.2.2.

Sensibilitatea

Prin sensibilitatea unei IP se înţelege capacitatea acelei protecţii de a acţiona la toate defectele pentru care a fost
prevăzută, indiferent de valorile mărimilor electrice supravegheate (curenţi, tensiuni, impedanţe) cu ajutorul cărora
se determină momentul apariţiei defectului. Problema sensibilităţii unei IP se pune pentru acel domeniu al
mărimilor electrice mai sus menţionate, situat în vecinătatea regimului normal de funcţionare al EP.

Sensibilitatea unei IP se evaluează cu ajutorul coeficientului de sensibilitate. Pentru protecţiile maximale de curent,
coeficientul de sensibilitate reprezintă raportul dintre valoarea minimă a curentului de scurtcircuit calculat Isc. min.c
(pentru care protecţia trebuie să acţioneze)

şi valoarea curentului de pornire a protecţiei Ipp (la care protecţia acţionează):

K =
sens

I
sc. min .c

(I.1)

I
pp
Curentul Isc.min.c se calculează din condiţiile concrete de funcţionare a EP, la un timp egal cu cel de acţionare al

protecţiei, în cazul unui scurtcircuit metalic, în zona limită la care trebuie să acţioneze protecţia, iar curentul Ipp se
determină în funcţie de tipul protecţiei şi de

condiţiile concrete de funcţionare ale acesteia.

Datorită neglij ării componentelor active ale impedanţelor buclelor de scurtcircuit, valoarea curentului de
scurtcircuit real Isc. min.r din EP este mai mică decât cea determinată prin calcul:

I <I
sc.min.r sc.min.c

(I.2)

Protecţia de curent trebuie să acţioneze şi la valoarea minimă a curentului de scurtcircuit real, adică

I =I
pp sc.min.r

(I.3)

Cu relaţiile (I.2), (I.3), expresia (I.1) a coeficientului de sensibilitate devine:

K
sens

I
sc.min.c
=

I
sc.min.c

>1

(I.4)

I
pp

I
sc.min.r

Ca urmare, valoarea lui Ksens pentru protecţiile maximale de curent trebuie să fie întotdeauna supraunitară. Pentru

diferite situaţii concrete, valorile lui Ksens se impun prin

normative pentru fiecare tip de protecţie.

Practic, realizarea acestei condiţii întâmpină serioase dificultăţi, mai ales în cazul protecţiilor simple. Evident,
conform relaţiei (I.1), singura modalitate de creştere a coeficientului de sensibilitate o constituie reducerea valorii
curentului de pornire Ipp, pe seama

introducerii unor elemente suplimentare în structura protecţiei. Astfel, în cazul protecţiilor maximale de curent,
creşterea sensibilităţii se obţine prin:

blocaje de minimă tensiune;

filtru de componente simetrice (în cazul protecţiilor împotriva defectelor nesimetrice),

iar în cazul protecţiilor diferenţiale, îmbunătăţirea sensibilităţii se asigură prin:

utilizarea transformatoarelor cu saturaţie rapidă;

folosirea releelor diferenţiale cu frânare.