Transformatorul electric este masina electrica statica care modifica anumiti

parametri ai energiei electrice(tensiune,putere,curent) in alti parametri fara a

modifica frecventa energiei electrice(f1=f2=ct).

Principiul de functionare a transformatorului electric este cel al inductiei electro-

magnetice.

A,X - bornele infasurarii primare

a,x - bornele infasurarii secundare

N1 -infasurarea primara

N2 - infasurarea secundara

u1- tensiunea aplicata in infasurarea primara

u2 - tensiunea rezultata in infasurarea secundara

i1 - curentul din infasurarea primara

i2 - curentul din infasurarea secundara

ue1 - tensiunea electromotoare din infasurarea primara

ue2 - tensiunea electromotoare din infasurarea secundara

- fluxul total (Φ1+Φ2)

 In infasurarea N1 se aplica tensiunea u1 care produce curentul i1 care produce
tensiunea electromotoare ue1 care producul fluxul magnetic Φ1.Fluxul se inchide
prin circuitul magnetic iar in infasurarea N2 se induce fluxul Φ2 care produce
produce tensinea electromotoare ue2 care produce curentul i2 si aceasta va produce
tensiunea la borne u2.

Valorile efective ale celor doua tensiuni electro-motoare au expresia:

Raportul lor numindu-se raport de transformare nominal.

Daca kn>1 spunem ca transformatorul este coborator de tensiune,iar

daca kn<1 spunem ca transformatorul este ridicator de tensiune.

Din punct de vedere constructiv orice transformator are doua parti

componente 636j93g principale:
Circuitul electric
Circuitul magnetic

Circuitul electric este format din doua sau mai multe infasurari realizate din
cupru sau aluminiu si se aseaza pe circuitul magnetic.

Circuitul magnetic este format din tole subtiri (0,3;0,35;0,5mm) realizate din
otel electrotehnic,iar pentru frecvente mari sunt realizate din ferita.Acestea sunt
izolate intre ele prin lac,oxizi,straturi ceramice pentru a micsora pierderile prin
curenti turbionari (Foucalt). Pierderile in miezul magnetic denumite pierderi in
fier,constau din pierderi prin histerezis (70-80%) si pierderi prin curenti turbionari
(20-30%).

Portiunea de circuit magnetic pe care este asezata infasurarea poarta numele

de coloane,iar celelalte portiuni se numesc juguri.

Dupa modul cum sunt dispuse jugurile si coloanele se deosebesc doua tipuri
de miezuri:
cu coloane (fig.a)
in manta (fig.b)
 a) b)

Pe coloane (1) se afla infasurarile de inalta tensiune (I.T) si de joasa tensiune

(J.T),iar prin juguri (2) se inchide circuitul magnetic.

Sectiunea coloanelor si jugurilor este patrata, dreptunghiulara sau in cruce la

transformatoarele de puteri mici si in trepte la cele de puteri mari,urmarindu-se ca
suprafata spirelor infasurarilor sa fie cat mai 'plina' de material feromagnetic.

Infasurarile transformatorului au ca elemente componente: spira, bobina si

stratul de spire. Conductorul folosit este din cupru sau aluminiu electrolitic, cu
sectiunea circulara pana la 10 mm2 pentru transformatoarele de putere mica si
rectangulara, de 6 - 60 mm2, pentru cele de putere mare. Izolatia conductorului poate
fi: cu bumbac, matase, email sau rasini siliconice. Bobinele sunt izolate intre ele prin
spatii de aer sau ulei, straturi de prespan, polivinil.

Dupa modul de asezare al bobinelor una fata de cealalta pe aceeasi coloana

avem:
concentric simple,cand cele 2 bobine sunt cilindrice,de diametre diferite si
montate coaxial(fig.a)
biconcentrice,una dintre cele 2 bobine fiind subdivizata(fig.b)
alternante,constituite din bobine partiale de diametre si grosimi egale(fig.c)
 a. b. c.

Pierderile de putere in transformator se transforma in caldura determinand

cresterea temperaturii miezului si a bobinelor. Puterea maxima ce se poate obtine

dintr-un transformator depinde de incalzire, de temperatura limita admisibila.

Transformatoarele de puteri mari, de peste 5 KVA, se introduc in cuve

metalice umplute cu ulei, pentru a imbunatati evacuarea caldurii datorita pierderilor

si a evita astfel incalzirea bobinelor si a miezului peste supratemperatura
admisibila(70°C). Caldura dezvoltata in bobine si in miez se transmite uleiului care
o cedeaza cuvei. Pentru a mari suprafata de racire a cuvei, peretii acesteia se executa
cu ondulatii sau cu tevi de racire. La puteri mai mari de 20 MVA racirea se
intensifica printr-o circulatie fortata a uleiului, cu ajutorul pompelor. Uleiul
reprezinta pericolul de incendiu si explozie in cazul aparitiei unui arc in urma unei
eventuale deteriorari a izolatiei. De aceea, transformatorul cu ulei, se inzestreaza cu
un releu care semnalizeaza din timp degajarea excesiva de gaze in ulei si
deconecteaza transformatorul in caz de avarie. In incaperi cu pericol de explozie, in
locul uleiului se folosesc lichide de racire sintetice, neinflamabile.

Variante de transformatoare.
Dupa modul de folosire si de constructie se disting urmatoarele tipuri de
transformatoare:
-Transformatoare de putere pentru statii de transformare
-Transformatoare pentru alimentarea cuptoarelor electrice
-Transformatoare de masura pentru extinderea domeniului de masurare al
aparatelor de masura
-Transformatoare de sudura
-Autotransformatoare
 -Transformatoare pentru incalzirea prin inductie

Transformatoare de putere pentru statii de transformare

Generatoarele de curent alternativ produc energie electrica de obicei la

tensiunea de 10 KV. Pentru marirea tensiunii se utilizeaza un transformator de

putere ridicator de tensiune, adica avand N2 >N1. Transportul energiei la tensiune

inalta, micsoreaza pierderile prin efect Joule, dar mareste cheltuielile de

constructie.O cifra orientativa pentru solutia economica optima este de a mari
tensiunea cu 1 KVla fiecare km al liniei de transport.

Pentru distribuirea si utilizarea energiei electrice, considerente economice si

de protectia muncii, conduc la adoptarea unor tensiuni mai mici. Tensiunile se

micsoreaza cu ajutorul transformatoarelor coboratoare de tensiune, avand N2<N1.

Principala cerinta impusa transformatoarelor destinate statiilor de

transformare este de a avea pierderi cat mai mici, deci randament cat mai mare.

Transportul energiei electrice se realizeaza de obicei in retelele trifazate.

Transformatoarele statiilor de transformare sunt si ele trifazate.

Transformatoarele trifazate au un singur miez cu trei coloane .Pe fiecare

coloana sunt dispuse doua infasurari: cea primara si cea secundara.
 Infasurarile de inalta tensiune se conecteaza obisnuit in stea, deoarece in acest
caz izolatia se dimensioneaza pentru tensiunea de faza si nu pentru cea de linie:

iar numarul de spire N1 este si el mai mic de ori

La curenti mari si consumator echilibrat, conductorul neutru fiind necesar,

secundarul se conecteaza in triunghi. Conexiunile cele mai frecvent intalnite ale

infasurarilor transformatoarelor sunt: stea/stea (Y/Y), pana la 1800 KVA sau

stea/triunghi (Y/D)

a) b)

Transformatoare pentru alimentarea cuptoarelor electrice

Aceste transformatoare monofazate sau trifazate sunt de putere mare (25

MVA), dar randamentul lor este mai mic decat al transformatoarelor de putere.

Ele se caracterizeaza prin tensiuni secundare si reglabile in limite largi, (1-6) ori.
Curentii secundari sunt mai mari (de ordinul 10.000 -100.000 A).

Transformatoare de sudura

Pentru sudarea electrica se utilizeaza tipuri de transformatoare in functie de

felul sudarii: cu arc, prin contact, etc. Pentru sudarea cu arc transformatorul are o
tensiune secundara de (60-85)V care in sarcina scade la (25-35)V si trebuie sa
asigure o valoare relativ constanta a curentului la diferite lungimi ale arcului. In
figura este reprezentat un transformator folosit in sudare cu arc. In serie cu bobina
secundara a transformatorului se conecteaza bobina de reactanta mare B. Cu ajutorul
acestei bobine si anume prin reglarea valorii intrefierului ei se modifica valoarea
curentului pentru sudare. Orientativ, la tensiuni primare ale transformatorului de
sudura de 220,380, 500V si tensiuni secundare de 60 - 70V, valoarea curentului se
poate regla intre limitele 70 - 300 A.

Este foarte important in cazul transformatorului de sudura sa existe o

intersectie intre caracteristica exterioara U2 = f(I2) a transformatorului si
caracteristica arcului

Punctul P reprezinta punctul de functionare. Caracteristica externa U2 = f(I2)

cu alura cazatoare se poate obtine prin diverse metode.

Pentru sudura prin contact, foarte intrebuintata in constructii, se utilizeaza

transformatoare cu tensiuni secundare mici (2-10V), dar cu intensitati de curent

secundari mai mari (pana la 100.000A). Reglarea curentului se face cu ajutorul unei
bobine de reactanta cu prize.

Transformatoare de masura

In general transformatoarele de masura se folosesc in scopul extinderii

domeniului de masura al instrumentelor de masura electrice cat si al protejarii

personalului de servire prin separarea circuitului de utilizare de inalta tensiune de

circuitul de masura.

Transformatorul de tensiune din figura lucreaza practic ca un

transformator in gol (I2 = 0), deoarece la bornele secundare se conecteaza un resistor

avand o rezistenta ohmica foarte mare, rezistenta voltmetrului. Transformatorul de
tensiune se dimensioneaza astfel incat fluxul Φ si reluctanta magnetica Rm a
miezului magnetic sa fie mici.

In acest caz:

de unde rezulta ca si I1 este foarte mic.In aceste conditii, neglijand caderile de

tensiune rezistive si inductive din ecuatiile transformatorului, se poate afirma cu o
buna aproximatie ca raportul de transformare este:
 Din motive de securitate secundarul transformatorului se leaga la o priza de

pamant. Cunoscandu-se numarul de spire primar respectiv secundar, deci raportul

de transformare al transformatorului, prin masurarea tensiunii U2 rezulta imediat

tensiunea U1=nU2.

Transformatorul de curent lucreaza ca un transformator cu regim de

functionare in scurtcircuit.In primar se alege un numar de spire mai mic decat in

secundar N1<N2, deci raportul de transformare, este subunitar.

La bornele infasurarii secundare se conecteaza un ampermetru de impedanta

interioara foarte mica. Miezul transformatorului se confectioneaza din tole cu

permeabilitate magnetica mare si cu sectiune mare. In aceste conditii se comite o

eroare extrem de mica egaland cu zero relatia:. .

Asadar, cu buna aproximatie se poate afirma ca raportul valorilor efective ale

curentilor I1 si I2 este inversul raportului numarului de spire, adica: .

In figura se reprezinta schema de conectare a transformatorului de curent

in circuit.Masurandu-se cu ampermetrul curentul I2 se calculeaza curentul I1 cu

relatia: .

Transformatorul de curent indeplineste si rolul de a separa galvanic circuitul

de inalta tensiune de circuitul de masura. Pentru prevenirea accidentelor ce pot
surveni la o eventuala distrugere a izolatiei intre infasurarea primara si cea
secundara,secundarul transformatorului se leaga la pamant printr-o priza.
 De subliniat faptul ca nu este permis a se lasa in gol secundarul

transformatorului de curent, deoarece in absenta amperspirelor secundare

demagnetizate I2N2, amperspirele primare I1N1 produc un flux mult mai mare decat
in prezenta lor, iar tensiunea indusa in secundar creste mult si poate atinge valori
periculoase pentru personalul operator.

Autotransformatoarele

Daca raportul de transformare e putin diferit de 1 este economica constructia

unor transformatoare cu o singura infasurare de inalta tensiune cu N1 spire, din care

o parte N2 spire constituie infasurarea de joasa tensiune.

Autotransformatorul poate fi folosit atat pentru ridicarea tensiunii cat si pentru

coborarea tensiunii. Pentru a cobori tensiunea, U1 se aplica celor N1 spire, iar
tensiunea secundara U2 se obtine la bornele celor N2 spire. Pentru a ridica tensiunea
se procedeaza invers.

Avantajul consta in faptul ca spirele comune sunt parcurse de curentul I12, de

valoare efectiva mai mica decat curentul I2 si deci sectiunea conductoarelor din care
se executa aceste spire poate fi redusa.

In laboratoare se utilizeaza frecvent autotransformatoare cu raportul de

transformare reglabil intre 1 si ∞ pentru obtinerea unor tensiuni

reglabile intre 0 si valoarea tensiunii retelei.