218

5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE

5.1 Transformatoare electrice monofazate şi trifazate
5.1.1 Noţiuni generale şi elemente constructive de bază

Transformatoarele electrice (TE) reprezintă nişte convertoare

electromagnetice statice de c.a./c.a., care modifică parametrii energiei electrice
(tensiune, curent, număr de faze) la aceeaşi frecvenţă (50 Hz) şi putere, având
la bază legea fundamentală a inducţiei electromagnetice pentru câmpuri
magnetice sinusoidale (pulsatorii şi ne rotative). Transportarea energiei electrice
către consumator se efectuează prin reţele de tensiuni înalte (10,35,110,220, 400kV,
în funcţie de distanţă), ridicate şi apoi coborâte de diferite transformatoare de putere
mare (de reţea). Fără TE transportarea la distanţe mari, distribuţia şi utilizarea
energiei electrice n-ar fi fost posibilă. O altă clasă de utilizare a TE este cea de
puteri şi tensiuni mici (5-24V), necesare pentru alimentarea dispozitivelor
electronice şi aparatelor electrice casnice şi industriale.
Transformatoarele au 2 circuite de bază, separate din punct de vedere electric,
unul dintre care se numeşte primar, iar celălalt – secundar, legate prin câmp
magnetic sinusoidal, la fel cum motoarele asincrone (MA) au un circuit statoric
(primar) şi un circuit rotoric separat (secundar), legate prin câmp electromagnetic
alternativ. În regim iniţial de pornire motorul asincron lucrează ca un transformator
static obişnuit, iar după pornire – ca un transformator rotativ În afară de aceasta,
TE şi MA se descriu printr-un model matematic asemănător, de aceea ele se
studiază împreună. Singura deosebire între ele - transformatoarele nu generează
energie mecanică rotativă.
Transformatoarele electrice pot fi clasificate după următoarele criterii.
➢ După numărul de faze - monofazate, trifazate, hexafazate şi polifazate;
➢ După raportul de transformare – coborâtoare şi ridicătoare de tensiune;
➢ După puteri – mici (<0,63kVA), medii (1-35kVA) şi mari (>63kVA);
➢ După clasa de utilizare – standardizate şi speciale (de măsură, de sudare, de
frecvenţă înaltă, de încercări şi altele);
➢ După posibilitatea de reglare a tensiunii secundare – cu tensiuni
constante, cu câteva trepte constante şi variabile (autotransformatoare);
➢ După modul de răcire – cu răcire naturală (aer, la transformatoare mici) şi
cu răcire prin ulei (la transformatoare de putere, introduse într-o cuvă).
Un transformator de putere mică are 2 elemente componente de bază: miezul
(circuitul) feromagnetic închis, prin care se închid fluxurile magnetice, create de
curenţi, şi înfăşurările electrice din primar şi secundar, confecţionate din bobine
cu spire conductoare din cupru/aluminiu, prin care circulă curentul electric
(fig.5.1.1). Spirele bobinelor electrice sunt izolate între ele cu lac, precum şi faţă de
miezul magnetic prin diferite materiale izolante. Parametri circuitului primar se
notează cu indicele 1, iar parametrii circuitului secundar – cu indicele 2.
Miezul feromagnetic este constituit din tole subţiri de oţel electrotehnic de
0,3-0,5mm, izolate între ele cu lac, pentru a micşora pierderile datorate curenţilor
turbionari, induşi de fluxul magnetic principal. Din punct de vedere constructiv
 219
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE
miezul feromagnetic are, la rândul său, 2 părţi principale: coloanele, pe care
îmbracă bobinele, şi jugurile, care închid circuitul magnetic al coloanelor.

Fig.5.1.1. Schema electromagnetică a unui transformator monofazat cu înfăşurări

electrice amplasate pe coloane şi simboluri utilizate în scheme electrice

Pentru a reduce fluxul magnetic de dispersie (prin aer) şi a ridica

randamentul transformatorului, înfăşurările primarului şi secundarului se
montează, de regulă, concentric pe o singură coloana (centrală pentru
transformatoare monofazate) (fig.5.1.2). Înfăşurarea primară în acest caz este
amplasată în exteriorul înfăşurării secundare, Bobinele se izolează între ele şi faţă
de miez cu materiale izolante (carton, bumbac, lemn, materiale plastice).

Fig.5.1.2. Transformator monofazat de tip manta cu înfăşurări concentrice

În figura 5.1.3 este prezentat un transformator trifazat de putere mare,
cufundat într-o cuvă de ulei izolator şi răcit prin radiatoare şi ventilatoare
exterioare, utilizat în reţele electrice aeriene cu tensiuni înalte 110kV/10kV,
izolate prin nişte discuri multietajate din ceramică.
 220
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE

Fig.5.1.3. Transformator trifazat de putere mare şi tensiuni înalte în reţele

electrice aeriene transportare şi distribuţie a energiei electrice

5.1.2 Principii funcţionale şi proprietăţi ale transformatorului monofazat

Într-un transformator monofazat (fig. 5.1.4) curentul sinusoidal al înfăşurării

primare i1(t) creează un flux magnetic pulsatoriu Φ1(t), care induce în această
înfăşurare, cu un număr de spire w1 (N1), o tensiune sinusoidală de autoinducţie
e1(t) (fig.5.1.4,b), precum şi o tensiune similară de inducţie mutuală e2(t) în spirele
w2 (N2) ale înfăşurării secundare (w1≠w2 , deoarece e1(t)≠ e2(t)):
e1(t)=-w1dΦ1/dt=-L1di1/dt; e2(t)=-w2dΦ1/dt=-M12di1/dt; .
unde M12 – inductivitatea mutuală dintre înfăşurarea primară şi secundară a
transformatorului, măsurată, ca şi inductivitatea sumară L1, exprimată în Henri.
Tensiunea sinusoidală indusă în secundar e2(t), conform legii lui Lenz, este în
opoziţie (decalată cu 180°) faţă de tensiunea indusă în primar e1(t, la fel ca şi
curentul i2(t), generat de această tensiune, dacă circuitul secundarului este conectat
la o anumită sarcină. Aceasta proprietate se numeşte reacţie demagnetizantă a
secundarului faţă de primar.
Valorile efective ale acestor tensiuni sinusoidale e1(t) şi e2(t) sunt direct
proporţionale cu numărul de spere w1(2), frecvenţa sursei de alimentare f şi
amplitudinea fluxului magnetic ΦM , dependent de inducţia câmpului magnetic B şi
aria miezului magnetic S (Φ=BS):
 221
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE
E1=4,44w1fΦM , E2=4,44w2fΦM
Raportul acestor tensiuni reprezintă unul din parametrii principali ai oricărui
transformator, numit coeficient de transformare kT, care este egal şi cu raportul
numerelor de spire: kT=E1/E2=w1/w2. Ca urmare, E1=kTE2 , sau E2=E1/kT.

b)
Fig. 5.1.4. Schema electromagnetică (a) a transformatorului în regim de mers în
gol şi diagramele tensiunilor induse în primar şi secundar (b)
Aşadar, transformatorul permite o modificare a tensiunii secundarului,
schimbând doar numărul de spire din el (coeficientul de transformare kT>1).
Puterea totală transformată în acest caz rămâne aproximativ constantă, dacă
se neglijează rezistenţele active ale înfăşurărilor R1 şi R2
I1E1 ≈ I2E2, sau I1E1 ≈ I2E1/kT,
de unde rezultă o altă proprietate importantă a TE:
I1/I2 = 1/kT, sau I2/I1 = kT , sau I2 = kTI1 ,
adică, dacă tensiunea secundarului se micşorează de kT-ori, atunci curentul
din secundar creşte de kT-ori, deoarece puterea rămâne aproximativ
constantă.
Să analizăm, la început, funcţionarea în gol a transformatorului monofazat. În
acest caz curentul înfăşurării secundare este nul i2=0, iar înfăşurarea primară
consumă de la reţea un curent relativ mic de mers în gol i10, Acest curent generează
un flux magnetic de mers în gol Φ10, care induce în secundar tensiunea de inducţie
 222
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE
mutula e2(t), iar în primar – tensiunea de autoinducţie e1(t), conform celor
menţionate mai sus. Ultima echilibrează tensiunea de alimentare u1(t)=e1(t)+R1i0,,
deoarece căderea de tensiune pe rezistenţa activă a primarului este relativ mică.
Această relaţie poate fi reprezentată şi în mărimi vectoriale:
E1 = jωL1I10 = jX1I10 ≈ U1 - R1I10
unde X1=ωL1 – reactanţa sumară a înfăşurării primare, care se opune curentului
reactiv de mers în gol I0,, la fel cum se opune tensiunea de autoinducţie E1
tensiunii de alimentare U1 (fig.5.1.5,a).

a) b)
Fig.5.1.5. Diagrama vectorială a transformatorului ideal la mers în gol (a) şi sub
sarcină (b)
La o funcţionare a transformatorului sub sarcină, când în circuitul
secundarului se conectează o impedanţă activ-inductivă Z2,=R2cosφ2, tensiunea
indusă e2(t) generează un curent i2≠0. Acest curent creează, la rândul său, un flux
de reacţie magnetică Φ2, care conform legii lui Lenz, se opune fluxului circuitului
primar Φ1, condiţionând un flux sumar (rezultant): ΦR=Φ10+Φ1-Φ2. Deoarece
vectorii fluxurilor Φ1 şi Φ2 au sensuri opuse şi moduluri egale (fig.5.1.5,b),
diferenţa lor Φ1-Φ2=0. Ca urmare fluxul rezultant ΦR=Φ0=const. Acest lucru se
poate dovedi nu numai pe baza diagramei vectoriale din figura 5.1.5,b, ci pe baza
proprietăţilor fizico-matematice de autoreglare ale transformatorului, rolul
principal în care îi revine tensiunii de autoinducţie E1. În particular, odată cu
creşterea curentului i2 şi fluxului Φ2, începe să se micşoreze fluxul rezultant ΦR,
iar ca urmare şi tensiunea de autoinducţie E1. Tensiunea de alimentare însă rămâne
constantă U1=const, de aceea, conform legii lui Ohm I1=(U1-E1)/R1, curentul
primarului I1 începe concomitent să crească. Creşterea curentului primar I1 măreşte
proporţional fluxul primar Φ1, compensând astfel creşterea curentului (fluxului)
secundar opus Φ2 şi stabilizând fluxul de magnetizare ΦR=Φ0=inv(Φ1,Φ2)=const .
Vectorii acestor curenţi (fluxuri) sunt diametral opuse în caz, când unghiurile de
 223
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE
decalaj dintre curenţi şi tensiuni φ1= φ2, sau cosφ1=cosφ2, adică când primarul
consumă de la reţea o putere activă, egală cu puterea activă necesară circuitului de
sarcină din secundar (fig. 5.1.5,b).
În figura 5.1.6 este arătată schema electromagnetică reală a transformatorului
monofazat sub sarcină activ-inductivă Zs, în care inductivitate sumară de
autoinducţie L1 (reactanţa înfăşurării primare X1) este reprezentată prin 2
elemente componente separate: de dispersie a fluxului magnetic prin aer L1σ (X1σ)
şi inductivitatea (reactanţa) de magnetizare Lμ (Xμ), adică
L1 = L1σ+Lμ, sau X1 = X1σ+Xμ

Fig.5.1.6. Schema electromagnetică a transformatorului sub sarcină şi cu luarea în

consideraţie a reactanţelor de dispersie
Ecuaţiile de echilibru ale tensiunilor din primar şi secundar, conform acestei
scheme, pot fi scrise în felul următor:
U1 = R1I1+jX1σI1+ jXμI1 = Z1I1+Eμ
U2 = E2 – R2I3 – jX2σI2 = E2 – Z2I
unde Z1 = R1+jX1σ; Z2 = R2+jX2σ – impedanţele înfăşurărilor primare şi secundare.
Având 2 circuite separate cu tensiuni diferite, precum şi 2 scheme reale
separate electric, nu pot fi calculate caracteristicile principale ale transformatorului.
Pentru a rezolva această problemă, s-a propus de a lega aceste scheme reale în
una singură fictivă, dar echivalentă cu cele 2 reale, unind secundarul la primar şi
utilizând un artificiu matematic, numit raportare. În acest artificiu tensiunea reală
a secundarului E2, precum şi ceilalţi parametri din secundar, se raportează la una şi
aceeaşi tensiune, egală cu cea a primarului E1, adică tensiunea raportată a
secundarului 𝑬𝟏𝟐 =E1, Raportarea acesta se poate face pe bază unor legi
fundamentale de conservare (de echivalenţă) dintre schema reală şi cea raportată.
De exemplu, puterea totală în secundarul real şi cel raportat trebuie să fie
constantă, adică I2E2 = 𝐼21E1, de unde se obţine valoarea curentului secundar,
raportat la primar (la o singură tensiunea - cea a primarului):
 224
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE
𝑰𝟏𝟐 = I2E2/E1 = I2/kT.
În mod analogic se pot raporta şi ceilalţi parametri. De exemplu, rezistenţa
reală secundarului R2 , raportată la primar, poate fi determinată pe baza legii de
egalitate a pierderilor active (RI2) în schema reală şi în cea raportată:
R2𝑰𝟐𝟐 = 𝑹𝟏𝟐 (𝑰𝟏𝟐 )2, de unde se obţine: 𝑹𝟏𝟐 = R2𝑰𝟐𝟐 /(𝑰𝟏𝟐 )2 = (kT)2 R2𝑰𝟐𝟐 /𝑰𝟐𝟐 = (kT)2R2,
Reactanţa secundară de dispersie, raportată la stator, este, de asemenea
proporţională cu pătratul coeficientului de transformare:
𝑿𝟏𝟐 = (kT)2X2σ
Ca urmare, obţinem următoarea ecuaţie a circuitului secundar, raportat la primar:
𝑬𝟏𝟐 = E1= 𝑹𝟏𝟐 𝑰𝟏𝟐 +𝑿𝟏𝟐𝝈 𝑰𝟏𝟐 +𝑼𝟏𝟐
Ultima ecuaţie permite obţinerea acelei scheme echivalente menţionate mai
sus, în care circuitul secundar raportat se conectează la bornele circuitului de
magnetizare al primarului (fig. 5.1.7). Conform acestei scheme, curentul de
magnetizare al circuitului magnetic Iμ este egal cu diferenţa curentului primarului
I1 şi curentului raportat al secundarului 𝑰𝟏𝟐 : Iμ = I1 - 𝑰𝟏𝟐 =const

Fig.5.1.7. Schema echivalentă a transformatorului

Caracteristica principală a transformatorului este caracteristica lui de sarcină,
care reprezintă dependenţa tensiunii de la bornele de ieşire ale secundarului U2 de
curentul de sarcină I2 la o tensiune U1=const
(fig.5.1.8). Conform schemei echivalente, această
caracteristică este o caracteristică căzătoare, care
rezultă din relaţia simplificată

= U1 - ΔUΣ

Fig.5.1.8. Caracteristica de sarcină a transformatorului

 225
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE
5.1.3 Transformatoare electrice trifazate
În transformator trifazat poate fi obţinut pe baza a 3 transformatoare
monofazate identice, conectând înfăşurările primare şi secundare în STEA
(fig.5.1.9). Începutul şi sfârşitul înfăşurărilor primare se notează prin litere mari A-
X, B-Y, C-Z, iar începutul şi sfârşitul înfăşurărilor secundare – prin aceleaşi litere
mici: a-x, b-y, c-z.

Fig.5.1.9. Schema de realizare a unui transformator trifazat prin 3 transformatoare

monofazate identice
Însă un astfel de transformator trifazat nu este optim nici din punct de vedere
constructiv, nici energetic, nici economic. În particular, în loc de 6 coloane şi 6
juguri ale circuitului magnetic pot fi utilizate numai 3 coloane şi 2 juguri
(fig.5.1.10,a). Primarul şi secundarul se montează concentric pe una şi aceeaşi
coloană, ceea ce micşorează fluxul magnetic de dispersie şi măreşte randamentul.
Curenţii de mers în gol IA0, IB0, IC0, decalaţi în timp cu 120°, generează 3 fluxuri
magnetice ΦA, ΦB, ΦC, decalate cu 120°, suma cărora ΦA+ ΦB+ ΦC=0 (fig.5.1.10,b)

a) b)
Fig.5.1.10. Schema tipică a unui transformator trifazat cu construcţie compactă
 226
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE
Schemele de conexiuni ale fazelor primare şi secundare ale transformatoarelor
trifazate pot fi conectate în Stea în Triunghi, sau în Zig-Zag (fig.5.1.11). Ultima
conexiune prevede 2 înfăşurări secundare identice în fiecare fază, cea de-a 2-a fiind
amplasată pe coloana circuitului magnetic al fazei vecine. Schema Stea/Stea Y/Y
nu schimbă defazajul dintre tensiunilor primarului şi secundarului (fig.5.1.11,a).
Conexiunea Triunghi - Stea 𝜟/𝒀 decalează secundarul cu 30° faţă de primar
(fig.5.1.11,b). Schema specială Zig-zag se utilizează în redresoare trifazate, pentru
a exclude magnetizarea continuă a circuitului magnetic al fiecărei faze, când
curentul continuu trece prin faza respectivă numai într-o singură direcţie.

Fig.5.1.11. Scheme principale de conexiuni ale transformatoarelor trifazate:

Stea/Stea Y/Y (a), Triunghi – Stea Δ/Y (b) şi Zigzag (c)
Principiul de funcţionare al transformatoarelor trifazate este acelaşi, ca şi
al transformatoarelor monofazate. În particular pentru faza A, curentul de mers în
gol IA0 (de magnetizare a circuitului magnetic ) nu depinde de curentul de sarcină
din secundar Ia, deoarece când aceasta creşte, se măreşte proporţional şi curentul
primarului IA, iar diferenţa lor rămâne constantă :
IA – Ia = IA0 =const
Schema echivalentă a fiecărei faze a transformatorului trifazat este, de
asemenea, aceeaşi cu chema echivalentă a transformatorului monofazat, la fel ca şi
caracteristicile de sarcină Ua(Ia) au aceiaşi formă.
În cazurile, când este necesară o tensiune monofazată
reglabilă se utilizează autotransformatorul monofazat. El
au o singură înfăşurare primară A-X, care este conectată
la tensiunea de alimentare U1 şi care are un singur strat
de spire, înfăşurate în jurul unui circuit magnetic cilindric
(fig.5.1.12). Înfăşurarea secondară în acest caz lipseşte,
deoarece tensiunea reglabilă a secundarului U2 se obţine
prin contactul alunecător al unui cursor, care alunecă pe
spirele înfăşurării primare. Fig.5.1.12. Autotransformator monofazat
 227
5. TRANSFORMATOARE ELECTRICE ŞI MOTOARE ASINCRONE
În figura 5.1.13 este arătat un transformator trifazat de putere mică cu răcire
naturală (prin aer). Tolele subţiri de 0,5mm ale circuitului magnetic sunt strânse în
pachet cu ajutorul unor buloane (щпильки). Straturile de spire ale înfăşurărilor
sunt izolate între ele cu bandă izolatoare (de culoare galbenă).

Fig.5.1.13. Transformator trifazat de putere mică cu răcire naturală prin aer

Transformatoarele de puteri mai mari se folosesc în reţele de transport şi
distribuţie a energiei electrice industriale. În aceste cazuri ele se introduc într-o
cuvă cu ulei, care serveşte ca
izolant şi ca agent de răcire
(fig.5.1.14). Deasupra acestei
cuve, pe capacul ei, sunt
montate 3 izolatoare pentru
tensiunile înalte ale
primarului A,B,C şi 4
izolatoare pentru tensiunile
din secundar a,b,c,N, precum
şi comutatorul a 2 trepte
U2N±5%. Uleiul la încălzire
îşi măreşte volumul, de aceea
deasupra cuvei este prevăzut
un rezervor de expansiune.
Pentru o răcire mai efectivă,
pe părţile laterale ale cuvei
sunt montate nişte radiatoare
adăugătoare.
Fig. 5.1.14. Transformator
trifazat de putere cu tensiuni înalte în primar 10 kV şi cu răcire prin ulei