Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a)
b)
Definiţie
Transformatorul electric este o maşină electromagnetică
statică de curent alternativ, care transformă o energie
electromagnetică primară de anumiţi parametrii (u1,i1) într-o energie
electromagnetică secundară de alţi parametrii (u2,i2), unde numărul
de faze, puterea și frecvenţa rămân constante. ( f1=f2=ct.).
Cei doi parametrii care ne dau puterea: u-tensiunea şi i-curentul,
suferă prin transformare schimbări inverse, astfel dacă tensiunea se
micşorează, curentul se măreşte şi invers. La baza funcţionării
transformatorului stă principiul inducţiei electromagnetice.
Transformatorul permite, deci, transformarea unei tensiuni în
altă tensiune, transformare necesară pentru transportul (transferul) şi
distribuţia cu pierderi minime de energie electrică în curent alternativ.
Semnele convenționale ale transformatoarelor
Clasificare
După domeniul de utilizare
transformatoare de putere
se utilizează în reţelele de transport şi distribuţie a
energiei electrice;
Clasificare
transformatoare de măsură
se folosesc pentru conectarea indirectă a aparatelor
destinate determinării tensiunilor şi curenţilor de valori mari;
Clasificare
transformatoarele de mică putere
de exemplu, transformatoarele de siguranţă, de
izolare, de separare, de comandă, de alimentare.
Clasificare
transformatoare cu destinaţie specială, pentru reţele cu
condiţii deosebite de funcţionare
de exemplu, pentru reţele şi instalaţii subterane,
miniere , navale etc.;
Clasificare
transformatoare de construcţie specială
de exemplu, pentru redresoare, pentru sudură,
pentru cuptoare electrice;
Clasificare
După numărul de faze
transformatoare monofazate
Clasificare
transformatoare trifazate
Clasificare
După modul de răcire
transformatoare uscate
partea activă se află într-un dielectric solid (răşină, nisip) sau
este răcită cu un gaz; când gazul de răcire este aerul, se numesc
transformatoare în aer, răcirea făcându-se fie prin circulaţie
naturală, fie prin circulaţie forţată (cu ventilator)
Clasificare
transformatoare în ulei
partea activă a transformatorului (miezul şi înfăşurările) este
cufundată în ulei special de transformator
Construcția transformatorului
Din punct de vedere constructiv, transformatorul
are două părţi principale:
Miezul feromagnetic (circuitul magnetic) reprezentat de
miezul de fier şi construit din tole de oţel electrotehnic pentru
reducerea pierderilor în fier și serveşte la închiderea liniilor de câmp
magnetic. El se construieşte din tole de oţel electrotehnic aliat cu
siliciu (aproximativ 4%), izolate între ele cu lac sau un strat de oxid şi
cu o grosime de 0,35mm sau 0,5mm. Utilizarea tolelor silicioase duce la
micşorarea pierderilor de energie prin curenţi turbionari şi celor
datorate fenomenului de histerezis. La transformatoarele de înaltă
frecvenţă, miezul este construit din materiale speciale (ca de exemplu
ferită), care au pierderi mici la frecvenţe ridicate. Miezului magnetice
cu coloane sau în manta.(fig.5 ) Forma secţiunii coloanelor este diferită
după tipul și puterea transformatorului.
Construcția transformatorului
Miezuri magnetice cu coloane sau in manta
Construcția transformatorului
Miezuri magnetice toroidale
Construcția transformatorului
Din punct de vedere constructiv,
transformatorul are două părţi principale:
Circuitele electrice - reprezentate de două sau mai multe
înfăşurări din Cu sauAl, realizate în jurul circuitului magnetic,
fiind deci cuplate electromagnetic. Aşezarea lor pe coloana
miezului se poate face concentric sau alternat.
Principiul de funcţionare
Principiul de funcţionare
Funcţionarea transformatorului electric se bazează pe
fenomenul de inducţie electromagnetică, descoperit de
Michael Faraday, în anul 1831.
Principiul de funcţionare
Dacă raportul de transformare este subunitar (k < 1), atunci
tensiunea secundară este mai mare decât tensiunea primară (u2 >
u1) şi transformatorul se numeşte transformator ridicător de tensiune.