Capitolul 1

TRANSFORMATORUL ELECTRIC

Transformatorul electric este un aparat electromagnetic static, avnd doua sau mai multe
nfasurari electrice cuplate magnetic care transforma parametrii (uzual curentul si tensiunea dar si
numarul de faze) energiei electrice de curent alternativ.
Deci, att la intrare ct si la iesire ntlnim aceeasi forma de energie (electrica) dar cu
parametri diferiti.
Transformatoarele electrice se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
Dupa destinatie:
o transformatoare de putere mono sau trifazate, utilizate n transportul si distributia energiei
electrice ca ridicatoare sau cobortoare de tensiune;
o autotransformatoare, utilizate pentru interconectarea retelelor de tensiuni diferite sau pentru
reglajul tensiunii;
o transformatoare de masura de curent sau de tensiune, utilizate pentru adaptarea diverselor
aparate de masura (ampermetre, voltmetre, wattmetre, etc.) la marimile pe care trebuie sa le
masoare;
o transformatoare cu destinatie speciala (transformatoare de sudura, pentru cuptoare electrice,
pentru modificarea numarului de faze, etc).
Dupa felul marimii transformate:
o transformatoare de tensiune;
o transformatoare de curent.
Dupa sensul transformarii:
o transformatoare ridicatoare;
o transformatoare cobortoare.

Transformatorul electric

10

1.1 Elemente constructive ale transformatorului electric

La baza functionarii transformatorului electric sta fenomenul inductiei electromagnetice; din
acest motiv este necesara obtinerea cmpurilor magnetice intense cu ajutorul miezurilor din fier, pe
care se afla nfasurarile electrice realizate din conductoare de cupru, aluminiu sau aliaje.
Principalele elemente constructive ale transformatorului electric sunt:
miezul de fier;
nfasurarile;
carcasa;
rezervorul de ulei;
releul de gaze;
izolatorii de trecere.
Miezul de fier reprezinta circuitul magnetic al transformatorului prin care se nchid cu
usurinta liniile cmpului magnetic produs de curentii electrici alternativi care strabat nfasurarile.
Miezul de fier se realizeaza din foi de tabla din otel de transformator1 izolate ntre ele cu lac
izolant sau cu oxizi ceramici. Aceste foi de tabla poarta denumirea de tole. Pentru a obtine miezul
de fier aceste tole se mpacheteaza n sistemul tesut pentru a micsora spatiile de aer, deci pentru a
micsora reluctanta circuitului magnetic. n figura l.l se reprezinta modul de asezare a tolelor prin
reprezentarea a doua tole consecutive la mpachetat.

Figura 1.1

Partile din miezul feromagnetic pe care se aseaza nfasurarile se numesc coloane, iar
portiunile de miez care nchid circuitul magnetic al coloanelor se numesc juguri. Dupa dispunerea
coloanelor si a jugurilor se disting doua constructii de baza ale miezului: cu coloane (figura 1.2a) si,
mai rar, n manta (figura 1.2b). Sectiunea transversala a coloanelor si jugurilor poate avea o forma
patrata sau mai frecvent de poligon n trepte nscris ntr-un cerc (figura 1.3), sectiunea jugului

Otelul de transformator sau electrotehnic are n compozitia sa siliciu n proportie relativ mare (34%) conferindu-i astfel calitati
magnetice deosebite (reducerea substantiala a pierderilor n fier). n acelasi timp se nrautatesc proprietatile mecanice, otelul
devenind mai casant.

Transformatorul electric

11

realizndu-se cu (5 15)% mai mare dect cea a coloanei, n scopul reducerii curentului si a
pierderilor de mers n gol ale transformatorului.
Strngerea pachetului de tole ce formeaza miezul feromagnetic se face n cazul
transformatoarelor de mica putere cu ajutorul unor cilindri izolanti ce mbraca coloanele, folosind
suruburi sau nituri nemagnetice, iar n cazul transformatoarelor de mare putere cu ajutorul unor
buloane, piese profilate si tiranti izolate fata de tole.

a)

b)
Figura 1.2

Figura 1.3

Transformatorul electric

12

La transformatoarele de mare putere se practica n coloane canale de racire paralele sau

perpendiculare pe planul tolelor, prin care va circula agentul de racire (aer, ulei de transformator),
facilitnd astfel eliminarea caldurii dezvoltate ca urmare a pierderilor n fier. Izolarea tolelor cu lac
izolant sau oxizi ceramici conduce la diminuarea curentilor turbionari ce se induc n miez, si care,
dupa cum se stie, transforma energia electrica n energie termica dezvoltata n miezul feromagnetic.
nfasurarile transformatorului se realizeaza din materiale conductoare (Cu, Al sau aliaje).
nfasurarile sunt circuite n care se induc tensiuni electromotoare att de inductie proprie
(autoinductie) ct si de inductie mutuala.
Dupa pozitia reciproca a celor doua nfasurari (primara si secundara) se deosebesc doua
tipuri de nfasurari:
nfasurari concentrice, mai exact nfasurari cilindrice coaxiale, nfasurarea de joasa
tensiune fiind de diametru mai mic, iar nfasurarea de nalta tensiune nconjurnd pe cea
de joasa tensiune, cele doua nfasurari extinznd u-se pe toata naltimea coloanei.
nfasurari alternate, n care pe naltimea unei coloane alterneaza parti (galeti) din
nfasurarea de joasa tensiune cu parti (galeti) din nfasurarea de nalta tensiune (figura
1.5). nfasurarea alternata sau n galeti se foloseste la transformatoarele de putere mare si
tensiuni ridicate. Acest tip de nfasurari are nsa o mai restrnsa utilizare datorita
tehnologiei de fabricatie complicate.

Figura 1.4

Figura 1.5

nfasurarile constau din spire circulare realizate din conductoare de cupru sau aluminiu
izolate cu email, rasini sintetice, fibra de sticla etc. nfasurarile se izoleaza ntre ele (prin zone de
aer sau straturi izolatoare din diferite materiale prespan, polivinil etc.) si fata de coloane si juguri.

Transformatorul electric

13

Carcasa sau cuva transformatorului. Din punctul de vedere al modului de racire,

transformatoarele se mpart n urmatoarele categorii:
transformatoare uscate, cu racire naturala sau artificiala la care nfasurarile se afla n aer
liber (pentru puteri sub 1 kVA);
transformatoare n ulei cu racire naturala, la care miezul magnetic si nfasurarile sunt
scufundate ntr-o cuva umpluta cu ulei (pentru puteri uzuale 11000 kVA);
transformatoare n ulei cu racire artificiala n exterior cu aer sau cu circulatie artificiala
si racire a uleiului (pentru puteri foarte mari);
Cuva se realizeaza din tabla de otel (figura 1.6) neteda

sau ondulata (pentru marirea

suprafetei de racire) si serveste la sustinerea agentului de racire si la protejarea transformatorului

fata de influentele mediului nconjurator. La transformatoarele de puteri mari si foarte mari cuva
este prevazuta cu tevi prin care circula agentul de racire sau cu radiatoare.

Figura 1.6

Rezervorul de ulei (conservatorul). Uleiul din cuva joaca un rol important att prin calitatile
izolatoare mai bune dect ale aerului, ct si prin mbunatatirea racirii nfasurarilor. Pentru
asigurarea permanenta a umplerii cuvei cu ulei, pe capacul cuvei se afla un vas umplut n parte, de
asemenea cu ulei, care preia totodata si variatiile de volum ale uleiului datorita variatiei temperaturii
de functionare. Acest vas se numeste rezervor sau conservator de ulei (figura 1.6).
Releul de gaze, serveste la protectia transformatorului n caz de avarie (scurtcircuit,
strapungeri ntre spire, suprasarcini de durata mare, etc.) Acest aparat este montat pe teava care
leaga rezervorul de ulei cu carcasa (figura 1.6) si functioneaza pe baza gazelor degajate n ulei

14

Transformatorul electric

atunci cnd apare o energie termica importanta (ca urmare a unor situatii anormale de functionare).
Dupa cum se vede (figura 1.6) plutitorul P coboara atunci cnd nivelul fluidului scade sub actiunea
presiunii gazelor. Astfel se nchide circuitul de comanda a ntrerupatorului automat care la rndul
sau decupleaza transformatorul de la reteaua de alimentare.
Izolatorii de trecere, servesc la izolarea electrica a nfasurarilor si a retelei exterioare fata de
cuva transformatorului (figura 1.6). Acestia se realizeaza din portelan, avnd forme si dimensiuni
care depind de tensiunea de functionare a nfasurarii pe care o deserveste.

Regim nominal, marimi nominale, semne conventionale,

marcarea bornelor
Regimul de functionare pentru care este proiectat transformatorul si n care nu se depasesc
limitele admisibile de ncalzire ale elementelor sale, n conditii normale de lucru se numeste regim
nominal de functionare. El este caracterizat prin marimile nominale, nscrise pe placuta indicatoare
a transformatorului: puterea nominala, definita ca puterea aparenta la bornele nfasurarii secundare,
tensiunea nominala de linie primara respectiv secundara, curentul nominal de linie primar si
secundar, frecventa nominala, numarul de faze, schema si grupa de conexiuni, regimul de
functionare (continuu sau intermitent), felul racirii.
Reprezentarea schematica a transformatorului se face prin simboluri conventionale
standardizate sau nu. n figura 1.7 se indica unele din aceste simboluri ntlnite curent.

Figura 1.7

Notarea bornelor transformatorului este de asemenea, standardizata. Bornele nfasurarilor

primare se noteaza cu litere mari (figura 1.7), iar cele ale nfasurarilor secundare se noteaza cu litere
mici. nceputurile nfasurarilor primare se noteaza cu A, B, C, iar sfrsiturile cu X, Y, Z, iar la
secundar respectiv cu literele a, b, c si x, y, z.

Transformatorul electric

15

1.2 Transformatorul monofazat

Pentru prezentarea teoriei transformatorului este necesara stabilirea conventiei de asociere a
sensurilor de referinta a curentilor si tensiunilor la borne. Pentru aceasta consideram un
transformator cu doua nfasurari (reprezentate pe coloane diferite pentru claritatea expunerii - figura
1.9): o nfasurare care primeste energie electrica de curent alternativ, numita nfasurare primara, ale
carei marimi, purtnd indicele "1" se numesc marimi primare si o nfasurare care cedeaza energie de
curent alternativ transformata, numita nfasurare secundara, ale carei marimi purtnd indicele "2"
se numesc marimi secundare.
Prezentarea functionarii si a teoriei transformatorului monofazat este structurata pe cele trei
regimuri de functionare: mers n gol, sarcina si scurtcircuit.
Teoria transformatorului real se prezinta n mod gradual introducndu-se unele ipoteze
simplificatoare la care apoi se poate renunta pentru a ne putea apropia de cazul real. Astfel se
introduce notiunea de transformator ideal care se refera la un transformator ce are un cuplaj
magnetic perfect (fara cmp magnetic de dispersie) rezistentele termice ale celor doua nfasurari se
considera nule

(R1 = R 2 = 0 )

deci, nu avem pierderi Joule si de asemenea, pierderile n fierul

transformatorului (datorita curentilor turbionari si histerezisului) se considera nule.

Miezul de fier sub actiunea cmpului magnetic se considera nesaturat, punctul de
functionare pe caracteristica de magnetizare - corespunzator fluxului maxim - este pe portiunea
liniara (punctul N din figura 1.8) foarte aproape de cotul curbei.
n aceasta ipoteza daca tensiunea aplicata primarului de la retea este sinusoidala, curentul de
mers n gol va fi sinusoidal ca si fluxurile prin miez ceea ce ne va permite sa trecem marimile
sinusoidale de timp n complex.

Figura 1.8

Transformatorul electric

16

1.2.1 Functionarea transformatorului n gol

n acest regim de functionare, impedanta la bornele secundarului (de sarcina) Z , iar
curentul secundar i 2 0, deci nfasurarea secundara nu este strabatuta de curent.

Figura 1.9

Deoarece n secundar nu se transfera energie (i 20 = 0) ntreaga energie absorbita de primar

de la retea serveste la crearea cmpului magnetic din miez si cel de dispersie (energie reactiva) si la
acoperirea pierderilor Joule din primar (energie activa). Experienta arata ca intensitatea curentului
primar de mers n gol este mult mai mica dect intensitatea curentului primar nominal

[I10 = (2 10 )% I1n ] .
Bilantul de puteri active la mersul n gol va fi:
P10 = PFe + PCu 1 ,

(1.1)

n care:

P10 - puterea activa absorbita n primar de la retea;

PFe - sunt pierderile n fierul transformatorului compuse din pierderile datorate curentilor
turbionari PT si pierderile datorate histerezisului magnetic PH (PH = PT + PH ) ;

PCu 1 - sunt pierderile prin efect termic (Joule) din cuprul nfasurarii primare de rezistenta

2
R 1 PCu1 = R 1 I10
.
2
ntruct I10 << I1n , se pot neglija pierderile din cuprul nfasurarii primare: PCu 1 = R1 I10
0

si relatia (1.1) devine:

P10 PFe .

(1.2)

Relatia (1.2) ne arata ca se pot aproxima pierderile n fierul transformatorului cu puterea

activa absorbita n gol (amintim ca pierderile n fier depind de tensiune si aceasta la mersul n gol

Transformatorul electric

17

este cea nominala). Rezulta, de aici, ca printr-o ncercare de mers n gol, la tensiunea nominala, se
pot determina experimental pierderile nominale n fierul transformatorului.

1.2.2 Ecuatiile transformatorului la mers n gol. Diagrama de fazori.

Schema echivalenta
Curentul i10 = I10 2 cos t produce un cmp magnetic ale carui linii de cmp se nchid
prin miezul de fier strabatnd ambele nfasurari si care produc fluxul principal 10 prin sectiunea
miezului (figura 1.9). Acelasi curent produce si fluxul magnetic de dispersie 1d care se nchide
prin aer. Daca consideram miezul magnetic nesaturat, atunci aceste fluxuri au aceeasi variatie n
timp ca si curent ul care le-a produs deci:
10 = 10m cos t ;
1d = 1dm cos t .

(1.3)

Fluxul 10 strabatnd ambele nfasurari induce n acestea tensiunile electromotoare:

d10
= N 1 10m sin t = E1m sin t ;
dt
d
e 2 = N 2 10 = N 2 10m sin t = E2 m sin t.
dt
e1 = N 1

(1.4)

Valorile efective ale t.e.m. se pot scrie:

E1m 2 f
=
N1 10m = 4,44 N1 f 10m ;
2
2
E
2 f
E 2 = 2m =
N 2 10m = 4, 44 N2 f 10m .
2
2
E1 =

(1.5)

Daca se face raportul:

ku =

e1 E1m E1 N1
=
=
= ;
e 2 E2 m E 2 N 2

(1.6)

observam ca aceste tensiuni electromotoare au valori efective direct proportionale cu numarul de

spire ale nfasurarilor, proprietate fundamentala a transformatorului.
Fluxul magnetic de dispersie 1d va induce n primar tensiunea electromotoare:
e1d = N 1

d1d
= N 1 1dm sin t = E1dm sin t .
dt

(1.7)

Cunoscnd aceste t.e.m. induse se pot scrie ecuatiile de tensiuni (teorema a II-a a lui
Kirchhoff) pe cele doua circuite electrice ale transformatorului, obtinnd:

e1 + e1d = R1 i 10 u10 ;
e 2 = u 20 .

(1.8)

Transformatorul electric

18

T.e.m. e1d se poate scrie tinnd cont de inductivitatea circuitului magnetic L1d
corespunzatoare cmpului magnetic de dispersie:
e1d = N 1

d1d
di
= L1d 10 .
dt
dt

(1. 9)

Tinnd cont de relatia (1.9), ecuatiile (1.8) se pot scrie n complex:

U 10 = E1 + I 10 (R1 + j X1d ) ;

(1.10)

U 20 = E 2 .

Aceste ecuatii pot fi reprezentate prin diagrama de fazori din figura 1.10. Curentul I10 s-a
reprezentat defazat naintea fluxului 10 cu unghiul tinnd cont astfel de pierderile n fier. Astfel:
I 10 = I 1m + I 1a ,

(1.11)

unde:

I 1m componenta reactiva a curentului de gol care serveste la crearea fluxului magnetic;

I1a componenta activa a curentului care corespunde pierderilor n fier (s-au neglijat
2
pierderile PCu 1 = R 1 I10
0 ).

Cum I10 << I1n ecuatiile (1.10) se pot scrie:

U 10 E 1
U
E
N
; sau 10 1 = 1 .

U 20 E 2 N 2
U20 = E 2
Raportul

(1.12)

U10
poarta denumirea de raport de transformare al transformatorului. Aceasta
U 20

marime poate fi determinata experimental printr-o ncercare de mers n gol.

Figura 1.10

Figura 1.11

Transformatorul electric

19

Ecuatiile functionarii n gol a transformatorului (l.10) ne permit sa reprezentam cele doua

circuite electrice ale transformatorului (separate galvanic), unite ntr-un singur circuit sub forma
unei scheme echivalente. Aceasta schema echivalenta este repreze ntata n figura 1.11, ecuatiile
(1.10) putndu-se usor verifica pe aceasta schema. n schema s-au folosit notatiile:

R m rezistenta echivalenta pierderilor n fier:

2
P10 = R m I10
Rm =

P10
;
2
I10

(1.13)

X m reactanta magnetica corespunzatoare fluxului principal 10 , si se determina din

puterea reactiva consumata de la retea pentru formarea acestui cmp magnetic:
2
Q10 = X m I10
Xm =

Q 10
.
2
I10

(1.14)

Schema echivalenta, serveste prin urmare la calculul parametrilor transformatorului. Schema

echivalenta se termina cu un transformator ideal cu N1 si N 2 spire fara dispersii de cmp magnetic
si fara pierderi.

1.2.3 Functionarea transformatorului n sarcina

n acest regim de functionare, la bornele nfasurarii secundare se afla conectata o impedanta

de sarcina Z prin care va circula curentul secundar i 2 (figura 1.10). Energia electrica furnizata
primarului de catre reteaua de alimentare este transmisa pe cale electromagnetica secundarului
(impedantei de sarcina Z).

Figura 1.12

Transformatorul electric

20

1.2.4 Ecuatiile transformatorului n sarcina

Fluxul magnetic 1 produs de curentul primar i1 , induce n secundar curentul i 2 . Acest
curent produce fluxul magnetic de reactie 2 . Presupunnd miezul de fier nesaturat se poate afirma
ca rezultanta celor doua fluxuri:
1 + 2 = 10 ,

(1.15)

este chiar fluxul magnetic de mers n gol produs n primar.

nlocuind n relatia (1.15) fluxurile cu expresiile lor din legea lui Ohm pentru circuite
magnetice obtinem:
N1 I1 N 2 I 2 N1 I10
+
=
;

(1.16)

unde:

N1, N 2 - numarul de spire al nfasurarilor primara, secundara;

- reluctanta magnetica a miezului de fier.

Relatia (1.16) se mai poate scrie:

I1 +

n care, I '2 =

N2
'
I 2 = I10 I1 + I 2 = I10 ,
N1

(1.17)

I2
este curentul secundar raportat la primar.
ku

Ecuatiile de tensiuni pe circuitul primar si secundar vor fi:

e1 + e1d = R 1 i1 u1;
e 2 + e 2d = R 2 i 2 + u 2 .

(1.18)

unde: e1d , e2 d - tensiunile electromotoare induse de fluxul primar de dispersie 1d , respectiv de

fluxul secundar de dispersie 2d , si au expresiile:
d1d
di
= L1d 1 ;
dt
dt
d
di
= N 2 2 d = L2 d 2 .
dt
dt

e1d = N1
e 2d

(1.19)

Se pot scrie astfel ecuatiile (1.18) n complex:

U1 = E1 + I1 (R1 + j X1d ) ;
U2 = E 2 I 2 (R 2 + j X 2d ).

(1.20)

n care: X1d = L2 d , si X2d = L 2d sunt reactantele de dispersie primara, respectiv secundara.

Transformatorul electric

21

Ecuatia de tensiuni n secundar (1.20) se mai poate scrie (nmultind ambii membri cu
termenul

N1
):
N2
2
N 2

N1
N1
N1
N2
1
R 2 + j
X2d .
U2 =
E2
I 2
N2
N2
N1
N 2

N2

(1.21)

Notnd:
N1
1
' N
' N
'
U2 = k u U2 = U2 ; 1 E 2 = k u E 2 = E 2 ; 2 I 2 =
I 2 = k i I 2 = I 2;
N2
N2
N1
ku
2

N1
N

R 2 = k 2u R 2 = R '2; 1 X 2d = k 2u X 2d = X '2d ;
N2
N2

si nlocuind n (1.21) se obtine ecuatia de tensiuni din secundar cu marimile raportate la primar:

'
' '
U2 = E2 I 2 R '2 + j X'2 d .

(1.22)

Tinnd cont si de relatiile (1.5) se remarca faptul ca tensiunea electromotoare utila

secundara E 2 prin raportare la primar se identifica cu tensiunea electromotoare primara E '2 = E1 .
De asemenea prin raportarea marimilor secundare la primar puterea electrica (att activa ct si cea
reactiva) se conserva. ntr-adevar se poate verifica usor ca:

' '

' '

U 2 I 2 = U 2 I 2 ; R '2 I'22 = R 2 I 22 ; X '2 d I '22d = X 2 d I 22d ; E 2 I 2 = E 2 I 2 .

Mentionam ca la aceleasi rezultate s-ar fi ajuns daca marimile primare s-ar fi raportat la
secundar, n care caz ar fi fost valabile legile de raportare (1.21), cu conditia de a se fi schimbat
indicii "1" si "2" ntre ei.
n acest fel, tinnd cont de ecuatia curentilor (1.17), de ecuatia tensiunilor din primar (1.20)
si din secundar raportata la primar (1.22), precum si de corectia adusa datorita pierderilor n fier
(1.11), se poate scrie sistemul de ecuatii care caracterizeaza functionarea transformatorului n
sarcina:
U1 = E1 + R1 I1 + j X1d I1 ;
U'2 = E1 R '2 I '2 j X'2d I '2 ;
I1 + I '2 = I10 = I1m + I1a ;

E1 = j X m I1m = R m I1a ;
U'2 = R ' I '2 + j X' I '2 ;

R ' si X' fiind parametrii sarcinii raportati la primar conform relatiilor (1.21).

(1.23)

Transformatorul electric

22

Acestui sistem i corespunde schema echivalenta din figura 1.13 si diagrama de fazori din
figura 1.14.
Modul de realizare a diagramei de fazori este urmatorul:
se porneste de la 10 care se ia ca origine de faza;
se reprezinta ecuatia curentilor, tinnd cont ca I10 nu este n faza cu fluxul 10 , defazajul
depinznd de marimea pierderilor active n fier (I10 ) ;
se reprezinta ecuatia de tensiuni n primar si secundar.

Figura 1.13

Figura 1.14

Schema echivalenta (figura 1.14) se termina cu un transformator ideal (fara pierderi si

dispersii) cu numerele de spire N1 si N 2 la iesirea caruia se obtine tensiunea secundara reala si
curentul secundar real (marimi neraportate). Aceasta schema permite calcularea parametrilor
transformatorului relativ simplu.
Din cele prezentate rezulta urmatoarele concluzii:
Concluzia 1
n mod normal, n scopul obtinerii unui randament nalt si a reducerii pe ct posibil a
caderilor ohmice de tensiune n sarcina, transformatoarele se construiesc cu o rezistenta R 1 a
nfasurarii primare relativ redusa, astfel caderea efectiva de tensiune R 1 I1 este foarte mica n
raport cu tensiunea efectiva aplicata U1 chiar n regimul nominal de functionare. De obicei

R 1 I1 0,01 U1 . Prin urmare termenul R 1 I1 este mult exagerat n comparatie cu U1 , n diagrama

fazoriala, pentru a mari claritatea figurii.
De asemenea, amplitudinea fluxului de dispersie 1d este relativ redusa fata de amplitudinea
fluxului util 10 , deoarece fluxul de dispersie are un lung parcurs prin aer (figura1.12), pe cnd

Transformatorul electric

23

fluxul util se nchide prin miezul foarte permeabil al circuitului feromagnetic. n consecinta, si
termenul j X1d I1 este relativ foarte redus n comparatie cu E1 , fiind mult exagerat n diagrama
fazoriala (figura 1.13). De obicei, n regim nominal, X1d I1 = 0,05 E1.
Asadar, cu foarte buna aproximatie, putem spune ca fazorii U1 si E1 , practic se confunda,
indiferent de ncarcare. Deci:

U1 E1 = j N1 10m ;

U1 E1 =

2
f N1 10m .
2

Daca se considera U1 = ct . si f = ct ., rezult a 10m = ct .

Fluxul uti1 n miezul feromagnetic al unui transformator este dictat ca amplitudine de
tensiunea primara si de frecventa retelei de alimentare, indiferent de gradul de ncarcare al sau.
Putem astfel considera: E 1 ct . ; I1m ct .; I1 a ct.; PFe ct .

Concluzia 2
Rezistenta R '2 a secundarului raportata la primar este aproximativ egala cu rezistenta R1 a
primarului. ntr-adevar, considernd: densitatile de curent J 1 J 2 ; lungimile nfasurarilor l1 l 2 si
neglijnd curentul I10 se poate considera N1 I1 N2 I 2 , deci:
2

N
N l J N
N l J
R '2 = R 2 1 = 2 2 2 1 1 1 1 = R1.
N2

I2

N2

I1

Se poate arata ca, n conditiile acelorasi aproximatii, X'2d X1d . Prin urmare, prin
raportare, parametrii celor doua nfasurari au aproximativ aceleasi valori numerice.

1.2.5 Functionarea transformatorului n scurtcircuit

n acest regim nfasurarea secundara este scurtcircuitata Z 0 . Daca s-ar alimenta primarul
la tensiunea nominala, curentii prin cele doua nfasurari ar capata valori mari care ar duce la arderea
nfasurarilor. De aceea, pentru a putea realiza acest regim de functionare se alimenteaza primarul la
o tensiune redusa n asa fel nct curentii prin cele doua nfasurari sa aiba valorile lor nominale.
Aceasta tensiune poarta denumirea de tensiune de scurtcircuit a transformatorului u1sc, fiind un
parametru important al acestuia (doua sau mai multe transformatoare nu pot functiona n paralel
daca nu au aceeasi tensiune de scurtcircuit).

Transformatorul electric

24

Deoarece la functionarea n scurtcircuit cele doua nfasurari sunt parcurse de curenti, acest
regim este asemanator cu regimul n sarcina cu particularitatile respective ( U 2 0, I 10 0 ),
deoarece U1sc << U1n (figura 1.15).

Figura 1.15

1.2.6 Ecuatiile transformatorului la scurtcircuit

Aceste ecuatii se obtin din cele de mers n sarcina (1.23):

U1sc = E1 + R1 I1n + j X1d I1n ;

'

'

0 = E1 R '2 I 2n j X'2 d I 2n ;

(1.24)

I1n + I '2 n = 0.
Putem realiza astfel schema echivalenta a transformatorului la scurtcircuit (figura 1.17).
Din aceasta schema se poate scrie ecuatia de tensiuni:

'
'
U1sc = I1n R1 + R 2 + j X1d + X 2 d ;

(1.25)

sau, n modul:
2

U1sc = I1n R1 + R '2 + X1d + X'2d = I1n R 2sc + X2sc ;

(1.26)

unde:

R sc = R 1 + R '2

X sc = X 1d + X '2d - se numeste reactanta de scurtcircuit a transformatorului.

- se numeste rezistenta de scurtcir cuit a transformatorului;

Schema echivalenta astfel simplificata se mai numeste si schema lui Kapp (figura 1.17).

Transformatorul electric

Figura 1.16

25

Figura 1.17

Diagrama fazoriala corespunzatoare acestui regim este reprezentata n figura 1.16. Aceasta
diagrama se mai numeste diagrama Kapp.
Puterea electrica consumata de transformator de la retea n acest regim acopera pierderile
transformatorului n acest regim. Dar, deoarece U1sc << U1n , pierderile n fier la scurtcircuit pot fi
neglijate. Curentii prin nfasurari avnd nsa valoarea lor nominala, rezulta ca pierderile active
(Joule) n cuprul acestor nfasurari sunt chiar cele nominale. Deci:
2

I2 n
Psc = PCu 1 + PCu 2 = R1 I + R 2 I = I R1 + R 2 =

I1n
= I12n R 1 + k 2u R 2 = I12n R1 + R '2 = R sc I12n .

2
1n

2
2n

2
1n

(1.27)

Regimul de scurtcircuit al transformatorului serveste la determinarea experimentala a doi

parametrii importanti ai transformatorului: tensiunea de scurtcircuit U1sc si pierderile Joule ale
transformatorului n regim nominal PCu = Psc .
Tensiunea de scurtcircuit se da uzual n procente fata de tensiunea nominala:

U
u 1sc = 1sc 100 [% ]
U1n
si n mod uzual are valoarea: u 1sc = (5 12 )%.

1.2.7 Caracteristica externa a transformatorului

O importanta deosebita n functionarea transformatorului o are dependenta dintre tensiunea

U2 la bornele secundarului si curentul I 2 debitat de acesta pe o sarcina exterioara Z. Uzual, aceasta

caracteristica se obtine experimental si poate avea una din formele reprezentate n figura 1.18,
dependente de natura sarcinii.

Transformatorul electric

26

Caracteristica se traseaza la: U1 = const . ; cos 2 = const .

Figura 1.18

Figura 1.19

Dupa cum se remarca din figura, aceasta caracteristica este n general rigida. Rigiditatea se
exprima prin caderea relativa de tensiune:
u 2 [%] =

U 20 U 2
100.
U 20

(1.28)

De regula, la transformatoarele de putere aceasta cadere de tensiune reprezinta cteva

procente din tensiunea nominala. Aceasta arata ca transformatorul de putere alimenteaza n
secundar consumatori la tensiune relativ constanta fata de variatia curentului I 2 .

1.2.8 Diagrama de puteri si randamentul transformatorului

Evolutia puterilor active si reactive ntr-un transformator electric poate fi reprezentata

sugestiv printr-o diagrama care reprezinta bilantul puterilor:

P1 = P2 + p Cu 1 + p Cu 2 + p Fe1 + p Fe2 = P2 + p Cu 1 + p Cu 2 + p Fe ;
Q1 = Q 2 + Qd1 + Q d2 + Q m ;
unde:

P1 , P2

p Cu 1 , p Cu 2 - pierderile prin efect Joule n rezistentele nfasurarilor;

p Fe1 , p Fe 2 - pierderile n fierul primarului si respectiv secundarului;

Q1 , Q 2

Q d1, Q d 2

- puterile active de la bornele primarului respectiv secundarului;

- puterile reactive la bornele primarului respectiv secundarului;

- puterile reactive ale cmpului magnetic de dispersie din cele doua
nfasurari;

Qm

- puterea reactiva corespunzatoare cmpului magnetic principal.

Transformatorul electric

27

n figura 1.20 se reprezinta diagrama de evolutie a acestor puteri.

Figura 1.20

Expresiile puterilor din diagrama reprezentata n figura 1.20 sunt:

P1 = U1 I1 cos 1; P2 = U'2 I'2 cos 2 ;

2

p Cu 1 = R1 I ; p Cu 2
2
1

= R ' I ' ;
2

2
p Fe = R m I10
;

2
Q1d = X1d I12 ; Q2d = X'2 d I'2 ; Qm = X m I10
.

Prin definitie randamentul unui transformator este:

=

P2
,
P1

(1.29)

n care P1 si P2 sunt, respectiv, puterile active masurate la bornele secundarului si primarului. Dar:
P1 = P2 + PFe + PCu ,

(1.30)

unde:

PFe = PT + PH sunt pierderile totale n fier si reprezinta suma dintre pierderile datorate
curentilor turbionari PT si pierderile datorate fenomenului de histerezis magnetic al
miezului PH ;

PCu = R1 I12 + R 2 I 22 sunt pierderile prin efect Joule n cele doua nfasurari.

Transformatorul electric

28

Se poate rescrie astfel expresia randamentului:

=

P2
U 2 I 2 cos 2
=
.
P2 + PFe + PCu U 2 I 2 cos 2 + PFe + R1 I12 + R 2 I 22

(1.31)

Dar cum raportul dintre cei doi curenti este constant, se poate nlocui curentul primar I1 cu
expresia I1 = k i I 2 . Considernd tensiunea de alimentare U1 = ct. deci si U 2 =

U1
= ct . , rezulta ca
ku

si pierderile n fier care depind de amplitudinea tensiunii si de frecventa ei sunt constante PFe = ct .
Se obtine astfel o expresie = f (I 2 ) care la factor de putere al sarcinii dat (cos 2 = ct.) are
ca singura variabila curentul I 2 .
Valoarea maxima m a randamentului la factor de putere dat, al sarcinii conectata la
secundar are loc pentru curentul I 2 determinat de ecuatia:
d
= 0.
dI 2

(1.32)

PFe = PCu ,

(1.33)

Rezolvnd ecuatia se gaseste:

adica, randamentul atinge valoarea maxima la acea ncarcare (I2 ) pentru care pierderile n fier
sunt egale cu pierderile n nfasurarile transformatorului.
n mod uzual, caracteristica randamentului se traseaza grafic pe baza datelor obtinute prin
ncercari experimentale, si are forma celei reprezentate n figura 1.19.
Practica a aratat ca valoarea maxima a randamentului se obtine n jurul valorii curentului

I 2 = 0,7 I 2 n , valori pentru care se ndeplineste conditia (1.33).

n general, randamentul transformatorului este mai ridicat dect cel al masinilor rotative
neintervenind pierderile mecanice. La transformatoarele de putere medie si mare (10 1000 kVA ) ,
randamentul este de 0,95 0,97; la transformatoarele de foarte mare putere randamentul poate
depasi 0,99, iar la transformatoare foarte mici randamentul scade chiar sub 0,70.

Transformatorul electric

29

1.3 Transformatorul trifazat

n principiu un transformator trifazat se poate obtine cu ajutorul a trei transformatoare
monofazate identice, ale caror nfasurari primare sunt conectate n stea (Y), sau triunghi (D) si ale
caror nfasurari secundare sunt conectate n stea (y), triunghi (d) sau zig- zag (z).

Figura 1.21

Obtinerea transformatorului trifazat cu ajutorul a trei transformatoare monofazate nu este

folosita n practica dect la unitatile de foarte mare putere, unde, din motive de gabarit nu se poate
construi un miez de fier unic care sa poata fi transportat la locul de montaj. Constructia curenta a
transformatoarelor trifazate se realizeaza cu ajutorul unui singur miez de fier cu trei coloane. La
aceasta solutie constructiva s-a ajuns facnd urmatorul rationament: daca cele trei transformatoare
monofazate din figura 1.21 se aseaza cu miezurile de fier n planuri care fac ntre ele unghiuri de
120o (figura 1.22, a), atunci fluxul magnetic rezultant prin coloana centrala este nul:

0 = A + B + C = 0,

(1.34)

aceasta, deoarece cei trei fazori A , B , C au acelasi modul si fac ntre ei unghiuri de 120o .
Prin urmare se poate renunta la coloana centrala si se poate realiza constructia din
1.22, b.

a)

b)
Figura 1.22

c)

figura

Transformatorul electric

30

Realizarea practica a miezului de fier din figura l.22, b este dificila, mai ales, din cauza
mbinarii din punctul 0, si rezulta astfel un miez care ocupa un spatiu mare datorita amplasarii celor
trei coloane n planuri diferite. Tinnd seama de aceste consideratii, n practica, se aseaza cele trei
coloane n acelasi plan obtinndu-se forma constructiva curenta (figura 1.22, c).
n acest mod se obtine o nesimetrie magnetica care conduce la o nesimetrie a fluxurilor si
curentilor pe cele trei faze, nesimetrie care n majoritatea cazurilor nu este importanta.
Se poate, astfel, concluziona ca teoria transformatorului trifazat pe o faza este aceeasi cu cea
a transformatorului monofazat.

1.3.1 Grupe de conexiuni ale transformatorului trifazat

n cele ce urmeaza vom nota cu: A, B, C nceputurile si cu X, Y, Z respectiv, sfrsiturile

nfasurarilor de faza din primar; a, b, c nceputurile si x, y, z sfrsiturile nfasurarilor de faza din
secundar asa cum sunt notate n standarde. nfasurarile trifazate primare sau secundare se pot
conecta n trei moduri diferite dupa cum urmeaza:
conexiunea stea (Y pentru primar si y pentru secundar) este reprezentata n figura1.23,
a. Amintim ca, n acest caz tensiunea de linie este de

3 ori mai mare dect tensiunea

de faza, iar curentii de linie sunt egali cu cei din nfasurarile de faza;
conexiunea triunghi (D pentru primar si d pentru secundar) este reprezentata n
figura1.23, b. De data aceasta, tensiunea de linie este egala cu tensiunea pe faza, iar
curentul de linie este de

3 ori mai mare dect curentul de faza;

conexiunea zig-zag (z pentru secundar) este reprezentata n figura1.23, c. nfasurarea are

pe fiecare coloana doua bobine, fiecare cu

N
spire, nseriindu-se doua cte doua, dar
2

niciodata de pe aceeasi coloana. n acest fel curentii circula n sensuri contrare prin cele
doua jumatati ale aceleasi nfasurari de faza. La conexiunea zig- zag relatiile dintre
marimile de linie si cele de faza sunt identice cu cele de la conexiunea stea.
Tensiunea de faza la conexiunea zig-zag se micsoreaza fata de tensiunea de faza la
conexiunea stea. ntr-adevar examinnd diagrama de fazori din figura 1.23, c se observa ca:
U AZ =

U AY U CY 2 U AY

=
cos 30o = 0,86 U AY .
2
2
2

Transformatorul electric

a)

b)

31

c)

Figura 1.23

Pentru a obtine aceeasi tensiune, numarul de spire la conexiunea zig- zag trebuie majorat de
1
= 1,15 ori, deci un consum de cupru cu 15% mai mare dect la conexiunea stea.
0,86
Schema de conexiuni zig- zag se utilizeaza pe partea de joasa tensiune a transformatoarelor de
distributie pentru iluminat.
Tinnd seama de cele trei moduri de conectare ale nfasurarilor de faza se obtin pentru
transformatorul trifazat sase tipuri de conexiuni: Y - y; Y - d; Y - z; D - y; D - d; D - z.
Aceste tipuri de conexiuni se grupeaza n grupe de conexiuni, care indica defazajul dintre
tensiunea de linie din primar UAB si tensiunea analoaga Uab , masurat n sens orar si exprimat n
multipli de 30o .
Sa analizam spre exemplificare situatia din figura 1.24 n care ambele nfasurari sunt
conectate n stea (Y - y). Presupunnd ca nfasurarile au acelasi sens de nfasurare construim
diagramele de tensiuni primare si secundare. Tensiunea Ua a fazei secundare a - x va fi n faza cu
tensiunea UA a fazei primare cu care interactioneaza ca si cum ar forma un transformator monofazat
independent de celelalte faze. Considernd aceeasi succesiune a fazelor n primar si secundar se
obtin astfel cele doua stele de tensiuni primare si secundare. Urmarind defazajul ntre doua tensiuni
de linie analoage UAB si Uab , remarcam ca el este nul. Ne convingem de acest lucru deplasnd prin
translatie steaua tensiunilor secundare pna cnd punctul a coincide cu punctul A (pentru aceasta s-a
realizat legatura galvanica dintre cele doua borne). Prin urmare, transformatorul Y - y considerat
apartine grupei 12. Un asemenea transformator se noteaza Yy - 12 sau Yy - 0. (defazajul
12 30o = 360 o fiind echivalent cu defazajul nul 0 30o = 0o ).

Transformatorul electric

32

Figura 1.24

Figura 1.25

Daca la transformatorul Yy - 12 se schimba ntre ele nceputurile cu sfrsiturile nfasurarilor

de faza secundare, atunci se obtine un transformator Yy - 6 (figura l.25). ntr-adevar, tensiunile de
faza din secundar vor avea sensuri inversate si defazajul dintre UAB si Uab va fi 6 30 o = 180o .
Prin schimbarea ntre ele a nceputurilor cu sfrsiturile nfasurarii de faza secundare, se
dubleaza numarul de conexiuni ajungnd la 12. Aceste tipuri se grupeaza n patru grupe de
conexiuni: grupa 0 sau 12, 5, 6 si 11. Cele mai uzuale tipuri de conexiuni sunt:
Yy - 12 pentru transformatoare de distributie;
Dy - 5 pentru transformatoare cobortoare pentru iluminat;
Yd - 5

pentru transformatoare ridicatoare n centrale si statii;

Yz - 5 pentru transformatoare cobortoare de distributie.

nfasurarile conectate n stea sau zig- zag care au nulul scos la placa de borne se noteaza
Y0 ( y 0 ) respectiv z 0 .
Precizarea tipului de conexiune prezinta o importanta practica deosebita mai ales la
functionarea n paralel a transformatoarelor, posibila doar cnd acestea apartin aceleiasi grupe de
conexiuni.

1.3.2 Rapoarte de transformare si reglajul tensiunilor secundare

La transformatorul monofazat am definit raportul de transformare k u =

U10 E1 N1

=
.
U20 E2 N2

La transformatorul trifazat deoarece avem tensiuni de faza si de linie acest raport se va

exprima fata de tensiunile de faza:

Transformatorul electric

kf =

Uf10
U f20

33

E1 N1
=
.
E2 N2

n raport cu tensiunile de linie se poate defini un alt raport de transformare k l =

U1
, unde
U2

U1 si U2 sunt tensiuni de linie. ntre k f si k l se poate stabili o relatie pentru fiecare tip de
conexiune, astfel spre exemplu:
o la conexiunea stea stea (Y - y):

kl =

U1
3 U1f
U
N
=
= 1f = 1 = k f ;
U2
3 U 2f U 2f N 2

(1.35)

o la conexiunea triunghi stea (D - y):

kl =

U1
U1f
1 N1
1
=
=

=
kf ;
U2
3 U 2f
3 N2
3

(1.36)

o la conexiunea stea zig- zag (Y - z):

kl =

U1
=
U2

deoarece pentru Ubob corespunde

3 U 1f
=
3 U 2f

U1f
=
3 U bob

N1
2
=
kf ;
N2
3
3

(1.37)

N2
spire.
2

Relatiile 1.35, 1.36 si 1.37 ne arata ca se poate verifica raportul de transformare al

N
transformatorului k f = 1 daca se masoara tensiunile de linie, deci, se afla k 1.
N2

Pentru mentinerea tensiunii nominale la receptoare transformatoarele de distributie sunt

prevazute cu prize de reglaj n trepte de 5% din numarul de spire (figura 1.26). Daca U1 = U1n si

U2 < U2n , atunci k l > k f ; n acest caz se trece de pe priza nominala 0% pe priza 5% si invers
daca U2 > U2 n .

Figura 1.26

Transformatorul electric

34

1.4 Functionarea n paralel a transformatoarelor

n statiile si posturile de transformare, n scopul de a crea o rezerva de putere si, de
asemenea, de a tine seama de dezvoltarile ulterioare, se afla de obicei mai multe transformatoare
care pot fi cuplate n paralel pe aceeasi retea primara si secundara (figura 1.27).

Figura 1.27

Figura 1.28

Doua sau mai multe transformatoare pot functiona n paralel daca sunt ndeplinite
urmatoarele conditii:
transformatoarele sa aiba acelasi raport de transformare;
transformatoarele sa apartina aceleiasi grupe de conexiuni;
tensiunile nominale de scurtcircuit sa fie egale;
1 1
;
3 4

raportul puterilo r nominale sa fie maximum

Nerespectarea oricarei din aceste conditii va conduce la aparitia unui curent de circulatie
ntre cele doua transformatoare care va ncarca suplimentar unul dintre ele. n figura 1.28 s-a
reprezentat cte o singura faza a doua transformatoare functionnd n paralel n situatia aparitiei
curentului de circulatie. Se observa ca acest curent nu circula prin sarcina si ncarca suplimentar
nfasurarea primara a unuia dintre transformatoare.
Cu notatiile din figura 1.28 si lund n considerare schema simplificata 1.17 se poate scrie:

U1 = Z1sc I '21 + U'21;

U1 = Z2sc I '22 + U'22 ;

'

'

'

I 2 = I 21 + I 22;

(1.38)

Transformatorul electric

35

unde:

U1

- tensiunea de linie comuna din primarul celor doua transformatoare;

I '21, I '22

- curentii din nfasurarile secundare raportate la primar;

Z1sc , Z 2sc

- impedantele de scurtcircuit;

U'21 , U '22

Z1sc = R1sc + j X1sc ;

Z2sc = R 2sc + j X 2sc ;

X1sc = X11d + X'21d ;

X 2sc = X 22d + X'21d ;

R 1sc = R11 + R'21;

R 2sc = R12 + R'21;

- tensiunile de faza din nfasurarile secundare.

Daca se scad primele relatii din (1.38) si apoi se nlocuiesc pe rnd I '21 si I'22 din a treia relatie
n diferenta obtinuta, avem:

'
I

21

'

'

'

'
U

'
U

Z2sc
' U U 22 ;
=
I 2 21
Z1sc + Z2sc
Z1sc + Z2sc

I 22 =

(1.39)

Z1sc
'
22
I 2 + 21
.
Z1sc + Z2sc
Z1sc + Z2sc

n expresia celor doi curenti din 1.39 apare componenta:

'

Ic =

'

'

U 21 U 22
;
Z1sc + Z2sc

(1.40)

care este curentul de circulatie din nfasurarile secundare. Acest curent se scade din I '21 si se aduna
la I '22 , deci descarca un transformator si l ncarca pe celalalt limitnd posibilitatea de ncarcare a
ansamblului. Pentru a avea I 'c = 0 trebuie ca U'21 si U'22 sa aiba acelasi modul si sa fie n faza.
Din egalitatea modulelor U '21 = U '22 = k l1 U1 = k l2 U 2 rezulta necesitatea ca rapoartele de
transformare sa fie egale k l1 = k l2 .
Din conditia ca cele doua tensiuni sa fie n faza rezulta necesitatea ca cele doua
transformatoare sa aiba aceeasi grupa de conexiuni, adica aceleasi defazaje fata de tensiunea de
linie primara U1 .
Deoarece din cauza tolerantelor de executie, apar abateri de la valorile de calcul ale
raportului de transformare si ale tensiunii de scurtcircuit, conform STAS 1703-65 se admit abateri
pentru rapoartele de transformare n limitele 0,5% la diferente ale tensiunii de scurtcircuit de
10%.

Transformatorul electric

36

1.5 Autotransformatorul
Autotransformatorul, numit si transformator n constructie economica are utilizari multiple
acolo unde se cere modificarea tensiunii n limite mai nguste (10 50)%, cnd este preferat
transformatorului din punct de vedere economic.
nfasurarile autotransformatorului att cea primara ct si cea secundara, sunt plasate pe
aceeasi coloana a miezului feromagnetic si au o portiune comuna fiind conectate galvanic ntre ele
(figura 1.29). Astfel, energia electrica se transmite de la primar la secundar att pe cale
electromagnetica (prin inductie), ct si pe cale electrica (prin contactul galvanic).
Autotransformatorul poate fi ridicator, cnd se alimenteaza pe la bornele A X, sau, poate fi
cobortor de tensiune, cnd se alimenteaza pe la bornele a x (figura 1.29).

Figura 1.29

Legea circuitului magnetic aplicata conturului conduce la relatia:

N1 I12 ( N2 N1 ) I 2 = N1 I10,

(1.41)

dar:

I12 = I1 I 2 .

(1.42)

Neglijnd curentul de magnetizare (I10 = 0) , si tinnd cont de relatia (1.42) obtine o relatie
similara cu cea obtinuta la transformatoare:
N1 I1 N 2 I 2 = 0

I1 N 2
=
.
I 2 N1

(1.43)

Puterea aparenta transferata de la primar la secundar neglijnd pierderile este:

S = U1 I1 = U 2 I 2 = Se + Sc ;

(1.44)

unde:

Se reprezinta puterea electromagnetica transferata avnd expresia:

Se = U1 I12 = U1 (I1 I 2 ) ,

si se mai numeste puterea interioara sau de calcul a autotransformatorului;

(1.45)

Transformatorul electric

37

Sc puterea transmisa pe cale conductiva Sc :

Sc = S Se = U1 I 2 ,

(1.46)

nu afecteaza calculul si dimensiunile autotransformatorului, ceea ce constituie, n esenta, avantajul

acestuia fata de transformator.
Calculnd raportul dintre puterea de calcul si puterea transferata se obtine:
Se U1 I12
I
U
=
=1 2 =1 1 .
S
U 1 I1
I1
U2

(1.47)

Relatia (1.47) ne arata ca utilizarea autotransformatorului este cu att mai convenabila

(consum redus de materiale active - cupru si otel electrotehnic) cu ct raportul

U1
este mai
U2

apropiat de unitate, adica cu ct tensiunea retelei de alimentare este schimbata mai putin. De
exemplu pentru

U1
= 0,8 , puterea de calcul a unui autotransformator este 20% din puterea unui
U2

transformator obisnuit pentru aceeasi putere totala transmisa.

n plus, micsorarea greutatii materialelor active conduce, desigur, si la micsorarea
pierderilor electrice si magnetice. De aceea, la aceeasi putere totala transmisa, randamentul
autotransformatorului este superior totdeauna randamentului transformatorului obisnuit.
Un alt avantaj al autotransformatorului este ca la aceeasi ncarcare si acelasi factor de putere
al sarcinii, variatia tensiunii secundare este mai mica dect la transformatorul obisnuit.
Printre dezavantaje se numara:

curentul de scurtcircuit mult mai mare dect al transformatorului echivalent;

necesitatea realizarii unei izolatii a nfasurarii de joasa tensiune fata de masa dimensionata la
tensiunea nalta (fiind legata galvanic cu nfasurarea de nalta tensiune).
Un domeniu larg de aplicatii pentru autotransformatoare este acela al reglarii tensiunii.

Aceasta se realizeaza prin variatia numarului de spire secundare fie cu ajutorul unor comutatoare
speciale, fie cu ajutorul unui contact mobil care calca direct pe nfasurarea secundara dezizolata n
lungul unei fsii exterioare.
Aceste regulatoare se utilizeaza la puteri: S < 5 kVA.

1.6 Transformatorul cu trei nfasurari

La aceste transformatoare se obtin doua tensiuni distincte n secundar, ca urmare acesta se
compune din doua nfasurari care pot alimenta doua retele distincte ca valoare a tensiunii (exemplu:
doua linii de nalta tensiune alimentate de la un singur generator conectat n primar).
Transformatoarele cu trei nfasurari se utilizeaza si la puteri mici.

Transformatorul electric

38

n figura 1.30 se reprezinta schematic un transformator cu trei nfasurari. Teorema

circuitului magnetic scrisa pe un contur, ce reprezinta o linie de cmp, ne da:
N1 I1 N 2 I 2 N3 I 3 = N1 I10 ;
I1

sau:

N2
N
I 2 3 I 3 = I10;
N1
N1

I1 I '2 I'3 = I10 = I10a + I10m .

si:

(1.48)

Figura 1.30

Ecuatiile de tensiuni pe cele trei circuite ne dau:

U1 = R1 I1 + j X1d I1 E1;

'

'

'

U 2 = R '2 I 2 + j X'2d I 2 + E1;

(1.49)

U'3 = R '3 I '3 + j X'3d I '3 + E1.

Ecuatiile 1.48 si 1.49 ne permit sa trasam schema echivalenta din figura 1.31.

Figura 1.31

n schema echivalenta din figura 1.31 s-a notat:

'

'

Z1 = R1 + j X1d ; Z2 = R '2 + j X '2d ; Z3 = R '3 + j X '3d ; Z0 =

R m j X m
..
R m + j X m

Transformatorul electric

39

Schema echivalenta ne arata ca tensiunile din nfasurarile secundare sunt dependente prin
caderea de tensiune din primar.
Puterea nominala a transformatorului cu trei nfasurari se considera a nfasurarii care asigura
transferul maxim de putere. Daca puterea din prima nfasurare se considera maxima S1 (se alege ca
unitate (100%)), celelalte nfasurari pot avea puterile:
S1 %
S2 %
S3 %

100
67
33

100
67
67

100
67
100

100
100
100

Schemele de conexiuni la transformatoarele trifazate cu trei nfasurari utilizate sunt:

Y0 Y0 d 12 1; Y0 d d 11 12.

1.7 Transformatoare pentru transformarea numarului de faze

Exista situatii, n practica, cnd alimentarea receptoarelor necesita un numar de faze diferit
ca cel al retelei de alimentare.
Des ntlnite sunt transformatoarele pentru modificarea numarului de faze de la m = 3 la m
= 6 sau m = 12 utilizate la instalatiile de alimentare a puntilor redresoare pentru ameliorarea
nesimetriilor introduse de redresoare ca si reducerea armonicilor de ordin superior. n figura 1.32
se reprezinta schema de transformare a unui sistem trifazat n unul hexafazat unde se transforma
sistemul trifazat n stea n sistemul hexafazat n stea dubla.

Figura 1.32

Transformatorul electric

40

1.8 Transformatoare de masura

Transformatoarele de masura sunt destinate alimentarii unor aparate de masura
(ampermetre, voltmetre, wattmetre), n scopul adaptarii lor la marimile de masurat (tensiuni nalte,
curenti intensi, puteri mari). Ele se construiesc la puteri mici si pot fi de curent sau de tensiune.
Transformatoarele de curent, se folosesc pentru extinderea domeniului de masura al
ampermetrelor, wattmetrelor, contoarelor de energie electrica, etc. Ele sunt formate dintr-un miez
feromagnetic pe care sunt dispuse doua nfasurari: una cu spire putine de sectiune mare conectata n
serie cu circuitul al carui curent se masoara (uneori chiar conductorul circuitului joaca rolul acestei
nfasurari), reprezentnd nfasurarea primara, cealalta cu spire multe, de sectiune mica conectata n
serie cu aparatul de masura, reprezentnd nfasurarea secundara.
Deoarece impedanta aparatelor conectate n secundar este, n general, foarte mica
(impedanta ampermetrelor este de ordinul miliohmilor), transformatorul de curent functioneaza ntrun regim apropiat de cel de scurtcircuit. Din acest motiv functionarea n gol ar ind uce n secundar o
t.e.m. foarte mare care ar putea distruge izolatia nfasurarii secundare.

Figura 1.33

Figura 1.34

Transformatorul de curent este caracterizat de un raport nominal de transformare:

k in =

I1n
.
I 2n

(1.50)

Masurnd curentul din secundar I 2 , se poate determina o valoare I'1 a curentului din
circuitul primar:

I1' = k in I 2 ,
care, n general, difera de valoarea curentului real I 1.
Eroarea de masura a valorii curentului I1 introdusa de transformatorul de curent este:

(1.51)

Transformatorul electric

i [% ] =
unde s-a notat cu k i =

I'1 I1
k ki
100 = in
100,
I1
ki

41

(1.52)

I1
raportul real de transformare.
I2

n afara acestei erori privind coeficientul de transformare, transformatorul de curent

introduce si o eroare de unghi , reprezentnd defazajul dintre fazorul I1 si fazorul I '1. Aceasta
eroare influenteaza precizia masuratorii unor aparate ca: wattmetre, contoare, unele traductoare etc.
Deoarece eroarea de marime i creste odata cu cresterea impedantei sarcinii, pentru fiecare
transformator de curent se indica o anumita putere aparenta nominala, reprezentnd puterea maxima
de sarcina pentru care transformatorul respecta clasa de precizie pentru care a fost construit: 0,2;
0,5; 1; 3; 5; 10; cifrele reprezentnd eroarea de masura.
Dintre tipurile constructive se deosebesc: transformatorul de curent cu miez toroidal, cu
ajutorul caruia se pot efectua masuratori foarte precise si transformatoare de curent de tip cleste la
care conductorul al carui curent urmeaza a fi masurat joaca rolul nfasurarii primare.
Transformatoarele de curent masoara curenti de (5 15000 )A , curentul nominal standardizat
fiind 5A.
Transformatoarele de tensiune se folosesc pentru largirea domeniului de masura al:
voltmetrelor, wattmetrelor, contoarelor.
Din punct de vedere constructiv el este similar unui transformator monofazat de mica putere,
n secundarul caruia se conecteaza aparatul de masura cu o impedanta foarte mare. Ca urmare,
curentul secundar fiind foarte redus, se poate aprecia ca transformatorul de tensiune lucreaza n
regim de gol.
Transformatorul de tensiune este caracterizat de un raport nominal de transformare:
k un =

U1n
.
U 2n

(1.53)

Pentru o anumita valoare a tensiunii masurate n secundar U2 se obtine o valoare a tensiunii

primare: U1' = k un U 2 care difera de valoarea reala U1 prin eroarea de masura a transformatorului:

u [%] =
unde s-a notat cu k u =

U1' U1
k ku
100 = un
100,
U1
ku

U1
raportul real de transformare.
U2

(1.54)

Transformatorul electric

42

Pentru micsorarea erorilor se urmareste micsorarea pierderilor din nfasurari prin utilizarea
unor densitati de curent reduse, si micsorarea dispersiilor prin asezarea relativa a nfasurarilor
precum si utilizarea de tole de calitate superioara n vederea reducerii curentului de magnetizare si a
pierderilor n fier.
Pe placuta transformatorului se nscrie puterea nominala a acestuia, reprezentnd puterea
aparenta maxima la care poate fi ncarcat transformatorul de tensiune fara ca erorile sale sa
depaseasca limitele claselor de precizie. Acestea pot fi: 0,2; 0,5; 1; 3; cifrele referindu-se la eroarea
de masura.
Tensiunea secundara nominala a acestor transformatoare este standardizata la 100V.

1.9 Transformatoare de sudura

Transformatoarele de sudura sunt destinate alimentarii instalatiilor de sudura prin arc
electric si prin contact. Att la amorsarea arcului electric ct si la stabilirea contactului metalelor ce
se sudeaza rezulta o importanta cadere de tensiune fata de regimul de mers n gol al
transformatorului.
Daca s-ar utiliza transformatoare de constructie obisnuita, curentul secundar corespunzator
unei tensiuni n sarcina att de redusa fata de tensiunea de gol, ar rezulta nepermis de mare datorita
rigiditatii mari a caracteristicii externe (figura 1.35). Pentru limitarea curentului la valori acceptabile
se impune realizarea unui transformator cu caracteristica externa moale (figura 1.36).

Figura l.35

Figura 1.36

Obtinerea unei caracteristici externe moi (nclinate), se realizeaza prin marirea caderii de
tensiune: U 2 = I 2 (R 2 + j X 2d ). n practica se actioneaza asupra componentei reactive marind
inductivitatea de dispersie X 2d prin urmatoarele procedee:
asezarea primarului si secundarului pe coloane diferite;
sectionarea primarului si a secundarului (figura 1.37);

Transformatorul electric

43

utilizarea suntului magnetic (figura 1.37);

montarea n serie cu secundarul a unei bobine cu reluctanta variabila (figura 1.38);
utilizarea prizelor reglabile (figura 1.38).
Modificarea pozitiei suntului magnetic (figura 1.37) se face cu ajutorul unui surub actionat
de o roata aflata pe carcasa transformatorului. Se regleaza astfel aria comuna cu coloana, de
nchidere a fluxului magnetic de dispersie prin sunt.
Modificarea pozitiei tronsonului miezului de fier (figura 1.38) n sensul modificarii
ntrefierului are ca efect variatia reactantei bobinei auxiliare nseriate n secundarul
transformatorului ducnd la modificarea curentului I 2 dupa preferinta.
n functie de pozitia suntului magnetic sau de va loarea ntrefierului se poate obtine o
familie de caracteristici externe, ca n figura 1.39.

Figura 1.37

Figura 1.38

Figura 1.39

Transformatoarele de sudura reprezentnd sarcini monofazate introduc nesimetrii n reteaua

trifazata. Pentru simetrizarea retelei trifazate se folosesc transformatoare trifazate de sudura cu mai
multe posturi.

Transformatorul electric

44

1.10 Regimurile dinamice ale transformatorului electric

n afara de regimul permanent care este caracteristic transformatorului electric, acesta poate
functiona si n regimuri dinamice caracterizate prin trecerea de la un anumit regim permanent la alt
regim permanent asa cum ar fi conectarea transformatorului la retea n gol sau n sarcina sau cnd
se conecteaza n scurtcircuit.
Aceste regimuri dinamice sunt nsotite de variatii de energie si deci de variatia unor marimi
electrice si magnetice care pot avea repercusiuni asupra retelei si a transformatorului. De asemenea,
aceste regimuri dinamice produc pierderi suplimentare.
Conectarea n gol a transformatorului
Sa presupunem ca nfasurarii primare i se aplica tensiunea u 10 = U1m sin ( t + ) ,
secundarul fiind deschis (figura l.40).

Figura 1.40

Ecuatia de tensiune a primarului este:

u 10 = R1 i10 + N1

d
,
dt

de aici
t

1
U
= (u10 R1 i 10 )dt = 1m cos ( t + ) + C.
N 0
N1
Pentru R 1 i10 0 , la t = 0 = r (fluxul remanent), deci:
C = r +

Notnd

U1m
cos .
N1

U1m
= pm = pm cos( t + ) + pm cos + r , obtinem fluxul:
N1
m la = 0, t + = , max = 2 pm + r ,

Transformatorul electric

45

unde: m este fluxul maxim n regim permanent. Tinnd cont de acest flux maxim care poate apare
n regim de conectare n gol si care induce tensiuni mai mari se dimensioneaza transformatorul n
asa fel nct pe caracteristica de magnetizare m sa nu depaseasca punctul de saturatie figura l.41.
Din experienta constructiei transformatoarelor electrice:
i10m = 150 I10, I10 = (0,03 0,05)I1n .

Figura 1.41

Figura 1.42

Conectarea n scurtcircuit a transformatorului

La scurtcircuitarea secundarului transformatorului se poate nlocui transformatorul cu
schema echivalenta din figura l.42 care are ecuatia de tensiuni:
u 1sc = R1sc i1sc + L1sc

di1sc
;
dt

care are solutia:

i1sc =

U1m sin ( t + )
R12sc + ( L1sc )2

+ Ce

t
Tsc

n care:
= arctg

X1sc
.
R1sc
t

U
L
Pentru t = 0 i 1sc = 0 deci : C = 1m sin ( ) e Tsc ; unde Tsc = 1sc ,
Z1sc
R 1sc

Tsc reprezinta constanta de timp a transformatorului la scurtcircuit. Valoarea maxima a

curentului de scurtcircuit se obtine la valoarea:

si t + = de aici t = si t = ;
2
2

U
U
U
U
= 1m 1m e Tsc = 1m 1 e Tsc = K 1m .

Z1sc Z1sc
Z1sc
Z1sc

=
i 1scm

Deci, la conectarea n scurtcircuit apare un soc de curent care depinde de impedanta de

scurtcircuit, tensiunea de scurtcircuit ca si de momentul n care apare.

Transformatorul electric

46

1.11. APLICATII
A.1
a) Un transformator monofazat se afla sub tensiunea u 1 = U1 2 sin ( t ) si cu
nfasurarea secundara functionnd n gol, cnd la momentul t = 0 se produce un scurtcircut la
bornele secundare. Cum variaza n timp curentul i1 absorbit de la retea? Se vor neglija curentul de
magnetizare si pierderile n fier.
b) Pentru ce valoare a fazei initiale a tensiunii primare se nregistreaza cel mai mare vrf
de curent?

Rezolvare:
a) Fiind vorba de un regim tranzitoriu, ecuatiile functionale n marimi instantanee valabile n
acest caz sunt urmatoarele:
di1
d 10
+ N1
;
dt
dt
di
d
0 = R 2 i 2 + L2 d 2 + N2 10 ;
dt
dt
N1 i1 + N2 i 2 = 0.
u 1 = R1 i1 + L1d

n care N1

d10
d
, respectiv N 2 10 reprezinta t.e.m. induse n cele doua nfasurari de catre
dt
dt

fluxul rezultant, iar n ultima ecuatie s-a considerat neglijabil curentul de magnetizare si curentul
corespunzator pierderilor n fier [a se vedea sistemul (1.23) de ecuatii, transpus nsa pentru marimi
instantanee si fara raportarea marimilor secundare la primar].
nmultind ecuatia a doua cu raportul

N1
, tinnd seama de ecuatia a treia si scaznd ecuatia
N2

a doua din prima se obtine:

di
u 1 = R1 + R '2 i 1 + L1d + L'2d 1 ;

dt
unde:
2

N
N
R '2 = R 2 1 ; L'2d = L2 d 1 .
N2

N2

Dar R 1 + R'2 = R sc ; L1d + L'2d = L sc ; Rsc , Lsc fiind, respectiv, rezistenta si inductivitatea de
dispersii Kapp ale transformatorului.

Transformatorul electric

47

Prin urmare, n timpul regimului tranzitoriu de scurtcircuit, transformatorul se comporta ca

un circuit R - L, parametrii respectivi fiind rezistenta si inductivitatea Kapp.
Daca u 1 = U1 2 sin ( t ) , atunci solutia ecuatiei diferentiale:
u 1 = R sc i 1 + Lsc

di 1
,
dt

se gaseste:
t

tg
i1 = I1sc 2 sin ( + ) e + sin ( t ),

n care: I 1sc reprezinta valoarea efectiva a curentului de scurtcircuit pe partea primara a

transformatorului, care, n regim permanent, cu nfasurarea secundara n scurtcircuit:
I1sc =

U1
R sc + L sc
2

, iar

L sc
= arctg
.
R sc

Din expresia curentului instantaneu de scurtcircuit 1i rezulta ca evolutia sa n timp este

dependenta de faza initiala a tensiunii primare n clipa producerii scurtcircuitului. Daca
+ = k , atunci componenta aperiodica dispare din expresia curentului instantaneu, din prima

clipa a scurtcircuitului curentul ntrnd n regim permanent, amplitudinea maxima atinsa fiind
evident I1sc 2 Daca + =

, componenta
2

aperiodica

este

maxima

prima

clipa

scurtcircuitului. n aceasta ultima situatie, dupa aproximativ o jumatate de perioada, cnd t = ,

curentul i1 nregistreaza cel mai nalt vrf avnd valoarea:
i1max

R sc

= I1sc 2 1 + e sc ,

de aproximativ 1,2 - 1,6 ori mai mare dect valoarea efectiva I1sc din regimul permanent.
A.2
a) Un transformator trifazat de putere aparenta nominala SN = 1600kVA are tensiunea
relativa de scurtcircuit u sc = 6% si pierderile Joule n nfasurari la curenti nominali PCuN = 25kW.
Sa se determine variatia relativa de tensiune la gol la sarcina nominala pentru cos 2 = 0,8 inductiv.
b) Pentru acest transformator, de cte ori este mai mare curentul efectiv de scurtcircuit de
regim permanent dect curentul primar care se poate nregistra n decursul regimului tranzitoriu al
scurtcircuitului brusc la bornele secundare?

Transformatorul electric

48

Rezolvare:
a) Variatia relativa a tensiunii secundare exprimata n fractiuni din tensiunea secundara la
mersul n gol, la U1 = ct . are expresia:
U2
= [u a cos 2 + u r cos 2 ];
U 20

n care marimile:

u a - caderea ohmica relativa;

u r - caderea inductiva relativa;

- gradul de ncarcare al transformatorului;

au expresiile:
ua =

R sc I1N
X I
I
; u r = sc 1N ; = 2 ;
U1N
U 1N
I2 N

tensiunea relativa de scurtcircuit putndu-se exprima si ca functie de u a si u r :

u sc = u 2a + u 2r =

Zsc I1N
.
U1N

n enunt se dau pierderile Joule nominale PCuN , care se pot corela cu caderea ohmica relativa
u a . ntr-adevar, sa nmultim expresia lui u a cu 3 I1N att la numarator ct si la numitor se obtine:
ua =

3 R sc I12N
P
25
= CuN =
= 0,0156 .
3 U1N I1N
SN
1600

n consecinta, variatia relativa de tensiune la bornele secundare de la gol la sarcina nominala

( = 1) cu factor de putere

cos 2 = 0,8 inductiv ( sin 2 = 0,6 ) va fi:

U2
= u a cos 2 + u r cos 2 = 0,0156 0,8 + 0,0579 0,6 = 0,0472.
U 20

Tensiunea secundara se va micsora cu 4,72%.

b) Curentul efectiv de scurtcircuit corespunzator regimului permanent va fi, conform
problemei precedente. Daca mpartim ambii termeni ai egalitatii de mai sus cu, curentul primar
nominal, se obtine:
I1sc =

U1N
R +X
2
sc

2
sc

U 1N I1sc
U1N
1
;
=
=
;
Zsc I1N Zsc I1N U sc

cu alte cuvinte, inversul tensiunii relative de scurtcircuit arata de cte ori depaseste curentul efectiv
la scurtcircuit curentul nominal.

Transformatorul electric

49

n cazul concret al problemei de fata,

I1sc
1
1
=
=
= 16,67.
I1N usc 0,06

Pentru a gasi socul cel mai mare de curent la scurtcircuit, vom utiliza formula stabilita n
problema precedenta:
i1 max

Cum

R sc

X
= I1sc 2 1 + e sc .

X sc u r 0,0579
=
=
= 3,71, se gaseste:
R sc u a 0,0156

i1 max

= I1sc 2 1 + e 3, 71 = 2,02 I1sc = 33,68 I1N .

Prin urmare, la transformatorul dat, n decursul unui scurtcircuit, dupa aproximativ jumatate
de perioada (10ms) de la producerea scurtcircuitului, nfasurarile sunt solicitate la un curent de
peste 30 de ori curentul nominal.
Solicitarea termica nu este n general periculoasa, deoarece va interveni imediat protectia la
supracurenti a transformatorului, care va deconecta transformatorul de la reteaua de alimentare. n
schimb este periculoasa solicitarea mecanica a nfasurarilor datorita fortelor electrodinamice care
depind de patratul curentilor din nfasurari, aceste forte fiind n cazul analizat de 1000 ori mai mari
dect n functionarea normala.
Transformatorul trebuie sa fie consolidat corespunzator pentru a face fata acestor solicitari
deosebite.

A.3
Doua transformatoare trifazate avnd puterile aparente nominale SNI = 250 kVA si respectiv
SNII = 160kVA sunt conectate n paralel. Ele au acelasi raport de transformare, aceeasi grupa de
conexiuni, acelasi unghi intern al impedantelor Kapp, dar tensiuni relative de scurtcircuit diferite,
u scI = 6% , respectiv, u scII = 4%.
a) Sa se determine puterea aparenta debitata de fiecare transformator n cazul unei sarcini
comune S = 350kVA.
b) Care este capacitatea maxima de ncarcare n kVA a ansamblului celor doua
transformatoare, cu conditia ca nici unul din ele sa nu fie ncarcat peste capacitatea nominala?

Transformatorul electric

50

Rezolvare:
a) Dupa cum se cunoaste din literatura, la transformatoarele cu tensiuni relative de
scurtcircuit diferite care functioneaza n paralel, puterea aparenta totala reclamata de sarcina se
repartizeaza invers proportional cu tensiunile relative de scurtcircuit si direct proportional cu
puterile aparente nominale. Prin urmare, daca puterea aparenta debitata de primul transformator este

SI , iar cel de-al doilea SII atunci:

S = SI + SII ;

SI S NI u scII
=

.
SII SNII u scI

Numeric, sistemul devine:

SI + SII = 350 ;

SI 250 4
=
= 1,04 ;
SII 160 6

solutiile lui fiind:

SI = 178, 4kVA; S II = 171,6kVA;

Deoarece cel de-al doilea transformator este suprancarcat cu 7,25% peste capacitatea
nominala de 160 kVA, dupa un timp de functionare va interveni protectia care va deconecta
transformatorul n mod automat de la retea. ntreaga sarcina de 350 kVA revine acum primului
transformator, care va fi si el suprasolicitat peste capacitatea nominala de 250 kVA cu 40%, ceea ce
va provoca deconectarea automata de la reteaua de alimentare si a acestui transformator dupa un
timp de functionare. n consecinta, cele doua transformatoare nu pot face fata mpreuna sarcinii de
350 kVA, desi capacitatea lor nsumata este de 410 kVA din cauza tensiunilor relative de
scurtcircuit diferite.
b) Dat fiind faptul ca:
SI = 1,04 kVA; SII = 166,4 kVA ;

SI
= 1,04;
SII

daca cel de-al doilea transformator functioneaza la sarcina nominala, adica SII = 160kVA = SNII ,
rezulta. Prin urmare, puterea aparenta totala ce se poate extrage de la retea prin cele doua
transformatoare n paralel, fara ca nici unul sa nu fie suprancarcat, este:

SI + SII = 166,4 + 160 = 326,4 kVA;

cu mult sub capacitatea nsumata de 410 kVA, ceea ce nseamna o exploatare nerationala si
cheltuieli de investitii necorespunzatoare.