1.

INTRODUCERE

TIPURI DE PROTECŢII ALE GENERATOARELOR SINCRONE

Generatoarele sincrone (GS) sunt elementele cele mai importante şi mai scumpe ale unui
sistem energetic şi de aceea protecţia lor trebuie să satisfacă condiţii dintre cele mai severe. GS
trebuie protejate:
- împotriva defectelor interne (în rotor şi în stator);
- împotriva regimurilor anormale de funcţionare.
Defectele interne în statorul GS sunt:
 scurtcircuite polifazate care reprezintă defectul intern cel mai grav al unui GS, putând
provoca incendiu în generator;
 puneri la pământ monofazate (la carcasa maşinii), care sunt periculoase întrucât
provoacă topirea prin arc a fierului şi cuprului statorului putând degenera într-un
scurtcircuit polifazat;
 scurtcircuite între spirele aceleiaşi faze, care determină supraîncălzirea bobinajului
statoric şi creează pericolul unui scurtcircuit între faze;
Defectele interne în rotorul GS pot fi:
 simpla punere la pământ într-un punct al circuitului de excitaţie; acest defect nu
prezintă un pericol imediat, protecţia comandând în acest caz numai semnalizarea;
 dubla punere la pământ în circuitul de excitaţie, care determină deteriorarea maşinii
sincrone putând conduce la pierderea stabilităţii de funcţionare a generatorului.
Regimurile anormale de funcţionare ale unui GS sunt:
 supraintensităţile provocate de scurtcircuite exterioare sau de suprasarcini;
 creşterile de tensiune provocate de descărcările bruşte de sarcină care provoacă
conturnarea izolaţiei;
 creşterea curentului de secvenţă inversă care determină încălziri suplimentare şi
vibraţii în generator;
 trecerea la funcţionarea în regim de motor care este cauzată de ieşirea din funcţiune a
turbinei care antrenează generatorul;
 supratemperaturi, cauzate de funcţionarea necorespunzătoare a sistemului de răcire.
Funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească protecţiile GS sunt următoarele:

1
  comandă declanşarea întrerupătoarelor în cazul defectelor interne pentru separarea
GS de sursa externă, şi în cazul defectelor externe, pentru a se evita menţinerea GS
într-un regim periculos de funcţionare;
 comandă acţionarea automatului de dezexcitare rapidă (ADR) necesară în cazul
defectelor interne pentru reducerea t.e.m. a GS care continuă să alimenteze defectul
agravând efectele scurtcircuitului; în cazul scurtcircuitelor exterioare, generatorul
rămas în gol, trece la o funcţionare periculoasă, cu turaţie ridicată şi tensiune la borne
mare.
 semnalizează regimurile anormale de funcţionare.

Normativul pentru proiectarea instalaţiilor de protecţie şi automatizare , prevede ca GS să

fie echipat cu următoarele tipuri de protecţii împotriva defectelor şi regimurilor anormale:
 protecţia diferenţială longitudinală împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator;
 secţionarea de curent împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator;
 protecţia diferenţială transversală împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi
faze;
 protecţia de secvenţă homopolară împotriva punerilor la pământ în stator;
 protecţia împotriva simplei puneri la pământ în rotor;
 protecţia împotriva dublei puneri la pământ în rotor;
 protecţia maximală de curent împotriva scurtcircuitelor exterioare;
 protecţia maximală de curent împotriva supraintensităţilor provocate de suprasarcini;
 protecţia împotriva reducerii accidentale a curentului de excitaţie şi a funcţionării GS
în regim asincron;
 protecţia împotriva creşterilor de tensiune;
 protecţia împotriva funcţionării în regim de motor.

2. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SCURTCIRCUITELOR POLIFAZATE ÎN

ÎNFĂŞURAREA STATORICĂ

Scurtcircuitele polifazate în înfăşurarea statorică constituie defectul cel mai grav care
poate avea loc într-un generator. Protecţia de bază împotriva acestui defect este protecţia
diferenţială longitudinală cu acţiune instantanee. Conform prescripţiilor tehnice , toate GS cu
puteri de mai mari sau egale cu 6 MW se echipează cu protecţii de bază diferenţiale împotriva
scurtcircuitelor polifazate în stator; la generatoarele de putere mai mică se utilizează protecţia cu

2
tăiere de curent, iar când nu există condiţii pentru realizarea acesteia, se foloseşte protecţia
maximală de curent obişnuită.

2.1 Protecţia diferenţială longitudinală

Principiul de funcţionare al protecţiei diferenţiale longitudinale (PDL) se bazează pe

compararea valorilor şi a sensurilor curenţilor de la intrarea şi de la ieşirea fiecărei faze a
elementului protejat. Pentru realizarea PDL, generatorul trebuie să aibă scoase afară şi echipate
cu TC ambele capete ale fiecărei faze (fig.1). Zona protejată este cuprinsă între neutrul
generatorului şi întrerupătorul acestuia, respectiv între transformatoarele de curent montate la
capetele zonei, incluzând şi conductoarele de legătură de la bornele generatorului până la
întrerupător. Bobina releului de curent al PDL se conectează în derivaţie în circuitul diferenţial.
Releul fiecărei faze măsoară diferenţa vectorială

Ir = Is1 – Is2 (1)

Transformatoarele de curent trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 să aibă rapoartele de transformare egale (nTC1 = nTC2);
 coeficientul lor de supracurent să fie cât mai mare (ks  15);
 să aibă caracteristici de magnetizare identice.

K1

TC1 Is1 +

I-I
GS

K2

TC2 Is2

Fig. 1 Schema de principiu a protecţiei

diferenţiale longitudinale a generatorului
3
 În funcţionare normală sau în cazul unui scurtcircuit exterior, de exemplu în K1, pe o
linie de plecare, curenţii primari Ip1 şi Ip2 fiind în fază şi egali ca valoare, diferenţa lor fazorială va

fi nulă: I = Ip1 – Ip2 = 0.

Prin releu circulă diferenţa curenţilor secundari, Ir = Is1 – Is2 = 0 şi releul nu va
acţiona.
În cazul unui scurtcircuit polifazat în punctul K 2 din bobinajul statoric, deci în interiorul
zonei protejate, circulaţia curenţilor se schimbă, astfel că prin releu trece curentul Ir = Is1 + Is2,
care face ca releul să comande declanşarea întrerupătorului generatorului.
În realitate la scurtcircuite exterioare prin bobina releului circulă curentul de
dezechilibru:

Idez = Is1 - Is2 (2)

Curentul de dezechilibru se datorează inegalităţii curenţilor secundari ai TC, provocată de

neidentitatea caracteristicilor de magnetizare ale acestora. Această neidentitate se accentuează în
perioada iniţială a scurtcircuitului exterior, deoarece componenta aperiodică nu se transformă
decât în măsură neglijabilă şi provoacă saturaţia diferită a celor două TC, amplificând efectul
deosebirilor dintre caracteristicile magnetice ale celor două TC.
Pentru ca protecţia să nu acţioneze greşit la scurtcircuite exterioare, este necesar ca
curentul de pornire al releului Ipr  Idez. De aceea se impune condiţia

Ipr  Ksig Idez calc (3)

unde: Ksig este un coeficient de siguranţă supraunitar

Idez calc – valoarea efectivă a curentului maxim de dezechilibru care poate apărea la un
scurtcircuit exterior, în anumite ipoteze de calcul, determinate de modul de realizare a
protecţiei.
Deci pentru ca protecţia să fie sensibilă, trebuie ca curentul de dezechilibru să fie mic.
Pentru micşorarea lui Idez se folosesc transformatoare cu saturaţie rapidă (TSR).

4
 2.2. Mărirea sensibilităţii protecţiei diferenţiale

În vederea asigurării sensibilităţii, rapidităţii şi siguranţei în funcţionare a PDL a GS se

folosesc transformatoare cu saturaţie rapidă (TRS) şi relee cu acţiune de frânare . TSR se
instalează între circuitul diferenţial şi releu (fig. 2); ele prezintă avantajul că au cotul de saturaţie
a curbei de magnetizare la valori mici ale curentului (fig.3).
În cazul unui scurtcircuit exterior prin înfăşurarea primară a TSR, legată în paralel cu
circuitul diferenţial va circula curentul de dezechilibru Idez deplasat în raport cu axa timpului,
datorită componentei aperiodice.
Componenta aperiodică a curentului de dezechilibru duce la saturarea rapidă a miezului
TSR, astfel că punctul de funcţionare de pe curbele de magnetizare B-I va descrie o elipsă
deformată, corespunzătoare coborârii punctului de funcţionare din P în Q la scăderea curentului
de dezechilibru şi revenirii punctului din Q în P la creşterea curentului de dezechilibru.
Variaţia totală a inducţiei B = Bsat - Brem este mică, astfel că t.e.m. indusă în înfăşurarea
secundară a TSR va fi mult mai mică şi deci curentul care va circula prin releu Ir va fi mult mai
mic decât înainte de introducerea TSR.
Concomitent se înrăutăţeşte transformarea componentei periodice a
curentului de dezechilibru şi de aceea curentul de dezechilibru I dez din secundarul
TSR şi din releu este considerabil mai mic decât curentul de dezechilibru Idez din
primarul TSR ceea ce confirmă eficacitatea TSR.
B P
Q B

Bsat
Brem
I
Im
-Br

-Bsat I

Isc
Im

Fig. 3 Utilizarea TSR în schemele

protecţiei diferenţiale
5
 6 (10) kV

Idez Ir

TSR
GS

Fig.2 Intercalarea TSR în

schema PDL

Curentul de pornire Ipp al protecţiei diferenţiale cu TSR se calculează cu relaţia

Ipp = Ksig Idez calc p (4)

unde Idez calc p este valoarea curentului Idez calc raportat la primar
Ksig = 1,2…1,4
Ţinând seama că valoarea maximă a curentului de dezechilibru Idez calc p apare pentru cea
mai mare valoare a curentului primar, rezultă

Idez calc p = Kid Kaper fi I sc" maxext (5)

"
unde I sc maxext - este valoarea efectivă supratranzitorie a componentei periodice

6
curentului de scurtcircuit la un defect exterior imediat după întrerupătorul generatorului, în regim
maxim;
fi = 10% = 0,1 eroarea relativă a TC
Kid = 0,5…1 – coeficient de identitate al TC, din punct de vedere al erorilor de
curent;
Kaper = 1 - în cazul introducerii TSR (Kaper  2 în cazul absenţei TSR ).

Se obţine astfel pentru curentul de pornire al protecţiei relaţia

"
Ipp = Ksig Idez calc p = Ksig Kid Kaper fi I sc maxext (6)

O altă metodă de mărire a sensibilităţii PDL constă în folosirea releelor cu acţiune de

frânare. Această metodă este identică cu cea prezentată la protecţia diferenţială a
transformatoarelor, cu deosebirea că în cazul generatoarelor se adoptă un coeficient de frânare
mai mic .

2.3. Schemele protecţiei diferenţiale longitudinale

Schema protecţiei diferenţiale longitudinale cu relee de curent este dată în fig.10.4.

Releele 1 sunt relee maximale de curent (sau diferenţiale), parcurse de diferenţa curenţilor din
cele două secundare ale celor două TC. Releul 2 este legat pe conductorul de nul şi are rolul de a
semnaliza întreruperile sau alte defecte în circuitele protecţiei (de exemplu în punctul A),
eliminându-se astfel cazurile posibile de acţionare greşită a acestuia.

7
 6 (10) kV
I

TC2 Is1

Semnal

A
+ + + + + +
ADR

1 1 1 2 3

- -

GS

De la alte
Is2 protecţii
TCI

Fig. 4 Schema protecţiei diferenţiale longitudinale cu relee de

curent conectate direct

Releul 2 se reglează la 0,2In/ nTC şi comandă semnalizarea preventivă cu o temporizare

superioară, cu o treaptă, temporizării protecţiei maximale de curent a generatorului împotriva
scurtcircuitelor exterioare.
Acest tip de schemă se foloseşte la protecţia turbogeneratoarelor cu puteri până la 50
MW, întrucât curentul de pornire are o valoare ridicată, introducerea TSR putând deveni inutilă.
Curentul de pornire se calculează în acesta caz cu relaţia

Ipp = (1,3…1.4) Inom (7)

8
 Dacă se folosesc TSR în această schemă, releele 1 se alimentează prin TSR, acest tip de
schemă utilizându-se la protecţia diferenţială a hidrogeneratoarelor, obţinându-se curenţi de
pornire Ipp mai mici decât curentul nominal al generatorului Inom

Ipp = (0,5…0,6) Inom (8)

Pentru protecţia diferenţială a generatorului la noi în ţară se mai folosesc: relee

diferenţiale cu bobină de frânare şi relee diferenţiale cu blocaj direcţional în cazul
scurtcircuitelor exterioare.
Protecţiile diferenţiale ale turbogeneratoarelor cu puteri de la 50 MW în sus se realizează
cu TSR sau cu relee cu acţiune de frânare, rezultând curenţi de pornire mai mici decât curentul
nominal, ca la hidrogeneratoare.
Coeficientul de sensibilitate al PDL conform [79] trebuie să fie

I sc min
K sens   1,5 (9)
I pp

unde Isc min este valoarea curentului de scurtcircuit minim bifazat la bornele generatorului.

2.4 PROTECŢIA MAXIMALĂ CU TĂIERE DE CURENT

La generatoarele cu puteri mici (sub 6000 kW) sau care nu au capetele înfăşurărilor de pe
partea punctului neutru scoase afară, se utilizează împotriva scurtcircuitelor polifazate, protecţii
de curent rapide (cu tăiere de curent) legate la două faze (fig. 10.5).
Curentul de pornire a protecţiei se stabileşte cu formula

I pr  K sig I sc" maxK (10.10)

în care: Ksig = 1,2…1,3

"
I sc max K este curentul maxim (componenta periodică la momentul zero) debitat de

generator în cazul unui scurtcircuit trifazat pe bare.

9
 Această protecţie acţionează numai în cazul scurtcircuitelor în generatorul protejat, sub
acţiunea curenţilor de scurtcircuit daţi de sistem sau de alte generatoare ce funcţionează în
paralel. Nu acţionează însă la generatoare care funcţionează izolat.
Coeficientul de sensibilitate Ksens  2, [13, 23].

+ +
+
+ ADR

1 1 2 2 3

- -

TC De la alte
protecţii

GS

Fig. 5. Schema principală a unei secţionări de curent pentru

protejarea unui generator

2.5. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SCURTCIRCUITELOR ÎNTRE SPIRELE

ACELEIAŞI FAZE.

2.5.1 Protecţia diferenţială transversală

10
 În cazul unui scurtcircuit între spirele aceleiaşi faze, PDL nu este sensibilă, curenţii de la
capetele zonei protejate fiind egali. Cele mai simple şi mai sigure soluţii pentru protecţia
generatoarelor împotriva scurtcircuitelor între spire, se obţine dacă generatorul are două
înfăşurări pe faze legate în paralel.
Aceste tipuri de protecţii sunt utilizate pentru toate generatoarele cu puteri superioare
valorii de 50 MW, cu două căi de curent pe fază.
Pentru realizarea acestei scheme este necesar ca ambele înfăşurări de faze să fie scoase
din stator şi pe fiecare dintre ele să fie montate TC pentru 0,5In. Înfăşurările secundare ale
acestora se leagă în “8”, astfel că releul de curent al protecţiei măsoară diferenţa curenţilor din
cele două înfăşurări ale fazei (fig.10.6).
În regim normal sau în cazul unor scurtcircuite exterioare, curenţii primari în cele două
bobinaje de pe faza defectă vor fi egali (Ip1T = Ip2T ) şi deci teoretic vor fi egali şi curenţii
secundari (Is1T = Is2T), iar releul nu va acţiona (Ir = Is1T - Is2T = 0).
În cazul unui scurtcircuit între spire, în punctul K, curenţii primari în cele două bobinaje
ale aceleiaşi faze T nu mai sunt egali (Ip1T  Ip2T ), şi prin urmare nu mai sunt egali nici curenţii
(Is1T  Is2T) şi releul protecţiei diferenţiale va acţiona.
În realitate la scurtcircuite exterioare sau în regim normal de funcţionare prin relee va
circula un curentul de dezechilibru Idez al protecţiei transversale, care este datorat nu numai
neidentităţii caracteristicilor TC, ci şi al bobinajelor celor două ramuri ale fiecărei faze. De acest
lucru se ţine seama mărindu-se curentul de pornire al releului.
Pentru ca protecţia să fie mai sensibilă şi să rămână totuşi selectivă faţă de scurtcircuite
exterioare, releele de curent se leagă prin intermediul TSR, curentul de pornire fiind determinat
în acest sens prin relaţia
Ipr  Ksig Idez calc (11)

+ + +
ADRR

TSR

11
 TC

GS

Fig.6 Schema principială a unei

protecţii diferenţiale transversale
În practica de exploatare se adoptă
1 In I
I pr   0,6...0,8     0,3...0,4   n (12)
2 nTC nTC

unde In/2 este curentul nominal pe unul din cele două bobinaje paralele.
Protecţia diferenţială transversală are o zonă moartă, determinată de numărul minim de
spire scurtcircuitate pentru care curentul de defect este mai mic decât curentul de pornire. Pentru
turbogeneratoare această zonă moartă este (15 - 20)% din înfăşurare.
În afara scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze protecţia diferenţială transversală
acţionează şi la scurtcircuite între faze, de aceea, ea serveşte şi ca rezervă a protecţiei diferenţiale
longitudinale, însă numai în cazul defectelor în interiorul generatorului .

2.5.2. Protecţia homopolară de tensiune

Se aplică scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze la generatoarele mici, cu o singură

înfăşurare pe fază. Schema de protecţie (fig.7) sesizează apariţia unei nesimetrii de tensiune, care
se manifestă prin apariţia unei deplasări a punctului neutru, deci prin apariţia unei tensiuni
homopolare, care se culege la bornele bobinajului secundar în triunghi deschis al TT, având
steaua bobinajului primar legată la punctul neutru al generatorului.

6 (10) kV

+ +
+
ADR
UI I

F -
-
De la alte
protecţii
TT

12

GS Fig.7. Schema protecţiei homopolare de

tensiune
 Filtrul F blochează protecţia pentru a nu acţiona din cauza armonicilor de ordinul 3 care
apar în urma scurtcircuitelor exterioare nesimetrice.

2.6. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PUNERILOR LA PĂMÂNT ÎN STATOR

Punerea la pământ în statorul generatorului se consideră că este defectul cel mai frecvent
al izolaţiei acestuia. Protecţia folosită pentru eliminarea acestor defecte, depinde atât de modul
de modul de conectare a generatorului protejat la reţea (direct sau în legătură bloc cu
transformatorul), cât şi de modul de tratare a neutrului reţelei la care este conectat generatorul
(neutrul izolat, tratat prin bobină de stingere sau prin rezistor de limitare).
Se consideră curentul de punere la pământ periculos atunci când atinge valoarea de 5A,
deoarece în acest caz arcul deteriorează fierul statoric şi apare în acelaşi timp pericolul trecerii în
scurtcircuit polifazat. De aceea începând cu 5A, protecţia trebuie să comande deconectarea
generatorului de la reţea.
Valoarea curentului de punere la pământ depinde de procentul  al numărului de spire
cuprinse între neutrul generatorului şi punctul defect (fig.8). In cazul deplasării punctului de
defect în lungul bobinajului unei faze a statorului, valoarea tensiunii U  faţă de pământ, în
punctul apariţiei defectului, variază proporţional cu procentul de spire  dintre neutrul
generatorului şi defect :

U =  Uf (13)

unde Uf este tensiunea de fază la bornele generatorului, iar 0    1.

În cazul unei puneri nete la pământ pe faza T, la bornele generatorului
( = 1.),
U = Uf (14)

Iar curentul de punere la pământ are valoarea

Ipăm = 3 C0 Uf (15)
13
în care C0 reprezintă capacităţile dintre fiecare bobinaj statoric şi pământ.

 R S T

Uf

U K

GS
U
Fig.8 Punerea la pământ pe faza T a GS

Dacă   1, se obţine:

Ipăm = 3 C0 Uf (16)

Deci,valoarea maximă a curentului de defect apare la punere la pământ lângă bornele

generatorului (pentru  = 1).
Întrucât această protecţie trebuie să acţioneze la curenţi de defect mici, ea trebuie să fie
deosebit de sensibilă.

2.6.1. Protecţia de curent homopolar

Deoarece punerile la pământ statorice sunt însoţite de apariţia componentei de secvenţă

homopolară a curentului sau tensiunii, aceste protecţii sunt realizate de regulă, cu filtre de
componente de secvenţă homopolară: filtre de curent de secvenţă homopolară (FCSH) şi
transformatoare de curent de secvenţă homopolară (TSH).

2.6.1.1. Filtrul de curent de secvenţă homopolară

14
 Filtrele de curent de secvenţă homopolară (FCSH) se obţin prin legarea în paralel a
secundarelor celor trei transformatoare de curent, în aşa-numitul montaj Holmgreen (fig. 9).
Curentul prin releu va fi suma geometrică a curenţilor din secundarele TC:

IpR IpS IpT

Ir = 3I0 /nTC I

Fig.9 Schema de conectare a TC în

montaj Holmgreen
FCSH

IsR IsS IsT

Ir = IsR+IsS+IsT (17)

a cărui valoare este aproximativ proporţională cu componenta de secvenţă homopolară, unde

I pR  I pS  I pT
I0  (18)
3

Considerând pentru fiecare TC al filtrului schema echivalentă în T şi notând curenţii

' ' '
primari raportaţi la secundar cu I pR , I pS , I pT , curenţii de magnetizare raportaţi la secundar cu
' ' '
I mR , I mS , I mT , se obţine în final expresia curentului care circulă prin releu.

3I o
Ir   I dez TC (19)
nTC
În regim normal de funcţionare sau la scurtcircuit exterior fără punere la pământ,
componenta homopolară I0 = 0 şi deci prin releu va circula numai curentul de dezechilibru Idez dat
de suma geometrică a curenţilor de magnetizare a celor trei TC care formează FCSH.
Pentru a se evita acţionările greşite ale protecţiei, valoarea curentului de pornire a releului
se va lua mai mare decât valoarea maximă Idez .max a curentului de dezechilibru care apare la un
scurtcircuit exterior
15
 Ipr = Ksig Idez .max, (20)

În regim normal de funcţionare, la FCSH realizate cu TC, acest curent este de ordinul 0,1
A. La un scurtcircuit exterior generatorului protejat, Imagn şi respectiv Idez cresc faţă de valorile
din regim normal, creşterea datorându-se în special componentelor aperiodice care apar în
perioada iniţială a scurtcircuitului.

2.6.1.2.Transformatorul de secvenţă homopolară

Schema de realizare a filtrului cu TC se utilizează mai rar, din cauza curenţilor de

dezechilibru mari, de aceea se foloseşte mai mult schema cu un transformator special de secvenţă
homopolară (TSH), cu care se pot detecta curenţi de punere la pământ de (3…5)A.
Transformatoarele speciale de secvenţă homopolară sunt de două tipuri constructive:
 de tip toroidal, pentru generatoare legate la bare prin (1…12) cabluri pe fază;
 de tip ramă, pentru generatoare legate la bare prin mai mult de 12 cabluri pe fază sau
pentru cele legate la bare colectoare prin bare.
Pentru că TSH toroidale se construiesc cu un miez feromagnetic, spre deosebire de
FTSH, nu pot apărea curenţi de dezechilibru provocaţi de neidentitatea caracteristicilor
magnetice ale miezurilor. Bobinajul secundar este înfăşurat cât mai uniform pe miezul
feromagnetic, iar la bornele lui se conectează releul de curent al protecţiei.
La funcţionarea în regim normal, suma fazorială a curenţilor este nulă
(IpR +IpS +IpT = 0), deci şi I0 = 0. Considerând că inductanţele mutuale dintre conductoarele
primare şi bobinajul secundar sunt egale pentru cele faze (M R = MS = MT), fluxul rezultant în
miezul TSH, reprezentând suma geometrică a fluxurilor datorate curenţilor din cele trei faze, va
fi egal cu zero ( = 0), astfel că în secundarul TSH nu se induce nici o t.e.m., curentul prin releu
va fi teoretic nul şi deci protecţia nu va acţiona.
La apariţia unei puneri la pământ în statorul generatorului, apare componenta de secvenţă
homopolară a curentului şi deci suma geometrică a curenţilor primari nu mai este nulă (IpR +IpS
+IpT  0).
Ca urmare fluxul rezultant va fi diferit de zero, iar în secundarul TSH se induce o t.e.m. şi
protecţia va acţiona, prin releu circulând un curent Ir  0.
Schema de principiu a protecţiei de curent de secvenţă homopolară a unui generator cu
utilizarea TSH este dată în fig.10.

16
 Releele 1şi 3 acţionează la punerea la pământ în stator. Releul 2 scoate automat protecţia
homopolară din funcţiune la apariţia curenţilor de scurtcircuit exterior generatorului.
Curentul de pornire al releului 1 se alege punând condiţia ca protecţia să nu acţioneze
greşit în două situaţii:

6 (10) kV

2 3
1

+ +
ADR

3Ih

- -
TSH
De la alte protecţii
ale GS
De la protecţia
maximală de
curent a
generatorului

Fig. 10. Schema principiu a unei protecţii de

curent homopolar pentru un generator
GS

a) La o punere la pământ monofazată exterioară, în elementele legate galvanic de

generatorul protejat, când prin statorul acestuia circulă curentul capacitiv ICG
determinat de capacitatea înfăşurărilor statorice în raport cu pământul, deci:
Ipp1 = Ksig Ktranz ICG (21)
unde :
Ksig = 1,1;
Ktranz – coeficient care ţine seama că la o punere la pământ a unei faze prin arc,
tensiunile celorlalte faze în raport cu pământul, în timpul regimului tranzitoriu, pot
creşte mult, având valoarea Ktranz = (4…4,5). Dacă în schemă se prevede şi un releu de
timp, cu o temporizare de (0,5…1) s, se poate considera Ktranz = (2…3).
b) La un scurtcircuit polifazat exterior, pentru a cărui lichidare se prevede o temporizare
mai mare decât cea a protecţiei împotriva punerilor la pământ monofazate, când prin
releu circulă un curent de dezechilibru. Datorită releului 2 protecţia este blocată la
17
 scurtcircuite exterioare, deci în calcule se ia în considerare curentul de dezechilibru
din regim normal Idez .norm, ce apare la scurtcircuite exterioare.
Deci:
Ipp2 = Ksig Idez .norm .p (22)
Unde:
Ksig = (1,8…2);
Idez .norm .p este curentul de dezechilibru din regim normal, raportat la primar.
Se alege curentul de pornire al releului 1 cea mai mare valoare dintre cele rezultate din
relaţia (10.21), respectiv (10.22).

2.7. PROTECŢIA GENERATORULUI ÎMPOTRIVA DEFECTELOR

ÎN ROTOR
În funcţionarea generatoarelor pot apărea, relativ des, simple puneri la pământ sau duble
puneri la pământ în circuitul de excitaţie (bobinajul rotoric).
În cazul simplei puneri la pământ a bobinajului rotoric a generatorului, prin locul de
defect nu circulă nici un curent întrucât circuitul de excitaţie este izolat faţă de pământ, iar
parametrii circuitului rotoric rămân neschimbaţi.
Defectul nu prezintă astfel nici un pericol imediat şi dacă se iau măsurile necesare
generatorul poate rămâne în funcţiune până la oprire sa pentru reparaţie.
Această funcţionare nu poate să dureze o perioadă prea îndelungată, întrucât există
pericolul apariţiei unei a doua punere la pământ în circuitul rotoric, rezultând astfel un defect
periculos pentru generator.
La o a doua punere la pământ, porţiunea bobinajului rotoric dintre cele două puncte de
defect se găseşte scurtcircuitată prin pământ (curentul prin această porţiune a bobinajului este
nul) şi acest fapt poate provoca supraîncălzirea bobinajului şi izolaţiei precum şi apariţia unor
vibraţii periculoase îndeosebi la hidrogeneratoare, acestea având poli aparenţi .
Un alt defect posibil în circuitul de excitaţie al generatorului în constituie reducerea
accidentală a curentului de excitaţie, care poate provoca trecerea generatorului în regim asincron
cu o viteză mai mare decât cea sincronă, însoţită de supraîncălziri în stator şi pierderi
suplimentare în rotor.

2.7.1 Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor

Defectul se poate constata printr-un control periodic al izolaţiei circuitului rotoric, de

către personalul de exploatare. Principiul de funcţionare al protecţiei se bazează pe detectarea
18
unui curent de punere la pământ într-un circuit special creat, alimentat în c.a. sau în c.c. În fig.11
este prezentată varianta protecţiei cu alimentare în curent alternativ.
În regim normal de funcţionare a GS curentul alternativ debitat de TT (cu tensiunea
secundară de 40…100V) va circula prin circuitul: pământ – secundarul TT – bobina releului I –
capacitatea de decuplare galvanică C – capacitatea C 1 faţă de pământ a înfăşurării de excitaţie a
GS – pământ.
Întrucât capacitatea faţă de pământ C1 a circuitului de excitaţie a GS reprezintă o
impedanţă mare intercalată în acest circuit (C 1  0,5 F), prin bobina releului I va circula un
curent foarte mic, insuficient pentru a provoca acţionarea acestuia.
În cazul unei puneri la pământ în circuitul rotoric, în punctul K 1, impedanţa circuitului
scade foarte mult (capacitatea C1 este scurtcircuitată), curentul în circuit creşte şi protecţia
acţionează, semnalizând apariţia punerii la pământ.
În fig. 12 este reprezentată varianta protecţiei cu alimentare în curent continuu.

+ +
GS GS

C I I
Ex.GS
R
Ex.GS

C1 K1 K1
1

Rd
TT +
Ex Ex -
x TT
100 V c.a. Ex.Ex
Ex.Ex

100 V c.a.

Fig.12 Schema protecţiei împotriva

Fig. 11 Schema protecţiei împotriva
primei puneri la pământ rotorice,
primei puneri la pământ rotorice,
varianta în curent continuu
varianta în curent alternativ

Schema este utilizată pentru GS de putere mare , pentru care C 1  0,5F şi

sensibilitatea protecţiei în cazul utilizării schemelor în curent alternativ se reduce, deoarece
creşte curentul prin releu.

19
 În regim normal de funcţionare prin bobina releului I nu circulă curent. La apariţia unei
puneri la pământ în K1, circuitul se închide prin: pământ – redresor – bobina releului – rezistenţa
R – bobinajul rotoric - pământ, stabilindu-se un curent, reglabil prin rezistorul R şi protecţia va
acţiona.

2.7.2 Protecţia împotriva celei de a doua puneri la pământ în rotor

Protecţia împotriva celei de-a doua puneri la pământ în rotorul GS , se foloseşte o

protecţie maximală de curent, care este realizată după principiul punţii Wheatstone, echilibrată în
curent continuu (fig.13).
Ramurile punţii sunt formate din înfăşurarea de excitaţie a generatorului, care în prima
fază are un singur punct pus la pământ (K1) şi de cele două porţiuni ale potenţiometrul R.
Diagonala de alimentare a punţii este AB, alimentată de tensiunea de excitaţie a GS
protejat, iar diagonala de ieşire este CK 1, în aceasta fiind introduse fie bobina releului I, fie
aparatul de măsură mA, în funcţie de poziţia butonului Ba (fig.14).
La apariţia primei puneri la pământ în K1, se formează puntea şi se echilibrează cu ajutorul
potenţiometrului R şi al miliampermetrului mA.

GS
K1
Ex.GS +

K2
I
K2
K1
C A B
A B I
Ba
R
Ex
mA
Ex.Ex
C
+ -

Fig.14 Puntea de c.c. corespunzătoare

Fig.13 Schema protecţiei împotriva unei schemei din fig.13
a doua puneri la pământ rotorice

20
 Puntea este în echilibru atunci când

R AK 1  R BC  R BK 1  R AC (23)

La apariţia celei de-a doua punere la pământ, în K 2, puntea se dezechilibrează (porţiunea

din bobinajul rotorului cuprinsă între K1 şi K2 este şuntată) şi curentul care are o valoare mare
determină acţionarea releului I care va comanda declanşarea întrerupătorului cu o temporizare
cuprinsă între 1…1,5s dată de un releu de timp (nefigurat în schemă), evitându-se astfel
acţionarea protecţiei la defecte trecătoare.
În practică curentul de pornire al releului I se alege Ipr = 0,05…0,1 A şi rezistenţa R = 50
…100 ohmi.

2.7.3. Protecţia generatorului sincron împotriva reducerii accidentale a curentului

de excitaţie

Reducerea totală sau parţială a curentului de excitaţie, datorată unui scurtcircuit sau
declanşării intempestive a ADR, determină trecerea GS în regim de funcţionare asincron, cu o
viteză suprasincronă, supraîncălzirea bobinajului rotoric şi chiar pierderea stabilităţii în
funcţionare datorită reducerii t.e.m.. Pe de altă parte, GS încetează să mai debiteze putere
reactivă, consumând din sistem putere reactivă pentru magnetizarea sa proprie. Ca urmare a
acestui fapt protecţia împotriva pierderii excitaţiei, poate fi realizată cu ajutorul unui releu de
impedanţă cu o caracteristică de acţionare circulară situată în planul complex R-jX în
domeniul valorilor negative ale reactanţelor.
Un asemenea releu tip RPEx a fost realizat la noi, destinat protecţiei generatoarelor
împotriva pierderii excitaţiei.
Normativul recomandă instalarea protecţiei împotriva reducerii curentului de excitaţie la
GS cu puteri de 100 MW şi mai mari, cu acţionare la semnalizare în regim de subexcitaţie şi la
declanşare la pierderea totală a excitaţiei.

2.8 PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SUPRASARCINILOR ŞI A

SCURTCIRCUITELOR EXTERIOARE

Suprasarcinile şi scurtcircuitele exterioare, simetrice sau nesimetrice, constituie

funcţionări anormale ale generatoarelor, care provoacă apariţia în înfăşurările statorului a unor
curenţi mai mari decât cei nominali. Ca urmare înfăşurările sunt supuse unor solicitări termice
21
sporite care, peste anumite limite au ca efect slăbirea izolaţiei şi în anumite cazuri, chiar
străpungerea ei şi deci scurtcircuite interne. De aceea generatorul trebuie protejat împotriva
scurtcircuitelor care au loc, fie în reţea şi nu au fost lichidate de protecţiile liniilor, fie pe barele
centralei, neechipate cu o protecţie proprie. Protecţia împotriva scurtcircuitelor exterioare
constituie, în acelaşi timp, şi protecţia de rezervă a generatorului împotriva defectelor interne.
Suprasarcinile care pot solicita un generator sunt de două feluri: simetrice şi nesimetrice.
De regulă, maşinile sunt construite pentru a suporta următoarele suprasarcini simetrice: 1,05I n, în
funcţionare de durată; 1,1In timp de 30 min. şi 1,5In timp de 2 min.

2.8.1. Protecţia maximală de curent

Protecţia maximală temporizată, simplă, de curent se foloseşte în general la generatoarele

de putere mică (sub 3000 kW). Schema acestei protecţii este dată în fig.15 în care releele 1
constituie protecţia de curent rapidă, iar releele de curent 2 şi releul de timp 3 constituie protecţia
maximală temporizată.
Curentul de pornire a protecţiei se calculează cu formula obişnuită
k sig
I pp  I nom (10.24)
k rev

unde: ksig = 1,1…1,2 este coeficientul de siguranţă;

krev = 0,85 este coeficientul de revenire al releelor.
Înlocuind în relaţia (10.24) coeficienţii Ksig şi Krev se obţine
1,1...1,2
I pp  I nom  1,3...1,4  I nom (25)
0,85

6 (10) kV

+
+ +
+

1 1 2 2 3

- -

TC De la alte
protecţii

22
 Fig. 15. Schema principală a unei secţionări de
curent pentru protejarea unui generator

GSS

Timpul de acţionare a protecţiei trebuie să fie superior celei mai mari temporizări a
protecţiilor liniilor care pleacă de la barele generatorului.

2.8.2 Protecţia maximală de curent cu controlul tensiunii

Protecţia maximală temporizată prezintă următoarele dezavantaje: schema cuprinzând

numai relee de curent, nu poate deosebi în toate cazurile un curent de scurtcircuit de o
suprasarcină, mai ales dacă defectul a avut loc în reţea,mai departe de generator, când curenţii de
scurtcircuit sunt comparabili cu cei provocaţi de suprasarcini.
La generatoarele cu puteri până la 50 MW, protecţiile maximale de curent temporizate
sunt prevăzute cu blocaj de minimă tensiune, pentru prevenirea în mod greşit a declanşării
întrerupătorului GS, în cazul unor suprasarcini de peste 40% din sarcina nominală.
Schema protecţiei, este prezentată în fig.16.
Releele de curent sunt alimentate de la transformatoarele de curent instalate pe partea
punctului neutru, iar reglajul lor se calculează cu formula (25).
Releele de tensiune sunt alimentate de la transformatoarele de tensiune ale GS şi nu al
barelor, pentru ca, dacă generatorul nu este conectat la bare (de exemplu la pornire), protecţia să
nu fie influenţată de tensiunea barelor.
Releele sunt alimentate cu tensiunea între faze deoarece, generatorul debitând direct pe
barele de distribuţie ale unei reţele cu neutrul izolat, protecţia trebuie să aibă sensibilitatea
maximă faţă de scurtcircuitele între faze.

U min exp l 0,95U nom

U pp   (10.26)
K sig K rev K sig K rev

Pentru blocajul de tensiune minimă se adoptă tensiunea de pornire :

23
 6 (10) kV
La semnalizare + +

+ ADR
5 6 TI RR
8 TI
- - - -

+
GS +
7 I 1 I 1 I 1 I
3 4
+

UI U
I

TC FTSI 2

R
S
T
Fig.16 Schema protecţiei maximale cu controlul tensiunii
complete şi al tensiunii de secvenţă inversă

în care : Ksig = 1,1 este coeficientul de siguranţă;

Krev = 1,15 - coeficientul de revenire;
Umin expl = 0,95 Un - tensiunea de funcţionare minimă admisă la generator.
Valoarea tensiunii de pornire Upp trebuie totodată aleasă mai mică decât valoarea minimă
a tensiunilor scăzute care pot apărea în procesul de autosincronizare a generatorului şi în cazul
autopornirii motoarelor serviciilor interne sau ale altor consumatori, adoptându-se în acest caz
relaţia

Upp = (0,5…0,6) Unom (27)

În cazul defectelor nesimetrice – care constituie marea majoritate a defectelor din

sistemele electrice – apar şi componente de secvenţă inversă ale tensiunilor şi curenţilor.
După cum se ştie, componentele de secvenţă inversă ale curenţilor dau naştere unui câmp
magnetic care se roteşte cu o viteză dublă în raport cu rotorul, inducând în acesta curenţi care

24
provoacă încălziri suplimentare, iar în unele cazuri şi vibraţii, provocate de apariţia unor cupluri
pulsatorii.
Mărirea sensibilităţii blocajului de tensiune minimă se poate obţine folosind o variantă a
blocajului realizată cu filtru de tensiune de secvenţă inversă (FTSI).
Schema protecţiei, în a două variantă de control al tensiunii (fig.16) este formată, în
afară de releele maximale de curent 1, din filtrul de tensiune de secvenţă inversă (FTSI) 2, care
alimentează releul minimal de tensiune 3, al cărui contact stabileşte sau întrerupe
alimentarea bobinei releului minimal de tensiune 4.
Acest blocaj funcţionează în felul următor: dacă nu există tensiune de secvenţă inversă,
deci regimul de funcţionare este simetric, releul 4, efectuează un blocaj de tensiune minimă ca şi
în prima variantă; în cazul unui scurtcircuit sau alt defect nesimetric, tensiunea de ieşire U 2 a
filtrului 2 fiind mare, releul 3 întrerupe alimentarea releului 4 şi acesta îşi închide contactul,
acţionând releul 5 care transmite comanda releelor 1 spre releul de timp 6 şi spre declanşarea
întrerupătorului.
Tensiunea de pornire a protecţiei Upp3 se determină astfel încât releul 3 să nu-şi deschidă
contactele sub acţiunea tensiunilor care pot apărea în regim normal la ieşirea FTSI.
Datele experimentale au condus la:

Upp3 = 0,06 Unom (28)

unde Unom este tensiunea între faze a GS [8, 13, 23].

2.8.3 Protecţia împotriva suprasarcinilor

Protecţia maximală împotriva scurtcircuitelor exterioare nu acţionează la suprasarcini

până la aproximativ 40% din puterea nominală, conform (25). Împotriva suprasarcinilor se
montează un releu de curent 7 (fig.16) conectat pe una din faze care acţionează la semnalizare,
pentru a avertiza personalul de tură. Semnalizarea este temporizată (releul de timp 8) pentru a se
evita semnalele cauzate de suprasarcini de foarte scurtă durată sau de scurtcircuite exterioare,
care sunt deconectate de către protecţiile reţelei. Temporizarea trebuie să fie superioară celui mai
mare timp al celorlalte protecţii.

K sig
I pp  I nom (10.29)
K rev

Curentul de pornire se determină cu relaţia

25
 în care : Ksig = 1,05 şi Krev = 0,85
Înlocuind în relaţia (29) se obţine:

1,05
I pp  I nom  1,2 I nom (30)
0,85

Deci această protecţie semnalizează apariţia suprasarcinilor care depăşesc aproximativ

20% din sarcina nominală.

2.9. ALTE PROTECŢII ALE GENERATORULUI SINCRON

2.9.1. Protecţia împotriva creşterii tensiunii la bornele generatorului

La bornele unui GS pot apărea supratensiuni provocate de fenomene atmosferice

apropiate, de alimentarea unor sarcini capacitive (reţele de cable, linii lungi de foarte înaltă
tensiune, etc.). Pentru detectarea acestui regim poate fi folosit un releu maximal de tensiune
combinat cu un releu de impedanţă.
O situaţie aparte prezintă hidrogeneratoarele la care creşterea tensiunii poate fi
determinată de ambalarea grupului turbină – generator, ca urmare a unei scăderi bruşte a sarcinii,
întrucât admisia apei nu poate fi oprită rapid, iar creşterea turaţiei duce la creşterea tensiunii la
borne. Ca urmare se prevede o protecţie maximală de tensiune temporizată împotriva creşterii
tensiunii la bornele înfăşurării statorice, reglată la: Upp = (1,2…1,7) Unom şi timp de acţionare ta =
0,5 secunde, pentru a se evita acţionarea la creşteri de tensiune de scurtă durată.
Unele protecţii cu relee maximale de tensiune utilizează punţi de redresare cu
semiconductoare, având avantajul că funcţionarea releului nu este influenţată de variaţiile
frecvenţei reţelei de alimentare [13, 23].

2.9.2. Protecţia generatorului sincron împotriva trecerii accidentale în regim de

motor

Trecerea GS în regim de motor poate avea loc în cazul defectelor motorului principal de
antrenare (turbina termică sau hidraulică). În acest caz cuplul de antrenare al turbinei fiind
inferior, GS trece în regim de motor antrenând la rândul său turbina; astfel GS consumă putere
activă din sistem pentru acoperirea pierderilor (0,5%…6%) şi debitează putere reactivă în sistem.

26
 Împotriva acestor regimuri anormale de funcţionare, se introduce o protecţie care
sesizează sensul de circulaţie al puterii active. Se poate deci utiliza un releu direcţional de putere
activă care să comande cu o temporizare declanşarea întrerupătorului generatorului sincron [13].

27