TRANSFORMATORUL MONOFAZAT

Este o masina electrica statica (fara parti in miscare) prin care se asigura
modificarea parametrilor energiei electrice de curent alternativ (tensiune, curent,
numar de faze) pastrand constants frecventa.
Si in cazul transformatorului isi pastreaza valabilitatea principiul
reversibilitatii: un transformator poate fi ridicator de tensiune sau coborator de
tensiune dupa cum raportul tensiunilor din primar si secundar este subunitar,
respectiv supraunitar. De aici rezulta posibilitatea de a alege cea mai convenabila
valoare pentru tensiunea sub care energia electrica, este produsa (5000 ... 24000
V), transportata (220, 380, 750 kV), distribuita (63 sau 150 kV si 5,5 sau 20 kV) si
in final, utilizata (220 V sau 380 V).
1.1. Parti componente. Rol functional_
In orice transformator, curentul alternativ primar genereaza intr-un circuit
magnetic un flux alternativ care, la randul sau, induce in bobinajul secundar o
tensiune electromotoare cu aceeasi variatie (alternativa sinusoidala) si aceeasi
perioada ca si curentul primar (fig. 3.1.).
Un transformator indeplineste trei categorii de functii, si anume:
1. crearea unui flux alternativ (functie asigurata de infasurarea primara)
2. asigurarea circuitului magnetic pentru inchiderea liniilor de camp (functie
asigurata de miezul magnetic)
1. generarea curentului indus (functie asigurata de infasurarea secundara)
2. receptarea curentului primar si trimiterea celui secundar in circuitul exterior
(functie asigurata de borne si treceri izolante)
3. reglarea tensiunii (funcfie asigurata de regulatorul de tensiune)
1. sustinerea si protejarea elementelor componente (functie asigurata de cuva
si capacul acesteia)
2. racirea (naturala sau fortata, in aer sau in ulei)
3. fixarea si manipularea (functie asigurata de schela si de inelele de prindere)
4. supravegherea functionarii si intretinerea (functie asigurata de termometre,
nivelmetre pentru ulei, dispozitive de golire si umplere pentru ulei etc.)
In plus fata de problemele generale privind constructia masinilor electrice
rotative, la transformatoare exista cateva aspecte particulare, si anume:
A. Reducerea pierderilor
Intr-un transformator, pierderile sunt magnetice (in fier - prin histerezis si prin
curenti turbionari) si electrice (in cuprul infasurarilor - prin efect Joule). Pierderile
din prima categorie sunt diminuate prin realizarea miezului din tole subtiri cu
pierderi specifice foarte mici. Pierderile prin efect Joule se micsoreaza prin

adoptarea unei densitati de curent moderate in infasurari. Cu toate acestea,

incalzirea ramane destul de puternica si impune masuri pentru racire.

B. Izolarea infasurarilor intre ele si fata de masa se impune a fi realizata cu

grija.
C. Rezistenta la eforturi electrodinamice: conductoarele apropiate si
paralele pot fi supuse unor eforturi considerabile (de atractie sau de respingere)
care trebuie prevazute si anulate.
D. Rezistenta infasurarilor la socurile provocate de supratensiuni.
E. Reducerea gabaritului si a greutatii (prin alegerea unor tole cu
permeabilitate magnetica ridicata).
Circuitul magnetic al transformatorului asigura inchiderea liniilor de camp
magnetic si serveste drept suport pentru infasurarile primara si secundara. La
realizarea sa se utilizeaza tole laminate la cald, groase de 0,35 mm si izolate cu lac
(pentru transformatoare de putere mica) ori tole laminate la rece (numite si "cu
cristale orientate"), avand aceeasi grosime, insa izolate prin tratamente
termochimice - calit de grosime neglijabila (pentru restul transformatoarelor).
Miezurile magnetice pot fi in manta si cu coloane cu sectiunea patrata,
dreptunghiulara sau in trepte.

Miezuirile magnetice pot fi realizate prin doua procedee:

- prin suprapunere (figura 1.2.a);
- prin intretesere (figura 1.2.b).

Fig. 1.2. Modalitati de imbinare a miezurilor magnetice:

a - prin suprapunere; b - prin Intretesere

Varianta a presupune stanjarea unor tole U", respectiv ,,I. Fiecare din
aceste tipuri de tole se impacheteaza separat, dupa care cele doua miezuri
magnetice astfel realizate se asambleaza.
Principalul dezavantaj al acestei variante este intrefierul mare din zona de
imbinare, intrefier care poate conduce la aparitia unor zgomote si vibratii
importante. Din aceasta cauza, in foarte multe cazuri practice se apeleaza la
miezuri realizate prin intretesere.
In acest caz tolele "I" se plaseaza pe pozitii diferite in functie de stratul din
care fac parte. Pentru exemplificare, in figura 1.2 sunt prezentate pozitiile acestor
tole corespunzatoare la doua straturi succesive.
Strangerea pachetului de tole se face cu ajutorul unor buloane izolate fata de
miez.
In cazul utilizarii tolelor laminate la rece se are in vedere ca directia liniilor
de camp sa coincida, pe cat posibil, cu directia de laminare. Pentru ca in zona de
imbinare a coloanelor cu jugurile abaterea liniilor de camp de la directia de
laminare sa fie cat mai mica, tolele se imbina sub unghiuri de 45 sau 30/60.
Rigidizarea unui astfel de miez se face cu banda sau cu lacuri speciale.
In ceea ce priveste dispunerea infasurariIor transformatorului se poate
adopta una din urmatoarele trei modalitati:
A. infasurari concentrice simple (fig. 1.3.a) utilizate cel mai frecvent:
infasurarea de joasa tensiune langa miez si cea de inalta tensiune la exterior;
B. infasurari biconcentrice (fig. 1.3.b) utilizate la transformatoare mari:
infasurarea de inalta tensiune este plasata intre doua bobine de joasa tensiune;
C. Infasurari alternate (fig. 1.3.c): infasurarile sunt realizate din galeti
montati alternativ (galet = parte componenta a infasurarii unui transformator,
avand forma unui inel cu sectiunea dreptunghiulara si alcatuita din mai multe
straturi de spire).

Fig. 1.3. Bobinajul transformatoarelor

a - concentric; b - biconcentric; c - alternat

Pentru bobinaj se utilizeaza, aproape exclusiv, cuprul: conductor rotund

(pentru curenti pana la 40 -50 A), conductor profilat de sectiune dreptunghiunlara
(pentru curenti mari). Izolatia intre spire se realizeaza cu email la curenti mici si cu

hartie electroizolanta la curenti mari. La infasurarile de inalta tensiune se utilizeaza

izolatie din bumbac.
Infasurarile transformatorului necesita o consolidare puternica pentru a
rezista fortelor electrodinamice radiale si axiale care se exercita intre conductoarele
paralele ale bobinelor. Daca fortele radiale nu pot fi evitate si pentru a nu se
deforma bobinele, acestea se caleaza pe miez, pentru fortele axiale se pot lua
masuri constructive de reducere: acestea constau in realizarea unor bobine cu
inaltimea egala cu inaltimea coloanelor miezului, astfel incat jugurile (superior si
inferior) sa le fixeze cat mai bine.
Rezistenta infasurarilor la socurile provocate de supratensiunile atmosferice se
asigura prin masuri constructive care vizeaza repartitia uniforma a potentialelor pe
conductoarele bobinelor (altfel, prima spira - cea care primeste supratensiunea capata un potential mult mai mare decat celelalte si apare riscul strapungerii
izolatiei si amorsarii unui arc electric - avarie grava). Primele spire au izolatia
dimensionata mai larg si egalizarea potentiator se realizeaza printr-un inel de garda
plasat deasupra intrarii bobinajului (rolul sau este similar unui paratrasnet).
Pentru izolarea bobinelor se utilizeaza materiale electroizolante (lac, hartie
bumbac), ecrane electroizolante (intre infasurarea de inalta tensiune si cea de joasa
tensiune), impregnare si imersare in ulei (uleiul constituie si mediu de racire).
La puteri mari, incalzirea este puternica (si pierderile sunt mari) si de aceea
cuva este prevazuta cu radiatoare (sau cu tevi) pentru cresterea suprafetei de racire.
Cuva transformatorului este prevazuta cu un capac pe care se afla:
izolatorii de trecere, care asigura legarea infasurarilor la reteaua de
alimentare;
conservatorul (vas cilindric care preia variabile de volum ale uleiului
datorate incalzirii si izoleaza uleiul din cuva fata de aer, apa ori impuritati care ii
pot altera proprietatile izolante).
1.2. Principiul de functionare. Ecuatiile transformatorului
Principiul de functionare
Functionarea se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica care are
loc intre doua sau mai multe infasurari aflate in prezenta si parcurse de curenti
alternative
Pentru marirea cuplajului dintre acestea, ele se plaseaza pe un miez magnetic
(fig. 1.4).
In figura anterioara, pentru simplificare, a fost considerat un transformator
monofazat dotat cu doua infasurari, ale caror numere de spire sunt N 1 respectiv N2.
Prima dintre acestea, alimentata la o retea de curent alternativ de tensiune ut poarta
numele de infasurare primara, in timp ce cea de-a doua, la bornele careia se

stabileste, prin inductie electromagnetica, tensiunea U 20 (la mersul in gol), se

numeste infasurare secundara.
Datorita alimentarii infasurarii primare, in miezul magnetic va lua nastere un
camp magnetic fascicular ce va induce, in cele doua infasurari, tensiunile
electromotoare:
u e1 N 1

d
dt

si

ue2 N 2

d
dt

Fig. 1.4. Schema de principiu a unui transformator monofazat

In regim permanent sinusoidal raportul valorilor efective ale acestora,

U
si e 2 , este egal cu raportul numerelor de spire:
k

U e1

U e1
N
1
U e2 N 2

unde k: poarta numele de raport de transformare.

Daca se neglijeaza rezistentele infasurarilor si campul care nu inlantuie
infasurarea secundara (dispersiile) se pot face aproximarile U e1 U si U e 2 U 20 .
Prin urmare se poate scrie:
U e1
N
U
1 1
U e 2 N 2 U 20

Din aceasta relatie rezulta ca, printr-o alegere corespunzatoare a numerelor

de spire, se poate obtine valoarea dorita a tensiunii secundare necesare alimentarii
unui consumator.
1.3. Ecuatiile transformatorului

Se considera un transformator monofazat cu doua infasurari (fig. 1.5):

infasurarea primara, cu N 1 spire si rezistenta R1 la o retea de tensiune alternativa
u1 si parcursa de curentul i1 respectiv infasurarea secundara, cu N 2 spire si
rezistenta R2 , tensiunea u2 si curentul i2, conectata pe un consumator de tip R, L,
C.
Se presupune, de asemenea, ca nu se ia in considerare fenomenul de
saturatie a miezului magnetic.

Fig. 1.5. Schema transformatorului monofazat

Fig. 1.6. Reguli de asociere a sensurilor tensiunilor si curentilor pentru receptoare si surse

Se aplica acum, in mod similar, teorema a doua a lui Kirchhoff pe conturul

Marimile utilizate pentru scrierea acestor e"cua{ii au semnificatii isemanatoare cu
cele prezentate anterior.

Fig. 3.8. Explicativa privind modul de alegere a conturului r2.

Pentru scrierea acestor ecuatii s-a {inut cont de faptul ca inductivitatile de

dispersie sunt constante atorita faptului ca liniile fluxurilor de dispersie
corespunzatoare, se inchid, in cea mai mare arte, prin aer, nefiind astfel influence
de saturatia miezului.
Ecuatiile poarta numele de ecuatiile transformatorului electric in complex
simplificat (fara raportarea secundarului la primar).

Acestora li se adauga si asa-numita ecuatie a circuitului de magnetizare:

U e1 Z 1m I 01

unde:

Z 1m R1m jX 1m .

Marimile care intervin in ultima relatie sunt impedanta, rezistenta si, respectiv,
reactanta de magnetizare.
Transformatoarele sunt realizate, in general, astfel incat tensiunile celor doua
infasurari sa fie diferite. Prin urmare, conform ultimei relatii a sistemului ,
numerele de spire ale acestora sunt diferite.
In plus, rezistentele, reactantele si caderile de tensiuni pe infasurari au valori
dependente de numerele de spire. Din aceasta cauza nu este posibila realizarea unei
comparatii intre parametrii celor doua infasurari sau intre tensiunile acestora.
Pentru a face posibila o asemenea analiza comparativa s-a introdus conceptul
de raportare a infasurarilor
Astfel, daca raportarea se face la infasurarea primara, secundarul real se
inlocuieste cu un secundar echivalent al carui numar de spire este egal cu eel al
primarului, N 1 .
Prin raportare se conserva solenatiile, pierderile in infasurari si in miez,
puterea transmisa consumatorului, puterea reactiva de magnetizare a miezuiui si
puterea reactiva corespunzatoare campului de dispersie.
Acestea sunt de altfel conditiile care conduc la obtinerea relatiilor de legatura
intre valorile raportate ale parametrilor si marimilor modificate, si valorile lor
reale.
Astfel, pentru a obtine relatia dintre valorile curentilor secundarului raportat la
primar, I 2' , si valoarea reala a curentului secundar, I2 se pune conditia de
conservare a solenatiei secundare:
N 1 I 2' N 2 I 2

sau, echivalent:
I 2'

1
I2
k

De asemenea, prin raportare se conserva pierderile din infasurarea

secundara:
Pj 2 R2 I 22 R2' I 2' ,
ceea ce conduce la:
R2' k 2 R2

In continuare, tot cu ajutorul sistemului , se va construi un circuit electric

care sa poata inlocui in calcule transformatorul real. Acest circuit poarta numele de
schema echivalenta a transformatorului electric.
In acest scop se cauta o relatie intre U 1 si I 1 in care sa nu intervina decat
parametrii transformatorului.

Figura 1.9. Schema echivalenta T"

Prin detalierea componentelor impedantelor de mai sus se obtine schema

echivalenta din figura 1.10 Aceasta schema echivalenta poate inlocui in calcule
transformatorul real (se supune acelorasi ecuatii de functionare ca si
transformatorul real).

Fig. 1.10. Schema T" reprezentata cu rezistente si reactante

Schemele echivalente prezinta avantajul ca inlocuiesc cuplajul magnetic cu un

cuplaj galvanic, simplificand astfe! analiza comportarii transformatorului in
diverse regimuri de functionare.
1.4. Regimul de functionare in gol a transformatorului electric monofazat
Se spune ca un transformator electric functioneaza in gol atunci cand
infasurarea primara este alimentata de la o sursa de curent alternativ, iar cea
secundara este deschisa (impedanta de sarcina Z = oo, respectiv curentul de
'
sarcina I 2 = 0).
In aceste conditii, schema unui transformator electric monofazat, in cazul
acestui regim de functionare, este cea prezentata in figura 1.11.
Pe aceasta schema, cu i10 it6 a fost notat asa-numitul curent de mers in gol iar
cu u20 tensiunea la bornele infasurarii secundare in acest caz.

Fig. 1.11. Schema transformatorului la functionarea in gol

Ecuatiile de functionare corespunzatoare acestui regim

se obtin prin particularizarea relatiilor pentru conditiile enumerate anterior.
Acestea au urmatoarele forme:
U 1 Z 1 I 10 U e1

U e1 U 2' kU 20
I 01 I 10
U e1 Z 1m I 10

Schema echivalenta corespunzatoare se obtine cu ajutorul relatiilor de mai

sus. Astfel, inlocuind ultima ecuatie in prima, se obtine:
U 10 Z 1 I 10 Z 1m I 10 ,
sau, echivalent:
U 10 Z 1 I 10

cu

Z 10 Z1 Z1m

unde Z10 poarta numele de impedanta de mers in gol a transformatorului.

In aceste conditii schema echivalenta cautata are una din formele prezentate in
figura 1.12.

Fig. 1.12. Variante ale schemei echivalente la functionarea in gol

Daca se detaliaza impedantele Z 1 si Z 1m se obtine:

U 1 ( R1 jX 1 R1m jX 1m ) I 10

Acestei relatii ii corespunde schema echivalenta din figura 1.13.

Dupa cum se poate observa din figura 1.12 a, in regim de mers in gol
transformatorul este practic echivalent cu doua bobine legate in serie (o bobina de
impedanta Z1 si o alta de impedanta Z 1m ).
Datorita valorii foarte mari a impedanfei de magnetizare, Z 1m , curentul de
mers in gol, I 10 , are o valoare redusa, I 10 =(15)% I 1N

Fig. 1.13. Schema echivalenta cu detalierea rezistentelor si reactantelor

Valoarea curentului I 10 corespunzatoare tensiunii de alimentare nominale,

U 1N se numeste curent nominal de mers in gol.
1.5. Incercarea de mers in gol
Aceasta incercare se realizeaza cu ajutorul schemei electrice din figura 1.14.

Fig. 1.14. Schema de incercare a transformatorului electric monofazat pentru regimul de

functionare in gol

Pentru efectuarea acestei probe se procedeaza in felul urmator:

- se alimenteaza infasurarea primara la un autotransformator care furnizeaza o
tensiune reglabila;
- se modifica aceasta tensiune in limitele (0 l,2)U 1N .
- se citesc valorile corespunzatoare ale curentilor, I 10 si puterilor de mers in
gol, P10 ;
- se reprezinta caracteristicile pentru functionarea in gol [ I 10 = f(U1),
P10 = f( U 1 ).

cos 10

P10
f (U 1 )]
U 1 I 10

Observatie:
Impedanta de mers in gol, Z 10 , ca orice alta impedanfa, poate fi scrisa sub
forma: Z 10 R10 jX 10
unde R10 si X 10 sunt rezistenta, respectiv reactanta de mers in gol.
Relatiile de calcul ale acestora se obtin prin detalierea impedantei de dispersie
a primamlui, Z1 , si a celei de magnetizare, Zj . In aceste conditii avem:
Z 10 Z1 Z1m R1 jX 1 R1m jX 1m

Identificand acum termenii din membrul al doilea al relatiilor , rezulta:

R10 R1 R1m

X 10 X 1 X 1m

Tinand cont de observatia anterioara, se pot determina parametrii de mers in

gol:
Z 10

U 1N
I 10 N

R10

P10 N
I 102 N

X 10 Z 210 R 210

unde cu indicele "N" au fost notate valorile marimilor respective corespunzatoare

tensiunii nominaie.
Trebuie mentionat, de asemenea, ca intreaga putere primita de transformator
de la retea, la fiinctionarea in gol, se transforma in pierderi.
Aceste pierderi pot fi detaliate dupa cum urmeaza:
- pierderi in conductoarele infasurarii primare, pj10 ;
- pierderi in miezul feromagnetic, pFe.
Prin urmare, se poate scrie:
P10 Pj10 PFe

unde Pj10 R I .
Deoarece I 10 I1N , rezulta ca pierderile din infasurarea primara la functionarea
2
1 10

in gol sunt neglijabile in raport cu cele nominaie ( Pj10 Pj1N )

Intrucat fluxul magnetic din miezul transformatorului are aproape aceeasi
valoare, atat la functionarea in gol, cat si la functionarea in sarcina, rezulta ca
pierderile in fier, pFt, sunt, aproximativ, aceleasi in ambele cazuri.
Cum insa Pj1N si PFe au valori comparabile, tinand cont de ultimele observatii,

rezulta ca:

Pj10 PFe

1.6. Regimul de scurtcircuit

Fig. 3.15. Schema transformatorului monofazat in regim de scurtcircuit

Se spune ca un transformator electric functioneaza in scurtcircuit daca

infasurarea primara este alimentata de la o sursa de curent alternativ, iar cea
'
secundara este scurtcircuitata ( Z ' 0 , respectiv U 2 = 0).
Schema electrica a transformatorului electric monofazat, in aceste conditii,
este cea prezentata in figura de mai sus.
Pe aceasta schema, cu ulsc, ilsc i i2sc s-au notat tensiunea, curentul primar si
cel secundar de scurtcircuit.
In aceste conditii, ecuatiile de functionare devin:
U 1sc Z 1 I 1sc U e1sc
U e' 2 sc Z 2' I 2' sc
I 01sc I 1sc I 2' sc
U e1sc Z 1m I 01sc

In plus, U e 2 sc U e1sc
Cum impedanta de magnetizare Z 1m (parcursa de curentul I 01sc pe schema in
"T") este foarte mare, rezulta ca I 01sc este foarte mic si, prin urmare, ecuatia a treia a
'

sistemului anterior capata forma: I 1sc I 2 sc

Pentru a obtine schema echivalenta in regim de scurtcircuit, se inlocuieste
relatia anterioara in ecuatia a doua a sistemului. Se obtine astfel:
'

U eIsc Z 2' I 1sc

Inlocuind acum in prima ecuatie a aceluiasi sistem, rezulta:

U 1sc Z 1 I 1sc Z 2' I 1sc Z 1sc I 1sc

unde cu Z 1sc a fost notata asa-numita impedanta de scurtcircuit:

Z 1sc Z 1 Z 2' R1 jX 1 R2' jX 2

Ca orice impedanfa, si Z 1sc se poate scrie sub forma:

Z 1sc R1sc jX 1sc

Identificand termenii din relatiile de mai sus, se obtin rezistenta si reactanta de

scurtcircuit:
R1sc R1 R2'
X 1sc X 1 X 2'

Schema echivalenta se obtine pe baza relatiilor. Aceasta are forma indicata in

figura urmatoare.

Fig. 1.16. Schema echivalenta cu evidentierea rezistentelor si reactantelor

1.7. Incercarea de scurtcircuit

Aceasta incercare se efectueaza cu ajutorul schemei electrice prezentate in
figura urmatoare.

Fig. 3.17. Schema de incercare a transformatoruiui electric monofazat in regim de

scurtcircuit

Pierderile totale din transformator, la functionarea in scurtcircuit, sunt date de

relatia:
P1sc Pj1sc Pj 2 sc PFe

unde pjlsc, pJ2sc si pFe au semnificatiile cunoscute.

Observatie:
Distingem doua regimuri de scurtcircuit:
- scurtcircuit de avarie;
- scurtcircuit de proba.
Scurtcircuitul de avarie este acel regim de functionare in care infasurarea
secundara este scurtcircuitata, iar cea primara alimentata cu tensiunea nominala sau
cu o tensiune de ordinul acesteia.
In aceasta situatie, infasurarile sunt parcurse de curenti foarte mari,
I1sc (7 / 20) I1N , datorita faptului ca acestia sunt limitati doar de rezistenta si de
reactanta de dispersie care au valori foarte mici.
Scurtcircuitul de proba (incercare) presupune scurtcircuitarea infasurarii
secundare si alimentarea primarului cu o tensiune redusa. In acest caz, infasurarile
sunt parcurse de curenti de ordinul valorii nominale, IlN .
Tensiunea de alimentare a infasurarii primare pentru care infasurarile sunt
parcurse, in regim de scurtcircuit, de curentii nominali se numeste tensiune
nominala de scurtcircuit, U1scN .
Aceasta se exprima, de obicei, in procente din tensiunea nominala:
u1scN %

U 1scN
U1N 100

In mod obisnuit, aceasta are valori cuprinse in domeniul (5+12)%.

Daca presupunem ca ne gasim in situatia unui scurtcircuit de proba, conform
celor aratate anterior, tensiunea de alimentare este redusa fata de cea nominala.
Prin urmare, deoarece pierderile in fier, pFe, sunt dependente, aproximativ, de
patratul tensiunii, rezulta ca acestea se pot neglija fata de pierderile din infasurari.
In aceste conditii (1.52) devine:
P1sc R1I12sc R2' I 22sc .
R1sc fiind asa-numita rezistenta de scurtcircuit.

Valoarea acesteia se obtine din relatia anterioara:

R1sc

P1sc
I12sc

Pe de alta parte, cu ajutorul schemei echivalente se obtine:

Z1sc

U1sc
I1sc

Reactanta de scurtcircuit, Xlsc, se obtine imediat:

X 1sc Z12sc R12sc

1.8. Functionarea in sarcina a transformatorului electric

In acest caz, transformatorul primeste putere electrica din retea, pe la bornele

infasurarii primare, isi acopera pierderile, restul debitand-o catre consumatorul
conectat la bornele secundarului.
Ecuatiile de functionare corespunzatoare acestui regim sunt date de (1.28):
U1 Z1I1 U e1

U 2' Z 2' I 2' U e' 2

U 2' Z ' I '2
I 01 I1 I 2'
U e1 Z1m I 01

Schemele sunt valabile pentru un transformator monofazat sau o faza a unui

transformator trifazat simetric.
Analizand schema din figura 1.19 b, rezulta ca putem scrie:
U 1 Z 1sc I 1 U 2"

unde, conform (1.50):

Z 1sc R1sc jX 1sc

In plus, se vor utiliza urmatoarele notatii:

- componenta activa a tensiunii de scurtcircuit: U 1sc R1sc I1
- componenta reactiva a tensiunii de scurtcircuit: U 1sc jX 1sc I 1 .
1.9. Caracteristica externa a unui transformator
Prin caracteristica externa a unui transformator se intelege dependenta
tensiunii la bornele infasurarii secundare in functie de curentul secundar, U2 = f(I2),
pentru situatia in care
Ut =ct. si cos = ct.
Tinand seama de caracterul sarcinii (rezistiv, inductiv, capacitiv),
reprezentarea grafica a caracteristicilor externe ale transformatorului arata ca in
figura 1.21.

Fig. 1.21. Caracteristici externe ale unui transformator

1.10. Bilantul de puteri. Randamentul

Bilantul puterii al transformatorului electric monofazat poate fi surprins
urmarind figura 1.22. Semnificatiile si relatiile de calcul ale marimilor utilizate
sunt urmatoarele:
- puterea activa absorbita din retea:
P1 U 1 I 1 cos 1
- puterea transmisi consumatorului: P2 U 2 I 2 cos 2

- pierderile din infasurarea primara:

Pj1 R1 I 12

- pierderile din infasurarea secundara:

Pj 2 R2 I 22

- pierderile din miezul feromagnetic:

PFe R1m I 012

Conform celor aratate in cadrul subcapitolului dedicat functionarii in

scurtcircuit, pierderile infasurari sunt aproximativ egale cu cele de la scurtcircuitul
de proba:

p j1 p j 2 R1sc I 12 R1sc I 12N (

unde

ks

I1
I 1N

I1 2
) k s p1scN .
I 1N

se numeste coeficient de sarcina.

La randul lor, pierderile din miezul feromagnetic. p Fe , conform celor

demonstrate la fncercarea de mers in gol, se calculeaza cu relatia:
p Fe p10 N .
In continuare vom considera ca suntem in situatia:
U 2 U 20 U 2 N

In aceste conditii, puterea transmisa consumatorului, P2, poate fi scrisa sub

forma:
P2=U2I2cos<p2 =U2I2N -^-cos<p2 =ksSMcos<p,
unde Sw este puterea aparenta nominala secundara, iar ks coeficientul de
I1
I
2
I 1N I 2 N ).
sarcina (
k s S 2 N cos 2

k s S 2 N cos 2 k s2 p1scN p10 N

ks

Cu ajutorul acestei relatii se pot reprezenta caracteristicile f (k s )

corespunzatoare fig 1.2.3.

Fig 1.23 Exemple de caracteristici f ( k s )

Normativ de protectie a muncii

Specifice Transformatoarelor
- Incercarea transformatoarelor(in special probele la care se utilizeasa sau apar
tensiuni ridicate) se face pe platforme special amenajate si de catre personal
calificat si specializat pt probe.
- Locurile amenajate pentru efectuarea probelor trebuie sa fie ingradite si
marcate vizibil cu indicatoare.
- Este interzisa patrunderea personalului nespecializat si neautorizat pt
efectuarea probelor, in interiorul platformelor de incercare, pe toatas durata
incercrilor sub tensiune.
Asamblarea masinilor electrice, se face prin metode curente, de asamblare
(insurubari, presari, nituiri), precum si prin operatii specifice (Bandajarea
bobinelor).
In afara de regulile generale de protectie a muncii, privitoare de protectie a
muncii privitoare de la operatiile curente de asamblare, se vor respecta
urmatoarele:
La impachearea si asamblarea transformatoarelor, sculele si dispozitivele
folosite, trebuie sa corespunda din punct de vedere tehnic, operatiunilor
tehnologice la care sunt folosite.
Lucratorii care in timpul lucrului folosesc unele de mana producatoare de
scantei, aschii metelica ,etc. Vor purta ochelari de protectie.
Toate uneltele de mana trebuie verificate cu atentie la inceputul schimbului si
periodic, in functie de frecventa de utilizare a acestora.
La lucrul pe banda, innainte de pornirea benzilor de montaj, se va verifica
starea tehnica a mecanismelor de actionare.
Locrul pe banda se va efectua in pozitia sezand pe scaune adecvate, fara
improvizatii.
La montarea pieselor din materiale care prezinta muchii, ascutite sau bravuri,
se vor folosii degetare sau manusi de protectie.
Este interzisa folosirea derivatiilor provizorii de la tabloul de distributie, de la
bornele de alimentare sau de la orice punct al instalatiilor.

Argument

Transformatorul electric monofazat, a fost inventat pe la inceputul erei

tehnologice, nu mult dupa revolutia industriala. Initial, acesta a fost creat datorita
necesitatii de a modifica parametrii energiei electrice, pentru a satisface diferite
nevoi, si astfel s-a putut creste sau scade tensiunea sau intensitatea curentului (dupa
caz), mai usor si mai exact.
La inceput, transformatorul nu a avut mari aplicatii tehnologice, dar acum , in
prezent, este folosit la toate aparatele electronice, dar cele mai mari si mai
impresionante transformatoare electrice, sunt cele folosite pentru transportul
energiei electrice. Fara aceste transformatoare, transportul curentului electric pe
distante medii si mari, ar fi aproape imposibil din punct de vedere economic,
datorita pierderilor enorme ce pot aparea prin efect Joule, prin campul
electromagnetic generat de conductoarele retelelor de transport, dar si prin
rezistenta contactelor care cu timpul se oxideaza, sau se slabesc.
Fara transformatoare electrice, am trai inca in epoca de dinaintea Revolutiei
industriale, citind la lumina lumanarii.

Cuprins

1.Transformatorul electric
1.1Parti componente.Rol functional
1.2 Principiul de functionare
1.3 Ecuatiile transformatorului
1.4 Regimul de functionare in gol a transformatorului electric monofazat
1.5 Incercarea de mers in gol
1.6 Regimul de scurtcircuit
1.7 Incercarea de scurtcircuit
1.8 Functionarea in sarcina a transformatorului electric
1.9 Caracteristica externa a unui transformator
1.10 Bilantul de puteri.Randamentul

Bibliografie

1) Masini, Aparate si Automatizari, Manual pt clasele a XI-a si a XII-a, pt

licee industriale, editia Didactica si Pedagogica R.A. Bucuresti, 1994.
2) Elemente de Comanda si Control Clasele a XI-a si a XII-a.
3) Utilajul si tehnologia instalatiilor electrice industriale, manual pentru
liceele industriale, cu profil electrotehnic, pt clasele a XI-a si a XII-a, si scoli
profesionale, Editura didactica si pedagogica Bucuresti anul 1979.
4) Masurari Electrice si Electronice , sinteze pentru examenul national de
bacalaureat, pentru liceu tehnologic, Editura economica Preuniversitaria
2000.
5) Normativ de Protectie a Muncii, pentru industria de utilaj greu, constructii
de masini si electrotehnica, Editat de Oficiul de Informare Documentara
ICIE, Bucuresti 1987.