Sunteți pe pagina 1din 59

PROTECTIA DE DISTANTA

Protectia de distanta este prevazuta si montata in retelele de inalta tensiune 110, 220, 400 kV cu
noduri, cu surse din mai mult de doua directii, precum si in retelele buclate. In cadrul acestor retele
(care compun sistemul energetic), lichidarea defectelor trebuie facuta cat mai rapid, deoarece apar
solicitari termice si dinamice mari precum si pericolul pierderii stabilitatii de aceea trebuie facuta doar
izolarea zonei defecte. Personalul operativ de exploatare va trebui sa aiba urmatoarele cunostinte
tehnice, in vederea exploatarii instalatiilor electrice cu implicarea protectiilor electrice.

A. Prezentarea protectiei

B. Modul de semnalizare si actionare a protectiei

C. Cauzele posibile pentru care lucreaza protectia

D. Modul de interventie a personalului operativ de exploatare

A. PREZENTAREA PROTECTIEI

a.1 Rolul protectiei

Releele de distanta si implicit protectia de distanta constituie la ora actuala elementul de baza, utilizat
in schemele de protectie a liniilor interconectate de inalta tensiune. Protectia de distanta, pentru
masurarea impedantei de defect, foloseste montajul numit balanta electrica. Deci, pentru ca
elementul de masura a impedantei de defect sa actioneze, este necesar ca impedanta masurata la
locul de instalare (data de tensiunea si curentul cu care este alimentat releul), sa fie mai mica decat
valoarea calculata si fixata pe releu.

Figura 21

Principalele avantaje ale protectiei de distanta in comparatie cu alte tipuri de protectii consta
in:
- dependenta redusa a sensibilitatii fata de regimul de functionare a retelei;

- deconectarea defectelor cu o temporizare cu atat mai mica cu cat acestea se produc mai
aproape de locul instalarii releului;

- delimitarea cu suficienta precizie a zonelor protejate;

- releul de distanta are posibilitatea masurarii impedantei, de la locul de instalare pana la cel
cu defect (scurtcircuit).

El compara in mod succesiv aceasta valoare cu niste impedante reglate pe releu. Aceste impedante
reflecta de fapt lungimea zonelor protejate, esalonate de regula in trei patru trepte.

Releul de distanta actioneaza la scaderea impedantei supravegheate, sub valoarea impedantei


reglate pe el, pentru treapta respectiva.

Daca valoarea impedantei masurata este mai mica decat valoarea impedantei reglate pentru treapta I,
releul va comanda declansarea in aceasta treapta instantaneu (fara temporizare). In mod
asemanator, daca valoarea impedantei masurate este mai mare decat valoarea reglata pentru treapta
I, dar mai mica decat valoarea impedantei reglate pentru treapta a IIa, releul va comanda
declansarea in treapta IIa, cu o mica temporizare. In acelasi mod se petrec lucrurile si in cazul treptei
a III-a sau a IVa, cu cresterea timpului de declansare.

In compunerea unui releu de distanta intra mai multe elemente care concura la buna functionare:

- elementele de pornire (de demaraj) sesizeaza aparitia defectului in retea, acestea pot
fi relee de minima impedanta sau relee maximale de curent. La aparitia defectului,
acest element determina pornirea intregii scheme a releului;

- elementul de masura a impedantei trebuie sa stabileasca zona in care se


gaseste defectul, pentru a fi lichidat in timpul corespunzator conditiilor de selectivitate;

- elementul directional este alimentat cu marimi corespunzatoare naturii defectului si


fazelor afectate, determinand directia defectului spre elementul protejat (spre linie) sau in
spate (spre bare);

- elementul de timp are rolul de a micsora treptat impedanta pe care o masoara organul
de masura si pe care o compara cu impedanta reglata;

- elementul de blocaj la pendulatii de obicei blocheaza actionarea treptei I, la aparitia


pendularilor de putere in sistem, astfel sa preintampine actionarile false ale protectiei de
distanta.

a.2 Zona de actionare - Protectia de distanta asigura selectivitatea in retelele de inalta tensiune cu
un grad de complexitate a configuratiei. Actioneaza corect la scurtcircuite polifazate cu/fara pamant si
la scurtcircuite monofazate, pe linie, respectiv pe racorduri cu linia in trepte de impedanta si trepte de
timp. Treptele de impedanta sunt stabilite in principiu:

- treapta I 80 % din lungimea liniei cu posibilitate de prelungire a treptei cu 135; 150


% din lungimea liniei. Actionarea protectiei la defecte monofazate ori trifazate in
treapta I, are posibilitatea functionarii RAR monofazat, RAR trifazat ori RAR
monofazat trifazat;

- treapta IIa. 120 % din lungimea liniei;


- treapta III-a. 180 % din lungimea liniei;

Toate trei treptele sunt directionate.

- treapta IV- a. poate fi directionata ori nedirectionata.

a.3 Modul de aplicare. Liniile electrice de inalta tensiune 110, 220, 400 kV. Releele de distanta
cele mai folosite in sistemul energetic sunt :

- relee de distanta de provenienta Cehoslovaca, gama releelor D112; D115 etc.;

- relee de distanta de provenienta EAW RD 110 + Q 3 etc.;

- relee de distanta de provenienta ICEMENERG Bucuresti PD 3/2.

Protectia de distanta PD3/2 este realizata cu trei trepte spre linie si doua trepte spre bare (in spate).

Denumirea principalelor componente din releele de distanta.

RD110 + Q3 D115 PD3/2:

- elementele de pornire Ar As At Ao/Ar As At Ao ZMr ZMs ZMt An Pr Ps Pt Po

Br Bs Bt Bo/ P N X M2 Jr Js Jt 1n RSTO

- elem. de mas. Imped. Z M Z


- elem. directional Q SM DF- DS
- releul de timp T TM T
- blocaj la pendulatii Pk SW- SJ Rt1p
- relee finale de actionare E1 E2 V E

a.4 Modul de racordare releele de distanta sunt racordate la:


a pentru masura

- circuitele secundare ale reductoarelor de curent de pe linie aflate in celula liniei de inalta tensiune;

- circuitele de tensiune ale grupului de masura (de tensiune) de pe barele statiei, ori ale grupului de
masura de pe linie.

b pentru actionare

- curentul continuu operativ 220 V;

- circuitele de semnalizare;

- circuitele de comanda.

B. MODUL DE SEMNALIZARE SI ACTIONARE A PROTECTIEI

Protectia actioneaza instantaneu in treapta I si temporizat in treapta a II-a, a III-a, a IV-a, la:

- semnalizare pe fiecare treapta cat si actionarea finala;

- comanda declansarea intrerupatorului (monofazat ori trifazat functie de natura defectului),


pornirea si actionarea RAR lui;

- comanda pornirea DRRI;

- comanda sistemul de inregistrare evenimente.

C. CAUZELE POSIBILE pentru care lucreaza protectia

Protectia va actiona in urmatoarele conditii:

- scurtcircuite polifazate cu/fara pamant, scurtcircuite monofazate produse pe linie, la o distanta


pentru care impedanta este mai mica decat valoarea stabilita pe releu.

Releul isi inchide contactele si comanda declansarea intrerupatorului.


Scurtcircuitele produse la o distanta mai mare nu conduc la declansare.

Se poate spune ca, dupa cum releele maximale de curent compara curentul de defect cu o valoare
reglata si comanda declansarea, daca aceasta este depasita, releele de impedanta (de distanta)
compara impedanta liniei, pana la defect, cu o anumita impedanta calculata si reglata, comanda
declansarea daca impedanta scade sub aceasta valoare.

D. MODUL DE INTERVENTIE A PERSONALULUI OPERATIV DE EXPLOATARE

Personalul operativ de exploatare va actiona conform urmatoarei proceduri.

1. Verifica starea de fapt a protectiei liniei cu toate semnalizarile aferente. Analizeaza regimul
anormal de functionare si momentul cand a lucrat protectia, regim determinat de retea.
2. Citeste si noteaza toate semnalizarile aparute pe panoul de semnalizari centrale cat si toate
semnalizarile aferente celulei si interne releului de distanta (prin steguletele cazute). Se vor
verifica si nota toate releele complexe care au dispozitive proprii de semnalizare la celelalte
panouri de protectii.
3. Anunta DH si conducerea SH cu privire la incident, semnalizarile aparute, cat si rezultatul
analizei la prima investigare.
4. Actioneaza in continuare conform dispozitiilor DH.
Figura 22
PROTECTIA LINIILOR ELECTRICE DE INALTA TENSIUNE

1 Consideratii generale

Majoritatea defectelor din instalatiile electrice apar in primul rand la


liniile electrice aeriene (datorita ariei geografice mari si conditiilor in care
functioneaza) si in al doilea rand la cele in cablu. Defectele, constand in
deteriorarea izolatiei, pot fi datorate imbatraniri izolatiei in timp a acesteia
sau unor cauze exterioare (supratensiuni atmosferice, spargerea
izolatoarelor, ruperea conductoarelor si atingerea acestora intre ele sau cu
pamantul etc.).

Protectia liniilor din retelele electrice este mai complicata decat a


echipamentelor din centrale si statii, deoarece tipul si schema protectiei
adoptate depind de un numar foarte mare de factori cum ar fi: configuratia
retelei (radiala, buclata, complexa, cu statii in derivatie, paralele, etc.),
importanta liniei in cadrul sistemului energetic, modul de tratare a neutrului,
influenta defectelor de pe linie asupra stabilitatii sistemului, tensiunea
retelei, prevederea declansarilor monofazate sau trifazate, existenta sau
absenta dispozitivelor RAR, posibilitatea functionarii cu o faza intrerupta, etc.

Conditia principala pe care trebuie sa o indeplineasca protectia


retelelor electrice este aceea de a limita la minimum efectele unui defect pe
o linie aeriana sau in cablu, asupra functionarii restului sistemului - ceea ce
impune in majoritatea cazurilor o functionare rapida - actionand astfel incat
defectele sa fie lichidate cu intreruperea unui numar minim de
consumatori. Aceasta ultima conditie reclama o selectivitate ridicata a
protectiei, problema deteriorarii echipamentului principal din centrale si statii
nepunandu-se in mod acut, intrucat defectele pe linii nu provoaca de regula
deteriorari grave.

Deci protectiile retelelor trebuie sa realizeze aceste conditii


principale ale selectivitatii si rapiditatii.

Dupa cum se stie orice scurtcircuit este insotit de cresterea


curentului in partea de retea care alimenteaza defectul si scaderea tensiunii
in retea. Pe sesizarea si prelucrarea acestor variatii, in scopul determinarii
locului si caracterului defectului, se bazeaza in general functionarea
protectiilor retelelor electrice [5, 9].

2 Protectia liniilor radiale

Retelele radiale au cea mai simpla configuratie posibila si datorita


acestui fapt selectivitatea se poate obtine usor.
Liniile radiale se prevad cu protectii impotriva scurtcircuitelor
polifazate, dublelor puneri la pamant si punerilor la pamant monofazate (in
retelele cu curenti mici de punere la pamant), respectiv impotriva
scurtcircuitelor monofazate (in retelele cu curenti mari de punere la
pamant). In majoritatea cazurilor, impotriva defectelor intre faze si a
dublelor puneri la pamant se prevad protectii maximale cu actionare rapida
si cu protectii maximale cu actionare temporizata. Impotriva punerilor
(respectiv scurtcircuitelor) monofazate la pamant se folosesc protectii
maximale homopolare rapide si temporizate.

In anumite cazuri se folosesc protectii de distanta, iar pentru cabluri


se utilizeaza uneori protectii diferentiale.

La liniile radiale, protectiile se instaleaza la capatul dinspre


alimentare [9].

2.1 Protectia maximala

2.1.1.Protectia maximala temporizata cu caracteristica


independenta

Reteaua electrica cea mai simpla este reteaua radiala care consta
din linii alimentate de la un singur capat. In fig 1 este reprezentata o
portiune dintr-o retea radiala in care de la barele statiei pleaca o serie de
linii, avand fiecare un singur consumator la capat [5].

Protectia folosita in general in


asemenea retele este cea maximala de curent. Aceasta actioneaza in cazul
cresterii peste o anumita valoare a curentului pe linia protejata.

Protectia maximala temporizata se realizeaza cu ajutorul releelor


maximale de curent asociate cu relee de timp formand protectia maximala
de curent temporizata.

Protectia maximala de curent temporizata poate fi o protectie de


baza sau de rezerva impotriva scurtcircuitelor intre faze pe liniile radiale.
Conform normativului [39], impotriva scurtcircuitelor intre fazele
unei linii radiale se prevede o protectie maximala de curent cu o singura
treapta temporizata, aceasta fiind protectia de baza a liniei. Se admite ca
protectia impotriva scurtcircuitelor intre faze sa fie realizata in doua trepte
de timp in urmatoarele cazuri:

daca temporizarea rezultata este atat de mare incat perturba


functionarea consumatorilor alimentati din alte linii vecine cu cea
defecta;

daca prin valoarea ridicata a temporizarii se micsoreaza


eficacitatea reanclansarii automate sau a anclansarii automate a
rezervei pentru consumatorii alimentati de linia respectiva;

daca fara introducerea unei trepte rapide rezulta pentru


protectiile de rezerva ale transformatoarelor care alimenteaza
linia (cu tensiune superioara de 110 kV sau mai mult) timpi de
actionare care depasesc 3 s.

In cazul unei linii radiale cu mai multe statii coboratoare (fig.


2), protectiile maximale trebuie insa prevazute cu o temporizare a
actionarii. In cazul defectarii liniei DE ar trebui sa declanseze numai
intrerupatorul D. Deoarece in asemenea caz curentul de scurtcircuit trece
prin toate portiunile de linie este evident ca numai criteriul cresterii
curentului nu este suficient pentru a asigura o declansare selectiva corecta si
este necesara si temporizarea actionarii.

Alegandu-se temporizarile astfel incat protectia intrerupatorului D sa


aiba timpul de actionare cel mai scurt si pe masura apropierii de sursa
timpul de actionare sa creasca, se obtine o actionare selectiva a protectiei.

In acest fel se realizeaza protectia maximala temporizata in trepte.


Valoarea treptei de timp se alege astfel incat sa existe siguranta declansarii
numai a intrerupatorului liniei defecte si nu si a celui dinaintea acestuia (spre
sursa). In practica, in functie de calitatea releelor si a intrerupatoarelor
folosite, treapta de timp a protectiei maximale temporizate este de 0,4 - 0,6
s.

Protectia are dezavantajul ca tocmai in apropierea surselor, unde


defectele sunt insotite de valori mari ale curentilor de scurtcircuit, rezulta
temporizari mari.
maximala cu caracteristica independenta,datorita faptului ca temporizarea cu
care actioneaza este constanta si independenta de valoarea curentului de
defect (fig.3). Protectia maximala cu caracteristica independenta se
compune dintr-un element de pornire (un releu maximal de curent cu
actionare instantanee) si un element de temporizare (un releu de timp care
creaza temporizarea dorita) care actioneaza numai daca elementul de
pornire este excitat si isi mentine
contactele inchise (fig.4).

Valoarea curentului de pornire al


protectiei maximale se alege, astfel
incat acesta sa nu conduca la
declansari nedorite, sub influenta
curentului de sarcina maxim posibil.
Pornindu-se de la acest principiu,
formula de alegere a curentului de
pornire al protectiei maximale cu
caracteristica independenta este:

unde : Isarc. max este curentul de sarcina maxim posibil al liniei respective;

krev - coeficientul de revenire al releului (care este subunitar); pentru


releele de curent de regula krev = 0,85.
ksig - coeficientul de siguranta, care se alege de 1,15 - 1,25 si tine
seama de erorile posibile in functionarea releului.

Tinand seama de valorile de mai sus se obtine:

Diagrama de functionare esalonata in timp a protectiei pentru o retea se prezinta in fig.5. In


acest exemplu s-a considerat ca timpul de actionare al protectiei cu temporizarea minima din D este
de 0,1 s, iar treapta de timp este de 0,5s.

Din aceasta diagrama se poate determina temporizarile cu care sunt deconectate defectele
aparute pe diferitele portiuni ale sectorului de retea. De exemplu se observa ca un defect aparut pe
portiunea BC este eliminat prin declansarea intrerupatorului din B in 1,1s. Totodata deasupra
caracteristicii din B trece caracteristica de declansare din A care actioneaza la 1,6s.

Rezulta ca daca dintr-o cauza oarecare refuza sa declanseze intrerupatorul din B, defectul este
deconectat de protectia intrerupatorului din A, cu o temporizare de 1,6 s. Daca nici aceasta nu ar
functiona, ar declansa intrerupatorul din A1, in 2,1 s.
Se constata deci ca, in afara protectiei destinate lichidarii defectelor aparute pe linie, mai
exista si o serie de protectii, care intervin atunci cand prima nu functioneaza si care reprezinta
protectii de rezerva ale acesteia. Acest gen de rezerva este denumita rezerva de la distanta si este
foarte eficienta intrucat este complet independenta de instalatia in care a avut loc refuzul de actionare,
refuz care adesea are loc datorita bateriei de acumulatoare, TC sau intrerupatorului.

2.1.2 Protectia maximala temporizata cu caracteristica dependenta

Aceste protectii se realizeaza prin relee maximale de inductie a caror actionare se produce cu
o temporizare cu atat mai mica cu cat curentul este mai mare.

Diagrama de actionare (timpul de actionare in functie de curentul de pornire) a releelor de


acest tip este foarte apropiata de o hiperbola. In general pentru majoritatea releelor maximale de
inductie diagrama se alege din constructie, astfel incat timpul de actionare sa scada cu cresterea
curentului numai pana la o anumita valoare, peste care oricat ar creste curentul timpul de actionare
ramane constant (fig.6a). Acestea sunt asa - numitele relee cu caracteristica limitat dependenta.

De asemenea se obisnuieste sa se prevada la aceste tipuri de relee un contact care se inchide


instantaneu, daca valoarea curentului este foarte mare; aceasta valoare a curentului la care se
produce actionarea netemporizata, este reglabila. Caracteristica de actionare a unui asemenea releu
este indicata in fig. 6b.
Aceste relee sunt mai rar utilizate datorita dificultatii lor de reglaj.

2.1.3 Protectia maximala rapida (sectionare de curent)

Solutia deconectarii cat mai rapide cu cat defectele sunt mai apropiate de surse, consta in
folosirea unor protectii maximale rapide (sectionare de curent). Aceasta protectie este realizata tot cu
relee maximale cu caracteristica independenta, dar la care curentul de pornire al protectiei se
calculeaza in functie de curentul maxim de scurtcircuit la un defect in exteriorul zonei protejate.

Din diagrama curentilor de scurtcircuit pe o linie (fig.7), se observa posibilitatea realizarii unei
protectii rapide al carui curent de actionare sa fie reglat astfel incat protectia sa nu actioneze in cazul
defectelor situate dincolo de capatul liniei protejate si prin aceasta, sa nu existe pericolul unei
declansari neselective.

In cazul unei linii de impedanta ZL, expresia curentului de scurtcircuit supratranzitoriu intr-un
punct al liniei in care impedanta acesteia este ZL, este

(3)
unde [0,1] reflecta pozitia punctului de scurtcircuit pe linie.

Curentul maxim de scurtcircuit in punctul B ( =1) are forma

(4)

Pentru ca protectia sa nu actioneze neselectiv la defecte exterioare (la dreapta punctului B),

este necesar ca curentul de pornire al protectiei din punctul A sa fie mai mare decat ,
aceasta putand sa actioneze rapid (in zero sec.), sesizand numai defectele de pe linia proprie.

GS
Z

B
A

L1

L2

Ed,
I"sc

Ipp

Ipp

I"sc max

Fig. 7 Variatia curentului de scurtcircuit in fun


Zona

moarta

Zona protejata

Tinand seama de erorile in functionarea releului si in determinarea curentului de scurtcircuit,


curentul de pornire se determina prin inmultirea curentului de scurtcircuit din punctul B, cu un
coeficient de siguranta supraunitar. Rezulta astfel, pentru curentul de pornire al protectiilor cu
sectionare de curent, formula:

(5)

unde

- este coeficientul de siguranta, egal cu 1,21,3 cand sectionarea este realizata cu


relee de curent cu caracteristica independenta;

- = 1,4 1,5 cand sectionarea se realizeaza cu relee de curent cu caracteristica


dependenta.

- - este curentul de scurtcircuit maxim (valoarea supratranzitorie


a componentei periodice) la un defect trifazat in regim maxim pe sistemul de bare B
dinspre consumator.
Protectia cu sectionare de curent nu protejeaza intreaga linie, ci doar o portiune a ei cu
atat mai mare cu cat coeficientul de siguranta este mai mic si cu cat curba care reprezinta variatia
curentului de scurtcircuit este intersectata de dreapta care corespunde curentului Ipp este mai aproape

de capatul opus al liniei. Se observa ca sectionarea de curent are o zona moarta in care
defectele sunt lichidate de alta protectie [2, 5].

In general in practica aceasta protectie se foloseste impreuna cu o alta, care in cazul retelelor
simple este o protectie maximala temporizata cu caracteristica independenta.

Aceasta a doua protectie trebuie aleasa astfel incat sa se asigure sensibilitatea necesara
conform normelor (1,5 pentru linia proprie si 1,2 pentru liniile din aval).

Sectionarea de curent are avantajul de a asigura a protectie simpla, rapida si selectiva a


portiunii liniei dinspre alimentare, prezentand totodata dezavantajul zonei moarte. Pentru ca protectia
sa fie eficace, trebuie ca zona protejata sa acopere cel putin 30% din lungimea liniei [39].

3. Protectia maximala directionala

3.1 Principiul si diagramele de functionare

Principalul dezavantaj al protectiei maximale consta in domeniul ei


limitat de folosire, fiind utilizata numai la liniile radiale cu alimentare de la un
singur capat.

In cazul liniilor cu alimentare din ambele capete (fig.8a),


selectivitatea protectiilor maximale nu mai poate fi obtinuta numai prin
intermediul temporizarilor in trepte, deoarece pentru temporizarea unei
protectii s-ar obtine conditii contradictorii din coordonarea cu temporizarile
protectiilor de pe liniile vecine, intrucat nu este posibil ca temporizarile sa
creasca de la fiecare protectie spre ambele surse [9].

Intr-adevar, oriunde s-ar produce un defect, toate protectiile fiind


parcurse de curentul de scurtcircuit, defectul va fi izolat atat dinspre stanga,
cat si dinspre dreapta lui, prin actionarea protectiilor care au timpii cei mai
mici. Deci niciodata defectul nu va fi izolat selectiv, declansand intotdeauna
numai intrerupatoarele din statiile B si D care au timpii cei mai mici,
intrerupand astfel toate statiile intermediare (fig.8b).

In acest sens pentru realizarea selectivitatii, este necesara


introducerea unui criteriu pe baza caruia sa se produca declansarea, in afara
celui de curent. Acesta este sensul in care circula curentul (sau puterea spre
defect). Intr-adevar daca fiecarei protectii maximale i se adauga un releu
directional care sesizeaza sensul puterii care circula spre defect si blocheaza
actionarea daca acesta circula spre barele statiei, permitand actionarea
numai cand puterea circula dinspre bare spre linie, se obtine selectivitatea
dorita. In cazul oricarui defect vor putea declansa numai intrerupatoarele
prin care puterea circula spre defect de la bare spre linie.

Se observa ca folosirea releelor directionale permite realizarea


protectiei unei linii alimentate de la ambele capete ca si in cazul retelelor
radiale alimentate de la un singur capat, adoptand temporizari in trepte
crescatoare spre cele doua surse [5].
Acest mod de reprezentare se foloseste intotdeauna pentru retelele in
care defectele trebuiesc izolate din doua sensuri.

Schema de principiu a protectiei maximale directionale a unei linii


este reprezentata in fig.9.

Dupa cum se vede pentru ca releul de timp T sa fie excitat si sa


comande declansarea intrerupatorului I, este necesar ca atat curentul sa
depaseasca valoarea reglata si deci releul maximal I sa-si inchida contactele,
cat si sensul de scurgere a puterii de scurtcircuit sa fie de la bare spre linie,
si deci releul directional sa-si inchida contactele

4.3.2 Relee directionale

3.2.1 Principiul de functionare

Un releu directional este destinat sa sesizeze variatii importante ale


defazajului curentului in raport cu tensiunea intr-un anumit punct al retelei,
actionand cand acest defazaj se modifica cu aproximativ 180 0 in raport cu
valoarea din regimul normal de functionare.
Releul directional imparte domeniul 2 radiani al defazajelor ale
curentului Ir fata de tensiunea Ur in doua subdomenii (un subdomeniu de
lucru si unul de blocaj) si anume, pentru:

1 2
(4)

unde 2 - 1 = , releul actioneaza, iar pentru:

2 1 +
2 (5)

releul nu actioneaza.

Releele directionale, numite si relee de putere (sau de sens al


puterii), se conecteaza ca in fig. 10a si realizeaza caracteristica de actionare
din fig. 10b.

Releele directionale in constructie clasica pot fi electromecanice (de


inductie) sau statice (electronice). Un releu directional de inductie contine,
un circuit magnetic cu doua bobine de curent si tensiune, si un rotor din
aluminiu in care apare un cuplu de actionare:

M = k Ur Ir cos
(r + ) (6)
unde: Ur si Ir sunt tensiunea, respectiv curentul aplicate releului;

r - unghiul dintre vectorii acestor doua marimi;

k - un factor de proportionalitate care depinde de


caracteristicile constructive ale releului.

- unghiul intern al releului, cu valori reglabile in trepte intre 0 si /2.

Pentru

M 0, cos (r + ) 0 (7)

deci rezulta

- /2 r + /2 sau - /2 - r /2
- (8)

iar releul isi inchide contactele.

Pentru

M 0, cos (r + ) 0 (9)

deci rezulta

- /2 r + 3/2 sau - /2 - r 3/2 - (10)

iar echipajul mobil tinde sa se roteasca in sens invers celui anterior si deci isi
mentine contactele deschise. Deci conditia de actionare a unui releu
directional este:

Ur Ir cos (r + ) 0 (11)

Se observa ca Ur Ir cos (r + ) este expresia unei puteri si se poate


spune ca releul isi inchide sau nu contactele, dupa cum aceasta putere
(fictiva) este pozitiva sau negativa. Din acest motiv, releele directionale se
mai numesc si relee de putere.

Aceasta putere fictiva nu este puterea care se scurge spre locul de


defect, dar sensul ei corespunde sensului de scurgere a puterii de
scurtcircuit.
Trebuie subliniat faptul ca protectiile directionale actioneaza sau nu,
numai in functie de valoarea defazajului r.

Unghiul intern al releului, difera dupa tipurile constructive ale


releelor si se alege in functie de destinatia acestora.

Spre deosebire de releele maximale, la care pentru a se produce


actionarea este necesar ca un singur parametru (curentul) sa depaseasca o
anumita valoare, la releele directionale concura trei parametri (tensiunea,
curentul si unghiul dintre acestea) pentru a se obtine cuplul necesar
actionarii. Orientarea corecta a releului directional este cu atat mai sigura cu
cat cuplul este mai mare. Spre deosebire de releele maximale, valoarea
necesara a cuplului nu se regleaza in exploatare, ci se cauta pe cale
constructiva ca ea sa fie cat mai mica (micsorandu-se frecarile), pentru ca sa
se obtina o sensibilitate cat mai mare a releului.

Releul directional are sensibilitatea maxima (cuplul de actionare este


maxim) pentru:

cos (r + ) = 1; r + = 0 ; r = - (12)

Unghiul r = - , pentru care cuplul releului directional (pentru o


tensiune si un curent dat) este maxim, se mai numeste si unghi de
sensibilitate maxima al releului.

Rezulta ca, pentru a fi asigurata sensibilitatea maxima a releului


directional, unghiul intern trebuie sa fie egal si de semn opus
defazajului r al curentului fata de tensiune, corespunzator defectului pentru
care a fost prevazuta protectia directionala.

In fig. 11, este prezentata diagrama de actionare a unui releu


directional de un tip particular si anume releul wattmetric, a carui conditie de
actionare este UrIrcosr 0.
In fig. 11a considerand ca origine de faza vectorul Ur rezulta ca pentru
orice vector Ir situat in zona nehasurata (care face cu Ur un unghi in valoare
absoluta mai mic decat /2), cuplul este pozitiv si releul isi inchide
contactele. Dar pentru Ur si Ir dati, acest cuplu este maxim daca Ir este in
faza cu Ur si descreste pe masura ce I r se defazeaza fata de Ur devenind nul
pentru un defazaj de /2, adica la marginea zonei nehasurate.
Pentru r = /2 cuplul este nul si releul nu-si inchide contactele, oricat de
mari ar fi Ur si Ir

In fig. 11b este prezentata diagrama de actionare a unui releu cu


ecuatia de actionare UrIr cos (r + 450) 0. Pentru r = - 450(unghiurile
pozitive se masoara de la curent spre tensiune in sens trigonometric) cuplul
este maxim; el scade pana la zero pentru r = 450(deoarece 450 +450 = 900)
si pentru r = - 1350 (deoarece -1350 + 450 = 900) [2, 5, 13].

3.2.2. Relee directionale statice


Releele directionale statice (electronice) prezinta avantajul unei
sensibilitati mai ridicate (zona moarta de tensiune este mult mai redusa iar
puterea de actionare este mai mica) in raport cu cele electromecanice.

Unul din relee directionale statice construite pe principiul "balantei


electrice", realizat in tara noastra este releul directional tip RDC.

Schema de principiu a acestui releu este prezentat in fig. 12.

Din figura se observa ca puntea redresoare P 1 este alimentata cu o


tensiune proportionala cu suma vectoriala a curentului I si tensiunii Uiar
puntea redresoare P2 este alimentata cu diferenta vectoriala a acelorasi
marimi. Obtinerea sumei si diferentei se realizeaza prin inserierea in mod
corespunzator a infasurarilor secundare ale transformatoarelor T 1 si T2, luand
in considerare polaritatea lor.

La iesirile celor doua punti redresoare se obtin doua tensiuni continui


proportionale cu marimile absolute / I + U / si / I - U /, care se aplica unui
element polarizat sensibil montat in diagonala celor doua punti
redresoare. Acesta este un amplificator sensibil de curent continuu care are
ca element de iesire un releu intermediar.

Elementul polarizat actioneaza atunci cand este satisfacuta relatia

/I+U/ /I-U/
(3.13)

Marimile I si U pentru un unghi intre ele oarecare si marimile


rezultante

I + U si I - U sunt prezentate in fig. 13.

Fig. 12 Schema de principiu a releului directional RDC


I

Fig. 13 Diagramele vectoriale ale releului RDC:

a) I + U; b) I - U

Aplicand teorema lui Pitagora generalizata la triunghiurile din figura de


mai sus,obtin expresiile marimilor rezultante, care sunt:

(14)

(15)
Conditia de actionare a releului este deci:

Respectiv ridicand cele doua expresii la patrat:

I2 + U2 +2UI cos I2 + U2 - 2UI


cos (17)

si rezulta

cos 0

Din ultima expresie rezulta ca releul va actiona pentru decalaje ale


curentului in raport cu tensiunea variind intre -900 si +900, cuplul maxim
obtinandu-se pentru cazul in care curentul este in faza cu tensiunea.
Folosind aceeasi schema dar astfel incat in secundarul transformatorului TT
sa se obtina o tensiune decalata fata de tensiunea U de alimentare a releului
cu un unghi oarecare, se obtine drept expresie a conditiei de actionare

cos
( + ) 0. (18)

Prin varierea unghiului se obtin relee cu diferite unghiuri


interioare.

3.3 Scheme de conectare a releelor directionale

In cazul unui scurtcircuit, unghiul de scurtcircuit r (unghiul dintre


tensiunea si curentul de scurtcircuit) depinde de natura retelei. La liniile
aeriene el variaza intre 600 si 800, dar poate fi mai mic in cazul defectelor
insotite de arc electric, iar la cablurile de medie tensiune intre 0 0 si 200.

Pe de alta parte, in cazul scurtcircuitelor, tensiunea scade mult pe faza


defecta, devenind adesea nula in cazul defectelor foarte apropiate.

Din acest motiv, pentru a se asigura si in aceste conditii orientarea


justa a releului directional (tinand seama de faptul ca la scurtcircuite
trifazate tensiunile scad foarte mult si ca aceste scurtcircuite sunt rare),
releele sunt alimentate in general cu curentul de pe faza defecta si cu
tensiunea de pe alta faza.
Astfel, in cazul scurtcircuitelor apropiate pe liniile aeriene, pentru orientarea
corecta a releelor directionale, acestea se alimenteaza cu curentul unei faze
si cu tensiunea intre celelalte doua. Alimentandu-se releul de pe faza R cu
curentul IR si cu tensiunea UST intre fazele S si T, pentru ca acesta sa
actioneze in cazul unui scurtcircuit in zona de sensibilitate maxima, se
folosesc relee cu un unghi interior de 30 0. Considerand ca unghiul de
scurtcircuit pe liniile aeriene este de 60 0, curentul IRin cazul unui scurtcircuit
trifazat va fi defazat cu 600 in urma tensiunii UR, deci cu 300 inaintea
tensiunii UST, adica tocmai in pozitia in care cuplul este maxim,
deoarece r fiind - 300, cos (r + 300)
= 1 (fig. 14).

Combinarea curentului IR cu
tensiunea UST, a curentului IS cu
tensiunea UTR sau a curentului ITcu
tensiunea URS, este una din cele mai
utilizate scheme de conectare
numita "schema de 90 ". Aceasta
0

schema consta in faptul ca fiecarei


tensiuni intre faze aplicate releului i
se asociaza curentul unei faze
defazate cu 900 unde curentii sunt
reprezentati conventional in faza cu
tensiunile fazelor respective.

In fig. 15 este reprezentata diagrama vectoriala si


schema principiala a unei protectii directionale realizata pe trei faze,
conform schemei de 900

3.4 Concluzii

Protectia maximala directionala prezinta o serie de calitati care fac


ca ea sa fie folosita pe scara larga in retelele electrice.

1) Poate fi folosita in retelele alimentate de la ambele capete, realizandu-se


selectivitatea necesara.

2) Este formata din elemente simple si robuste, in comparatie cu alte tipuri


de protectii folosite in retelele alimentate de la ambele capete.
Dezavantaje:

1) Folosirea temporizarii in trepte crescatoare catre surse face ca


tocmai defectele apropiate de surse sa dureze mai mult.
2) In cazul scurtcircuitelor trifazate apropiate releele directionale nu
se pot orienta corect datorita valorilor tensiunilor celor trei faze care
tind catre zero. Portiunea de linie (incepand de la locul de instalare
a protectiei) pe care defectele aparute provoaca scaderi ale
tensiunilor care fac ca releele sa nu se mai poata orienta, datorita
valorilor prea mici ale tensiunilor, se numeste zona moarta a
protectiei. Zona moarta reprezinta un dezavantaj foarte important
al protectiei directionale, deoarece in cazul defectelor situate in
aceasta zona protectia nu actioneaza corect.

3) In retelele cu o anumita configuratie, protectia maximala


directionala nu poate fi folosita, deoarece ea nu asigura
selectivitatea necesara.

Protectia impotriva scurtcircuitelor monofazate in retelele de


inalta tensiune cu neutrul legat direct la pamant

In retelele cu neutrul legat direct la pamant, deteriorarea izolatiei


unei faze fata de pamant reprezinta un scurtcircuit monofazat, care are ca
efect cresterea curentului si scaderea tensiunii pe faza respectiva.
Dupa cum se stie, curentul de scurtcircuit monofazat este adesea
mai mic decat curentii de scurtcircuit bifazat si trifazat, iar protectia
maximala care trebuie reglata la valori superioare curentului de sarcina
poate sa nu sesizeze asemenea defecte.

De aceea in cazul liniilor electrice cu neutrul legat direct


pamant se foloseste o protectie speciala impotriva defectelor insotite de
puneri la pamant numita si protectie homopolara (fig.16).

Protectia homopolara consta dintr-o protectie maximala obisnuita


(alcatuita dintr-un releu maximal de curent si un releu de timp), alimentata
de la infasurarile secundare ale transformatoarelor de curent legate in
paralel ale celor trei faze ale liniei protejate formand un filtru de curent de
secventa homopolara (FCSH).

Curentul care alimenteaza protectia reprezinta suma curentilor de pe


cele trei faze, adica tocmai curentul homopolar al liniei pe care a aparut
defectul, marit de trei ori (3I0).
In functionare normala ca si in cazul scurtcircuitelor trifazate sau
bifazate, nu exista curent homopolar si deci curentul care parcurge protectia
este nul, existand doar un curent mic de dezechilibru datorat erorilor
transformatoarelor de curent.

Pentru alimentarea protectiei homopolare nu sunt necesare TC


speciale pentru crearea FCSH, ci pot fi folosite transformatoarele care
alimenteaza celelalte protectii, care se leaga apoi in paralel (fig.17).

Ca si protectia impotriva defectelor polifazate, protectia homopolara


poate fi netemporizata sau temporizata, in care principiul alegerii treptelor
de timp este acelasi ca si al protectiei maximale, timpii de actionare
crescand catre sursa, insa considerand numai elementele legate galvanic de
linia protejata, pentru ca protectia nu actioneaza la defecte monofazate in
retelele cuplate magnetic cu linia. Temporizarea protectiei maximale
homopolare poate rezulta sensibil mai mica decat a protectiei maximale de
curent a aceleiasi linii impotriva scurtcircuitelor intre faze.

De aceea liniile de 110 Kv si mai mult se prevad cu protectii speciale


impotriva scurtcircuitelor monofazate (protectii de distanta), protectia
impotriva scurtcircuitelor monofazate realizata cu relee maximale de curent
fiind o protectie de rezerva.

Protectia impotriva scurtcircuitelor monofazate pe liniile radiale care


nu sunt prevazute cu protectii de distanta se realizeaza cu protectii
maximale homopolare rapide si temporizate (se mai numesc si sectionari
homopolare).

Curentul de pornire Ipp1 al sectionarii homopolare netemporizate se


determina cu o relatie analoga cu cea pentru sectionarea rapida impotriva
defectelor polifazate

(19)

unde : Ksig = 1,2..1,3. ;

Ipam calc K = 3I0 calc K este curentul in raport cu care se


desensibilizeaza protectia liniei, corespunzator unui defect in K, la
capatul opus celui la care este instalata protectia, in conditii care
conduc la valoarea maxima a acestui curent.

Ipam.calc.K se adopta cel mai mare dintre curentii de defect monofazat sau la
scurtcircuit bifazat la pamant, in punctul K.

In cazul unui scurtcircuit bifazat la pamant

In relatiile de mai sus X 1ech, X2ech, X0ech sunt reactantele echivalente de


secventa directa, inversa si homopolara obtinute prin transformarea
schemelor de secventa directa, inversa si homopolara ale retelei considerate,
iar Uf este tensiunea de faza a sursei care alimenteaza defectul. La retelele
electrice X1 = X2.

Se va inlocui in relatia (19) acel curent dintre cei calculati cu relatiile


(20) si (21) care da valoarea cea mai mare.
Daca linia protejata alimenteaza transformatoare, trebuie verificata
desensibilizarea curentului de pornire al sectionarii in raport cu curentul de
soc de magnetizare care apare la conectarea transformatoarelor. Daca
sectionarea homopolara netemporizata nu este directionata, trebuie
verificata desensibilizarea ei in raport cu curentul care circula prin linia
protejata in sens invers, la defecte la pamant pe o linie vecina spre surse.
Protectia homopolara netemporizata trebuie sa acopere minimum 15.20 %
din lungimea liniei.

Curentul de pornire al Ipp2 al protectiei homopolare temporizate se


desensibilizeaza in raport cu curentul de pornire al sectionarii homopolare
rapide de pe linia urmatoare spre consumatori.

Pentru protectia maximala homopolara, curentul de pornire se


determina din conditia desensibilizarii in raport cu curentul de dezechilibru
raportat la primarIdez statp al FCSH in cazul regimului stationar al unui
scurtcircuit exterior trifazat, cu o relatie de forma

Ipp2 = Ksig Kaper Idez stat p

in care: Ksig = 1.25 ;

Kaper = 1.2 in functie de temporizarea protectiei maximale si


de prezenta sau absenta accelerarii acesteia dupa actionarea
dispozitivului de RAR.

In practica protectia se regleaza la 40.60 % din valoarea curentului


nominal al liniei protejate.

Temporizarea protectiei maximale homopolare se stabileste in trepte


crescatoare dinspre consumatori spre sursa, insa considerand numai
elementele legate galvanic de linia protejata, pentru ca protectia nu
actioneaza la defecte monofazate in retelele cuplate magnetic cu linia. De
aceea temporizarea protectiei maximale homopolare poate rezulta sensibil
mai mica decat a protectiei maximale de curent a aceleiasi linii impotriva
scurtcircuitelor intre faze.

Protectia homopolara se foloseste de asemenea si in retelele


alimentate din mai multe parti sau in cele buclate, dar in asemenea cazuri i
se adauga un element directional, ea devenind "protectie homopolara
directionala". Directionarea protectiei homopolare face posibila utilizarea
acesteia in orice configuratie, datorita faptului ca elementul directional
permite actionarea numai in cazul cand sensul puterii este de la bare spre
linie. Acest sens este sesizat de un releu directional, a carui bobina de curent
este parcursa de curentul homopolar, iar bobina de tensiune este alimentata
de la infasurarile secundare inseriate ale transformatoarelor de tensiune,
realizandu-se asa-numitul montaj in triunghi deschis (sau filtru de tensiune
de secventa homopolara) la bornele caruia se culege tensiunea homopolara
marita de trei ori (3U0).

Schema de principiu este reprezentata in fig.18

La un scurtcircuit monofazat, tensiunea pe faza defecta (de exemplu


pe faza R) scade foarte mult (putand fi chiar nula la locul de defect), si ca
urmare suma tensiunilor fata de pamant a celor trei faze este un vector de
sens contrar tensiunii pe faza defecta in functionare normala. Curentul de
defect IKReste defazat cu circa 700 (unghiul de scurtcircuit corespunzator unei
linii aeriene) in urma tensiunii UR(care devine zero in punctul de defect).
Astfel releului directional i se
aplica tensiunea UR = - 3U0 = -
(UR +US +UT) = - (US +UT),
deoarece UR = 0 si curentul IR =
3I0 defazat cu unghiul r = 700 in
urma tensiunii UR.

Tinand cont de unghiul in


general mare (in special in retelele
aeriene) dintre aceste marimi, releele
directionale folosite pentru protectiile
homopolare sunt de tipul sin , adica
au cuplul de forma M = k U r Ir sin
(r + ).

In comparatie cu protectiile maximale directionale si cu


sectionarile directionale impotriva scurtcircuitelor intre faze, sectionarile
homopolare si protectiile maximale homopolare impotriva scurtcir-cuitelor
monofazate au avantajul ca nu prezinta zone moarte, intrucat tensiunea
homopolara este cu atat mai mare cu cat defectul este mai apropiat, deci
invers decat in cazul defectelor intre faze, cand tensiunea scade cu
apropierea fata de defect .

(UR = 0, deci /3U0/ = /US + UT / are valoare maxima)

Sensibilitatea releului directional homopolar se verifica cu relatia

unde :

- U0, I0 - sunt valorile componentelor de secventa homopolara la locul


de a protectiei la un defect monofazat in limitele zonei
considerate, aparut intr-un regim care conduce la valoarea minima
I0;

- Spr - valoarea puterii de actionare a releului;

- nTC, nTT - tapoartele de transformare ale TC si TT care alimenteaza


releul.

Pentru defecte pe linia protejata se prevede


Ksens I 2,

Iar pentru defecte pe elementul vecin se prevede

Ksens II 1,5

Datorita simplitatii, rapiditatii, selectivitatii si absentelor zonelor


moarte, protectiile homopolare directionale se utilizeaza ca protectii de
rezerva, in retelele cu curenti mari de punere la pamant de orice configuratii
[5, 9].

5. Protectia retelelor complexe. Protectia de distanta

5.1 Principiul de realizare al protectiilor de distanta

Protectiile prezentate anterior, au fiecare atat avantaje cat si dezavantaje ceea ce determina
domeniul lor limitat de utilizare.

De asemenea, la toate aceste protectii sensibilitatea depinde de


valoarea curentului de scurtcircuit, respectiv de regimul de functionare al
sistemului.

Un alt dezavantaj al acestor protectii il constituie faptul ca defectele


sunt eliminate cu o temporizare cu atat mai mare cu cat sunt mai apropiate
de sursa.

Protectia de distanta, raspunde acestor conditii care nu au putut fi


indeplinite de protectiile descrise pana acum, fiind o protectie universala,
care poate fi folosita in retelele de orice configuratie.

Protectia de distanta este o protectie care masoara distanta dintre


locul de montare a protectiei si locul de defect, comandand declansarea
intrerupatorului, deci intreruperea alimentarii defectului cu o temporizare cu
atat mai mare cu cat distanta pana la locul de defect este mai mare. Deci,
timpul de actionare al protectiei de distanta este functie de distanta dintre
locul de montare a protectiei si locul de defect. Aceasta variatie a timpului in
functie de distanta poate fi liniara sau in trepte, ultima fiind folosita exclusiv
in protectiile de distanta, deoarece permite o mai judicioasa esalonare a
caracteristicilor protectiilor diferitelor linii dintr-o retea si duce in general la
timpi de deconectare cat mai mici.

Din fig.20 se observa ca un releu de distanta cu o asemenea


caracteristica are mai multi timpi de actionare fiecare corespunzand
anumitor distante dintre releu si defect, numite zone. Astfel pentru o
distanta mai mica decat L1, declansarea se produce rapid, la timpul t1;
aceasta se numeste treapta I de timp a protectiei, iar distanta L1 zona I sau
treapta I de distanta a acestuia. Un defect produs la o distanta mai mare
decat L1 dar mai mica decat L2, este deconectat la timpul t2; distanta L2 este
zona a II-a sau treapta a II-a de
distanta a

protectiei, iar timpul t2 - treapta a II-a


de timp. In mod similar se definesc
treptele urmatoare de distanta si de
timp. Atat treptele de distanta cat si de
timp sunt reglabile. Releele de distanta
indiferent de principiul lor constructiv,
prezinta erori atat in determinarea
distantei pana la locul de defect, cat si
in temporizarea actionarii. Eroarea in
aprecierea distantei nu depaseste in
general 20%, de care trebuie sa se
tina seama in alegerea caracteristicii
protectiei. Daca nu s-ar tine seama de aceste erori, zona I a protectiei de
distanta s-ar alege egala cu lungimea liniei, acest lucru ducand la
deconectarea rapida a defectelor de pe intreaga lungime a liniei. Datorita
erorii in aprecierea distantei exista posibilitatea deconectarii rapide si a
defectelor aparute pe alte linii, in imediata apropiere a barelor statiei de la
celalalt capat al liniei protejate.

Din acest motiv treapta I a protectiei de distanta se regleaza de regula la numai 80% din
lungimea liniei protejate.

In fig. 21 este reprezentat un exemplu de realizare a unei protectii prin


relee de distanta cu caracteristici in trepte, intr-o retea alimentata din
ambele capete.

In cazul unui defect in punctul k1, deconectarea liniei se produce rapid din
ambele capete a linei. In cazul unui defect in k 2, intrerupatorul 5 va declansa
rapid, iar protectia intrerupatorului 2 va declansa in treapta a II-a de timp.
Deoarece, datorita erorilor posibile in determinarea distantei, treapta I-a se
alege de 80% din lungimea liniei protejate, rezulta ca pe o portiune de 60%
din linie defectele sunt eliminate rapid de la ambele capete, in restul liniei
deconectarea de la unul din capete facandu-se in treapta a II-a.

De asemenea se mai observa ca daca intrerupatorul sau


protectia refuza sa functioneze in cazul unui defect pe linie, declanseaza
intrerupatorul liniei vecine, la comanda protectiei de distanta cu timpul
treptelor a II-a sau a III-a, dupa locul scurtcircuitului.
Se mai observa de asemenea ca protectia de distanta realizeaza
deconectarea rapida a defectelor de pe linia proprie, cat si deconectarea
temporizata a defectelor de pe liniile alaturate, care din diverse motive nu
sunt deconectate de intrerupatoarele proprii.

Protectia de distanta a unei linii constituie in acelasi timp si protectie


de rezerva pentru elementele alaturate ale liniilor vecine.

5.2 Principii constructive ale protectiilor de distanta

Principiile constructive pe baza carora se realizeaza protectiile de


distanta sunt diferite.

Una din cele mai utilizate protectii de distanta folosite in tara


noastra, este protectia de impedanta.

Principiul de functionare al unuia dintre cele mai simple relee de


impedanta de tip "balanta electromagnetica" este prezentata in fig. 22.
"Balanta electromagnetica" se compune din doua relee
electromagnetice ale caror armaturi mobile sunt fixate fiecare la cate un
capat al unei parghii care se poate roti in jurul unui ax; unul din relee este
alimentat cu tensiunea

Ur = UL/ nTT (24)

(UL fiind tensiunea liniei intre faze, in punctul de instalare al protectiei; n TT -


raportul de transformare al transformatorului de tensiune), iar celalalt releu
este alimentat cu curentul secundar de linie

Ir = IL/ nTC (25)

Fig. 22 Releu de impedanta de tipul "balanta electromagnetica"

(IL fiind curentul liniei si nTC - raportul de transformare al transformatorului


de curent). Fortele exercitate asupra armaturilor acestor relee dau nastere
unor momente care actioneaza in sensuri opuse asupra parghiei. Releele
fiind electromagnetice momentul exercitat de releul alimentat de
transformatorul de curent are expresia
M1= KI I2r = KI I2L/n2TC (26)

unde KI este un coeficient de proportionalitate, iar momentul exercitat de


releul alimentat de transformatorul de tensiune are expresia

MU = KU U2r = KU U2L/n2TT (27)

Dupa cum se vede din figura momentul M U tinde sa tina deschise


contactele releului de impedanta, iar momentul M I tinde sa le inchida. Se
observa ca inchiderea contactelor si deci declansarea intrerupatorului liniei
se produce cand MI MU.

Rezulta
KI I2r KU U2r (28)

respectiv

Notand cu Zr =Ur/Ir impedanta sesizata de releu (uneori denumita si


impedanta masurata, respectiv impedanta constanta de releu), iar cu

impedanta de pornire a releului, conditia de actionare (29) devine

Zr Zpr (31)

Din (29) si (31) se constata ca releele de impedanta sunt relee


minimale, actionand atunci cand impedanta sesizata de releu Z r =Ur/Irscade
sub valoarea de pornire stabilita Zpr.

In regim normal cand tensiunile U L si Ur sunt apropiate de cele


nominale, iar curentii IL si Ir corespund sarcinii liniei, releul este reglat sa nu
actioneze, rezultand in acest caz Zr Zpr.

La un scurtcircuit pe linie in punctul K, tensiunile U L si Ur scad


sensibil, iar curentii IL si Ir cresc sensibil, valoarea Zr =Ur/Ir scazand atat cu
micsorarea numaratorului, cat si cu marirea numitorului: ca urmare, in acest
caz Zr Zpr si protectia actioneaza.
Impedanta sesizata de releu Zr la defect in K depinde de
distanta l dintre locul de instalare a protectiei si punctul K; daca
scurtcircuitul este metalic, atunci valoarea Z r este proportionala cu distanta l.
Aceasta proportionalitate poate fi ilustrata in cazul releului din fig.22
considerand ca in K defectul este un scurtcircuit metalic bifazat intre fazele S
si T.

In aceasta ipoteza tensiunea UL in locul de instalare al protectiei,


intre fazele S si T (bobina de tensiune fiind alimentata cu tensiunea redusa
de TT, dintre acestea) va avea expresia:

UL = 2ZLIL = 2zsl . l . IL (32)

unde : - ZL - este impedanta pe faza a liniei intre locul de instalare a


protectiei si punctul K, deci 2Z L reprezinta impedanta buclei de scurtcircuit
prin care circula curentul de defect IL;

- zsl - impedanta specifica a liniei pe unitatea de lungime.

Inlocuind relatiile (24) si (25) in Zr =Ur/Ir se obtine

si tinand seama de (32)

se constata ca impedanta sesizata de releu Z r este proportionala cu


distanta l (de aici si denumirea de protectie de distanta).

Un alt tip de releu de impedanta folosit in instalatiile energetice este


"balanta electrica" a carei schema de alimentare este prezentata in fig.23, in
care tensiunea si curentul folosite pentru excitarea releului sunt in prealabil
redresate.
Aceasta solutie folosita aproape exclusiv in constructiile moderne de
relee, permite eliminarea influentei defazajului dintre curent si tensiune
asupra masurarii impedantei.

O alta problema foarte importanta o constituie faptul ca prin


redresarea tensiunii si a curentului se pot folosi relee de curent continuu
care au un consum foarte mic, ceea ce permite realizarea unei mari
sensibilitati. De asemenea vibratiile, care sunt greu de evitat total in curent
alternativ, dispar si prin aceasta masurarea este mult mai exacta.

Din figura se observa ca de la bornele rezistentei R, legata in paralel


cu infasurarea secundara a transformatorului de curent, se culege o cadere
de tensiune proportionala cu curentul de defect I. Folosirea caderii de
tensiune si nu direct a curentului secundar, prezinta avantajul de a se putea
efectua comutari in circuitele de curent.

Releul de curent continuu Z, este un releu polarizat care actioneaza


inchizandu-si contactul pentru un anumit sens al curentului care-l strabate,
si mentinandu-si contactul deschis pentru un sens contrar al curentului;
curentul care-l strabate este ii-iu si va avea deci un sens sau altul dupa cum
ii este mai mare sau mai mic decat iu.

Considerand ca curentii ii si iu sunt proportionali cu modulele


vectorilor I si U, conditia de actionare a releului este

Ku /U/ Ki /I/ respectiv /ZL/ K

Deci si in acest caz conditia de actionare este ca impedanta


masurata de la locul de instalare pana la defect sa fie mai mica decat o
valoare data.

5.3 Caracteristicile de actionare ale releelor de


impedanta in planul Z

Releele de impedanta analizate pana in prezent au in planul complex


al impedantelor o caracteristica de actionare definita de relatia (31),
reprezentand un cerc cu centrul in origine si cu raza egala cu impedanta
reglata Zr. Pentru orice impedanta pana la locul defectului mai mica in
valoare absoluta decat Zr releul comanda declansarea, iar pentru orice
impedanta mai mare decat Zr declansarea nu se produce (fig.24). Deci cercul
de raza Zr imparte planul Z in doua zone: impedantele reprezentate prin
vectori cu varful in interiorul sau determina declansarea intrerupatorului, iar
cele reprezentate prin vectori cu varful in exteriorul sau nu determina
declansarea intrerupatorului. Zona din interiorul cercului este denumita zona
de lucru a releului, iar cea din afara sa zona de blocare.

Pentru orice scurtcircuit net produs pe linie, impedanta de la locul de


instalare a releului pana in punctul de defect este reprezentata printr-un
vector Zsc care este cu atat mai mare cu cat distanta pana la locul de defect
este mai mare.

Din descrierea diferitelor tipuri constructive de relee de impedanta a


rezultat ca functionarea acestora este determinata de distanta pana la locul
defectului, impedanta buclei de scurtcircuit intre locul de instalare a releului
si locul de defect fiind proportionala cu aceasta distanta. In cazul
scurtcircuitelor prin rezistenta mare de trecere, impedanta de defect nu
depinde numai de caracteristicile liniei, ci si de valoarea acestei rezistente.
In cazul liniilor electrice si in special cele aeriene majoritatea
scurtcircuitelor au loc prin arc electric, introducand astfel o eroare in
determinarea distantei de catre releele de impedanta. Rezistenta arcului
electric care intervine in determinarea impedantei de scurtcircuit nu are o
valoare constanta, ci variaza cu lungimea liniei si cu valoarea curentului de
scurtcircuit. Efectul arcului electric asupra functionarii protectiei de
impedanta este aratat in fig.25. Se observa ca datorita arcului electric, un
defect produs pe linie la o distanta caruia i-ar corespunde - in cazul unui
defect net - impedanta Zsc1L, care ar provoca declansarea, fiind in zona de
lucru al releului, este determinat in mod gresit ca fiind situat la o distanta
mai mare, careia ii corespunde impedanta Z sc2, situata in zona de blocare.
Arcul electric are deci ca efect o micsorare a zonei de actionare a releului de
impedanta (fata de cazul defectelor directe), micsorare care depinde de
rezistenta arcului electric si deci nu poate fi determinata in mod precis.
Solutia pentru eliminarea erorii introdusa de arcul electric, consta in
realizarea unor relee de impedanta mixta. Diagrama de actionare in planul Z
a unui asemenea releu este tot un cerc cu centrul deplasat din origine pe axa
R (fig.26). Rezistenta arcului Ra a fost aleasa 60% din impedanta portiunii
de linie pentru care releul trebuie sa actioneze, pe baza unor experiente in
acest domeniu.
O asemenea diagrama de
actionare, de forma unui cerc cu
centrul deplasat pe axa R, se obtine
prin modificarea schemei de alimentare
a releului "balanta electrica" fata de
cea folosita la releele de impedanta
pura in modul aratat in fig.27.

Spre deosebire de schema de


impedanta pura, curentul redresat
iu din circuitul de tensiune nu este
determinat numai de tensiunea de pe
bare ci si de curentul liniei protejate,
expresia sa fiind iu = /k1 U - k2 I /,
unde k2 depinde de raportul de
transformare al transformatorului TI si
de valoarea rezistentei Ri; semnul minus din formula este obtinut prin
alegerea unei polaritati corespunzatoare a legaturii prin care se introduce in
circuitul de tensiune o cadere de tensiune proportionala cu curentul.
Curentul redresat iI este proportional cu modulul vectorului I.
Pe baza acestor elemente se poate deduce conditia de actionare a protectiei,
care este deci: /k1 U - k2 I / K I. Aceasta conditie devine, prin transformari
succesive:

Impartind ambii membrii ai acestei expresii


prin k1I, inlocuind U / I prin Z si notand
k/k1 = , conditia de actionare devine

Diagrama de actionare in planul Z a releului a carui conditie de


actionare are aceasta expresie este un cerc de raza , cu centrul situat pe
axa R, la distanta k2/k1 de origine fig.28, adica tocmai diagrama dorita, atat
raza cat si deplasarea centrului cercului fiind reglabile.

5.4 Functionarea protectiei de distanta ca dispozitiv complex


de protectie

Dupa cum s-a mentionat anterior, protectia de distanta trebuie sa comande declansarea
intrerupatorului cu timpi diferiti, care cresc cu distanta pana la defect. Elementul de masura din
protectia de distanta stabileste daca distanta pana la defect este mai mica sau mai mare decat o
valoare stabilita si, in functie de aceasta, comanda sau nu declansarea. O asemenea caracteristica se
obtine prin micsorarea treptata (continua sau in salturi) a tensiunii aplicate elementului de masura. In
mod practic, micsorarea tensiunii se realizeaza prin introducerea succesiva a unor rezistente in
circuitul de tensiune al releului de masura sau prin conectarea succesiva a acestui circuit la prize
diferite ale unui transformator de tensiune intermediar, ambele operatii efectuandu-se cu ajutorul unui
releu de timp. In diagrama de actionare a releelor de impedanta aceasta se traduce printr-o marire
succesiva, la anumite intervale de timp, a razei cercului caracteristic.

Protectia de distanta trebuie de asemenea sa distinga si directia in care s-a produs defectul,
pentru a nu produce declansari gresite, in cazul unor defecte apropiate dar situate pe alte linii. De
aceea protectia de distanta este prevazuta cu un element directional.
Scurtcircuitele care apar pe liniile electrice pot fi de diferite feluri (monofazate, bifazate, sau
trifazate). Pentru a efectua o masurare corecta a distantei pana la locul defectului, elementul de
masura trebuie sa fie actionat de tensiunea si curentul fazelor defecte. Rezulta ca o protectie de
distanta ar trebui sa aiba mai multe elemente de masura (in retelele cu neutrul legat direct la pamant,
ar fi necesar de exemplu sase asemenea elemente). Pentru a nu scumpi si complica prea mult
protectia, se prevede in general un numar mic de elemente de masura dar se introduc in schimb o
serie de relee suplimentare, mai simple, care au rolul de a determina natura defectului si fazele
defectate; aceste relee, care constituie totodata elemente de pornire ale protectiei, transmit prin
intermediul unor relee auxiliare, elementelor de masura, marimile necesare (curentul si tensiunea de
defect) pentru determinarea corecta a distantei. Dupa cum s-a mentionat, la protectiile de distanta nu
se folosesc direct curentii de defect, ci caderile de tensiune provocate de acestia in rezistente. In felul
acesta, comutarile necesare pentru alegerea marimilor corespunzatoare fazelor defecte pot fi efectuate
cu usurinta fara intreruperea infasurarilor secundare ale transformatoarelor de curent.

Elementele de pornire ale protectiei de distanta, care sesizeaza aparitia defectului, sunt fie
relee maximale de curent (in retelele in care valorile curentilor de scurtcircuit permit o asemenea
solutie simpla), fie relee de impedanta (in retelele mai complicate in care curentii de scurtcircuit pot fi
de ordinul celor de sarcina).

Protectiile de distanta folosite in retelele cu tensiuni pana la 110 kV, folosesc de regula un
singur element de masura, si unul sau doua elemente de pornire. In retelele de 220 kV si mai mult se
folosesc trei elemente de masura, cate unul pe fiecare faza, carora li se aduc curentii fazelor
respective si tensiunile pe faze sau intre faze dupa cum defectul este cu sau fara pamant.

In retelele cu punctul neutru legat direct la pamant, in afara elementelor de pornire intervin si
ale elemente (releul de curent homopolar), care contribuie la aducerea la elementul de masura a
marimilor corespunzatoare fazelor afectate de defect. De asemenea si elementului directional al
protectiei de distanta trebuie sa i se aplice tensiunile si curentii, pentru a distinge corect directia in
care a avut loc defectul.
Fig.29 Schema bloc a unei protectii de distanta cu un singur
element de masura

Protectiile de distanta contin de asemenea dispozitive de blocare a actionarii in cazul


pendularilor in retea, precum si alte elemente necesare coordonarii protectiei cu automatizarea folosita
in sistem.

Schema bloc a unei protectii de distanta cu un singur element de masura este reprezentata in
fig.29.

Semnificatia si functiile elementelor componente este urmatoarea:

Elementul de pornire (EP) primeste in permanenta informatii asupra


regimului de functionare al liniei protejate prin marimile secundare -
curenti si tensiuni -stabileste aparitia unui defect in zona protejata si
comanda pornirea intregului ansamblu al protectiei in momentul aparitiei
unui scurtcircuit. EP trebuie sa identifice fazele pe care s-a produs
defectul, precum si faptul daca acesta este cu sau fara punere la pamant.
Protectiile de distanta au in componenta EP patru relee maximale de
curent (trei dintre acestea controleaza curentii de faza si al patrulea
curentul de secventa homopolara) sau trei relee de minima impedanta
montate pe faze si un releu maximal de curent homopolar. Realizarea EP
cu relee de minima impedanta, prezinta avantajul unei sensibilitati mai
ridicate a protectiei in cazul liniilor lungi cu posibilitatea functionarii in
regim de sarcina maxima. EP comanda la randul sau pornirea elementului
de timp (T) si a elementelor de comutatie in circuitele de curent (EC I) si
de tensiune (ECU).

Blocul rezistoarelor de putere (R) este constituit din trei rezistoare


parcurse de curentii secundari de faza, conectate in stea si un al patrulea
rezistor conectat intre steaua primelor trei si steaua TC, parcurs de
curentul de secventa homopolara. Blocul rezistoarelor de putere are rolul
de a converti curentii de faza si curentul homopolar in caderi de tensiune
proportionale, care sunt prelucrate de celelalte blocuri ale protectiei de
distanta.

Elementul de comutare a caderilor de tensiune proportionale cu curentul


buclei de defect (ECI) . Pentru a justifica oportunitatea acestui element,
mentionam urmatoarele:

- in functionarea liniei protejate sunt posibile sapte tipuri de defecte


distincte (unul trifazat, trei bifazate si trei monofazate, din care
primele patru defecte pot fi cu sau fara pamant);
- functiile de baza ale unei protectii de distanta se refera la
masurarea precisa a valorii impedantei dintre locul de montare al
protectiei si locul defectului pe de o parte si determinarea precisa a
sensului de circulatie a puterii pe de alta parte, cu ajutorul unor
elemente de masura a impedantei si directionale de precizie si
siguranta ridicate;
- avand in vedere cele de mai sus, o protectie de distanta poate fi
realizata cu un numar mai mare de elemente de masura a
impedantei si directionale (cate sapte din fiecare), conectate
permanent la marimile secundare corespunzatoare unui tip de
defect, sau numai cu un releu de minima impedanta si un releu
directional carora li se aplica la intrare prin EC I si ECU marimile
proprii buclei de defect. Rolul EC I comandat de EP este de a selecta
dintre caderile de tensiune de pe rezistoarele de putere a unei
caderi de tensiuni semnificative, cu ajutorul careia sa poata fi
masurata precis impedanta pana la locul de defect si sa poata fi
stabilit corect sensul de circulatie al puterii pentru orice tip de
defect.
Elementul de comutare al tensiunilor secundare (EC U), comandat de EP,
indeplineste acelasi rol ca si EC I cu scopul colectarii tensiunii buclei de
defect pe care o aplica elementului directional si, prin elementul de
temporizare, elementului de masura a impedantei.
Elementul directional (ED) primeste de la ECI si ECU curentul respectiv
tensiunea de defect si stabileste sensul de circulatie al puterii in regim de
defect. ED permite actionarea protectiei de distanta numai pentru sensul
de circulatie al puterii de la bare spre linie si numai in ultima treapta de
temporizare permite declansarea indiferent de sens.
Elementul de timp (T) porneste prin comanda de la EP si marcheaza
momentele corespunzatoare treptei I-a, a II-a, etc., asigurand in aceste
momente trecerea elementului de masura a impedantei de pe
caracteristica de actionare a treptei I pe caracteristica treptei II-a etc.
Elementul de masura a impedantei (EM) primeste de la ECI curentul de
defect si de la ECU prin intermediul elementului de timp tensiunea de
defect,astfel incat EM impreuna cu T realizeaza o caracteristica t=f(Z) in
trepte crescatoare.
Elementul de blocare la defecte in circuitele secundare de tensiune
(BTT) este necesara intrucat, la disparitia accidentala a tensiunii
secundare, determinata de arderea unor sigurante sau intreruperea unor
circuite secundare de tensiune, protectiile de distanta cu elemente de
pornire de minima impedanta demareaza si comanda gresit deconectarea
intrerupatorului in treapta rapida.
Elementul de blocare la pendulatii (BP) sesizeaza existenta unui
asemenea regim anormal si blocheaza protectia de distanta pentru a
elimina posibilitatea actionarii gresite.

Protectiile de distanta au avantajul ca asigura selectivitatea in retelele


cu configuratii foarte complexe, actionand corect pentru toate tipurile de
defecte si sunt rapide pentru defectele din treapta I-a, adica pe o portiune
de circa 80% din lungimea zonei protejate.

Dezavantajul principal il constituie lichidarea in treapta a II-a a


defectelor pe o portiune de circa 20% din lungimea liniei protejate (portiune
de la fiecare capat al liniei), dezavantaj care poate fi eliminat prin realizarea
unei protectii de distanta cu transmiterea unor semnale de comanda la
capatul opus al liniei.

4.6. Protectii diferentiale si comparative ale liniilor

6.1. Principiul de realizare

Lichidarea selectiva si totodata rapida a defectelor de pe liniile din


retelele complexe se poate obtine nu numai prin protectia de distanta, ci si
prin protectii diferentiale longitudinale, care compara sensurile curentilor de
la cele doua capete ale zonei protejate.

Dupa cum s-a aratat in paragraful 3.6, protectia de distanta nu poate


da rezultate bune in special in cazul liniilor scurte, eroarea posibila in
masurarea impedantei facand imposibila folosirea cu succes a treptei I, mai
ales daca se tine seama de influenta arcului electric.

De asemenea, defectele care apar pe o portiune de aproximativ 60%


din lungimea liniei sunt deconectate rapid numai de la un singur capat,
deconectarea de la celalalt capat producandu-se in treapta a II-a.. Acest
dezavantaj poate duce (in special in marile sisteme energetice) la pierderea
stabilitatii sistemului precum si producerea de perturbatii asupra liniilor de
telecomunicatii. In sfarsit, pentru realizarea unei eficacitati cat mai mari a
reanclansarii automate, este necesara deconectarea simultana rapida de la
ambele capete.

Prin introducerea protectiei comparative longitudinala se raspund


acestor necesitati, ea asigurand deconectarea simultana de la ambele capete
ale liniei defecte, oriunde s-ar produce defectul.

Principiul de functionare al protectiei comparative longitudinale consta


in aceea ca ea comanda declansarea intrerupatorului pe baza compararii
unor marimi de la cele doua capete ale liniei, pentru transmiterea comenzii
fiind necesara intotdeauna o legatura intre cele doua capete ale liniei care
este realizata prin cabluri de joasa tensiune sau telefonice, iar mai recent
printr-un canal de inalta frecventa, care foloseste conductoarele liniei
protejate, sau prin radio.

Protectiile comparative longitudinale se realizeaza in doua variante:

Cu curenti de circulatie, in care caz se compara sensul


(conventional) de circulatie al curentilor de la cele doua capete ale
liniei pe baza principiului diferential;

Cu echilibrarea tensiunilor, in care caz se compara caderile de


tensiune de la bornele rezistentelor montate in secundarul
transformatoarelor de curent de la cele doua capete ale liniei.

4.6.2. Protectia comparativa longitudinala cu curenti de


circulatie.

Pentru realizarea protectiei, la inceputul si la sfarsitul elementului protejat se instaleaza


transformatoare de curent TC cu rapoarte de transformare identice. Infasurarile secundare ale TC de
pe faza respectiva se leaga intre ele, iar in paralele cu ele se conecteaza infasurarea releului de curent
(fig. 30).

Ip2

Ip1

Curentii secundari ai transformatoarelor de curent de la cele doua


capete sunt comparati intre ei, ca valoare si faza, iar aceasta comparatie
permite (ca la orice protectie diferentiala) determinarea pozitiei defectului
(in interiorul sau in exteriorul liniei protejate).

TC2
TC1

Pentru determinarea curentului in releu, este necesar sa se


stabileasca pentru toti curentii din schema sensuri pozitive conventionale.
Conform schemei se poate scrie:

Ir = Is1
- Is2 (38)

Curentul din releu este egal cu diferenta fazoriala a


curentilor din secundarul celor doua TC. In conductoarele care leaga
infasurarile secundare ale TC circula curenti egali cu curentii secundari ai TC.
Din aceasta cauza, protectia se numeste diferentiala, iar schema se numeste
schema cu curenti de circulatie.

In functionare normala sau in cazul unui scurtcircuit in afara zonei


limitate de TC, curentii primari de la cele doua capete ale liniei, Ip1 si Ip2
sunt egali ca valoare si coincid ca faza (sagetile trasate continuu). Daca
raportul de transformare este acelasi, curentii secundari Is1 siIs2 sunt
teoretic egali, curentul in releu fiind teoretic egal cu zero:
Ir = Is1 - Is2 =
0 (39)

iar releul nu actioneaza.

In cazul aparitiei unui defect pe linie in zona limitata de TC (in


punctul K), curentii Ip1 si Ip2 nu sunt in general, egali si nu coincid ca faza
(sagetile cu linie punctata). Curentul la locul defectului va fi:

Iscc = Ip1
+ Ip2 (40)

De aceea curentul in releu va fi:

Ir =
Iscc /nTC (41)

In caz de alimentare a liniei dintr-un singur capat (de exemplu


daca Ip2 =0) rezulta:

Ir = Is1
=Iscc /nTC (42)

Daca Ir Ipr releul actioneaza si deconecteaza elementul


defect.

Din cele expuse, se observa ca protectia, conform principiului ei de


functionare, actioneaza numai in cazul unui defect in zona protezata, limitata
de transformatoarele de curent.

Schema cu curenti de circulatie in executia analizata cu TC


standardizate, se poate utiliza numai pentru protectia elementelor de circuit
care nu depaseste cateva sute de metri. Pentru lungimi mai mari se poate
intampla ca sectiunea conductoarelor auxiliare sa rezulte foarte mare, mai
mare decat sectiunea conductoarelor liniei protejate.

4.6.3. Protectia diferentiala longitudinala cu echilibrarea


tensiunilor

Principiul de realizare si functionare a unei protectii diferentiale


longitudinale cu echilibrarea tensiunilor este prezentata in fig.31 din care se
observa ca releele diferentiale se conecteaza in serie in circuitul diferential.
In regim normal de functionare s-au la scurtcircuite exterioare, t.e.m.
de la bornele secundarelor TC sunt egale si in opozitie, deci prin circuitul
diferential si prin relee nu circula curent, protectia fiind in repaus. La un
scurtcircuit pe linia protejata, datorita schimbarii sensului conventional al
curentului de la unul din capete, cele doua tensiuni electromotoare devin
aproximativ in faza si prin circuitul diferential (si relee) circula un curent
mare, care provoaca actionarea protectiei.

Rezistentele R sunt necesare deoarece in absenta lor TC1 si TC2 in regim normal al liniei -
cand prin circuitul diferential al liniei nu circula curent - ar functiona in gol, ceea ce nu este permis.
Principiul de functionare al schemei ramane acelasi, in locul celor doua t.e.m., circuitului diferential
aplicandu-i-se caderile de tensiune de la bornele rezistentelor R.

6. Protectia prin canal de inalta frecventa

Protectiile liniilor electrice aeriene prin inalta frecventa utilizeaza drept canal pentru transmisia
informatiei de la cele doua capete ale liniei protejate un canal de inalta frecventa, fie conductoarele
liniei de inalta tensiune, fie canale radio.

Schema de principiu a protectiei prin canale radio este prezentata in fig. 32.
Protectiile prin inalta frecventa care folosesc canale radio se bazeaza
pe utilizarea unor instalatii de emisie - receptie (E,R), cu cablu coaxial (CC)
si antena radio (AR) lucrand pe frecvente foarte inalte, in acest caz in locul
cablului coaxial putandu-se folosi, pentru conducerea semnalului ghiduri de
unda. Pentru liniile foarte lungi sunt necesare instalatii de radiorelee, pentru
retransmisie pe parcurs.

Canalele de inalta frecventa, pot servi si pentru realizarea


"interdeclansarii" protectiilor de distanta, in sensul prelungirii zonei I de
actionare a acestora (la un defect in zona, cel putin una din protectiile de
distanta actioneaza si transmite un semnal de declansare la capatul opus al
liniei protejate) [18, 25].

Protectiile prin inalta frecventa sunt:

protectii directionale cu blocaj prin inalta frecventa;

protectii diferentiale de faza.

6.1.Protectii directionale cu blocaj prin inalta frecventa

Realizate pe acelasi principiu cu sectionarile de curent directionale,


protectiile directionale cu blocaj prin inalta frecventa, compara sensurile
conventionale ale curentilor de la capetele liniei protejate. Prin canalele de
inalta frecventa se transmit semnale de blocare a protectiilor. Elementele de
pornire ale protectiilor directionale care sesizeaza sensul de circulatie al
curentului de la linie la bare, transmit protectiei de la cealalta extremitate,
semnale de blocare, deci nici una din protectiile directionale ale unei linii pe
care nu s-a produs un defect nu poate actiona la declansare (fig.33).

La un defect in K pe L2, vor actiona releele directionale 1, 3, 4 si 6 si


determina blocarea emitatoarelor de la ambele capete ale liniei L2 ca urmare
a functionarii simultane a protectiilor 3 si Liniile L1 si L3 nu sunt
deconectate pentru ca releele directionale 2 si 5 de sens opus, nu au lucrat
si deci nu comanda blocarea emitatoarelor din punctele respective, care
continua sa emita semnale de intarziere (blocare), receptionate atat la locul
de instalare a protectiei, cat si la capatul opus al liniei [18, 25].

1 2

L2

I5 I6

I3 I4

Blocheaza protectia

5 6

Fig. 33 Formarea semnalelor de blocare pentru emitatoarele de la

capetele liniei
Blocheaza

protectia

L3

L1

I1

3 4
6.2. Protectii diferentiale de faza

Protectia comparativa de faza este o protectie diferentiala care


functioneaza pe baza compararii fazelor curentilor de la cele doua capete ale
zonei protejate.

In functionare normala (sau in cazul unui defect exterior) curentii la


cele doua capete ale liniei sunt in faza, adica trec prin valoarea zero in
acelasi moment.

Dispozitivul protectiei comparative de faza realizeaza transmiterea


unui semnal (printr-un canal de inalta frecventa) de la fiecare capat catre
celalalt in momentul trecerii prin zero a curentului de la capatul respectiv.
Daca semnalul primit la un capat nu coincide in timp cu trecerea prin
valoarea zero a curentului de la celalalt capat, se comanda declansarea
intrerupatorului.

In cazul unui defect pe liniile alimentate de la un singur capat, de la


capatul alimentat nu va sosi spre sursa nici un semnal (din cauza ca nu
circula curent), insa protectia este realizata astfel incat comanda
declansarea.