automata
rapida a intreruptorului alimentarii de rezerva trebuie blocata.
Schema AAR trebuie sa excluda posibilitatea aplicarii unui impuls la anclansarea de lunga durata,
in scopul de a se preveni arderea bobinei de anclansare a intreruptorului in cazul unui
deranjament in circuitele de comanda.
In scopul evitarii unei comutari repetate a intreruptorului comandat de instalatia AAR, se vor
lua masuri ca instalatia de AAR sa functioneze numai un singur ciclu.
8.6.3. Declansare de rezerva la refuz de intreruptor (DRRI)
Acest tip de automatizare de declansare de rezerva a refuzului intreruptorului a fost
elaborat pentru izolarea defectelor in cazul refuzului de declansare al intreruptorului elementului
defectat.
Barele colectoare ale statiilor cu tensiuni de 110 kV si mai mult se echipeaza cu dispozitive de
rezervare a deconectarii scurtcircuitelor produse pe elementele racordate la ele in cazul in care
intreruptorul elementului defect a refuzat sa declanseze.
Instalatia DRRI va fi pornita de la protectiile elementelor conectate la barele colectoare si de
regula va comanda:
- declansarea intreruptorului cuplei si a surselor de alimentare in cazul statiilor cu tensiune mai
mica decat 110 kV;
- declansarea tuturor intreruptoarelor elementelor racordate la acelasi sistem de bare cu
intreruptorul care a refuzat declansarea, in cazul tensiunilor de 110-400 kV.
Schema DRRI va contine blocajele necesare pentru evitarea declansarilor intempestive (de
exemplu, controlul demarajului sau al actionarii protectiilor prin relee etc.).
8.6.4. Descarcarea automata a sarcinii la scaderea frecventei (DASF)
Descarcarea automata a sarcinii are rolul ca la scaderea sub o anumita limita a capacitatii
sistemului energetic sau a unei parti a acestuia de a alimenta consumatorii, sa restabileasca,
prin reducerea sarcinii consumate, echilibrul intre puterile produse si cele consumate in cadrul
sistemului sau a partii sistemului.
Aceasta automatizare este folosita de foarte multa vreme, practice in toate sistemele energetice,
data fiind eficacitatea si simplitatea acestei solutii de evitare a iesirii totale din functiune a
centralelor electrice (si deci a intreruperii totale a alimentarii consumatorilor), la producerea unor
deficite de putere.
Frecventa constituie, alaturat de tensiune, un parametru fundamental care determina calitatea
energiei electrice.
In functionare normala Intreaga putere produsa intr-un sistem energetic este egala cu cea
consumata si frecventa este constana , Orice dezechilibru care apare intre puterea produsa si cea
consumata determina modificarea vitezei de rotatie a rotoarelor generatoarelor din sistem si deci a
frecventei de functionare.
Abaterea frecventei de la valoarea nominala, si in special scaderea acesteia, care se produce
cand puterea produsa devine inferioara celei consumate, are influente daunatoare atat asupra
instalatiilor de producerc cat si asupra celor de consum a energiei.
Scaderea frecventei pana la valori in jurul celei de 45 Hz conduce de asemenea la scaderea
tensiunii si la aparitia fenomenului de lavina tensiunii, ceea ce contribuie la iesirea din functiune a
intregului sistem energetic.
Cum fenomenul de scadere a frecventei provocat de producerea unui deficit de putere se
desfasoara foarte repede (intr-un interval de ordinal secundelor), remedierea situatiei nu se poate
face decat prin dispozitive automate, personalul de exploatare neavand capacitatea de a interveni atat
de rapid.
Daca asemenea deficite apar in momentul in care unitatile generatoare din sistemul
energetic sunt incarcate la sarcina maxima si deci nu exista o rezerva de putere care sa acopere deficitul
produs, singura cale de evitare a unor avarii grave, care se pot finaliza prin iesirea totala din functiune a
instalatiilor sistemului energetic, consta in deconectarea rapida, automata a unor consumatori, pentru
restabilirea echilibrului dintre puterea produsa si cea consumata si implicit a frecventei. Acesta este rolul
pe care il au dispozitivele de descarcare automata a sarcinii la scaderea frecventei.
In statiile electrice sunt stabilite transe de sacrificiu, adica grupe de consumatori care se
deconecteaza in mod automat la scaderea frecventei sub o anumite valoare.
De regula, in sistemele energetice, pentru a se realiza in masura maxim posibila sacrificarea
unui volum de consumatori cat mai aproape de cel necesar in fiecare caz de avarie, se folosesc mai
multe transe de sacrificiu, diferentiate intre ele atat prin frecventa de actionare cat si prin temporizare.
In componenta unei instalatii DASF intra releul de frecventa (care trebuie sa fie independent de
tensiune in limite largi), relee de timp, relee intermediare si de semnalizare.
La revenirea frecventei normale, conectarea consumatorilor declansati prin DASF se poate face
manual, acolo unde exista personal permanent de servire operativa, sau automat in statiile fara
personal permanent
8.6.5. Descarcarea automata a sarcinii la scaderea tensiunii (DASU)

Scaderea tensiunii perturba functionarea atat a consumatorilor cat si a centralelor electrice. Scaderea
importanta a tensiunii poate conduce la pierderea stabilitatii de functionare si prin aceasta, in final, la
iesirea totala din functiune a sistemului energetic.
Date fiind consecintele foarte severe pe care le poate avea asupra sistemului energetic scaderea
generala a tensiunii pana la valori foarte
coborate, este necesar sa se ia masuri de evitare a unor astfel de regimuri de functionare. Ca si in cazul
scaderii frecventei, in regimuri in care nu mai exista rezerva de putere activa la scaderea generala a
tensiunii in tot sistemul energetic sau intr-o anumita zona a acestuia, masura eficace ce se poate aplica
este cea a deconectarii unor consumatori pentru. restabilirea nivelului de tensiune si eliminarea in felul
aceasta a pericolului pierderii stabilitatii de functionare.
Spre deosebire de scaderea frecventei, care constituie un criteriu sigur al deficitului de
putere activa, scaderea tensiunii poate fi provocata: de defecte cu caracter local care se elimina
prin actionarea (uneori temporizata) a protectiilor si nu necesita sacrificii de consumatori.
Posibilitatea interpretarii gresite a scaderii tensiunii si efectuarea din acest motiv a unor
sacrificii inutile constituie principala dificultate in realizarea descarcarii automate a sarcinii la
scaderea tensiunii pentru pastrarea stabilitatii de functionare.
Tinand seama de importanta evitarii regimurilor de functionare cu tensiune scazuta pana la
valori periculoase pentru siguranta sistemului energetic, s-au realizat dispozitive de sacrificiu
instalate In special in acele zone in care, datorita structurii retelei, pot apare tensiuni scazute
periculoase; dispozitivele sunt concepute cu luarea in considerare dificultatilor mentionate.
In principiu, organul de sesizare a scaderii de tensiune si de comanda a deconectarii de
consumatori il constituie relee de minima tensiune care actioneaza printr-un releu de timp si unul
intermediar.
Pentru a nu se produce actionarea dispozitivelor la scaderea de scurta durata a tensiunii,
provocata de defecte in retea, care in marea lor majoritate sunt nesimetrice, se prevad trei relee de
tensiune minima ale caror contacte sunt inseriate (fiind astfel necesara scaderea tensiunii pe toate
trei fazele pentru actionare). De regula se mai prevad si alte blocaje pentru a impiedica actionarea
eronata in cazul unui scurtcircuit trecator. De exemplu, se poate prevedea in dispozitiv un releu
de tensiune inversa care blocheaza actionarea. Acest releu lucreaza pe principiul ca la
producerea unui scurtcircuit in retea apar intotdeauna componente inverse de curent si de
tensiune; datorita acestui fapt, chiar in cazul unui scurtcircuit trifazat deci -cand toate cele trei relee de
minima tensiune, montate pe faze diferite isi inchid contactele - actionarea dispozitivului DASU
nu se va produce datorita excitarii releului de tensiune inversa care blocheaza functionarea i acest caz.
Dispozitivul DASU, de regula, este prevazut cu comutator pentru scoaterea din functiune
sau repunerea in functiune, cu instalatii de semnalizare a acestor pozitii precum si cu instalatia
de semnalizare a functionarii.

Circuite Secundare in Instalatiile Electroenergetice

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Circuite Secundare in Instalatiile Electroenergetice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP.

8 CIRCUITE SECUNDARE IN INSTALATIILE ELECTROENERGETICE

8.1. Generalitati. Siguranta in functionare a instalatiilor energetice

8.2. RELEE UTILIZATE IN INSTALATII DE PROTECTIE SI

Releele termice se realizeaza de obicei cu elemente bimetalice si se folosesc in special la protectia

Figura8.1. Schema de principiu a conectarii unui

la o sursa de curent continuu:

8.3. PRINCIPALELE TIPURI DE PROTECTIE REALIZATE PRIN

Figura 8.2. Schema de principiu a protectiei maximale de curent temporizate, cu

8. 3.2. Protectia de tensiune

Upp <Unom ; Upp < Umin expl

Protectia directionala se realizeaza cu relee directionale de putere care se conecteaza astfel

Unghiul de scurtcircuit (unghiul dintre tensiunea si curentul de scurtcircuit) depinde de

Figura 8.4. Schema de principiu a protectiei maximale de curent directionale temporizata,

iar curentul IT primeste tensiunea URS,. Fiecareia tensiuni intre faze

Figura 8.5. Diagrama vectoriala a unei protectii directionale realizate dupa

In cazul functionarii normale, curentii de la capetele zonei protejate sunt egali:

La realizarea protectiei diferentiale de curent trebuie sa se tina seama ca exista un curent de

8.3.5. Protectia de distanta

Figura 8.8. Releu de impedanta de tipul ,,balanta electromagnetica"

Balanta electromagnetica se compune din doua relee electromagnetice ale caror

Elementul directional este alimentat cu marimi corespunzatoare naturii defectului si a fazelor

Figura 8.10. Schema monofilara de principiu a unei protectii maximale homopolare

Transformatoarele de curent de secventa homopolara inelare au o constructie simpla si sigura, iar

Figura 8.12. Schema protectiei homopolare directionale a unei

Figura 8.13 Schema de principiu a FRC-2a

8.3.7. Protectia prin curenii de inalta frecventa

monteaza pe conducta de ulei de legatura intre cuva transformatorului si conservator (rezervor de

a uleiului spre conservator - figura 8.14

8.3.10. Protectii de baza, de rezerva si auxiliare

Pentru lichidarea defectelor in cazul refuzului intreruptoarelor au fost elaborate si introduse

8.4. PROTECTIA PRIN SIGURANTE FUZIBILE

posturile de transformare, a transformatoarelor de servicii interne ale statiilor, a fiderilor, a liniilor

8.5. TIPURI DE PROTECTII UTILIZATE LA DIFERITE

Protecia maximal temporizat, cu caracteristica independenta este utilizat n reele radiale

Fig. 8.15. - Schema de principiu a proteciei maximale temporizate cu

Isarc.max este curentul de sarcin maxim posibil al liniei respective;

Fig. 8.16. - Schema de principiu a unei protecii maximale

Fig. 8.17. - Schema de principiu a unei protecii maximale homopolare

Fig. 8.19. - Schema bloc a proteciei de distan

Fig. 8.20- Protecia diferenial longitudinal cu trei conductoare auxiliare

8.5.2. Protectia transformatoarelor, autotransformatoarelor si: blocurilor linie transformator

Figura 8.21. Protectia de cuva a unui transformator impotriva defectelor

Protectia de taiere de curent este o protectie maximala reglata in functie de curentul de

Figura 8.23. Protectia

Figura 8.24. Protectia maximala

La autotransformatoare trebuie prevazute protectii de curent homopolar pe ambele parti

8.6. INSTALATII DE AUTOMATIZARE. GENERALITATI

Prin instalatii si scheme de automatizare se inteleg acelea a caror aplicare permite

8.6.2. Anclansarea automata a alimentarii de rezerva (AAR)

Prin anclansarea automata a alimentarii de rezerva, notata prescurtat AAR se inteleg

8.6.5. Descarcarea automata a sarcinii la scaderea tensiunii (DASU)

S-ar putea să vă placă și