Sunteți pe pagina 1din 52

IV.5.

Protecţia de impedanţă

IV.5.1. Principiul protecţiei de impedanţă

Aşa cum s-a evidenţiat în § IV.1 şi în fig. IV.1b, în cazul unui scurtcircuit trifazat metalic pe o
linie, valoarea impedanţei măsurate prin raportul tensiune-curent este nulă la locul defectului
şi creşte spre surse cu creşterea distanţei electrice dintre punctul de măsură şi locul defectului.
Pe aceasta se bazează realizarea protecţiei de impedanţă care se utilizează întotdeauna ca
protecţie de minimă impedanţă.

În fig. IV.29a este prezentată schema de conectare a unui releu de impedanţă, iar în fig. IV.29b
– dependenţa Z = f(Ip). Curentului nominal In îi corespunde impedanţa nominală, iar

curentului de scurtcircuit minim Isc.min, cea mai mare impedanţă corespunzătoare regimului de
scurtcircuit.

O particularitate a protecţiei de impedanţă, care este o protecţie complexă, cu două mărimi de


intrare, curentul şi tensiunea, o constituie faptul că impedanţa măsurată Z = R + jX este un
parametru de circuit dependent în mod aleator atât de locul defectului cât şi de valoarea
rezistenţei arcului electric. Din acest motiv, nu este suficientă impunerea unei condiţii simple

de acţionare, cum ar fi Z < Zpp (Zpp – impedanţa de pornire a protecţiei) ci a unei condiţii mai
riguroase, care să ţină cont de ponderea componentelor R, X sau Z, ϕ (modulul şi argumentul

impedanţei). Acest lucru este posibil prin definirea unui domeniu D în planul complex al
impedanţelor R – jX, în care este situat vectorul impedanţa Z la defecte, domeniu stabilit într-un
mod convenabil şi delimitat printr-un contur C, fig. IV.30c.

Dacă

Z1

∈D,

(IV.67)

releul de impedanţă acţionează, iar dacă

Z2

∉D,
(IV.68)

releul nu acţionează. Conturul C se numeşte caracteristică de acţionare a releului de impedanţă.

28
Protecţia sistemelor electrice
Fig. IV.30. Schema de conectare a unui releu de minimă impedanţă (a), dependenţa Z = f(Ip)
(b) şi caracteristica generală de acţionare (c)

Primele relee de impedanţă realizate (electromecanice) au fost de inducţie sau de tip balanţă
electromagnetică. În fig. IV.31a este prezentat un releu de impedanţă static de tip balanţă
electrică. Detectorul de polaritate DP, sesizează dacă
I I ≥ IU

(IV.69)

Conform fig. IV.31a, se poate scrie:

II=

αRKr Ir

; IU

K rU r

(IV.70)

R
i

R
i
unde R este rezistenţa de sarcină a TC, Kr – coeficient de redresare, α ∈ [0,1] reflectă poziţia

cursorului iar Ri este rezistenţa de intrare a DP. Condiţia (IV.69) devine:

αRIr

≥U r

|: Ir

(IV.71)

sau

Zr =

U
r

≤αR = Z pr

(IV.72)

Ir
unde Zr este impedanţa măsurată de releu iar Zpr – impedanţa de pornire a releului. Releul de
minimă impedanţă acţionează dacă

Zr ≤ Z pr .

(IV.73)

Rezultă că, o problemă relativ complicată, de calcul al unei impedanţe (Zr = Ur/Ir) şi de

comparare a acesteia cu o mărime de referinţă (Zpr), este rezolvată într-un mod foarte simplu,
prin compararea a doi curenţi.

Conform schemei din fig. IV.31a,

U
r

Up

; Ir =

Ip

,
(IV.74)

n
TT

n
TC

deci relaţia (IV.73) devine:


U
p

Zr =
=

TC

≤ Z pr .

(IV.75)

Ir

Ip

n
TT
IV. Principiile de realizare a instalaţiilor de protecţie

Fig. IV.31.
Releu de
TT

impedanţă de tip balanţă electrică (a) şi caracteristica sa de


acţionare (b) ,Z

=Z
Dacă se notează
r
TT

U
p

Z
n

şi Z

pp

=Z

pr
29

TC

TC

condiţia (IV.73) de acţionare a protecţiei devine

Z p < Z pp ,

(IV.76)
(IV.77)
unde Zp este impedanţa primară a EP iar Zpp – impedanţa de pornire a protecţiei. Din (IV.76) rezultă că relaţia
dintre impedanţa de pornire a protecţiei şi impedanţa de pornire a releului este stabilită prin raportul rapoartelor de
transformare ale TT şi TC.

Dacă se consideră că

2 2
Zp=Z=R +X

(IV.78)

condiţia de acţionare a protecţiei (IV.77) devine

2 2 2 2
R + X ≤ Z pp = r ,

(IV.79)

adică domeniul interior caracteristicii circulare cu centrul în origine, reprezentată în planul complex al impedanţelor
R – jX, fig. IV.31b, unde r este raza cercului.

În concluzie se pot stabili corelaţiile:

Dacă II ≥ IU, atunci Z1 ≤ Zpp (Z1 ∈ D), protecţia acţionează;

Dacă II < IU, atunci Z1 > Zpp (Z1 ∉ D), protecţia nu acţionează;

Caracteristicile de acţionare circulare cu centrul în origine sunt cele mai simplu de obţinut, dar şi cele mai puţin
convenabile în raport cu cerinţele protecţiilor de impedanţă.

Observaţie: Datorită faptului că în cazul liniilor electrice Zp = ZL = Z0L, unde ZL este impedanţa liniei, Z0 –
impedanţa specifică iar L – lungimea acesteia, protecţia de impedanţă utilizată la liniile electrice se numeşte
protecţie de distanţă.