Sunteți pe pagina 1din 3

I.2.1.

Selectivitatea

Prin selectivitatea unei IP se înţelege capacitatea acesteia de a deconecta de restul SE numai şi numai echipamentul
în care a apărut defectul, prin intermediul celor mai apropiate întrerupătoare. În cazul în care, din anumite motive
acest lucru nu se poate realiza, IP trebuie să izoleze defectul prin deconectarea altor întrerupătoare, astfel încât să
fie deconectaţi cât mai puţini consumatori.

Un sistem energetic poate fi divizat în zone protejate pentru:

Generatoare sincrone (G);

Transformatoare (T);

Bare colectoare (B);

Linii electrice de transport şi distribuţie (L);

Motoare electrice (M).

. Probleme generale privind protecţia sistemelor electrice

În fig. I.1 este prezentată schema unui sistem care conţine echipamentele enumerate mai sus, şi în care sunt
delimitate zonele protejate ale protecţiilor acestor echipamente.
Fig. I.1. Zonele protejate într-un SE

Realizarea condiţiei de selectivitate impune IP următoarele:


să acţioneze la defecte în echipamentul protejat;

să nu acţioneze la defecte pe elementele vecine, lăsând posibilitatea lichidării defectului de către protecţiile acestora, dar
fiind pregătită să acţioneze dacă defectul nu a fost lichidat.

Pentru IP împotriva regimurilor anormale, care acţionează la semnalizare, prin selectivitate se înţelege capacitatea
acestora de a indica precis personalului de serviciu echipamentul care trebuie supravegheat.

Condiţia de selectivitate se realizează prin diferite mijloace. La unele protecţii, această condiţie este îndeplinită prin
însuşi principiul de funcţionare, cum este cazul protecţiilor diferenţiale, care, se mai numesc şi protecţii absolut selective.
Majoritatea protecţiilor acţionează şi la defecte pe elementele vecine, iar condiţia de selectivitate se obţine prin
introducerea unor mijloace suplimentare cum sunt elemente de temporizare şi/sau elemente direcţionale.