DEFECTELE TRANSFORMTOARELOR ELECTRICE

1. Argument
Transformatoarele electrice sunt aparate electromagnetice statice de curent
alternativ cu două sau mai multe înfăşurări, prin care se realizează modificarea
parametrilor energiei de curent alternativ, în principal tensiunea și intensitatea
curentului electric. În anumite cazuri, acestea pot schimba și numărul de faze sau
frecvența.
Principiul de funcţionare al transformatorului are la bază fenomenul de inducţie
electromagnetică care a fost stabilit de Michael Faraday în anul 1831. Michael
Faraday a construit primul transformator cu miez şi două înfăşurări, aparat ce a
fost utilizat la început pentru a demonstra experimental fenomenul de inducţie
electromagnetică.
Transformatorul a fost folosit ulterior pentru producerea tensiunilor înalte în
instalalaţiile cu arc electric de către H. D. Rühmkorff în anul 1851 şi a fost
perfecţionat constructiv de către S. A. Varley în 1851 care a realizat
transformatorul cu miezul în manta şi înfăşurări în galeţi.
În perioada 1844 – 1847, B. Iacobi utilizează bobina de inducţie cu scântei
pentru aprinderea explozibilului în mine. În anul 1876, Iablochkov utilizează
transformatorul cu miez feromagnetic deschis pentru alimentarea în curent
alternativ a arcului electric.
În anul 1885, Deri, Blathy şi Zipernowsky patentează transformatorul monofazat
cu miezul feromagnetic laminat, precum şi funcţionarea în paralel a
transformatoarelor electrice.
În anul 1891, M. Dolivo – Dobrovolsky proiectează transformatorul trifazat
uscat cu coloane şi în acelaşi an Braun construieşte primul transformator
monofazat în ulei pentru tensiunea înaltă de 30 KV.
Odată cu trecera timpului, inginerii au dus mai departe munca înaintaşilor, astfel
ca în zilele noastre, să fie utilizate transformatoare diverse ca şi construcţie, gabarit
şi domeniu de utilizare dar care, toate au la bază acelaşi principiu de funcţionare:
principiul inducţiei electromagnetice.
Lucrarea are drept subiect "Defectele Tansformatoarelor Electrice" şi a fost
structurată astfel încât să includă noţiuni privind tipurile de transformatoare
electrice, elementele constructive, parametrii nominali, simbolurile utilizate în
schemele electrice dar şi principalele defecte ce apar în timpul funcţionării.
Tema lucrării a fost aleasă în concordanţă cu utilitatea pentru calificarea
profesională dobândită în urma absolvirii cursurilor Şcolii de Maiştri în domeniul
maşinilor şi aparatelor electrice.

1
2. Noţiuni generale. Clasificarea transformatoarelor. Parametrii nominali

2.1. Noţiuni generale

Funcționarea transformatorului electric se bazează pe legea inducției
electromagnetice. Deși nu este o mașină electrică propriuzisă, transformatorul
electric poate fi considerat o mașină electrică statică, deoarece multe din
fenomenele care stau la baza funcționării sale sunt comune cu fenomenele care
determină funcționarea mașinilor electrice.
Transformatoarele elctrice sunt utilizate în sistemele de transport și distribuție a
energiei electromagnetice (transformatoare de putere), la măsurări electrice
(transformatoare de măsură), în automatizări,etc.
Utilizându-se în transportul energiei electrice, transformatoarele pot funcţiona în
regim de ridicătoare de tensiune şi aceasta mai ales dacă ţinem seama de faptul că
energia electrică se produce în generatoare la o tensiune de 6 sau 10 KV, iar
transportul acesteia se face la 110 kV, 220 KV, 400 kV, iar în cazul distanţelor
foarte mari se ajunge la 750 kV si chiar 1500 kV.
Pe de altă parte, utilizarea energiei electrice se face la joasă tensiune (J.T.) 0,4
kV sau 0,5 kV, sau medie tensiune (M.T.) 6 kV sau 10kV, şi de aceea după
transportul energiei, transformatoarele electrice se utilizează în regimul de
coborâtoare de tensiune cu precizarea că unul şi acelaşi transformator poate lucra
fie în regim de ridicător, fie în regim de coborâtor de tensiune (este deci reversibil
din acest punct de vedere), înfăsurarea sa primară fiind în primul caz o înfăşurare
de joasă tensiune (J.T.), iar în al doilea caz o înfăşurare de înaltă tensiune (Î.T.) în
raport cu cea secundară.
Având în vedere cele prezentate anterior, rezultă că în cadrul sistemelor
electromagnetice au loc mai multe transformări ale energiei, iar puterea
transformatoarelor din aceste sisteme depăşeste de 7-8 ori puterea generatoarelor
folosite pentru producerea energiei; de aici rezultă imediat importanţa
transformatoarelor de forţă.

2.2. Clasificarea transformatoarelor electrice

Transformatoarele electrice se pot clasifica după mai multe criterii:
● După numărul fazelor se deosebesc:
– transformatoare monofazate;
– transformatoare bifazate;
– transformatoare trifazate;
– transformatoare multifazate.
Transformatoarele de forţă se folosesc, în general, în execuţie trifazată, iar în
reţele monofazate se folosesc cele în execuţie monofazată;

2
● După numărul înfăşurărilor se deosebesc:
– transformatoare cu două înfăşurări când pentru fiecare fază există o înfăşurare
primară şi o singură înfăşurare secundară;
– transformatoare cu trei înfăşurări când pentru fiecare fază există o înfăsurare
primară şi două înfăşurări secundare.
● După mediul de răcire al transformatoarelor se deosebesc:
– transformatoare uscate la care răcirea se face cu ajutorul aerului (sunt în general
transformatoare de puteri mici);
– transformatoare în dielectric lichid când întregul transformator este amplasat într-
o cuvă umplută cu ulei de transformator care este un foarte bun electroizolant şi în
acelasi timp un bun agent de răcire.
● După utilizare, se deosebesc:
a) Transformatoarele pentru industria electronică
Aceste transformatoare reprezintă surse de alimentare de joasă tensiune pentru
diferite circuite electronice componente sau accesorii ale aparaturii electronice.
Miezul acestor transformatoare este de obicei construit din tole din oţel
electrotehnic de forma literei E si I, având înfăşurările primare şi secundare din
conductor emailat de cupru. Sunt capsulate în raşină pentru consolidare şi pentru a
preveni pătrunderea umezelii.

Fig.1– Pachet de tole permaloy E–25 cu şuruburi de prindere

Acest tip de transformator funcţionează la frecvenţe foarte înalte din gama Khz, iar
pentru a înlătura pierderile în fier sunt folosite tole din oţel aliat cu cobalt.

3
b) Transformatoare mici
Sunt utilizate pentru alimentarea aparaturii staţionare sau portabile, ca
transformatoare de separare, dar şi pentru aplicaţii speciale cum ar fi arzătoare,
aparate de ras, alimentarea duşurilor, jucăriilor, etc.
Aceste transformatoare sunt izolate în aer, folosesc bobinaje din conductoare
emailate din cupru şi miezuri din tole de tip C şi I, sau E şi I.
Siguranţa reprezintă preocuparea majoră la acest tip de transformatoare şi din acest
motiv, sunt construite atât pentru clasa I de protecţie, cât şi pentru clasa II si III.
Transformatoarele din clasa I de protecţie sunt izolate şi protejate prin legare la
pământ, transformatoarele din clasa II de protecţie au izolaţie dublă sau întărită, iar
cele din clasa III de protecţie, alimentează echipamentele la care utilizarea
tensiunilor TFJP (tensiune foarte joasă de protecţie) si TFJS (tensiune foarte joasă
de securitate) constituie protecţia de bază la atingerea directă: 50V ca sau 120V cc.
c) Transformatoare de distribuţie
Aceste transformatoare sunt folosite pentru distribuţia puterii la consumatorii
industriali, dar şi rezidenţiali. Transformatoarele de distribuţie pot fi monofazate
sau trifazate, având puteri cuprinse între 16 KVA si 250 KVA.
Înfăşurarea primară (înfăşurarea de înaltă tensiune) se alimentează cu tensiuni
cuprinse între 3,5 KV si 36 KV, iar înfăşurarea secundară (de joasă tensiune) nu
depaşeşte 1 KV. Răcirea înfăşurărilor acestor transformatoare se realizează cu ulei
mineral. Puterea acetor transformatoare este de 16, 25, 50, 100, până la 2500 KVA.
d) Transformatoare de alimentare
Sunt utilizate pentru alimentarea staţiilor de distribuţie sau platformelor industriale
mari. Puterea acestora variază între 4 MVA şi 30 MVA, având înfăşurările primare
alimentate la tensiuni de 66 KV, iar în secundar tensiuni de până la 36 KV. Răcirea
acestor transformatoare speciale se realizează cu ulei mineral sau alte lichide
speciale.
e) Transformatoare de transport
Transformatoarele de acest tip sunt transformatoare foarte mari cu puteri cuprinse
între 60 MVA şi 1000 MVA şi sunt folosite pentru a transmite puterea între
reţelele de înaltă tensiune.
f) Transformatoare pentru industria metalurgică
Acest tip de transformator este folosit în aplicaţii industriale cum ar fi oţelăriile şi
implică sarcini foarte mari. Înfăşurările primare sunt alimentate cu tensiuni
începând de la 30 KV şi chiar mai mari, având capacitatea de a suporta curenţi de
scurtcircuit foarte mari, de ordinul miilor de amperi.
Pentru a înlătura efectele de încălzire în exces datorate câmpurilor magnetice
create de curenţii de valori foarte mari, structura acestor transformatoare se
realizează din oţeluri nemagnetice.

4
2.3. Parametrii nominali ai transformatoarelor
Serviciul nominal de funcţionare al unui transformator este acel serviciu pentru
care se proiectează transformatorul şi la care trebuie să funcţioneze, fără ca
temperatura în diferite zone să depăşească limitele impuse de normele tehnice
pentru clasa materialelor electroizolante utilizate.
Regimul nominal de funcţionare caracteristic serviciului nominal se
caracterizează prin datele nominale înscrise pe tăbliţa indicatoare, fixată pe
transformator. Pentru transformatoarele de putere, funcţionarea în regim nominal
este definită de următoarele date nominale: puterea, tensiunile şi deci implicit
raportul de transformare, curenţii, tensiunea de scurtcircuit si frecvenţa. La
transformatoarele cu prize de reglare a tensiunii, regimul nominal este cel
corespunzător prizei cu tensiunea nominală.
• Puterea nominală a transformatorului este puterea aparentă la bornele circuitului
secundar exprimată în KVA, pentru care nu sunt depăşite limitele de încălzire a
elementelor transformatorului în condiţiile prevăzute de STAS 1703-67.
• Tensiunea nominală primară este tensiunea care trebuie aplicată la bornele de
alimentare ale înfăşurării primare a transformatorului în regimul său nominal de
funcţionare.
• Tensiunea nominală secundară, la transformatoarele cu puteri peste 10 KVA,
este tensiunea care rezultă la bornele înfăşurării secundare atunci cand
transformatorul funcţionează în gol şi se aplică primarului tensiunea nominală
primară. La transformatoarele mici, cu puteri nominale sub 10 KVA, tensiunea
nominală secundară este cea corespunzătoare curentului secundar nominal.
• Raportul nominal de transformare este dat de raportul dintre tensiunea
nominală primară şi cea secundară la mersul în gol. Curenţii nominali, primari şi
secundari sunt curenţii de linie care rezultă din valorile nominale ale puterii şi ale
tensiunilor definite mai sus.
• Tensiunea de scurtcircuit nominală este tensiunea care trebuie aplicată
circuitului de înaltă tensiune al transformatorului pentru ca acest circuit să fie
parcurs de curentul nominal atunci când circuitul de joasă tensiune este legat în
scurtcircuit.
• Frecvenţa nominală a transformatorului în condiţii obişnuite se consideră de 50
Hz. În cazuri speciale, frecvenţa se specifică ca una din datele de bază ale
transformatorului.
3. Construcția transformatorului electric
Un transformator electric are ca părți principale elemente active și elemente
constructive. Elementele active sunt miezul feromagnetic și înfășurările. Acestea
au rolul de a asigura transformarea parametrilor energiei electromagnetice.
Elementele constructive sunt utilizate pentru protecția și solidarizarea elementelor
active.
5
 Miezul feromagnetic servește ca circuit magnetic de închidere a circuitului
magnetic (principal) și pentru mărirea cuplajului magnetic între înfășurări. Pentru
transformatoarele care sunt utilizate la rețeaua industrială (50 Hz), miezul
feromagnetic este realizat din tole de oțel electrotehnic (oțel sărac în carbon aliat
cu siliciu în proporție de 2 % – 5 %), cu grosimi de 0,3 mm, 0,35 mm sau 0,5 mm,
izolate între ele cu hârtie, lacuri epoxidice, oxizi sau straturi ceramice. Alierea cu
siliciu duce la creșterea rezistivității și la micșorarea câmpului magnetic coercitiv.
Utilizarea tolelor pentru realizarea miezului feromagnetic duce la micșorarea
pierderilor prin curenți turbionari (dependente direct proporțional de pătratul
grosimii tolei și invers proporțional de rezistivitatea materialului) și a pierderilor
prin histerezis magnetic (datorită micșorării câmpului magnetic coercitiv).
Miezul magnetic al transformatorului are două părți principale: coloanele și
jugurile. Coloanele sunt porțiunile de miez pe care se așază înfășurările
transformatorului, iar jugurile sunt porțiunile de miez care închid circuitul
magnetic al coloanelor. Există două variante constructive de miezuri
feromagnetice: cu coloane (fig.2) și în manta (fig.3).
Cu linia albastră sunt indicate locurile unde se dispun înfășurările. Strângerea
tolelor circuitului magnetic se realizează prin nituri (la transformatoarele de mică
putere), sau prin buloane izolate față de tole (la transformatoarele de putere).

a. b.

Fig.2 – miez feromagnetic cu coloane

a – monofazat; b – trifazat

6
 Fig.3.a – miez feromagnetic în manta, monofazat

b.
Fig.3.b – miez feromagnetic în manta, trifazat

Înfășurările transformatorului sunt înfășurări sinusoidale cu spire circulare (la

puteri mari) sau dreptunghiulare (la puteri mici), executate din conductoare de
cupru sau aluminiu, izolate cu email, hârtie de cablu sau de bumbac. Secțiunea
conductoarelor este rotundă la transformatoarele de mică putere și dreptunghiulară
la cele de mare putere. Bobinarea se execută pe o carcasă din material
electroizolant (la puteri mici), sau pe un cilindru din pertinax sau carton
electrotehnic (la puteri mari). Înfășurările sunt izolate între ele și față de circuitul
magnetic prin spații de aer sau straturi de materiale electroizolante.
Datorită pierderilor care apar la funcționarea unui transformator acesta se
încălzește. Pentru ca înfășurările, respectiv miezul transformatorului să nu
depășească anumite valori de temperatură fixate de standarde, la o anumită

7
temperatură a mediului ambiant, se iau anumite măsuri pentru răcirea
transformatoarelor. La transformatoarele cu o putere mai mică de 5KVA, răcirea se
face prin circulația naturală a aerului ( transfomatoare uscate). Pentru
transformatoarele cu puteri cuprinse între 5 KVA– 20 KVA răcirea se face prin
circulația naturală a uleiului, iar pentru transformatoarele cu puteri mai mari de 20
KVA răcirea se face prin circulația forțată a uleiului sau răcirea forțată a uleiului
prin suflarea cu aer a țevilor de răcire cu ajutorul ventilatoarelor.
În cazul răcirii prin circulația naturală a uleiului, elementele active, circuitul
magnetic, înfășurările de joasă tensiune și de înaltă tensiune sunt introduse într-o
cuvă din tablă de oțel care conține ulei mineral neutru și lipsit de umiditate și care
are și rolul de izolant. Datorită diferenței de temperatură din interiorul cuvei, uleiul
circulă prin elementele active ale transformatorului, se încălzește și cedează
pereților cuvei. Pentru a avea o suprafață cât mai mare de cedare a căldurii, pereții
cuvei se execută din tablă ondulată sau au țevi de răcire pe părțile laterale. Pentru a
permite dilatarea liberă a uleiului încălzit, cuva transformatorului se leagă cu un
mic vas cilindric fixat pe capacul cuvei, având o capacitate de 5%.....8% din
volumul cuvei și care se numește conservator de ulei. Pe capacul cuvei se află
izolatoarele de trecere de înaltă și de joasă tensiune. Acestea sunt realizate din
porțelan glazurat și permit stabilirea legăturii dintre înfășurările transformatorului
și rețele exterioare.

4. Semne convenţionale
Semnele convenţionale utilizate pentru transformatoare în schemele electrice
sunt date de STAS1138/17-88 (Fig.4)

Fig.4 – Semne convenţionale pentru transformatoare

8
Notarea capetelor înfăşurărilor se face în ordine cu litere mari pentru tensiunea mai
mare şi cu litere mici pentru tensiunea mai mică.
Începuturile înfăşurărilor se notează notează în ordine, cu A,B,C sau a,b,c, iar
sfârşiturile se notează cu X,Y,Z, sau cu x,y,z (fig.5)
Punctul neutru al înfăşurărilor transformatoarelor trifazate, dacă este scos la cutia
de borne, se notează cu N sau n.
Dispunerea şi marcarea bornelor sunt ilustrate în fig.6

Fig.5 – Notarea capetelor înfăşurărilor transformatoarelor

Fig.6 – Dispunerea şi marcarea bornelor la transformatoare

5. Exploatarea, întreţinerea şi repararea transformatoarelor de putere

5.1. Exploatarea transformatoarelor
În activitatea de exploatare se disting două aspecte diferite:
- operaţiile şi manevrele ce se execută prin punerea sau scoaterea din funcţiune a
transformatoarelor ;
- supravegherea funcţionării transformatoarelor.

9
 La punerea în funcţiune a transformatoarelor se vor respecta etapele procesului
de montare şi anume: montarea căruciorului ; montarea radiatoarelor ; montarea
conservatorului şi accesoriilor ; montarea izolatoarelor ; montarea accesoriilor de
pe cuva şi capac ; montarea circuitelor auxiliare de protecţie şi măsurare ; umplerea
cu ulei.
După montarea transformatorului se fac o serie de încercări şi verificări, iar dacă
se cuplează în paralel doua transformatoare, se respectă condiţiile de cuplare în
paralel.
La executarea manevrelor de cuplare sau decuplare trebuie respectate
următoarele reguli:
- scoaterea de sub tensiune a transformatorului se face prin deschiderea mai întâi a
întreruptorului şi apoi a separatorului, iar la cuplare se face invers ;
- deconectarea transformatoarelor echipate cu întreruptoare în ambele circuite se
face mai întâi pe partea sarcinii apoi pe partea alimentării , iar conectarea în ordine
inversă ;
- în cazul în care nu este prevăzut întreruptor în circuitul primar , mai întâi se
deconectează secundarul după care se manevrează separatorul din primar.
 În timpul funcţionării transformatorului se efectuează următoarele operaţii de
supraveghere:
a) Supravegherea curentă care se referă la :
- gradul de încărcare;
- tensiuni şi curenti;
- sarcini active şi reactive;
- frecvenţa;
- temperaturi;
- relee de protecţie şi semnalizare;
- citirea instrumentelor de masură.
b) Supravegherea periodică prin examinare vizuală se referă la :
- starea cuvelor şi a elementelor de circulaţie a uleiului;
- starea uleiului şi a nivelului;
- starea silicagelului din filtrul de aer;
- starea izolatoarelor;
- starea legăturilor la borne;
- starea zgomotelor.
c) La o verificare periodică se urmăresc:
- curentul primar şi cel secundar;
- tensiunea primară şi cea secundară;
- temperatura uleiului;
- etanşietatea cuvei;
- starea izolatoarelor;
10
- nivelul şi culoarea uleiului;
- funcţionarea releelor de protecţie;
- legătura la priza de pământ;
- starea barelor şi cablurilor de legătură precum şi a celorlalte legături electrice
aferente transformatorului.
Personalul de exploatare urmăreşte executarea în termen a tuturor probelor şi
verificărilor prevăzute de normative.

5.2. Întreţinerea transformatoarelor de putere

Deoarece transformatorul nu are subansamble în mişcare, lucrările de întreţinere
curentă sunt mai simple şi mai reduse decât cele executate la maşinile electrice.
Aceste lucrări se execută la intervale de timp de 6 luni până la 1 an în funcţie de
solicitările la care a fost supus transformatorul şi constau din :
- revizia externă a transformatorului şi înlăturarea defectelor constatate;
- evacuarea reziduului uleiului din conservator;
- verificarea nivelului şi eventual completarea cu ulei;
- controlul uleiului din cuvă;
- verificarea etanşeităţii robinetelor şi a strângerii garniturilor cuvei;
- verificarea funcţionării releului de gaze ;
- verificarea filtrului de aer , a stării silicagelului şi eventual, schimbarea acestuia
5.3. NTSM si PSI specifice
- legarea la centura de împământare a cuvei transformatorului;
- reglarea la parametrii corespunzători a releelor de protecţie;
- îngrădirea cu gard de protecţie a transformatorului şi amplasarea de plăcuţe
avertizoare.

6. Principalele defetele şi remedierile transformatoarelor

Principalele defecte ce pot apărea în timpul funcţionării transformatoarelor
electrice şi remedierile acestora sunt prezentate în tabelul de mai jos.

11
 DEFECT CAUZE REMEDIERI
1. Supraâncălziea a) transformatorul este supraâncărcat a) trebuie respectată diagrama de sarcină a transformatorului
transformatorului respectiv şi nu trebuie depaşiţi timpii de funcţionare în
suprasarcină prevăzuţi
b) temperatura din încăperea b) trebuie intensificată ventilaţia
transformatorului este prea ridicată

c) nivelul uleiului în transformator este c) se completează cu ulei de calitate corespunză-toare până la

foarte scăzut nivelul normal , se verifică eventualele scurgeri de ulei
d) defecte interioare ale d) se înlocuiesc piesele care strâng miezul şi jugul magnetic
transformatorului (aceste defecte
provoacă încălzirea uleiului şi se
datorează deteriorării izolaţiei
pieselor care strâng miezul şi jugul
magnetic, care duc la realizarea unor
scurtcircuite între tole şi pierderi mari
în fier
e) trebuie respectate regulile de conectare în paralel a două
e) raporturi de transformare şi transformatoare :
tensiuni de scurtcircuit diferite - rapoarte de transformare egale (abatere admisă de  0,5)
la transformatoarele care - tensiuni de scurtcircuit egale ( abatere admisă de  10)
funcţionează în paralel - transformatoarele trebuie sa aibă aceeaşi grupă de conexiuni
- raportul puterilor nu va fi mai mare de 3:1

2. Bâzâit anormal al a) s-a slăbit strangerea tolelor a) se înlătură defecţiunea

transformatorului miezului sau a pachetului de tole

b) s-au slăbit şuruburile care b) se strâng şuruburile de fixare ale capacului sau ale altor
12
 fixează capacul subansambluri ale transformatorului
transformatorului sau alte
subansamble

c) transformatorul este c) în mod obişnuit un transformator poate să funcţioneze cu o

supraincarcat sau există suprasarcină pe o perioadă limitată, conform normativelor;
dezechilibru mare între se înlătură suprasarcina sau se echilibrează încărcarea
încărcarea fazelor, această fazelor
defecţiune fiind caracteristică
transformatoarelor care
alimentează instalaţii de
iluminat
d) se repară sau se înlocuiesc înfăşurările transformatorului
d) scurtcircuit între spire sau faze;
defectul se mai manifestă prin
declanşarea releelor de
protecţie sau arderea
siguranţelor fuzibile e) se pune comutatorul de tensiune al trafo pe pozitie minima
si se deconecteaza condensatoarele statice daca acestea sunt
e) transformatorul funcţionează conectate
cu tensiune ridicată, defect
care se manifestă când mai
mulţi consumatori din
secundarul transformatorului
sunt scosi din functiune
3. Trosnituri în a) a avut loc o conturnare (străpungere a) se verifică şi se repară izolaţia capetelor de ieşire ale
interiorul de înfăşurărilor la locul conturnării
transformatorului suprafaţă)
b) se reface legătura la centura de împământare

13
 b) s-a întrerupt legătura cu pământul

4. Străpungerile şi a) străpungerie apar în următoarele a) se înlocuiesc înfăşurările transformatorului

întreruperile situaţii:
înfăşurărilor - au apărut supratensiuni ca urmare a
transformatorului descărcărilor atmosferice
- a scăzut mult calitatea uleiului
- izolaţia a îmbătrânit ca urmare a
supraâncălzirilor , a scurtcircuitelor
sau b) se repară contactele sau se înlocuiesc contactele şi acolo
degradării în timp unde este cazul înfăşurările transformatorului
b) Întreruperile apar ca rezultat al unor
contacte imperfecte şi se manifestă
prin
degajarea masivă de gaze. Acestea pot
fi depistate cu ochiul liber sau prin
măsurarea continuităţii cu ohmetrul

5. Tensiunea în a) existenţa unui contact imperfect la una a) se repară contactul imperfect

circuitul secundar din bornele transformatorului
este anormală b) este întrerupt circuitul primar ( o fază b) se înlocuiesc înfăşurările circuitului primar
a
circuitului primar) c) se înlocuiesc înfăşurările circuitului secundar
c) există o întrerupere în circuitul
secundar

6. Pierderi de ulei în a) la îmbinarea prin sudare a cuvei cu a) se remediază defectul

14
 transformator ţevile de răcire sau a pereţilor cu
fundul
cuvei b) se remediază defectul

b) între capacul şi cuva transformatorului c) se remediază defectul

c) între îmbinările radiatoarelor cu cuva ,

a conservatorului cu releul Buchholtz,
a izolatorilor cu capacul

7. Întreruperi în a) lipiri defectuoase în executarea a) se determină locul defect şi se reface lipirea.

bobinaj bobinajului.

b) există deteriorări în conductoarele b) pentru a se preântâmpina întreruperile repetate în locurile

care leagă capetele bobinelor la de conectare la borne a bobinajului, trebuie înlocuit
bornele transformatoarelor. conductorul masiv cu un conductor multifilar de amortizare.

c) distrugerea bobinajului datorită c) se refac bobinajele şi se consolidează.

eforturilor electrodinamice.

15
Funcţionarea releului de gaze (BUCHHOLZ)
Acesta funcţionează la o degajare de gaze în două etape : la o degajare lentă de
gaze semnalizează acest defect , iar dacă degajarea este masivă scoate de sub
tensiune transformatorul.
Releul de gaze semnalizează în următoarele situaţii:
- în interiorul transformatorului apar defecte mici care duc la degajări slabe de
gaze;
- în timpul umplerii transformatorului cu ulei în interior a ramas aer;
- nivelul de ulei a scăzut datorită scăderii temperaturii sau scurgerilor de ulei.
Releul de gaze decuplează transformatorul în următoarele situaţii:
- s-a produs scurtcircuit între spire sau între secundar şi primar;
- s-a produs scurtcircuit între faze;
- s-a străpuns izolaţia comutatorului de tensiune.

16
BIBLIOGRAFIE
1. Maşini electrice – Editura Academiei Forţelor Aeriene "HENRI COANDĂ"
Braşov, 2007, autori: Marian Pearsică
Mădălina Petrescu
2. Maşini , aparate, acţionări şi automatizări : manual pentru clasele a XI-a şi a
XII-a, licee industriale şi şcoli profesionale – E.D.P. Bucureşti 1993, autori:
Prof. dr. ing. Năstase Bichir
Prof. dr. ing. Dan Mihoc
Conf. dr. ing. Corneliu Boţan
Ing. Sabina Hilohi
Ing. Dragoş Simulescu
3. Maşini, aparate şi acţionări electrice : manual pentru licee industriale cu profil
electrotehnică clasele a XI-a şi a XII-a – E.D.P. Bucureşti 1978, autori:
Prof. dr. ing. Nicolae Boţan
Ing. Constantin Popescu
Ing. Stelian Popescu
4. Instalaţii electrice industriale : manual pentru licee industriale cu profil
electrotehnică pentru clasa a XII-a – E.D.P. Bucureşti 1981, autori:
Ing. Niculae Mira
Ing. Constantin Neguş

17
 ANEXA 1

TRANSFORMATOARE MONOFAZATE

18
 ANEXA 2

Transformator de putere trifazat

1 - termometru
2 - izolator de înaltă tensiune
3 - izolator de joasă tensiune
4 şi 6 - capace filetate (pentru umplerea cuvei)
5 - indicator de nivel pentru ulei
7 - conservator de ulei
8 - miez feromagnetic
9 - înfăşurare de joasă tensiune
10 - înfăşurare de înaltă tensiune
11 - capac filetat (pentru golirea cuvei)
12 - cuvă
13 - ţevi de răcire

19
 ANEXA 3

TRANSFORMATOR DE PUTERE

Ansamblul general al transformatorului monofazat TMUS – NS – 110/27,5 KV

20
Ridicător stabilizator magnetic de tensiune pentru reţelele monofazate de joasă
tensiune

ANEXA 4

TRANSFORMATOR TRIFAZAT

Transformator de separaţie trifazat, 500 – 400 V / 289 – 230 V, puterea 1KVA

21
 Transformator trifazat cu răcirea în ulei

ANEXA 5

Transformator de putere medie 100MVA – 1200MVA

22